STUDIU TEHNOLOGIC PRIVIND TEHNOLOGIILE DE CULTIVARE SORG,

CINEPA SI TOPINAMBUR

SORGUL

Scurt istoric, importanta si raspandirea culturii de sorg zaharat

Importanta
Sorgul este o cultură foarte veche, care se cultivă pentru; boabe, mături, sirop
bogat în zahăr, furajarea animalelor sub formă de siloz sau nutreţ verde etc.
Boabele de sorg sunt folosite direct în alimentaţia oamenilor sub formă de
făinuri în unele zone din Africa, India, China, Orientul Apropiat şi Egipt.
În industrie se utilizează la fabricarea amidonului, alcoolului şi berii, în
amestec cu boabele de orz
Sorgul tehnic, cu ramificaţii lungi şi elastice, serveşte pentru confecţionarea
măturilor, a periilor şi altor împletituri.
Din sorgul zaharat se extrage un suc dulce, bogat în zaharoză cu utilizări
foarte variate.
În hrana animalelor sorgul se utilizează fie ca furaj fibros, fie însilozat sau ca
boabe, având o valoare nutritivă asemănătoare cu a porumbului. Pentru nutreţ
verde este deosebit de important în zonele aride, după recoltare plantele
regenerând repede, deci putând fi folosit ca păşune. Pentru aceste utilizări au fost
selecţionate soiuri şi hibrizi fără glicozidul durină, care pune în primejdie viaţa
animalelor.
În China şi Africa, din flori, teci şi frunze se obţine un colorant utilizat la
vopsirea stofelor, a lânii şi pieilor.
Este cultura spre care tot mai mulți specialiști își îndreaptă atenția, mai ales că
pentru hrana animalelor, cu sorgul mergi la sigur, chiar și în cei mai secetoși ani. În
România, producțiile medii de sorg boabe au variat între 1,5- 5.6 t/ha, fiind cultivat
cu succes în zona de Vest și Nord Vest, în Sud si Sud Est, în sudul Moldovei și în
unele zone din Transilvania unde suma gradelor utile cu baza de 6 grade Celsius
are valori peste 1700 grade. De subliniat că sorgul zaharat pentru masa verde se
poate cultiva pe toate arealurile de cultura a porumbului.
In Romania, in anul 2014 au fost cultivate 28,5 mii ha cu sorg boabe,
productia medie fiind 3,8 t/ha, productia totala 108,3 mii tone; iar în 2015, suprafata
cultivata a fost 29 mii ha, conform "INFO AMSEM, Seminte si Material Saditor, anul
XVI, nr 7, aug 2014" (www.amsem.ro)
Dr. Albert Iszlay, Responsabil Dezvoltare la Caussade Semences, consideră
că boabele de sorg reprezintă o alternativă la porumb în alcătuirea rețetelor de
nutrețuri combinate: ”Au proprietăți nutriționale asemănătoare, totuși trebuie
subliniat conținutul mai mare în amidon, asemănător cu cel al orzului sau ovăzului,
ajungand la valori de 11-12,5 % iar în ceea ce privește conținutul de grăsimi, are
valori apropiate cu cele la porumb, de 3-4.3%.
 Sorgul zaharat însilozat, mai ales în regiunile aride, poate depăși potențialul
de producție al porumbului, se pot obține producții de 60-80 t masă verde/ha. De
subliniat un conținut asemănător în amidon și celuloză ca la silozul de porumb, în
schimb datorită aportului de proteină brută de peste 11%, sorgul are calități nutritive
superioare porumbului siloz”. Pe lângă sorgul de boabe mai este și sorgul tehnic,
folosit la confecționarea de mături și sorgul pentru furaj, cum e iarba de Sudan, care
este tot o varietate de sorg.
Sorgul se folosește și în alimentația umană sub formă de făinuri și grișuri, în
industria berii și a sucurilor, a medicamentelor și în obținerea de alcool. Sorgul
zaharat reprezintă interes și pentru fermierii care sunt interesați de producția de
biogaz și bioetanol. Datorită producțiilor mari de masă verde și a conținutului ridicat
de zaharuri, procesele de fermentație se derulează ușor și reprezintă o sursă mai
bogată de materie primă pentru această ramură a industriei decât porumbul.
Sorgul (Sorghum sp) este o plantă erbacee perenă,cu înălțimea de până la
2,5m la exterior amintind de porumb. Este numită „planta cămilă”, deoarece crește
acolo unde o altă plantă nu ar rezista. Este cultivat în zonele cu puține precipitații,
deseori neregulate. Sorgul este o plantă productivă, nepretențioasă la fertilitatea
solului și la secetă, implică cheltuieli minime pentru cultivare și prelucrare, e o plantă
care nu produce pierderi, chiar și resturile fiind rentabile. Se folosește cu succes în
obținerea de bioetanol.
Sorgul face parte din cerealele cuprinse în grupa milleturilor, având ca şi
caracteristică comună faptul că au seminţele mai mici decât cerealele cultivate în
mod comun în cultura mare, cum sunt grâul, secara, orzul, etc.
Cultura sorgului este răspândită în Africa, Asia şi chiar în America,
constituind o sursă de hrană, energie şi de materii prime în industria uşoară
(împletituri, acoperişuri, mături, băuturi, etc.).
Sorgul este deosebit de tolerant faţă de sol şi de climă, având o capacitate de
supravieţuire foarte ridicată, el rezistând în zonele aride din Sahara, Etiopia, Kenia,
Mozambic, Somalia, etc. Dintre speciile circumscrise culturii sorgului se numără
Sorghum vulgare şi respectiv Sorgul cultivat pentru sămânţă, sorgul zaharat, iarba
de Sudan (ca furaj) şi cel pentru împletituri şi mături. Cultura de sorg comun
(Sorghum vulgare) are o extindere globală de circa 44.000.000 ha, producţia medie
anuală fiind evaluată la 1.179 kg/ha, iar producţia globală fiind apreciată la circa
52.000.000 t. Din totalul sorgului cultivat anual 53,3 % serveşte în alimentaţia omului,
39,4% este utilizat pentru hrana animalelor şi 2% în industria uşoară şi alimentară.

Importanţa economică a sorgului

Este destul de însemnată având în vedere că 16% din totalul consumului de cereale
din lume este reprezentat de către sorg. În ţările cu agricultură dezvoltată sorgul
reprezintă circa 25% din totalul cerealelor, producţia mondială de sorg crescând din
anul 1960 cu peste 50% (în SUA, după grâu şi porumb, sorgul este cereala cea mai
importantă).
 La nivel global sorgul este cea de a patra cultură de cereale ca extindere
teritorială, productivitate şi ca utilitate, importanţa sa derivând şi din deosebita sa
rezistenţă la stressul provocat de către uscăciune.
Pe de altă parte, sorgul este mult mai tolerant la stressul cauzat de către
inundaţii, în raport cu porumbul, dar la inundaţii de mai scurtă durată. El creşte cu
succes pe orice tip de sol dar cel mai bine se dezvoltă pe soluri cu textură medie,
mai ales pe terenuri nisipoase. Sorgul este tolerant la game largi de pH.

1. Cultivarea sorgului zaharat

Sorgul (Sorghum bicolor (L) Moench) este originar din Africa (Etiopia şi Sudan),
inscripţii despre cultura de sorg datează de 2700 de ani, fiind descoperite într-un
palat sirian.
Bagasa de sorg zaharat (procentul de masă presată), alături de resturi de
frunze, teci și panicule poate fi folosită în obținerea de brichete pentru furnizarea
energiei și la obținerea de celuloză.
În plus, cultivarea sorgului zaharat are un impact pozitiv asupra mediului
înconjurător, prin creșterea și dezvoltarea unui hectar de sorg se consumă 50-55
tone de CO2 din atmosferă.
Productivitatea sorgului zaharat de pe un hectar ajunge la 80-100 tone de
biomasă,
din care se pot obține 17 tone de bioetanol și 25-30 tone/masă presată (bagasa).
În România, Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare Agricolă Fundulea a
obținut hibridul dintre sorg și iarbă de Sudan cu denumirea comercială „Tereza
2004”, adaptat condițiilor de cultivare din țara noastră și utilizat în primul rând în
furajarea animalelor.

Cultura sorgului
Cuprinde mai multe soiuri provenite - în marea lor majoritate - din Africa şi
India. Ele au ca bază - ca origine - sorgul bicolor, guinea, caudatum, Kafir şi durra,
din care au fost obţinuţi hibrizi. Numai în Camerunul de Nord, Snowden a inventariat
şi clasat peste 1000 de specii şi varietăţi conform caracteristicilor inflorescenţei şi a
spicului (Favier IC 1972).
În ţările cu agricultură dezvoltată s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu o înaltă
uniformitate, cu maturitate timpurie, cu talie mică (pentru a uşura o facilă
mecanizare a lucrărilor de întreţinere şi de recoltare) etc.
O foarte mare cantitate, 2,5 milioane de bushels/an (1 bushels = 36,3 l unitate
folosită la măsurarea volumetrică a grânelor) este utilizată la producerea de alcool.
În unele ţări sorgul cu seminţe roşii şi brune, este preferat pentru producerea berii.
Evident, seminţele de sorg se utilizează nu numai la hrana oamenilor, ci şi a
animalelor, mai ales a păsărilor, (100 grame de boabe au o valoare energetică
echivalentă cu 335 cal.). Conţinutul de proteine este direct dependent de
capacitatea de transfer a azotului din rădăcini, la nivelul seminţelor.
 Colecţia de germoplasmă de sorg în India, înfiinţată în anul 1981, conţine
17986 genotipuri, derivate din 68 state. Unele linii de sorg pentru seminţe provenite
din Etiopia au un conţinut de 1617% proteine, un procent relativ ridicat în lizină
(3,25%) şi o valoare biologică cu ceva mai ridicată decât a porumbului opac.
Pe lângă soiurile de sorg cultivate pentru producere de sămânţă o importanţă
deosebită o prezintă sorgul zaharat cultivat pentru obţinerea de substanţe dulci, din
tulpinile acestuia. El este cunoscut sub diferite denumiri: Dumac, chihlimbar
timpuriu, chihlimbar negru 576, chihlimbar roşu, Orange 450, Nancy, columan,
cualiang, gaolian etc. Iniţial a fost cultivat în Asia şi Africa alături de trestia de zahăr
pentru obţinerea substanţelor dulci. În SUA sorgul zaharat a fost introdus în cultură
în anul 1854 prin aducerea sa din Africa de Sud. Ameliorările succesive au permis
obţinerea unor soiuri care dau un sirop de bună calitate.
În Europa cea mai mare tradiţie în cultivarea sorgului şi utilizarea sucului
obţinut prin stoarcere o are Italia. În timpul celui de-al 2-lea război mondial direcţia
principală a utilizării a fost fabricarea alcoolului etilic care alături de benzină a fost
utilizat drept combustibil în aviaţie (20% alcool şi 80% benzină).
Actualmente se cultivă pe suprafeţe întinse în Orientul Îndepărtat, SUA,
URSS, Franţa, Italia, Ungaria etc.
În România nu se cunoaşte exact când a fost adusă şi cultivată această
plantă. Literatura menţionează că în anul 1936 "a fost cultivat un ha cu gaolian în
patru feluri de pământ şi în toate a reuşit", iniţiativa fiind chiar a autorului citat, ce a
rămas impresionat de un episod de luptă în anul 1904, în războiul Ruso-Japonez,
când japonezii au fost mascaţi de o cultură densă de cualiang (denumirea sorgului
Manciuria). În timpul celui de-al doilea război mondial, planta este cultivată în
zonele Basarabiei, Dobrogei, Prahovei, Câmpiei Dunării şi Banatului.
În Banat, în zona de câmpie, este cunoscută cultivarea şi prelucrarea sorgului
zaharat în satele: Uivar, Pustiniş, Liebling, Foieni, Ionel, Covăciţa, etc. încă de la
începutul deceniului 5 al secolului nostru.
Sorgul a fost înmulţit cu grijă de familia Table, în comuna Pustiniş, iar în anul
1946, la întoarcerea calfei din armată, găseşte acasă o cultură de cca. 600 m 2 şi
construieşte o presă, cu valţuri din lemn acţionată manual pentru obţinerea sucului
din tulpini. În anul 1947 construieşte o piesă cu valţuri metalice, acţionată cu un
motor termic, marca Sedling. Soiul respectiv de sorg zaharat s-a cultivat de mai
multe familii, tulpinile fiind presate în primul atelier manufacturier al familiei Table.
Se obţineau 3-4 tone suc/zi. Sucul obţinut a fost concentrat prin fierbere, într-un
cazan de fontă (băgic), până la o consistenţă ridicată, lăsat în linişte 1-6 zile când s-
a format un bulgăre mare de cristale de zahăr de sorg. Apoi, acesta era spălat de
melasă, divizat, mărunţit şi utilizat pentru îndulcirea diferitelor alimente (prăjituri de
casă, ceai etc.). Partea celulozică obţinută după presarea tulpinei a fost utilizată ca
atare pentru hrana cailor, iar fermentat, ca hrană pentru vacile de lapte,
evidenţiindu-se creşterea producţiei de lapte şi a grăsimii din acesta. Seminţele
erau utilizate pentru hrana păsărilor.
 Această activitate apreciată, s-a răspândit repede în comunele învecinate
(Otelec, Ionel, Foieni, Răuţi, Sînmartinul-Maghiar etc.) şi în întreaga zonă a
Banatului.
Din anul 1948 este cunoscută o nouă etapă de prelucrare a sucului de sorg, şi
anume etapa alcooligenă, care ţine până în anul 1951, când prin prevederi legale
privind prohibiţia alcoolului şi a plantelor alcooligene este interzisă şi cultivarea
sorgului zaharat; în plin sezon a fost sigilat atelierul de presare a tulpinilor de sorg
din comuna Pustiniş. Astfel a fost abandonată cultivarea acestei plante. În scopul
menţinerii soiului, familia Table a cultivat acest tip de sorg an de an, în grădină, în
cuiburi răzleţe şi a găsit soluţii ingenioase chiar şi după venirea la Timişoara,
utilizând o grădină particulară.
Atât primii ani de cultivare (1942-1951) cât şi perioada următoare, până în
1982, constituie o perioadă lungă de aclimatizare a plantei la condiţiile
pedoclimatice din Câmpia Banatului, rezultând un soi cu caractere morfologice şi
biologice bine conturate, superioare altor soiuri.
În toamna anului 1982, pensionarul Table L. a prezentat avantajele cultivării
sorgului zaharat, îngrijit cu multă pasiune de ani de zile, cât şi un concentrat glucidic
obţinut în condiţiile de bucătărie. În urma acestei prezentări s-a hotărât ca Institutul
de Igienă din Timişoara şi Laboratorul de Chimie Alimentară, să studieze
valorificarea superioară a acestei plante locale, Institutul de Igienă întocmind în anul
1983 primele concluzii cu rezultatele cercetărilor preliminare, asupra valorificării
plantelor în alimentaţie şi industrie, în colaborare cu Centrul de chimie,
Universitatea şi Institutul Agronomic Timişoara.
În anul 1983 la Giroc s-a realizat primul hectar de cultură utilizând fondul
semincer primit de la pensionarul Table L. (folosindu-se 5,3 kg seminţe/ha).
Însămânţarea s-a realizat la 20 iulie 1983. Producţia de masă verde obţinută a fost
de cca. 80 t/ha şi 1500 kg seminţe/ha, în condiţii de secetă şi o singură praşilă
mecanică.
În anul 1984 cultivarea a fost extinsă şi la Topolovăţu Mare, Honorici,
Dumbrăviţa, Ciarda Roşie, Moşniţa Nouă şi Recaş. În acelaşi an, cu sprijinul CP
Solventul a fost adaptată una din morile de porumb-boabe, ca presă pentru tulpinile
de sorg zaharat şi montată la Topolovăţu Mare.
Recoltarea şi cultivarea, presarea tulpinilor s-au efectuat în perioada
1822.12.1984. Sucul obţinut (cca. 2 tone) a fost utilizat la un experiment de
fabricare a etanolului, la secţia de spirt a CP Solventul.
Sorgul întâlneşte condiţii favorabile de cultură în România în zonele încadrate
de izotermele de 2022°C pentru lunile de vară şi de izohipsele cuprinse între
nivelul marii şi 500600 m altitudine.
Solurile preferate de sorg sunt cele nisipo-lutoase profunde cu reacţie neutră
sau alcalină. Pe solurile compacte, reci sau cu apă freatică la suprafaţă, producţiile
sunt diminuate.
Sorgul nu trebuie sa lipsească din asolamentele practicate pe solurile
nisipoase, alcalinizate şi salinizate, sau pe terenurile în panta. pentru capacitatea sa
ridicată de adaptare la secetă (coeficientul de transpiraţie = 158-274), la alcalinitate
(pH = 59) şi la salinitatea solului sau în prevenirea deflaţiei pe solurile nisipoase.

 Iarba de Sudan (Sorghum sudanense)

Este o plantă înrudită cu sorgul și a fost utilizată cu preponderență ca furaj în
România.
Un cadru prielnic de cultivare este propice atât în producerea biocombustibilului
(bioetanol, combustibil solid etc.), cât și în obținerea produselor destinate industriei
alimentare și zootehnice. Perioada optimă de însămânțare începe de la mijlocul
lunii mai și durează până la mijlocul lunii iulie. Norma de sămânță recomandată este
de 20-25 kg la hectar, cu o adâncime de semănat de aproximativ 2 cm și o distanță
între rânduri de aproximativ 25 cm.
Iarba de Sudan este una dintre culturile furajere cele mai rezistente la secetă.
Aceasta produce 2-3 recolte abundente de furaj, care se exploatează pe parcursul
verii şi până la sfârşitul lunii septembrie. Fiind o plantă robustă, iarba de Sudan
luptă eficient cu buruienile.
Se comportă bine când se seamănă după culturi anuale, după care s-a efectuat o
arătură de calitate, cel târziu până la sfârşitul lunii octombrie. Prima coasă se va
realiza după aproximativ 60 de zile de la semănat. Plantele trebuie să aibă
înălțimea de peste 45 cm.
Pentru o bună regenerare înălțimea de tăiere va fi între 10-18 cm. Coasa a doua se
poate realiza la circa 30-35 zile după prima. Cultura poate fi recoltată și o singură
dată, când bobul este tare, pentru a obține o producție maximă la o singură coasă,
dar prin această metodă va fi redusă parțial producția totală. La recoltare, cultura
are 70-75 % umiditate și necesită o uscare înainte de însilozare, producția raportată
de unitățile cultivatoare fiind de 15-25 tone masă verde pe hectar.

Materialul biologic de inmultire

Pentru desfăşurarea procesului de producţie, a înmulţirii speciilor şi soiurilor,

precum şi pentru sporirea producţiei vegetale, un rol important revine materialului
biologic (sămânţa) cu însuşiri genetice superioare.
Indicii de calitate ai seminţei de sorg zaharat depind în mare măsură de modul
de păstrare a acesteia, de puritatea biologică a populaţiilor şi hibrizilor cultivaţi.
În vederea realizării unei capacităţi maxime de germinaţie este necesar ca
recoltarea paniculelor de sorg zaharat să se realizeze la maturitatea fiziologică iar
uscarea acestora se va face în depozite sau magazii corespunzătoare încât
umiditatea boabelor să fie redusă la 1012%.
Pregătirea seminţelor în vederea semănatului. Seminţele uscate şi
condiţionate cu o puritate 9899% şi o facultate germinativă de 8090% se tratează
cu 2,53,0 kg TMTD/t pentru combaterea patogenilor din sol şi de pe sămânţă şi cu
2025 kg Furadan 35 ST/t pentru combaterea atacului de dăunători din sol şi de la
suprafaţa solului şi a celui de afide, ce poate apare în primele două-trei săptămâni
de la răsărire.
Zonarea hibrizilor şi soiurilor se face în funcţie de numărul de zile fără îngheţ,
particularităţile solului şi ale climatului în perioada de vegetaţie, precum şi de
însuşirile hibrizilor şi soiurilor de adaptare la condiţiile ecologice specifice şi la
cerinţele cultivatorilor sau procesatorilor.
La sorgul pentru boabe, hibridul semitimpuriu Fundulea 21 se va cultiva în
toate zonele de favorabilitate, pentru alcătuirea reţetelor nutritive destinate păsărilor,
porcilor, berbecilor şi tăuraşilor la îngrăşat, datorită conţinutului ridicat de proteină
digestibilă al boabelor. Este foarte rezistent la secetă şi bine adaptat pe solurile
carbonato-sodice din vestul ţării.
Fundulea 32 - hibridul semitardiv recomandat în zonele I şi II de favorabilitate
şi destinat în special producţiei de amidon şi alcool din boabele sale ce conţin peste
74% amidon. Este bine adaptat pe solurile sărăturate (cloruro-sulfatice ) din estul
ţării şi pe solurile nisipoase din estul şi sudul ţării.
La sorgul zaharat, hibrizii Roza şi Doina sunt recomandări în zonele I şi II de
favorabilitate atât pentru obţinerea de sirop, oţet şi alcool alimentar cât şi pentru
producerea silozurilor destinate furajării animalelor. Boabele hibridu1ui Doina pot fi
utilizate în nutriţia porcilor şi păsărilor datorită conţinutului scăzut în tanin.
Soiul Carmen este recomandat îndeosebi în zona I de favorabi1itate pentru
obţinerea de sirop şi oţet alimentar.
La hibrizii Sorg x Sudan, hibridul 1 semitardiv Tutova este recomandat spre
cultivare în zone1e I şi II de favorabilitate pentru însilozare singur sau în amestec cu
porumbu1, sau pentru păşunare în faza de preburduf (120140 cm). Tolerează
solurile salinizate şi alcalinizate.
Hibridul Tinca, semitardiv, este recomandat spre cultivare pentru masa verde
şi fân în toate zonele de favorabilitate. Poate fi păşunat începând cu faza când
plantele ating 80120 cm. Fânul obţinut pe solurile salinizate este foarte bine primit
de oi şi viţei.
La sorgul pentru mături, soiurile Siret şi Denisa pot fi cultivate în toate zonele
de favorabilitate pentru obţinerea unei coase de panicule şi boabe în ogor propriu şi
pentru obţinerea a două recolte de panicule în faza de înflorit sau a unei recolte
integrale de panicule în cultura succesivă după orz sau alte premergătoare care
eliberează terenul până la sfârşitul lunii iunie. Valorifică bine solurile nisipoase şi
sărăturate din sudul şi vestul ţării.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SORGULUI ZAHARAT

Rotaţia sorgului zaharat

Sorgul zaharat nu este pretenţios faţă de planta premergătoare, reuşind chiar
în monocultură. Datorită înmulţirii bolilor şi dăunătorilor specifici nu se recomandă
cultivarea lui în cultură repetată. Pe de altă parte monocultura de sorg duce la o
sărăcire accentuată a solului în principalele elemente nutritive.
Pentru a obţinerea unei producţii ridicate se impune încadrarea acestei culturi
într-o rotaţie raţională, asigurându-se premergătoare care lasă terenul curat de
buruieni în vederea evitării pericolului de îmburuienare a plantelor în primele faze de
vegetaţie. În zonele de cultură favorabile sorgului zaharat cale mai bune
premergătoare sunt cerealele păioase, floarea soarelui, sfecla de zahăr şi
porumbul.
Deosebit de valoroase ca premergătoare sunt şi leguminoasele anuale ca
mazărea, fasolea, soia, borceagurile însă în condiţiile actuale ale structurii culturilor
din ţara noastră aceste plante sunt destinate pentru cerealele de toamnă.
Amplasarea sorgului zaharat după leguminoase perene sau graminee perene,
nu este indicată deoarece se îngreunează mult lucrările de întreţinere în primele
faze de vegetaţie, ca urmare a lăstăririi puternice a fragmentelor de rădăcini atât ale
culturii premergătoare (lucernă) cât şi ale buruienilor perene.
După sorg zaharat, reuşesc cel mai bine culturile care au cerinţe moderate
fată de apă şi substanţe nutritive. Se recomandă numai plantele de primăvară care
reuşesc să-şi stabilească consumul de apă şi substanţe nutritive: leguminoase
pentru boabe, ricin, floarea soarelui, porumb siloz, masă verde etc.
Rotaţia sorg zaharat – grâu de toamnă se va evita, chiar dacă terenul a fost
eliberat devreme – prin utilizarea culturii pentru siloz. Din cercetările efectuate în
ţara noastră de se estimează că producţia de grâu de toamnă cultivat după sorg
boabe scade cu cel puţin 16-20%, în comparaţie cu cea care se obţine după
cânepă sau sfeclă de zahăr. Această diminuare a producţiei de grâu se explică prin
deficitul mare de apă din sol cât şi prin intensificarea proceselor de descompunere a
cantităţilor mari de resturi vegetale din sol, bogate în zaharuri, care sunt prielnice
înmulţirii microorganismelor consumatoare de azot, pe care-l depun în sol de abia
după moartea lor. În acest sens se impune mai acut administrarea îngrăşămintelor
cu azot pe terenurile cultivate cu sorg zaharat pentru refacerea echilibrului de
elemente nutritive.

Fertilizarea
După QUINEBI şi colab. (1958), pentru 1.000 kg boabe şi producţia
secundară aferentă sunt necesare 23,5 kg azot; 7,2 kg fosfor şi 6,9 kg potasiu.
După E. PARISI (1936), citat de GH. BÎLTEANU (1991), pentru o tonă de tulpini
sorgul zaharat consumă 1,7 kg azot şi 0,9 kg fosfor.
În condiţii de umiditate favorabilă, sorgul reacţionează prielnic la
fertilizarea cu azot atât în ceea ce priveşte nivelul recoltei, cât şi conţinutul de
proteină, în zonele secetoase, efect favorabil prezintă şi fosforul. Dozele practicate
azi în lume variază, în funcţie de condiţiile de experimentare, între N 50-150P36-100. În
condiţii de irigare, A. GIARDINI (1981), citat de GH. BÎLTEANU (1991), recomandă
N200P150.
La sorgul zaharat fertilizarea directă urmăreşte calitatea sucului, fapt
pentru care se recomandă, pentru scopuri alimentare, cultivarea pe soluri fertile.
Când sucul se utilizează în alte scopuri decât cele alimentare fertilizarea se poate
efectua cu N90-120P70-80 Gunoiul de grajd se recomandă a fi aplicat plantei
premergătoare, cu excepţia măturilor de sorg de pe solurile nisipoase, unde se
recomandă aplicarea lui directă, încorporat adânc în sol.
Cu toate că sorgul zaharat este o plantă cu un consum ridicat de substanţe
nutritive totuşi nu se reacţionează întotdeauna favorabil la aplicarea fertilizanţilor
chimici şi organici. În zonele favorabile acestei culturi, valorificarea îngrăşămintelor
este condiţionată direct de apa din sol, care este factorul limitativ al producţiilor de
sorg zaharat.
Se estimează că pentru obţinerea unei producţii de boabe de 6 350 kg/ha se
extrag următoarele cantităţi de substanţe nutritive: 113 kg. N, 36 kg P 2 O5 şi 19 kg
K2O. Dacă se ia în calcul fitomasa realizată de sorgul zaharat, care frecvent
oscilează între 20 – 25 t/ha, se poate estima consumul ridicat de elemente nutritive
din sol, de către această plantă, considerată pe drept cuvânt “vorace” fată de
agrofondul pe care-l are la dispoziţie.
Gradul de valorificare a îngrăşămintelor este condiţionat de pe altă parte şi de
tipul de sol. Astfel în regiunile secetoase de cernoziomuri, îngrăşămintele sunt slab
valorificate fiind recomandată administrarea lor la planta prăşitoare. Cu totul altfel se
prezintă situaţia în cazul unui regim pluviometric mai bogat sau în condiţii de irigare.
Cercetările efectuate pe un cernoziom cambic, evidenţiază aportul fertilizării la
realizarea unor producţii mari şi sigure.
Administrarea îngrăşămintelor organice se dovedeşte eficace, sorgul zaharat
reacţionează favorabil ca şi porumbul masă verde, dacă fertilizarea se efectuează
în toamnă cu 3040 t/ha gunoi de grajd fermentat. Nu trebuie să se neglijeze faptul
că gunoiul de grajd nefermentat constituie o sursă puternică de îmburuienare a
solului, mai ales în regim de irigare sau în zonele mai umede.
Masina de imprastiat ingrasaminte solide
http://agrointel.ro/73303/fertilizarea-cu-azot-in-2017-care-sunt-limitele-admise-
pentru-fiecare-cultura-agricola/

Masina de imprastiat ingrasaminte MIG 300 litri

https://www.olx.ro/oferta/mig-de-azot-distribuitor-de-ingrasaminte-rau-de-300-litri-
ca-si-nou-ID9IPi5.html#19b54b9afe
Masina de imprastiat ingrasaminte MIG 500 litri
http://www.utilaje-agricole-wirax.com/masina-de-imprastiat-ingrasaminte-wirax-500l-
wrxmig500l

Lucrările solului
Sorgul zaharat cere un teren afânat pe o adâncime mare, bine mărunţit, cu
rezervă mare de apă şi curat de buruieni. În vederea realizării cerinţelor impuse de
seminţele mici şi germinaţia mai dificilă a acestei plante, se va acorda o atenţie
sporită lucrărilor solului.
În cazul când inaintea culturii de sorg zaharat se cultivă premergătoare
timpurii, cereale păioase, leguminoase anuale, se va efectua o arătură adâncă de
vară la 2830 cm, în agregat cu grapa stelată. Eficienţa ei este mai ridicată dacă se
va efectua imediat după recoltarea plantei premergătoare, întrucât se reduc
pierderile de apă din sol.
În continuare, peste vară, terenul se va menţine curat de buruieni prin discuiri
repetate. Adâncirea stratului arat la peste 30 cm nu este recomandată deoarece
sporurile mici de recoltă nu justifică cheltuielile aplicate suplimentar.
În situaţiile deosebite când nu este posibil a se executa imediat lucrarea de
bază a solului, se va efectua o discuire energică iar după cel mult 23 săptămâni o
arătură adâncă de vară.
După premergătoarele târzii (porumb, soia, sfeclă de zahăr, floarea soarelui
etc.) se va executa o discuire energică în vederea distrugerii resturilor vegetale
urmată la scurt timp de o arătură adâncă de toamnă la 2830 cm. În vederea
conservării mai bune a apei din sol se impune folosirea grapei stelate mai ales în
zonele de stepă şi silvostepă cu un regim hidric deficitar.
În primăvară se vor efectua lucrările de întreţinere a arăturii, care sunt mai
numeroase decât în cazul porumbului. În vederea nivelării terenului, păstrării apei în
sol şi a combaterii buruienilor se vor efectua mai multe treceri ale grapei cu discuri,
urmată de grapa cu colţi reglabili.
 În preajma semănatului se va efectua ultima lucrare a solului de preferat cu
combinatorul, care conferă calitatea patului germinativ, prin gradul mai bun de
nivelare, aşezare şi mărunţire a solului. Nu trebuie să se neglijeze indicii de calitate
ai patului germinativ, deoarece de modul în care se realizează aceştia, depinde
eficienţa aplicării erbicidelor, uniformitatea răsăririi plantelor şi în final, reuşita culturii
de sorg zaharat.

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SORGULUI ZAHARAT (PENTRU MASĂ

VERDE ŞI SILOZ)

Amplasare
- Culturi premergătoare:
- foarte bune: cereale păioase, mazăre, borceag toamnă;
- bune: porumb, floarea – soarelui;
- rele: orez, mei, in;
- Culturi postmergătoare: -borceag primăvara, mazăre, fasole, năut, floarea
soarelui, porumb.
De evitat:
- Sole infestate cu costrei, sole cu arătură târzie, superficială cu încorporare a
peste 6-10 t/ha masă organică, fără adaos de azot, care nu permit o bună
pregătire a patului germinativ pentru sorg.
- Sole pe care s-au administrat la planta premergătoare erbicide antegramineice
(doze mari) remanente, în anii secetoşi şi care nu au permis biodegradarea
acestora.

Lucrările solului
- Dezmiriştirea prin dubla discuire, perpendicular sau oblic faţă de rândurile de
mirişte.
Aratul:
Se va executa la o adancime de :
-1820 cm după grâu, leguminoase, borceag, etc.;
-25 cm după porumb, floarea-soarelui;
-15 cm pe soluri sărăturate toamna;
-1215 cm pe soluri nisipoase primăvara (aprilie).
Pregătirea patului germinativ. Discuire la adâncimea de 68 cm. Ultima trecere
perpendicular pe direcţia de semănat, cu agregatul cu disc şi grapa cu colţi pe sole
îmburuienate şi tasate, cu combinatorul pe sole curate şi afânate.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A SORGULUI PENTRU BOABE

Lucrările solului
Aratul.
După premergătoare care lasă cantităţi mari de resturi vegetale se execută o
discuire la 1015 cm adâncime, oblic sau perpendicular pe direcţia rândurilor,
înainte de executarea aratului.Arătură de vară 20-30 cm, arătură de toamnă 15-30
cm şi adâncimi mai mici după cereale păioase şi adâncimi mai mari după porumb,
floarea soarelui, etc.
Nivelarea arăturii este necesară pentru cultura sorgului.
Pregătirea patului germinativ se face în preziua semănatului la adâncimea
de semănat, asigurând o bună mărunţire a solului (ca pentru lucernă, sfeclă). Se
execută, de regulă, cu agregatul format din tractorul U 650 + combinatorul pe solele
afânate şi curate de buruieni sau cu tractorul U 650 + GD 4,2 + 6GCR 1,7 pe solele
tasate şi îmburuienate. După caz, se pot face două treceri dacă gradul de mărunţire
nu este satisfăcător după prima lucrare. Ultima trecere se va efectua perpendicular
sau oblic pe direcţia de semănat.

Tractor plus combinator LECH-- Combinatorul "LECH" - agregat pentru pregatirea

patului germinativ inainte de insamantare cu latimi de operare de la 3.6 pana la 5.60
metri. http://www.utilaje-chetani.ro/combinator-lech-wrxcomblech
SEMANATUL SORGULUI ZAHARAT

Epoca de semănat a sorgului zaharat este condiţionată de regimul termic al

diferitelor tipuri de soluri, ştiut fiind faptul că această plantă este foarte pretenţioasă
faţă de căldură. Temperatura minimă de germinare este de 1415C.
Semănatul prea târziu prezintă dezavantajul că rezerva de apă din sol este
diminuată iar perioada de vegetaţie este decalată prea mult în sezonul uscat, ceea
ce duce la scăderea producţiei de masă verde şi creează riscul ca seminţele să nu
ajungă la maturitatea fiziologică până la căderea primelor brume în toamnă.
În anii când condiţiile de climă sunt normale în zona de sud şi sud-vest a ţării,
sorgul zaharat se seamănă în ultima decadă a lunii aprilie şi prima decadă a lunii
mai, respectiv la cca. 23 zile după momentul optim de semănat al culturii
porumbului pentru boabe.
Semănatul sorgului la momentul optim contribuie în mare măsură şi la
uşurarea lucrărilor de întreţinere, mai ales combaterea mai energică a buruienilor şi
la mărirea rezistenţei la atacul de afide şi infecţia cu diferite bacterioze.
Adâncimea de semănat se stabileşte în funcţie de alcătuirea granulometrică şi
rezerva de apă a solului. În regiunile de stepă se va semăna la o adâncime mai
mică de 4-5 cm, iar în solurile cu textură nisipoasă, sau nisipo-lutoasă, se va
semăna mai adânc, la 5-6 cm. Sămânţa de sorg zaharat are o putere de străbatere
destul de slabă, ceea ce impune ca adâncimea de semănat să fie stabilită cu
deosebită grijă deoarece semănatul prea adânc întârzie mult răsărirea şi măreşte
pericolul de îmburuienare a culturii încă din primele faze de vegetaţie. În acest
context nivelarea terenurilor şi reglarea corespunzătoare a semănătorilor contribuie
efectiv la realizarea unor lanuri uniforme.
Densitatea plantelor este condiţionată de talia populaţiilor şi hibrizilor de sorg
zaharat, de fertilitatea şi regimul hidric al diferitelor tipuri de soluri.
Pe terenurile fertile din zona de stepă a ţării noastre sorgul zaharat s-a cultivat
frecvent la o densitate de 150200.000 plante recoltabile la hectar. Pe terenurile cu
o fertilitate mai scăzută densitatea s-a redus la 100.000 plante recoltabile la hectar.
În ceea ce priveşte influenţa densităţii de semănat asupra randamentului de
suc şi a conţinutului în zahăr nu s-au înregistrat diferenţe semnificative.
Influenţa evidentă asupra acestor indici de calitate ai fitomasei de sorg
zaharat, a avut-o populaţia cultivată, valorile obţinute prin determinarea conţinutului
de zahăr fiind net diferenţiate.
Distanţa de semănat între rânduri este de 50 cm. La această distanţă dintre
rânduri se pot efectua uşor lucrările de întreţinere a culturii, utilizându-se agregatele
specifice şi altor culturi tehnice. Distanţa de 50 cm între rânduri conferă cel mai
potrivit spaţiu de nutriţie, luminozitate, etc. Semănatul la distanţe mai mari între
rânduri, de 70 cm, facilitează mult lucrările de îngrijire, utilizându-se aceleaşi
agregate ca şi la cultura porumbului, însă impune micşorarea distanţei dintre plante
pe rând, ceea ce stinghereşte mult lăstărirea plantei principale.
 Semănatul sorgului zaharat se execută cu semănătorile pentru porumb SPC-
6; SPC-8, adaptate cu discurile distribuitoare şi raportul de transmisie
corespunzător densităţii stabilite la hectar.
Cantitatea de samânţă necesară pentru a se asigura o densitate optimă de
160.000-200.000 plante recoltabile la hectar este de 8-10 kg/ha, în cazul în care
germinaţia este de cel puţin 90%. În cazul în care seminţele au o germinaţie mai
slabă se vor mări cantităţile de sămânţă astfel încât să se asigure densitatea
optimă.
Utilizarea unor cantităţi mari de sămânţă cu mult peste norma calculată,
creează probleme deosebite la rărit, consumul de forţă de muncă, în vederea
asigurării unui spaţiu optim de creştere şi dezvoltare fiind exagerat de mare şi
nejustificat din punct de vedere economic.

SEMANATUL SORGULUI ZAHARAT PT MASA VERDE SI SILOZ

 Epoca: 12C la 5 cm în sol la ora 700.

 Adâncimea: 2,53 cm pe sol argilos, 34 cm pe sol luto-nisipos si 56 cm pe sol
nisipos.
 Distanţa între rânduri: 5070cm (irigat - neirigat). Pentru masa verde sau fân se
poate semăna la 2550 cm, majorând norma de sămânţă cu 50%.
 Densitate: 100150.000 pl/ha (neirigat-irigat) plante în scopuri industriale şi
175200.000 pl/ha pentru folosirea ca masă verde sau siloz. Agregat U 650 +
SPC 6-8 prevăzut cu patine mici şi limitatoare de adâncime.
Cantitatea de sămânţă rezultată din calcul se majorează cu 15-20% pe soluri
zonale şi cu 25-30% pe soluri sărăturate, acide.
Viteza agregatului de semănat:  6 km/h. Se vor etanşeiza casetele de
distribuţie şi furtunele de aspiraţie de la exhaustor.

SEMANATUL SORGULUI PENTRU BOABE

Are loc când temperatura solului la 510 cm adâncime este de 11,512 C la

ora 7 , temperatura medie a zilei este 15 C cu tendinţă de creştere.
00

Adâncimea de semănat este de 3,54,0 cm pe solurile zonale, 2,53,0 cm pe

soluri sărăturate cu textură grea şi 56 cm pe soluri nisipoase. Adâncimile mici se
practică în primăverile umede când sunt condiţii de formare a crustei, iar adâncimile
mari pe sole expuse unei uscări rapide în primăveri secetoase.
Distanţe şi densităţi de semănat
Stepa/Silvostepa: neirigat 100 - 150.000 / irigat 250 - 300.000
Sărăturat: neirigat 125 - 200.000
Nisipos: neirigat 80 - 125.000 / irigat 225 - 250.000
Densităţi mai mici în anii secetoşi şi densităţi mai mari în anii normali.
Distanţele între rânduri vor fi de 50 cm la irigat şi 70 cm la neirigat.
 Cantitatea de sămânţă la hectar variază între 812 kg în funcţie de densitatea
practicată şi de tipul de sol. Dintr-un kilogram de seminţe care conţine în medie
33.00035.000 boabe se obţin 2021 mii plante recoltabile.
Pregătirea seminţelor în vederea semănatului. Seminţele uscate şi
condiţionate cu o puritate 9899% şi o facultate germinativă de 8090% se tratează
cu 2,53,0 kg TMTD/t pentru combaterea patogenilor din sol şi de pe sămânţă şi cu
2025 kg Furadan 35 ST/t pentru combaterea atacului de dăunători din sol şi de la
suprafaţa solului şi a celui de afide, ce poate apare în primele două-trei săptămâni
de la răsărire.
Executarea semănatului se face cu agregatul format din U-650+SPC 6(8), U-
445 + SPC-6 pe soluri plane, cu U-650+SP-4 pe terenuri cu 816% pantă şi cu SM-
445 + SPC-4 pe terenuri cu 1825% pantă. Semănătorile vor fi prevăzute cu patine
mici, limitatori de adâncime şi discuri speciale cu 34 sau 68 de orificii, având
diametrele orificiilor maximum 1,51,7 mm, eşapate 0,5 mm din grosime pe distanţa
de 20 mm de la margine spre ax.
Alegerea hibrizilor se va face în funcţie de numărul de zile fără îngheţ de suma
precipitaţiilor şi de tipul de sol.

Semanatoarea SPP 8
https://www.olx.ro/oferta/semanatoare-porumb-IDbjaXH.html#29bf4429ee;promoted
Semanatoarea SPP 8
https://www.olx.ro/oferta/semanatoare-porumb-IDbjaXH.html#29bf4429ee;promoted

Semanatoarea SPP 4
https://www.dianatrans.ro/utilaje-agricole-noi/semanatori--77/semanatoare-porumb-
spp-4--371.htm
 Semanatoarea SPP 4
https://www.dianatrans.ro/utilaje-agricole-noi/semanatori--77/semanatoare-porumb-
spp-4--371.htm

Menţiuni speciale în vederea unui semănat reuşit:

 Pe soluri nisipoase expuse deflaţiei, semănatul sorgului se face în fâşii
alternative, încadrate de secară sau triticale, pentru diminuarea efectului deflaţiei
în primele 7 - 14 zile după răsărire.
 Pe solurile sărăturate, în primăveri secetoase când se produce fenomenul de
ascensiune a sărăturilor către suprafaţă, se aplică metoda Lister de semănat,
urmărind plasarea seminţelor în stratul cu conţinut de săruri tolerabil de către
sorg. În acest scop, în faţa secţiilor semănătorilor se aplică piese de cultivator
(tip labă de gâscă) reglate la adâncimea corespunzătoare.
 Tasarea mai puternică pe rând, o dată cu semănatul, este necesară pe sole cu
pat germinativ prea afânat, în primăveri secetoase, pentru realizarea unui
contact mai bun al seminţei cu solul.
 O atenţie deosebită se va acorda etanşeităţii cutiilor semănătorii şi a furtunurilor
de aspiraţie de la exhaustor.

Dalta cultivator tip laba de gasca

https://www.magazialucostica.ro/dalta-cultivator-tip-laba-de-gasca.html
http://www.utilaje-chetani.ro/combinator-cultivator-wicher-wrxcombwicher

V. LUCRARILE DE INGRIJIRE

Sorgul zaharat ca şi sorgul pentru boabe este una din plantele foarte
pretenţioase la lucrările de îngrijire. La această plantă există pericolul compromiterii
culturii din cauza crustei solului şi din cauza îmburuienării după răsărit, datorită
ritmului redus al creşterii plantelor în prima fază de vegetaţie. De asemenea există
pericolul ca plantele tinere să fie puternic atacate de aphide.
Pentru a împiedica aceste neajunsuri trebuie luate toate măsurile ca solul să
fie cât mai bine pregătit, mărunţit şi curat de buruieni. După semănat, tăvălugirea
asigură o foarte bună răsărire a plantelor. Sorgul zaharat este foarte exigent la
lucrările de îngrijire a primelor 4045 zile de la răsărire datorită puterii slabe de
străbatere a colţului cât şi de dezvoltare a tinerelor plante.
După răsărit, când sorgul zaharat are 45 frunze, până la înălţimea de 1520
cm, solul se poate lucra cu sapa rotativă, respectând unele reguli în folosirea
acesteia (cu poziţia colţilor întoarsă) pentru a evita pericolul dezdrădăcinării
plantelor.
Lucrarea de îngrijire cea mai importantă în cultura sorgului zaharat o
constituie prăşitul. În mod obişnuit se execută 23 praşile mecanice şi 12 praşile
manuale. La praşilele mecanice, pentru a feri de tăiere rădăcinile sorgului zaharat,
zona de protecţie lângă rândul de plante se lasă mai mare decât la porumb. În cazul
când piesele active ar tăia rădăcinile laterale aflate mai la suprafaţa solului, plantele
ar fi mult stânjenite în creşterea şi dezvoltarea lor.
De asemenea prăşitul cu sapa pe rând trebuie făcut cu multă atenţie pentru a
nu vătăma plantele. Pentru a reduce numărul braţelor de muncă, care la sorg se
folosesc dublu faţă de porumb, se foloseşte erbicidarea solului înainte de semănat
pe toată suprafaţa sau pe rând odată cu lucrarea de semănat, dozele stabilindu-se
în funcţie de conţinutul solului în humus, cuprinse între 0,51,5 kg/ha Atrazin
substanţă activă, respectiv 3,55 kg/ha produs comercial. La aceste doze au fost
combătute în proporţie de 90-100% buruienile mono şi dicotiledonate.
Având în vedere că după sorgul tratat cu atrazin (3,55 kg/ha) nu se poate
cultiva grâu, floarea soarelui, soia sau fasole se continuă cercetările cu noi erbicide.
În cazul când după sorg se cultivă porumb sau mazăre se vor programa
numai erbicide pe bază de atrazin. Erbicidele pe bază de atrazin se vor aplica
înainte sau concomitent cu lucrările de pregătire a patului germinativ încorporându-
se la adâncimea de 68 cm. După răsărire, când plantele de sorg au înfrăţit şi au 10
cm înălţime se vor face (dacă este nevoie) tratamente cu sare de amine.
Lucrarea de rărit, la sorgul zaharat destinat pentru sirop, este obligatorie şi
trebuie efectuată la timp şi cu mare atenţie.

În cazul când se dispune de forţă manuală, se poate efectua lucrarea de

înlăturarea lăstarilor de la plantele de sorg zaharat, realizându-se astfel creşterea şi
dezvoltarea mai viguroasă a plantelor şi obţinerea unor producţii de calitate
superioară

Sapa rotativa
https://etufarm.ro/sape-rotative/sapa-rotativa/
Grapa cu discuri Tulip Multidisc XXL
http://beyne.ro/utilaje_agricole/grapa-cu-discuri-tulip-multidisc-xxl/

Grapa cu discuri Tulip Multidisc XL

http://beyne.ro/utilaje_agricole/grapa-cu-discuri-tulip/
Irigarea culturii
Se justifică pe soluri nisipoase sau în anii secetoşi pentru culturile de sămânţă
sau de furaje, pentru sporirea eficacităţii erbicidelor în primăveri secetoase şi pentru
eficienţa ridicată a apei de irigaţie la cultura sorgului.
Necesarul de apă al sorgului este 30003800 m3/ha din care precipitaţiile
acoperă cca 5570% în zona de cultură a sorgului, în perioada critică pentru apă
(burduf - maturitate în lapte) consumul zilnic se ridică la 2448 m3/ha/zi. Un
milimetru (10 m3) apă de irigare aduc în medie 51,764,2 kg boabe pe solurile
zonale, 4050 kg boabe pe solurile nisipoase, 3545 kg boabe pe solurile
sărăturate la sorgul pentru boabe sau 0,30,6 t/ha masă verde la hibrizii Sorg x
Sudan şi de sorg zaharat.
Fazele critice pentru apă sunt faza diferenţierii primordiilor florale (68 frunze),
faza preburduf - înflorit şi faza de maturitate în lapte. Seceta accentuată în aceste
faze determină diminuarea producţiilor cu 17%, 34% şi respectiv 10%. Când nu
putem aplica mai mult de două udări, acestea se rezervă fazelor de 68 frunze şi de
preburduf - înflorit, iar când putem asigura o singură udare, aceasta se face cu
prioritate în faza de preburduf-înflorit, excepţie făcând cazul când umiditatea solului
scade la sau sub coeficientul de ofilire în faza de diferenţiere a primordiilor florale
(68 frunze) sau concentraţia în săruri a soluţiei solului creşte peste 0,6% în
aceeaşi faza de 68 frunze, pe solurile sărăturate.

Norma de irigare este de 9001200 m3/ha, la norma de udare de 300400 m3/ha

(cifrele mai mari pentru solurile nisipoase sau sărăturate), în cazul a trei udări sau
de 600800 m3 în cazul a două udări. O dată cu apa de irigare în faza de 68 frunze
se pot aplica şi îngrăşămintele lichide.
Instalatie de irigat cu tambur, rampa de udare, motopompe
http://iridexplastic.ro/produse/irigatii/echipamente/item/298-instalatii-de-irigat-cu-
tambur-rampa-de-udare-motopompe
Aplicarea amendamentelor
Datorita capacitatii sale de a extrage eficient o mare parte din azotul mineral
disponibil in sol, sorgul necesita aporturi de ingrasaminte pe baza de azot
moderate. Lasa in urma sa un nivel redus de reziduuri solubile dupa recolta, ceea
ce contribuie la reducerea pierderilor de nitrati in apa. De altfel, un aport de azot
prea ridicat, impreuna cu o densitate puternica si un deficit de apa semnificativ intre
faza de burduf si incoltire, poate creste riscul aparitiei daunatorilor Macrophomina.

Cantitatea de azot absorbita de sorg pentru a produce o unitate de productie:

Tip de productie Necesar unitar Potential de productie

29 kg azot/tona < 5 tone/ ha

Sorg boabe 25 kg azot/ tona 5-8 tone/ha
23 kg azot/ tona 8-10 tone/ ha
21 kg azot/ tona > 10 tone/ ha
16 kg azot/tona < 10 tone masa uscata/ha
Sorg furajer cu o singura 14 kg azot/tona 10-15 tone masa
recolta uscata/ha
12,5 kg azot/tona >15 tone masa uscata/ha

Nu numai ca sorgul consuma o cantitate redusa de ingrasamant pe baza de azot,

dar in plus, 40 % din azotul mobilizat de cultura revine in sol sub forma organica,
adica 60 – 80 kg de azot integrate in humusul solului.

Maşina de împrăştiat îngrăşăminte chimice MIC 300 produsă de

S.C. SEMBRAZ S.A. SIBIU este o maşină agricolă purtată în spatele tractoarelor
de 26, 45 sau 65 CP, destinată executării lucrărilor de fertilizare a solului înainte de
pregătirea patului germinativ precum şi în perioada de vegetaţie. Maşina este
concepută pentru a împrăştia îngrăşăminte chimice complexe sau azotat de
amoniu, solide (granulate, cristalizate, pulverulente), cu umiditatea şi granulaţia
prevăzute în normele de fabricaţie.

https://www.olx.ro/oferta/mig-de-azot-distribuitor-de-ingrasaminte-rau-de-300-litri-
ca-si-nou-ID9IPi5.html#19b54b9afe
Maşina de împrăştiat îngrăşăminte chimice modernizată MICM 500 produsă de S.C.
INSTIRIG S.A. Balş este o maşină agricolă purtată în spatele tractoarelor de 65 CP,
destinată lucrărilor de fertilizare a solului înainte de pregătirea patului germinativ
precum şi în perioada de vegetaţie.
Maşina este concepută pentru a împrăştia îngrăşăminte chimice solide
(granule cristalizate, pulverulente) sau azotat de amoniu cu umiditatea şi granulaţiile
prevăzute în normele de fabricaţie.

http://www.utilaje-agricole-wirax.com/masina-de-imprastiat-ingrasaminte-wirax-500l-
wrxmig500l
VI. COMBATEREA ORGANISMELOR DAUNATOARE

Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor

Prevenirea atacului de boli şi dăunători se obţine prin evitarea amplasării

culturii de sorg după premergătoare care au boli sau dăunători comuni cu sorgul,
cum sunt:
-- porumbul, care poate fi atacat de putrezirea rădăcinilor, Periconia circinita,
tacitinele inflorescentei - Sphaceloteca reiliana, fuzariile, mozaicul dungat al
porumbului etc. şi dăunătorii Tanymecus sp., Ostrinia nubilatis - sfredelitorul
porumbului şi Rhopalosimphum maydis - afidele negre,
-- grâul, care poate fi atacat de Giberela fujikoroi sau de viermi sârmă,
-- floarea-soarelui, care poate fi atacată de Sclerotium bataticola sau
premergătoare infestate puternic de costrei (Sorghum halepense) care transmite
numeroase boli sorgului (pătarea sorgului - Hadothrichum sp., Helminthosporium
sp., Cercospora sp., Gleocercospora sp., tăciunele zburător etc.).
Un mod mai eficace, dar mai costisitor de prevenire a bolilor şi dăunătorilor îl
constituie tratamentul la sămânţă sau la sol.
Tratamentul la sămânţă
Previne atacul dăunătorilor din sol (viermii sârmă "Agriotes sp., larvele
cărăbuşului de stepă Anoxia vilosa, adulţii de Tanymecus sp. şi buha semănăturilor
"Agrotis segetum). Se recomandă Furadan 35 ST, Carbodan 35 ST, Carbofuran 350
la doza de 25 l/t sămânţă.
Tratamentul la sol
Se aplică atunci când nu s-a efectuat tratamentul la sămânţă. Se foloseşte
Sinolintox 10 G(20 kg/ha), prin aplicarea o data cu semănatul, la avertizare sau la
depistarea unei densităţi pe metrul pătrat a dăunătorilor care depăşeşte pragul
economic de dăunare (1525 buc/m2 de viermi sârmă).
Tratamente curative în vegetaţie
Sunt necesare pentru atacul de boli şi dăunători ce survin în decursul
perioadei de vegetaţie. Frecvent se înregistrează atacuri de:
-- răţişoara porumbului, a cărei populaţie se acumulează treptat peste limita
pragului de dăunare prin migrare din satele învecinate, netratate
-- afide (Schizaphis gramibum Rand) ce apar după 23 săptămâni de la răsărire,
când eficacitatea tratamentului cu Furadan, încetează.
O gamă largă de insecticide sistemice sunt de recomandat
-- Sinoratax 35 CE (1,5 l/ha) sau diferiţi piretroizi 0,10,2% care se diluează în
250300 1 apă/ha şi se aplică când numărul de afide depăşeşte 50 buc/planta în
faza de 34 frunze sau 100150 buc./plantă în faza de 510 frunze.
 În cazul atacului de către afide, combaterea păduchelui reprezintă o măsură
obligatorie când atacul înregistrat este puternic şi ea se realizează prin tratamente
cu preparate organofosforice. Sunt necesare minimum două stropiri la interval de
1015 zile
Se vor folosi duze tee-jet, pentru a dirija soluţia pe ambele fete ale limbului
frunzei şi în conul de creştere al plantei şi se va asigura etanşarea bazinului şi
furtunelor de conducere a soluţiei la duze. Tratamentul se va efectua pe vreme
uscată, pe plantele lipsite de rouă.

Duza teejet cu jet plat.

http://www.covera.ro/granit-parts/administrare-dejectii-erbicidare/erbicidare/teejet-
duze-cu-jet-plat_34348/

Masina de erbicidat tractata, cu bazin 3000 litri, este destinata administrarii

erbicidelor, insecto–fungicidelor si ingrasamintelor lichide in culturile de camp. Sasiu
robust cu ecartament reglabil si roti R42, rampa 24 metri, Househam
https://www.pestre.ro/masina-de-erbicidat-tractata-3000-litri-rampa-24-metri-
househam_24472/
Masina de aplicat tratamente si erbicide in postemergenta
https://www.seminteplante.ro/blog/15_erbicidarea-la-porumb-in-postemergenta.html

VII. METODE SI MIJLOACE DE COMBATERE A BOLILOR SI DAUNATORILOR

LA CULTURA DE SORG

Sorgul este putin expus bolilor si daunatorilor. Atacurile daunatorilor pot avea
loc, dar adesea, prezenta acestora ramane redusa si nu justifica necesitatea unei
interventii. Cazurile cele mai frecvente se refera la paduchii de frunze (in special in
tarile din est).
Plantele sunt supuse unor presiuni atat din partea mediului biotic, reprezentat
prin comunitatea biologica daunatoare, cat si din partea mediului abiotic, al factorilor
climatici, in primul rand temperatura cu valori sub pragul biologic de crestere si
dezvoltare a culturilor.
Protectia plantelor contra bolilor si daunatorilor se face prin metode de
combatere preventive si curative, tinand seama de biologia plantelor,
sortimentele de pesticide, biologia agentilor daunatori.
Prevenirea atacului de boli şi dăunători se obţine prin evitarea amplasării
culturii de sorg după premergătoare care au boli sau dăunători comuni cu sorgul,
cum sunt:
-- porumbul, care poate fi atacat de putrezirea rădăcinilor, Periconia circinita,
tacitinele inflorescentei - Sphaceloteca reiliana, fuzariile, mozaicul dungat al
porumbului etc. şi dăunătorii Tanymecus sp., Ostrinia nubilatis - sfredelitorul
porumbului şi Rhopalosimphum maydis - afidele negre,
-- grâul, care poate fi atacat de Giberela fujikoroi sau de viermi sârmă,
-- floarea-soarelui, care poate fi atacată de Sclerotium bataticola sau
premergătoare infestate puternic de costrei (Sorghum halepense) care transmite
numeroase boli sorgului (pătarea sorgului - Hadothrichum sp., Helminthosporium
sp., Cercospora sp., Gleocercospora sp., tăciunele zburător etc.).
 Combaterea are in vedere pragul economic de daunare, prin care se
intelege nivelul de pagube de la care este necesar sa se aplice tratamente
corespunzatoare.
Aplicarea pesticidelor trebuie sa conduca obligatoriu la recuperarea recoltei
si costul tratamentelor.
Combaterea preventiva consta din controlul fitosanitar al culturilor si al
depozitelor de seminte.
Combaterea curativa, de distrugere a focarelor de boli si daunatori, cuprinde
metodele:

fizice (sterilizarea solului si a uneltelor mici, cu abur)

mecanice (recoltarea organelor atacate sau a plantelor intregi)

chimice (tratamente cu diferite substante chimice fitosanitare)

biologice (folosirea zoofagilor contra unor insecte, a feromonilor

sterilizantilor)

Alte moduri mai eficace, dar mai costisitoare de prevenire a bolilor şi dăunătorilor
sunt constituite de tratamentul la sămânţă, tratamentul la sol sau tratamentele
curative in vegetatie.

Tratamentul la sămânţă
Se recomandă Furadan 35 ST, Carbodan 35 ST, Carbofuran 350 la doza de
25 l/t sămânţă.
Tratamentul la sol
Se aplică atunci când nu s-a efectuat tratamentul la sămânţă.
Tratamente curative în vegetaţie
Sunt necesare pentru atacul de boli şi dăunători ce survin în decursul
perioadei de vegetaţie
Masina de erbicidat tractata, cu bazin 3000 litri, este destinata administrarii
erbicidelor, insecto–fungicidelor si ingrasamintelor lichide in culturile de camp. Sasiu
robust cu ecartament reglabil si roti R42, rampa 24 metri, Househam
https://www.pestre.ro/masina-de-erbicidat-tractata-3000-litri-rampa-24-metri-
househam_24472/

http://depozituldeutilajeagricole.ro/masini-de-erbicidat/344-masina-de-erbicidat-
autopropulsata-italia-3000-litri.html
VIII. BURUIENILE SI COMBATEREA LOR

Sorgul este o cultura sensibila la concurenta timpurie a buruienilor.

Combaterea reusita a buruienilor constituie unul din punctele-cheie ale parcursului
de productie. Speciile cel mai dificil de tinut sub control sunt gramineele estivale.
Mai intai, semanatul trebuie realizat pe un sol curat, evitandu-se solele
infestate cu graminee estivale – in special cu mei si costrei, pentru care inca nu
exista solutii eficiente de combatere chimica in vegetatie.
Sorgul este o planta pretentioasa sub aspectul infiintarii culturii. De aceea,
este important sa i se asigure o rasarire rapida si omogena, care sa faciliteze
controlul buruienilor si sa limiteze concurenta exercitata in special de gramineele
estivale. Este indicat, asadar, ca patul germinativ sa fie pregatit cu grija, iar
semanatul sa fie foarte bine efectuat si sa asigure un contact bun intre sol si
samanta; de asemenea, semanatul trebuie realizat intr-un sol cald (cu o
temperatura de peste 12°C) si la o adancime suficienta (3-4 cm), care sa limiteze
sensibilitatea fata de erbicide – mai ales fata de antigramineele radiculare utilizate
in solurile filtrante sau inaintea unor perioade ploioase.

Menţinerea culturii de sorg curata în primele 4550 zile de la răsărire

reprezintă condiţia exprimării potenţialului de producţie şi de calitate a hibrizilor şi
soiurilor ca urmare a efectului favorabil al eliminării competiţiei pentru substanţele
nutritive şi apa provocată de buruieni şi a stimulării activităţii microbiologice
favorabile din orizontul activ al solului prin afânarea acestuia.

Combaterea integrată a buruienilor se realizează prin metode agrotehnice

nechimice şi prin utilizarea erbicidelor.

După răsărirea plantelor în faza de 34 frunzuliţe se aplică prima prăşilă

manuală sau prima prăşilă mecanică (folosind agregatul AM-9 cu discuri
protectoare pentru rândul de plante).

A doua prăşila manuală sau mecanică se aplică în faza de 67 frunze, la

adâncimea de 6-8 cm (lăsând în cazul prăşilei mecanice 12 cm între rândul de
plante şi cuţitul marginal al cultivatorului), iar a treia prăşila manuala sau
mecanică se aplică în faza de 910 frunze (păstrând la prăşilă mecanică o distanta
de 1215 cm între rând şi cuţitul marginal al cultivatorului).
Costreiul, pălămida şi pirul se vor îndepărta prin tăierea din rădăcină şi prin
scoaterea şi arderea rizomilor după uscare.
Având în vedere infestarea cu buruieni anuale şi perene similară cu a
celorlalte culturi prăşitoare, (porumb, floarea-soarelui, soia) se recomandă aplicarea
următoarelor tratamente cu erbicide (doze în funcţie de sol. gradul de infestare,
precum şi dominanta speciilor de buruieni), astfel:
A. Cultura de sorg infestată cu buruieni monocotiledonate anuale şi
dicotiledonate anuale şi perene, după care urmează culturi sensibile la atrazin
Aplicarea erbicidelor pe bază de atrazin în ferestrele iernii (pe arături grăpate
fără încorporare sau primăvară la pregătirea patului germinativ) a următoarelor
erbicide: Onezin 50, Romazin 500 SC, Sanazin 50 SC, Satecid, în doze de 25,0
kg, l/ha (funcţie de tipul de sol).
Aplicarea în vegetaţie (postemergent) în faza de 1020 cm înălţime a
plantelor de sorg şi buruienile dicotiledonate la 24 frunze, a unuia dintre erbicide:
Sardem - 0,8 l/ha, DMA6 - 1,0 l/ha (la infestare cu dicotiledonate sensibile la 2,4 D,
Sinapis, Raphanus, Chenopodium, Cirsium) sau Oltisan M, Icedin super, Sanrom
375. Sanolt combi 1,0 l/ ha, la infestarea cu dicotiledonate anuale şi perene
(Amaranthus, Chenopodium, Sinapis, Solanum, Polygonum convolvulus, Xanthium,
Abutilon, Cirsium, Sonchus, Convolvulus).

B. Culturile de sorg infestate cu buruieni monocotiledonate anuale şi

dicotiledonate anuale sensibile (Amaranthus, Chenopodium, Hibiscus, Portulaca,
Matricaria).
În această situaţie se impune aplicarea tratamentelor preemergente (imediat
după semănat) cu unul din erbicidele combinate (doza în funcţie de tipul de sol):
Primextra Gold 23,5 l/ha, Alazine 46 l/ha, Tazastomp 46 kg/ha. în cazul aparitiei
unor dicotiledonate anuale rezistente (Solanum, Xanthium) sau perene (Cirsium,
Convolvulus, Sonchus) se recomandă al 2-lea tratament pe vegetaţie
(postemergent) cu unul din erbicidele: Icedin super, Oltisan şi, Sansac 1,0 l/ha.
Cercetările efectuate până în prezent la Fundulea şi Brăila au demonstrat ca
cele mai bune rezultate în combaterea buruienilor din cultura de sorg se obţin prin
aplicarea tratamentelor cu erbicidele de la punctul B.
Specia Sorghum halepense (costrei) din rizomi nu poate fi combătută chimic
datorită neselectivităţii erbicidelor anticostreice aplicate la cultura porumbului (Tell,
Titus, Mistral). Reducerea infestării cu această specie se poate realiza prin
utilizarea metodelor mecanice şi a unei rotaţii raţionale.
Masina de aplicat erbicide in postemergenta
https://www.seminteplante.ro/blog/15_erbicidarea-la-porumb-in-postemergenta.html

Masina de erbicidat autopropulsata Italia 3000 litri,145 CP,1500 mm garda la sol

http://depozituldeutilajeagricole.ro/masini-de-erbicidat/344-masina-de-erbicidat-
autopropulsata-italia-3000-litri.html
Masina de erbicidat tractata 3000 litri, rampa 18 metri
https://www.pestre.ro/masina-de-erbicidat-tractata-3000-litri-rampa-18-metri-
househam_24471/

Masina de erbicidat tractata MET

http://www.profitromania.ro/firme/tehnofavorit/masini-de-erbicidat-tractate-met-
29953.html
 IX. RECOLTAREA SORGULUI
Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitate deplină a boabelor (fără
pericol de scuturare), cu combinele de cereale cu hederul ridicat până sub panicule.
Sorgul zaharat se recoltează pentru extragerea siropului, începând cu faza
de coacere în lapte a boabelor şi poate continua până la coacerea deplina.
Recoltarea se poate face prin secerarea plantelor întregi, după care se înlătură,
ultimul internod sărac în zahăr, dar bogat în săruri şi frunzele, iar tulpinile se leagă
în snopi şi sunt transportate la staţiile de presare.
Sorgul pentru mături se recoltează la începutul maturităţii în lapte a
boabelor, prin tăierea paniculelor cu l - 2 internoduri, după care se depozitează sub
şoproane pentru uscare.
Calitatea sorgului zaharat depinde în mare parte de momentul recoltării.
Culturile de sorg destinate obţinerii sucului şi zahărului trebuie să fie recoltate
în momentul când în plantă se găseşte cantitatea maximă de zaharuri, având
procentul cel mai ridicat de zaharoză.
Cultura pentru siloz se recoltează în faza de lapte-ceară sau ceară a boabelor,
iar la amestecul cu soia, la sfârşitul înfloritului sorgului.
Sorgul pentru furaj verde se recoltează când plantele au înălţimea de 40-
50cm, iar pentru fân la apariţia paniculului.
Înălţimea de recoltare faţă de sol este de 8-10 cm, pentru a stimula refacerea
plantelor şi obţinerea unei producţii de otavă.
Pe măsură ce planta avansează în maturitate, calitatea sucului se
îmbunătăţeşte, prin creşterea procentului de zaharoză şi scăderea celui de glucoză.
Creşterea procentului de zaharoză oferă posibilitatea ca din această plantă, pe
lângă sirop să se obţină şi zahăr.
Recoltarea începe la umiditatea boabelor de 15% în toamne uscate şi la
1618% în toamne umede, în vederea grăbirii uscării boabelor în toamne previzibil
umede se recurge la tratamente cu desicantul Roundup (6 l produs comercial
dizo1vat în 150 l apă/ha, aplicat când boabele au 3035% umiditate) pentru
recoltare la 1416 zile după tratament.
Se folosesc aceleaşi combine ca pentru cereale păioase cu următoarele
reglaje: turaţia tobei de 600800 rot/min., deschiderea contrabătătorului va fi de 45
ture de manivela de la poziţia închis complet, deschiderea sitei reglabile, moderată
sau maximă, ventilaţia semideschisă, sita fixă va avea orificii de 78 mm. Intrarea în
lan se va face după ce se ridica roua. Viteza de înaintare în lan a combinei va fi de
reglată în funcţie de densitatea lanului. În prima fază se recoltează paniculele cu
seminţe, pentru ca în cea de-a doua fază să se recolteze tulpinile. Materialul
rezultat (tulpinile) este depozitat într-un buncăr de unde vor fi apoi transportate spre
locul de depozitare sau instalaţia pentru zdrobit şi presat în vederea obţinerii
sucului.
 Conservarea sub formă de siloz a sorgului se realizează, ca şi la porumb, în
condiţii optime datorită conţinutului ridicat de zaharuri solubile (peste 22%), care
potenţează fermentaţia lactică.

Sorgul zaharat se recoltează la coacerea în lapte, când tulpinile conţin

maximum de zahăr. Se taie tulpinile, se îndepărtează frunzele şi inflorescenţa, se
fac snopi şi se transportă la prelucrare.
Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitatea deplină a seminţelor, când
umiditatea boabelor este mai mică de 14 %, deoarece nu există pericolul de
scuturare.
Recoltarea este diferentiata în functie de scopul culturii.
A. Sorgul pentru boabe se recolteaza la maturitate deplina (septembrie), nefiind
pericolul scuturarii, folosind combina de cereale paioase, cu masa de taiere ceva
mai sus si turatia tobei mai redusa. Pentru a grabi si uniformiza maturizarea se
poate aplica desicantul Reglone 2 – 3 l/ha, cînd semintele au circa 30% umiditate.
Dupa 7 – 14 zile umiditatea boabelor ajunge la 16 – 18%.
B. Sorgul pentru maturi se recolteaza fie la coacerea în lapte cînd se obtin
panicule de foarte buna calitate, ramificatii elastice, caz în care se renunta la
productia de boabe, fie la coacerea în pîrga.
Modul de recoltare este în functie de mersul vremii. Pe timp frumos se taie
tulpinile, se lasa pe sol pîna se vestejesc, se leaga în snopi si se aseaza în gluci
pentru uscare. Dupa uscare plantele se transporta în soproane sau în sire, urmînd
sa se scoata semintele cu piepteni de otel sau cu batoze speciale. Se taie apoi
paniculele cu 1 – 2 internoduri, dupa care se claseaza. În anii mai ploiosi se taie din
cîmp numai paniculele (cu 1 – 2 internoduri), care se usuca în soproane, magazii,
poduri, apoi se scot semintele, se claseaza dupa lungimea si integritatea
ramificatiilor si se ambaleaza pentru livrare.
C. Sorgul zaharat se recolteaza la coacerea în lapte, cînd continutul în zahar este
maxim. Se taie plantele si se înlatura frunzele si ultimul internod care contin putin
zahar.
Tulpinile se leaga în snopi urmînd sa fie predate pentru presare.
Productia
Sorgul hibrid pentru boabe ajunge la productii de 5000 pîna la 10000 kg/ha
seminte si productie dubla de tulpini.
Sorgul pentru maturi produce1500 – 2000 kg/ha panicule uscate, 1000 – 1500
kg/ha seminte (daca se recolteaza în pîrga) si 5000 – 8000 kg/ha tulpini.
Sorgul zaharat realizeaza 4000 – 8000 kg/ha tulpini si 2000 – 3000 kg/ha
seminte, prin presarea tulpinilor rezulta 60% suc cu 8 – 15% zahar, iar dintr-o tona
de tulpini rezulta 50 – 60 litri
În prezent, singura metoda de recolta comercial viabil pentru sorg dulce este
de a scoate intreaga cultura, cu o combină de recoltat furaje si transportarea ei la
un atelier de moară / etanol. Folosind această metodă, costurile de transport şi de
proximitate la facilitatea de moară / etanol va juca un rol important în determinare în
cazul în care producţia de sorg dulce este profitabilă.
 Mai multe grupuri de cercetare au dezvoltat masini agricole prototip, cu care
se extrage sucul şi se lasă borhotul în domeniu, dar nu este clar dacă această
tehnologie va deveni rentabila punct de vedere comercial.
S-au realizat studii de recoltare sorg zaharat folosind combinaJohn Deere
3520 (modificata în primul rând pentru industria de trestie de zahăr, în Florida de
Sud, Louisiana, şi Brazilia).

Sorgul zaharat se recoltează cu combinele pentru cereale având turaţia

bătătorului reglată la 600800 rotaţii pe minut folosind aceleaşi site ca pentru grâu,
iar jaluzelele reglate la poziţia doi, cele mai cunoscute fiind SEMA 110, SEMA 140 şi
C 110H, realizată de INMA Bucureşti.

Combina de recoltat cereale C 110 H

Masina de recoltat stuf,sorg;randament 1000 snopi/ora
https://www.bizoo.ro/firma/meteximp/vanzare/1817589/masina-recoltat-stuf-sorg

Combina de recoltat cereale CLAAS

https://www.agroinfo.ro/galerie-foto/cultura-mare/lucrari-agricole/combina-de-
recoltat-cereale
Combina de recoltat cereale
http://agrointel.ro/39133/cum-se-cultiva-sorgul-cultura-care-nu-se-sperie-de-seceta/

X. OBTINEREA BIOCOMBUSTIBILILOR

Biocombustibilii sunt combustibili pentru transport sub formă lichidă sau

gazoasă, produşi din biomasă.
Biomasa este partea biodegradabilă din produse, deşeuri şi reziduuri din agricultură
(inclusiv substanţe vegetale şi animale), sectorul forestier şi industria aferentă şi
parte din deşeurile industriale şi municipale;
Conform reglementarilor existente numai produsele prezentate mai jos pot fi
considerate ca biocombustibili:
(a)”bioetanolul”: etanol produs prin fermentaţie din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor;
(b)”biodiesel”: un metil-ester produs prin transesterificare din ulei vegetal sau
animal, de calitatea dieselului;
(c)”biogaz”: un combustibil gazos rezultat din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a
deşeurilor care poate fi purificat la calitatea gazului (natural) pur,
(d)”biometanol”: metanol produs prin fermentaţie din biomasă şi/sau din partea
biodegradabilă a deşeurilor;
(e)”biodimetileter”: dimetilester produs din biomasă,
(f)”bio-ETBE (etil-terţo-butil-ester)”: ETBE este produs pe bază de bioetanol.
Procentul în volum de bio-ETBE socotit ca biocombustibil este de 47%;
(g)”bio-MTBE (metil-terţo-butil-eter)”: un combustibil pe bază de biometanol.
Procentul în volum de bio-MTBE socotit ca biocombustibil este de 36%;
(h)”biocombustibilii sintetici”: hidrocarburi sintetice sau amestecuri de hidrocarburi
sintetice care au fost produse din
biomasă;
(i)”biohidrogen”: hidrogen extras din biomasă şi/sau din partea biodegradabilă a
deşeurilor, pentru a fi folosit ca biocombustibil
(j) “ulei vegetal crud”; ulei vegetal produs din culturile oleaginoase, prin presare,
extracţie sau proceduri comparabile, brut
sau rafinat, dar nemodificat chimic, atunci când este compatibil cu motoarele la care
este folosit şi când este conform
cerinţelor normelor privind noxele.
Sistemul cel mai utilizat pentru propulsarea mijloacelor de transport este motorul cu
ardere internă. Motoarele cu
ardere internă cu piston sunt cele mai folosite pentru mijloacele de transport terestre
şi utilizează în prezent drept carburant
hidrocarburile petroliere. În funcţie de tipul motorului carburanţii sunt: benzina
pentru motoarele cu aprindere prin scânteie
(Otto), respectiv motorina pentru motoarele cu aprindere prin compresie (Diesel).
Un dezavantaj major al motoarelor cu ardere internă este dependenţa acestora de
resursele limitate de
hidrocarburi. Studiile efectuate în acest domeniu au demonstrat că, o dată cu
dezvoltarea transportului auto bazat pe
motoarele cu ardere internă, a crescut şi necesitatea producerii unei cantităţi mai
mari de carburanţi din hidrocarburi. Din
păcate resursele de petrol, pe care se bazează obţinerea carburanţilor auto, sunt
limitate. O comparaţie între necesarul de
produse petroliere şi producţia acestora pentru următorii ani este prezentată în
figura 1. Dacă producţia de carburanţi
petrolieri prezintă o pantă descendentă de-a lungul timpului, nu acelaşi lucru se
observă la necesarul de petrol, care creşte
odată cu dezvoltarea permanentă a societăţii. Diferenţa dintre cererea de petrol
dictată de dezvoltarea, în principal, a
transporturilor auto, şi disponibilul împuţinat datorită declinului producţiei trebuie
acoperită din alte surse, iar
biocombustibilii reprezintă una din aceste surse. Principalul avantaj al
biocombustibililor este compatibilitatea lor cu
soluţiile tehnice larg utilizate actual şi cu infrastructura existenta (de fabricare,
transport si distribuţie.
Biocombustibili sunt de asemenea neutri din punct de vedere al efectului de seră.
Se spune despre un combustibil
că este neutru atunci când nu se produce un surplus de CO2 în atmosfera prin
arderea lui. Biocombustibilii sunt neutri pentru că la arderea lor se eliberează în
atmosfera cantitatea echivalenta de bioxid de carbon care a fost fixata fotosintetic
de plante când s-a produs materia primă vegetală din care s-au obţinut
biocombustibilii.
Extinderea producerii şi utilizării biocombustibililor nu se datorează numai
aspectelor legate de reducerea efectului artificial de seră. Există şi aspecte ale
producerii şi utilizării biocombustibililor care sunt mai puţin evidente la o analiza
superficială. Preţul petrolului, excedentele agricole, volatilitatea zonei Orientului
Mijlociu (principal zona exportatoare de petrol), atitudinea Rusiei (principalul furnizor
de gaze naturale) şi dependenta (de risipă) de energie au determinat
guvernele europene (şi ale celorlalte state industrializate) să stimuleze producerea
şi utilizarea de biocombustibili.
Principalii biocombustibili care sunt larg utilizaţi în prezent sunt uleiul crud (pentru
motoarele diesel neperfecţionate, de pe autocamioane si tractoare); biodieselul
(pentru motoarele diesel cu rampa comună sau cu pompă duză); bioetanolul (pentru
motoare Otto sau pentru amestecul cu motorină sub formă de E-diesel);
biometanolul (pentru motoare Otto şi pentru producerea de biodiesel).

BIOETANOLUL

Se obţine prin distilarea fermentatului unor zaharuri simple (glucoza, maltoza,

rafinoză). Aceste zaharuri simple se obţin din:
- plante zaharifere (sfeclă-de-zahăr; trestie de zahăr; sorg-zaharat);
- plante amidonoase (porumb, grâu, cartof);
- material lignocelulozic (biomasa reziduală).
Amidonul şi materialul lignocelulozic (de fapt hemiceluloze si celuloze) se
transformă în zaharuri simple prin procedee de degradare (hidroliză) enzimatică
Soluţia de zaharuri fermentescibile se tratează cu drojdie-de –bere (sau, în
tehnologiile avansate cu bacterii Zygomonas mobilis) si se lasă la fermentat.
Fermentaţia alcoolica durează 2-3 zile în cazul drojdiilor, câteva ore în cazul
bacteriilor. Vasele în care se produce fermentaţia trebuie răcite, deoarece prin
fermentarea fiecărui kg de zahăr fermentescibil se degajă 133 kcal. Bioxidul de
carbon format in acest timp poate fi colectat în gazometre (şi ar trebui colectat
pentru că altfel contribuie negativ la efectul de seră).
Prin fermentaţia alcoolică se produce un lichid, numit plămadă, care conţine
până la 18 % alcool, restul fiind apă, cantitati mici de glicerină, si alcooli:propilic,
butilic, amilic etc. Acest lichid este supus unei prime distilări, in urma căreia rezulta
etanolul brut, de 90 % concentraţie. Reziduul de la distilare se numeşte borhot si
este folosit ca furaj, deoarece conţine proteine, grăsimi etc.
Alcoolul brut este supus rectificării, în coloană de rectificare, obţinându-se ca
produs de distilare un alcool de 95,6 %, iar ca reziduu de distilare glicerina şi
fuzelul, un lichid uleios, format din alcooli superiori (propilic, butilic, amilic).
Alcoolul de 95,6 % este un amestec azeotrop, cu punct de fierbere 78,15
grade C; de aceea, pentru obţinerea unui alcool pur (alcool absolut, necesar pentru
a fi utilizat ca bioetanol) nu se poate recurge la încă o distilare (pentru ca azeotropul
se distileaza ca o substanţă pură), ci se aplică metode speciale de deshidratare (de
exemplu tratarea cu substanţe care se combină cu uşurinţă cu apa, ca oxidul de
calciu, sulfat de calciu calcinat etc.) urmată de distilare.
Producerea biocombustibililor implică un lanţ întreg, care porneşte cu
fermierul care cultivă planta energetică şi sfârşeşte la pompa de combustibil.
In lume principalele ţări producătoare de biocombustibili sunt:
-Brazilia (bioetanol din trestie de zahăr);
-SUA (bioetanol din porumb);
-China (bioetanol din sorg);
-Uniunea Europeană (biodiesel din rapiţă).
Principalele culturi energetice pentru România sunt
-rapiţa, floarea-soarelui (cu conţinut ridicat de acid oleic), sorgul zaharat şi
porumbul. Dintre plantele de cultură de mai sus condiţiile cele mai favorabile le au
în România floarea-soarelui (Helianthus annuus L.) şi porumbul (Zea mays L.)
Floarea–soarelui însă produce un ulei alimentar cu o bună acceptantă în rândul
populaţiei, iar excedentul de seminţe îşi găseşte rapid valorificarea pe pieţele
externe.
Porumbul are de asemenea multe alte întrebuinţări, iar interesul pentru
producerea de bioetanol este mic atât în rândul producătorilor de combustibili cât şi
al agricultorilor. Considerente fiscale (nivelul ridicat de accizare al alcoolului, lipsa
unor structuri eficiente de colectare a veniturilor statului) fac ca bioetanolul să nu
beneficieze încă de nici un fel de facilităţi fiscale – ceea ce reduce din start interesul
pentru acest biocombustibil.
Oricum planta cea mai convenabilă pentru producerea de bioetanol în
condiţiile României este sorgul zaharat.
Sorgul zaharat este cultivat în ultimii 25 de ani numai experimental în
România. Sorgul zaharat este o plantă anuală asemănătoare cu porumbul, foarte
rezistentă la secetă, cu un ciclu vegetativ rapid, cu exigenţe mult mai reduse pentru
îngrăşăminte în comparaţie cu porumbul.
Principalele argumente în sprijinul extinderii cultivării şi industrializării
integrale a sorgului zaharat în România sunt:
--• Eficientizarea suprafeţelor extinse de teren agricol neexploatate sau ineficiente
prin culturi masive de sorg şi crearea de noi locuri de muncă; •
Cultivarea sorgului poate produce cantităţi foarte mari de biomasă (80-120
t/ha) cu conţinut de 15-30% zahăr (5-7 t zahăr/ha), materie primă regenerabilă
pentru industria chimică, petrochimică, agricultură, industria alimentară,
farmaceutică şi altele. •
Prin industrializarea totală a sorgului se pot obţine:
- bioetanol (biocombustibil pentru mijloace de transport, utilaje agricole mobile şi
fixe),
-sirop,
-oţet şi alcool alimentar,
-celuloză şi hârtie,
-acid acetic şi etilenă,
-fibre naturale, proteine vegetale, furaje pentru zootehnie, etc.;
• Biocarburantul produs din sorg este ecologic, contribuind la reducerea emisiilor de
bioxid de carbon, principalul responsabil pentru efectul de seră suferit de atmosfera
terestră în ultima perioadă de timp;
Tehnologiile industriale pot utiliza instalaţii existente sau puţin adaptate din
industria chimică, nu produc deşeuri toxice sau reziduuri neutilizabile.
Conform estimărilor tehnico-economice, în România s-ar putea produce
bioetanol din sorg zaharat prin tehnologiile convenţionale, la un preţ total mai mic
de 200 euro pe tonă, inclusiv taxe vamale, costul transportului, comisioane, etc.,
preţ concurenţial pe piaţa europeană, în cazul obţinerii unei producţii de circa 5 tone
etanol la hectar.
Împreună cu producţia de ulei de rapiţă, estimată la o tonă la hectar, cele
două tipuri de biocombustibil completează spectrul necesarului energetic al fermelor
agricole, cele două specii de plante fiind complementare în asolamentul culturilor
agricole.
Reziduul sau pulpa (bagasa) rămasă după extracţia sucului dulce din tulpini
conţine celuloză în proporţie de circa 31-35% şi o serie de alte glucide convertibile
în bioetanol după hidroliză enzimatică cu enzime specifice
Bagasa de sorg se poate folosi şi la obţinerea de celuloză. Celuloza obţinută
din sorg este de calitate asemănătoare cu cea din lemnul de foioase (specii
inferioare) destinate producţiei de celuloză. Producţia de celuloză albită la hectarul
de sorg zaharat este mai ieftină şi de 2,5-3 ori mai mare decât cea obişnuită de pe
un hectar de pădure.

Impactul producerii de biocombustibili asupra solului.

Producerea de bicombustibili nu este o activitate care prezintă numai efecte
pozitive. Un exemplu deja menţionat este cel al dezechilibrării pieţelor agroa-
alimentare şi ale produselor derivate.
Producerea de bioetanol din sfeclă de zahăr de către Brazilia a determinat o
creştere uşoară a preţului zahărului.
Mult mai grav este impactul produs de utilizarea porumbului de către SUA
pentru producerea de bioetanol, impact care a dus la reducerea rezervei mondiale
de cereale şi la reapariţia spectrului foametei.
In afara de dezechilibrarea pieţelor tradiţionale ale produselor agricole şi a
derivatelor lor, unul dintre efectele negative cele mai pregante este asupra solului
datorită:
• Posibilele practici de monocultură rezultate din cultivarea plantelor energetice,
periculoase pentru viitorul utilizării terenului agricol (mai ales sub aspectul epuizării
solului si al protecţiei plantelor);
• Poluarea rezultată din utilizarea în exces a fertilizanţilor şi pesticidelor pentru o
cultură non-alimentară, în care nu se aplică restricţiile de randament agricol şi de
contaminare impuse culturilor alimentare;
• Excesul de co/sub-produse care ar putea genera probleme de poluare a solului.
Evaluarea riscurilor pentru sol a diferitelor culturi energetice pentru România este
prezentată în tab.1.

Tab.1 Evaluarea riscurilor pt sol a diferitelor culturi pt biocombustibili

Sfecla
Alte Graminee Trifoi, Sorg Grau Floarea de Cartofi Porumb
cereale cultivate lucerna zaharat soarelui zahar
Eroziune A A A A A B/C C C C
Compactare A A/B A/B B A A C C C
sol
Spalare A B B A A A/B B B C
nutrienti ape
suprafata
Levigare A B B A A A/B B/C B/C C
nutrienti
acvifere
Poluare cu A A A B/C A B B B C
pesticide
Deficit de apa A A A A B B B C A/B
in sol
Risc de --- C --- A --- --- --- --- ---
incendii
Riscuri privind B B/C B B B/C A/B B B/C C
biodiversitatea
Riscul B A A C C B/C B A/B C
practicilor
monoculturale
A este risc scazut, C este risc scazut

Se remarcă faptul că porumbul este o cultură cu impact negativ asupra solului şi că

pentru filiera bioetanol este recomandabilă utilizarea sorgului zaharat .

Dezechilibre produse de subprodusele rezultate la fabricarea biocombustibililor.

La fabricarea biocombustibililor rezultă următoarele produse secundare:
- biodiesel din rapiţă:
- glicerină;
- şroturi de rapiţă
- bioetanol din sorg zaharat
- bagasa de sorg (tulpini de sorg stoarse de zahăr);
- drojdie de fermentaţie / borhot
- bioetanol din porumb - borhot de porumb - drojdie de fermentaţie
Aplicarea Directivei 2003/30/EC (publicată în Official Journal of the European
Union, L 123/42, din 17.05.2003) la nivelul României implică un necesar de circa
400.000 tone de biodiesel.
 Acest necesar generează concomitent peste 200.000 tone de glicerină şi peste
500.000 tone de şroturi de rapiţă. Şroturile de rapiţă nu pot fi folosite în proporţii
mari în hrana animalelor (conţin tioglicozizi goitrogeni şi urme de acid erucic
cardiotoxic), iar glicerina, deşi este un produs valoros, nu are utilizări care să
acopere toată cantitatea (care va fi produsă). Soluţia tehnologică clasică de
recuperare a glicerinei presupune distilarea apei la presiune normală, urmată de
distilarea glicerinei sub vid şi purificarea finală prin filtrare. Pe o instalaţie Crown
Iron Works (recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente) consumurile de abur
sunt de 612 kg abur 6 bar pentru 450 kg glicerina farmaceutică şi 45 kg glicerină
sub-standard. Costurile energetice (la o căldură specifică de 2257kJ/kg abur şi
35700 kJ/Nm3 de gaz metan) se menţin sub valoarea de 1000 lei, adică sub 2.5%
din valoarea de piaţã a produsului.
Creşterea previzibilă a costurilor energiei (practic dublarea lor) va menţine
costurile energetice sub valoarea de 5% din valoarea de piaţă, menţinând
procedeul viabil din punct de vedere economic. Problema nu este însă cea a
costurilor energetice a recuperării glicerinei. O instalaţie de tipul celei menţionate
costă milioane de euro şi este furnizată după 12-18 luni de la lansarea comenzii
ferme - pentru a recupera un produs care este oricum excedentar în Uniunea
Europeană!
Producerea în România a circa 500 milioane de tone de bioetanol din sorg
zaharat va genera peste 1 milion tone de bagasa. Folosirea bagasei ca sursa de
hrana pentru rumegătoare nu este foarte recomandata pentru ca bagasa de sorg
zaharat favorizează producerea de metan (gaz cu efect de seră mai pronunţat
decât bioxidul de carbon).
Sunt necesare noi abordări, care sa permită noi utilizări ale acestor sub-
produse rezultate de la fabricarea biodieselului.
Oricum culturile energetice / pentru biocombustibili determină şi o creştere a
gazelor cu efect de seră din agricultură.
Comisia Europeană promovează exclusiv biocarburanţii care determină
reduceri cu 35% ale emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu benzina sau
motorina. Altfel, nu vor fi eligibili ! Acest prag va creşte la 50% în 2017. Aceiaşi indici
de calitate se aplică tuturor biocombustibililor, indiferent dacă sunt produşi în
Uniunea Europeană sau sunt importaţi din afara UE, ne-a informat Reprezentanţa
CE în România.

Calculele nu includ doar dioxidul de carbon, ci şi metanul (CH4) şi protoxidul

de azot (N2O), ambele fiind gaze cu efect de seră, mai puternice decât CO2.
Sisteme de certificare

În cadrul unei comunicări, CE a anunţat că a decis să încurajeze industria,

guvernele şi ONG-urile să elaboreze sisteme voluntare de certificare a
biocarburanţilor, sisteme care vor fi examinate ulterior dacă sunt fiabile şi imune la
fraudă. Certificatele garantează că toate produsele comercializate sub această
denumire sunt durabile şi sunt fabricate în temeiul criteriilor prevăzute de Directiva
privind energia din surse regenerabile. Toate sistemele trebuie să prevadă
verificarea de către auditori independenţi a întregului lanţ de producţie, de la fermier
la trader şi până la furnizorul de carburant.

Conform CE, numai biocarburanţii pe bază de bioetanol şi biomotorină vor fi

contabilizaţi în cazul obiectivelor naţionale pe care cele 27 de state membre ale UE
trebuie să le atingă până în 2020, în temeiul Directivei 2009/28/CE din 23 aprilie
2009, privind energia din surse regenerabile. Şi doar aceştia vor putea beneficia de
ajutoare publice naţionale, precum scutirea de taxe.

G-nther Oettinger, comisarul european pentru energie, a afirmat că, în anii

următori, biocarburanţii vor reprezenta alternativa la benzina şi motorina utilizate în
transportul care produce mai mult de 20% din emisiile de gaze cu efect de seră din
Uniunea Europeană.

În sectorul transporturilor, toate statele membre trebuie să atingă acelaşi

obiectiv, care vizează o pondere de 10% a energiei din surse regenerabile.

Ce sunt biocarburanţii

Biocarburanţii sunt produşi pe bază de biomasă. În prezent, cei mai importanţi

sunt bioetanolul (obţinut din zahăr sau cereale şi utilizat ca înlocuitor al benzinei) şi
biomotorina (produsă în principal din uleiuri vegetale, utilizată ca înlocuitor al
motorinei).

Menţionăm că Directiva Comisiei Europene 2009/28/CE din 23 aprilie 2009

privind energia din surse regenerabile stabileşte că fiecare stat membru trebuie să
atingă obiective individuale în ceea ce priveşte ponderea globală a energiei din
surse regenerabile, în cadrul consumului energetic.

Bioetanolul este definit ca alcool etilic de provenienţă naturală. Materiile

prime utilizate în fabricarea etanolului sunt trestia şi sfecla de zahăr, sorgul zaharat,
unele fructe. O resursă mult mai importată o reprezintă materiile prime amidonoase,
respectiv porumbul, grâul, cartoful, maniocul. La acestea se adaugă materiile prime
lignocelulozice (lemnul şi alte materiale din plante fibroase).

Însă cea mai importantă sursă de obţinere a bioetanolului, din punct de

vedere cantitativ, o reprezintă materiile prime lignocelulozice sub formă de deşeuri
agricole (paie de cereale, deşeuri de trestie de zahăr, fibre şi deşeuri de bumbac
etc.). Conţinutul în energie al bioetanolului este apreciat a fi în jur de 65% din cel al
benzinei.

La nivelul cercetărilor şi producţiei actuale, cele mai utilizate materii prime

pentru obţinerea de bioetanol rămân cerealele.

Bioetanolul, spre deosebire de biomotorină, poate fi amestecat cu benzinele

obişnuite până în procent de 5%, fără a interveni cu modificări la motoare. În SUA,
bioetanolul se fabrică din porumb, iar în Brazilia din trestie de zahăr.

Bioetanolul poate fi utilizat însă şi indirect ca materie primă la fabricarea

etilenterţiarbutileterului (ETBE) care poate fi amestecat cu benzină până la 15%

Bioetanolul reprezintă în etapa actuală o sursă importantă pentru carburanţi

şi combustibili, dar disponibilitatea materiei prime (mai ales cerealele) constituie una
dintre constrângerile majore pentru a dezvolta fabricarea şi utilizarea acestui
carburant.

Chinezii, de exemplu, au anunţat deja că renunţă la proiectul de a produce

etanol din porumb, în condiţiile în care acest produs reprezintă o sursă alimentară
ce ţine de securitatea naţională.

O nouă metodă pentru producerea de bioetanol utilizând celule de drojdie

imobilizate în pelicule de alginat de calciu și membrană de pervaporare compozită
hibridă
Producția de etanol din sucul de sorg zaharat (SSJ) folosind tulpina
termotolerantă Saccharomyces cerevisiae DBKKUY-53 imobilizată într-o matrice
alginat-lofă (ALM) a fost complet dezvoltată.
Așa cum s-a constatat în acest studiu, un ALM cu dimensiuni de 20 × 20 × 5 mm3
este eficient pentru imobilizarea celulelor datorită structurii sale compacte și
stabilității pe termen lung. Sistemul celular imobilizat cu ALM a prezentat o eficiență
mai mare a producției de etanol decât sistemul celular suspendat în mod liber. Prin
utilizarea unui model compozit central (CCD), s-au determinat condițiile optime
pentru producerea de etanol din SSJ de către celule imobilizate cu ALM.
Concentrația maximă a etanolului și productivitatea etanolului volumetric obținute
utilizând celulele imobilizate cu ALM în condiții optime au fost de 97,54 g / l și
respectiv 1,36 g / l h. Utilizarea celulelor imobilizate cu ALM a avut succes de cel
puțin șase loturi consecutive (360 h ) fără nici o pierdere a eficienței producției de
etanol, ceea ce sugerează aplicarea lor potențială în producția industrială de etanol
 VALORIFICAREA REZULTATELOR OBŢINUTE LA PRODUCEREA ŞI
UTILIZAREA BIOCOMBUSTIBILILOR CU ALCOOLI MONOATOMICI. EFECTE
ECONOMICE
1. Rezultatele încercărilor de exploatare
1.1. Rezultatele încercărilor de exploatare a combinei de recoltat sorg zaharat
Încercările de exploatare au fost realizate în conformitate cu cerințele SM GOST R
2.103 și Reglementărilor tehnice „Cerințe generale pentru încercările tractoarelor,
mașinilor și utilajelor” aprobate de către ministrul agriculturii prin ordinul nr.162 din
10.07.2006. Inițial, încercările de conformitate-verificare a combinei de recoltat sorg
zaharat au fost efectuate în cadrul Institutului de Tehnică Agricolă „Mecagro”.
Încercările de exploatare au fost efectuate pe câmpurile experimentale ale
Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară şi
ale Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică (fig.X.1.1).

Figura X.1.1 Secvențe din timpul încercărilor de exploatare a combinei de recoltat sorg
zaharat în condițiile Institutului de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică
În tabelul X.1 se prezintă indicatorii tehnologici și parametrii energetici ai combinei,
obţinuți în cadrul primei etape a încercărilor de exploatare.

Tabelul X.1. Indicatorii tehnologici şi energetici ai combinei de recoltat sorg zaharat

Valorile indicatorilor pentru varianta constructiva

Nr. Denumirea indicatorilor
crt. initiala perfectionata
mersul
in gol de lucru de lucru
1 Treapta transmisiei tractorului MTZ 80 - 1M 2M 2M 3R
2 Viteza deplasarii, km/h 0 2.36 4.12 4.21 5.54
3 Turatii APP, min 975 969 963 968 970
4 Latimea de lucru, m - 1.4 1.4 1.4 1.4
5 Coeficientii:
5.1 Curatirii tulpinelor de frunze, K ac (0.9)* 0.84 0.70 0.86 0.79
5.2 Patrunderii fragmentelor de tulpini in (0.9)* 0.20 0.24 0.21 0.25
frunze, Kp
5.3 Strivirii fragmentelor de tulpini, Ks (0.18)* 0.24 0.29 0.27 0.30
6 Productivitatea intr-o ora timp de baza, ha - 0.33 0.58 0.59 0.78
7 Rezistenta la tractiune, kN 0 5 5 4.7 4.7
8 Moment de torsiune APP, N*m 267 281 302 245 280
9 Patinarea propulsorilor, % 0 7 7 3 3
10 Puterea consumata, total, kW 29.8 37.88 44.88 41.49 48.7
10.1 inclusiv: de tractiune 0 3.24 5.6 5.2 6.4
10.2 Autopropulsarea tractorului 0 2.36 4.1 3.9 5.0
10.3 Actionarea APP 26.7 28 29.9 28.1 32.2
10.4 Pierderi de patinare 0 0.44 0.74 0.35 0.46
10.5 Pierderi de transmisie 2.36 3.1 3.8 3.2 3.9
10.6 Actionarea pompei din sistemul 0.74 0.74 0.74 0.74 0.74
hidraulic al tractorului
11 Coeficientul de solicitare a motorului 0.54 0.68 0.81 0.75 0.88
12 Consumul orar de combustibil, kg/h 8.98 10.3 11.5 10.9 12.6
13 Consumul specific de combustibil, kg/ha - 31.2 19.8 18.5 16.2
14 Consumul specific al energiei, kWh/ha - 115 77.8 70.8 62.8
Analiza rezultatelor încercărilor de exploatare demonstrează că,în dependenţă
de cantitatea masei verzi, viteza de deplasare a combinei variază între 2,36 şi 4,12
km/h, consumul specific de combustibil având valori de 31,2 şi 19,8 kg/ha respectiv,
productivitatea într-o oră timp de bază – 0,33 şi 0,58 ha, sarcina motorului – 0,68 şi
0,81. S-a constatat că puterea consumată de către ansamblurile combinei la mersul
în gol are valori relativ înalte -puterea consumată de către APP a constituit 26,7 kW.
 Valorile înalte ale puterii consumate s-au obținut datorită acționării hidraulice a
organelor de lucru, care este asigurată de către 4 hidropompe, 4 regulatori ai
fluxului și 5 motoare hidraulice.
Este necesar de menţionat, că acţionarea hidraulică, având un şir de avantaje
(posibilitatea reglării line a vitezei organelor de lucru şi transmiterii energiei, practic,
în orice loc al maşinii), posedă şi un șir de inconveniente: consum sporit de energie,
cerinţe stricte referitoare la condiţiile de exploatare etc
Ținând cont de rezultatele obţinute (tab. A 6.1 – A 6.4) , au fost perfecţionate
următoarele ansambluri ale combinei: vindroverul, aparatul de alimentare,
dispozitivul pentru tăierea paniculelor, camera pentru separarea frunzelor de tulpini,
mecanismul de acţionare. Modificările efectuate au permis majorarea vitezei de
deplasare a combinei până la 5,54 km/h şi, respectiv, a productivităţii până la 0,78
ha/h (tab. X.1).
Perfecţionarea sistemului de acţionare hidraulică, prin reducerea numărului de
motoare hidraulice și optimizarea parametrilor acestora, a micșorat semnificativ
momentul de torsiune al arborelui prizei de putere necesar pentru condiții identice
de lucru. De exemplu, puterea de acționare APP la treapta 2M de transmisie a
tractorului s-a redus de la 29,9 până la 28,1 kW, cu reducerea simultană a
consumului specific de combustibil de la 19,8 până la 18,5 kg/ha.
În cadrul încercărilor de exploatare s-a demonstrat că combina de recoltat
sorg zaharat, elaborată în cadrul ITA “Mecagro”, satisface cerințele agrotehnice
referitoare la sorgul zaharat. Combina asigură tăierea și mărunțirea calitativă a
tulpinilor cu lungimea fragmentelor în limitele lf = 150÷200 mm.
Combina, în varianta perfecționată, a prezentat următorii parametri calitativi la
încercările de exploatare în câmp:
-coeficientul de curățire a tulpinilor de frunze Kac2=0,79÷0,86 (în varianta inițială
Kac1=0,70÷0,84);
- coeficientul pătrunderii fragmentelor de tulpini în frunze Kp2=0,21÷0,25 (în
varianta inițială Kp1=0,20÷0,24),
- coeficientul de strivire a fragmentelor de tulpini Ks2=0,27÷0,30 (în varianta inițială
Ks1=0,24÷0,29).
Totodată, exploatarea combinei în condiţii staţionare cu încărcare manuală a
vindroverului, a demonstrat posibilitatea fragmentării mai calitative: coeficientul de
curăţire a tulpinilor Kac=0,88÷0,94; coeficientul pătrunderii fragmentelor de tulpini în
frunze Kp=0,07÷0,10; coeficientul de strivire a fragmentelor tulpinilor Ks=0,15÷0,20.
Calitatea mai înaltă a fragmentelor de tulpini, obţinute în condiții de lucru
staționar cu încărcarea manuală a vindroverului, se poate explica prin orientarea
mai bună şi alimentarea mai uniformă a tulpinilor.
Pe parcursul încercărilor combinei pe plantații de sorg zaharat, care
corespund cerințelor agrotehnice, n-au fost înregistrate cazuri de înfundare a
vindroverului, iar în componența produsului rezultat din urma recoltări au lipsit
impurităţi și alte corpuri străine.
 În cazul exploatării combinei în condiții extremale, cum sunt: grad înalt (peste
10%)) de înăbușire cu buruieni cu tulpini subțiri (ovăz sălbatic, cuscuta), grad înalt
de culcare a plantelor (peste 20%), au fost înregistrate cazuri de înfundare a plăcilor
de desprindere a tulpinilor din componenţa vindroverului, precum şi a aparatului de
alimentare.
Aceste inconveniente n-au influențat funcționarea normală a combinei,
deoarece construcția combinei presupune înlăturarea promptă a înfundărilor prin
inversarea rotațiilor mecanismului de acţionare a combinei operată de către un
reductor reversibil special preconizat pentru aceste situații.

X.1.2. Rezultatele încercărilor liniei tehnologice pentru stoarcerea sucului de

sorg zaharat
Încercările au avut următoarele obiective:
- efectuarea rodajului pentru asigurarea funcționării stabile a liniei tehnologice în
conformitate cu sarcinile și cerințele tehnice înaintate acestui tip de utilaje;
- stabilirea proprietăților fizico-mecanice ale materiei prime (tulpinilor fracţionate):
cota de substanţe uscate, conținutul de umiditate în tulpini, coeficienţii calităţii
materiei prime, distribuirea fracţiilor tulpinilor după lungime;
- determinarea parametrilor calitativi ai liniei tehnologice: gradul de extragere a
sucului GE, productivitatea procesului de presare Qmv, consumul energiei Ce.
Deoarece, în ultimii ani, n-au fost realizate cercetări cu privire la procesarea sorgului
zaharat cu scopul stoarcerii sucului crud pentru condițiile Republicii Moldova, în
calitate de reper de referință au fost folosite datele încercărilor de laborator obţinute
în anii 2005-2006 (tab.X.2). Aceste încercări au fost realizate cu tulpini integre,
cultivate pe lotul experimetal al Institutului “Dimo” (s.Ivancea, r-l Orhei). Recoltarea,
pregătirea (tăierea frunzelor, paniculelor) şi încărcarea în presă a tulpinilor au fost
efectuate manual.
Presa supusă încercării a fost reglată şi ajustată conform recomandărilor rezultate
din cercetările teoretice și experimentale prezentate în capitolul 3: interstițiul în
pasajul de stoarcere finală – 5÷6 mm; turaţia valțurilor – 11min-1; forţa de presare -
145 kN.
Încercările liniei tehnologice au fost efectuate în cadrul Institutului de Medicină
Veterinară şi Zootehnie (s. Maximovca, r-l Anenii Noi), unde sorgul zaharat a fost
cultivat pe o suprafaţă de 5 ha şi recoltat cu combina ITA „Mecagro” .
Linia tehnologică este prezentată în figura X.2. Constructiv, această linie
corespunde cerințelor tehnologice expuse în prezenta lucrare şi asigură
mecanizarea tuturor operaţiilor tehnologice (încărcarea, dozarea, transportarea,
presarea masei vegetale, evacuarea sucului extras). Schema tehnologică a liniei de
procesare a sorgului zaharat este prezentată în figura X.3. Acționarea blocului de
alimentare a liniei tehnologice s-a realizat de către un motor electric cu puterea
nominală egală cu 15kW și a blocului de presare – 30 kW.
Tabelul X.2 Indicatori tehnologici ai liniei pentru procesarea sorgului zaharat

Valorile indicatorilor obtinute din incercari de

Nr.
Laborator exploatare din etapele
crt. Denumirea indicatorilor (anii 2005- I (anul 2007) II (anii 2008-2009)
2006)
Distribuire fractii tulpini, % mas.:
-l< 100 mm 45 45 : 33
-l= 100 : 150 mm 50 48 : 60
-l> 150 mm 100 (tulpini 5 7
1 integre)
Diametrul tulpinilor langa radacina, 18 : 30 10 : 15 16 : 24
mm
Coeficientul de curatire a tulpinilor 1 0,73 0,79
de frunze, Kac
Continut de umiditate, % mas 84 65 : 70 72 : 71
Cota masei uscate, % mas 16 35 : 30 28 : 29
Cantitate glucide in suc, % mas 11 : 12 14,5 : 15,7 12,2
Masa in vrac, kg/m3 585 400 400
2 Gradul de extragere a sucului GE, % 55 : 61 36 : 40 40 : 45
3 Umiditatea remanenta a bagasei, % 66 56,8 61,3
4 Productivitatea procesului, t/h 9,7 : 10,2 5,4 : 9,0 3,1 : 8,7

Linia tehnologică încercată în anul 2007 avea o productivitate de până la 9 t/h

cu gradul de extragere până la 40%. Aici este necesar de menţionat, că seceta din
anul 2007 a influenţat negativ vegetația plantelor, inclusiv a sorgului zaharat. Astfel,
în acel an, s-a fixat o micşorare a diametrului tulpinilor şi a conținutului de umiditate
ce a rezultat o majorare a conținutului de glucide în suc până la 15,7% și o scădere
a gradului de extragere GE de la 55÷61% (anii 2005-2006) până la 36÷40% (anul
2007).Umiditatea remanentă a bagasei s-a micșorat de la 77% , în anul 2006, până
la 56,8% - în anul 2007.
Totodată, condiţiile climaterice ale anului 2007 au demonstrat rezistenţa mult
mai înaltă la secetă a sorgului zaharat în raport cu alte culturi (porumb, floarea-
soarelui etc.).
În baza încercărilor realizate în etapa a doua din anii 2008 - 2009 au fost
perfecţionate camera de separare aerodinamică a frunzelor de tulpini, agregatul de
tăiere a paniculelor și aparatul de alimentare. Astfel, la intrarea în linia tehnologică a
fost montat un separator aerodinamic, precum şi o presă intermediară cu trei valţuri.
Aceste modificări au condus la majorarea calității materiei prime după cum
urmează: cota masică a fracţiilor de tulpini cu lungimea 100 ÷150 mm a crescut de
la 50% până la 60%; coeficientul curăţării tulpinilor de frunze s-a majorat de la 0,73
până la 0,79; gradul de extragere a fost majorat până la 45%.

Fig. X.2 Linie tehnologica de procesare a sorgului zaharat

Pentru recepția mecanizată a materiei prime din mijloacele de transport

basculante, a fost proiectat și aplicat un buncăr cu capacitatea efectivă de 15 m3,
care este dotat cu un mecanism de distribuire și dozare ritmică a tulpinilor în limitele
0 – 15 t/h și cu un vibrator, care asigură formarea unui strat de tulpini cu grosimea
prestabilită și posibilitate de reglare în diapazonul de la 40 până la 100 mm.
Analiza parametrilor energetici demonstrează că puterea motoarelor electrice,
folosite în construcția liniei tehnologice, asigură acționarea utilajelor liniei de suc
zaharat în regim normal cu gradul de solicitare 0,7÷0,8. La rândul lor, motoarele
care acţionează valţurile din blocurile de presare, au gradul de solicitare mai mic
(până la 0,38). În acest caz este necesar de redus puterea instalată a motoarelor
ținând cont de necesitatea menţinerii unei rezerve de putere pentru buna
funcţionare a preselor la suprasolicitări.
Analiza rezultatelor obţinute în procesul încercărilor de exploatare
demonstrează, că utilajele liniei tehnologice pentru stoarcerea sucului din tulpini de
sorg zaharat prin presare cu valţuri, elaborate la Institutul „Mecagro”, răspund
cerințelor tehnice formulate anterior, asigurând gradul de extragere GE până la 45%
cu productivitatea până la 10 t/h.
Figura X.3. Secvențe din timpul încercării în condiții de exploatare(etapa II) a
liniei tehnologice de stoarcere a sorgului zaharat: a) recepţia tulpinilor
fracţionate; b) distribuirea; c) alimentarea; d) dozarea; e) stoarcerea sucului;
f) evacuarea bagasei.
În baza cercetărilor realizate au fost elaborate și implementate în practică
îndrumările de exploatare 2606.00.000 PS „Combina de recoltat sorg zaharat”,
2630.00.00.000 PS „Presă cu tăvălugi” şi standardele de firmă SF 65-03001224-
034:2008 „Combina de recoltat sorg zaharat”, SF 65-03001224-035:2008 „Presă cu
tăvălugi”

6.1.3. Încercarea motoarelor alimentate cu amestecuri din alcooli monoatomici

cu benzină
Încercările de exploatare au fost efectuate în două etape.
În prima etapă încercările s-au efectuat pe 3 automobile marca IJ 2717 dotate cu
motor de tip VAZ 2103.Unul dintre aceste automobile a servit în calitate de martor
(nr de înregistrare CIK 390 alimentat cu benzină Premium – 95).
În rezultatul încercărilor de exploatare s-a constatat că automobilul de control
a consumat 4678 litri de benzină Premium – 95 la distanța parcursă 37724 km,
consumul mediu de exploatare constituind 12,4 l/100 km. Automobilele
experimentale au consumat, în mediu 4311 litre ecobenzină E20 la distanța medie
parcursă egală cu 32786 km (consumul mediu de exploatare – 13,15 l/100 km).
Astfel, consumul mediu de exploatare al automobilelor experimentale este cu
6% mai mare în raport cu consumul automobilului de control.
În a doua etapă automobilul martor a fost alimentat cu un amestec de 20% butanol
în benzină (ecobenzină B20). Automobilul testat a parcurs distanţa de 12870 km,
consumând 1583 litri (consumul mediu de exploatare – 12,3 l/100 km).
În rezultatul încercărilor de exploatare s-a constatat o diferență în pornirea
motoarelor testate la temperaturi joase. Astfel, pornirea motorului,alimentat cu
E20,la temperaturi sub -10°C, este mai dificilă față de pornirea motorului alimentat
cu benzină şi a celui alimentat cu B20. În aceste cazuri pornirea motorului s-a
realizat prin încălzirea aerului în timpul pornirii sau prin adaos de fracții ușoare de
hidrocarburi (esteri).
În procesul încercărilor de exploatare a fost depistat încă un inconvenient al
ecobenzinei E20 și anume acţiunea negativă asupra unor materiale din construcţia
motorului cum ar fi, de exemplu, membrana pompei de biocombustibil a cărei
perioadă de funcționare a fost de 1,2 ori mai mică ca a motorului alimentat cu
benzină.
La un an de la începutul încercărilor de exploatare, s-a constatat prezența
coroziunii pe suprafețele interne ale rezervorului de combustibil, care este
confecționat din oţel de construcţie cu conţinut redus de carbon. Produsele
coroziunii din rezervor, acumulate în filtru, au micșorat durata de funcționare a
acestuia de 1,5 ori față de filtrele folosite la motoarele alimentate cu benzină. De
menționat că acţiunea corozivă a amestecului B20 este mult mai mică, putând fi
comparată cu cea a benzinei Premium – 95.
În baza cercetărilor rezistenţei la coroziune a diferitor materiale aflate în contact cu
diferiți combustibili (de origine petrolieră, biologică cu şi fără inhibitori de coroziune),
am ajustat compoziția biocombustibilului E20 la cerințele de funcționare normală a
motoarelor alimentate cu astfel de combustibili [125].
Cercetările proprietăţilor fizico-chimice şi de exploatare ale uleiurilor de motor (tab.
6.3), și studiul vizual, precum şi măsurările suprafeţelor de lucru ale motoarelor
demonstrează (tab.A6.9), că gradul de uzură a motoarelor alimentate cu
ecobenzine E20, B20 este identic cu cel de la motoarele alimentate cu benzină
Premium-95.
Pe parcursul defectării periodice a cilindrilor motor, pistoanelor, segmenţilor,
chiulasei nu s-au depistat careva abateri de la starea normală a suprafețelor
examinate. După realizarea resursei de 30 mii km, pe unele suprafețe ale grupului
piston-cilindru au fost depistate depuneri locale neînsemnate de calamină (fig. 6.4),
iar uzura suprafeţelor interne ale cilindrilor n-a depăşit 0,04 mm.
Măsurarea presiunii în cilindrii motoarelor testate, după realizarea resursei de 30 mii
km, a arătat că compresia, practic, nu s-a schimbat, rămânând în limitele 1,0...1,1
MPa. Presiunea uleiului în sistemul de ungere al motoarelor a fost normală (0,2 …
03 MPa).
Figura 6.4. Aspectul suprafeţelor de lucru ale pieselor din componenţa
motoarelor VAZ, alimentate cu ecobenzine: a) chiulasa, b) cilindru-piston; c)
arborele cotit

Rezultatele studiului proprietăţilor fizico-chimice şi de exploatare ale

combustibililor utilizaţi în procesul încercărilor (benzina Premium-95, ecobenzine
E20, B20) demonstrează că parametrii acestor combustibili corespund cerinţelor
standardului SM 226, prescripţiilor tehnice PT MD 75-03001224-031: 2007,
standardului de firma SF 03001224 -031;2012.
Totodată, în procesul încercărilor de exploatare au fost depistate anumite
schimbări ale componenţei uleiurilor de motor (tab. 6.3). De exemplu, după
parcurgerea resursei de 10 mii km, conținutul de zinc în uleiul de la motoarele
testate a variat în limitele 0,08 … 0,16% (în uleiul proaspăt conținutul de Zn era de
0,2%). Totodată, s-a constatat că conținutul de Zn din ulei scade mai pronunțat la
parcursul primelor 2...3 mii km, după care scăderea conținutului de Zn este foarte
mică.
Conținutul de calciu a crescut de la 0,0062%, în uleiul proaspăt, până la
0,106...0,20%, în cel utilizat pe parcursul a 10 mii km. Creșterea conținutului de
calciu este cauzată de pătrunderea acestuia în motor prin filtru odată cu aerul din
atmosferă.
Schimbarea conținutului de calciu în uleiurile motoarelor martor și celor alimentate
cu ecobenzină este identică. Acest lucru atestă despre existența unor condiții egale
de filtrare a aerului la motorul de control şi la cele experimentale. Astfel, rezultatele
obținute denotă că tipul combustibilului nu influenţează schimbarea conținutului de
calciu pe parcursul exploatării motoarelor cu ardere internă. Anume din acest motiv
variația conținutului de calciu în uleiul utilizat se află în limite relativ înguste
(0,106...0,20%).
Majorarea concentraţiei calciului în uleiul de motor mărește coeficientul de frecare și
intensitatea uzării cuplelor tribologice componente ale motoarelor cu ardere internă
şi este una din principalele cauze ale creşterii concentraţiei fierului în uleiul de
motor. Este necesar de menţionat că gradul majorării concentraţiei Fe nu este mare
(în uleiul proaspăt CFe=0,008%). La motorul alimentat cu benzină concentraţia
fierului în uleiul utilizat are valori în limitele 0,012...0,049%, la motorul alimentat cu
ecobenzină E20 – 0,014...0,080%. Rezultate similare au fost obţinute şi în cazul
amestecului B20.
Analiza proprietăților fizico-mecanice ale uleiurilor uzate la motoarele alimentate cu
diferite tipuri de combustibil a identificat că densitatea uleiurilor se majorează
insignifiant. Astfel, densitatea uleiurilor utilizate după 10 mii km parcurs a fost de
890...897 kg/m3, față de 882 … 888 kg/m3 a uleiului proaspăt la 20°C.
Densitatea uleiului utilizat, probabil, este influențată atât de fracţiile nearse,
prezente în combustibil, cât și de impurităţile prezente în ulei și de produsele
polimerizării uleiului.
Modificarea viscozității uleiurilor din motoarele testate, de asemenea nu este
influențată semnificativ de tipul combustibilului folosit la alimentare. Astfel,
viscozitatea cinematică a uleiului proaspăt este egală cu 104...108 mm2/s la 40°C şi
cu 13,8 mm2/s la 100°C, scade în uleiul utilizat în felul următor:
- în cazul alimentării cu benzină – până la 59...91 mm2/s la 40°C și 9...12 mm2/s la
100°C;
- în cazul alimentării cu ecobenzină – până la 62...96 mm2/s la 40°C și până la
10...13 mm2/s la 100°C.
Una din cauzele posibile ale scăderii viscozităţii uleiului de motor poate fi
evaporarea şi arderea incompletă a combustibilului, mai ales în motorul rece. Drept
rezultat, fracţiile coadă ale combustibilului se amestecă cu uleiul, reducând
viscozitatea acestuia.
Indicele de viscozitate este un indicator complex, care reflectă schimbarea
viscozităţii uleiului în cazul schimbării temperaturii. Conform GOST 10541, indicele
de viscozitate al uleiului proaspăt trebuie să fie mai mare de 115. Toate uleiurile
studiate au indicele de viscozitate în limita 118...153.
Din cauza pătrunderii în ulei a fracţiilor coadă ale combustibilului și schimbării
structurii moleculelor hidrocarburilor din componenţa uleiului, scade nu numai
viscozitatea acestuia, dar şi punctul de inflamabilitate: de la 215...217°C la uleiul
proaspăt până la 145...169°C în uleiul utilizat la motorul de control şi la cele
experimentale. Astfel, rezultatele obținute denotă că tipul combustibilului nu
influenţează schimbarea conținutului de calciu pe parcursul exploatării motoarelor
cu ardere internă. Anume din acest motiv variația conținutului de calciu în uleiul
utilizat se află în limite relativ înguste (0,106...0,20%).
Majorarea concentraţiei calciului în uleiul de motor mărește coeficientul de frecare și
intensitatea uzării cuplelor tribologice componente ale motoarelor cu ardere internă
şi este una din principalele cauze ale creşterii concentraţiei fierului în uleiul de
motor. Este necesar de menţionat că gradul majorării concentraţiei Fe nu este mare
(în uleiul proaspăt CFe=0,008%). La motorul alimentat cu benzină concentraţia
fierului în uleiul utilizat are valori în limitele 0,012...0,049%, la motorul alimentat cu
ecobenzină E20 – 0,014...0,080%. Rezultate similare au fost obţinute şi în cazul
amestecului B20.
Analiza proprietăților fizico-mecanice ale uleiurilor uzate la motoarele alimentate cu
diferite tipuri de combustibil a identificat că densitatea uleiurilor se majorează
insignifiant. Astfel, densitatea uleiurilor utilizate după 10 mii km parcurs a fost de
890...897 kg/m3, față de 882 … 888 kg/m3 a uleiului proaspăt la 20°C.
Densitatea uleiului utilizat, probabil, este influențată atât de fracţiile nearse,
prezente în combustibil, cât și de impurităţile prezente în ulei și de produsele
polimerizării uleiului.
Modificarea viscozității uleiurilor din motoarele testate, de asemenea nu este
influențată semnificativ de tipul combustibilului folosit la alimentare. Astfel,
viscozitatea cinematică a uleiului proaspăt este egală cu 104...108 mm2/s la 40°C şi
cu 13,8 mm2/s la 100°C, scade în uleiul utilizat în felul următor:
- în cazul alimentării cu benzină – până la 59...91 mm2/s la 40°C și 9...12 mm2/s la
100°C;
- în cazul alimentării cu ecobenzină – până la 62...96 mm2/s la 40°C și până la
10...13 mm2/s la 100°C.
Una din cauzele posibile ale scăderii viscozităţii uleiului de motor poate fi
evaporarea şi arderea incompletă a combustibilului, mai ales în motorul rece. Drept
rezultat, fracţiile coadă ale combustibilului se amestecă cu uleiul, reducând
viscozitatea acestuia.
Indicele de viscozitate este un indicator complex, care reflectă schimbarea
viscozităţii uleiului în cazul schimbării temperaturii. Conform GOST 10541, indicele
de viscozitate al uleiului proaspăt trebuie să fie mai mare de 115. Toate uleiurile
studiate au indicele de viscozitate în limita 118...153.
Din cauza pătrunderii în ulei a fracţiilor coadă ale combustibilului și schimbării
structurii moleculelor hidrocarburilor din componenţa uleiului, scade nu numai
viscozitatea acestuia, dar şi punctul de inflamabilitate: de la 215...217°C la uleiul
proaspăt până la 145...169°C în uleiul utilizat. Gradul micşorării punctului de
inflamabilitate, practic, este același pentru toate tipurile de combustibil.Valoarea
punctului de congelare în toate cazurile studiate se află în limita cerinţelor GOST
10541 (sub - 30°C) şi în uleiurile utilizate nu depinde esenţial de tipul de combustibil
folosit la alimentare.
Din cele reflectate în acest paragraf se poate concluziona că alimentarea
motoarelor cu ecobenzină perfecţionată E20 şi B20 permite obţinerea unor
performanțe energetice, economice, ecologice (tab. A 6.13, A 6.14) și de siguranță
în funcționare similare celor obținute la alimentarea motoarelor cu benzină
Premium.
6.2. Justificarea tehnico-economică a elaborărilor
Dezvoltarea și înnoirea tehnicii agricole sunt caracteristici distincte ale funcțiunii de
cercetare-dezvoltare a agriculturii durabile moderne. O etapă importantă în acest
aspect este prezentată de implementarea în producție a tehnologiilor și utilajelor
care țin seama de cele mai noi realizări ale inovării și cercetării.
Cuantificarea competitivității și eficienței elaborărilor inovative se efectuează cu
ajutorul unui șir de indicatori, printre care raportului calitate/preț îi revine un rol
special preponderent. În subcapitolul 6.1 al prezentei lucrări s-a demonstrat că
calitatea funcţională a mijloacelor tehnice elaborate este suficientă pentru
implementarea imediată a acestora în producţie. Totodată, pentru argumentarea
aplicării în producţie a elaborărilor ştiinţifice, pe lângă cunoaşterea indicatorilor puri
calitativi, este necesar să se efectueze şi o analiză tehnico-economică. La rândul
său, evaluarea eficienţei economice poate fi realizată folosind următorul algoritm:
elaborarea fişei tehnologice de cultivare a sorgului zaharat; estimarea preţului de
cost al produselor rezultate (masei verzi de sorg zaharat; sucului crud, stors din
tulpinile sorgului; a bagasei; etanolului fermentat din suc; ecobenzinei). În cadrul
tuturor componentelor algoritmului au fost folosite elaborările din prezenta teză şi
anume: combina, staţia tehnologică, compoziţia ecobenzinei, instalaţia de dozare-
amestecare.
Cultivarea şi recoltarea sorgului zaharat. Fişa tehnologică de cultivare a sorgului
zaharat este prezentată şi întocmită în baza rezultatelor cercetărilor multianuale ale
dr. Gheorghe Moraru [76], a rezultatelor din prezenta teză, precum şi ținând cont de
recomandările specialiştilor din fitotehnie [196,197] şi economie [198÷200].
Tabelul 6.3. Compoziţia, proprietăţile fizico-chimice şi de exploatare ale uleiurilor de motor
Tipul probei, Nr. Concentratia elementelor, Densitate Viscozitate(400C Indice de Punct de Punct de
de inregistrare Parcurs, km mg/dm3 (%) (200 C),103 /1000C), mm2/S viscozitate inflamabilitate,0 congelare
auto kg/m3 C ,0C
Zinc Calciu Fier
GOST 10541, TU
381011099-86 >12 >115 >210 <-30
1.Ulei proaspat

SAE 15/40 W 0 0,20 (0,0062) (0,008) 0,882 104,11/13,80... 127-133 215-217 -35...44
0,888 108,20/13,77
2. Ulei utilizat. Benzina A-95

2.1.CIK 390 10160(11.2005- 794 1370 113 0,890 59,0/9,3 138 160 - 33
03.2006) (0,09) (0,15) (0,012)

2.2.CIK 390 12000(07.2006- 725,8 1690 297,7 0,897 79,75/11,6 120 145 - 32
02.2007) (0,08) (0,20) (0,04)

2.3.CIK 390 9488(02.2007- (0,112) (0,106) (0,049) 0,895 87,62/11,34 118 169 - 31
06.2007)

2.4.CIK 390 6076(06.2007- 0,894 90,64/12,15 127 158 - 44

10.2007)
3.Ecobenzina E 20

3.1.CHV 927 6200(11.2005- 1004,5 1880 126,1 0,890 61,77/10,15 151 148 - 33
03.2006) (0,12) (0,20) (0,014)

3.2.CHV 927 8056(06.2006- 955,5 1650 260,2 0,896 73,54/10,06 119 178 - 34
12.2006) (0,11) (0,19) (0,03)

3.3.CHV 927 10659(12.2006- (0,161) (0,166) (0,080) 0,890 84,86/11,18 120 166 - 34
06.2007)

3.4.CHV 927 7870(06.2007- 0,894 96,28/13,05 133 157 - 44

10.2007)

Nota: Masurarile concentratiei elementelor au fost efectuate in laboratorul de incercari prin metode de
spectroscopie atomica al AS
În baza fişei tehnologice (tab. A 6.15) au fost calculate cheltuielile la cultivarea
şi recoltarea sorgului zaharat cu obţinerea produsului de bază (tulpinilor) şi celui
secundar (paniculelor cu boabe). Rezultatul acestui calcul este prezentat în tabelele
A 6.16 şi A 6.17.
În tehnologia elaborată se propune folosirea combinei ITA „Mecagro”.
Folosirea acestei combine este argumentată de faptul că combinele existente la
momentul actual recoltează numai tulpinile, iar combina propusă este dotată cu
ansambluri speciale, construcţia cărora este brevetată de către noi [136, 202, 203]
şi care asigură recoltarea separată a tulpinilor şi paniculelor cu boabe.
Recoltarea separată a paniculelor, practic, nu majorează costul total al
lucrărilor, dar reduce cu cel puţin 5% costul produsului de bază, care oscilează în
limita 180÷270 lei/t funcţie de condiţii de cultivare. Preţul de cost al tulpinilor de sorg
zaharat, obţinut în conformitate cu tehnologia propusă de către noi, este mai mic de
cca 2,4 ori în raport cu costul masei verzi de porumb (518,3 lei/t
Conform calculelor efectuate (tab. A 6.15 – 6.17) costul cultivării, recoltării şi
transportării la staţia de procesare a unei tone de sorg zaharat constituie 180÷270
lei, iar costul doar al cultivării sorgului zaharat variază de la 90 până la 130 lei/t (6,3
- 9,1 $/t). Pentru comparaţie, în condiţiile Indiei şi a Filipinelor, în anul 2006, costul
cultivării unei tone de masă verde de sorg zaharat a constituit 2,58÷5,16 $
Diferenţa costurilor de cultivare a masei verzi de sorg zaharat din Asia de Sud
– Est şi Moldova se explică prin diferite perioade de timp, în care au fost estimate
costurile (anul 2006 şi respectiv 2014), şi diferite condiţii pedoclimatice. Totodată,
conform [204], în aceleaşi condiţii, costul cultivării trestiei de zahăr este de 14,21 -
16,58 $/t.
Datele obţinute și prezentate în fişa tehnologică confirmă ipotezele înaintate în
capitolul 1 al prezentei lucrări vizavi de posibilitatea sporirii eficienţei cultivării și
recoltării sorgului zaharat în condiţiile Republicii Moldova. Astfel, calculele realizate
au arătat următoarele: cheltuielile pentru remunerarea muncii la lucrările de
recoltare şi transportare a masei verzi constituie 480,2 lei/ha (59,2%) din totalul de
811 lei/ha, iar consumul de combustibil este egal cu 77,6 kg/ha (36,3%) din totalul
213,5 kg/ha (tab. A 6.15-A 6.17). Diminuarea cheltuielilor pentru recoltarea și
transportarea sorgului zaharat este obținută în prezenta lucrare, dar rămâne în
continuare un obiectiv important.
Procesarea. Următoarea etapă importantă în valorificarea potenţialului
energetic al sorgului zaharat este stoarcerea sucului crud. Pentru realizarea acestei
proceduri se propune utilizarea liniei tehnologice ITA „Mecagro” protejată cu
brevetul de invenţie 802 Z, MD, A 01 D 45/00, A01D 75/18].
La momentul actual, conform practicii mai multor ţări,cea mai reuşită utilizare
a bagasei este obţinerea biogazului prin fermentare. De exemplu, în Germania şi
Polonia, în acest scop, este folosită pe larg masa verde de porumb, care în
Moldova are costul de producţie de 518,3 lei/t. Conform datelor prezentate de către
Randy Powell, în anul 2012, în SUA costul bagasei umede a fost 28 $/t.
Datorită compoziţiei chimice, bagasa de sorg zaharat are potenţial energetic mai
înalt în raport cu cea rezultată de la prelucrarea porumbului. Cu toate acestea,
masa verde de sorg zaharat încă nu este asimilată de piaţa din Republica Moldova.
De aceea, la prima etapă de implementare, comercializarea bagasei cu preţul de
200 lei/t este rezonabilă. Acest preţ acoperă cheltuielile generate de staţia de
procesare a tulpinilor de sorg care constituie 495- 990 lei/h (9 t/h·0,55·200 lei/t).
Astfel, producerea sucului crud necesită cheltuieli de producţie în sumă de
983÷1733 lei/h sau 243÷428 lei/t, în cazul folosirii liniei tehnologice ITA „Mecagro”.
Pentru acelaşi volum de producţie, cheltuielile rezultate de la folosirea presei martor
constituie 529 - 629 lei/t.
Efectul economic de la implementarea tehnologiei pentru obţinerea sucului din sorg
zaharat, propuse de către noi, constituie 860,3 mii lei/an. Sucul stors este folosit
pentru producerea etanolului prin fermentare, distilare şi deshidratare.
Producerea etanolului. După cum s-a mai menţionat, astăzi sunt cunoscute două
metode de obţinere a alcoolilor monoatomici: a) prin fermentare cu participarea
microorganismelor; b) prin sinteză chimică. Prima metodă este mai ieftină şi mai pe
larg folosită în economia mondială, inclusiv în cea autohtonă.
În Republica Moldova, cele mai mari cantităţi de etanol sunt produse din boabe de
porumb. Acest lucru se datorează conținutului sporit de amidon şi recoltelor relativ
mari de porumb obţinute în condiţiile Republicii Moldova. În anul 2013, la
majoritatea întreprinderilor specializate din RM, costul de producţie a 1l de etanol
(100% vol. alc.) a constituit 12 … 12,4 lei, iar în 2014 acest cost a scăzut de 1,16
ori, constituind 10,4 … 10,7 lei/l. Cauza principală, care a condus la micşorarea
costului, este diminuarea preţului la boabele de porumb de la 3,3 … 3,5 lei/kg până
2,2 … 2,5 lei/kg (de 1,32 ori).
Cota costului materiei prime în costul de producţie al etanolului variază de la 50%
până la 80%. În perioada de 8 ani (01.2005 ÷ 01.2013) în SUA costul de producţie
al etanolului a crescut de la 0,4 $/l până la 0,66 $/l (de 1,65 ori). Principala cauză
este majorarea de 2,2÷2,3 ori a preţului boabelor de porumb [211]. În octombrie
2014, costul etanolului s-a micşorat până la 0,56 $/l. Această scădere a fost
influenţată de micșorarea costului porumbului.
Deoarece materia primă are importanţă majoră în formarea costului de producţie al
etanolului, producătorii acestuia sunt în căutarea materiei prime ieftine. La
momentul actual, în economia mondială, cel mai ieftin etanol este obţinut din trestia
de zahăr. Costul etanolului, obţinut din trestia de zahăr, constituie cca 72…82% din
costul etanolului obţinut din boabe de porumb.
Având costul de producţie al sucului, produs din sorg zaharat în condiţiile din
Republica Moldova, cu valoarea de 243 şi 428 lei/t , vom calcula costul de producţie
al etanolului, utilizând metodica ANRE şi recomandările specialiştilor în domeniu.
Rezultatele demonstrează, că costul de producţie al etanolului obținut din suc de
sorg zaharat depinde, în mare măsură, de costul materiei prime (sucului), care la
rândul său este dependent de factorii tehnologici (în special de gradul de stoarcere
a sucului) şi organizatorici (utilizarea eficientă a produselor secundare). De
exemplu, majorarea preţului de comercializare al bagasei cu 100 lei/t asigură
reducerea costului sucului de cca. 1,5 ori şi respectiv a etanolului de 1,23 ori.
 În baza datelor obţinute, este evident că etanolul poate fi produs din suc de
sorg zaharat la un preţ de producţie egal cu 6,76 lei/l, care este de 1,4 ori mai mic
ca cel al etanolului obținut din boabe de porumb şi de 1,18 ori mai mic ca cel al
etanolului produs în SUA. Costul mai mic al etanolului, produs din suc de sorg
zaharat, se explică prin costul mai mic al materiei prime și prin faptul că nu este
necesară mărunțirea boabelor și transformarea amidonului în glucide.
Eficientizarea în continuare a tehnologiei de producţie a alcoolilor
monoatomici din suc de sorg zaharat este posibilă prin:
a) majorarea gradului de stoarcere a sucului din tulpinile plantelor;
b) valorificarea potenţialului produselor secundare, în primul rând al bagasei;
c) utilizarea hibrizilor de sorg zaharat cu fracţia înaltă a glucidelor;
d) reducerea cheltuielilor de transport.
6.2. Justificarea tehnico-economică a elaborărilor
Dezvoltarea și înnoirea tehnicii agricole sunt caracteristici distincte ale funcțiunii de
cercetare-dezvoltare a agriculturii durabile moderne. O etapă importantă în acest
aspect este prezentată de implementarea în producție a tehnologiilor și utilajelor
care țin seama de cele mai noi realizări ale inovării și cercetării.
Cuantificarea competitivității și eficienței elaborărilor inovative se efectuează cu
ajutorul unui șir de indicatori, printre care raportului calitate/preț îi revine un rol
special preponderent. În subcapitolul 6.1 al prezentei lucrări s-a demonstrat că
calitatea funcţională a mijloacelor tehnice elaborate este suficientă pentru
implementarea imediată a acestora în producţie. Totodată, pentru argumentarea
aplicării în producţie a elaborărilor ştiinţifice, pe lângă cunoaşterea indicatorilor puri
calitativi, este necesar să se efectueze şi o analiză tehnico-economică. La rândul
său, evaluarea eficienţei economice poate fi realizată folosind următorul algoritm:
elaborarea fişei tehnologice de cultivare a sorgului zaharat; estimarea preţului de
cost al produselor rezultate (masei verzi de sorg zaharat; sucului crud, stors din
tulpinile sorgului; a bagasei; etanolului fermentat din suc; ecobenzinei). În cadrul
tuturor componentelor algoritmului au fost folosite elaborările din prezenta teză şi
anume: combina, staţia tehnologică, compoziţia ecobenzinei, instalaţia de dozare-
amestecare.

În a doua etapă automobilul martor a fost alimentat cu un amestec de 20% butanol

în benzină (ecobenzină B20). Automobilul testat a parcurs distanţa de 12870 km,
consumând 1583 litri (consumul mediu de exploatare – 12,3 l/100 km).
În rezultatul încercărilor de exploatare s-a constatat o diferență în pornirea
motoarelor testate la temperaturi joase. Astfel, pornirea motorului,alimentat cu
E20,la temperaturi sub -10°C, este mai dificilă față de pornirea motorului alimentat
cu benzină şi a celui alimentat cu B20. În aceste cazuri pornirea motorului s-a
realizat prin încălzirea aerului în timpul pornirii sau prin adaos de fracții ușoare de
hidrocarburi (esteri).
În procesul încercărilor de exploatare a fost depistat încă un inconvenient al
ecobenzinei E20 și anume acţiunea negativă asupra unor materiale din construcţia
motorului cum ar fi, de exemplu, membrana pompei de biocombustibil a cărei
perioadă de funcționare a fost de 1,2 ori mai mică ca a motorului alimentat cu
benzină.
La un an de la începutul încercărilor de exploatare, s-a constatat prezența
coroziunii pe suprafețele interne ale rezervorului de combustibil, care este
confecționat din oţel de construcţie cu conţinut redus de carbon. Produsele
coroziunii din rezervor, acumulate în filtru, au micșorat durata de funcționare a
acestuia de 1,5 ori față de filtrele folosite la motoarele alimentate cu benzină. De
menționat că acţiunea corozivă a amestecului B20 este mult mai mică, putând fi
comparată cu cea a benzinei Premium – 95.
În baza cercetărilor rezistenţei la coroziune a diferitor materiale aflate în contact cu
diferiți combustibili (de origine petrolieră, biologică cu şi fără inhibitori de coroziune),
am ajustat compoziția biocombustibilului E20 la cerințele de funcționare normală a
motoarelor alimentate cu astfel de combustibili.
Cercetările proprietăţilor fizico-chimice şi de exploatare ale uleiurilor de motor, și
studiul vizual, precum şi măsurările suprafeţelor de lucru ale motoarelor
demonstrează, că gradul de uzură a motoarelor alimentate cu ecobenzine E20, B20
este identic cu cel de la motoarele alimentate cu benzină Premium-95.
Pe parcursul defectării periodice a cilindrilor motor, pistoanelor, segmenţilor,
chiulasei nu s-au depistat careva abateri de la starea normală a suprafețelor
examinate. După realizarea resursei de 30 mii km, pe unele suprafețe ale grupului
piston-cilindru au fost depistate depuneri locale neînsemnate de calamină, iar uzura
suprafeţelor interne ale cilindrilor n-a depăşit 0,04 mm.
Măsurarea presiunii în cilindrii motoarelor testate, după realizarea resursei de 30 mii
km, a arătat că compresia, practic, nu s-a schimbat, rămânând în limitele 1,0...1,1
MPa. Presiunea uleiului în sistemul de ungere al motoarelor a fost normală (0,2 …
03 MPa).
Presă pentru zdrobirea tulpinilor de sorg, INMA Bucuresti

Instalatie de distilare, INMA Bucuresti

BIBLIOGRAFIE
- https://www.agro-business.ro/biocarburantii-jumatate-din-combustibilul-
agriculturii/2010/09/30/

" Biocarburantii, jumatate din combustibilul agriculturii", revista Agro-Business

30.09.2010

- http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50722/valerian_cerempei_thesis.pdf

"Tehnologii si mijloace tehnice de producere si utilizare a biocombustibililor in baza

alcoolilor monoatomici" -- Teza de doctorat pentru abilitarea in tehnica, Institutul de
tehnica agricola MECAGRO; Autor: Valerian Cerempei

- "Cultivarea si recoltarea sorgului zaharat. Prelucrarea finala in vederea obtinerii

biocombustibilului, furajelor si a alcoolului din sorg zaharat"- Bolintineanu
Gheorghe, INMA Bucuresti;

- http://www.eco-research.eu/CURS%2012%20ECO.pdf
Curs 12 Ecologie
"Biocombustibilii.Impactul producerii de biocombustibili asupra solului. Dezechilibre
produse de subprodusele rezultate la fabricarea biocombustibililor. Creşterea
emisiilor de gaze cu efect de sera din sol datorită extinderii producţiei de
biocombustibili. Sisteme integrate de producere de biocombustibili, refacerea
solurilor si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera din sol"

- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0378429016307778
"The relationship between plant height and sugar accumulation in the stems of
sweet sorghum (Sorghum bicolor (L.) Moench)"
Autori: Sanyukta Shukla, Terry J. Felderhoff, Ana Saballos, Wilfred Vermerris

- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S057017831500041X
"Evaluation of bioethanol production from juice and
bagasse of some sweet sorghum varieties" . Autori: Soha R.A.Khalil; A.A.
Abdelhafez; E.A.M. Amer

- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1517838216312370
"Ethanol production from sweet sorghum bySaccharomyces cerevisiae DBKKUY-53
immobilized on alginate-loofah matrices". Autori: Sunan Nuanpeng, Sudarat
Thanonkeo, Preekamol Klanrit, Pornthap Thanonkeo
- http://www.horticultura-bucuresti.ro/images/pdf/Fitotehnie.pdf
"Curs de fitotehnie", Conf.univ.dr. Viorel Ion

- http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT10.pdf
"Energii regenerabile in agricultura"