Universitatea Libera Internationala din Moldova

Referat
Tema : Migratia internationala a populatiei si a fortei de
munca din Republica Moldova

Elaborat de : Zaharia Cristina

Coordonator : Rosca Petru

Chisinau 2012

1
 Cuprins:

 Capitolul I : Date generale despre fenomenul migratiei

 Capitolul II : Migraţia forţei de muncă a Republicii

Moldova

 Capitolul III : Migraţia populaţiei din

Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de
migrare în viitor

 Capitolul IV: Migraţia şi piaţa muncii . Impactul social al

migraţiei

 Capitolul V: Modelele posibile ale migraţiei în viitor

 Capitolul VI: Concluzii

 Bibliografie

2
Capitolul I : Date generale despre fenomenul migratiei

Prin migraţie internaţională a forţei de muncă se înţelege mişcarea populaţiei apte de

muncă peste hotarele propriei ţări cu scopul de a fi antrenată în relaţii de muncă cu angajatorii
din alte state. În categoria migraţiei de muncă nu sunt incluşi comercianţii, precum şi persoanele
care se deplasează peste hotare în scop de serviciu (dacă lipseşte contractul cu angajatorii
străini).
Creşterea intensităţii migraţiei de muncă la etapa contemporană este determinată de un şir
de factori:
 intensificarea internaţionalizării vieţii economice, fapt ce a contribuit la mişcarea
tuturor factorilor de producţie, inclusiv a forţei de muncă;
 dezvoltarea inegală a economiilor naţionale, creşterea disparităţilor în
dezvoltarea economică a diferitelor grupe de state sau chiar în interiorul statelor,
fapt ce a impulsionat apariţia fluxurilor migraţionale;
 tendinţele tot mai accentuate de liberalizare în mişcarea factorilor de producţie,
liberalizare determinată, fie de către anumite instituţii economice internaţionale
specializate (OMC, BM, FM, OMM), fie de actori importanţi ai economiei
mondiale (corporaţiile transnaţionale, care asigură mişcarea forţei de muncă spre
capital, sau transferă capitalul în regiunile cu surplus de forţă de muncă);
 procesele integraţioniste din economia mondială care stimulează mişcarea forţei
de muncă între statele integrate;
 fazele ciclului economic, în care se află economiile unor state sau a economiei
mondiale în întregime (în fazele avântului economic creşte cererea pentru forţa
de muncă, inclusiv pentru cea străină, iar în faza crizei - scade);
 lărgirea sistemului economic internaţional prin interacţiunea dintre cele două
blocuri antagoniste până în anii ´90 ai sec. trecut: capitalist şi socialist;
 îmbunătăţirea sistemului de transport mondial, care permite ca informaţia,
mărfurile, serviciile şi persoanele să se deplaseze rapid şi liber în orice colţ al
lumii;
 relaţiile sociale, exprimate prin internaţionalizarea căsătoriilor, culturilor;
 factorul demografic, exprimat prin creşteri inegale a numărului populaţiei în
statele lumii şi, corespunzător, completarea pieţelor forţei de muncă inegal;

3
  ocuparea parţială a forţei de muncă şi existenţa fenomenului de şomaj etc.
Aceştea pot fi grupaţi în factori de natură economică (şomaj, relocalizarea activităţilor
economice, globalizarea producţiei şi a capitalurilor), de natură politică (instituţionalizarea REI,
modificarea raporturilor de forţă geopolitică, transparenţa frontierelor etc.), de natură socio-
demografică şi socio-culturală (căsătorii mixte, răspândirea religiilor şi activitatea de
misionarism a unor culte religioase, creşterea naturală inegală a populaţiei etc.). Dintre alţi
factori care pot influenţa migraţia pot fi de ordin ecologic, psihologic, umanitar, cultural care se
vor intensifica pe măsură ce nivelul de dezvoltare socio-economică a statelor se va apropia.
La diferite etape de dezvoltare a societăţii umane factorii migraţionali erau diferiţi. Iniţial
factorul principal era cel natural. Ulterior un factor semnificativ în perioada războaielor
interminabile de cucerire, colonizare a teritoriilor a fost factorul politic. Multiplele conflicte
militare care au avut loc pe parcursul sec. XX au fost însoţite de creşterea migranţilor în căutarea
de azil politic, fluxurile migraţionale îndreptându-se spre teritorii cu un grad de securitate mai
înalt. În perioada contemporană un rol semnificativ l-a avut factorul economic, fluxurile
migraţionale, intensificându-se în perioada crizelor economice şi după cele 2 două războaie
mondiale.
Factorii de natură economică se manifestă prin dezvoltarea inegală a statelor din punct de
vedere economic. Forţa de muncă migrează din statele cu venituri mici, standarde de viaţă
scăzute spre statele cu nivelul veniturilor înalte, cu infrastructuri sociale dezvoltate, cu nivelul de
trai avansat. Un alt motiv care ţine de factorul economic constă în gradul de asigurare cu resurse
de forţă de muncă diferit. Statele cu un surplus de forţă de muncă, cu un nivel al şomajului
ridicat stimulează migraţia de muncă şi invers, statele cu deficit al forţei de muncă, cu
insuficienţa unor categorii socio-profesionale, descoperirea unor resurse importante, dezvoltarea
puternică a unor ramuri industriale sau a sferei serviciilor atrag fluxuri de forţă de muncă tot mai
numeroase. Tot de factorul economic ţine şi migraţia profesională de tranzit care însoţeşte
mişcare capitalurilor. Transnaţionalizarea vieţii economice a atras după sine şi apariţia acestui tip
de migraţie. Liberalizarea mişcării factorilor de producţie a servit ca catalizator al migraţiei forţei
de muncă care continuă şi în prezent.
Mişcarea internaţională a forţei de muncă este influenţată şi de factori noneconomici:
sociali, politici, ecologici, naturali. Factorii sociali, spre exemplu, sunt în strânsă legătură cu
factorul economic, bunăstarea materială şi cea socială fiind adesea corelate. Fluxurile
migraţionale sunt selective din punct de vedere social. Migrează, de regulă, persoanele tinere
(20-40 ani), care se adaptează mai uşor condiţiilor de viaţă noi decât populaţia în vârstă. Bărbaţii
sunt predispuşi migraţiei mai des decât femeile. Nivelul instruirii este de asemenea o variabilă

4
importantă în selecţia migranţilor, persoanele cu un nivel de instruire mai înalt sunt preferabile
celor fără o calificare concretă.
Pentru analiza fenomenului migraţional al forţei de muncă la scară internaţională vom
opera cu termeni acceptaţi şi de către OMM (organizaţia mondială a muncii).
Migraţia internaţională a forţei de muncă - cuprinde deplasarea resurselor de forţă de
muncă dintr-o ţară în alta pe un anumit termen. Migraţia urmată de schimbările locului de trai
poartă denumirea de migraţie definitivă, permanentă sau ireversibilă. Migraţia determinată de
deplasarea forţei de muncă pe termen scurt poartă denumirea de migraţie temporară sau
reversibilă. Este dificil de cuantificat numărul total al migranţilor temporari şi definitivi, întrucât
aceştea î-şi pot modifica statutul în timp.
După motivul deplasării deosebim migraţie benevolă şi migraţie forţată. Migraţia
benevolă se realizează conform deciziei sinestătoare a migrantului, în timp ce migraţia forţată se
poate realiza prin prisma unor evenimente de ordin natural (calamităţi naturale), politic (lipsa
democraţiei, prezenţa unor regimuri dictatoriale), economic (crizele economice, şomajul), social-
culturală (intoleranţă etnică, religioasă etc.). Migraţia forţată cel mai adesea i-a naştere din
motive ce nu depind de migrant.
După caracterul mişcării forţei de muncă deosebim migraţie periodică – ce include
deplasări sporadice ale migranţilor cu întoarcere la locul de trai; migraţie sezonieră – cauzată de
caracterul sezonier al activităţilor economice (activităţi agricole, servicii sezoniere) şi migraţia
pendulară care poartă un caracter local, cu deplasări zilnice către locul de muncă şi seara către
locul de trai (gasterbaiterii, lucrătorii transfrontalieri). Migraţia pendulară are loc frecvent în
regiunile transfrontaliere, intensificându-se în prezent prin simplificarea regimului de trecere a
frontierelor sau prin excluderea barierelor în mişcarea persoanelor.
Totalitatea persoanelor care migrează în afara hotarelor propriei ţări formează fluxuri
migraţionale. Conform clasificării OMM, deosebim 5 fluxuri internaţionale ale migraţiei:
1. Migraţii definitive – la această categorie se referă persoanele care migrează în alte state
pentru trai permanent. Fluxul principal al migranţilor definitivi se îndreaptă către state înalt
dezvoltate, postindustriale – SUA, Canada, statele din Europa Occidentală, Australia, noua
Zeelandă. Acest flux, de regulă, începe cu unul dintre membrii familiei care ulterior îi
atrage şi pe ceilalţi membri (migraţia „cuiburilor”).
2. Muncitorii pe contract. Termenul de şedere pentru aceşti muncitori în statele de imigrare
este limitat. Importul forţei de muncă încurajat de guvernele unor state se datorează atât
costului mic al forţei de muncă străine, cât şi lipsei forţei de muncă de anumite calificări,
lipsei solicitărilor pentru anumite activităţi grele, nesolicitate, neprestigioase. Aceste

5
 motive au determinat guvernele unor state să invite pe contract muncitori din alte state. La
expirarea contractului muncitorii se reîntorc în ţara de origine.
3. Profesioniştii de tranzit – sunt muncitorii de calificare înaltă, cu o experienţă avansată,
care, de regulă, se deplasează însoţind investiţiile de capital. Creşterea mobilităţii
capitalului pe plan internaţional a determinat majorarea numărului migranţilor din această
categorie, fenomenul amplificându-se şi din cauza facilitării circulaţiei persoanelor,
acceptate prin acordurile bi şi multilaterale. Spre deosebire de brain drain, acest tip de
migraţie are un sens invers.
4. Migranţii ilegali – sunt persoanele care intră în statele receptoare fără un statut legal.
Numărul migranţilor ilegali a crescut foarte mult, în pofida restricţiilor aplicate de statele
lumii prin politici migraţionale dure. Actualmente este dificil de cuantificat numărul exact
al migranţilor. Numărul migranţilor oficiali din Republica Moldova, spre exemplu, este de
11 005 persoane (2007), dar de fapt numărul acestora este cu mult mai mare. Astfel, datele
ultimului recensământ au arătat că numărul celor plecaţi din ţară este de 273 mii persoane
(2004), experţii estimează că numărul celor plecaţi variază între 500-700 mii persoane.
5. Migranţii forţaţi. Plecarea lor în exteriorul ţării de origine este cauzat de războaie,
încălcarea drepturilor omului, politica de genocid faţă de anumite categorii de persoane,
cataclisme naturale sau catastrofe ecologice.

Capitolul II : Migraţia forţei de muncă a Republicii

Moldova

Republica Moldova este o ţară afectată profund de fenomenul migraţional, o parte

considerabilă a forţei de muncă este plecată peste hotare, iar remitenţele contribuie substanţial la
PIB. Ponderea mare a populaţiei economic active migrate, creşterea intensităţii fenomenului,
impactul migraţiei asupra securităţii demografice, sociale şi economice a determinat factorii de
decizie să întreprindă un şir de măsuri menite să gestioneze eficient fenomenul. Printre aceste
măsuri s-ar putea menţiona: adoptarea cadrului juridic naţional, ratificarea mai multor convenţii
internaţionale cu privire la migraţie şi la piaţa forţei de muncă, elaborarea unor mecanisme
eficiente de gestionare şi control al fluxurilor migraţioniste, dezvoltarea cooperării bi şi
miltilaterale cu ţările de destinaţie, cooperarea cu organismele internaţionale specializate,
monitorizarea procesului de reîntoarcere şi reintegrare a lucrătorilor emigraţi în R. Moldova,
6
consolidarea legăturilor cu diaspora etc. Astfel, cadrul juridic naţional cu privire la migraţie
include:
 Concepţia politicii migraţionale a R. Moldova, aprobată prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1386-XV din 11.10.2002;
 Legea cu privire al migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002;
 Legea cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 etc.
Această din urmă lege a intrat în vigoare la 01.01.2009 şi cuprinde prevederi importante
referitoare la imigrare, angajarea provizorie în muncă a cetăţenilor R. Moldova în străinătate,
reglementarea activităţii agenţiilor private de angajare în străinătate, stipularea clauzelor minime
ce trebuie să le conţină contractele individuale de muncă etc. În acelaşi timp R. Moldova a
ratificat 41 convenţii ale OIM care reglementează piaţa muncii în complex. Tot în acest context
se înscriu şi măsurile de cooperare cu organismele internaţionale:
- Colaborarea cu Programul MIGRANT al OIM în cadrul proiectului „Eliminarea
Traficului de fiinţe umane din R. Moldova prin măsuri ale pieţei muncii”;
- Crearea centrelor informaţionale privind piaţa muncii;
- Elaborarea, publicarea şi diseminarea ghidurilor cu informaţia specifică despre
ţara de destinaţie, a pliantelor privind riscurile migraţiei nereglementate etc.
Toate aceste reglementări, proiecte, programe, acţiuni au drept scop monitorizarea
fenomenului migraţional şi orientarea acestuia către cetăţenii R. Moldova, întrucât este
recunoscut unanim contribuţia pozitivă a migraţiei pentru creşterea şi revitalizarea economică,
fiind de datoria statului să gestioneze eficient acest fenomen.
Deşi datele oficiale atestă un număr mic al migranţilor (tab. 2.), studiile experţilor precum
şi unele date cu privire la remitenţe şi la evoluţia indicatorilor demografici atestă un număr mult
mai mare al acestora.
Tab. 2. Evoluţia migraţiei în R. Moldova în intervalul 2001-2007 (persoane)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Emigranţi 6646 6592 7376 7166 6827 6685 7172
Imigranţi 1293 1297 1620 1706 2056 1968 2070
Repatriaţi 1462 1614 1285 1816 1131 1608 1763
Total 9201 9403 10281 10688 10014 10261 11005
Sursa: Anuarul Statistic al R. Moldova, 2007, p.69.
Astfel datele ultimului recensământ au arătat că un număr de 273 mii persoane cu
domiciliul în R. Moldova erau absente. Majoritatea persoanelor temporar absente erau plecate la
muncă sau în căutarea unui loc de muncă - 88,7%, la studii – 6,5%, din alt motiv 4,8%. Datele
experţilor şi studiilor realizate arată că numărul emigranţilor ar fi de cel puţin 2 ori mai mare

7
variind între 400 şi 600 mii persoane. Bărbaţii emigranţi constituiau 57% comparativ cu femeile
(2004).
Direcţiile principale ale migraţiei, conform datelor recensământului, sunt F. Rusă -
56,2%, Italia – 19,4, România – 3,9%, Portugalia – 3,5%, Ucraina – 3,1%, Turcia – 3%. Restul
sunt plecaţi în alte state, ponderea fiind mai mică de 3%. Migraţia externă a R. Moldova până la
obţinerea independenţei avea o singură direcţie – spre est, actualmente vectorul migraţional se
îndreaptă tot mai mult spre vest.
Cauza principală a migraţiei rămâne a fi cea economică. Atât timp cît nivelul de
dezvoltare economică va rămâne în urmă, precum şi diferenţele mari de remunerare faţă de
statele vecine sau mai dezvoltate, tendinţele migraţionale se vor menţine la cote înalte.
R. Moldova se înscrie printre statele cu ponderile cele mai mari ale remitenţelor. Astfel,
conform datelor Băncii Mondiale R. Moldova se află printre primele în lume după mărimea
remitenţelor în raport cu PIB-ul constituind circa 38% în 2007 (fig 1.).
Remitenţele migranţilor moldoveni (procent din PIB)

Sursa: Matthias Luecke ş. a. Migraţia muncii şi remitenţele, Moldova. – 2008.

Datele recente ale Băncii Naţionale a Moldovei indică că migranţii moldoveni au
transferat în ţară 1108, 87 mln. dol. SUA pe parcursul primelor 8 luni ale anului 2008.

8
 Capitolul III : Migraţia populaţiei din
Moldova,fenomenul,impactul şi modelele posibile de
migrare în viitor

Estimarea procesului migraţionist din Republica Moldova

Migraţia forţei de muncă afectează deosebit de mult dezvoltarea economică şi socială a R.M.
La mijlocul anului 2006, aproximativ o pătrime din populaţia activă din punct de vedere
economic a ţării era angajată peste hotare. Remitenţele expediate de muncitorii migranţi
familiilor din Moldova au constituit o treime din produsul intern brut al republicii. Numărul
migranţilor, precum şi volumul remitenţelor, a crescut constant din anul 1999, fără a exista
vreun indiciu că această tendinţă ar putea fi schimbată. Acest fapt ridică întrebări dificile
privind modul în care economia şi societatea moldovenească vor face faţă acestor provocări
în anii următori. Pentru a elabora politici de valorificare a beneficiilor migraţiei pentru
dezvoltarea economică şi diminuarea concomitentă a consecinţelor ei negative, este necesar
de a avea informaţii actualizate privind evoluţia procesului migraţiei şi al remitenţelor
migranţilor.
În acest scop,Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), cu sprijinul Agenţiei
Suedeze pentru Dezvoltare Şi Cooperare Internaţională (ASDI), a ordonat o cercetare
reprezentativă detaliată a familiilor moldoveneşti, cu un accent asupra motivului pentru care
oamenii migrează - sau nu migrează - şi asupra modului în care decizia respectivă afectează
bunăstarea membrilor familiei. Cercetarea a fost efectuată în R. Moldova de către CBS-AXA
(Primul raport ce descrie şi analizează rezultatele privind migraţia şi remitenţele R.M.) pe
parcursul lunilor iulie -august 2006..Există mai multe estimări ale numărului de migranţi din
Moldova şi diferenţe considerabile între statistica oficială şi evaluările neoficiale din diferite
surse. Datele oficia¬le privind emigrarea legală sau normală (Anuarele Statistice 2003/4)
sugerează emi¬grarea unui număr de la 5000-9000 mii de persoane anual în anii 1992 şi
2005.

Prevalenţa migraţiei din R.Moldova în anii 1999-2005

(migranţi per 100 de rezidenţi, cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani)
O estimare similară a fost obţinută de Studiul forţei de muncă 2003, iar în 2004, un studiu
in¬dependent, efectuat de Alianţa de Micro-finanţare din Moldova, a apreciat că între 265 şi

9
285 mii de cetăţeni ai Moldovei au plecat peste hotare pentru a-şi găsi de lucru .Presa a
sugerat că 1000000 de cetăţeni ai Moldovei au plecat în străinătate
Descrierea ce urmează a fenomenului migraţiei din Moldova se descrie ca: Emigranţii din
Moldova sunt de obicei tineri, peste 60% au vârsta sub 40 de ani şi aproape 40% - sub 30 ani.
Există o diferenţă de gen importantă, majoritatea femeilor se încadrează în categoria de
vârstă de 31-40 ani şi mai puţine - în categoria de vârstă de 21-30 ani (35% si 28% din
femeile ce au emigrat).

Deşi AFM (Ancheta Forţei de Muncă), descrie, probabil, cu acurateţe tendinţa generală a
migraţiei, compararea estimărilor AFM din 2004 cu rezultatele recensământului populaţiei
din 2004 inspiră o mare nesiguranţă în ceea ce priveşte numărul total de migranţi. Utilizând
aceeaşi definiţie ca şi AFM, recensământul descoperă doar 242.000 de muncitori migranţi (cu
excepţia studenţilor şi a celor care se află peste hotare din alte motive decât cel de a munci)
versus 354.000,conform AFM.
Cifra recensământului ar putea fi subestimată, deoarece câteva gospodării nu au fost luate în
calcul (datele recensământului cu privire la numărul total al populaţiei au fost reexaminate şi
corectate cu aproximativ 6 %). Totuşi, această neluare în calcul a unor gospodării nu poate
explica, de ce estimările numărului de migranţi în cadrul AFM sunt cu aproape 50 procente
mai mari decât cifra din recensământ. Să presupunem că numărul oferit de recensământ este
în linii mari corect, iar estimările AFM sunt influenţate de vechea schemă de eşantionare a
AFM. Dacă discrepanţa poate fi sau nu explicată în felul acesta, va fi clar după ce Biroul
Naţional de Statistică va efectua o comparaţie controlată a impactului aplicării schemei vechi
a AFM de eşantionare versus impactul celei noi (corectă din punct de vedere metodologic şi
bazată pe recensământ).(Anexa 1,Anexa 9)
Cercetările CBS-AXA din 2004 şi 2006 conţin estimări ale numărului de migranţi aflaţi
peste hotare în momentul intervievării, care corespund îndeaproape definiţiei de migrant
utilizată în AFM şi în recensământul populaţiei. Mai mult decât atât, cercetările CBS-AXA
oferă o bună înţelegere a migraţiei sezoniere şi a planurilor oamenilor de a migra în viitorul
apropiat. [12,pag.6-8]
Migranţi aflaţi peste hotare in anul 2006, (mii, CBS-AXA extrapolata)

Conform definiţiei celei mai înguste, care corespunde recensământului şi AFM, în anul 2004
existau 214.000 de migranţi, iar în anul 2006 - 265.000. Deşi estimarea pentru anul 2004 este
cu aproximativ 12 procente mai mică decât cifra din recensământ (242.000), ordinul de
magnitudine este in mare parte acelaşi. Creşterea cu aproape 25 %, până la 266.000, în

10
cercetarea CBS-AXA din 2006 este de asemenea plauzibilă în raport cu contextul estimărilor
AFM.
Migranţii sunt în principal persoane cu studii. Numai 10 % nu au absolvit nici o instituţie de
învăţământ, şi peste 41% au încheiat nivelul secundar. Alte 28% sunt absolvenţi ai
instituţiilor de învăţământ su¬perior. Din datele statistice a R.Moldova cunoaştem că 247,4
mii sunt cu instruire superioară. Dintre care 111,9 sunt bărbaţi,iar 135,5 sunt femei.(Anexa 2)
Majoritatea migranţilor din Moldova, peste 58%, pleacă în Rusia şi mai puţin de 32% se
îndreaptă spre ţările membre ale UE. Printre aceste ţări, Italia este cea mai popu¬lară
destinaţie, cu peste 18% de emigranţi.

Femeile emigrează preponderent spre ţările Mării Mediterane şi mai puţin spre statele
nordice ale Europei sau CSI . Acest model nu este surprinzător, pentru că în perioada
sovietică, moldovenii îşi căutau munci sezoniere în agricultură şi construc¬ţii în alte
republici ale Uniunii Sovietice, în special, în Ucraina şi Rusia. în prezent, ma¬joritatea
lucrează ca muncitori în sectoarele petrolier, industrial şi de construcţie; alţii lucrează ca
şoferi, îngrijitori şi mici vânzători cu amănuntul (Dudwick şi Sethi). Deşi nu¬mărul
respondenţilor este redus, se pare că puţin peste jumătate din emigranţi lucrează în
construcţii. Nici o altă categorie nu se apropie de această valoare .

Puţin peste 28% lucrează cu contract de muncă şi peste 70% nu sunt incluşi în acest sistem
salarial. Foarte puţini au fost ajutaţi de guvern sau au emigrat pe căi oficiale / comune. Când
au fost întrebaţi cine i-a ajutat sau le-a organizat plecarea, respondenţii au afirmat, în
proporţie de peste 46%, că nu au fost ajutaţi de nimeni. Puţin sub 30% au fost ajutaţi de
prieteni, vecini şi cunoscuţi şi aproximativ 12% au fost ajutaţi de membri ai familiei. Doar
4.3% şi respectiv 3.8% au apelat la agenţii de turism sau agenţii de recrutare. Ponderea înaltă
a migranţilor care au plecat fără nici un ajutor se explică prin faptul că majoritatea din ei au
plecat în Rusia. Peste 81% din emigranţii în Rusia (mai mult de 58% din numărul total al
emi¬granţilor din Moldova) au mers fără nici un ajutor. Majoritatea emigranţilor au găsit un
loc de muncă într-o lună (peste 82%), dintre care jumătate au găsit de lucru imediat după ce
au sosit în ţara de destinaţie. Numai un procent foarte mic a plătit pentru a obţine o slujbă
(mai puţin de 6%).
În ceea ce priveşte modalitatea de pleca¬re, majoritatea au plecat având buletin de identitate
(54%). Această cifră corespunde aproximativ cu numărul migranţilor care lu¬crează în ţările
CSI. Puţin peste 13% au avut o viză de lucru şi puţin peste 14% au utilizat o viză turistică.
Numai un număr mic din respondenţi au admis că au avut o viză fal¬să sau au fost

11
transportaţi ilegal de călăuze (puţin peste 5% din fiecare categorie), deşi este evident că
aceste cifre pot fi nerepre¬zentative.
De asemenea, trebuie de remarcat faptul că familiile emigranţilor expediază bani
migranţilor, deşi sumele sunt foarte mici. Puţin peste o treime din emigranţi trimit acasă şi
bunuri pe lângă bani, în majo¬ritatea cazurilor, haine, produse alimentare şi tehnică de uz
casnic. Doar o trei¬me din transferuri sunt efectuate prin canale oficiale (transferuri bancare,
transfer rapid şi prin poştă) în mod regulat, chiar dacă mai mult de jumătate au utilizat aceste
modali¬tăţi cel puţin o dată.
În ceea ce priveşte utilizarea transferurilor din străinătate, peste 70% susţin că cheltuiesc
banii pentru a cumpăra produse alimentare şi haine, iar peste 60% plătesc din aceşti bani
serviciile comunale. În ceea ce priveşte însă utilizarea fondurilor acumulate în străinăta¬te,
peste 45% din respondenţi au afirmat că prioritatea lor este consumul curent (produ¬se
alimentare, haine, etc.). Numai un procent mic acordă prioritate investiţiilor în afaceri.
Este la fel de important să recunoaştem universitatea transferurilor de peste hotare
(COMPAS), în sensul că transferurile adresate înseamnă o varietate de tipuri de transferuri
care produc impacturi diferite. De exemplu, impactul transferurilor intra-familiale ar pu¬tea
fi diferit de impactul transferurile către colectivităţi.

Migraţia şi sărăcia
Luând în consideraţie dificultăţile de obţinere a informaţiilor adecvate privind nivelul
migraţiei, emigranţi şi transferurile de peste hotare, este surprinzător că identificarea exactă a
im¬pactului lor asupra creşterii, angajării şi redu¬cerii sărăciei nu constituie o problemă.
Trebuie de remarcat că impacturile pozitive sau ne¬gative pot să nu fie substitutive. De
exemplu, este imposibil de afirmat că emigrarea intelec¬tualilor sau reducerea capitalului
uman poate fi contracarată prin fluxurile financiare sporite din contul transferurilor de peste
hotare: ele nu sunt substitutive (Kapur 2004). Această secţiune prezintă diferite impacturi pe
care, după părerea noastră, le are migraţia asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei.
Unele impacturi sunt directe, de exemplu, sporirea consumului gospodăriilor casnice datorită
transferurilor de peste hotare. Altele sunt mai puţin directe, consumul curent în baza
investi¬ţiilor anterioare sau consolidarea cunoştinţelor datorită experienţei acumulate în
străinătate, ceea ce conduce la mărirea potenţialului de câştigare a veniturilor. Multe dintre
aceste sub¬iecte au fost discutate în capitolele preceden¬te la care se face referinţă în această
secţiune pentru a obţine o imagine mai bună a impac¬turilor pozitive şi negative ale
migraţiei.

12
Mărimea minimului de existenţă1 în 2007 a fost în creştere faţă de anul 2006 cu 17,6% şi a
constituit în medie pe lună pentru o persoană 1099,4 lei. Valoarea minimului de existenţă este
condiţionată atât de nivelul preţurilor la produsele alimentare incluse în coşul alimentar, cât
şi de ponderea cheltuielilor ce revine coşului nealimentar (costul produselor nealimentare şi
serviciilor), care este determinat în baza structurii reale a cheltuielilor de consum ale
populaţiei conform cercetării bugetelor gospodăriilor casnice.

Cu toate că obţinerea unor informaţii adec¬vate despre migranţi este problematică, situaţia
poate fi privită în oglindă atunci când se încearcă dobândirea unor informaţii despre
transferurile de bani de peste hotare, în mod similar, există date statistice care nu includ
fluxurile de bani din afara canalelor formale şi multiple estimări neoficiale. Ia¬răşi, presa
prezintă nişte cifre foarte mari. Moldova nu este singura ţară cu asemenea probleme şi, în
general, calitatea datelor despre transferurile de peste hotare nu este prea bună (Kapur 2004).
Peste o jumătate din respondenţii trimit bani acasă cel puţin o dată în trimestru şi 25%
expediază bani regulat. Echipa a estimat că pes¬te jumătate de miliard de dolari au fost
transferaţi din străinătate în ultimele 12 luni (octombrie 2004), în următorul an, această cifră
a ajuns la 600 ml. euro (octombrie 2005); 800 ml. euro octombrie 2006; şi pe anul 2007 a
fost prognozata în jur de 1 mld - 1,2 mld euro.

Rezultatele Studiului: transferuri de bani de la cetăţenii Republicii Moldova, aflaţi peste

hotare la muncă estimează că 398.000 de locuitori ai ţării lucrează în străinătate şi provin din
aproximativ 315.000 gospodării casnice. Dacă este luat în consideraţie nu¬mărul persoanelor
care erau în Moldova la acel moment, dar au fost peste hotare şi locuiesc în ţară temporar
(expresia exactă a fost "sau o anumită perioadă"), atunci contingentul emigranţilor se ridică
la apro¬ximativ 567.000. Puţin peste 20% din toate gospodăriile casnice din Moldova au
unul sau mai mulţi membri plecaţi în străinătate, majoritatea lor, peste 80%, având un
mem¬bru peste hotare.
Setul de date pe care îl conţine cercetarea reprezintă o sursă amplă de informaţii cu privire la
migraţie şi remitenţe la nivelul gospodăriilor casnice. Acest raport formulează cele mai
caracteristice constatări şi nu pretinde a oferi date exhaustive. Prin urmare, această bază de
date va fi pusă la dispoziţia cercetătorilor de bună credinţă, cu condiţia ca aceştia să prezinte
Oficiului OIM Moldova constatările cercetării sub forma unui document de lucru, în format
potrivit pentru a-l plasa pe pagina web a OIM.
Probabil, cea mai mare problemă cu care se confruntă BNM la estimarea remitenţelor este
faptul că o mare parte din ele, până la o treime din volumul lor total, conform BNM şi

13
aproape o jumătate, conform cercetării CBS-AXA, sânt expediate spre Moldova ca valută
străină în numerar. Drept exemple de acest fel ar putea servi întoarcerea migranţilor care îşi
aduc cu ei propriile economii sau şoferii de microbuze care circulă pe rute internaţionale şi
acţionează în calitate de curieri neoficiali. Eforturile de a estima remitenţele în numerar sunt
susţinute de faptul că o mare parte dintre ele sunt utilizate pentru cheltuielile curente şi, prin
urmare, sunt convertite în valută naţională în numerar. Informaţiile cu privire la astfel de
tranzacţii sunt oferite de băncile comerciale şi de oficiile de schimb valutar, cum ar fi datele
privind transferurile electronice de bani spre Moldova prin intermediul băncilor comerciale
sau a serviciilor de transfer rapid de bani, ca Western Union, Moneygram etc. Mai mult decât
atât, la elaborarea propriilor estimări ale balanţei de plăţi, BNM ia în considerare şi valoarea
estimată a unor tranzacţii, care în mod normal sunt efectuate în valută străină în numerar, aşa
cum sânt achiziţionarea unor bunuri de consum, a vehiculelor de import sau a apartamentelor
în oraşe mari.

Transferurile ar putea avea un impact direct asupra reducerii sărăciei datorită niveluri¬lor
sporite de consum.
De obicei, în cadrul cercetărilor în care respondenţii sunt întrebaţi despre veniturile lor, cum
este şi această cercetare sau cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice, realizată de agenţiile
de statistică, fluxurile de venituri sunt subestimate. Există multe motive plauzibile pentru
care respondenţii tind să nu declare volumul total al remitenţelor primite de gospodăriile lor.
În primul rând, economiile gospodăriilor sunt deseori sub formă de valută străină în numerar
şi multe persoane ezită să indice unei persoane aproape străină (cel care intervievează) că
deţin acasă o sumă mare de bani în numerar. În al doilea rând, aceste răspunsuri pot oferi o
imagine subiectivă privind starea remitenţelor, deoarece gospodăriile ce posedă remitenţe
relativ mari au o tendinţă mai accentuată de a nu răspunde la întrebările despre remitenţe sau
de a nu declara volumul total al acestora. În al treilea rând, majoritatea respondenţilor erau
membri ai gospodăriilor care nu au migrat, prin urmare, puteau să nu cunoască suma exactă
de bani, adusă acasă de migranţii lor.[10,pag.4]
În ceea ce priveşte modul de calcul, cercetările bugetelor gospodăriilor casnice (CBGS)
includ întrebări despre "transferurile perso¬nale" fără a face distincţie între originea lor
externă sau internă. Pe lângă aceasta, relaţia între transferurile de peste hotare şi sărăcie nu
poate fi studiată atent dacă numai o parte din ele sunt incluse în CBGC, unde ele prezintă
5.5% din totalul veniturilor obţi¬nute de gospodăriile casnice în comparaţie cu 17% din PIB,
estimate în baza raportului de executare a bugetului de stat.

14
Deşi estimările totalului remitenţelor, efectuate în baza cercetării CBS-AXA, în general sunt
mai reduse, remitenţele de valoare mediană şi nu medie primite de o gospodărie au crescut
considerabil, de la 700 USD în anul 2004 până la 1472 USD sau mai mult în 2008(în funcţie
de nivelul sumelor introduse).
Această creştere este concordantă cu numărul populaţiei migrante a Moldovei, în general,
care în ţările gazdă capătă mai multă experienţă de muncă şi primesc salarii mai mari.
Valoarea medie a remitenţelor primite de o gospodărie este mai înaltă decât valoarea
mediană, deoarece distribuţia este foarte asimetrică, unde multe gospodării primesc sume
destul de mici, iar câteva - sume mult mai mari. În general, aproximativ 1,4 milioane de
oameni (din numărul total al populaţiei Moldovei de 3,4 milioane) au fost membri ai
gospodăriilor, care au primit remitenţe. Diferenţa dintre valoarea medie şi cea mediană a
remitenţelor a fost deosebit de mare în cercetarea CBS-AXA din anul 2004 (1472 USD faţă
de 700 USD), deoarece câteva gospodării au declarat remitenţe foarte mari, în valoare de zeci
de mii de USD. Deşi acele răspunsuri pot fi destul de exacte şi pot să demonstreze
aptitudinile persoanelor care le-au obţinut, totuşi în anul 2006 au fost raportate mai puţine
sume de acelaşi ordin de magnitudine. Prin urmare, remitenţele de valoare mijlocie raportate
nu s-au schimbat foarte mult în perioada dintre anii 2004 şi 2006, cu toate că cele de valoare
mediană au crescut substanţial.
Moldovenii plecaţi la muncă peste hotare au transferat prin intermediul băncilor în decursul
primelor trei luni ale anului 2008 348.46 ml. dolari .Dar din datele neoficiale,am discutat cu
unii colaboratori ai firmelor de transport (colete şi persoane ) şi am ajuns la concluzia
că,suma este mult mai mare. Luând în considerare procentul (suma în %) pe care firma de
transport o prestează pentru fiecare sumă primită. Am ajuns totuşi la concluzia că suma
remitenţelor este de aproximativ 700 ml. USD în primele luni ai anului 2008. Suma este mai
mare cu 33 la sută faţă de aceeaşi perioadă din 2007. Potrivit datelor Băncii Naţionale a
Moldovei, mai mult de 74 la sută dintre transferurile din perioada dată au fost realizate prin
intermediul sistemelor de transfer rapid. Astfel, numai în luna martie, remitenţele au
constituit 122,76 ml. USD, cu circa 17 la sută mai mult faţă de februarie curent, precizează
sursa citată.
Cele mai solicitate sisteme sunt: Western Union, Migom, Travelex, Strada Italia, Turkiye
Express, Money Gram, Moldova Express, Anelik , Leader etc.
Experţii susţin că în realitate, volumul transferurilor băneşti depăşesc cu mult datele oficiale,
moldovenii utilizând şi metode alternative de a trimite bani acasă, decât prin intermediul
băncilor. Statisticile BNM denotă că din anul 1999 şi până în anul 2007, volumul
remitenţelor a crescut în medie cu 35-40 la sută anual, astfel încât în perioada 1999-2007

15
volumul transferurilor oficiale s-a majorat de 13,5 ori. În 2007 prin intermediul băncilor
comerciale au fost transferaţi în jur de 1, 216 mld dolari. În 2006 moldovenii au trimis acasă
854,6 ml dolari, iar în 2005- 683,25 ml dolari.
Aceste dovezi ale cercetării cu privire la distribuţia mărimii remitenţelor au provocat
îngrijorarea că cifrele din balanţa de plăţi referitoare la remitenţe ar putea fi supraestimate,
fără a ţine seama de erorile şi omiterile pozitive considerabile din 2005. În comparaţie cu
dovezile cercetării, transferurile electronice de bani spre Moldova includ un număr
surprinzător de mare de plăţi mari, deseori apropiindu-se de limita maximă admisibilă pentru
respectivul canal de transfer. Se pare că unele dintre aceste plăţi enorme sunt făcute, de fapt,
în cadrul unor tranzacţii comerciale, însă pentru a evita procedurile birocratice sau
impozitele, sunt declarate ca fiind transferuri personale.

În ansamblu, estimările balanţei de plăţi referitoare la remitenţe ar putea supraestima puţin

suma adevărată, în timp ce cercetările au tendinţa de a o subestima. Pe ansamblul
economiei,remitenţele extrapolate şi introduse pe baza cercetărilor CBS-AXA pe anii 2004 şi
2006 au constituit aproximativ jumătate din nivelul remitenţelor sugerat de balanţa de plăţi.

Gospodăriile cu migranţi şi cele fără de migranţi au avut cândva aceeaşi incidenţă a sărăciei,
de aproximativ 40%, imediat după criza din 1998. Până în 2006, incidenţa sărăciei a scăzut
până la 20% în cazul gospodăriilor cu migranţi, în timp ce în gospodăriile fără migranţi a
crescut puţin, doar până la 32%. Astfel, remitenţele par să fi jucat un rol major în reducerea
sărăciei la toate nivelele la care s-a ajuns în Moldova în anii recenţi. Impactul remitenţelor
asupra sărăciei depinde de ţara de destinaţie a migrantului, cu un efect mai mare pentru
migranţii în UE şi efecte mai mici pentru migranţii în ţările CSI. Discursul public
accentuează faptul că gospodăriile cu migranţi nu doar beneficiază de pe urma migraţiei, dar
şi suferă din punct de vedere social şi emoţional, din cauza perioadei mari de separare de
membrii familiei, a lipsei unuia dintre părinţi etc. Aceste fenomene sunt prezentate în
cercetarea CBS-AXA. Când au fost rugaţi să numească două principale efecte ale migraţiei,
câteva gospodării cu un migrant au menţionat stresul emoţional datorat separării cuplurilor şi
lipsa de îngrijire părintească. Este interesant faptul că frecvenţa efectelor respective este
aceeaşi, atât în cazul gospodăriilor cu migranţi în UE, cât şi în cazul celor cu migranţi în CSI,
deşi migranţii în UE se află peste hotare o perioadă mult mai mare.
În plus, în unele gospodării, ai căror membri au migrat în CSI, în special cele din zonele
rurale, membrii rămaşi acasă trebuie să lucreze mult mai mult şi mult mai greu, sau chiar să
angajeze un muncitor pentru a suplini lucrul pe care în mod normal trebuia să îl

16
îndeplinească membrul plecat. Totodată, marea majoritate a gospodăriilor au declarat că
venitul mai mare al gospodăriei a fost efectul principal al migraţiei. Acest lucru a permis
unor familii cu migranţi în UE sau alţii să lucreze mai puţin şi să se bucure de mai mult timp
liber.
Discrepanţa în mare parte se datorează unui grup mic de gospodării, care primesc remitenţe
mari, şi a căror situaţie cu privire la remitenţe nu este în totalitate prezentată în cercetare.
Prin urmare, credem că rezultatele cercetării pot fi, cu siguranţă, considerate reprezentative
pentru majoritatea gospodăriilor ce primesc remitenţe în sume mici şi medii. În acelaşi timp,
tipurile de câştig şi utilizarea remitenţelor de către grupurile mici de gospodării ce primesc
remitenţe mari se pot deosebi de celelalte tipuri. Spre exemplu, consumul curent este
probabil mai puţin important, în timp ce procurarea de apartamente, economiile şi investiţiile
în afaceri au o prioritate pentru acest grup. Această calificare va fi deosebit de importantă
atunci când se vor discuta efectele macroeconomice mai extinse ale remitenţelor.
În ceea ce priveşte reducerea sărăciei, des¬creşterile majore din categoria "foarte difici¬lă"
şi diminuarea semnificativă în categoria "dificilă" pentru toate necesităţile de bază
demonstrează contribuţia transferurilor de peste hotare la bunăstarea gospodăriile casnice
care au membri migranţi. Câteva studii arată că transferurile din străinătate pot avea o
influenţă benefică asupra sărăciei cauzate de venituri mici, chiar dacă pot afec¬ta negativ alte
aspecte ale bunăstării. Mol¬dova ilustrează foarte bine aceste influenţe interconectate,
deoarece este una din ţările cu cea mai mare pondere a forţei de muncă ce se lucrează peste
hotare, a transferurilor migranţilor faţă de PIB şi transferurilor pri¬vate pentru venituri
disponibile. Dacă sunt calculate corect, toate aceste trei valori pro¬babil ajung la 30% din
total.
Această discrepanţă poate fi explicată prin trei factori. Pentru început, transferurile irizate
pentru construirea caselor pot să nu fie considerate venituri personale şi să nu fie declarate în
cadrul studiilor realizate, în al doilea rând, în special, în spaţiul rural, siguranţa insuficientă şi
pericolul de furturi ar putea determina gospodăriile casnice ce locuiesc în localităţi izolate să
"ascundă" banii primiţi de peste hotare de teamă că aceste informaţii ar putea fi divulgate şi i-
ar putea determina pe cineva să-i fure, în al treilea rând, CBGS nu includ un număr suficient
de familii ce au membri migranţi. După cum sugerează "teoria deficientă a migraţiei",
migraţia este costisitoare şi numai cei cu resurse sau acces la banii familiei sau surse
informale de bani îşi pot finanţa plecarea peste hotare. Aceasta înseamnă că migranţi
potenţiali nu sunt nici cei bogaţi, care nu au fost forţaţi de situaţia materială să plece din ţară,
şi nici cei săraci, care nu au acces la resurse financiare, ci clasa mijlocie a cetăţenilor relativ
tineri cu studii medii şi superioare şi experienţă de muncă.. Ultimul argument nu poate fi

17
considerat perfect valabil, deoarece ştim că majoritatea migranţilor lucrează în Rusia şi au
nevoie de puţine fonduri pentru a pleca în această ţară. Desigur, câştigurile lor sunt relativ
mai mici.
O estimare aproximativă ne suge¬rează că migraţia a redus incidenţa sărăciei cu 20-25% în
2002 şi că această diminuare a sărăciei cauzate de veniturile mici a fost în¬soţită de
aprofundarea sărăciei sociale.
Programul autorităţilor Republicii Moldova susţinut prin PRGF are ca scop susţinerea
creşterii economice şi reducerii sărăciei prin menţinerea stabilităţii macroeconomice,
îmbunătăţirea funcţionării sistemului financiar etc. Realizarea strictă a măsurilor preconizate
în programul susţinut prin PRGF urmează să stimuleze asistenţa externă pentru Republica
Moldova, contribuind astfel la o creştere economică durabilă şi la reducerea sărăciei.
Ca urmare a finalizării la 15 decembrie 2006 de către Consiliul Executiv al FMI a evaluării
programului Republicii Moldova de reforme economice şi reducere a sărăciei din cadrul
Acordului privind Facilitatea pentru Reducerea Sărăciei şi Creşterea Economică (PRGF) a
fost aprobată o suplimentare a acordului PRGF pentru trei ani până la suma de 110.88 mil.
DST. Ca rezultat al primei evaluări a fost disbursată suma echivalentă cu 31.97 mil. DST
(circa 48.0 mil. dolari SUA).
După cum a fost remarcat deja, marea majoritate a respondenţilor intenţionează să utilizeze
fondurile acumulate în rezultatul emigrării în primul rând pentru consum. Investiţiile în
afaceri par a fi o prioritate pentru foarte puţini. Prin urmare, impactul secundar al investiţiilor
asupra reducerii sărăciei cauzate de venituri mici datorită consumului din vii¬tor pare a fi
limitat în Moldova. Ca şi în multe alte ţări unde emigrarea este semnificativă, una din cele
mai mari provocări pentru ofi¬cialităţile din Moldova este de a schimba această situaţie şi de
a facilita canalizarea resurselor spre activităţi durabile ce creează locuri de muncă şi
generează venituri.

Capitolul IV: Migraţia şi piaţa muncii . Impactul social al

migraţiei

Evoluţia sectorului de educaţie şi procesul de migrare au avut un impact puternic asu¬pra

formării capitalului uman în Moldova. Doar fiecare al cincilea locuitor al Moldovei urmează
studii universitare. însă cel mai important este faptul că, în ultimii ani, a descrescut rata de
încadrare a copiilor din cele mai sărace gospodării în învăţământul gimnazial şi aceasta

18
constituie numai 50% în comparaţie cu 71% pentru cele mai bogate chintele. La nivel
universitar, situaţia este chiar mai proastă. Rata de încadrare a celor mai săraci bărbaţi şi
femei s-a micşorat con¬siderabil şi a ajuns la 4% în mijlocul anilor 2000. în cazul celor mai
bogate gospodării casnice, încadrarea în Învăţământul universi¬tar nu doar s-a majorat, ci a
fost, cu cifra de 34%, de patru ori mai mare decât în cele mai sărace chintele. Formarea
capitalului uman în Moldova este cu siguranţă în favoarea celor bogaţi. Diferite deficienţe
sociale, unele din care sunt produsele secundare ale sărăciei - alcoolismul, dependenţa de
droguri şi rata înaltă a criminalităţii, au erodat, de aseme¬nea, calitatea capitalului uman.

Una din cele mai mari provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua
economie şi noile ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale
fostei Uniuni Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi
instruire profe¬sională (EIP)[4] în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele
pe care le predă.
Femeile şi bărbaţii care emigrează tind să aleagă destinaţii diferite. Italia, Belgia,
Germania,Israelul şi Turcia sunt destinaţii alese predominant de către femei, pe când bărbaţii
aleg Rusia, Ucraina, Portugalia, Franţa, republica Cehă şi Regatul Unit al Marii Britanii.
Această particularitate se poate explica prin caracteristicile serviciilor pe care le prestează
migranţii în ţările de destinaţie pe care le aleg. Ţări precum Rusia, care tind să le ofere
migranţilor servicii bazate pe munca fizică, cum ar fi lucrările în domeniul construcţiilor,
sunt tipic mai accesibile pentru bărbaţi. Şi, dimpotrivă, ţări precum Italia, care oferă locuri de
muncă pentru migranţi mai degrabă în domeniul serviciilor sociale, sunt preferate de către
femei. Pe teritoriul ţărilor de destinaţie, muncitorii migranţi moldoveni sunt concentraţi într-
un număr mic de oraşe mari. Pentru în jur de 150.000 de migranţi, sau mai mult de jumătate
dintre cei pentru care este valabilă informaţia, Moscova este destinaţia principală. Roma este
a doua ţară gazdă pentru aproximativ 13.000 de migranţi moldoveni. Alte oraşe importante,
în care se află câte câteva mii de migranţi sunt Sankt Petersburg,Istambul, Odessa, Lisabona,
Milano, Padova, Paris şi Tiumeni.
Cele zece oraşe găzduiesc,împreună, aproximativ trei sferturi din toţi migranţii proveniţi din
Moldova. Astfel, grosul fluxului de emigranţi din Moldova se îndreaptă spre foarte puţine
destinaţii. Pentru a obţine un desen mult mai pronunţat al modelelor de migrare, am divizat
migranţii în patru grupuri, bazându-ne pe ţara de destinaţie şi pe domeniul de angajare :
 muncitori din industria construcţiilor în ţările CSI, care constituie în total o treime din
migranţii moldoveni;
 alţi migranţi în ţările CSI (aproximativ un sfert din toţi migranţii);

19
 migranţii în UE (o treime din toţi migranţii);
 toţi ceilalţi, inclusiv migranţii în Turcia, România şi Cipru (12%).
Deşi fiecare din cele patru grupuri sunt relativ omogene,ele diferă considerabil unul de
celălalt în ceea ce priveşte caracteristicile socio-economice,de migrare şi modelele de
remitenţe.
Această secţiune descrie viaţa migranţilor peste hotare prin explorarea domeniilor lor de
activitate, statutului legal şi problemelor principale cu care se confruntă. În general, circa o
jumătate din toţi migranţii sunt angajaţi în industria construcţiilor şi aproximativ o cincime
sunt angajaţi în multiple activităţi din domeniul serviciilor. Alte domenii, cum sunt
agricultura, industria şi mineritul, transportul şi comerţul, joacă doar un rol minor. La
distribuirea migranţilor către destinaţii, cotele domeniilor de ocupaţii corelează strâns cu
categoriile de gen. Un studiu aprofundat al datelor ce au stat la baza cercetării a arătat că
majoritatea destinaţiilor pentru bărbaţi, cum este Rusia sau Portugalia, reprezintă o cotă mare
a migranţilor care muncesc în industria construcţiilor, pe când destinaţiile predominante
pentru femei, precum Italia sau Turcia, au mulţi migranţi angajaţi în domeniul serviciilor.

În general, se pare că locurile de muncă preferate de migranţii moldoveni cer deprinderi

rudimentare sau de o complexitate medie. Mai mult decât atât, migranţii sunt deseori angajaţi
în domenii care diferă de cele în care activau fiind în Moldova. În consecinţă, unii migranţi,
cu posibile excepţii ale lucrătorilor din construcţii, asimilează deprinderile respective în
procesul muncii pe care o îndeplinesc peste hotare.

Numai imigranţii în UE întâlnesc mai multe dificultăţi, mai mult de jumătate sosind fără un
serviciu şi aproximativ 13% fiind încă fără un serviciu peste o lună sau două de la sosire.
Uşurinţa relativă în a găsi un loc de muncă se datorează, în primul rând, omniprezenţei
reţelelor de migrare care oferă un mare ajutor migranţilor, atât înainte de plecarea lor din
patrie, cât şi la sosirea în ţara de destinaţie. În al doilea rând, în ultimii ani, cererea pentru
munca cu deprinderi rudimentare a crescut rapid în cele mai importante ţări de destinaţie. În
Rusia, creşterea preţului la petrol a generat o dezvoltare înaltă a domeniului construcţiilor, în
special în oraşul Moscova.

Datorită cunoaşterii foarte bune a limbii ruse, migranţii moldoveni beneficiază de o şansă
reală. În Italia, precum şi în alte ţări din Europa Occidentală, îmbătrânirea populaţiei duce la
o cerere mai mare de servicii de îngrijire pe termen lung, pe care, datorită salariilor modeste,
mulţi clienţi potenţiali nu-şi pot permite să le plătească lucrătorilor locali.

20
Factorii determinanţi ai migraţiei
Distincţia dintre factorii de împingere şi cei atragere a jucat un rol important în analiza
fluxurilor de migraţie. În general, factorii de împingere par să fie relativ mai importanţi
pentru migranţii în ţările CSI, atât a celor din industria construcţiilor, cât şi din alte domenii.
Din aceste grupuri, aproape 40% din persoane au indicat faptul că lipsa unui serviciu i-a
determinat să plece din Moldova. Această cifră este semnificativ mai mică pentru

UE şi alţi migranţi (respectiv 26% şi 33%). Este interesant faptul că incidenţa sărăciei
printre gospodăriile cu membri migranţi în ţările CSI (25%) este de aproximativ două ori mai
mare decât printre gospodăriile cu migranţi în UE (13%) şi mai mare decât printre
gospodăriile cu alţi migranţi (21%). În acelaşi timp, aproape o jumătate din gospodăriile cu
migranţi în ţările CSI şi UE, dar numai o treime din gospodăriile cu migranţi în alte ţări, au
declarat "creşterea consumului" drept motiv principal pentru emigrare.(Anexa 4)
Un factor important în procesul de migraţie îl constituie şomerii din Republica Moldova pe
ultimul an de studiu. Să examinăm deci care este principalul motiv al migraţiei. Raportul
rapid a necesităţilor de angajare în raioanele Cahul şi Bălţi demonstrează o rată înaltă a ratei
şomajului din aceste sectoare. Iar aceste fiind cele mai recente studii doar din unele sectoare
a Republicii Moldova.(Anexa 6)
Dimpotrivă, factorii de atragere par să fie relativ mai importanţi pentru fluxurile de migraţie
îndreptate spre Europa Occidentală şi alte ţări din afara CSI. Reţelele de migranţi au jucat un
rol mai mare decât în ţările CSI, multe persoane alegând ţările din afara CSI pentru că aveau
deja contracte sociale sau chiar un serviciu garantat în ţările respective. Condiţiile bune de
muncă au fost de asemenea un motiv important pentru a alege ţările de destinaţie din Europa
Occidentală, deşi preocupările pentru modul de viaţă ("un mod de viaţă mai bun") nu au jucat
un rol major. În cele din urmă, costul mic al călătoriei spre o ţară de destinaţie a fost factorul-
cheie de atragere, care a favorizat solicitarea ţărilor din CSI, având în vedere atât apropierea
geografică, cât şi călătoria fără vize. Aproximativ două treimi din migranţii spre CSI au
menţionat acest factor, deşi costul călătoriei nu a jucat un rol important în atragerea
migranţilor spre ţările din afara CSI.
Luate împreună, aceste analize ale factorilor de împingere şi atragere prezintă o dihotomie
care a stat la baza motivelor migraţiei.

21
În acest sens, migraţia spre ţările CSI tinde să fie determinată de necesităţi, pe când migraţia
spre ţările din afara CSI - de oportunităţi. Această dihotomie se poate referi şi la
caracteristicile socio-economice ale celor patru grupuri de migranţi. În 2006, în general,
migranţii moldoveni aveau în medie vârsta de 35 de ani, erau predominanţi bărbaţii venind
din mediul rural, care au finisat, de obicei, învăţământul mediu sau învăţământul superior de
scurtă durată (colegiu). Oricum, la o cercetare mai îndeaproape a acestor caracteristici
descoperim faptul că există diferenţe substanţiale între cele patru grupuri .
Persoanele angajate în industria construcţiilor în ţările CSI- bărbaţii din mediul rural, care au
un nivel relativ coborât de educaţie. Migranţii în CSI care muncesc în alte domenii sunt de
asemenea din mediul rural, dar nivelul lor de educaţie este considerabil mai înalt şi aproape o
jumătate din ei sunt femei. Migranţii în UE, la rândul lor, au cel mai înalt nivel de educaţie;
mai mult de jumătate dintre ei sunt femei şi cota migranţilor din mediul urban este relativ
înaltă. Alţi migranţi, care se află predominanţi în - Turcia, România şi Cipru, sunt în mare
parte, peste două treimi, femei care vin, mai mult decât proporţional,din mediul urban. Deşi
printre ele sunt puţine persoane cu studii superioare finisate, acesta este şi grupul cu cea mai
mare cotă de persoane care au cel mult o educaţie primară. O altă trăsătură izbitoare este
faptul că aproximativ o jumătate din aceşti migranţi au vârsta mai mică de 30 de ani,
comparativ cu puţin peste o treime din celelalte grupuri de migranţi. Acest grup poate fi
îndeosebi vulnerabil faţă de traficul cu fiinţe umane, deoarece constituie un număr mare de
migranţi tineri, femei şi cu un nivel de educaţie destul de coborât. Deşi contractele sociale
peste hotare erau deosebit de importante pentru imigranţii în ţările din afara CSI, reţelele de
suport în patrie şi în ţările de destinaţie erau cruciale pentru succesul migraţiei în toate
grupurile de migranţi. În general, peste 70% dintre migranţi au primit un ajutor la pregătirea
plecării lor şi peste 60% au primit un ajutor în ţările de destinaţie, cu o cotă chiar mai mare în
cazul imigranţilor în UE. Cota mare a imigranţilor în UE care primesc ajutor la locul de
destinaţie reflectă faptul că, probabil, este mult mai dificil a găsi un loc de muncă în Europa
Occidentală

Mai mult decât atât, mai mulţi imigranţi în UE călătoresc şi locuiesc ilegal în ţările-gazdă.
Statutul lor ilegal îi face să nu aibă încredere în instituţiile oficiale existente şi îi determină,
în schimb, să apeleze la reţelele neoficiale.
Impactul social al migraţiei
Un aspect imoral al migraţiei este traficul de fiinţe umane, care este destul de răspândit în
Moldova, iată care sunt principalele trei trăsături ale traficului de fiinţe umane în Moldova:

22
  traficanţii induc în eroare victimele inocente, cu promisiunea unui loc de muncă peste
hotare. Cetăţenii moldoveni cheltuiesc în medie 126 dolari SUA pentru a obţine un loc de
muncă în ţările CSI, 1,987 dolari SUA pentru un loc de muncă în Europa de Vest şi 2,470
dolari SUA - în Orientul Mijlo¬ciu. Doar două cincimi din migranţi utilizează pentru aceasta
fonduri proprii. Din numărul rămas, 30% au împrumutat bani de la rude, 30% de la cămătari
(cu dobânzi lunare de la 10 la 15 procente în valută) şi aproape 20% au împrumutat de la
asociaţiile de economii şi împrumut (cu o dobândă de 20-30%).Pe lângă aceasta, deseori
oamenii îşi vindeau bunurile;
 persoanele care au fost traficate deveneau sclavi pentru muncă în ţara gazdă. Aceasta se
întâmpla atunci când oamenii nu-şi găseau de lucru peste hotare, sau pierdeau serviciul, sau li
se furau actele, sau erau reţinuţi de patroni, sau nu-şi puteau plăti datoriile generate de
emi¬grare;Ultimul fenomen era legat adesea de traficarea celor mai săraci. Traficantul plătea
familiei emigrantului în avans, iar datoriile urmau a fi plătite de persoanele traficate din
salariile lor ulterioare;

 o parte semnificativă din femeile care au emigrat, majoritatea din ele fiind sub 25 de ani,
au fost prostituate, deşi estimările variază mult, de la 10,000 la 100,000 persoane (Ambasada
SUA în Suedia 2002). Chiar dacă unele femei se prosti¬tuează conştient în străinătate sau
sunt con¬ştiente despre riscul de a fi prostituate, altele sunt atrase peste hotare cu promisiuni
false de a fi aranjate la lucru şi apoi forţate să se prostitueze. Există câteva motive principale
care explică asigurarea industriei sexuale cu femei din Moldova. Ele includ asemenea motive
structurale, precum sărăcia, exclude¬rea socială (în cazul romilor), şi insecuritatea care le
forţează pe femeile tinere să plece peste hotare în căutarea oportunităţilor mai bune în viaţă.
Un sondaj efectuat printre tineri cu vârste între 16 şi 30 de ani din Mol¬dova a demonstrat că
aproape toţi ar dori să plece în străinătate, la prima ocazie. Violenţa domestică, de asemenea,
le încurajează pe femei să plece din ţară.

Traficul de fiinţe umane a fragmentat co¬munităţile şi familiile, a subminat capitalul uman,

a lipsit gospodăriile casnice de trans¬ferurile băneşti de peste hotare aşteptate şi a cauzat
abandonul copiilor. Migranţii care lucrează ilegal în ţările gazdă sunt supuşi exploatării şi
abuzului din partea contraban¬diştilor, patronilor şi autorităţilor locale. Pe măsură ce ţările
gazdă impuneau restricţii tot mai stricte asupra emigranţilor, ele for¬ţau un număr tot mai
mare de oameni să lucreze ilegal. Chiar dacă migranţii ilegali puteau rămânea să lucreze în
ţările gazdă, ei deveneau o clasă fără drepturi sau resurse. În fine, emigrarea ilegală a
contribuit la expan¬siunea reţelelor criminale globale. Benefi¬ciind de diferenţa între

23
oportunităţile legale şi cererea reală pentru migrare, organizaţiile criminale implicate în
comercializarea arme¬lor, drogurilor şi prostituţie şi-au diversificat activitatea prin
contrabandă cu migranţi. Ei beneficiau de o cerere stabilă din partea emigranţilor şi li se
aplica o persecutare şi o urmărire penală insuficiente pentru aseme¬nea acţiuni. Victimele
acestui trafic devin vulnerabile în faţa violenţei, izolării şi unor boli, precum maladiile cu
transmitere sexua¬lă şi HIV/SIDA. Rezultatul final este pierderea umană gravă.

Migraţia a avut de asemenea efecte nefa¬vorabile asupra copiilor. Atunci când copiii
emigranţilor rămân acasă sub supraveghe¬rea rudelor sau vecinilor, ei sunt supuşi riscului de
a abandona şcoala, de a pleca de acasă şi de a deveni copii ai străzii, iar acest proces se
observă în Moldova. Copiii au în¬ceput să fie traficaţi. Conform datelor Minis¬terului
Afacerilor Interne, Moldova a devenit principala sursă de fete minore pentru Rusia, unde
acestea sunt exploatate sexual. Se es¬timează că 5.000 fete sunt traficate anual. Copiii din
instituţiile rezidenţiale, care sunt obligaţi să părăsească instituţia la vârsta de 16 ani, când nu
deţin abilităţi profesionale şi nu sunt incluşi în reţele de asistenţă, sunt cel mai mult supuşi
riscului de a fi traficaţi şi chiar au existat acuzaţii de implicare a unui director de orfelinat în
vânzări de fete pen¬tru traficanţi .
Prevalenţa puternică a fenomenului migraţiei, precum şi creşterea substanţială şi constantă a
numărului de migranţi în cursul ultimilor 7 ani, ridică întrebarea: cum va evolua această
tendinţă? Sau o altă întrebare, mai subtilă: cum va fi societatea moldovenească, să zicem, în
anul 2012? Părţilor cointeresate, începând cu persoanele fizice care îşi fac planuri de viitor şi
terminând cu ministerele care elaborează politici ce ţin de migraţie, le va fi de ajutor dacă vor
înţelege mai bine încotro se îndreaptă fenomenul migraţiei şi societatea moldovenească în
general. Totuşi, experienţa acumulată este prea mică pentru a oferi mai multe indicii, iar
situaţia migraţiei în Moldova este unică, din punctul de vedere al aspectelor ei de bază, astfel
încât experienţa altor ţări nu ne poate fi de mare folos.
În acest context, prezenta secţiune examinează argumentele cercetării CBS-AXA asupra a
două aspecte ale migraţiei din Moldova, care se pare că vor avea un anumit impact în viitor:
schimbarea componenţei grupului noilor migranţi în ceea ce priveşte vârsta şi realizările
educaţionale ("valuri de migraţie") şi intenţiile migranţilor de a se întoarce în patrie.
Secţiunea dată face referire la această discuţie pentru a extrage obiective realiste pentru
politicile guvernamentale şi pentru a examina anumite politici concrete.

Creşterea aproape liniară a numărului de migranţi, începând cu anul 1999, este ieşită din
comun, deoarece muncitorii migranţi sunt concentraţi în anumite grupuri socio-economice.

24
La prima vedere, ne putem aştepta la o încetinire a migraţiei în ansamblu, deoarece
potenţialul acestor grupuri de a migra se epuizează treptat. Aşa cum migraţia forţei de muncă
din Moldova, în mod evident, nu a încetinit, această secţiune evaluează dovezile privind
modificarea condiţiilor socio-economice ale migranţilor şi tratează posibilele influenţe ale
acestora în viitor.
Tabelele prezintă în rezumat informaţiile oferite de Ancheta Forţei de Muncă (AFM) şi
cercetarea CBS-AXA privind componenţa contingentului de migranţi din punctul de vedere
socio-economic în anii 1999, 2005 şi 2006, precum şi al persoanelor ce intenţionează să
migreze în viitorul apropiat. În baza informaţiilor din tabel pot fi identificate trei valuri de
migraţie.
 Primul val i-a cuprins pe migranţii relativ tineri, cu un nivel mediu de instruire,
predominant de sex masculin şi deseori din zonele urbane. Plecarea acestui grup de migranţi
la finele anilor '90 a dus la formarea unor reţele de migranţi. Informaţiile cu privire la
oportunităţile migraţiei au devenit foarte accesibile şi costul plecării noilor migranţi s-a
redus, deoarece noii migranţi au putut prelua experienţa predecesorilor lor.
 Al doilea val de migraţie s-a iniţiat la începutul anilor 2000 şi se pare că mai este încă
puternic. Migranţii actuali au tendinţa de a fi persoane în vârstă, în special bărbaţi, însă cu
mai puţine studii şi de cele mai multe ori provenind din zonele rurale. Aceste caracteristici
indică faptul că al doilea val de migranţi poate fi clasificat ca fiind determinat de necesităţi.
 Persoanele care planifică să migreze în viitorul apropiat reprezintă al treilea val de
migranţi,pentru care probele sunt, în cel mai bun caz, anecdotice. Viitorii migranţi vor
include mai puţine persoane de vârstă medie şi mai multe persoane tinere (sub 30 de ani) şi
relativ bătrâne (peste 50 de ani). Al treilea val, de asemenea, include mai multe persoane de
feminin şi persoane cu niveluri înalte de educaţie, majoritatea din zonele urbane.

Prin urmare, migraţia din viitor pare a fi determinată mai mult de posibilităţi şi ar putea
implica o migraţie permanentizată şi un risc mai mare de exod al creierilor.

Migraţia forţei de munca constituie una din forţele principale care determina dezvoltarea
economica si socială a Republicii Moldova,iar semnificaţia acesteia nu pare a se diminua in
viitorul apropiat. Numărul migranţilor si volumul remitenţelor a crescut constant de la
sfârşitul anilor 1990 fora careva indicii de inversare a acestei tendinţe. Aproximativ un sfert
din populaţia economic activa a Moldovei munceşte peste hotare,in timp ce remitentele
trimise in tara deja au depăşit 1miliard USD potrivit balanţei de plaţi întocmita de Banca
Naţionala a Moldovei. Abordând acest fenomen,aceasta lucrare se axează pe modelele

25
migraţiei forţei de munca din Moldova si repercusiunile sale multilaterale pentru
migranţi,familiile acestora si societatea moldoveneasca in general.

Capitolul V: Modelele posibile ale migraţiei în viitor

Tendinţele actuale ale mişcării migraţioniste din Moldova

Atât cercetările calitative, cât şi cele cantitative relevă motive similare pentru migrare.
Studiul transferurilor de peste hotare în Moldova dez¬văluie că principalul motiv este
consumul cu¬rent - aproape 44% din respondenţi au citat acest motiv ca factor principal.
Achitarea dato¬riilor şi investiţiile în locuinţă sunt factorii doi şi trei ca importanţă. Aceşti
trei factori constituie împreună cele mai importante motive pentru un număr de peste 84%
din respondenţi. O proporţie foarte mică de emigranţi (mai puţin de un procent) a numit
investiţiile în afaceri ca factor principal în decizia de a emigra. Aceste date corespund cu
scopurile reale de utilizare a transferurilor şi resurselor acumulate de emigranţi, după cum a
fost descris anterior.
Studiul calitativ de CBS- AXA (2006) a indicat rezultate simi¬lare, unde principalii factori
pentru emigrare au inclus: (a) bani insuficienţi pentru necesi¬tăţile de bază sau "probleme
financiare"; (b) lipsa locuinţei sau dorinţa de a îmbunătăţi condiţiile de trai; (c) lipsa unui loc
de muncă / unui salariu mare; (d) necesitatea de a plăti pentru studiile unuia din membrii
familiei, şi (e) oportunitatea de a pleca, faptul că cineva îi aşteaptă în ţara gazdă, posibilitatea
de a pleca legal, etc.

În final, constatăm faptul că modelele de migraţie variază semnificativ între cele patru
grupuri de migranţi. Ţările din CSI găzduiesc în mare parte migranţi sezonieri, care muncesc
de obicei în domeniul construcţiilor. Clima continentală şi fluctuaţia care rezultă în cererea
de muncitori puţin calificaţi, face ca migraţia sezonieră să devină o opţiune atractivă. Mai
mult decât atât, costurile şi riscurile ilegalităţii sunt comparativ mai mici. Dimpotrivă,
conduşi de riscurile şi costurile unor călătorii ilegale frecvente, mulţi imigranţi în UE pleacă
din Moldova pentru perioade îndelungate şi un număr impunător dintre aceştia intenţionează
chiar să se stabilească cu traiul peste hotare.
Nu dispunem de informaţii adecvate despre statutul sărăciei migranţilor,dar relevă că suma
de bani necesară pentru a emigra nu este mare. Mai mult de jumătate din intervievaţi susţin
că chel¬tuielile de emigrare sunt mai mici de 100 dolari SUA, iar o pătrime susţine că sunt
mai mici de 50 dolari SUA .Majoritatea emigran¬ţilor ce cheltuiesc o sumă mică emigrează

26
în ţările CSI. Emigranţii către statele UE vor cheltui mult mai-mult, peste 6000 dolari SUA
pentru Italia sau Spania şi peste 440 dolari SUA pentru Turcia.

Mai multe surse au evidenţiat două scenarii posibile în viitor. Potrivit primului scenariu,
există dovezi exemplificate că migranţii vor rămâne în ţările gazdă şi îşi vor aduce acolo
familiile, secând astfel fluxul de transferuri. Acest scenariu este descris cel mai des de
observatorii atenţi ai situaţiei din Moldova. Datele nu confirmă aceste temeri, indicând faptul
că numai un mic procent de emigranţi intenţionează să rămână în ţările gazdă, iar marea
majoritate doresc să se reîntoarcă în Moldova, după ce au econo¬misit sau au transferat bani
suficienţi. Se relevă că majoritatea emigranţilor din Mol¬dova (peste 67%) intenţionează să
revină în Moldova după ce au câştigat bani suficienţi. Deşi în sens static aceasta ar conduce
la di¬minuarea în mod dinamic a emigrării, este posibil să nu se întâmple astfel, pentru că
emigranţii care au revenit acasă ar putea fi înlocuiţi de alţii noi. Aproape 60% din
res¬pondenţi au susţinut că ei sau un membru ai familiei lor intenţionează să plece din ţară în
viitorul apropiat. Dintre aceştia, aproape jumătate intenţionează să plece în Rusia. în fine,
răspunsul la întrebarea de bază privind intenţia de a se stabili în ţara de destinaţie pentru
totdeauna a relevat că doar 11.4% au susţinut că asta este intenţia lor. Constatările
suplimentare ale Barometrului Opiniei Publi¬ce (august 2000 - noiembrie 2005), efectuat de
Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP), confirmă această tendinţă, sugerând că circa
80% din populaţie doreşte să plece din ţară temporar sau permanent. Pentru cei tineri, această
cifră este mai ridicată - aproa¬pe 90% din tinerii cu vârsta între 18 şi 20 de ani doresc să
plece din Moldova pentru o perioadă de timp. Alte constatări par să certifice acelaşi scenariu:
Barometrul revelă că, dacă ar exista posibilitatea, aproximativ 37% ar dori să plece pentru
totdeauna din ţară. Doar 9% din tinerii intervievaţi doresc să rămână în Moldova.[13,pag.18]
A doua temere este că cererea pentru emi¬granţi se poate diminua peste câţiva ani, fie
datorită schimbărilor pe pieţele de muncă din ţările gazdă, fie datorită sporirii dificul¬tăţilor
cauzate de controlul poliţiei. Ultimul argument ar afecta cu siguranţă migranţii ilegali. Deşi
cele mai mari preocupări sunt exprimate vizavi de ţările Uniunii Europene, dat fiind faptul că
majoritatea emigranţilor pleacă în ţările CSI şi, în special, în Rusia, relaţiile Moldovei cu
aceste state ar putea fi la fel de importante. Aici apare o problemă legată de lipsa de date. Cu
toate că ţările CSI sunt responsabile pentru absorbţia majori¬tăţii lucrătorilor din agricultură
şi construcţii, emigranţii în ţările UE ar putea fi responsabi¬li pentru majoritatea
transferurilor de peste hotare sau abilităţi profesionale ce sunt utilizate de cei care revin în
Moldova.

27
Prin urmare, este foarte dificil să generalizăm fără datele adecvate, dezagregate pe ţări de
destinaţie. Doar atunci pot fi analizate argu¬mentele pro şi contra contextelor modifica¬te şi
guvernul poate elabora diferite scenarii ca bază pentru formularea politicilor.

Moldova a încheiat acorduri cu Ucraina, Belorus şi Federaţia Rusă şi două acorduri în cadrul
CSI. Primul, datat cu anul 1995, pre¬vede un anumit grad de protecţie pentru emigranţi şi
familiile lor. Al doilea, un acord mai recent (2002), se referă la cooperarea în lupta împotriva
emigraţiei ilegale (IPP 2005). Buletinele de emigranţi au fost introduse în Rusia la începutul
anului 2003 pentru a con¬trola mai bine migraţia. Chiar dacă aceste măsuri vor permite
emigranţilor să lucreze legal, s-a observat că un număr mare de emigranţi nu s-au înregistrat
(Dudwick şi Sethi).
în anul 2003, UE a introdus Politica de bună vecinătate (PBV) [2] pentru a stimula relaţiile
cu unii din vecinii săi (Ucraina, Moldova, Belorus şi ţările sud-mediteraneene). Mol¬dova a
elaborat un plan de acţiune în cadrul PBV, care include obiectivul de a gestiona eficient
fluxurile de emigranţi, inclusiv ini¬ţierea procesului de încheiere a acordului de re-admitere
între Comunitatea Europeană şi Moldova. Deşi cetăţenii Moldovei au nevoie de paşapoarte
pentru a călători în România, spre deosebire de ţările UE şi alte ţări ce doresc să adere la UE,
Româ¬nia solicită viză de la cetăţenii Moldovei, în acelaşi timp, moldovenii pot obţine
cetă¬ţenia română, dacă au bunici ce au locuit pe teritoriul României înainte de anul 1918,
când Moldova a devenit parte a României. Martin (2004) relatează că cel puţin 500.000 de
moldoveni au primit cetăţenia României şi posedă acum cetăţenie dublă. Pe lângă aceasta, el
susţine că două milioane de mol¬doveni, aproape jumătate din populaţie, ar putea obţine
paşapoarte româneşti (ceea ce le permite să stea în UE fora probleme); că 140000 cetăţeni ai
Moldovei deţineau cetăţenia Rusiei în anul 2003; 60.000 deţineau cetăţenia Israelului şi de la
20.000 la 30.000 de persoane deţin ce¬tăţenia Ucrainei. Studiile pieţei de muncă a UE
sugerează că cererea pentru munca emi¬granţilor nu va descreşte în viitorul apropiat, chiar,
de fapt, probabil va creşte, mai mult pentru lucrătorii calificaţi decât pentru cei necalificaţi.
[17,pag.14]
Este general recunoscut faptul, începând de la literatura ştiinţifică şi până la dezbaterile
politice din R. Moldova, că economiile reinvestite şi activităţile de antreprenoriat ale
migranţilor reveniţi în patrie sunt nişte beneficii potenţiale foarte importante ale migraţiei.
Cercetarea CBS-AXA indică faptul că, în comparaţie cu anul 2004, în prezent există un
număr mic dar evident de grupuri de migranţi care investesc în bunuri imobiliare şi
financiare locale şi îşi dezvoltă propriile afaceri.

28
În acelaşi timp, cercetarea CBS-AXA afirmă faptul că migranţii care-şi investesc câştigurile
în Moldova, se confruntă cu costuri nejustificat de mari pentru a deschide o afacere.
Plângerile sunt diferite, de la cele ce privesc birocraţia excesivă până la corupţia răspândită
printre funcţionarii de stat, de la inspectoratul fiscal până la echipa de pompieri. Nu este
surprinzător faptul că aceste afirmaţii reflectă comentariile făcute de către investitorii din
Moldova, într-un cadru mai general. Deşi se pare că s-au făcut unele îmbunătăţiri din 2002,
atât indicele de Percepţie a Corupţiei elaborat de către Transparency International (2007), cât
şi Studiul mediului de afaceri şi al performanţelor întreprinderilor, realizat de Banca
Mondială (2007) indică faptul că trebuie să se mai facă multe îmbunătăţiri pentru
a înlătura corupţia şi a dezvolta climatul de afaceri..[38,pag.42]
Probabil cel mai mare neajuns în tentativa de a institui legături mai strânse dintre Moldova şi
emigranţii de peste hotare, este lipsa eviden¬tă a unor canale stabile şi sigure pentru
schimbul de informaţii. Migranţii moldoveni au tendinţa de a se baza mai mult pe telefoanele
mobile, decât pe Internet, pentru a comunica cu familia din ţara natală. Este foarte puţin
probabil ca acest model să se schimbe în viitorul apropiat. De aceea, ar fi de folos luarea în
calcul a posibilităţilor de valorificare a tehnologiilor de telefonie mobilă, în scopul de a
informa migranţii moldoveni despre posibilităţile de reîntoarcere acasă, precum şi despre
evenimentele şi evoluţiile importante din comunitatea lor. Autorităţile din Moldova ar face
bine să analizeze potenţialul acestui mod de comunicare, fie prin organizarea repartizării în
masă a mesajelor textuale corespunzătoare, fie prin negocierea cu operatorii de telefonie
mobilă a unor preţuri sau/şi servicii speciale pentru migranţi. [40,pag.21-24]

Politici şi direcţii posibile

În plan general, decizia de a emigra în căutarea unor posibilităţi economice mai
bune,reprezintă o manifestare a libertăţii individuale. Mai mult decât atât, migraţia şi
remitenţele au tendinţa să fie benefice nu doar pentru migranţi şi familiile lor, ci şi pentru ţara
lor de origine, datorită veniturilor din impozite ridicate şi cheltuielilor de stat asociate,
precum şi datorită unei cereri înalte de bunuri necomerciale (spre exemplu, produse
alimentare) şi servicii. Prin urmare, în momentul de faţă este larg acceptat faptul că politicile
de stat nu ar trebui să aibă drept scop oprirea sau reducerea procesului de migraţie, însă ar
trebui să-i ajute pe migranţi, şi ţara de origine în general, să-şi sporească la maximum
câştigurile obţinute din migraţie. În general, beneficiile ţărilor de origine din migraţie şi
remitenţe vor fi enorme, dacă migranţii vor menţine acea relaţie strânsă, sentimentală şi
economică, cu familia şi prietenii, precum şi cu ţara de origine în general. Cei care
intenţionează să se întoarcă în patrie la un moment dat nu doar trimit acasă remitenţe mai

29
mari. Aceşti migranţi au, de asemenea, tendinţa de a investi remitenţele acasă, în active
financiare sau afaceri. În plus, deşi migraţia unor persoane relativ calificate poate duce la
exod de creieri, acesta se va compensa prin abilităţile şi cunoştinţele noi obţinute de migranţi,
pe care le vor folosi la întoarcerea lor în patrie, precum şi prin finanţarea suplimentară a
studiilor copiilor.[30,pag.11]
În acelaşi timp, migraţia poate prezenta riscuri atât pentru migranţi, cât şi pentru familiile
lor.
Traficul de fiinţe umane, exploatarea la locul de muncă, crimele şi funcţionarii corupţi din
ţările gazdă, distrugerea legăturilor de familie sau lipsa de îngrijire părintească a copiilor, pot
anihila orice beneficiu dorit şi pot duce chiar la catastrofe personale. Aceste probleme
necesită o strategie din partea statului de origine şi a altor părţi interesate, inclusiv a
donatorilor, care i-ar putea ajuta pe migranţi să manevreze riscurile inerente ale migraţiei şi
să majoreze beneficiile pentru migranţi, precum şi pentru întreaga societate moldovenească.
Acest capitol oferă o discuţie preliminară a unor posibile elementele ale unei astfel de
strategii.
Este clar că un cadru de politici trebuie să se bazeze pe aspectele pozitive descrise anterior şi
să reducă impactul negativ al migraţiei. Dar vor fi necesare concesiuni şi va fi nevoie de
atingerea unui echilibru. Vor fi luate decizii dificile şi, în unele cazu¬ri, precum problema
complexă a efectelor sociale negative ale migraţiei, va fi dificilă cuantificarea impactului.
Ceea ce e necesar este efectuarea unei game largi de consul¬taţii, care ar fi trebuit realizate în
procesul de elaborare a strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei pentru a
determina de ce fel de societate este nevoie şi în ce direc¬ţie se îndreaptă Moldova. Vectorii
politicilor viitoare trebuie să se bazeze pe o viziune a rolului migraţiei în societatea
moldoveneas¬că. Moldova va avea o societate dependentă (şi prin urmare, vulnerabilă) de
emigranţi şi transferurile de bani de peste hotare, se va confrunta cu dificultăţile emigraţiei
(ca de exemplu, sărăcia socială) în loc să beneficie¬ze de posibilitatea de recuperare mai
rapidă a nivelului de trai din perioada pre-tranziţiei. Trebuie să recunoaştem că în timp ce
există politici cu un impact important asupra creş¬terii, angajării şi reducerii sărăciei,
acţiunile guvernului sunt limitate nu numai în sensul influenţei individuale asupra fiecărui
cetă¬ţean într-o societate unde guvernul nu se bucură de multă încredere, dar şi în sensul că
politicile impuse din exterior au o influen¬ţă enormă asupra rezultatelor. Trebuie să se
asigure că acţiunile ce vor fi întreprinse sunt realiste.
Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de
munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este

30
instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor
Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare.[7]
Având drept obiectiv fundamental protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul
Migraţiune, in perioada 2001-2004, a semnat si a iniţiat negocierile pentru semnarea unui sir
de acorduri bilaterale, in domeniul migraţiei forţei de munca si protecţiei sociale a
lucrătorilor migranţi.[8]
În primul rând, guvernul ar putea armoni¬za legislaţia naţională privind migraţia cu
standardele internaţionale. Sunt necesare acţiuni concrete pentru a implementa convenţiile
care au fost deja ratificate de Moldova,în plus, ar trebui depuse eforturi pentru legalizarea
emigranţilor şi semnarea acordurilor bilaterale cu toate ţările gazdă. Mai mult, în cazul
lucrătorilor sezonieri ar putea fi aplicate Memorandumuri de înţe¬legere mai flexibile
(Martin 2004). Acţiunile pentru reglementarea migraţiei comportă beneficii care au fost deja
formulate în acest capitol, adică avantaje privind costurile so¬ciale semnificative ale
migraţiei şi traficului de fiinţe umane, dar de asemenea, privind eficientizarea administrării şi
reducerii ulte¬rioare a altor cheltuieli. Ca parte componen¬tă a acestui aspect, o fortificare a
gestionării migraţiei este esenţială şi garantează că va fi elaborat şi implementat un cadru
legislativ adecvat, care va include asociaţiile secto¬rului privat (ca agenţiile de recrutare şi de
turism) implicate în procesul de migrare.[1]
O altă acţiune vizează eforturile de a influenţa volumul transferurilor. Eforturile guvernului
de a obliga migranţii să transfere un anumit procent din veniturile lor în Moldova sunt
nerealiste, chiar dacă emigrarea legală spo¬reşte. O abordare mai bună este adoptarea
instrumentelor de investiţii în sectorul privat care ar fi atractive pentru emigranţi. De
exemplu, încurajarea băncilor comerciale să deschidă conturi în valută străină şi să efectueze
tranzacţii în valută străină sau încurajarea concurenţei în sectorul bancar pentru a reduce
costul transferului de bani din străinătate. Asigurarea unui sector financiar bine reglementat şi
eficient, inclusiv al instituţiilor financiare nebancare, precum mecanismele de micro-
finanţare, este cheia unei asemenea abordări. O altă acţiune con¬cretă ar fi crearea unui tip de
obligaţiuni în valută străină, care ar asigura anonimatul investitorului şi va fi mai atractive
pentru emigranţi care sunt îngrijoraţi din cauza impozitelor sau a altor implicaţii ale
trans¬ferului de bani de peste hotare. [29,pag.13]
Guvernul şi-ar putea, de asemenea, asuma rolul de a informa migranţii privind serviciile
financiare care sunt disponibile şi sigure pentru ei.
O parte din recomandările aflate în stare incipientă au apărut în urma datelor din interviul ce
ţinea, într-o măsură sau alta, de sfera relaţiilor bilaterale existente între Moldova şi ţările în
care migran¬ţii locuiesc. În timp ce, în majoritatea cazurilor, scopul este ratificarea

31
acordurilor bilaterale, acesta ar trebui iniţiat de un proces de dialog. Printre domeniile care ar
putea, probabil, să cadă sub inci¬denţa relaţiilor sau acordurilor bilaterale este protecţia
drepturilor fundamentale ale omului pentru migranţii din ţările de destinaţie. Există foarte
multe informaţii şi recomandări în acest domeniu specific. Această cercetare este axată pe
alte domenii. Principalul este subiectul omniprezent de legalizare sau "regularizare" a
statutului majorităţii considerabile a migranţilor moldoveni - fie că aceasta se referă în mod
specific la statutul ilegal (în cazul celor aflaţi în Italia) [6] ,fie la lipsa înregis¬trării (pentru
mulţi dintre cei aflaţi în Rusia).[5 ,28,pag.281]
Pe lângă impactul macroeconomic al trans¬ferurilor, utilizarea fondurilor transferate în
scopuri de producţie este, de asemenea, importantă pentru creştere, pentru crearea locurilor
de muncă şi pentru reducerea sărăciei. Multe din acţiunile privind cadrul macroeconomic
adecvat descrise în alte capitole ale acestui raport, în special, mo¬delele de investiţii şi
politicile de promovare a creării locurilor de muncă care generează venituri, sunt la fel de
importante atât pen¬tru migranţi, cât şi pentru cei care locuiesc în ţară. Implementarea
acestor politici, în special, a celor din sectorul agricol, este prioritară pentru a încuraja
sporirea in¬vestiţiilor din contul transferurilor de peste hotare,în plus, pot fi elaborate
instru¬mente specifice de utilizare a fondurilor emigranţilor în scopuri investiţionale sau de
asigurare a utilizării mai eficiente a re¬surselor investiţionale. Informarea privind
probabilitatea creşterii în diferite sectoare şi recuperarea potenţială a investiţiilor este o
exemplificare a primei soluţiei, iar instrui¬rea special concepută pentru emigranţi este o
exemplificare a celei de-a doua soluţii. Este important ca aceste inovaţii să facă parte dintr-o
strategie bine gestiona¬tă, care include administrare, cunoaştere prin evaluarea eficientă a
intervenţiilor şi revizuirea schemelor aplicate în lumina lecţiilor însuşite.
Cooperarea Internaţionala in domeniul migraţiei
Acorduri bilaterale
Conform legislaţiei in vigoare a Republicii Moldova (reglementarea migraţiunii forţei de
munca prin încheierea acordurilor interguvernamentale), Departamentul Migraţiune este
instituţia responsabila pentru asigurarea drepturilor si protecţiei sociale a cetăţenilor
Republicii Moldova, angajaţi provizoriu peste hotare. Având drept obiectiv fundamental
protecţia drepturilor lucrătorilor migranţi, Departamentul Migraţiune, în perioada 2001-2004,
a semnat şi a iniţiat negocierile pentru semnarea unui şir de acorduri bilaterale, în domeniul
migraţiei forţei de munca şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi. [3]
În acest sens, în anii 2001-2004, au fost realizate urmatoarele:

32
Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene în domeniul
muncii şi Protocolul Executiv anexat. Acordul a fost semnat la 27 noiembrie 2003 şi a intrat
în vigoare la 1 mai 2004;
Acordul între Republica Moldova şi Republica Portugheza privind şederea temporară în
scopul angajării lucrătorilor migranţi din Republica Moldova pe teritoriul Republicii
Portugheze (definitivat pentru semnare);
Acordul între Republica Moldova şi Regatul Spaniei privind reglementarea fluxurilor
migratorii ale forţei de muncă între ambele state, (Decretul Presedintelui Republicii Moldova
nr.1471 - III din 3.10.2003 pentru iniţierea negocierilor);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Statelor Benelux privind
colaborarea în domeniul plasării în cîmpul muncii a lucrătorilor, (Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 1086 din 8 septembrie 2003 cu privire la iniţierea negocierilor);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Elene privind
reglementarea fluxurilor migratorii ale forţei de muncă (Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 720 din 28 iunie 2004);
Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Coreea în domeniul
migraţiei forţei de muncă şi protecţiei sociale a lucrătorilor migranţi (Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr. 696 din 21 iunie 2004).
Cooperarea cu organismele internaţionale
Republica Moldova participă la mai multe procese şi cooperează cu o serie de organisme
internaţionale din domeniul migraţiei. În 2002, Republica Moldova a semnat Convenţia
europeană cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi. În prezent, se examineaza
posibilitatea ratificarii acesteia. De asemenea, în cadrul cooperarii cu Consiliul Europei, s-au
facut propuneri privind prioritaţile Consiliului Europei şi a Republicii Moldova pentru anul
2005.
La 13 iunie 2003, Republica Moldova a devenit cel de-al 101-lea membru cu drepturi
depline a Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. Datorită relaţiilor cu acest organism,
Departamentul Migraţiune va beneficia de o serie de proiecte privind consolidarea
capacităţilor de gestiune a migraţiei.
Soderkoping - este un alt proces la care Moldova e parte. Procesul a fost creat în 2001 şi
abordează probleme de cooperare trans-frontalieră.
Moldova s-a implicat activ în lucrările procesului de la Budapesta, care are drept obiectiv
fundamental combaterea migraţiunii ilegale. Începind cu 2002, în cadrul procesului de la
Budapesta, a fost creat grupul de lucru pentru Moldova. Ultima intrunire a acestui grup a
avut loc la 24-25 martie 2004 şi s-a axat pe elaborarea recomandărilor pentru Planul de

33
acţiuni în domeniul migraţiei şi a azilului. De asemenea, Procesul de la Budapesta se va
extinde spre regiunea CSI, fapt care va conduce la consolidarea relatiilor cu acesta.
Departamentul Migraţiune cooperează intens cu Organizaţia Internaţională a Muncii, prin
intermediul programului "MIGRANT", destinat consolidării capacităţilor de gestionare a
migraţiei forţei de muncă.
Departamentul Migraţiune, în cadrul "Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est", a
înaintat Guvernului Germaniei trei proiecte pentru a fi evaluate în vederea obţinerii de
fonduri. Proiectele se numesc: "Protectia lucratorilor moldoveni în Republica Italiană",
"Dezvoltarea comunităţii rurale prin investiţiile migranţilor", "Centrul de Informare a
migranţilor: EuroInfoCentru".
Departamentul Migraţiune, colaborează intens cu Agenţia Suedeză pentru Dezvoltarea si
Cooperarea Internaţională. Cu suportul acesteia a fost realizat studiul "Gestionarea Migraţiei
în Moldova".
Departamentul Migraţiune a participat la elaborarea Programul de vecinatate Republica
Moldova-România, 2004-2006.
În noiembrie 2003 şi martie 2004, colaboratorii Departamentului Migraţiune au participat la
programul de schimb de experienta: "Noile Provocări ale Migraţiei", în cadrul căruia au fost
vizitate şi a fost studiată experienta organelor abilitate în domeniul migraţiei din Cehia şi
Republica Moldova.
Departamentul Migratiune participă la lucrările Iniţiativei de la Berna, la Iniţiativa Central
Europeană.
De asemeni, colaborează intens cu fundaţia germană "Friedrich Ebert", cu sprijinul căreia a
realizat, în 10-11 octombrie 2002, seminarul "Interacţiune şi practici de prevenire şi
combatere a traficului de femei" şi în anul 2004 la 1 iulie, a fost organizată o masă rotundă cu
tema: "Migraţie: Aspecte cognitive, realităţi şi perspective.
Un alt organism internaţional cu care Departamentul Migraţiune cooperează este Consiliul
Europei şi Biroul de Informare al acestuia în Republica Moldova. În data de 13 decembrie
2002, Serviciul de Stat Migraţiune (în prezent Departamentul Migraţiune) a organizat, în
parteneriat cu LADO Moldova si Consiliul Europei, seminarul "Migraţia legala de munca in
statele membre ale Consiliului Europei".
O valoare adăugată o va constitui participarea experţilor internaţionali şi a reprezentanţilor
organizaţiilor internaţionale, agenţiilor guvernamentale, instituţiilor academice, asociaţiilor
migranţilor. Elaborarea unei strategii de comunicare pentru diaspora în baza concluziilor şi
recomandărilor elaborate, va constitui un alt pas important care va contribui la fortificarea

34
legăturii dintre migranţi şi patria lor, îmbunătăţirea accesului la informaţie, precum
dezvoltarea şi consolidarea capacităţilor diasporei.

Capitolul VI: Concluzii

"Puterea naţiunilor creste si scade,

după cum creste si scade populaţia lor",
Simion Mehedinţi
În zilele noastre preocuparea demografică reapare datorită riscurilor pe care le naşte în
producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenţa în
mod negativ ordinea socială, sau în declanşarea unor tulburări a echilibrelor etnice sau
religioase.
Definiţia pe care o dăm migraţiei are ca premisa implicita afirmaţiile : orice schimbare de
domiciliu stabil intre localităţi implica un fenomen de mobilitate sociala ; orice părăsire
temporara si repetata,pentru munca, a localităţii de domiciliu implica un fenomen de
mobilitate sociala ; schimbarea poziţiei sociala este esenţiala,in majoritate cazurilor,în sensul
că este mai important pentru agentul uman care o suportă, decât schimbarea poziţiei
geografice ; altfel spus,deplasarea în spaţiul geografic afectează calitatea vieţii celor care
migrează prin intermediul deplasării lor iîn spaţiu social.
La acest sfârşit de secol, societăţile dezvoltate confruntate cu greutăţi economice şi sociale,
cât şi societăţile în curs de dezvoltare a căror dificultăţi sunt mult mai mari, nu mai sunt în
măsură, dacă nu adoptă măsuri urgente şi eficiente, să gestioneze corespunzător politica
demografică care oricând poate deveni o adevărată bombă umană.
Cea mai dificilă problemă socială, politică şi economică, cu care se confruntă Republica
Moldova, este migraţia forţei de muncă. La prima vedere, acest lucru n-ar trebui să mire pe
nimeni, pentru că acest fenomen este caracteristic pentru toate ţările lumii în faza trecerii la
economia de piaţă. Însa totuşi noi nu putem trece cu vederea acel moment că, ponderea şi
amploarea migraţiei din ţara noastră este una ieşită din comun. Nu există în lume nici o ţară
decât Moldova, unde o treime din populaţie se află peste hotare cu intenţia de a nu se mai
întoarce înapoi.
Forţa de muncă migrată contribuie la sporirea masei valutare în ţară şi scăderii inflaţiei
băneşti, ceea ce duce la stabilizarea social-economică a ţării, contribuie la diminuarea
conflictualităţii sociale, consolidarea sistemului bancar, îmbunătăţirea stării materiale a
populaţiei, reducerea sărăciei, şi formarea clasei sociale mijlocii. Una din cele mai mari

35
provocări ale tran¬ziţiei este ajustarea educaţiei profesionale la noua economie şi noile
ocupaţii care sunt solicitate. Moldova nu se deosebeşte de alte republici ale fostei Uniuni
Sovietice şi se confruntă cu problema reorganizării sistemului de educaţie şi instruire
profe¬sională în ceea ce priveşte facilităţile, planurile de studii şi obiectele pe care le predă.
Mai multe scenarii sunt posibile pentru evoluţiile din Moldova, dar s-ar putea ca ţara să nu
poată să-l aleagă pe cel prefe¬rat. Este clar că acest status nu poate continua. Costurile
sociale ale traficului de fiinţe umane şi aspectele negative asociate ale migraţiei ilegale nu
sunt acceptabile pentru societate. O reducere a migraţiei ar putea încetini dezvoltarea
economiei, chiar dacă ar contribui la unirea familiilor şi ar soluţiona unele dificultăţi pe piaţa
muncii, ceea ce probabil nu se va întâmpla atâta timp cât Moldova se confruntă cu probleme
interne sociale şi economice, iar cererea pentru lucrul emigranţilor este înaltă. Scenariul
probabil este unul în care nivelul migraţiei rămâne înalt, dar este mai bine controlat şi
fluxurile sunt mai regulate. Unele aspecte negative ar putea persista, dar pot fi concepute
unele intervenţii prin intermediul politicilor.
Eforturile guvernului Republicii Moldova de a îmbunătăţi climatul de afaceri sunt în curs de
desfăşurare de un timp, având ajutorul substanţial al donatorilor externi. Îmbunătăţirile cer
schimbări majore în sectorul public, în normele culturale şi stimulentele economice cu care
se confruntă grupuri mari de oameni. Astfel de schimbări necesită mult timp şi se realizează
treptat, în cele mai bune condiţii. Totodată, succesul acestor reforme va fi, în cele din urmă,
important pentru viitorul R. Moldova.
Există şi alte măsuri ce pot fi utilizate pentru a extinde beneficiile migraţiei şi ale
trans¬ferurilor de peste hotare asupra creşterii, angajării şi reducerii sărăciei. Prima acţiune
se referă la politicile privind volumul, carac¬teristicile şi utilizarea transferurilor.
O recomandare simplă, care ar putea fi abordată ca parte a unui acord bilateral mult mai
cuprin¬zător dintre Moldova şi ţările relevante, este oferirea unui anumit tip de "perioadă de
graţie" (du¬rata căreia ar fi deschisă pentru negociere), în timpul căreia migranţii ar fi
capabili de a munci şi concomitent de a fi liberi să-şi clarifice statutul. Un astfel de acord ar
putea, de asemenea, include prevederi ce ţin de oferirea asistenţei în accesarea, înţelegerea şi
completarea documentaţiei. Din multe interviuri realizate cu migranţii şi autorităţile, pare să
fie foarte evident că autorităţile discu¬tă prea puţin pe marginea acestor subiecte. Iniţierea
implementării acestei recomandări, destul de simple şi directe, pare să fie un pas pozitiv în
direcţia corectă.
În final, calitatea vieţii în Moldova şi, ca urmare, stimularea persoanelor de a locui şi munci
în ţară mai curând decât peste hotare va depinde în mod crucial de accesul la servicii publice
de o calitate acceptabilă - începând cu siguranţa populaţiei până la învăţământ şi ocrotirea

36
sănătăţii - precum şi la un mediu economic care remunerează în mod adecvat persoanele
pentru efortul depus şi investiţiile efectuate. Din moment ce viaţa peste hotare va deveni, în
timp, probabil, mult mai atractivă, iar tot mai mulţi migranţi îşi vor legaliza treptat statutul în
majoritatea ţărilor de destinaţie, Guvernul R. Moldova va ajunge în curând să concureze
pentru persoanele mobile pe plan internaţional. Oricum, moldovenii care constituie al treilea
val al migranţilor potenţiali (secţiunea a 5-ea), ar putea să posede abilităţi esenţiale şi ambiţii
de antreprenoriat, generând o creştere economică majoră, întru binele tuturor moldovenilor.

37
Bibliografia

1. Lege cu privire la migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002;

2. Lege cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din 09.11.94;
3. Lege pentru ratificarea Convenţiei europene cu privire la statutul juridical lucrătorilor
migranţi nr. 20-XVI din 10.02.2006;
4. Hotărâre despre aprobarea Regulamentului privind orientarea profesională şi susţinerea
psihologică a populaţiei în problemele ce ţin de carieră nr. 450 din 29.04.2004;
5. Convenţia intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Federaţiei Ruse cu privire la
activitatea de munca si protecţia sociala a cetăţenilor Republicii Moldova si ai Federaţiei
Ruse, încadraţi in munca in afara hotarelor statelor lor (1993);
6. Acordul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Italiene in domeniul
muncii si Protocolul executiv anexat (2004);
7. Convenţia europeana cu privire la statutul juridic al lucrătorilor migranţi (ratificata de
Republica Moldova in 2006);
8. Lege pentru ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 97 privind
migraţia în scop de angajare, adoptată la Geneva la 1 iulie 1949 nr. 209-XVI din 29.07.2005;
9. "Buletin informativ APC : "Proiectul Implementarea Acordului de Parteneriat şi
Cooperare", Decembrie 2001 ;
10. Document of the World Bank: "Moldova Opportunities for Accelerated Growth",
September 9, 2005;
11. Biroul Naţional de Statistică al R.M. (BNS): ,Raportul 2006;
12. Studiul CBS-AXA 2006: "Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare
Internaţională (ASDI) -Chişinău 2006;
13. Institutul de Politici Publice: "Politici Migraţionale în Republica Moldova",Chişinău-
2005;
14. Internaţional Labour Office: "A global alliance against forced labour",International
Labour Conference of Geneva,Report I(B),Switzerland-2005;
15. International Labour Office: "Prevenirea discriminării,exploatării si abuzului femeilor
lucrătoare migrante", OIM,Cartea 1-6, Chişinău-2005;
16. International Labour Office: " Traficul de fiinţe Umane",OIM, Chişinău-2005;
17. International Organization and NGOS in Moldova: "Moldova Country Fact-Sheet",2006;
18. Organizaţia Internaţională a Muncii: "Instrumente Internaţionale cu privire la lucrătorii
migranţi",Chişinău-2005;

38
19. PROIECT: " Evaluarea Fluxului operaţional, a Datelor şi Tehnologiilor informaţionale în
domeniul migraţiei", 22 ianuarie, 2007;
20. Document al Băncii Mondiale: "Общий обзор доклада на русском языке 1990-
2006",WBG,2006;
21. Document al Băncii Mondiale Moldova: "Oportunităţi pentru o creştere economică
accelerată", WBG - 9 septembrie 2005;
22. Moldova Migration Profile : "Patterns of Migration and Human Resourse Dvelopment
Issues, 18 May 2007;
23. Studiu de Boris Ghencea,Igor Gudumac: "Migraţia de muncă şi remitenţele în Republica
Moldova",OIM,Chişinău -2005;
24. Raport anual : "Banca Naţionala a Moldovei ", 2006;
25. Publicaţia: "Organizaţia Internaţională pentru Migraţie Misiunea în Moldova(OIM)-
de demografie" ,Bucureşti-1975 ;

Referinţe pe web

http://www. Migraţie.md
Agenţia Internaţională a Transparenţei- http://www.transparency.md
Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă - http://www.Anofm.md
Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi UNHCR - http://www.unhcr.md
Agenţia Suedeză de Dezvoltare şi Cooperare în Moldova (SDC) http://www.sdc.md
Asociaţia pentru Democraţie Participativă - http://www.e-democracy.md
Banca Mondială - http://www.worldbank.org.md

39