CUPRINS

§ 1. Introducere………………………………………………………………………….2
§ 2. Scopul şi sarcinile instituţiilor care asigură executarea pedepselor
penale……....................................................................................................................2
§ 3. Sistemul instituţiilor şi organelor care asigură executarea pedepselor penale, a măsurilor
de siguranţă şi măsurilor preventive……………………………….............5
§ 5. Tipurile de instituţii penitenciare, destinaţia şi structura lor…………………….9
§ 6. Concluzii…………………………………………………………..........................13
Bibliografie…………………………………………………………………………….14

2
§ 1. Introducere
Hotărârile cu caracter penal prin care a fost aplicată o pedeapsă, o măsură de siguranţă
sau o măsură preventivă emană de la organe de stat (instanţă de judecată, organ de urmărire
penală), statul având funcţia şi de a asigura punerea în executare a hotărârilor respective,şi de
a executa nemijlocit sancţiunea penală sau măsura preventivă. În vederea realizării acestei
funcţii de regulă sânt înfiinţate instituţii şi organe specializate.
Totalitatea organelor şi instituţiilor care asigură executarea hotărârilor cu caracter
penal pot fi grupate în cele care au fost create special în scopul executării unei sancţiuni
penale sau măsuri preventive şi cele care le execută în Calitate de funcţie suplimentară. La
prima categorie se atribuie spre exemplu instituţiile penitenciare, la cealaltă categorie -
organele afacerilor interne, Departamentul Trupelor de Grăniceri, etc.
În cadrul sistemului execuţional-penal pot fi evidenţiate instituţii şi organe care
execută pedepsele, cele care execută măsurile de siguranţă şi cele care execută măsurile
preventive.

§ 2. Scopul şi sarcinile instituţiilor care asigură executarea pedepselor penale

Principalele scopuri ale legislaţiei execuţional-penale este corectarea condamnaţilor,

care constă în orientarea principală a activităţii instituţiilor şi organelor ce asigură
executarea pedepselor penale. Cu toată diversitatea instituţiilor şi organelor ce asigură
executarea pedepselor, pot fi determinate sarcinile lor comune orientate spre combaterea
criminalităţii. Din acestea putem distinge sarcinile şi scopurile proprii sistemului
execuţional-penal în general şi instituţiilor penitenciare în special, reieşind din prevederile
normative care reglementează procesul, temeiurile, ordinea şi condiţiile executării
pedepselor penale.
Potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal „Pedeapsa are drept scop stabilirea echităţii
sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât
din partea condamnaţilor, cât şi a altor persoane.”1
Din punctul de vedere al rezultatelor finale ale aplicării pedepsei, locul de bază îl
ocupă funcţia de educare.
Prin corijarea condamnaţilor se înţelege formarea la ei a comportamentului docil,
respectuos faţă de om, societate, muncă, normele şi tradiţiile de convieţuire umană.2
Corectarea condamnaţilor se realizează prin intermediul principalelor mijloace de
corijare (art. 171 alin. (1) Cod de executare):
a) modul şi condiţiile de executare a pedepsei;
b) munca social-utilă;
c) munca educativă;
d) instruirea profesională;
e) învăţământul general;
1
Codul penal al Republicii Moldova (în vigoare din 24.05.2009) //Monitorul Oficial 128-129/1012, 13.09.2002
Смирнова Н.Н. Уголовно-исполнительное право. Конспект лекций. Издательство Михайлова. Санкт-
2

Петербург, 1999, c.75

3
 f) influenţa exercitată de societate.
Nivelul de corijare a condamnatului poate fi diferit, cu toate că în legislaţie nu există
astfel de noţiuni ca „păşeşte pe calea corijării”, „a păşit pe calea corijării”, „a păşit ferm pe
calea corijării”, „a demonstrat corijarea sa prin comportare exemplară, atitudine
conştiincioasă faţă de muncă şi participarea activă la viaţa socială”, „nu a păşit pe calea
corijării (este violator al regimului de detenţie), acestea fiind întrebuinţate de administraţia
penitenciarelor la elaborarea referinţelor condamnaţilor când se perfectează documentele
pentru liberarea condiţionată înainte de termen (art. 91 Cod penal al RM) sau pentru
înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă (art. 92 Cod penal al
RM).3
Scopul prevenirii infracţiunilor se realizează pe două căi. Prima - neadmiterea comiterii
de infracţiuni din partea condamnaţilor în timpul ispăşirii pedepsei. Acest scop se consideră
realizat doar în cazul în care condamnatul este lipsit de posibilitatea de a comite o nouă
infracţiune.
În acest scop, condamnaţii la închisoare sânt izolaţi de societate, unele categorii se deţin
separat de altele, se organizează paza şi supravegherea condamnaţilor, se modifică statutul
lor juridic, spre exemplu, se introduce cenzura corespondenţei, controale şi percheziţii etc.
De rând cu aceste restricţii ale statutului juridic al condamnaţilor, instituţiile şi organele
care asigură executarea pedepselor penale organizează şi desfăşoară măsuri operative de
investigaţii, profilactice şi alte măsuri de descoperire, prevenire şi contracarare a
manifestărilor criminale în mediul condamnaţilor.
A doua direcţie, constă în prevenirea infracţiunilor din partea foştilor condamnaţi şi a
altor persoane. În privinţa foştilor condamnaţi, se aplică sistemul de măsuri de reabilitare şi
adaptare socială, control şi supraveghere, ce-s orientate spre prevenirea săvârşirii de către
aceste persoane a unor noi infracţiuni.
Conform prevederilor art. 165 alin. (2) Cod de executare al RM, putem evidenţia
următoarele sarcini ale legislaţiei execuţional-penale:
- reglementarea ordinii şi condiţiilor de executare a pedepsei;
- determinarea mijloacelor de corijare a condamnaţilor;
- stabilirea modului de executare a măsurilor de siguranţă şi prevenire;
- protecţia drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei;
- acordarea de ajutor condamnaţilor la adaptarea lor socială.
Legea cu privire la sistemul penitenciar4, determinând sarcinile executării pedepselor
penale, atribuie soluţionarea lor în competenţa instituţiilor şi organelor care asigură
executarea pedepselor penale între realizarea scopului general - corectarea condamnaţilor.

3
M.Laşcu, S. Mantaluţa. Drept execuţional-penal. Chişinău, 2003, pag.40- 41
4
Legea Republici Moldova”Cu privire la sistemul penitenciar al RM ” din 17,12,1996 art. 2
4
§ 3. Sistemul instituţiilor şi organelor care asigură executarea pedepselor penale, a măsurilor
de siguranţă şi măsurilor preventive

Executarea pedepselor penale este una din funcţiile puterii executive a statului. O dată ce
pedeapsa penală, are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului,
precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea condamnaţilor, cât şi a altor
persoane, realizarea acestora fiind sarcina comună a instituţiilor şi organelor care asigură
executarea pedepselor penale.
Realizarea scopurilor pedepsei în procesul executării este o problemă complexă şi
presupune crearea unui sistem special de instituţii şi organe de stat care urmează a fi
completate cu cadre de pregătite din punct de vedere juridic, pedagogic, psihologic şi cu
capacităţi organizatorice impecabile.
Instituţiile şi organele care execută pedepsele penale, inclusiv instituţiile penitenciare,
alcătuiesc în totalitatea lor sistemul execuţional-penal, activitatea căruia este reglementată
de Codul le executare, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, Legea cu privire la
sistemul penitenciar şi de alte acte normative.
În procesul de executare a pedepsei, de asemenea, pot fi implicate organe şi persoane cu
funcţii de răspundere din diverse instituţii şi organizaţii de stat, activitatea de bază a cărora
este legată de îndeplinirea altor funcţii. De regulă, acestea exercită obligaţiile cu privire la
executarea pedepselor sub controlul organelor de drept în baza normelor dreptului
execuţional-penal.
Pe parcursul unei perioade îndelungate de timp instituţiile care executau în special
privaţiunea de libertate erau în subordonarea Ministerului Afacerilor Interne. Realizând
recomandările Consiliului Europei, în urma reformei penitenciare, sistemul penitenciar al
Republicii Moldova a trecut în subordonarea Ministerului Justiţiei.
Sistemul penitenciar include:
- Departamentul instituţiilor penitenciare. El reprezintă o subdiviziune structurală
independentă a aparatului central al Ministerului Justiţiei şi asigură organizarea
executării pedepselor penale. DIP asigură exercitarea controlului departamental
prin două forme de bază: inspectarea şi dările de seamă parvenite de la organele şi
instituţiile din subordonare. În rezultatul controlului se dă o apreciere activităţii
acestora, se fixează măsuri concrete de înlăturare a neajunsurilor şi factorilor ce le
garantează. În subordonarea DIP se află şi Detaşamentul cu Destinaţie Specială,
mun. Chişinău, Direcţia Trupelor de Pază, Supraveghere şi Escortă, mun.
Chişinău, Centrul instructiv, com. Goian, mun. Chişinău, Centrul pentru
aprovizionarea tehnico-materială a sistemului penitenciar.
- Instituţiile penitenciare. Tipurile de instituţii penitenciare sânt stabilite atât de
legislaţia penală (art. 72 Cod penal), cât şi de legislaţia execuţional-penală (art.
219 Cod de executare), secţiunea 3-a a Statutului executării pedepsei de către
condamnaţi). Instituţiile penitenciare sânt persoane juridice. Hotărârile privind
5
 crearea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor penitenciare se adoptă de Guvern,
la propunerea Ministerului Justiţiei, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 826 din
04.08.2005 cu privire la instituţiile penitenciare 6 actualmente în Sistemul
Penitenciar al RM sunt incluse instituţii penitenciare, iar prin Ordinul Ministrului
Justiţiei nr. 327 din 18.08.2005 privind stabilirea tipurilor penitenciarelor şi
sectoarelor de detenţie create în cadrul acestora a fost determinat tipul de bază a
penitenciarelor.
- Întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi asociaţiile acestora. După
forma organizatorico-juridică ele sânt întreprinderi de stat şi îşi pot desfăşura
activitatea atât pe lângă instituţiile penitenciare, cât şi de sine stătător. Organul
ierarhic superior pentru întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar este DIP.
La aceste întreprinderi nu se creează consilii de administrare.
Instituţiile şi organele care asigură executarea pedepselor penale, lista cărora se conţine
în art. 173-175 Cod de executare, pot fi divizate în două grupe.
Prima grupă o constituie instituţiile şi organele funcţia de bază a cărora este executarea
pedepselor penale:
a) birourile de probațiune:
b) executorii judecătorești;
c) instituţiile penitenciare;
d) unitatea militară disciplinară.
Birourile de probațiune sânt instituţii în structura organelor Ministerului de Justiţie care
asigură executarea:
- pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate;
- pedepsei retragerii gradului militar, a titlului special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat;
- pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii;
- hotărârilor privind condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, privind
înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă, privind
liberarea de pedeapsă a minorilor, privind amânarea executării pedepsei aplicate
femeilor gravide şi femeilor care au copii în vârstă de până la 8 ani;
- pedepselor aplicate persoanelor juridice altele decât pedeapsa amenzii.
Executorii judecătorești execută pedeapsa amenzii aplicate persoanelor fizice și
persoanelor juridice. Executarea pedepsei amenzii aplicate condamnaţilor care execută
pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare.
Instituţiile penitenciare sânt destinate repartizării diferenţiate şi deţinerii separate a
persoanelor condamnate la pedeapsa cu: închisoare; detenţiune pe viaţă.
Diferenţierea condamnaţilor la pedepse privative de libertate se face după mai multe
criterii: sex, vârstă, gravitatea infracţiunii săvârşite, pericolul social pe care-1 prezintă
condamnatul, comportamentul condamnatului în timpul ispăşirii pedepsei, starea sănătății

6
etc.
Diferenţierea condamnaţilor prezintă importanţă pentru: individualizarea în grup a
executării pedepselor privative de libertate, prevenirea influenţei negative a infractorilor
mai periculoşi asupra condamnaţilor primari şi la termene scurte, (prevenirea răspândirii
bolilor contagioase).
Clasificarea condamnaţilor supuşi detenţiei, prevăzută de art. 224 Cod de executare
creează posibilitatea favorabilă de a desfăşura lucrul educativ individual cu condamnaţii,
orientată spre conştientizarea învingerilor greşite formate la condamnat asupra normelor
unanim acceptate de societate, care şi determină comportamentul persoanei.
Conştientizarea de către condamnaţi a echităţii pedepsei aplicate şi a aplicării de către
stat a măsurilor de constrângere este condiţia de bază în realizarea scopurilor pedepsei, la
care se direcţionează principala sarcină a sistemului execuţional-penal şi a altor organe ce
execută pedeapsa.
La baza diferenţierii stau următoarele principii ale dreptului execuţional-penal: echităţii
sociale, egalităţii, democratismului, umanismului, respectării drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii umane, egalităţii condamnaţilor în faţa legii, aplicării raţionale a mijloacelor de
corijare a condamnaţilor stimulării comportamentului respectuos faţă de lege.5
Unitatea militară disciplinară este destinată pentru ispăşirea pedepsei cu „trimiterea
într-o unitate militară disciplinară” pentru condamnaţii militari în termen.
Articolul 69 Cod penal prevede: „Militarilor care, în timpul îndeplinirii serviciului
militar în termen, au săvârşit infracţiuni li poate aplica trimiterea într-o unitate militară
disciplinară... ”. Unităţi militare disciplinare în Republica Moldova nu există. Norma
existentă astăzi în Codul penal este numai pe hârtie.
În locul acestei forme de pedeapsă, judecătorii Judecătoriei Militare aplică alte forme.
Neexecutarea art. 69 Cod penal este admisibilă deoarece în aşa unitate militară ar fi existat
un regim social, condiţii mai adecvate de reeducare, iar aflarea aici ar fi avut consecinţe mai
favorabile pentru condamnaţi. E de datoria Parlamentului nu numai de a adopta legi
adecvate, dar şi de a asigura respectarea lor şi în special a implementa toate formele de
pedeapsă prevăzute în Codul penal.6
Cu toate acestea, principalele mijloace de corijare şi reeducare i condamnaţilor sânt:
modul şi regimul de ispăşire a pedepsei, stabilite în unitatea disciplinară, munca social-utilă,
acţiunile educative, pregătirea militară şi pregătirea pentru muncă.
Către a doua grupă se atribuie organele, pentru care executarea pedepselor apare ca o
funcţie suplimentară la atribuțiile lor de bază:
a) instanţa de judecată;
b) administraţia organizaţiei, în care activează condamnatul;
c) comenduirea instituţiilor şi unităţilor militare;
d) organul împuternicit în conformitate cu legea să anuleze dreptul de a exercita o
anumită activitate sau de a ocupa o anumită funcţie;
5
M.Laşcu, S. Mantaluţa. Drept execuţional-penal. Chişinău, 2003, pag.45
6
Ульяновски Г., Один из наиболее суровых в Европе уголовных кодексов, газета Право, Юридическое
издание,четверг,22 июня,2006,№ 11(106), с. 3
7
 e) persoana oficială sau organul corespunzător, care a conferit grad militar, titlu
special, grad de calificare (clasificare) sau distincţii de stat.
O dată cu comiterea unei infracţiuni pot fi scoase în evidenţă şi anumite stări, situaţii cu
caracter contributiv la comiterea infracţiunii care persistă şi după comiterea acesteia, de
exemplu, o stare de boală a infractorului sau de incapacitate profesională. Unele situaţii,
stări, sânt legate direct sau indirect de persoana infractorului. Totodată există probabilitatea
ca asemenea stări, situaţii sau „stări de lucruri” continuă şi în viitor, prezentând pericolul
repetării săvârşirii de noi încălcări de lege.7
Existenţa unor asemenea împrejurări determină luarea unor măsuri speciale de prevenire
a săvârşirii de noi infracţiuni. Aceste măsuri, sânt măsurile de siguranţă şi măsurile
preventive prin care urmăreşte înlăturarea stărilor şi situaţiilor de pericol social care conduc
la comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală.
Conform art. 174 Cod de executare, instituţiile şi organele care asigură executarea
măsurilor de siguranţă ș sânt:
1. Executarea măsurilor de constrângere cu caracter medical se asigură de către instituţiile
curative specializate.
2. Executarea hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrângere cu
caracter medical alcoolicilor şi narcomanilor condamnaţi care execută pedeapsa
închisorii sau detenţiunii pe viaţă se asigură de către penitenciare. Dacă, după eliberarea
din locurile de deţinere, este necesară continuarea tratamentului medical forţat,
executarea hotărârii se asigură de către instituţiile medicale specializate.
3. Executarea hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea măsurilor de constrângere cu
caracter educativ se asigură de către organul de probaţiune în a cărui rază teritorială se
află domiciliul minorului, de către instituţia specială de învăţământ şi de reeducare sau
instituţia curativă şi de reeducare.
4. Executarea hotărârilor privind expulzarea cetăţenilor străini şi apatrizilor se asigură de
către organele afacerilor interne.
5. Executarea hotărârilor privind confiscarea specială se asigură de către executorii
judecătoreşti.
Conform art. 175 CE al RM, instituţiile şi organele care sigură executarea măsurilor
preventive sânt:
1) Executarea obligaţiei de a nu părăsi localitatea se asigură de către organul afacerilor
interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.
2) Executarea obligaţiei de a nu părăsi ţara se asigură de către organul afacerilor interne
în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.
3) Executarea garanţiei personale sau garanţiei unei organizaţii se asigură de către
persoanele care şi-au asumat angajamentul de a garanta comportamentul corespunzător al
prevenitului.
4) Executarea ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de transport
se asigură de către organul de poliţie rutieră în a cărui rază teritorială se află domiciliul
prevenitului.
5) Transmiterea sub supraveghere a militarului se asigură de către comandantul unităţii
militare.

7
Ion Oancea, „Drept execuţional penal”, Editura All, Bucureşti, 1998, pag. 302
8
 6) Transmiterea sub supraveghere a minorului se asigură de către persoanele care s-au
obligat să asigure comportamentul corespunzător al prevenitului.
7) Controlul asupra prevenitului liberat provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune
se asigură de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul
prevenitului.
8) Supravegherea executării arestării la domiciliu se asigură de către organul afacerilor
interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul prevenitului.
9) Executarea arestului preventiv se asigură de către penitenciare, inclusiv de către
izolatoarele de urmărire penală ale Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului
Justiţiei.

§ 4. Tipurile de instituţii penitenciare, destinaţia şi structura lor

În scopul onorării obligaţiunilor pe care Republica Moldova şi le-a asumat aderând la

Consiliul Europei, în ţară se realizează procesul de reformare a sistemului penitenciar,
direcţia principală căruia este aducerea legislaţiei naţionale în corespundere cu standardele
internaţionale.
În aceste condiţii au fost elaborate şi adoptate un şir de acte normative.
Astfel, în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova din 8 decembrie 1995 Direcţia
Instituțiilor Penitenciare a fost trecută în subordinea Ministerului Afacerilor Interne al
Republicii Moldova în subordinea Ministerului Justiţiei,8 fapt care a avut un efect pozitiv
în organizarea activităţii lui. Însă simplul transfer al Departamentului Instituţiilor
Penitenciare nu este în stare să rezolve toate problemele cu care se confruntă
penitenciarele moderne. Pentru aceasta este necesar de a duce reforma penitenciară la bun
sfârşit - de a restructura conducerea locală şi serviciile penitenciare.9
Dirijarea comună a instituţiilor penitenciare îi revine Departamentului Instituţiilor
Penitenciare al Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, care este condus de către
Directorul general - adjunctul ministrului Justiţiei al Republicii Moldova.
Potrivit art. 6 al Legii cu privire la sistemul penitenciar, Departamentul Instituţiilor
Penitenciare este o subdiviziune structurală independentă a aparatului central al
Ministerului Justiţiei, care asigură organizarea executării pedepselor privative le libertate.10
Esenţa şi conţinutul pedepsei penale ca formă specială de constrângere statală o
constituie limitările drepturilor şi libertăţilor revăzute de lege.
Astfel, prin executarea pedepsei, urmează să subînţelegem ordinea aplicării acestor
limitări în drepturi, reglementate de normele dreptului execuţional penal. Executarea
pedepsei este nu numai o categorie juridică, ci şi una psihologică, deoarece îşi pune scopul
corectării condamnaţilor.
Partea educativă a acesteia, determină conţinutul psihologic al normelor dreptului
execuţional-penal.
8
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova „ Cu privire la chestiunile ce ţin de transferarea Direcţiei
Instituţiilor Penitenciare în subordinea Ministerului Justiţiei” nr. 865 din 28.12.1995 (M.O. nr. 19/1996).
9
Carp S., Prevenirea criminalităţii penitenciare, Chişinău, 2004, p. 99.
10
Legea Republicii Moldova „ Cu privire la sistemul penitenciar al R.M. ” din 17.12.1996
9
 Executarea pedepselor privative de libertate în Republica Moldova este asigurată
de:penitenciarele de tip deschis, semiînchis, închis, penitenciarele pentru minori şi
penitenciarele pentru femei.11 De asemenea, la categoria penitenciarelor se atribuie
izolatoarele de urmărire penală şi spitalele penitenciare.
Sistemul penitenciar al Republicii Moldova include 19 instituţii penitenciare12, care
realizează executarea pedepsei cu închisoare, cuprinzând: 2 penitenciare de tip deschis, 3
penitenciare de tip semiînchis, 5 penitenciare de tip închis, 5 izolatoare de urmărire penală,
un penitenciar pentru minori, un penitenciar pentru femei şi un spital penitenciar.
Esenţa pedepsei cu închisoare, din punct de vedere al realizării, constă în aceea că
condamnatul este deținut în instituția penitenciară pentru un termen stabilit şi anume prin
aceasta se izolează de societate.
Pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, instituţiile penitenciare dispun
de condiţiile necesare: de cadre, bază tehnico - materială, ajutor din partea organelor puterii
şi obşteşti.
Bazându-ne pe prevederile articolului 61 Cod de executare “Pedeapsa este o măsură de
constrângere statală şi un mijloc de corectare şi «educare a condamnatului...”. În
scopul realizării acestor sarcini, în instituţiile penitenciare funcţionează
următoarele servicii:
a) Serviciul regim şi supraveghere;
b) Serviciul securitate;
c) Serviciul lucrul educativ;
d) Laboratorul psihologic;
e) Serviciul medical;
f) Serviciul logistică;
g) Serviciul resurse umane;
h) Serviciul pază;
i) Contabilitatea;
j) j) Secţia specială.
Fiecare din serviciile sus menţionate, au obligaţiunile lor specifice, însă scopul lor comun
este reeducarea condamnaţilor şi integrarea socială a acestora.
Potrivit scopului şi rolului pe care-l are, penitenciarul trebuie construit şi amenajat în aşa
fel, încât să asigure separarea strictă a deţinuţilor în diferite categorii. 13 Construcţiile trebuie
să fie solide, să aibă grad mare de siguranţă, să aibă dotări şi amenajări necesare pentru
asigurarea separaţiei şi pentru desfăşurarea activităţilor cu deţinuţii.
Instituţiile ce asigură executarea pedepselor privative de libertate (instituţiile
penitenciare) sânt parte componentă a sistemului execuţional-penal. Ele sânt investite cu

11
Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002, art. 72.
12
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova № 826 „Cu privire la instituţiile penitenciare din 04.08.2005, Monitorul
Oficial al R. Moldova nr. 107-109/894 din 12.08.2005
13
Codul de executare, al Republicii Moldova, din 24.12.2004, art. 224.

10
anumite sarcini concrete pentru atingerea scopurilor pedepsei penale.
Principala sarcină care stă în faţa tuturor instituţiilor penitenciare este executarea
pedepsei cu închisoare, în procesul căreia prin diferite mijloace de influenţă se urmăreşte:
corijarea condamnaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât din partea
condamnaţilor, cât şi a altor persoane precum şi restabilirea echităţii sociale.
Aceste scopuri se realizează prin mijloacele principale de corijare a condamnatului
prevăzute în art. 168 alin. 1) Cod de executare, fiind: modul şi condiţiile de executare a
pedepsei (regimul), munca social-utilă, munca educativă, instruirea profesională,
învăţământul general, influenţa exercitată de societate.
Conform art. 2 al Legii Republicii Moldova cu privire la sistemul penitenciar, instituţia
penitenciară are următoarele sarcini:
a) punerea în executare a pedepsei privaţiunii de libertate;
b) întreţinerea persoanelor în izolatoarele de urmărire penală, în conformitate cu
legislaţia;
c) asigurarea ordinii de drept şi legalităţii în instituţiile penitenciare, a securităţii
condamnaţilor şi deţinuţilor, precum şi a personalului, a persoanelor cu funcţii de
răspundere şi a cetăţenilor aflaţi pe teritoriile acestor instituţii;
d) desfăşurarea activităţii de urmărire penală operativă şi participarea, în comun cu
organele de poliţie, la descoperirea şi profilaxia infracţiunilor;
e) antrenarea în muncă a condamnaţilor, asigurarea pentru aceştia a posibilităţii de a se
instrui în învăţământul mediu de cultura generală şi profesional, educarea lor spirituală şi
cultural-estetică, precum şi realizarea măsurilor pentru adaptarea socială a persoanelor
eliberate din locurile de detenţie.
În sens îngust, prin instituţie penitenciară se înţelege locul unde îşi ispăşesc pedeapsa
persoanele condamnate la o pedeapsă privativă de libertate (închisoare sau detenţiune pe
viaţă).
În sens larg, prin penitenciar se înţelege (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) o
instituţie subordonată Departamentului Instituţiilor Penitenciare în care, conform hotărârii
instanţei de judecată, îşi execută pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la
închisoare şi detenţiune pe viaţa, precum şi locurile de detenţie provizorie pentru persoanele
faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv.
În conformitate cu art. 16 CP al RM, pedeapsa cu închisoarea poate fi aplicată pentru
comiterea diferitelor infracţiuni în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil (infracţiuni
uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi aplicarea detenţiunii pe viaţă pentru
săvârşirea infracţiunilor excepţional de grave). Categoriile de infracţiuni enumerate, se
deosebesc unele de altele, prin caracterul şi gradul prejudiciabil, de aceea apare necesitatea
de a diferenţia condamnaţii ce au comis infracţiuni care se deosebesc una de alta prin
obiectul atentării, scopuri, motive, conţinutul laturii subiective, metodele de comitere a
infracţiunii şi multe alte semne ce reflectă caracterul şi nivelul orientării antisociale a
personalităţii infractorului.
În izolatoarele de urmărire penală se deţin:
11
 a) persoanele în privinţa cărora, în baza hotărârii judecătorului de instrucţie sau
instanţei judecătoreşti, a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest;
b) persoanele lăsate în izolatorul de urmărire penală sau transferate în acest loc din
locurile de executare a pedepsei pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală ori în
legătură cu judecarea cauzelor în instanţele de judecată;
c) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în privinţa
cărora hotărârea nu este definitivă;
d) persoanele condamnate la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă
până la trimiterea lor sub escortă în locurile de executare a pedepsei;
e) persoanele condamnate lăsate, în modul stabilit de legislaţie, în izolatorul de
urmărire penală pentru a îndeplini lucrări de deservire gospodărească;
f) deţinuţii escortaţi aflaţi în tranzit.14
În penitenciarele de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare
pentru infracţiuni săvârşite din imprudenţă (art. 72 alin. (2) Cod penal).
În penitenciarele de tip semiînchis îşi ispăşesc pedeapsa condamnaţii la închisoare
pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvârşite cu intenţie (art. 72 alin. (3) Cod
penal).
În penitenciarele de tip închis îşi ispăşesc pedeapsa condamnaţii pentru săvârşirea
infracţiunilor deosebit de grave, excepţional de grave, recidivă de infracţiuni, precum şi
persoanele condamnate la detențiune pe viață sau condamnaţii la detențiune pe viaţă, cărora,
în urma unei graţieri, li s-a stabilit închisoarea pe un anumit termen (art. 72 alin. (4) Cod
penal).
Persoanele condamnate care nu au ajuns la majorat, execută pedeapsa în penitenciare
pentru minori sau în sectoare separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea
pentru ei a condiţiilor penitenciarului pentru minori (art. 197 alin. (2) Cod de executare).
Femeile condamnate execută pedeapsa în penitenciare pentru femei sau în sectoare
separate ale penitenciarelor nespecializate, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor
penitenciarului pentru femei. Persoanele de sex feminin condamnate care nu au ajuns la
majorat execută pedeapsa în penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor
penitenciarului pentru minori (art. 197 alin. (3) Cod de executare).

14
Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, din 26.05.2006, Secţiunea a 18-a, pct. 175.

12
2