Jus rerum.

Caile de sanctionare a servitutilor

In dr.roman servitutile au fost protejate, sanctionate in moduri diferite:

1. prin intermediul actiunilor specifice: a) actio confessoria b) actio negatoria
2. Prin actiuni generale sau utile
3. Prin actiuni pretoriene

1. Actiunile confesorii si negatorii

A. Actio confessoria:
- Subiectul activ: orice persoana ce pretindea a avea o servitute asupra bunului altuia
- Subiectul pasiv: orice persoana care prin acte, fapte pretentii pune sub semnul intrebarii existenta unei
servituti constituite in favoare subiectului activ.
- Aceasta act a fost calificata ca fiind una arbitrara, deoarece judecatorul chemat sa arbitreze il invita pe
parat sa promita ca nu-l va tulbura pe reclamant in liberul exercitiu al servitutii pe viitor.

B. Actio negatoria
- Subiectul activ: proprietarul bunului aparent (propr. neaga oricarei pers. dr. de a exercita prerogativele
vreunei servituti asupra bunului) aservit.

- Act. a fost considerata arbitrara cu aceeasi promisiune si sanctiune de a plati daune-interese.

2. Actiones utiles:
- Pt servitutile aparute mai tarziu prin modalitati inedite care nu puteau fi protejate prin mijloace
procesuale existente, au fost create act. utile.
- erau rezervate titularilor servitutilor create prin:
a)praescriptio longi ac longissimi temporis,
b)un pact insotit de o stipulatie(promissio)
c) prin quasi-traditio.
- ex tipic: actio Publiciana.

3.. Interdictele pretoriene:

In epoca clasica protejau doar servitutile prediale (reale)
Mai tarziu li s-a recunoscut si titularilor unor servituti personale, dr. de a apela la aceste interdicte :
-uzufructuarii
-uzuarii
- habitatorii.