1.Clasificarea si definitia leziunilor distrofice.

-Procese patologice datorate unor tulb ale metab celular sub actiunea unor
factori nocivi interni sau externi ce duc la alterare structurala reversibila/ireversibila
• Distrofii proteice:
 Intracelular: -distrofia granulara (intumescenta tulbure) = prezenta in
citoplasma celulara a unor depozite granulare
-distrofia vacuolara (intumescenta clara) = prezenta in citoplasma celulara a unor
vacuole cu balonizarea celulei
-distrofia hialina = depunerea de picaturi omogene, glicoproteice in citoplasma
celulelor
 Extracelular: -distrofia amiloida = depunerea in tresutul extracelular a unui
material fibrilar (amiloid)
-distrofia fibrinoida = depunerea in tesuturi a unui material granular, omogen,
eozinofilic
-distrofia hialina = depunerea interstitiala a unei substante amorfe, omogene,
eozinofile pe structurile fibrilare extracelulare
• Distrofii lipidice:
 Ale lipidelor simple:-obezitate
-casexie
-lipomatoza
-steatoza = depunerea de trigliceride in organe
parenchimatoase care in mod normal nu contin lipide
 Ale lipidelor complexe: -boala Niemann-Pick = deficit de sfingomielinaza
-boala Gaucher = deficit de glucocerebrozidaza
-boala Tay-Sachs = deficit de galactozidaza
-boala Krabe (leukodistrofia globoida)
• Distrofii glucidice:
 Diabetul zaharat: - insulino-dependent
- insulino-independent
 Glicogenoze – grupul hepatic
- grupul miopatic
- grupul miocardic
 Mucopolizaharidoze:-sindrom Hurler
-sd Hunter
-sd Morquio
• Distrofii pigmentare:
 Lipofuscina
 Melanina
 Feritina
 Pigmenti exogeni
• Distrofii minerale
 Calciul
 Cuprul
• Distrofii ale nucleoproteinelor
 Guta

1
 Alte tipuri

2. Leziuni distrofice granulo-vacuolare

 distrofia granulara (intumescenta tulbure)

-se caract macrosc prin organomegalie, consistenta flasca, friabila cu aspect de
carne fiarta
-MO: celulele cresc in dimensiuni cu aparitia unui material granular fin in citopl
-ME: dilatarea RER, balonizarea MT cu diminuarea cristelor si hiperhidratare
-apare in organele parenchimatoase: ficat (hepatita acuta si cronica), rinichi
(intoxicatii, nefropatii tubulo-interstitiale), miocard (distrofia ceroasa Zencker)
-daca MB este intacta epiteliul se regenereaza fara sechele
 distrofia vacuolara (intumescenta clara)
-se caract macrosc prin organomegalie cu consistenta friabila
-MO: vacuolizari citoplasmatice cu balonizarea celulei
-apare in organele parenchimatoase, dar este mai grava ca cea granulara
-separarea dintre cele 2 tipuri de distrofii este pur didactica, in realitate ele
asociindu-se in aceeasi celula

3. Distrofia hialina intracelulare

-se caract prin depunerea de picaturi omogene glicoproteice in citopl celulelor

-se evidentiaza in:
-epiteliul TCP - in intoxicatii,
-in hepatocite prin corpii Mallory (incluziuni eozinofilice perinucleare – alcoolici
– care contin citokeratina si ubiquitina),
-in plasmocite – corpusculii Russell (agregate de Ig perinuclear),
-in celulele interstitiale Leydig - cristale proteice Reincke,
-in celulele bazofile HF = cel Crooke (aspect omogen, sticlos, fibrilar) in sd
Cushing

4. Distrofia hialina extracelulara

-depunere interstitiala a unei substante amorfe omogene, eozinofile pe structurile

fibrilare extracelulare
-organele sunt dure, translucid sticloase, alb sidefii cu aspect de glazura de tort
-fiziologic: -depuneri in capsula splenica (imbatranire splenica) si are aspect de
splina glazurata
-corpii albicans ovarieni
-patologic: -cicatrici (cheloidul la arsi)
-tumori – fibromul uterin, schwanomm
-seroase
-arteriole medii – in DZ, ducand la aparitia arteriosclerozei si cu
aparitia HTA

5. Distrofia amiloida – generalitati

2
 -definitie: se caracterizeaza prin depunere in tesuturi extracelulare de material
fibrilar intr-o varietate de conditii patologice
-nu determina o reactie inflam
-poate fi identificate -macroscopic prin reactia Virchow: lugol + H2SO4 -> brun
-MO: -reactia ortocromatice cu rosu de Congo -> rosu, iar
in lumina polarizata da birefringenta verde
-reactia metacromatica cu violet de metil -> rosu
-Van Gieson -> galben cafeniu
-structura chimica: 90% proteine fibroase si 10% hidrati de carbon (condroitin
sulfat si acid neuramic) -> insolubil in apa si solubil in acizi puternici
-morfologic este o proteina fibrilara cu structura beta-pliata, cu doua componente:
F – majora si P – minora
-ME: se constata filamente de 7,5 nm dispuse in perechi rasucite
-MO: material omogen roz-palid refractil, localizat cu predilectie la nivelul
substantei fundam, de-a lungul fb de reticulina si colag precum siu de-a lungul MB
epiteliale si in media vaselor mici
-clasificare morfologica:
tipul AA
-structura beta-pliata
-compozitie: amiloidului i se asociaza un polipeptid provenit din
proteinele plasmatice (SAA = serum associated amyloid)
-depunere: ficat, spl, rinichi
 tipul AL
-structura beta-pliata
-compozitie: polipeptid derivat din portiunile N-term ale lt usoare de Ig G
-depunere: cord, tb dig, piele, muschi
amloidoza renala
-macroscopic: R marit de V, consist ferma, palid albicios, translucid (R mare
slaninos)
-MO: depunere selectiva la niv capil glomerulare, mezangiu, in peretele aa mici,
subendotelial si la niv MB in TCD/P, ce contin in lumen cilindri hialini
-evolutie: spre sd nefrotic, cu IRC si deces
amiloidoza spl
-macroscopic: spl marita de V, dura, palida albicioasa, depunerea amiloida
trecand prin doua stadii:
1.forma nodulara (spl Sagu) – dep amil la niv foliculilor splenici
2.forma difuza (spl sunca) – dep in tot parenchimul, care ii confera un
aspect brun rosiatic de carne afumata
-MO: amiloidul inconjoara struct foliculare, inlocuindu-le complet, dar se depune
si interstitial si in sinusurile spl

6. Distrofia fibrinoida

-distrof prot extracel datorata dep in tes a unui mat granular, omogen, eozinofilic
-ME: fb de colag tumefiate, dilacerate si omogenizate

3
 -dpdv chimic: compus din fibrina, gama-globuline, MPZ si resturi nucleare
-localizare: interstitial, cu aparitia unei reactii inflam limfoplasmocitare si
macrofagice ->formarea unei cicatrici
-apare in: vasculite, boli de colagen (LES), HTA maligna (necroza fibrinoida a
mediei arteriolelor), ulcer gastric, PAR

7. DZ

-def: afectare cronica a celor 3 metab:lip, gluc, prot, caratc prin Hglic cu utiliz
defectuoasa a glugozei pe sema unui raspuns ineficient al secretiei de insulina
-clasificare:
-forma primara ce poate fi insulino-dependent/independent aceasta avand
la randul ei 3 forme: forma obeza, forma nonobeza si tipul MODY (mature on set
diabetes in young)
-forma secundara care apare secundar inflam, admin de corticosteroizi,
hemocromatozei
-factori:
-susceptibilitate genetica (fenotipurile HLA-DR3 si HLA-DR4)
-autoimunitatea – auto-Ac anti celule beta-pancr
-virusuri (urlian, al rubeolei)
-morfologie: atrofia insulelor Langerhans, degranularea celulelor beta-pancr,
fibroza stromala, depunere de amioloid perivasc, infiltrat inflamator cu LT/B periacinar
(proces de insulinita)
-complicatiile sistemice: infectii tegumentare cu staf/strepto (erizipel), mucoase
(candida albicans oral sau genital) si pielonefrita acuta, macroangiopatia, microangiopatia

8. Macroangiopatia diabetica

-ateroscleroza carotidiana si vertebro-bazilara -> accidente ischemice tranzitorii

cerebral (AITC) mergand pana la AVC
-ateroscleroza coronariana cu aparitia cardiopatiei ischemice si IMA
-ateroscleroza renala cu necroza papilara
-ateroscleroza ilio-femurala cu gangrena umeda la haluce/calcai

9. Nefroangiopatia diabetica

-microangiopatie diabetica afecteaza arteriolele si capilarele si se caract histopat

prin arterioloscleroza hialina si ingrosarea MB prin glicozilare non-enzim a prot
-microangiopatia diab cupr 3 entitati: nefropatia diabetica, retinopatia diabetica,
neuropatia diabetica
-nefroangipatia se manifesta prin albuminurie, datorita ingrosarii MB si crsterii
permeab capil
-histopatol apare glomeruloscleroza nodulara cu hialinizare (nodulii Kimmelstiel-
Wilson), urmata de o glomeruloscleroza difuza
-evolueaza spre IRC

4
 10. Retinopatia diabetica

-poate fi de 2 tipuri:
-retinopatia de fond caract prin exsudate retiniene si microanevrisme
-retinopatie proliferativa caract printr-o retea capil de neoformatie intre
retine si cp vitros
-evolueaza spre cecitate

11. Neuropatia diabetica

-apare prin ingrosarea capil cu ischemie nv si se caract prin degenerescenta cel

Scwann si demineralizare
-la niv nn perif somatici apare pierderea sensibilitatii tactile in “ciorapi si manusi”
(polineuropatie simetrica periferica, cu parestezii si disparitia reflexului de intindere); in
timp apar ulcere trofice
-afectarea nn perif veget det disfct esofagiene, diaree, incontineneta urinara si
impotenta la barbati

12. Glicogenozele

-sunt boli de tezaurizare a glicogenului prin deficit enzimatic cu acumularea lui in

lizozomi si aparitia unor celule mari cu mb groasa si citopl EO (“cel vegetale”)
evidentiate cu carmin amoniacal BEST sau PAS cu diastaza
-se descriu 12 tipuri grupate in 3 grupuri:
1. grupul hepatic – are pa prototip b. von Gierck (deficit de G6P)
2. grup[ul miopatic – are ca prototip b. McArdle (deficit de fosforilaza)
3. grupul miocardic – are ca prototip b. Pompe (deficit de maltaza)

13. Mucopolizaharidozele
-b autosomale recesive caract prin acumul de MPZ in lizozomi cu aparitia unor
cel balonizate PAS+
-bolnavul prezinta: ankiloze articulare, deform ale schel, retard mintal, pierdere de
MPZ prin urina, opacifieri ale corneei, facies dismorfic, grosier (garguilism)
-se descriu 7 tipuri dintre care mai importante sunt:\
-sd Hurler – deficit de alfa-L-iduronidaza cu acumulare de dermatan si
heparan sulfat in piele
-sd Hunter – deficit de sulfataza

14. Steatoza hepatica

-steatoza = depunere de TG in organele parenchimatoase in care in mod normal

nu exista lipide, cel mai fracvent la niv hepatic, renal si miocardic

5
 -steatoza hepatica se caract macrosc prin HM moale, friabila, de culoare galbena
(ficat de gasca), cu margine anterioara rotunjita
-MO: se observa vacuole mici, multiple intracelular, sau o vacuola mare, unica ce
impinge nc la perif; prezenta vac lipidice cu pastrarea nc este semn de reversibilitate, in
timp ce disparitia nc este semn de ireversibiliatate
-lipidele pot fi evidentiate histochimic cu coloratii speciale cum ar fi:
-Sudan
-Scharlach
-Oil red -pe preparate la gheata
-depunerea se face diferentiat pe regiuni
-steatoza centrolobulara datorata alcoolului
-steatoza periportala in carente proteice
-steatoza intermediara in staza cronica
-in patogeneze steatozei hepatice sunt implic urmat factori: cresterea aportului de
AG liberi, sinteza crescuta de AG si scaderea sintezei de apoproteine
subnutritie  crestrea AG liberi
alcool  crestrea AG liberi
esterificarea AG -> TG
scaderea oxidarii AG
hipoxie  scaderea oxidarii AG
toxine  scaderea oxidarii AG
scaderea utilizarii apoproteinelor
malnutritie  scaderea utiliz de apoprot -> insuf export TG prin LP
-toate acestea duc la acumul de TG

15. Steatoza renala si miocardica

steatoza renala
-se caract prin prezenta unor rinichi mari, friabili, galebn-moi
-MO: apar dep de lip in epit glomerular spre polul bazal si in epit TCP/D
steatoza miocardica
-se caract macrosc prin miocard moale, galben, friabil
-se descriu doua forma:

1. focala (miocard tigrat) – vizibil la niv mm papilar sub forma de benzi

transversale galben roscate
2. difuza
-apare in hipoxie, infectii (ex: difteria), stari toxice

16. B. Niemann-Pick

-maladie autosomal recesiva datorata deficitului de sfingomielinaza

-se prez cu HSM, limfadenopatie, xantoame cutanate, atrofie cerebrala
- Tip A – 75-80% din cazuri

6
 -atingere neurologica si acumulare viscerala marcata de sfingomielina
-deces in primii 3 ani
-Tip B – organomegalie fara atingere SNC
-Tip C – asemanator tip A, apare dupa 10 ani
-MO: caracteristica este celula Niemann-Pick = macrofag cu citoplasma
spumoasa si nucleu central ce apare prin incarcarea lizozomilor cu sfingomielina

16. Boala Gaucher

-maladie autosom reces datorata deficitului de glucocerebrozidaza

-se prezinta cu HSM, spl cantarind pana la 10 kg, anemie, leziuni cerebrale
vasculare (celulele Gaucher periarteriolar, inconj de cel adventiceale0
-3 subtipuri: tipul cerebral, tip noncerebral (~80%), tip intermediar
-MO: caract este cel Gaucher, un macrofag cu nc excentric si citopl cu aspect de
hartie creponata sau matase mototolita, PAS+

17. Boala Tay-Sachs

-maladie autosomal recesiva dat deficitului de galactozidaza

-se recun 3 subtipuri: infantil, tardiv, juvenil
-ME: prezenta unor lizozomi plini cu formatiouni membranare in vartejuri in
citopl cel ggl
-b evol prin acumul de gangliozide in cel gliale din gg nv si retina care apar
balonizate, iar clinic se prezinta prin idiotie amaurotica familiala (amaurozis fugax = tulb
tranzitorii ale vederii), cu dementa si paralizie flasca

18. Distrofii pigmentare – bilirubina

-BR= pigment endogen rezultat prin reducerea biliverdinei derivate din

protoporfirina, ce se depune in tes elestic din piele, producand icterul
-icterul poate fi: prehepatic (hemolitic), hepatic (hepatite acute, cronice), posthep
atice (mecanic)

19. Distrofii pigmentare – melanina

-melan este un pigm endogen sintet de tirozin sub act melanocorticotropului, cu

depunere in melanozom, in stratul bazal al epid, iris, coroida, locus coeruleus, MSR si
evidentiabile prin coloratia Masson –Fontana (AgNO3 amoniacal)
-def de melanina poate fi generalizat in albinism si localizat in vitiligo
-excesul poate fi generalizat (b Addison) sau localizat in lentigo, cloasma si
efelide

20. Lipofuscina

-este un pigment de uzura, galben-brun, insolubil in apa, colorabil cu Sudan III/IV

7
 -se acumul odata cu varsta in neuroni, miocard, hepatocite, organela aparand mici
si cafenii (atrofia bruna)

21. Feritina

-este un complex feroproteic derivat din fractiunea hem a Hb, evidentiabila cu

coloratia Pearls (albastru de Prusia), care se depune in ficat (cel Kupffer), spl si MOH
(macrofage) si muschi striati
-apare prin exces local in hemoragii si staza pulmonara cronica din ICS sau prin
exces generalizat in hemocromatoza (caracterizata prin ciroza hepatica micronodulara,
DZ, pigmentare generalizata)

22. Porfirina

-este un pigment endogen derivat din protoporfirina fractiunii hem a Hb, ce se

dpune in piele, ficat, spl, rinichi
-da nastere unui sd clinic = porfirie, manifestat prin rectie cutanata la expunerea la
soare (urticarie si vezicule), pierderea sensibilitatii cutanate, HSM, porfirinurie, dureri
abdominale

23. Boala Wilson (degenerescenta hepato-lenticulara)

-def: b autosom recesiva caract prin dep Cu la un niv toxic in ficat, creier, ochi
-lez hep constau intr-o succesiune de evenimente ce implica steatoza, hepatita
acuta apoi cronica si, in final, ciroza
-degenerescenta lenticulara consta in acumulare de Cu in neur si cel gliale din
corpii striati, manifestandu-se printr-un sd extrapiramidal \
-la niv ocular apar dep de Cu (verde-brun) la niv corneei cu aparitia inelului
Kayser-Fleischer

26. Boala Paget / Osteodistrofia deformanta

Afecteaza frecvent craniul, vertebrele, pelvisul si poate fi monostotica/
poliostotica. Afectiunea evoulueaza in 3 etape:
1) faza osteolitica
caracterizata de prezenta a numeroase osteoclaste in jurul spiculilor ososi
2) faza osteoblastica
caracterizata prin trabecule osoase delimitate de osteoblaste cu leziuni
hipervasculare
3) faza osteosclerotica in care leziunea are aspect de “mozaic”(zone de osteoid
calcificat alternand cu osteoid necalcificat si fibroza maduvei)
B Paget Osoasa poate evolua spre un osteosarcom secundar multicentric.

27. Guta (Distrofie nucleo-protidica)

Afectiune manifestata in special prin artrita datorata depunerii cristalelor de urat
monosodic in articulatii, ca urmare a unui nivel seric crescut de acid uric. Afecteaza in

8
principal barbatii de varsta mijlocie si se asociaza cu un turn-over crescut al acizilor
nucleici (prin cresterea catabolismului purinelor) datorat unei alimentatii bogate in carne
si alcool sau secundar unor boli ca leucemia, psoriazisul, carcinomatoza, medicamente
citotoxice.
Marca histologica este toful gutos, granulom de corp strain, care contine crsitale
de acid uric (cu aspect birefringent in lumina polarizata) celulele gigante de corp strain
epitelioide, macrofage, limfocite.
Debutul clinic cu atac de guta care se produce dimineata, precipitat de ingestia de
carne, alcool, diuretice tiazidice sau interventii chirurgicale si se caracterizeaza prin
tumefierea dureroasa si eritematoasa a articulatiei halucelui cu deformarea lui. De obicei
este afectata o singura articulatie, cu precadere la nivelul membrelor inferioare. Bolnavii
pot avea HTA si afectiuni renovasculare.
28. Necroza (definitie , cauze, efecte, clasificare)
reprezinta o moarte celulara violenta a unui grup de celule dintr un organism viu.
Cauze:
- ischemie ex: IMA aparut prin tromboza pe o placa de aterom fisurata a unei
artere Coronare
- toxine ex: lecitinaza produsa de Clostridium Welchi (bacterie anaeroba ce
produce gangrena) degradeaza membranele celulare
- reactii imune ex: activarea complementului sau a limfocitelor T cu distrugere
celulara
- factori fizici ex: traume mecanice cu rupturi celulare, caldura cu accelerarea
ratei degradarii proteice, inghetarea tesuturilor duce la formarea de cristale intracelulare
cu rupturi membranare.
Semnele de laborator – eliberarea de enzime din citoplasma in exteriorul celulei
(se pot gasi si in sg): creatinkinaza (CK) pentru necroze musculare striate (mm cardiac
sau scheletal), aspartat – aminotransferaza (AST) si alanin - aminotransferaza (ALT)
pentru necroze hepatice sau lactat dehidrogenaza (LDH) pentru hematii si necroze in
general.
Exista 2 tipuri majore de necroza: de coagulare(uscata) si de colicvatie (umeda/ de
lichefactie)
29. Necroza de coagulare si de lichefactie
a. Necroza de coagulare
apare in organe solide cu circulatie vasculara terminala. Dupa 12-24 de ore tesutul
necrozat are o culoare alb-galbuie, este umflat si dens. In jurul lui se dezvolta un lizereu
rosiatic, indicand o reactie inflamatorie perinecrotica. Nucleii devin picnotici si densi
(kariopicnoza = condensarea cromatinei cu aparitia unui nucleu mai mic si tahicromatic),
apoi se fragmenteaza in blocuri (kariorhexis = fragmentarea nucleului si amestecarea
continutului nuclear cu citoplasma astfel incat la M.O. celula pare lipsita de nucleu) si se
dizolva (karioliza = prin endo-nucleaze cu aparitia unui nucleu mai mare si palid). La
nivel citoplasmatic are loc coagularea si denaturarea proteinelor, urmata de plasmorhexis
si plasmoliza. In tesuturile necrozate este pierduta activitatea enzimatica a succinat
dehidrogenazei (SDH) – folosita ca test de viabilitate in infarctul miocardic.
-macroscopic: patognomonic aspectul palid central in zona de necroza si hipermia
periferica vicarianta

9
 -teritoriul de necroza de coagulare este alb-cenusiu in miocard, splina, rinichi
(infarcte albe) si rosu hemoragic in organele cu circulatie dubla (infarct pulmonar) sau
in organele cu circulatie abundenta colaterala (infarcte de intestin subtire sau gros)
Exemple : necroza ceroasa, necroza cazeoasa, necroza fibrinoida.

b. Necroza de lichefactie
apare in tesuturi bogate in apa si lipide cum ar fi creierul sau maduva spinarii. In
infarctul cerebral, tesuturile devin moi si formeaza un chist plin cu un lichid tulbure,
dezorganizand arhitectura tisulara normala.
Necroza de lichefactie sau de colicvatie = “inmuierea” tesutului care devine o
pasta/zeama, datorita unui tesut bogat in enzime hidrolitice din celulele moarte (infarct/
ramolisment cerebral) sau datorita lizozomilor leucocitelor (necroza de colicvatie,
suprainfectata de inflamatiile supurate/ purulente: gangrena, flegmon, abces.
• necroza de lichefactie cerebrala = necroza de coagulare care f rar si pt f scurta
perioada este surprinsa ca o zona dura; continutul bogat in lipoizi favorizeaza
lichefierea cu transformarea substantei nervoase intr o magma albicioasa
(encefalomalacie) sau ramolismentul cerebral.
Ramolirea, complexa, cuprinde 3 etape:
• ramolismentul alb = masa albicioasa, ulterior invadata de sange
• ramolismentul rosu = apare in zona de necroza unde exista hipoxie si pH acid,
deci capilarele devin permeabile pentru hematii; sangele se amesteca cu detritusul
ramolit de culoare, initial, albicioasa
• ramolismentul galben = defineste aceasta zona de ramolisment rosu, care capata
culoare galbena din cauza dezintegrarii sangelui in hemosiderina, fagocitata de
macrofage (corpi granulosi) – cel rotunjite care provin in special din cel gliale, la
care prelungirile s au fragmentat (plasmexodendrioza) si au capatat proprietati
macrofagice. Corpii granulosi au aspect spumos, cu picaturi fine de grasime,
provenite din dezintegrarea hematiilor si a tecilor de mielina si prezenta de
pigment feruginos. Corpii granulosi se pot deplasa pe tecile perivasculare. In timp
in zona de ramolisment apar formatiuni pseudochistice avand continut
xantocromatic delimitat de fenomene de glioza sau impaslirea fibrelor gliale cu
ingrosarea leptomeningelui.
• abcesul = inflamtie localizata purulenta, in tesuturile solide.
Bacteriile piogene realizeaza abcese prin diseminare de tip bacteriemic
(septicemie), trombi septici, plagi infectate sau pe calea foliculilor pilosi (furunculoza).
Puroiul atrege PMN – uri. Cantitatea de puroi determina presiune pe tesuturile din jur
care pot conduce la leziuni distrofice pe tesuturile vecine prin compresie si factori toxici.
Afluxul PMN – urilor reprezinta un manson masiv in jurul abcesului cu aparitia
membranei piogene care nu este o realitate anatomica. La periferie se realizeaza o reactie
fibroblastica (membrana) uneori realizandu se inchistarea.
30. Gangrena
este o forma speciala de necroza cu suprainfectie cu microorg anaerobe, care
produc enzime ce degradeaza tesuturile (putrefactie) si se extind de a lungul spatiilor
anatomice, ducand la soc toxico – septic si deces.
Poate fi uscata, umeda sau gazoasa.

10
 a. Gangrena uscata
in acest tip de gangrena tesuturile sunt dense, de culoare neagra si cu linie de
demarcatie intre zona viabila si cea necrozata.
b. Gangrena umeda
in acest tip de gangrena tesuturile sunt moi, albastrui fara linie de demarcatie.
c. Gangrena gazoasa
in acest tip de gangrena zona are culoare cenusiu verzuie, cu aspect emfizematos
si miros putrid.
Efectele necrozei (depind de tipul si marimea organului afectat)
- pierderea splinei – nu afecteaza supravietuirea pe termen lung (dar pacientii au
risc crescut de a face infectie cu pneumococ);
- pierderea unei mici portiuni a sistemului excitoconducator cardiac – poate fi
fatala;
- pierderea unui rinichi – poate fi compensata de celalalt care se hipertrofiaza si
lucreaza la capacitate dubla;
- pierderea tesutului cerebral – este ireversibila si duce la paralizii sau pareze;
-pierderea a 75% a parenchimului hepatic – nu este fatala, ficatul regenerandu se
in cateva saptamani (in conditii experimentale).
Tesuturile necrozate sunt indepartate printr un proces inflamator local si reparate.
PMN urile si macrofagele sunt atrase in zona necrotica prin chemotaxie si
elibereaza enzime ce lichefiaza tesuturile, urmata de fagozitoza. In zonele cu necroza
intinsa, tesuturile moarte sunt inlocuite printr o cicatrice fibroasa sau prin calcificare.
Necroza tisulara duce la eliberarea in circulatie a unui varietati de macromolecule
ce produc efecte nespecifice (febra, transpiratie); alte enzime sunt specifice tesutului
necrozat (amilaza in pancreatite, CPK-MB si LDH in infarctul miocardic, transaminazele
in necroza hepatocitelor din hepatite).
Din punct de vedere morfologic in necroza se constata o eozinofilie intensa
celulara, cu un nucleu picnotic, uneori disparut si limite celulare neclare. Uneori in
citoplasma sau nucleu pot aparea “figuri mielinice” (stucturi lamelare lipidice derivate
din plasmalema, ce au inglobat o picatura de apa).
Tipuri speciale de necroza : escara (necroza de decubit), citosteatonecroza
(necroza grasoasa), sechestrul.
Cauza cea mai frecventa a necrozei este ischemia; cei mai sensibili la ischemie
sunt neuronii din hipocampus si cerebel iar cele mai rezistente sunt fibroblastele tesutului
conjunctiv.
31. Apoptoza (caderea frunzelor in greaca)
termen preluat de la Homer in 1972 de Kerr pentru a defini sinuciderea celulei.
S a aratat ca daca nu ar avea loc apoptoza, mucoasa intestinului subtire ar realiza
in timpul vietii o lungime de 32 de km, maduva osoasa ar produce 3 t de tesut
hematopoetic iar pielea s ar ingrosa de 1000 de ori.
Apoptoza este o moarte celulara programata genetic. Are 4 faze:
1. Inductia
- in aceasta faza nu se observa modificari celulare;
- organitele celulare se compacteaza;
- volumul celulei se reduce prin pierderea apei;

11
 2. Executia
- apar pliuri pe suprafata celulei ce formeaza o serie de cavitati si cratere
- condensarea cromatinei in mase granulare mari subiacent membranei nuclere
3. Degradarea
- are loc fragmentarea nucleilor si formarea corpilor apoptotici
4. Fagocitoza
- corpii apoptotici sunt fagocitati de macrofage si celulele inconjuratoare.
Cresterea calciului citosolic duce la activarea unor endonucleaza ce fragmenteaza
ADN ul la nivel internucleozomal, cu formarea unor fragmente de 180-200 pb si
solubilizarea mono- si oligonucleotidelor.
Se recunosc 3 tipuri de apoptoza: normala, abuziva si aberanta, in care sunt
implicate 14 gene (din care cele mai importante sunt bcl-2 – care inhiba apoptoza si p53 –
care induce apoptoza si joaca rolul de gardian al ciclului celular arestand celula in
momentul in care ea prezinta leziuni ale ADN ului).
In cadrul apoptozei exista 4 sisteme de activare a programului mortii celulare:
- transductia semnalului in celula activata, prin legarea de un receptor ce contine
un domeniu citoplasmatic “al mortii” (sistemul Fas/Fas - L)
- leziuni mitocondriale prin activarea caspazelor (ex Ca)
- leziuni ADN prin activarea p53-p73 (ex: citostatice)
- leziuni celulare membranare prin activarea sfingomielinazei cu generarea
ceramidelor (ex: radicalii liberi de O)
Cele mai importante elemente in desfasurarea apoptozei sunt caspazele si
mitocondria. Caspazele sunt cistein – proteaza care au capacitatea de scindare a
reziduurilor de acid aspartic in proteinele tinta celulare. Activarea mitocondriei duce la
eliberarea Ca ce activeaza o serie de endonucleze si cliveaza ADN ul la nivel
internucleozomal. Pierderea potentialului transmembranar mitocondrial duce la
deschiderea unor pori mitocondriali (“megacanale”), care sunt complexe de transport
proteic si ionic, cu eliberarea citocromului C si factorului initiator al apoptozei (AIF) in
citosol, ce activeaza la randul lor cascada caspazelor, cu inducerea apoptozei. Fenomenul
deschiderii canalelor de transport mitocondriale este inhibat de proteina Bcl – 2 si activat
de Bax.
Din punct de vedere morfologic, apoptoza este caracterizata prin condensarea
cromatinei, distorsionarea celulei si formarea corpilor apoptotici. Corpii apoptotici poarta
diferite denumiri: corpi tingibili in ganglioni, corpi Councilman in ficat, corpi Civatte in
piele si mucoase.
Detectarea apoptozei precoce se poate face cu Annexina V, care se leaga de
fosfatidil serina membranara (se gaseste in stratul intern al membranei celulare si sufera o
miscare de translatie in stratul extern al membranei – miscare de “flip-flop”).
Detectarea apoptozei tardive se poate face cu iodura de propidiu.
Apoptoza afecteaza celulele individual si nu se insoteste de inflamatie sau
cicatrice.
32. Atrofia si involutia
Reprezinta scaderea dimensiunilor celulelor cu scaderea dimensiunilor si
diminuarea functiilor unui organ sau tesut. Celulele atrofice isi pierd functiile specializate
si acumuleaza un pigment de uzura galben brun numit lipofuscina (ex: atrofia bruna a
inimii).

12
 Atrofia poate fi determinata de malnutritie sau inanitie prin pierderea celulelor
adipoase. Deficientele nutritionale localizate se datoreaza vascularizatiei insuficiente (ex:
arterite).
Atrofia difuza a unui organ poate aparea prin diminuarea activitatii sale
functionale (ex: atrofia musculara prin imobilizare si pierderea Ca din oase).
Denervarea duce la atrofie musculara ireversibila (ex: distrugerea neuronilor din
coarnele anterioare ale maduvei spinarii in poliomielita, duce la atrofii cu paralizie
musculara).
Absenta stimularii hormonale duce la atrofie (ex: leziuni ale hipofizei duc la
atrofia tiroidei, iar atrofia tiroidei duce la atrofia pielii).
In cazul presiunii exercitate de o tumora sau un chist pe un organ invecinat se
produce o scadere in dimensiune a acestuia (atrofia de presiune).
In atrofia celulara, constituentii celulari (proteine, organite) sunt eliminati printr
un proces de autofagozitoza; acesta este un mecanism adaptiv ce permite celulei sa
supravietuiasca in conditii ostile prin scaderea ratei metabolice. Astfel organitele
defective sunt inconjurate de o membrana ce provine din RER, dupa care are loc
formarea unui corp autofagic. Fuzionarea corpului autofagic cu lizozomul are ca efect
degradarea organitelor cu formarea unor corpi membranari tubuloveziculari. Corpii
autofagici tardivi se vor transforma in corpi reziduali cu material lipidic lamelar
(lipofuscina).
33/34. Hipertrofia si Hiperplazia
Hipertrofia reprezinta cresterea dimensiunilor celulare, cu pastrarea numarului
constant al acestora.
Hiperplazia reprezinta cresterea numarului de celule parenchimale, cu pastrarea
dimensiunilor acestora.
Exista 2 cauze principale care duc la aparitia celor 2 fenomene:
1) cresterea necesitatilor functionale, mai ales in organele musculare
- hipertrofia ventriculara stanga in HTA sistemica
- hipertrofia muschilor scheletici la atleti
- hipertrofia musculaturii vezicii urinare ca rezultat al obstructiei fluxului urinar
cauzata de adenomul de prostata
2) stimularea hormala excesiva
- cresterea dimensiunilor sanilor in lactatie, prin hipertrofia si hiperplazia
lobulilor, consecutiv stimularii prin hormoni placentari sau ai corpului galben
- hiperproductia de STH de catre adenoame hipofizare duce la gigantism la copii
si acromegalie la adult
- hipertrofia si hiperplazia musculaturii uterine in sarcina, consecutiv stimularii
progesteronice
35. Metaplazia
reprezinta transformarea reversibila a unui tip de tesut matur in alt tip de tesut
matur.
Ea poate fi de tip epitelial sau mezenchimal, tipica sau atipica.
Exemple:
- transformarea (metaplazia) epiteliului respirator pseudostratificat cilindric ciliat
in epiteliu scuamos stratificat la fumatori

13
 - refluxul gastro esofagian determina metaplazia columnara e epiteliului scuamos
esofagian (esofagul Barrett)
- metaplazia poate aparea adiacent zonelor neoplazice cum ar fi existenta unor
focare de metaplazie intestinala in jurul unui carcinom gastric.
Tesut de origine stimulul Tesut metaplazic

Epiteliul ciliat bronsic Fum de tigara Epiteliu scuamos

Epiteliul tranzitional Calculi urinari vezicali Epiteliu scuamos

Epiteliul columnar col Infectii cronice Epiteliu scuamos

Epiteliul scuamos Sucul gastric Epiteliu columnar

esofagian

Tesut fibros Traumatisme repetate Tesut osos

36. Displazia
Uneori celulele au o rata de proliferare mare si atunci nu mai pot atinge maturatia
completa (dezvoltarea in intregime a citoplasmei) inainte de a intra intr un nou ciclu
celular; acest lucru duce la aparitia unei populatii celulare cu structura anormala. Celulele
au raportul nucleu – citoplasma crescut, cu nucleu mari de cromatina intunecata si cu
nucleoli proeminenti. Citoplasma este putina si cu lipsa unor structuri specializate
(vacuole de mucus sau cili). Toate acestea arata insuficienta diferentiere iar celulele se
numesc atipice.
Atipia celulara poate aparea si ca o consecinta a multiplicarii rapide, ca raspuns la
distrugerea epiteliului; in acest caz atipia este rezultatul turn – overului celular crescut, in
incercarea de a regenera epiteliul si care dispare dupa incetarea stimulului.
Displazia este o atipie celulara persistenta si este privita ca o leziune
precanceroasa, ea poate aparea pe arii de metaplazie sau de novo si se insoteste de
anomalii ale unor oncogene sau anti – oncogene celulare.
37. Regenerarea (def, etape, varietati)
mecanism adaptativ de a lungul filogenezei, constand intr un proces de inlocuire
si refacere a tesuturilor ce au fost distruse prin diferite mecanisme patogene.
Regenerarea presupune 2 procese:
- Multiplicare celulara din celule stem nediferentiate
- Diferentiere celulara spre un anumit tip de tesut
Factorii care influenteaza regenerarea:
- hiperemia
- factor endocrin (STH – stimuleaza, cortizonul - inhiba)
- dieta (aport proteic)
Varietati de regenerare:
- regenerarea completa (restitutia) in care vindecarea se face in totalitate
(restitutio ad integrum)
- regenerarea incompleta (substitutia) care consta in organizare reparatorie cu
inlocuirea tesutului lezat cu un alt tip de tesut

14
 - hiperplazia regeneratorie de tip compensator – apare la nivelul rinichilor in
nefrectomii sau in ficat prin nodulii de regenerare ce insotesc evolutia crizelor si care pot
fi puncte de plecare pentru hepatoame maligne.
38. Vindecarea per primam intentionem
Se face in plagile simple, cu margini drepte si aseptice(placi chirurgicale).
Etape:
- astuparea plagii cu un mic cheag sangvin
- fibrina leaga marginile plagii si formeaza o crusta la suprafata
- in 24 de h in jurul plagii se dezvolta o reactie inflamatorie acuta si in exsudat se
aduna mai multa fibrina, PMN si macrofage; ele elibereaza enzime litice care incep
digerarea cheagului
- in 48 de h se face regenerarea epiteliala de la marginile plagii spre centru. in 24
de h celulele bazale se hipertrofiaza si intind intre ele niste punti citoplasmatice, apoi
“aluneca” una spre cealalta (migrare laterala) si tunelizeaza cheagul sangvin, formand un
plan de clivaj intre tesutul viabil si cel distrus; epiteliul regenerat se extinde si in jurul
materialului de sutura.
39. Vindecarea per secundam intentionem (VPSI)
Apare in plagile cu margini neregulate anfractuoase si infectate. Marginile plagii
sunt indepartate si se formeaza un cheag mare, ce necesita un numar mare de PMN uri si
macroface pentru a fi digerat si indepartat. Regenararea epiteliala dureaza mai mult iar
tesutul de granulatie este mai abundent formand o suprafata granulara rosie la baza plagii.
Caracterele majore VPSI sunt :
- vascularizatia bogata si infiltratul inflamator abundent
- colagenul se aseaza in benzi perpendiculare pe plaga, iar dupa reepitelizare se
orienteaza paralel
- miofibroblastele stabilesc punti de ancorare pe ambele margini ale plagii, se
contracta si trag marginile una spre cealalta, diminuand suprafata necesara cresterii
epiteliului
- intr o plaga infectata celulele inflamatorii intarzie proliferarea fibroblastelor si
regenerarea epiteliala.
Indiferent de tipul de vindecare al unei plagi in orice plaga se formeaza un tesut
de granulatie compus din capilare, macrofage si fibroblaste.
Noile vase capilare se formeaza initial sub forma unor cordoane de celule solide
ce se desprind din vasele existente. Celulele sunt putine si nu au membrana bazala. Pe
masura ce cresc cordoanele se unesc intre ele si se tunelizeaza dezvolta un lumen si
restabilesc circulatia sangvina (transformarea in venule si arteriole dureaza cateva zile).
Fibroblastele migreaza in plaga din tesutul conjunctiv inconjurator si produc
colagen de tip I si III. Fibrele de colagen unesc marginile plagii si le apropie. In decurs de
6 luni colagenul de tip III (mai slab) este transformat progresiv in colagen de tip I (mai
rezistent) si se aliniaza paralel cu liniile de stress mecanic.
Proliferarea fibroblastelor duce la cicatrizare si formarea unor structuri fibroase,
cu ingustarea lumenelor organelor cavitare (esofag, stomac, ureter).
40. Hiperemia activa (Congestie)
Hiperemia reprezinta cresterea masei sangvine intr o regiune a organismului.
Hiperemia activa reprezinta cresterea aportului sangvin arterial cu circulatie
venoasa normala.

15
 Apare tipic in inflamatii, dar poate fi cauzata si de stimuli neurogeni (emotii),
hiperactivitate (efort muscular) sau la caldura.
Hiperemia activa patologica se numeste congestie si se prezinta sub forma de
eritem. Cand este confluent, eritemul formeaza :
- exantemul (la nivelul pielii)
- enantemul (la nivelul mucoasei).
Histologic vasele sunt dilatate si pline cu hematii, este temporar si reversibil.
Prelungirea hiperemiei data de inflamatii poate determina diapedeza hematiilor in
tesutul interstitial.
41. Hiperemia pasiva (Staza)
reprezinta cresterea aportului sangvin venos intr o zona cu circulatie arteriala
normala.
Hiperemia pasiva poate fi acuta sau cronica, regionala sau sistemica.
Exemple:
- insuficienta cardiaca dreapta determina staza hepatica;
- insuficienta cardiaca stanga determina staza pulmonara;
A. Staza acuta
- macroscopic: prin cresterea dimensiunilor organului, care este cianotic cu
temperatura scazuta si umed
- microscopic: se observa capilare si venule dilatate pline cu hematii alipite si de
colorabilitate inegala
B. Staza cronica
- macroscopic: cianoza, induratia si scleroza teritoriului afectat prin proliferarea
fibroblastilor in conditii de hipoxie
- microscopic: se constata capilare dilatate cu extravazari de hematii (care vor fi
fagocitate de macrofage) si depuneri de hemosiderina si leziuni distrofice cu fibroza.

42. Plamanul de staza

Staza acuta
Apare in edemul pulmonar acut ca o consecinta a insuficientei ventriculare stangi
prin infarct acut de miocard sau valvulopatii mitrale.
Macroscopic: pe sectiune se scurge un lichid de edem spumos rozat aerat, iar la
docimazie fragmentele plutesc intre 2 ape.
Microscopic: vasele sunt dilatate si pline cu hematii alipite si alveole, pline cu
serozitate (lichid de edem vacuolizat prin bule de aer cu aspect dantelat), in care plutesc
pneumocite descuamate si hematii
Staza cronica
Macroscopic: este indurat prin fibroza, brun cianotic, pe sectiune se scurge sange
venos negricios (induratie bruna)
Microscopic: septurile sunt ingrosate prin fibroza si au vase dilatate pline cu
hematii. Alveolele au lichid de edem, hemoglobina din hematiile intraalveolare se
transforma in hemosiderina, care este fagocita de macrofage (celule cardiace).
Hemosiderina contine Fe 2+ care poate fi determinat histochimic prin coloratia
Perls (albastru de Prusia).
43. Ficatul de staza cronica

16
 Macroscopic: se prezinta cu capsula Glisson destinsa, cu suprafata neteda, culoare
cianotica, marginea anterioara rotunjita, iar la sectiune se scurge un sange venos
negricios. Leziunea evolueaza in etape:
- Staza incipienta - desen lobular accentuat (sub forma de puncte vinetii alternand
cu zone brune)
- Staza prelungita si intensa – nuca muscada
- Ciroza cardiaca
Microscopic
- Staza venoasa incipienta pericentrolobulara – cu cordoane hepatocitare atrofiate
prin compresia capilarelor sinusoide dilatate– aspect de nuca muscada.
- Ficatul in cocardă cu 3 zone diferentiate:
 zonă cianotică de staza – centrolobulara cu capilare dilatate si
atrofie celulara
 zonă galbenă (distrofie grasă mediolobulară – zona sensibila Noel)
cu steatoza cu distrofie lipidica datorita hipoxiei
 zonă brun-roşcată periportală (cvasi-normal) aparent indemna
- Ficatul intervertit – celulele centro si medio lobulare sufera necroza, iar cele de
la periferie sunt relativ normala; se disting 2 zone: zona cianotică - galbena
pericentrolobulară şi zona brună periportală
- in faza tardivă, fibroza ce înlocuieşte parenchimul pericentrolobular poate duce
la ciroză cardiacă (micronodulara) – nu este obligatorie
44. Splina de staza
Macroscopic: aspect de “sfecla coapta”, pe sectiune se scruge un sange venos
negricios, capsula este destinsa, cianotica cu suprafata neteda omogena.
Microscopic: sinusurile pulpei rosii sunt dilatate, pline cu hematii, cu pereti
fibrozati; cu timpul apar o serie de noduli sidero-fibrotici, rosu maronii, centrati de vase
dilatate (noduli Gamna - Gandy). Uneori se poate depune hialin dand un aspect “in harta
geografica”
45. Rinichiul de staza
Macroscopic: se prezinta ca un rinichi “mare pestrit” cu suprafata neteda, capsula
destinsa, consistenta elastica friabila; la sange se scurge un sange venos negricios,
corticala este violacee cu picheteuri rosii, iar medulara este mai intens colorata cianotic
decat corticala.
Microscopic: capilare dilatate pline cu hematii, epiteliile tubulare au leziuni
distrofice, uneori cu hematii extravazate.
46. Edemul
reprezinta acumulare excesiva de lichid in celule, interstitiu sau cavitatile
organismului.
Factorii patogenici:
- cresterea presiunii hidrostatice in capilar
- scaderea PCO in capilar
- cresterea permeabilitatii vasculare
- staza limfatica
Tipuri dupa locatie:
- generalizat (anasarca)
- localizat (cardiac/ renal)

17
 - se poate acumula in cavitati (pleural – hidrotorax/pleurezie, pericardic –
hidropericard, peritoneal – ascita, articular – hidroartroza, testicul – hidrocel)
Macroscopic: organe marite de volum cu consistenta pastoasa, la digitopresiune
ramane o depresiune (godeu); pe sectiune se scurge un lichid incolor sau palid galbui.
Microscopic: edemul poate fi exsudat (lichid inflamator bogat in proteine >
3mg/dl, cu reactie Rivalta +) sau transsudat (lichid de staza, sarac in proteine < 3 mg/dl,
fara celule)
Tipuri clinico – etiologice:
- edem cerebral – infectii, traume, tumori
- edem facial – angioneurotic (Quincke), in sd nefrotic, insolatie
- edem laringeal – soc anafilactic
- edem pulmonar – insuficienta cardiaca congestiva, SDRA (sd de detresa resp
acuta), stenoza mitrala
-edem bratului – obstructie limfatica postmastectomie (Sdr Milroy)
- edem gambier – insuficienta cardiaca, sarcina, boli renale, tromboza venoasa
profunda.

18
 68. Faza alterativă a inflamaţiei
Inflamaţia reprezintă una din modalităţile de reacţie şi apărare a organismului faţă
de acţiunea agresivă a unor agenţi de mediu. În cadrul inflamaţiei, orgenismul tinde să
localizeze acţiunea agentului nociv sau să restrângă aria de penetraţie a agentului însuşi.
Aceasta o realizează capturându-l, degradîndu-l şi anihilându-l sub raportul efectelor ce le
prezintă adupra organismului.
Inflamaţia cuprinde 3 faze -faza alterativă
-faza exsudativă
-faza proliferativă
Faza alterativă a inflamaţiei constă în alterarea ţesuturilor, cu distrugeri celulare
si conformaţionale ale ţesutului, alterare datorată toxinelor (ensotoxine produse de
germeni gramm neg, exotoxine produse de germeni gramm poz, anaerobi sau paraziţi) şi
mediatorilor chimici :amine biogene, kinine plasmatice, complement, lipide biogene
active.
Aminele biogene sun reprez de histamină şi serotonină, care sunt amine
vasoactive, elib din granulele mastocitelor şi bazofilelor, det vasodil şi creşterea permeab
capilare; serotonina este şi dolorigenă.
Alte elemnte participante la această fază a inflam sunt constituenţii lizozomali din
PMN şi mastocite şi citokinele. Constituenţii lizozomali acţionează la ph aprox 5 şi sunt
reprez de hidrolaze acide (proteaze, lipaze, etc.), mieloperoxidaze, radicali liberi de
oxigen.
Citokinele (ex: IL-1, TNF) stimulează aderenţa leucocitelor, vasodil, creşterea
permeab capilare şi chemotactismul.

19
 69. Faza exsudativă a inflamaţiei : vasodilataţia şi creşterea permeabilităţii
capilare
Vasodilataţia : iniţial în teritoriul lezat apare o vasoconstricţie reflexă, pasageră,
probabil de orig neurogenă; apoi, sub influenţa mediat chimici apare vasodil cu creşterea
fluxului sg; vasodil este masivă în arteriole şi capilare producând calor, rubor şi edemŞ
porneşte de la nivelul venelor postcapilare, permiţând creşterea fluxului sg local
(hiperemie); în timp, datorită încetinirii circulaţiei, apare staza urmată de creşterea pres
hidrostatice intravasc cu depăşirea pres interstiţiale ceea ce permite mişcarea fluidului
(transsudat) cu apariţia unui exces de lichid interstiţial(edem).
Creşterea permeabilităţii capilare: schimburile normale în fluidul intravasc sunt
dependente de legea Starling şi de endot intact. Creşterea permeab capilare se produce
prin 3 mecanisme:
a) contracţia cel endot duce la formarea de joncţ intercel mari (“gaps”). Este cea
mai obişnuită formă de a acţ a mediatorilor chimici, apare imediat după prezentarea
mediat şi este de viaţă scurtă: “răspuns imediat tranzitiv” care atinge doar venule de 20-
60 mm. nu sunt afectate arteriole şi capilare.
b) reacţ endot data de reorganizarea citoscheletală a joncţ, rezultând joncţ inter-
endot largi. Acest effect persistă şi este mediat de cytokine, ca IL-1 şi TNFα.
c) lezarea cel endot -directă - datorită cel endot lezate necrozate şi detaşate; apare
în agresiuni necrazante severe (arsuri severe) afectând venule, capilare, arteriole.
-mediată leucocitar – rezultată prin agregare leuc, adeziune şi
migrarea prin endot; aceste leucelib radicali liberi ai oxigenului şi enz proteolitice ce
induc agresiuni endot sau detaşări cel.
Consecinţele sunt reprez de trecerea plasmei în interstiţiu, cu apariţia edemului şi
creştere vâscozităţii sg; lichidul de edem poate fi: -exsudat : bogat în prot (mai mult de 3
%) : albumină,fibrină, IgG, conţine apă şi săruri minerale (Na,K,Cl)
-transsudat : sărac în prot (mai puţin de 3%), apă,
săruri puţine şi cel descuamate
Rolul exsudatului este de diluare a subst toxice,drenarea lor limfatică, iar IgG au
rol în opsonizarea bact, iar fibrina facilitează fagocitoza.

70. Faza exsudatică a inflamaţiei : extravazarea leucocitară

a) Marginaţie si aderare : în timpul stazei vasc (hiperemie pasivă) leuc (în special
PMN şi monocite) încep să se depună pe supraf endot vaselor afectate (marginaţie). Leuc
aderă la endot vasc datorită electroneg mb cel şi Ca2+.
b) Diapedeza : este un fenomen prin care leuc traversează peretele vasc; leuc
exprimă pe supraf lor CD31 prin care se leagă de PECAM exprimată de endot, cu rol în
extravazare. Leuc emit pseudopode şi se insinuează între endot si mb bazală, apoi prin
secreţia unor colagenaze trec prin mb bazală si ajung în interstiţiu.

20
 c) Migrarea : se realiz datorită chemotactismului poz (locomoţia unidirecţională a
leuc de-a lungul unui gradient chimic). Este un process active ce se desfăşoară cu consum
de energie. Primele cel ajunse sunt PMN. PMN se deplasează cu ajutorul pseudopodelor
cu aprox 20 micrometri pe minut. Interiorul pseudopodului conţine o reţea ramificată de
actină şi miozină, ce se contractă sub acţiunea Ca2+ citosolic şi este reglată de
calmodulină. Pseudopodul aderă la substrat printr-o serie de contacte focale şi atrage
după sine corpul celular dezvoltând o forţă de propulsie.

71. Faza exsudativă : activarea celulară şi fagocitoza

a) Acticarea leucocitară

b) Fagocitoza are 3 etape :

i)aderarea se realiz prin interacţ specifică ligand-recept de pe supraf cel; bact sunt
opsonizate (acoperite pe toată supraf cu IgG şi C3b), dispunerea Ac fiind uniformă, iar
interacţ recept leuc cu Ac se face printr-un mec de tip “fermoar” (membare zipper)
ii)ingestia particulei se face prin învăluirea ei cu pseudopodele leuc şi înglobarea
ei intr-un fagozom; ulterior, fagozomul fuzionează cu lizozomul formând fagolizozom.

21
 iii)ingestia particulei se realizează cu consum de energie şi oxigen furnizate de
glicoliza aerobă, prin revărsarea hidrolazelor acide şi a rad liberi de O2 asupra
microorganismelor.
Degradarea poate avea loc –prin mec oxigenodependente: activitatea bactericidă
este mediată de oxidaze care transformă O2 în hydrogen peroxide
-prin mec oxigenoindependente: -proteine -lizozom
-proteine
cationice
-lactoferin
(prot bogată în Fe)
-ioni de H+ ce
creează ph acid
PMN după ce fagocit germenii şi îşi consumă enz lizozomale, suferă proc de
degenerescenţă grasă si mor, transformându-se în globule de puroi (piocite). Macrofagele
au capacitatea de a dint enz lizozomale şi de a rezista la ph-ul acid din focarul inflam,
continuând fagocitoza.

72. Faza proliferativă

Are 2 etape: infiltrarea focarului cu macrofage, ce curăţă zona inflamată şi
repararea lez tisulare, cu formarea unui tes de granulaţie; în această etapă se disting:

22
 angiogeneza, migrare şi proliferarea fibroblaştilor, depunerea de matrice extracel prin
sinteza de colagen şi maturarea şi remodelarea conjunctivă.
*Angiogeneza: reprez formarea de noi capilare prin înmugurirea vaselor
preexistente; aceasta se face prin degradarea proteolitică a mb bazale cu formarea unui
mugure capilar sub influenţa unui fact de creştere (VEGF- vascular endothelial growth
factor), migrarea cel endot spre stimulul VEGF, prolif cel sub formă de cordoane şi
tunelizarea lor cu formarea de tubi capilari.
*Iniţial ţes de granulaţie are multe capilare si puţine fibroblaste; apoi creşte nr
fibroblastelor şi scade cel al capilarelor; în final, capilarele dispar şi apar fibre de colagen,
iar ţes se repară printr-o cicatrice.

73. Ţesutul de granulaţie

Indiferent de tipul de vindecare al unei plăgi, în orice plagă sau focar inflamator
se formează ţes de granulaţie compus din capilare, macrofage, fibroblaste.
Noile vase capilare se formează iniţial sub forma unor cordoane de cel solide, ce
se desprind din vase preexistente. Cel sunt puţine şi nu au mb bazală. Cordoanele pe
măsură ce cresc, se unesc cu alte cordoane şi se tunelizează, dezvoltând un lumen şi
restabilesc circulaţia sg; transformarea în venule şi arteriole durează câteva zile.
Fibroblastele migrează în focar din ţes conj înconjurător şi produc colagen de tip
II şi III. Fibrele de colagen unesc marginile plăgii şi le apropie. În catul inflam, aceste
fibroblaste produc cant mai mici de colagen, astfel rez unei inflam nu eswte neapărat o
cicatrice.
Prolif fibroblastelor duce la cicatrizare şi formarea unor stricturi fibroase, cu
îngustarea lumenelor organelor cavitare (esofag,stomac,ureter).

74. Inflamaţii alterative : clasificare, descriere.

Descriere : se caract prin alterarea epit cu descuamare, prez unui exsudat seros, ce
devine muco-purulent; în corion apare vasodil cu edem şi un infiltrat inflam leucocitar.
Clasificare : în această categorie a inflam intră :
- inflam catarală : apare frecvent la nivelul mucoaselor bronşice, tub digestiv, căi urinare;
evoluează spre resorbţie sau cronicizare
- inflam unor organe parenchimatoase: unele hepatite, miocardita difterică
- inflam necrozantă, ulceroasă şi gangrenoasă
-inflam ulcerativă: apare în dizenterii bacilare şi amoebiene
-inflam necrozantă: cuprinde angina necrozantă cu fuzospirili (Plaute-Vincent),
hepatite acute grave fulminante cu virus A ce evol spre atrofie galbenă acuta a ficatului
(Rokitansky) şi intoxicaţie cu mercur
-inflam putridă: apare prin pătrunderea în exsudat a bact de putrefacţie, cu
necroză şi distrugeri tisulare; exsudatul este cenuşiu-verzui murdar, cu miros respingător.

76. Inflamaţia fibrinoasă

Este caract prin mari cantităţi de prot (albumină, fibrinogen) din plasmă, cu
depozite vizibile de coagului de fibrină.

23
 Evoluţie: coagulul exsudat se poate resorbi, se poat organiza (aparaţia de ţes de
granulaţie) şi poate forma cicatrice consecutive.
Localizări: a) pe mucoase; exsudatul fibrinos şi zona de necroză formează
pseudomb. Prototipul îl reprez difteria cu localizarea falselor mb pr faringe, laringe,
trahee, det crupul difteric ce duce la asfixie şi moarte. Agentul etiologic este
Corinebacterium Difteriae.
*Macroscopic: se constată depozite aderente, cenuşiu-gălbui, proeminente, care la
îndepărtarea de pe mucoase lasă o ulceraţie sângerândă, cu un fond hemoragic murdar.
*Microscopic: se observă o reţea de fibrină în ochiurile căreia se găsesc epit
necrozate şi leuc alterate. Reţeaua se formează prin acţ necrozantă a exotoxinelor
bacilului difteric, cu precipitarea fibrinei.
b) pe seroase; se constată depozite de fibrină filamentoase, albicioase,
cu aspect de „tartină cu unt deslipită” (Laenec); microscopic se observă filam eozinofile
dispuse linear sau granular pe un mezoteliu alterat, iar sub mezoteliu hiperemie, edem şi
puţine leuc. Apare în pleurezia fibrinoasă (din TBC, infarct pulmonar,pneumonie lobară),
pericardita fibrinoasă (RAA, uremie, infarct miocardic) şi peritonita fibrinoasă (din
ulcerul gastro-duodenal, apendicită, colecistită).
Când exsudatul e în cant redusă, e îndepărtat prin fibrinoliză, fagocitare
macrofagică, drenare limfatică, cu resorbţie şi vindecare; când exsudatul e în cant mare se
organizează: fibrina e un stimul pt prolif fibroblastelor cu sinteză de colagen şi formarea
unui ţes de granulaţie ce obliterează cavităţile; apar asrfel bride şi aderenţe pe seroase (pe
cord=acretio cordis). În parenchimul pulmonar inflam fibrinoasă apare în pneumonia
francă lobară cu pneumococ. Microscopic, în faza de hepatizaţie roşie se observă o reţea
de fibrină cu hematii, iar în faza d hepatizaţie cenuşie, o reţea de fibrină cu PMN.
Macroscopic, plămânul este dens, cu o culoare şi consistenţă asemănătoare ficatului.
Evoluţia este spre resorbţie sau organizare cu cicatrizare colagenă şi carnificaţie.

77. Inflamaţia purulentă (abcesul şi flegmonul)

Exsudatul purulent se datorează germenilor piogeni, cu mare putere de invazie, cu
necroza ţes (staf auriu, strept piogen).
*Microscopic: exsudatul conţine cel alterate, germeni distruşi, piocite.
*Macroscopic: puroiul poate fi galben-cremos, vâscos, în infecţiile cu staf, verzui-
apos, în infecţiile cu strept, albastru în infecţiile cu piocianic, grunjos, ca „grăunţele de
porumb” în infecţiile cu Actinomyces.
Prin amestec cu serozitate sau fibrină se formează un exsudat seropurulent sau
fibrinopurulent.
Evoluţia inflam purulente poate fi spre fistulizare (traiect patologic între două
cavităţi), resorbţie prin intermediul macrofagelor, cu vindecare şi cicatrizare, drenaj
chirurgical („ubi pus, ibi vacuo”), sau persistenţa puroiului, cu transformare chistică
reziduală şi calcificare.
Inflam purulentă circumscrisă=abces; abcesul se caract prin acumularea puroiului
într-o cavitate apărută prin distrugerea ţes sub acţiunea enz lizozomale; la peroferie
abcesul este delim de mb piogenă compusă dintr-o reţea de fibrină, leuc, iar la perif, ţes
de granulaţie şi fibre de colagen dense.

24
 Particularitate: abcesul hepatic care poate fi pileflebitic (cu poartă de intrare pe
ena portă şi apariţia unor abcese parenchimatoase ce dau ficatului aspect de „burete”-
abces Chauffard), arterial (poartă de intrare artera hepatică, cu abcese subcapsulare) şi
colangitic (pe calea ductelor biliare, cu o culoare verde).
Furunculul este o varietate de abces ce se dezvoltă în derm, la nivelul unitaţii pilo-
sebacee; este constituit dintr-un dop necrotic centrat de un fir de păr, înconjurat de puroi
şi o zonă hiperemică dureroasă.
Un buchet de furuncule formează carbunculul, mai frecvent în zona sacrată şi
interscapulo-vertebral.
Inflam purulentă difuză=flegmon; flegmonul se caract prin acumulare de puroi
fără tendinţă la încapsulare, ce se extinde difuz, de-a lungul septurilor conjunctive şi a
spaţiilor anatomice.
Acumularea puroiului intr-o cavitate preformată=empiem; empiem
pleural=piotorax, pericardic =piopericard, în articulaţie= pioartros, la nivelul
colecistului= piocolecist, în trompa uterină= piosalpinx.
Se descriu şi inflam purulente aseptice, prin acţiunea unor substanţe ca
terebentina, sublimatul, zincul.

78. Inflamaşia hemoragică

Exsudatul inflam conţine multe hematii şi fibrină şi apare în lez vasculare grave,
în infecţiile gripale, variolă, antrax, tifos exantematic, lez alergice şi hiperergice (ex:
glomerulonefrita focală din endocarditele subacute), IRC cu uremie şi la nivelul
seroaselor în TBC sau cancer.
Diferenţierea faţa de hemoragie: pe reţeaua de fibrină apar hematii (milioane) şi
leucocite (mii).

79. TBC – generaltăţi (etiopatologie)

TBC-ul face parte din categoria inflam cronice.
În 1882 Robert Koch identifică bacilul acid-alcoolo rezistent care îi va purta
numele (Bacilul Koch= BK); acesta este colorat prin metoda Ziehl-Nielsen, creşte foarte
lent în culturi (timp de diviziune 48 ore): BK sunt strict anaerobi.
Dpdv al patogenezei sunt implicate virulenţa BK, hipersensibilitatea indusă,
imunitatea sau rezistenţa, geneza modelului granulomatos de reacţie, patognomonic.
Căile de pătrundere a germenilor în organism sunt, în ordinea frecvenţei:
-calea respiratorie (prin inhalarea de BK de la persoane bolnave care elimină
spută baciliferă) în 95% din cazuri
-calea digestivă (prin ingestie de lapte infectat) în 4% din cazuri
-calea cutanată (mai frecvent iatrogenă) în 1% din cazuri
La prima expunere BK acţionează ca particule inerte ce det un răspuns inflam
nespecific cu PMN. În această perioadă BK intră în fagocite şi diseminează pe cale
limfatică sau sgvină la distanţă unde pot muri sau pot rămâne dormanzi (pot induce alte
focare ale bolii).
Odată sensibilitatea instalată (rip IV, mediată celular) reacţ inflam devine
granulomatoasă. În centrul granulomului este prezentă, de obicei, necroza de coagulare al

25
 cărei aspect de cazeificare cu formare de tuberculi tipici este vizibil mocroscopic; ţes
rezistente: cord, muşchi striaţi, tiroidă, pancres; ţes favorite: plămân, măduvă osoasă,
limfoganglioni, fucat, splină,etc.

80. Leziuni macroscopice în TBC

În ordinea crescătoare a dimensiunilor se pot întâlni:
a) Leziuni nodulare (circumscrise):
a1) granulaţiile miliare sunt mici 1-2 mm, cenuşii, translucide (lez recente) până
la alb mat (în necroza de cazeificare). Diseminarea miliară poate fi limitată pulmonar sau,
când atinge venele, poate disemina în oricare alt organ al corpului.
a2) nodulii simpli au aceleaşi caract, dar dim 0,5-3 cm. Diseminare pe cale
hematogenă, limfogenă şi canaliculară. Nodulii acinoşi caract localiz pulmonare se
găsesc mai ales la vârful pulmonului.
a3) tuberculom are dim de 5-10 cm, unic de regulă, localiz în pulmon, rinichi,
ficat sau creier.
- tuberculom amogen: masă de cazeum, alb-gălbuie, mată, înconj de capsulă conjunctivă
- tuberculom polimorf: (multinodular): mai mulţi tubercului aglomeraţi cu zone de
cazeificare alternând cu zone de fibroză la perif
- tuberculom stratificat: zone de cazeificare şi fibrozare concentrice
b) Leziuni difuze:
b1) infiltratul pulmonar poate ocupa zone întinse de cazeificare omogenă;
teritoriul afectat este mărit, de consintenţă crescută, cu diminuarea până la disparţia
crepitaţiilo; masele cazeificate se elimină, ducând la constituirea de caverne
b2) serozitele cu caracterele unei inflam exsudative serofibrinoase care poate
evolua spre resorbţie sau transf cazeoasă sau cazeopurulentă
c) Leziuni alterativ-ulcerative:
c1) cazeumul este o necroză de coagulare influenţată de un număr mare de
bacili, mai exact de capsula ceroasă a acestora. Cazeunul se ramoleşte prin fenomenul de
necroză de colicvaţie, secundar a 3 grupe de factori:
-intervine o multiplicare de bacili, apoi intervin fact de ordin alergic (abcesul
rece al TBC)
-asocierea la BK a florei microbiene banale, în cand masive, antrenează
componenta supurativă
-urmarea fenomenelor de inhib lichidiană şi aflux de PMN în zona de necroză
este elim pe cale naturală (arbore traheo-bronşic, tub digestiv, căi urinare sau genitale)
sau pe căi patologice (fistule din scrofuloză). Consecutiv apar ulceraţii sau caverne.
c2) ulceraţia TBC: este o pierdere de subst cutanată sau mucoasă, de fromă
neregulată, cu marg anfractuoase, dezlipite. La nivel cutanat denumirea este de lupus
TBC, format din lupoame (noduli cu aspect de „peltea de mere” la vitropresiune) şi
adenopatie satelită.
d) Caverna:
Este localiz pulmonar sau extrapulmonar şi se constituie în perioada primară de
evoluţie a bolii (caverna precoce) sau, mult mai frecvent, în perioada secundară a TBC
(ftizia de organ).

26
 Semnificaţia acestor lez este existenţa unei deficienţe de apărare a organismului.
Evoluţia zonelor de necroză de cazeificare este spre închistare, calcificare, osificare,
remaniere proliferativă şi ramolire.

81. Leziuni microscopice în TBC

Examenul microscopic evidenţiază lez prolif specifică, foliculul Koster care, ca
formaţiune matură, este formată de la centru spre periferie din:
-cazeum – necroză acidofilă, cu aspect anhist, fin granular, eozinofil, cu tendinţă
la confluare, în care persistă filam de reticulină şi de elastină ale vaselor sgvine; elem
patognomonic, dar nu obligatoriu.
-la perif se găsesc cel gignate, multinucleate Langhans cu diam între 40-150
micrometri şi nuclei în nr mare (40-50) dispuşi la perif cel, la secţiune luând aspect de
semilună, potcoavă sau cerc. Citoplasma este amiofilă spre acidofilă, uneori granulară şi
se găseşte în centrul cel. Se pare că aceste cel apar prin contopirea macrofagelor care nu
au degradat complet BK, vizibili intracitopl prin coloraţii speciale; elem patognomonic
dar neobligatoriu.
-la perif apar cel epiteloide – elem patognomonic şi obligatoriu; sunt cel aşezate
în coroană în jurul cazeumului şi sau cel Langhans. Reprez o zonă lipsită de vase. Aceste
cel au citopl abundentă, palidă, cu limite neclar precizate. În centru este nucleul, frecvent
cu marginaţie cromatiniană, de formă ovoidă sau alungită.
-la perif este prez coroana de limfocite, elem patognomonic şi obligatoriu.
Evol folicului TBC este fie spre caueificare (urmată de remaniere prolif prin ţes
de granulaţie, specific cu evol ulterioară spre ramolire şi fibroză) fie direct spre fibroză
(eventualitate întâlnită mai ales sub tratament tuberculostatic).

82. TBC primar pulmonar

TBC primară este definită ca individuală deoarece lipseşte un contact ant cu BK.
În infecţia primară pulmonară este prez o sungură lez (focarul Ghon) găsit f frecvent
imediat subiacent pleurei în zona inf a lobilor sup sau partea sup a lobolor inf, zone f bine
aerate; rar focare multiple.
Focarul Ghon –afectul primar- are diam de 1,5 cm, circumscris consolidat, de
culoare gri-albă. Din sapt 2 de evol urmează transformarea necrotică a centrului, care
devine molae, cazeos. BK se găsesc liberi sau migrează de-a lungul canalelor limfatice
peribronşice regionale, spre limfoggl traheobronşici unde apar granuloame cazeoase. Ca
regulă, sunt atinşi doar limfoggl de pe o parte. Aceste 3 elem: efectul primar, limfangita
de legătură si atingerea limfggl traheobronşici = complexul primar (complexul Ghon).
De cele mai multe ori complexul primar evoluează spre închistare cu fibroză,
calcificare şi uneori osificare, rezultând o cicatrice fibroasă şi încreţită a supraf pleurale.
În acelaşi timp, cicatricea fibrocalcică înlocuieşte focarele de TBC din limfoggl regionali
traheobronşici.
Complexul primar este destul de mis şi poate fi dificil de detectat morfologic sau
la studii Rx. Organismele infectate nu sunt toatl vindecate şi BK pot presista pentru ani
sau poate pe viaţă, ceea ce explică recţ poz la tuberculină.
83. TBC pulmonar secundar

27
 TBC secundară sau postprimă apare pe organisme sensibilizate ant, BK derivând
din surse endogene sau exogene ca urmare a însămânţării hematogene discrete de la ggl
TBC (însămânţări miliare cu nr mic de BK care rămân dormanzi), de obicei în urma
modificărilor din perioada de creştere sau a afecţ intercurente cu scăderea rezistenţei
organismului. TBC sec începe în segm apicale sau post ale unuia sau ambilor lobi
pulmonari sup, în apropierea claviculei (focare Simon) chiar multe decade mai târziu de
la prima infecţie.
Lez pulmonare minimale de la apex sunt arii focale de 1-3 cm de cazeum
consolodat, de obicei la 1-2 cm de supraf pleurală. La bolnavii imunosupresaţi, în absenţa
activităţii cel, lez este reprez de focare de necroză sărace în cel epiteloide şi bogate în
microbact.
Evol infecţiei apicale este f variată:
-proc parologice se pot vindeca, cicatriza, calcifica rezultând TBC fibrocalcificată
„arestată”
-infecţia parenchimatoasă se împrăştie spre alte arii ale pulmonului prin căi
anatomice. Rezultă TBC pulmonară progresivă (ftizie) şi difuză cu lez acino-nodulare,
infundibulare, lobulare, pseudolobulare - pneumonia cazeoasă. Cele mai grave lez sunt
cele de la vârfuri, apoi descendent spre baze.
-lez cavitare: caverna este o lez care apare după elim necrozei (cazeumului) pe un
duct bronşic. Materialul de necroză este delim prin lez prolif specifice, apoi prin ţes de
fibroză. Dacă asterele se întâlnesc cu BK se produce o erodare a adventicei, a mediei, fără
distrugerea struct elastice şi de reticulină, cu prolif anevrismală a intimei (anevrisme
Rasmunsen); aceste anevrisme explică hemoptizia.

84. Luesul primar

Luesul (sifilisul) este o boală venerică transmisibilă, cu o evol insiduoasă, dată de
Treponema Pallidum.
Luesul este una din infecţ în care limfocitele gazdei secretă fact serici puţin
importanţi şi această slăbiciune prematur instalată în reactivitatea imună a gazdei explică
evol lentă, cronică a bolii. După 2 săpt de la şancrul iniţial se constată că gazda devine
rezistentă la reinfecţ, reexpunerea nemaifiind urmată de un alt şsancu: „imunitate de
şancru”. Trat rapid instituit blochează evol.
Sifilisul primar apare după o perioadă de incubaţie de 10-90 zile (3 săpt în
general). Contaminarea este cu atât mai scurtă cu cât nr de treponeme a fost mai mare.
Dacă se iau antibiotice (AB) pt alte motive, stadiul I lipseşte (sifilis decapitat).
Localizarea este în organele genitale ext (90% din cazuri). La bărbaţi poate fi
localizat pe gland, şanţul balanoprepuţial, teaca penisului sau teg vecine. La femei lez se
localiz pe porţiunea vaginală a colului uterin sau vulvă. În 10% din caturi sunt localiz la
nivel extragenital: mameloanele doicii care alăptează copii cu heredosifilis, degetele
moaşei, buze, anorectal, gastric (diag diferenţial cu gastrita).
Macroscopic: lez specifică este sifilomul primar şi adenopatia satelită. Iniţial se
evid la locul de inoculare o maculă roşiatică, nedureroasă, punctiformă, bine delim care
se transformă repede în papulă care erodează superf. Ulceraţia sau şancrul dur este
rotund-ovalară, bine delim, unică sau multiplă, cu contur regulat, de cul arămie-
jambonată, nedureroasă, suplă. Central se scurge o serozitate care coag ca un lac.

28
Adenopatia satelită este nedureroasă, dură, bine delim, mobilă şi persistă mai mult timp
(patognomonic).
Diag diferenţial se face cu alte ulceraţii:
-şancrul moale (apare după 24h de la contaminarea cu Streptobacilul Ducrey)
-şancrul granulomatos Nicolas Favre.
Histopatologic se evid infiltrat inflam limfomonocitar, dispus ca un manşon în
jurul arterelor mici şi arteriolelor cu endotelită prolif.

85. Luesul secundar

Apare după 2-12 săpt de la apariţia şancrului sau după 63-65 zile de la contactul
infectant şi se caract printr-o erupţie generalizată, simetrică şi contagioasă în urma
septicemiei cu treponeme. Bolnavii pot acuza cefalee, icter, iritaţie meningeală, sd
nefrotic; poate persista 2-3 ani, perioadă cu serologie poz.
Lez care pot apare sunt cutanate (sifilide), mucoase şi viscerale.
*Sifilidele sunt macule sau papule indurate, nedureroase, de cul roz-roşiatică,
superf şi diseminate care se vindecă fără cicatrice şi conţin un nr mare de spirochete.
Acestea sunt însoţite de microadenopatie, cu o creştere generalizată de volum a limfoggl
(nedureroşi şi fără periadenită) mai ales cervicali şi epitrohleeni.
*Sifilidele eritematoase: rozeolele sunt o erupţie de macule rotund-ovalare, roz-
pal, diam 5-15 mm, marg estompate, care dispar la vitropresiune. La baza gâtului apare
pleucomelanodermia sifilitică, fără sau cu alopecie, supranumită şi „colierul lui Venus”.
*Sifilidele papuloase (cele mai frecvente) apar în lunile 4-12, diam 3-10 mm, roz-
roşie-arămie, acoperite de o scuamă fină, uscată. Histopatologic: în dermul superf se
găseşte infiltrat luetic; epidermul prezintă acantoză şi hiperacantoză.
*Sifilidele micropapuloase – în jurul foliculilor piloşi; prez cel Langhans- diag
difenreţial cu TBC.
*Sifilidele psoriaziforme sunt lez ale epidermului cu acantoză şi scuame
paracheratozice; diag diferenţial cu psoriazisul.
*Sifilida papulohipertrofică (sau condilomată lată)- proeminenţă turtită, roşie-
brună, 2-3 cm diam, care se diferenţiază de condiloamele acuminate (etiologie: virusul
papiloma uman).
La nivelul mucoaselor lez sunt mai rare, se numesc plăci mucoase (sifilide
papuloerozive prin ulcerarea rapidă a epit).
La nivelul fanerelor apare „alopecia în luminişuri”.

86. Luesul terţiar

Acesta a devenit f rar. Când apare, urmează unei perioade de latenţă de 2-4 ani
(extreme: de la câteva săpt la 30 de ani). Lez au caracter prolif şi alterativ, cu dispozişie
nodulară sau difuză (gome sau infiltrate de tip gomos).
Morfologic, goma evoluează în 4 stadii:
i)goma crudă: la 2-3 săpt, se evid nodozităţi indurate, elaste, bine delim, neinflam,
mobile şi nedureroase. Histopatologic: se observă un infiltrat sifilitic circumscris.
ii)goma ramolită: centrul lez, care devine fluctuent, se lichefiază. Pielea care
acoperă lez este de culoare roşie-violacee.

29
 iii)goma ulcerată: se formează un orif pustulos prin care se scurge un lichid
vâscos, filant, de consistenţa şi aspectul gumai arabice. Apoi se evid ţes necroptic
compact, de culoare albă, asemeni cărnii de morun. Ulceraţia poate fi invazivă şi
mutilantă.
iiii)goma cicatriceală: produce retracţii importante ale ţes cu perforaţii
(comuniacre gură-nas cu tulb în ingestie, fonaţie, etc), caract de cicatrice mutilantă.
Microscopic tabloul lez este dominat de panvascularită cu fenomene de obliterare.
*Lez cardio-vasculare (80-85% din cazuri) ating, în principal, aorta ascendentă
(caract puternic celulipet faţă de lez de ateroscleroză care au caract celulifug) şi devin
manifeste în ani, producând cicatrice inflam în tunica medie (mezaortită) cu slăbirea şi
dilatarea peretelui (formarea anevrismului), cu lărgirea incompletă a inelelor valvulare
aortice (induf aortică pură) şi îngustarea arterelor coronare (infarcte masive) + HVS cu
apariţia cordului bovin (cord cu greutate între 600-1000g).
*Lez meningo-vasculare sunt reprez de meningoencefalita luetică, bazilară cu
interesarea vaselor subarahnoidiene; se observă îngroşarea leptomeningelui şi
hidrocefalie.
*Lez ale SNC:
a)paralizia general-progresivă
b)tabesul dorsal (ataxie locomotorie) este localizată la nivelul măduvii spinării; se
caract printr-un mers zvâcnit, asemănător lăcustelor, cu dureri fulgurante si absenţa ROT.
c)lez din alte ţes şi organe
-gomele cutanate
-manifestările osteoarticulare: osteoperiostita şi osteomielita gomoase
-la nivelul muşchilor: miozita difuză sau nodulară gomoasă
-la nivelul ficatului: prin organizare fibroasă apare o pseudolobulare a
organului, lez denumită „ficat legat în sfori”.

87. Luesul congenital precoce şi tardiv

În primul trimestru de sarcină placenta este o barieră în calea treponemelor.
Acestea sunt transmise din al doilea trimestru de sarcină, odată cu dispariţia
citotrofoblastului. Lez sunt clasificate în:
-sifilis congenital precoce (lez apar chair în momentul naşterii şi în primii doi ani
de viaţă)
-sifilis congenital tardiv (lez apar în adolescenţă)
a) Luesul congenital precoce prezintă:
*lez incompatibile cu viaţa: care se exprimă prin moartea fătului în uter cu
naşterea unui făt macerat. Tegumente edemeţiate, pulmoni cu zone de consistenţă
crescută, ficat mărit, cu duritate crescută, supraf netedă de cul cenuşie.
*lez compatibile cu viaţa:
-lez cutanate: pemfigus palmo-plantar constând din bule cu lichid clar sau
serosangvinolent cu treponeme; sifilide: fie erupţie cutanată,fie aspect infiltrativ difuz.
-lez mucoase: coriza sifilitică bilaterală la nivelul mucoasei nazale faringiene
şi laringiene
-lez osoase: craniotabes cu deformări ale cutiei craniene, cu bose prin
persistenţa oaselor moi şi a dehiscenţei suturilor; osteocondrita diafizo-epifizară cu

30
dezlipirea epifizei şi pseudo paralizie Parrot; osteoperiostită sifilitică, osteită şi
osteomielită gomoasă.
-malformaţii congenitale: cheiloschizis, cheilognatopalatoschizis sau lez
cardiace.
b) Luesul congenital tardiv poate apare de la 5 ani până după 25-30 de ani, lez
întâlnite fiind:
-lez osoase: procese gomoase distructive în os dar şi osteoperiostită plastică
mai ales la nivelul palatului dur, piramidei nazale producând comunicare oro-nazală şi
respectiv nas în şa.
-lez distrofice dentare: apariţia tardivă a dentiţiei cu dinţi friabili, cu modificări
de formă, separaţi prin intervale largi (dinţi Hutchinson).
-lez oculare: keratita interstiţială perenchimatoasă cu opacifiere corneeană cu
aspect de sticlă mată (cecitate), corioretinită pigmentară şi nevrită optică.
-lez ale nervilor I şi VIII-ramura acustică (surditate)
Lez dentare, keratita parenchimatoasă şi surditatea alcătuiesc triada
Hutchinson
-hidartroza, osteocondrita, lez neuropsihice, lez testiculare.

88. Lepra
Lepra sau boala Hansen este o inflam lent progresivă transmisibilă,
micobacteriană (bacilul acido-rezistent Hansen) afectând preponderent pielea şi nervii
periferici (părţile mai reci ale corpului). Se consideră că această boală infecţioasă arată
cea mai bună corelaţie între reactivitatea limfocitelor T şi evoluţia clinică „polară”. La
unul din poli se află „lepra tuberculiodă”: bolnavii răspund la agentul etiologic printr-o
creştere importantă a LT care produc o agregare locală şi activarea de macrofage sau
granuloamele tuberculoide cu câţiva bacili vii în lez. Testul cutanat la lepromină este
intens poz la 48h (testul Fernandez) sau la 3-4 săpt (testul Mitsuda). La celălalt pol se află
„lepra lepromatoasă” caract prin absenţa imunităţii mediate cel, cu rezistenţă scăzută a
gazdei. Testul cutanat la lepromină este neg.
Lepra lepromatoasă: din sg organismele sunt localizate preferenţial: faţa ant a
ochilor, viscerocraniul, testicule, mână, picior (zone reci tisulare). Lez cutanate sunt
macula, papule, noduli. Lez avansează progresiv. Limfoggl au histiocite spumoase
agregate în ariile paracorticale cu creşterea centrilor germinativi. Mai sunt afectate pulpa
roşie a splinei,ficatul, testiculii.
Lepra tuberculiodă: lez cutanate maculare. Lez ajung la nivelul nervilor, det
paralizii şi dispariţia durerii în zonele afectate.
Examenul microscopic evid un granulom constituit din cel Virchow -cel leproase-
nişte macrofage cu citopl spumoasă, pline cu bacili acido-rezistenţi Hansen, cel gigante
Langhans, cel epiteloide, coroană de limfocite la perif. Asemănarea microscopică cu TBC
este f mare, lipsind doar necroza de cazeificare.

89. Rinoscleromul

31
 E o infecţie produsă de bacili gram încapsulaţi : Klebsiella rhinoscleromatis,
boală transmisibilă mai ales în Asia, America Latină, bazinul Mării Mediterane.
Afectează mucoasa RESPIRATORIE din nas, laringe, trahee. Iniţial mucoasa e uscată,
granulară, apoi devine NODULARĂ datorită apariţiei de mase pseudotumorale
submucoase, ducand la insuficienţă respiratorie prin obstruarea căilor resiratorii.
Micorscopic se constată INFLAMAŢIE CRONICĂ SPECIFICĂ alcătuită din:
• Limfocite
• Plasmocite
• Macrofage spumoase cu nucleu central = celule Mikulicz
• Fibroblaşti
• Diplococi încapsulaţi.
Epiteliul de acoperire prezintă METAPLAZIE PAVIMENTOASĂ

90. Boala ghearelor de pisică şi limfogranulomatoza veneriană Nicolas-Favre

Boala ghearelor de pisică

E o infecţie bacteriană autolimitantă.Bacteriile sunt identificate extracelular prin
impregnări argentice sau la ME. Sunt bacterii gram (-), pleomorfice, găsite în leziunile
primare şi în limfoganglioni. Clinic se manifestă prin LIMFADENOPATIE
LOCALIZATĂ mai frecvent la copii (80% dintre cazuri). Limfadenopatia regională e
mai frecventă în axilă şi cervical cu sau fără noduli sau escare cutanate la locul de
agresare al felinelor. Boala ghearelor de pisică e cauza obişnuită a SD.
OCULOGLANDULAR (sau SD PERINAUD – tumefierea ochilor, a mandibulei şi
limfoganglionilor din regiunea cervicală înaltă). Manifestările sistemice sunt:
• Febră
• Neutrofilie
• Eozinofilie
• VSH crescută
Foarte rar au fost semnalate neuroretinite, pleurezie, artrită, abcese splenice, mase
mediastinale şi chiar osteomielită.
Morfoligic limfoganglionii de drenaj cresc semnificativ şi uneori sunt fluctuenţi.
În – perioada recentă, examenul microscopi evidenţiază: LIMFADENITĂ REACTVĂ
NONSPECIFICĂ, granuloame sarcoid-like în jurul capsulei şi în peretele venelor de
drenaj.
– faza de stare, cea mai distinctă leziune este formarea de ABCESE STELATE. Aici,
prin coalescenţa granuloamelor apare o acumulare centrală, neregulată, de puroi şi
PMN-uri, înconjurată de o proeminentă acumulare de epiteloide aşezate în palisadă. Cu
toate că aceste abcese sunt distincte, ele NU sunt patognomonice şi se aseamănă cu
limfogranulomatoza benignă Nicolas-Favre.

Limfogranulomatoza veneriană Nicolas-Favre

Este considerată a patra boală produsă de Chlamydia trachomatis, obligatoriu
patogenă INTRACELULAR în celulele epiteliale columnare.
Chlamydia poate exista sub două forme: CORPI ELEMENTARI (care nu se divid
şi care sunt infecţioşi) şi CORPI RETICULAŢI (care se multiplică în vacuolele create în
celula gazdă şi nu sunt infecţioşi).

32
 Limfogranulomatoza debutează printr-un mic ŞANCRU GRANULOMATOS
greu vizibil între pliuri, însoţit de o ADENOPATIE SATELITĂ inghinală, pelvică şi
rectală. Ganglionii sunt tumefiaţi şi supurează prin mai multe orificii, asemenea unui
„cap de stropitoare”. Examenul microscopic descrie o leziune specifică în ganglion cu
aspect ÎN COCARDĂ (centrul este purulent – supuraţie cu PMN-uri alterate), mijlocul
este ocupat de celule epiteloide cu nuclei în palisadă şi rare celule gigante, la periferie
se găseşte un infiltrat cu : limfocite, plasmocite, PME, PMN. Pentru conunctivită,
mucoasa este hiperemică, edemaţiată şi arată un infiltra cu monocite.

91.Granuloame din boli autoimune (prototip: nodulul reumatoid)

Este format din necroză fibrinoidă centrală, delimitată de celule epiteloide în
palisadă şi un infiltrat limfoplasmocitar periferic

92. Sarcoidoza (B. Boeck-Besnier-Schaumann)

Se caracterizează prin apariţia unor granuloame compuse din celule gigante
multinucleate, celule epiteloide, macrofage, limfocite şi plasmocite.
Trebuie făcut diagnostic diferenţial cu TBC prin: lipsa necrozei de cazeificare,
foliculi bine individualizaţi fără tendinţă la confluare, prezenţa fibrozei. Elementul
caracteristic este prezenţa corpilor asteroizi Schaumann (formaţi din proteine şi Ca).
Clinic, în sarcoidoză apar Sindrom Lofgren (adenopatie hilară bilaterală, eritem
nodos şi artrită). Testul Kveim (IDR cu extract de splină sarcoidotică de iepure) este
pozitiv în 75% din cazuri.
Afecţiunea răspunde excellent la corticosteroizi.

93. Nodulul Aschoff

Apare în infecţiile post streptococice (cu streptococ beta-hemolitic de grup A), în
miocardita reumatismală (care produce aritmii, în special fibrilaţie. Din cauza fibrilaţiei
se pot dezvolta trombi arteriale care să constituie surse potenţiale de embolii).
Morfologic, leziunile inflamatorii focale sunt împrăştiate în diferite localizări. În
cord leziunea patognomonică poartă numele de granulom reumatismal Aschoff. El se
localizează în ţesutul conjunctiv vascular fiind, de obicei, în relaţie cu vasele
intramiocardice. Miocitele adiacente suferă leziuni distrofice sau sunt distruse. Nodulul
evidenţiază iniţial o necroză fibrinoidă a fibrelor de colagen din axul conjunctivo-
vascular (faza distrofic-alterativă). Următoarea etapă este faza proliferativă: constituirea
granulomului reumatismal. Focarul de necroză fibrinoidă este înconjurat de limfocite,
macrofage şi ocazional plasmocite. Histiocitele (20-40 μm) suferă o bombare pe seama
unei citoplasme amfifile abundente, cu nuclei rotund-ovoizi, centrali, în care cromatina
este dispusă în centru (celulele Aschoff). Când nucleii sunt alungiţi, subţiri, cu aspect de
„bară dinţată” sau ”omidă”, histiocitele se numesc celule Anitschow. În timp (ani, zeci
de ani) corpii Aschoff sunt înlocuiţi de cicatrice fibroase.

94. Febra tifoidă şi tifosul exantematic

33
 Febra tifoidă
Granulomul tipic se dezvoltă la nivelul plăcilor Peyer şi în ganglionii sateliţi.
Granulomul este format din celule Rindfleisch (macrofage modificate spumoase)

Tifosul exantematic
Este produs de Rickettsia.
Se caracterizează printr-o endotelită proliferativă trombotică şi granuloame
Fraenkel (infiltrate limfoplasmocitare şi macrofagice nodulare perivasculare)

95. Poliomielita şi rabia

Poliomielita
Se caracterizează prin alterarea neuronilor motori din coarnele anterioare ale
MS, sub efect citopatic al virusului poliomielitei, ajungând până la necroză. Structurile
neuronale necrozate sunt eliminate printr-un proces de satelitoză (=Hiperplazie de
elemente gliale cu celule mobilizate avand nuclei rotunzi, aparand in jurul celulelor
nervoase din ganglionii simpatici sau din creier, ca urmare a unor leziuni inflamatorii si
procese distrofice consecutive ale neuronilor aka: nevrogliile se depun în jurul neuronilor
lezaţi) şi neuronfagie urmată de un process de glioză (proliferare patologică a celulelor
gliale).

Rabia
Reprezintă leziuni ale encefalului (predominant în hipocamp) sub forma
nodulilor rabici, compuşi din celule gliale ce conţin incluzii virale intracitoplasmatice
(noduli Babeş-Negri), date de virusul rabic (are formă de glonţ).

96. Infecţia cu Pneumocistis carinii

Pneumocistis carinii este un fung evidenţiabil cu o coloraţie specială, coloraţia
Grocott (impregnare argentică), care produce o pneumonie interstiţială cu plasmocite la
imunosupresaţi şi nou-născuţi. În alveole apare un exsudat spumos ce conţine fungul.

97. Actinomicoza
• Actinomicoza - reprezintă o infecţie cu Actinomyces Israelii (bacil Gram pozitiv,
anaerob) care se localizează cu predilecţie în regiunea cervico-facială, dar şi în
alte regiuni ale organismului (toracic, abdominal, în particular asociat cu
dispozitive de contracepţie intrauterine sau cicatrici apendiculare).
• Infecţia este endogenă, bacilul făcând parte din flora normală a orofaringelui,
vaginei şi tractului gastro-intestinal.
• Microorganismul poate invada osul subjacent şi ocazional poate disemina
hematogen în creier sau prin aspiraţie în plămân. Bolnavul se poate prezenta
clinic cu tumefierea “lemnoasă” a regiunii cervico-faciale, febră, pierdere în
greutate, leucocitoză în sângele periferic, tuse şi hemoptizie când este implicat şi
plămânul.
• Histopatologic, caracteristic este prezenţa unui granulom ce conţine în centru
granule “de sulfur” (colonia de actinomicete, care are aspectul de “soare care
arde”), înconjurate de neutrofile şi fibrină.

34
 98. Candidomicoza
E produsă de Candida albicans şi se caracterizează prin prezenţa unor inflamaţii
subacute mixte (limfoplasmocite şi PMN); evidenţierea filamentelor fungice se poate
face cu coloraţia PAS.
Candidoza poate fi superficială (tegumente, mucoase), viscerală sau septicemică
prin vehculare sanguină.

99. Toxoplasmoza
E produsă de Toxoplasma gondii => limfadenită cronică, ce e caracterizată prin:
- insule de celule epiteloide (leziuni Piringer)
- hiperplazie foliculară limfoidă
- limfocitoză B monocitoidă perisinusală

100. Histoplasmoza
Este o infecţie sistemică cu fungi din genul Histoplasma (capsulatum sau
dubiosii), endemică în America de N şi Africa.
Fungul este inhalat sub formă de spori, ajunge în alveole, se multiplică în
macrofage, ducând la formare de granuloame cu calcificări. Boala se poate
manifesta în câteva variante:
- asimptomatică
- infecţie pulmonară acută sub formă de gripă
- infecţie pulmonară cronică (cu tuse, febră, scădere în greutate, cavitate
pulmonară vizibilă radiologic)
- infecţie diseminată cu afectarea măduvei osoase, a ficatului şi a splinei
Infecţia răspunde la AMFOTERICINĂ B.

101. Aspergiloza
Este o afecţiune cauzată de o specie de fungi aflaţi în mediul înconjurător, din
care Aspergillus fumigatus şi Aspergillus niger sunt hife septate cu ramificaţii
dihotomice la 40 de grade şi cu capete de fructificare. Sporii sunt inhalaţi de om
odată cu praful şi ajung în alveolele pulmonare unde generează o inflamaţie subacută
cu PMN şi macrofage. Sporii germinează şi produc hife care invadează ţesutul
pulmonar care invadează ţesutul pulmonar şi vasele sanguine, producând ocluzie sau
necroză hemoragică.
Din plămân pe cale sanguină fungul poate disemina în piele (producând foliculită
hemoragică) sau în creier (unde produce infarct cerebral cu hemiplegie).
În plămân poate produce pneumonie, aspergilom pulmonar sau alveolită alergică
(reacţie alergică asociată cu IgE crescute, eozinofilie şi infiltrat pulmonar fugace
Loeffler – vizibil radiologic).

102. Trichineloza şi echinococoza

Trichineloza
Este produsă de un parazit animal (Trichinella spiralis) şi se caracterizează
histologic prin prezenţa în muşchii striaţi a unor granuloame cu eozinofile, celule
gigante la periferie, iar în centru larva torsionată.

35
 Echinococoza
Este produsă de Taenia Echinococcus ce formează chistul hidatic cu localizare
mai frecventă în plămân sau în ficat.
Histopatologic se observă prezenţa unui ţesut de granulaţie, pereţii chistului
(substanţă anhistă) şi veziculele fiice cu larve. Chistul conţine un lichid limpede ca
apa de izvor.

103. Granulomul de corp străin

Corpi străini exogeni
• Pulbere de talc – în chirurgie, poate rămâne în...., cu apariţia unor
granuloame albicioase, cu diametrul de aprox. 1 cm, compuse din talc, celule
epiteloide, celule gigante multinucleate de corps străin (dispoziţie neregulată a
nucleiolor în citoplasmă)
• Materiale de sutură (catgut) – granulom cu fire de catgut (care e resorbabil)
• Substanţe uleioase (ihalate sau injectate) – determină oleogranuloame (în
regiunea fesieră, noduli superficiali când sunt injectate sau în hilul pulmonar,
oleu camforat, utilizat în rinitele cronice atrofice)
• Pulberi inhalate – în bolile profesionale (pneumoconioze), de ex, siliciu 2
cristalin (quartz) în silicoză determină granulomul silicoid (macrofage ce
fagocitează quartz-ul nu-l pot degrada, mor şi acesta se eliberează, e preluat de
altfage şi apare o reacţie granulomatoasă de corp străin); cărbunele NU duce
la apariţia granuloamelor de corp străin (ci la apariţia antracozei).

Corpi stăini endogeni

• Produşi de dezintegrare lipidică în necrozele ţesutului adipos duc la
formarea unui lipogranulom.
• Keratina, în chistul epidermal, se acumulează în lumenul chistului, iar în
jurul lui se formează un granulom.
• Cristalele de acid uric se depun periarticular la vârstnici, cu generarea unui
granulom = toful gutos.
• Colesterolul

104. Agenţi carcinogeni chimici

Carcinogenii chimici necesită activare metabolică înainte de a reacţiona cu
produşi celulari. Activarea metabolică este produsă de un iniţiator ce determină
modificări nedetectabile şi ireversibile celulare.
Celule iniţiată necesita un al doilea agent carcinogenic (ce produce modificări
adiţionale) numit promotor pentru a-şi începe dezvoltarea.
Agenţii carcinogeni chimici pot fi:
• Carcinogeni DIRECŢI, ce determină leziuni directe ale ADN, cu dezvoltarea
unei neoplazii sau
• Carcinogeni INDIRECŢI I (numiţi procarcinogeni), ce pot fi activaţi de
citocromul P 450 sau inactivaţi de glutation S-transferaza (GST)
Carcinogeneza chimică este un proces tristadial ce cuprinde:

36
 1. iniţierea
2. promoţia
3. progresia
Tipul Mecanism de acţiune Exemplu
Genotoxic Leziuni directe ADN Agenţi Sunt electrofilice şi Unele metale
cu formarea unui alkilanţi reacţionează cu ADN (Pb, Ni)
adduct-ADN inducând mutaţii; pot
produce carcinoame
nazo-faringiene şi
bronhopulmonare
Mitogenic Leziuni indirecte ADN Nitrozamine Sunt implicate în
prin legarea de cancerele digestive; ele
receptori celulari şi se formează din nitriţi
stimularea diviziunii adăugaţi în alimente
celulare pentru conservare
Citotoxic Determină leziuni Hidrocarburi Sunt metabolizate de Benzpiren,
celulare cu hiperplazia policiclice oxidaze dependente de Dibenzantracen
şi regenerarea ciclică aromatice citocromul P450 şi
tisulară = HPA transformaţi în epoxizi
care reacţionează cu
acizii nucleici. HPA se
găsesc în fumul de
ţigară
Sunt metabolizaţi în Amine
ficat şi detoxifiaţi prin aromatice,
glucuronare; hidroliza Coloranţi azoici
lor în vezica urinară îi
transformă în hidroxi-
amine active, ce pot
iniţia un cancer
tranziţional

105 Agenţi carcinogeni fizici

• Radiaţiile ultraviolete (RUV), în special tipul B cu λ= 290-370 nm, sunt asociate
cu apariţia tumorilor cutanate (carcinoame bazocelulare, spinocelulare,
melanoame), cu predilecţie la albi, în zonele expuse la soare.
RUV produc dimeri de pirimidină, deteriorând lanţul ADN. În XERODERMA
PIGMENTOSUM, o afecţiune autozomal recesivă în care există o reparare ineficientă
a ADN, tumorile induse de RUV apar chiar şi fără expunere la lumină puternică.
• Radiaţiile ionizante produc ionizarea bazelor azotate, cu RUPTURI catenare
ale ADN.
Ele sunt reprezentate de:
1. particule α (nuclee de HELIU)
2. particule β (ELECTRONI)
3. particule γ (FOTONI).

37
 Tumorile produse sunt în special leucemii şi limfoame. Iradierea timusului la copil
poate duce la apariţia unui cancer tiroidian la adult. TOROTRASTUL (subst de contrast
iodată, radioactivă) folosit în angiografii poate duce la hemagiosarcom hepatic.
• Fibrele de azbest (cele subţiri, lungi de crocidolit) pot produce mezotelioame
pleurale sau peritoneale după o latenţă de ~ 20 de ani.

106. Agenţi carcinogeni biologici

Agenţii biologici pot fi :
• nevirali:
1. Bacteriile (Helicobacter pilori, ce poate produce limfoame non-Hodgkin
de tip MALT gastrointestinale)
2. Paraziţii (Shistosoma Haematobium, ce poate produce carcinom
tranziţional de vezică urinară)
3. Mucegaiurile (de tipul aflatoxinelor, ce pot produce cancere hepatice)
• Virali (virusuri cu genom ARN sau ADN)

107. Rolul virusuilor ADN şi ARN

Aceştia sunt blocanţi ai materialului genetic atât ADN, cât şi ARN. Odată pătrunşi
în celulă, virusurile pot modifica informaţia genetică.
Cele mai importante infecţii virale asociate cu o creştere a incidenţei
malignităţilor sunt reprezentate de infecţiile cu:
1. virusuri ADN
• Virusul Epstein-Barr (limfom Burkitt şi carcinom nazo-faringian prin
transformarea limfocitelor B în limfoblaste, mai ales în China)
• Virusurile hepatitice B şi C (carcinom hepatocelular)
• Virusul herpetic HHV8 e asociat cu apariţia sarcoului Kaposi
• HPV produce veruci vulgare la nivel cutanat, condiloame acuminate pe vulvă,
vagin, penis sau papiloame laringiene; serotipurile 16 şi 18 sunt asociate cu
apariţia carcinomului de col uterin.
2. virusuri ARN:
• Virusul uman al leucemiei/ limfomului cu celule T/ HTLV1 determină leucemie
şi limfom cu celule T ale adultului, endemice în Japonia şi Caraibe
• HIV determină limfoame, sarcoame Kaposi.
(Retrovirusurile sunt virusuri ARN care rin replicare formează ADN proviral care
se integrează în ADN-ul gazdei, transmiţând informaţie genetică modificată la celulele
descendente. Aceste secvenţe nucleotidice (oncogene virale) induc transformarea
malignă experimental şi sunt în stadiul de a produce cancere sau HIV.
Oncogenele sunt gene care induc malignităţi şi derivă din gene celulare normale
denumite protooncogene. Ele conferă celulelor tumorale condiţii preferenţiale de
creştere. Diferite oncogene:
- au funcţii diferite

38
 - apar sub formă intercorelată.
Protooncogenele se activează şi devin oncogene prin 4 mecanisme: mutaţii
punctifiome, amplificare genică şi mutageneză prin inserţie.
Genele supresoare tumorale sunt gene supresoare tumorale care acţionează ca
gene autozomal dominante, împiedicând diviziunea anormală a celulelor; ele favorizează
creşterea tumorală prin pierderea sau deleţia lor (de exemplu, mutaţiile P53 au fost
identificate în mai multe tipuri de celule tumorale, favorizând creşterea tumorală).
Virusurile ADN au un rol mai puţin cunoscut în geneza tumorală. Virusurile ADN
carcinogeni au coduri pentru anumite proteine asociate membranei şi activităţii
proteinkinazce.)

108. Cauze genetice ale neoplaziilor

Există unele familii cu predispoziţie pentru cancer (ereditar). Anomaliile
cromozomiale ne-ereditare cresc, de asemenea, riscul de apariţie al unor cancere.
Observaţiile clinice evidenţiază BAZA MENDELIANĂ a transmiterii malignităţilor:
• Xeroderma pigmentosum (cancer cutanat)
• Polipoza familială a colonului (adenocarcinoame)
• Neurofibromatoza de tip I (neurofibrosarcoame)
• Sd. Von Hippel-Lindau (angiom al retinei, hemangioblastom al cerebelului şi risc
în dezvoltarea cancerului renal)
Toate cele de mai sus se găsesc mai frecvent la vârstă înaintată. De asemenea, copii cu
boli imunitare promare au o rată foarte înaltă a malignităţii limfoide: copiii cu boala
Down au o creştere a incidenţei leucemiei acute de până la 30 de ori.
• Translocaţia t(8;14) cu amplificarea genei c-myc este asociată cu limfom
Burkitt (= limfom non-Hodgkin difuz cu celulă B)
• Retinoblastomul (= tumoră oculară, cu celule mici, rotunde, albastre, uneori
dispuse în rozete) poate fi moştenit autozomal recesiv. Se caracterizează prin
deleţii ale genei Rb de pe cromozomul 13.
• Cromozomul Philadelphia Ph1+ este marker pentru leucemia granulocitară
cronică
• Cromozomul inelar +r12 apare în liposarcomul bine diferenţiat
• Translocaţia t(2;13) apare frecvent în rabdomiosarcomul alveolar.

109. Celula canceroasă (aspecte morfologice)

Caracteristic unei tumori maligne sunt:
1. Pleomorfismul celular = variaţia în dimensiuni şi formă a celulelor tumorale,
precum şi un raport N:C->1, cu nucleoli proeminenţi
2. Mitoze atipice: sunt asimetrice şi multipolare (cele tipice sunt simetrice
şibipolare)
3. Hipercromazie nucleară (şi mulţi nucleoli într-un nucleu neregulat).

110. Caracterele celulei tumrale benigne si a celulei tumorale maligne

celula tumorala benigna
-celule mature, foarte asemenatoare cu tesultul de origine

39
 -strucrura nucleilor (cromatina, nucleol) se deosebeste putin sau deloc de structura
nucleilor celulelor tesuturilor din care provine tumora benigna
-au multe mitocondrii si putini ribozomi
 celula tumorala maligna
-caracteristic tumorilor maligne este pleomorfismul cellular, mitozele atipice si
hipercromazia nucleara
-pleomorfism = variatia in dimensiuni si forma a cel tumorale, cu raport
nucleu/citoplasma tinzand spre valoarea 1, si nucleoli proeminenti
-talia celulelor maligne este mai mare decat a celulelor de origine
-pot apare celule monstruoase (de 5-10 ori mai mari ca restul celulelor) sau celule
gigante (de 75-100 de ori mai mari ce celulele normale)
-forma este globuloasa cu frecvente pseudopode
-prezinta modificari nucleocitoplasmatice; raportul nucleu/citoplasma este in
favoarea nucleului, depasind valoarea de 1/3 (normal in faza intermediara a diviziunii
celulare)
-prezinta modificari nucleare:
-cresc dimensiunile nucleare
-se constata aparitia anizocariei (inegalitati de talie nucleara)
-apar formele nucleare anormale (pleomorfism nuclear)
-nucleolii cresc in dimensiuni si numar
-apar modificari in numarul cromozomilor si continutului de AND
-au putine mitocondrii cu multi ribozomi
-prezinta modificari citoplasmatice
-polimorfism celular (modificari de forma)
-policromazie (colorabilitate variata a citoplasmei) cu tahicromazie (creste
colorabilitatea) sau bazofilie pe seama sintezei crescute de proteine
-prezinta mitoze atipice
-prezenta de fusuri de diviziune multiple (cu aspect de trefla, carou sau
stea cu repartizari inegale a cantitatii de cromatina)
-multe (aproape toate) celulele maligne sunt aneuploide (au un numar
anormal de cromozomi)
-sunt caracterizate de invazivitate si metastazare datorita aparitiei a 3 modificari
specifice celulelor maligne: - emiterea de pseudopode
- pierderea inhibitiei de contact
- pierderea adezivitatii la elementele stromale

111. Caracterele macroscopice ale tumorilor benigne si maligne

 tumorile benigne
-cresc lent, expansiv,comprimand tesutul vecin
-au suprafata neteda
-pe sectiune sunt omogene, culoarea este uniforma
-sunt in general bine incapsulate, dar pot da complicatii locale
-pot comprima circulatia din jur
-hipersecretie (TB ale glandelor endocrine: STH, tiroxina, calcitonina,
ACTH)
-hemoragii produse la nivelul tubului digestiv sau urinar

40
 -dupa exereza nu mai recidiveaza
-au prognostic bun, nu invadeaza tesuturile locale si nu se imparstie in alte
tesuturi (nu metastazeaza)
 tumori maligne
-cresc rapid, invadeaza tesutul local cu sau fara distrugerea lui
-marginile tumorale nu sunt marcate (suprafata neregulata), capsula nu se
formeaza si pot disemina in alte tesuturi (metastaze) cu invazia canalelor limfatice si a
vaselor sanguine
-pe suprafata de sectiune sunt neomogene cu zona de necroza si hemorgie deci
culoarea este neuniforma
-tumorile maligne dau complicatii printre care:
-anemie (feripriva, in cc genitourinare si GI)
-malnutritia (cc la cap si gatfie inhiba nutritia fie post radio si
chimioterapie)
-casexie (tumorile secreta cytokine, ca TNF care stimuleaza catabolismul
si implicit pierderea de tesut adipos si muscular)
-pierderea functiei (invazia tumorii cu distugerea tesutului normal)
-sindroame paraneoplazice
-hipercoagulabilitatea cu acuze complexe la bolnavii cu metastaze macroscopice sau prin
hormonii secretati de catre tesutul tumoral
-infectia

112. Initierea si promotia procesului neoplazic & 113. Conversia si progresia

tumorala
-carcinogeneza reprezinta o succesiune de evenimente in urma carora o celula normala e
transformata intr-o celula maligna prin mutatii aditionale sub actiunea unor agenti
initiatori si promoteri
-agentii: fizici, chimici, biologici … (vezi sub 104-108)

celula normal  initiator

perioada de latenta cu leziuni AND

instabilitate genetic a  promoter

proliferare

tumora benigna  mutatii genice additive

conversie

tumora mailgna in situ

progresie

invazie  metastazare

41
 114. Carcinomul in situ = CIS
-faza in care celula transformata este capabila sa genereza alte celule sub forma de clona,
ce va alcatui un fenotip de cancer, la care participa unele oncogene
-este de obicei recunoscut in malignitatile epiteliale (nu in sarcoame sau limfoame) prin
variate transformari specifice malignitatii strict localizate la nivelul epiteliului fara
depasirea membranei bazale
-aproximativ 105 de celule (1 mg)
-se hraneste prin inhibitie si difuziune, neavand vascularizatie sangvina sau limfatica
proprie -> neoplasmul nu se extinde (diam. max 2 mm)
-aceasta faza ocupa 75% din timp, dar nu prezinta semen clinice sau imagistice
-cresterea numarului de celule tumorale se coreleaza cu greutatea tumorii si evolutia
-aceste modificari se identifica si prin examene citologice ceea ce permite relizarea de
screening-uri in depistarea cancerelor asimptomatice
-metoda cea mai buna din clinica consta in investigarea priodica prin metoda Babes-
Papanicolau a frotiurilor cervico-vaginale ale unui mare numar de persoane, aparent
sanatoase
-aceste leziuni recunoscute si tratate au sczut in mod impresionant numarul persoanelor
decedate prin cancere epiteliale ale colului uterin

115. Invazia tumorala + 116. Metastazarea

 tumorile maligne invadeaza tesutul gazda prin urmatorul mecanism: celulele tumorale
adera la o component a membrane bazale (laminina) prin integrina, apoi secreta o serie
de enzime litice care digera membrana bazala si matricea extracelulara
-matrix-metal proteinaza care degradeaza colagenul tip IV
-colagenaze interstitiale care degradeaza colagenul de tip I, II si III
-gelatinaze care degradeaza colagenul de tip IV din membrana bazala
-stromolizine care degradeaza colagenul de tip IV si proteoglicani
-enzimele litice secretate de cancere sunt neutralizate de inhibitori tisulari de
metaloproteinaze (TIMP) care limiteaza invazivitatea cancerului
metastazarea parcurge mai multe etape
-detasarea celelelor invazive din tumora maligna
-invazia membranei bazale si a tesutului conjunctiv
- celulele tumorale emit pseudopode, dezvoltand forta de propulsie, se deplaseaza
liber si patrund intr-un vas sangvin/limfatic (intravazare)
-diseminarea celulelor maligne prin fluidul intravascular: sanguin sau limfatic
-anocrarea la celulele endoteliale la distanta de tumora
-extravazarea celulelor maligne
-proliferare umorala la distanta
clasic, invazia si metastazarea se realizeaza prin:
-contiguitatea de la un organ la altul, din aproape in aproape, infiltrand direct
tesutul inconjurator (invazie tumorala)
-insamanatarea tumorala pe seroase: celulele maligne ajung in cavitatile seroase,
plutesc in lichidul respectiv si se ataseaza pe suprafata organelor acoperite de peritoneu;
acest mod de metastazare este specific pentru cancerele ovariene

42
 -cai limfatice: metastazele apar specific in tumorile maligne epiteliale si se
explica prin abundenta retelei limfatice asa cum se intalneste la nivelul sanului sau a
intestinului gros (limfaticele au pereti vasculari discontinui)
-cai sanguine: sunt specifice pentru tumorile maligne mezenchimale (sarcoamele)
care contin spatii sau lacune vasculare delimitate de celule tumorale prin care circula
sangele si celulele maligne ajung usor in circulatia sistemica. Deasemenea, tumorile care
au originea in organe bine vascularizate si cu putine limfatice (ex: osul) tind sa
metastazeze omogen; aceasta particularitate explica si rata inalta de metastaze
hematogene a sarcoamelor osoase si a cancerelor de ficat si rinichi (organe bine
vascularizate)
-ca sedii preferentiale de metastazare in cazul tumorilor maligne se intalnesc:
-tesutul osos pentru canceerul de prostata, glanda mamara, stomac, rinichi
-tesutul pulmonar pentru osteosarcoame, sarcoame si coriocarcinoame
-in creier pentru cancerele pulmonare
-organe in care nu se intalnesc sau se intalnesc foarte rar metastaze sunt splina, care este
un tesut limfoid imunocompetent, bogat in enzime litice, pancreasul (enzime litice) si
cordul care este foarte mobil (proprietati oncolitice)
-nu metastazeaza carcinomul bazocelular si tumorile primitive cerebrale

117. Angiogeneza tumorala

-la nivelul oricarui neoplasm se dezvolta o serie de capilare de neoformatie, cu rol in
vascularizatia si nutriti tumorii, process numit angiogeneza tumorala
-angiogeneza tumorala presupune cresterea de noi vase in jurul si in interiorul tumorii;
acesta presupune proliferarea si migrarea celulelor endoteliale, astfel incat sa formeze noi
lumene, plexuri si retele vasculare
-angioblastii prolifereaza sub influenta VEGF si FGF, proliferare urmata de formarea
unor lumene delimitate de celulele endoteliale immature, dupa care se dezvolta canalukl
vasculare mrginit de celule endoteliale mature
-prin legarea Ang 1 (angiogenina) de celulele endoteliale are loc recrutarea de celule
support pentru vase, iar sub influenta Ang 2 are loc maturarea si remodelarea vaselor
sangvine
-studii pe culturi in vitro: celulele endoteliale nu cresc pe suprafata de plastic ci pe
membrane ce contin fibronectina sau gelatin (proteoglicani), adica pe componente ale
tesutului conjunctiv
-in depistarea markerilor tumorali angiogenetici, metodele imunohistochimice sunt
folosite pentru: - aprecierea precisa a densitatii microvasculare a tumorii
- urmarirea rapoartelor vaselor cu celulele tumorale
- evidentierea receptorilor pentru factori de crestere (ex. EGF, TGF)
-valoarea densitatii microvascularizatiei ca factor de prognostic a fost acceptata pentru
carcinoame mamare ductale in situ, CIS de col uterin, prostate, tumori invasive
pulmonare, glioblastoame
-caracterele vascularizatiei tumorale:
- permeabilitate si friabilitate crescute
-vascularizatie inegala (mai abundenta la periferie si mai saraca in centru)

43
 -vasele de angiogeneza sunt de tip vanular sau capilar , ramificate/neramificate,
cu lumene mici
-exista corelatie direct proportionala intre densitatea vascularizatiei tumorale si
probabilitatea de metastazare
-dispozitia vaselor de angiogeneza e de doua tipuri:
-capilare isolate satellite tumorii
-arcade vasculare mar ice inconjoara insulele tumorale
-vasele de angiogeneza sunt mai frecvente la nivelul frontului de invazie
tumorala decat in centrul tumorii
-mecanismul angiogenezei tumorale: celula tumorala emite pseudopode -> citoplasma
creste si celula divide -> in celulele fiice se form vacuole -> vacuolele fuzioneaza
formand un nou lumen

118. Apararea anti-tumorala

-tumorile se pot asocia cu infiltrate inflamatorii compsue in special din limfocite
(TIL=infiltratul limfocitar asociat tumorii)
-in carcinomul mamar si seminomul testicular este prezent un infiltrat inflamator masiv,
fiind asociat cu un prognostic relative favorabil
-in b. Hodgkin apare un complex de celule mixte (celule Reed – Sternberg, eozinofile,
plasmocite, limfocite); forma numita cu depletie limfocitara au prognosticul cel mai
rezervat
-in apararea anti-tumorala sunt implicate: LTC, CD8+ si LAK= limfokine activated
killer, prin citotoxicitate (cel NK stimulate repetitiv cu IL2)
-macrofagele distrug celulele tumorale printr-un mechanism nespecific
-cel. NK prin citotoxicitate celulara anticorp dependent (ADCC)
-din punct de vedere antigenic, tumora reprezinta un mosaic cellular; puterea antigenic a
unei tumori este maxima in faza G1 a ciclului cellular; Ag tumorale = histotipice

119. Markeri tumorali serici (generalitati)

-CEA (Ag carcino-embrionar) in cancerul de colon (tumori GI)
-HCG (hormon coriogonadotrop) in carcinom (tumora maligna a trofobl.), tumori cu
celule germinative
-CA 125 (Ag carbohidrat) in tumorile ovariene
-CA 15-3 si TAG 73 – tumori mamare
-CA 19-9 in cancer de col
-AFP (alfa fetoproteina) in cancer hepatic si tumori cu celule germinale (tumora de sac
Yolk), teratoame si tumori trofoblastice
-fosfat ac. in cancer de prostate
-fosfat. Alc. in tumori osoase
-hormoni in tumori secretante endocrine

120. Markeri tumorali imunohistochimici (generalitati)

121. Hormonii si cancerul

-unele tumori se afla sub influenta tumorala sau au receptori pentru hormone

44
-astfel, celulele tumorale din cancerul de san pot avea receptori pentru estrogeni sau
progesteron detectabili imonohistochimic si pot raspunde favorabil la tratamentul cu
Tamoxifen
-tot in cancerul de san, supraexpresia genei c-erb B2 (ce codifica un receptor EGFR-like
este un indicator necesar inceperii tratamentului cu Herceptin
-carcinomul de prostate se afla sub influenta testosteronului secretat de celulele Leydig
testiculare si pot avea receptori androgenici; pot raspunde favorabil la tratament
estrogenic sau la orhitectomie
-incidenta cancerului endometrial este mai mare la femei cu tumori de granuloasa la care
ovarul secreta estrogeni
-carcinomul vaginal cu celule clare (mezonefroid) poate apare la aprox 0,1% din femeile
expuse intrauterin la dietilstilbestrol, pana la 20 de ani; altele pot dezvolta adenoza
vaginala, care este benigna
-tumorile endocrine produc hormini si se prezinta clinic cu sindroame paraneoplazice de
tip neuroendocrin
-tumorile derivate din celulele sistemului neuroendocrin difuz APUD secreta
polypeptide; ele se numesc carcinoide si sunt compuse din celule mici, rotunde, asezate
in insule, ce contin granule neuroendocrine vizibile electronomicroscopic sau cu coloratie
Grimelius
-unele tumori produc hormoni ce nu sunt asociati cu celulele de origine (ex: carcinomul
pulmonary cu celule mici producatoare de ACTH si ADH)

122. Sindroame de paraneoplazice

-carcinom pulmonary scuamos
-hipercalcemie
-osteoartropatia hipertrofianta pneumica (degete hipocratice – forma de bat de
toba)
-carcinom pulmonary cu celule mici
-sd. Secretante ectopice de ACTH (sd. Cushing)
-sd secretiei de ADH cu hiponatremie (sd. Schwartz – Barter)
-sd miastenic Eaton – Lambert
-carcinom renal
-policitemie prin hipersecretie de eritropoietina
-HTA prin hipersecretie de renina
-hipercalcemie prin secretie de PTH-like

 endocrin: productie de hormoni – sd. Cusing (ACTH + ADH in carcinomul pulmonar

cu celule mici), hipercalcemie (polipeptide paratiroid-like in carcinomul pulmonar cu
celule scuamoase) sau hipoglicemie (hormon insulin – like secretat de leiomiosarcomul
uterin)
 neuromuscular: miastenia gravis se asociaza cu timoame; sd. Lambert-Eaton
(slabiciune muscular ) este dat de Ac pentru prot ale jonct neuromusculare la bolnavii cu
carcinom pulmonar cu celule mici
 hematologic: policitemia vera este date de eritropoietina secretate de carcinomul de
celule clare renal, tromboflebita migratorie (sd. Trousseau) este data de eliberarea de

45
tromboplastina din cc pancreatice; anemia este data de autoanticorpii la rece din
limfoame
 dermatologic: acanthosis nigricans este o hiperpigmentare a gatului si a ariilor
intertriginoase la bolnavii cu carcinoame gastrice; dermatomiozita se asociaza frecvent
cancerelor
 renal: sd nefrotic dat de depunerea de complexe imune tumorale pe membrana bazala
glomerulara

123. Staging-ul si grading-ul tumoral (sistemul TNM – generalitati)

gradul malignitatii este definit de:
-diferentierea celulelor tumorale / cat de mult seamana cu tesutul de origine
(gradul 1 – bine diferentiate, gradul 4 – aspect anaplazic)
-pleomorfism nuclear
-indexul mitotic (numarul de mitoze pe unitatea de camp microscopic)
-prezenta necrozei si extinderea invaziei
-prognosticul bolnavului depinde de gradul malignitatii si ghideaza evolutia clinica si
tratamentul
stadiul determina extinderea si diseminarea tumorii
-sistemul TNM ia in discutie:
-talia (T) tumorii (de la T0 pana la T4; T0=CIS)
-numarul de limfoganglioni (N – noduli) prinsi (N0 = limfogangliono fara celule maligne,
N1 = noduli locoregionali invadati, N2 = noduli invadati tumoral la distanta)
-metastazele (M: M0 – fara metastaze viscerale, M1 – cu metastaze viscerale)
-stadializarea clinica este mult mai utilizata clinic (stadiul 0-4) , decat grading-ul dat de
histologie
Sistemul TNM
Tis – tumora in situ non-invaziv
T0 – tumora neidentificabila macroscopic
T1 – tumora mica, cu invazie minima
T2 – tumora medie, cu invazie in limitele organului afectat
T3 – tumora mare, cu invazie dincolo de limitele organului afectatâ
T4 – tumora foarte mare, cu invazie in organele adiacente
N0 – fara invazie ganglionara
N1 – cu invazia ganglionilor regionali
N2 – invazie ganglioni juxtaregionali
N3 – invazie ganglionara la distant
Nx – nu se poate aprecia
M0 – fara metastazare
M1 – cu metastaze
Mx – fara grad de metastazare cunoscut
G1 – bine diferentiata
G2 – mediu diferentiata
G3 – slab diferentiata
G4 – nediferentiata
Gb – borderline

46
Gx – grad nedeterminat de diferentiere

124. Adenomul
-aceasta categorie defineste tumorile benigne care formeaza modelele galandulare, fara a
fi obligatorie reproducerea modelului glandular al organismului parenchimatos, a
glandelor exocrine sau endocrine in care se formeaza
-celulele epiteliale tumorale sunt dispuse pe o memebrana bazala intacta pe 1-2 straturi
-macroscopic – formatiunile nodulare pot fi unice sau multiple, de dimensiuni variabile,
bine delimitate sau incapsulate
-microscopic – celulele tumorala pot fi dispuse in travee (adenom trabecular hepatic,
pancreatic, etc.) sau tubular (in glanda mamara, la epiteliul tubular renal etc.). Unele
glande se dilata chistic prin acumulare de mucus sau lichid seros: chistul adenom seros
sau mucos de ovar. Uneori apar proiectii digitiforme cu ax conjunctiv-vascular denumirea
fiind de adenom papailifer seros sau mucos de ovar. Cand apar dilatatii chistice
denumirea este de chist adenom papilifer seros sau mucos de ovar.
-tumorile dezvoltate din glandele endocrine pastreaza adesea functia secetorie hormonala,
cu aparitia unei hiperfunctii endocrine; astfel glanda tiroida produce hipertiroidism,
glanda paratiroida prodice osteodistrofie fibroasa, celulele acidofile din adenohipofiza
dau acromegalie iar celulele bazofile dau sindromul Cushing
-adenoamele pot fi insotite de proliferarea altor tesuturi, de exemplu tesutul fibros in
fibroadenoamele sau adenofibroamele peri- si intercalare de glanda mamara
-componenta epiteliala imprastiata in stroma mixoida, condroida sau osteoida defineste
adenomul pleomorf de parotida
fibroadenomul mamar
-este o tumoră benignă cu punct de plecare la nivelul epiteliului glandular mamar,
caracterizandu-se printr-o proliferare adenomatoasă, înconjurată de o stromă conjunctivă
ce comprimă epiteliul. Este o tumoră hormono-dependentă, ce apare în perioada de
fertilitate a femeii, frecvent înainte de 30 de ani.
-se prezinta macroscopic, ca un nodul sferic (1 - 5 cm), gri-albicios, de consistenţă
fermă, bine delimitat, mobil la planurile supra- sau subjacente, care se dezvoltă frecvent
în cadranul supero-extern al sânului.
-microscopic, se constată spaţii glandulare delimitate de un epiteliu cubic, care are
la periferie stratul de celule mioepiteliale.
-spaţiul glandular poate fi rotund, oval, regulat, fibrele conjunctive fiind dispuse
concentric (fibroadenom pericanalicular).
-uneori, lumenul canalicular este comprimat de proliferarea neuniformă a fibrelor
conjunctive, cu aspect de “coarne de cerb” (fibroadenom intracanalicular).
-IHC tumora este pozitiva la ER, PgR, CK – pentru celulele epiteliale, actina, CD10
pentru celulele mioepiteliale
tumora mixta de parotida (adenomul pleomorf)
-reprezintă 65-80% din tumorile glandelor salivare majore. Apare cel mai frecvent în
decada a 5-a şi a 6-a, cu o usoara predominanţă feminină. De obicei este unică, dar poate
fi multiplă, uni- sau bilateral.
-excizia tumorii poate fi dificilă prin învecinarea cu nervul facial şi datorită micilor
proiecţii ce se pot extinde la distanţă de masa principală. Recidivele sunt frecvente şi apar

47
uneori după zeci de ani de la prima excizie. Aproximativ 2% din adenoamele pleomorfe,
de obicei recidivante, se transformă malign.
-macroscopic, tumora este fermă, elastică, nodulară, net delimitată de o capsulă
conjunctivă. Pe secţiune este albă sau gri, cu zone de aspect hialin sau mixomatos, uneori
ferma, albastru translucid – zone condroide.
-microscopic se evidenţiază elemente epiteliale ce formează ducte, acini, tubi neregulaţi
sau insule, plaje celulare; frecvent celulele mioepiteliale, mici, întunecate, fusiforme,
mărginesc epiteliul cuboidal, creând două straturi distincte de celule. De asemenea, se pot
evidentia arii de ţesut mixoid lax care poate include insule cu matrice condroidă şi, mai
rar, matrice osoasă.

125. Papilomul
-este o tumoră benignă a epiteliului pavimentos (keratinizat sau nu), a uroteliilor sau a
epiteliilor metaplaziate pavimentos.
-macroscopic, papilomul apare ca o creştere exofitică papilară, “în fire de iarbă”, rugoasă
sau netedă, cu un diametru de ~ 1-2 cm.
-exista si papiloame cu model de crestere endofitic (papilom inversat)
-papilomul poate fi:
-sesil (bază de implantare largă, axul tumorii fiind paralel cu suprafaţa unde s-a format)
sau
-pediculat (bază de implantare îngustă, axul tumorii fiind perpendicular pe suprafata unde
s-a format)
-unic (redus sau voluminos) sau multiplu.
-microscopic, papilomul se caracterizeaza printr-o serie de proiectii papilare, digitiforme,
ce contin un ax conjunctivo-vascular tapetat de un epiteliu pavimentos cu:
-akantoza (ingrosarea stratului spinos)
-hiperkeratoza (ingrosarea stratului cornos)
-papilomatoza (ingrosarea si inmultirea papilelor dermice)
-evolutia se manifesta prin ulcerare si infectare secundara cu infiltrat inflamator in corion;
daca etiologia este data de HPV, se poate produce malignizarea
condilomul
-proliferare epiteliala (acantoza si hiperkeratoza) cu prezenta unui bogat infiltrat
inflmator limfomononuclear, in corionul imediat subiacent
cheratoacantomul (moluscum sebaceum)
-apare prin expunere la soare ale zonelor descoperite ale pielii, mai ales la femeile
albe de peste 50 de ani
-macroscopic apare ca un nodul cutanat, neted, cu centru ombilicat pe seama unei
gramezi de cheratina sau sub forma de noduli multipli, voluminosi
-microscopic se evidentiaza insule si/sau cordoane de celule epidermoide care
patrund in dermul superficial. Mitozele sunt in numar redus iar mitozele atipice sunt
absente. Se observa cheratinizari voluminoase centrale cu aspect de perle; infiltratul
inflamator cu aspect granulomatos cu celule gigante apare doar in faza proliferativa
-evolutia inregistreaza o regresie lenta pana la vindecare

48
126. Polipul
-polipul reprezinta o tumora benignă a epiteliului cilindro-cubic de pe suprafaţa
mucoaselor din organele cavitare, proeminând în lumenul cavităţilor (intestinale,
endometriale, bronsice).
-macroscopic, tumora poate fi unică (~ 50% din cazuri) sau multiplă, sesilă sau
pediculată, de obicei aşezată pe creasta pliurilor mucoaselor (cel mai frecvent recto-
sigmoidiene), cu diametru de ~ 1-2 cm.
-suprafaţa tumorală este în general netedă, umedă, lucioasă.
-microscopic, tumora este constituită din multiple lumene glandulare cu celule înalte, cu
nuclei la polul bazal sau pseudo-stratificaţi, hipercromi şi cu citoplasmă bazofila in care
pot persista mici picături de mucus.
-la nivelul intestinului gros se descriu polipi non-neoplazici:
-hiperplazic
-juvenil
-hamartomatos (din polipoza Peutz Jeghers),
-limfoid
-regenerativ (pseudopolipul inflamator din colita ulcerativa)
-polipi neoplazici:
-polipul adenomatos
-polipul vilos
-polipul mixt.
polipi hiperplazici
-micoscopic apar ca glande cu epiteliu diferentia spre celule caliciforme sau de
absorbtie
-lumenul glandelor este festonat datorita proliferarii epiteliului secretor
-tesutul conjunctiv care separa glandele este abundent iar celulele inflamatorii
sunt separat de lamina propria a mucoasei
polipi juvenili (hamartomatosi)
-unici sau multipli
-prezinta componente ale mucoasei normale dispuse anormal
-poliploza juvenila este diagnosticata in jurul varstei de 5 ani ca un sindrom
ereditar, localizat in rect cu diseminare spre colon
-microscopic se observa glande dilatate chistic cu mucus, strom abundenta si
inflamatie
-evolutie: polipul se poate ulcera, torsiona, infarctiza, autoamputa si elimina prin
scaun
polipi Peutz-Yegers (hamartomatosi)
-boala autozomal dominanta
-macroscopic sunt unici, multipli, pe tot traiectul IS sau chiar a intregului tub
digestiv si se asociaza cu pigmentarea “in cafea cu lapte” cutaneo-mucoasa (buze,
mucoasa bucala, fata, organe genitale, palme)
-microscopic apar structuri ramificate de tesut conjunctiv si muschi neted
acoperite de epiteliu intestinal normal, bogat in celule Paneth si glande alungite,
torsionate
-tumora este fara potential malign dar insoteste cancerul de pancreas, san, ovar,
uter sau pulmon

49
polipi inflamatori: b. Crohn (enterita cronica segmentara)
-constituie o reepitelizare a ulceratiilor
-microscopic se constata tesut conjunctiv in zona centrala cu infiltrat inflamator
granulomatos acoperit de epiteliu regenerativ cu glande dilatate chistic
polipi limfoizi
-sunt proeminente ale mucoasei, secundare hiperplaziei reactive a tesutului
limfoid al mucoasei (local sau difuz la copii)
polipi (adenom) tubulari
-componenta vilozitara este de maxim 25%
-microscopic sunt glande cu aspect uniform: celulele sunt inalte, slab diferentiate,
mucosecretoare, cu nuclei pseudostratificati. Se gasesc rare celule caliciforme iar
proliferarea nu depaseste muscularis mucosae. Stroma conjunctivala este saraca, nu apar
glande in axul fibrovascular al pediculului.
-se pot transforma malign iar potentialul de malignizare este corelat cu diametrul
tumorii
-daca diametrul tumorii este sub 1 cm malignizarea apare in aproximativ 1% din
cazuri; dac diametrul tumorii depaseste 2 cm, malignizarea apare in 40% din cazuri
polipi vilosi
-repr leziuni precanceroase
-diametrul este mai mare, depasind 10 cm
-macroscopic sunt sesili, usor lobulati eventual ulcerati sau hemoragici in
suprafata; predomina pe suprafata mucoaselor
-microscopic, in peste 50% din cazuri apare o stratificare papilara pe axe
fibrovasculare (aspecte digitiforme: vili/firisoare de par), acoperite de epiteliu inalt,
columnar, mucosecretor, bogat in proteine
-datorita secretiei proteice abundente poate sa apara hipoproteinemia,
hipoalbuminemia sau hemoragiile
polipii tubulovilosi
-prezinta un procent al componentei viloase de 25-50%
poliplozele intestinale
*poliploza colonica familiara este o boala tumorala ereditara autosomal dominanta.
Diagnosticul este pus, de obicei, in copilarie si se manifesta clinic dupa 20 de ani
(tumorile nu sunt prezente la nastere), iar dupa varsta de 40 de ani se dezvolta
adenocarcinom la toti pacientii. La nivelul colonului sunt prezenti intre 100-2500 de
polipi. Macroscopic se vad zone de adenom tubular cu arii de adenom vilos. Deoarece
riscul de degenerare maligna este foarte mare, in mod constant se practica colectomie
profilactica.
*sd Gardner este o boala autozomal dominanta, cu polipi tubulari in colon, asociata cu
osteonul multiplu, chistul epidermoid si fibromatoza
*sd Turcot este o poliploza de colon asociata cu tumori a SNC (glioame)

127. Fibromul
-tumora benigna ubicuitara
-macroscopic prezinta o forma nodulara, bine delimitata, incapsulata de culoare
albicioasa, slab roscata, sidefie sticloasa, cu diametru de la cativa milimetri pana la 10-
15 cm

50
-in sectiune aspectul este in vartejuri sau fascicule, de consistenta variabila
-fie dur, adesea pediculat, bine incapsulat, format din celule conjunctive adulte,
foarte bogat in tesutul conjunctiv dens
-fie moale, din tesut conjunctiv imatur cu dispozitie laxa, amstecat cu tesut gras
-diagnostic diferential cu pseudotumorile fibromatoase

128. Leiomiomul
-tumora benigna care imita muschiul neted si pate sa apara oriunde in partile moi cu
muschi neted sau in peretii vaselor
leiomiofibromul uterin
-leiomiofibromul uterin este cea mai frecventa tumoră benignă (apare la una din 5 femei
în perioada de fertilitate) hormono-dependenta. Poate fi asimptomatic, dar poate produce
meno-metroragii sau dureri prin compresia vezicii urinare.
-macroscopic, tumorile sunt bine delimitate, rotunde, ferme, unice sau multiple cu variate
dimensiuni (5 mm – 15 cm). În general se dezvoltă în miometru, în mod excepţional în
colul uterin sau în ligamentele uterine.
-tumorile pot fi localizate în miometru (intramurale), în apropierea seroasei (subseros)
sau în apropierea endometrului (submucos). Pot proemina în cavitatea peritoneală sau în
cavitatea endometrială.
-pe suprafaţa de secţiune, apare un model în vârtejuri pe seama benzilor de muşchi neted.
Tumorile mari prezinta arii galben-brun-roşcate, moi (degenerare chistică). La vârste
avansate (când se produce o regresie în postmenopauză) masele tumorale atrofiate tind să
devină colagenice, hialinizate, şi uneori prezintă o calcificare parţială sau completă.
-microscopic se constata o proliferare leiomiomatoasa cu celule musculare netede (cu
nucleu “in trabuc”) dispuse in vartejuri sau fascicule, incluse intr-o stroma conjunctiva
-tumorile sunt hormonodependente: cresc mai repede in tipul sarcinii sau in
timpul utilizarii de contraceptive; de asemenea pot pune probleme mecanice in timpul
sarcinii si pot interfera cu functia de conceptie
leiomiomul gastric
-cea mai frecventa tumora mezenchimala gastrica; mai frecvent se foloseste
termenul de tumora stromala benigna deoarece atat la microscopia electronica cat si IHC
diferentierea spre muschi neted este dificil de evidentiat
-histognetic se considera ca celula de origine este fie in celulele fusiforme fie in
celule epitelioide deoarece s-au identificat componente fibrocitare, fibrohistocitare, de
teaca nervoasa periferica, musculare, lipidice etc., astfel ca denumirea este de tumora
stromala benigna
-leiomioamele pot sa apara la orice varste dar cel mai frecvent apar la varste
cuprinse intre 30 si 70 de ani; pot fi identificate accidental, iar cand au peste 3 cm pot da
sangerari, durere sau alte simptome
-talia tumorii este intre 1-20 cm (unii autori considera ca la dimensiuni mai mari
de 6 cm tumora este un leiomiosarcom)
-tumora este de obicei intramurala, producand o discreta ridicare a mucoasei;
uneori este atasata la muscularis mucosae printr-un pedicul care proiecteaza spre oment
leiomiomul cutanat
-este identificat, dupa excluderea altor origini, prin prezenta unor noduli durerosi

51
 -microscopic, leziunea este compusa din benzi de celule eozinofile, alungite, cu
citoplasma fibrilara asemeni musculaturii netede
-mitozele sunt rare

129. Rabdomiomul
-tumora benigna foarte rara care imita musculatura striata scheletica
-apare iin limba sau ventriculi (cord), la sugari si copii, reprezentand 40% dintre toate
tumorile de la aceasta varsta si fiind, probabil, hematoame fetale derivate din mioblasti
cardiaci embrionari
-o treime dintre bolnavi au si scleroza tuberoasa: tumora este de obicei multipla si de
dimensiuni mari, proeminand in cavitatile cardiace
-microscopic tumora este formata din celule mari care contin glicogen abundent iar focal
se demonstreaza miofibrile maligne
-corespondentul malign este rabdomiosarcomul

130. Lipomul
-este cea mai obisnuita tumora de parti moi
-seamana cu tesutul adipos dar este incapsulata cu mici invaginatii in tesutul vecin si
lipsita de lobulatia tesutului adipos normal
-poate fi mic sau poate avea talii considerabile
-se gaseste frecvent pe extremitati sau pe spate
-degenerarea lipomului in liposarcom nu este clar documentata

131. Condromul (encondromul)

-este o tumora catrilaginoasa benigna, solitara sau multipla, cu afectarea oaselor mici ale
mainii si piciorului la persoane cu varste cuprinse intre 20-60 de ani
-condroamele multiple realizeaza doua sindroame cu un risc relativ inalt de transformare
maligna, cu aparitia condrosarcoamelor (in metafiza oaselor plate):
-b. Ollier: rara, nonereditara, cu multiple condroame in metafiza si diafiza oaselor
-b. Maffucci: congenitala, caracterizata de discondroplazie si multiple
hemangioame in piele si viscere
-clinic, tumorile sunt asimptomatice. Examenul radiologic arata defecte chistice,
localizate, radiotransparente, cu deformari ale conturului osos. Pot fi prezente arii de
calcificare
-morfologic, tumora benigna este originala in tesutul cartilaginos heterotopic din
cavitatile medulare ale oaselor
-macroscopic, leziunea apare ca o masa confluenta, albastruie de cartilaj hialin avand
configuratie lobulara
-microscopic, cartilajul apare moderat celular cu rare celule binucleate, mitozele sunt
absente
-tratamentul consta in curetajul tumorii

132. Hemangiomul
-tumoră vasculară benignă compusă din canale sangvine nou formate, dezvoltat la sugari.

52
-apare pe piele, pe ţesut subcutanat, pe mucoase, pe buze, în cavitatea orala sau în
viscere(ficat, splină, rinichi); apar discrete ridicături la nivelul unde se dezvoltă; rar
pedunculat cu periferia măciucată.
-culoare roşie sau albastră, luminoasă
-creşte rapid în câteva luni, începe să se regreseze la 1-3 ani şi dispare la 5 ani.
-microscopic: tegumentul este atrofiat, leziunea e la nivelul dermului; tumoră bine
diferenţiată, neîncapsulată; sub formă de mici cavităţi cu peretele unistratificat, aşezate
sub formă de grămezi, separate între ele prin ţesut conjunctiv.
-unele cavităţi au nucleii endoteliului pe o membrană bazală; în cazul capilarelor
embrionare nu e membrană bazală.
-diagnostic diferenţial cu:
 hemangiom cavernos: la ficat, limba, canale vasculare mari, inegale,
lacunare(asemănătoare ţesutului din corpii cavernoşi). Vasele tumorale conţin
sânge, pot apărea tromboze.
 Granulom piogenic: nodul roşu pe piele, gingie, mucoasa bucală, ulcerat, prezintă
edem.
 Limfangiom: congenital, la buze, limbă(macroglosie, macrocheilie), perineu, faţa
ant. a gâtului; limfangioame cavernoase ce conţin limfă.
-se poate produce complicaţii la hemangioamele care cresc rapid în dimensiuni =>
trombocitopenii(sindrom Kasabach-Meritt..

133. Schwannomul(neurilemom)
-tumoră benignă a SNC, încapsulată.
-microscopic: compus din cellule fusiforme cu nuclei aşezaţi în „palisada”(„ca scândurile
într-un gard”; zone mixoide alternează cu zone celulare cu nuclei dispuşi paralel) pe fond
lax, vacuolar prin degenerescenţa tumorii(tipul Antoni A), sau cu dispoziţie
neregulată(tipul Antoni B) formând structuri organoide numite corpi Verocay.
-pot exista vase hialinizate(tipic) cu pereţi groşi, proeminenţi.
-când apare pe traseul nervului cranian VIII se numeşte neurinom de nerv acustic=>
pierdere auz, dezechilibru, ameţeli, ataxie.

134. Osteomul osteoid

-tumoare benignă a sistemului osos, apare la persoane tinere, mai ales bărbaţi la diafiza
oaselor lungi şi scurte.
-clinica: durere care tinde să devină severă noaptea şi care se ameliorează la
administrarea de aspirină.
-radiologic se observă o leziune radiotransparentă centrată, înconjurată de os dens,
sclerotic.
-macroscopic: masă rotundă sau ovală, <1cm, cu o arie centrală friabilă, de culoare roşie-
brună(nidus); frecvent, nidusul apare ca un labirint neregulat de travee osoase, ţesut
fibros şi oase/
-microscopic: osteoid mărginit de osteoblaste inclus într-o stromă fibroasă;centrul
nidusului e bogat în substanţă, calcificări şi celule gigante multinucleate.
-se tratează prin excizia în întregime a nidusului.

53
135. Mixom
-tumora benignă de ţesut conjunctiv, în unele părţi ale corpului.
-clinic: localizată la mandibulă, regiunea intramusculară a coapsei şi a umărului.
-macroscopic: masă gelatinoasă, albicioasă, albicioasă, nevascularizată, dar poate depăşi
10 cm si mima sarcomul; frecvent prezintă capsulă periferică.
-microscopic: leziunea avansată e compusă din substanţă „mucin-like”(proteoglicani) cu
celule împrăştiate, alungite.
-25% din bolnavi au un traumatism în antecedente.

136. Nevii
-tumori benigne de piele cu punct de plecare în celulele nevice.
-celule nevice= cuboidale/rotunde, bine delimitate, cu citoplasmă palidă şi nucleu mare
rotund-ovalar, vezicular şi granule de melanină; nu au procese dendritice şi se grupează
în cuiburi sau insule; cele intraepidermice au activitate tirozinazică, iar cele intradermice
activitate colinesterazică.
-3 tipuri histologice de nevi: intradermici, joncţionali(la copii) şi micşti(compuşi).
-nevii joncţionali pot deveni nevi displazici, având criteriile macroscopice ABCDE(A=
asimetry, B=border(margini neregulate), C=colour(culoare neomogenă de diferite
nuanţe), D=dimension(dimensiune>6mm), E=elevation(proemina in suprafata))
-nevii displazici: celule fusiforme, cu dispoziţie transversală, care formează „punţi” între
papilele dermice; prognosticul e favorabil daca apare fenomenul de migrare din epiderm
în derm(„dropping-off”) al celulelor.

137. Carcinomul bazocelular

-tumora maligna nemetastazanta, exclusiv cutanata, cu predilectie localizata la fata(90%),
de obicei la oamenii in varsta.
-porneste din stratul bazal al epiteliilor pavimentoase cheratinizate sau necheratinizate
sau din celulele epiteliilor bulbului pilos.
-macroscopic: tumora rotunda/ovoida, dimensiuni mici(1-1,5cm) cu aspect de papula;
ulcereaza foarte repede, avand margini usor proeminente, baza uleratieit rosie/rosie-
cenusie, atona.
-microscopic: celule maligne mici, cuboidale, fuziforme, asemanatoare cu celulele din
stratul bazal epiderm, rup membrana bazala si patrund in derm; nuclei rotunzi, centrali,
tahicromatici, citoplasma intens bazofila, mitoze atipice; delimitate la periferie de celule
cilindrice asezate in palisada;
-daca apar spatii chistice in interior se numeste cilindrom.

138. Carcinomul spinocelular

-tumora maligna epiteliala a pielii cu diferentierea tuturor straturilor mapighiene; cea mai
frecventa forma de cancer dezvoltat din epiteliu pavimentos; frecvent la persoanele in
varsta, se poate extinde limfatic si hematogen.
-macroscopic: apare la nivelul pielii, mucoaselor pavimentoase si mucoaselor
metaplaziate pavimentos(bronhii, cai biliare, col uterin); apar proliferari vegetante,
formatiuni ulcerate acoperite de cruste uscate, margini indurate si infiltrate cu baza
ulceratiti dura=>placa solzoasa rosie initial, apoi hiperkeratoza, nodulara cu ulceratii.

54
-microscopic: celule poligonale, citoplasma eozinofila, nuclei mari cu nucleoli
proeminenti, mitoze atipice;, celule dispuse in plaje, insule, travee digitiforme,
inconjurate de stroma conjunctiv-vasculara bine reprezentata situate continuu in derm;
intre celule sunt dezmozomi; in masa tumorala apare cheratinizarea prin prezenta
cheratinei in „foi de ceapa” sau „perle” orto-/paracheratozice(cheratina matura/imatura.
-cand diferentierea spre cheratina e doar intracelulara/absenta =>carcinom scuamos putin
diferentiat/nediferentiat.;

139. Adenocarcinomul
-tumora epiteliala maligna a epiteliilor cavitare(tub digestiv, cai biliare, arbore respirator,
pancreas, prostata, glanda mamara) sau a epiteliului parenchimatos(ficat, rinichi).
-clasificarea se face in functie de sediul tumorii primare, tipurile histologice, gradul de
diferentiere, caracterul mucosecretor, numarul de mitoze atipice, necroze, hemoragii, etc.
-microscopic, varietatile sunt:
 nesecretante =prezinta lumene glandulare atipice iar invazia e prezenta in tesutul
subiacent;
 mucosecretante(mucipare) =in organele al caror epiteliu secreta in mod obisnuit
mucus(colon, ovar); macroscopic are un aspect gelatinos(encefaloid); microscopic
celula maligna mucipara are aspect de „inel cu pecete”.
-chistadenocarcinomul de ovar,pancreas etc =macroscopic: in ovar tumorile seroase sunt
mai voluminoase decat cele mucoase; microscopic: lumene glandulare dilatate, delimitate
de epiteliu malign; daca exista formatiuni digitiforme pe suprafata=>chistadenocarcinom
papilifer de ovar sau adenocarcinom papilifer in glanda tiroida.
-schirul = in glanda mamara, stomac, prostata, e o tumora dura, pe seama unui exces de
reactie desmoida, stroma fiind abundenta si neomogena; celule tumorale in cordoane de
2-3 celule separate prin stroma.
-cancerele de organe parenchimatoase apar mai ales in ficat(hepato/colangiocarcinom) si
rinichi(adenocarcinom cu celule clare-tumora Gravitz).
-la tumorile maligne din celule germinale(testicul,ovar) e seminomul, ce porneste de la
celulele rotunde seminale cu aspect de celule cu citoplasma bogata in glicogen;
carcinomul embrionar, format din celule mari, nediferentiate cu atipii, celule gigante,
monstruoase si elemente de cito/sincitiotrofoblast.
-carcinoame endocrine mai ales in tiroida si suprarenala.
-cancerul gastric = 2 modele macroscopice de aparitie: precoce si avansat
=precoce se caracterizeaza prin despfasurarea procesului neoplazic in mucoasa si
submucoasa indiferent de invazia ganglionara sau prezenta de metastaze si are 3 forme:
protruziv, superficial, escavat.
=clasificat in :adenocarcinoame(tubular, papilar,mucinos, cu celule „in inel de pecete”),
adenoscuamos, adenoacantom, carcinom cu celule scuamoase si nediferentiat.
=placarde de carcinom in situ se extind invizibile in jurul tumorii vizibile, evolutia de la
precoce la avansat are loc in 8 ani.; disemineaza pe cale limfatica in ganglionii
regionali(gastrici, celiaci)=>adenopatia supraclaviculara stanga(semn Virchow-Troisier),
adenopatia axilara stanga(semn Irish), metastaza din ombilic(semn joseph).
 Adenocarcinom gastric mucipar= porneste de la mucoasa gastrica.

55
=macroscopic: tumora sesila, conopidiforma, suprafata neregulata, lacuna radiologica, in
regiunea antropilorica sau la nivelul micii curbucri.
=microscopic: celule meteplaziate intestinal cu picaturi mari intracitoplasmatice de
mucus ce imping nucleul la periferie=>celul in inel cu pecete; nuclei tahicromatici,
inegali, pleomorfi; dispuse in plaje dezordonate, mici aglomerari, sau singure in mase de
mucus.

140. Tumori neuroendocrine(carcinoidul)

-tumorile neuroendocrine au punct de plecare în celulele sistemului difuz APUD.
-tipuri:
 tumori bine diferenţiate(carcinoide tipice), compuse din celule mici, rotunde
dispuse în insule, trabecule sau microacini.
 Tumori mediu diferentiate(carcinoide atipice), compuse din insule de celule rotunde
cu necroza centrala de tip comedo si mitoze atipice.
 Tumori slab diferentiate(carcinoame cu celule mici si carcinoame cu caractere
neuroendocrine).
-carcinoidele din stomac, intestin subtire si colon au model de crestere lent, sunt
multicentrice si dau frecvent metastaze hepatice si in ganglionii regionali; carcinoidele
din apendice si rect cresc rapid, produc obstructie si nu dau metastaze.
-tumorile neuroendocrine ce produc serotonina determina clinic sindromul carcinoid:
flush, bronhospasm, diaree, HTA.
-sindromul Zollinger-Ellison se caracterizează prin ulcere gastro-duodenale rezistente la
tratament, diaree cu malabsorbtie si cresterea gastrinei serice; e produs de gastrinom cu
localizare pancreatica.
-macroscopic(carcinoid): tumora alba –gri sau sub forma de placi mucoase galbui de 1-
2cm cu epiteliu de acoperire intact; unele tumori patrund in muscularis mucosae si se
extind in mezender=> reactie desmoplastica cu aderente fibroase si pseudo-ocluzii.
-microscopic: celule rotunde sau cuboidale cu nuclei rotunzi, regulati, citoplasma
eozinofila abundenta, mitoze rare; celulele sunt aranjate in functie de tipul de carcinom;
prezinta granule de neurosecretie argirofile, +/- argentafile.

141. Fibrosarcomul
-tumora conjunctiva maligna cu originea în ţesutul conjunctiv.
-macroscopic: oriunde in corp, mai ales retroperitoneal, la nivelul coapsei, spre genunchi
si extremitatile distale; neincapsulat, infiltrativ, moale, cu arii de hemoragii si necroza.
-microscopic: celule de tip fibroblastic, fusiforme, cu dispozitie in „os de peste” (herring
bone) sau in fascicule, cu lacune vasculare(spatii vasculare delimitate de celule
fusiforme), uneori cu celularitate bogata, densa, uniforma, in formele bine delimitate,
alteori cu rata mitotica inalta, mitoze atipice şi monstruozitati nuclearea si celulare in
formele slab diferentiate(nuclei strangulati, in bisac, globulosi).
-diagnostic diferential:
 histiocitom fibros malign =mai frecvent in varianta pleomorfic-storiforma/in
vartejuri, cu histocite poligonale, fibroblasti fusiformi si celule nespecializare
mezenchimale sau ovale cu nuclei mici cu aspecte storiforme.

56
  Fasciita nodulara =proliferare fibroblaste agresiva local, plecare din aponevroza
muschi drept abdominal/aponevroza centurii scapulare; lipseste polimorfismul
nulcear si metastazele.

142. Leiomiosarcomul
-tumora maligna de muşchi, foarte rara.
-microscopic: celule alungite, eozinofile, cu citoplasmă fibrilară, dispuse în benzi şi
fascicule, care uneori se intersectează în unghi drept.
-tipuri histologice: bine diferenţiat, epitelioid, mixoid, pleomorf, dediferenţiat.
-dă frecvent metastaze sangive în plămân şi ficat;
-pronostic defavorabil cand are diametrul >6cm şi necroze sau >5 mitoze/HPF (câmp cu
obiectiv mare)
-pozitiv al alfa actina muşchiului neted.
-clasificare: uterin, gastric, subcutanat
 uterin =cel mai frecvent sacom uterin
 gastric =histologic e o tumoare stromală gastrică malignă; rata mitozelor >2/10
campuri cu obiectiv x400, talia >6cm; frecvent diseminează hematogen in ficat si
pulmon, tratat prin rezectie.
 Subcutanat =origine in peretele muscular al venelor mari; dimensiuni variabile,
tumora moale, cărnoasa, alba pe sectiune;
=microscopic: celule musculare netede alungite, roz, citoplasma fibrilara+celule mari,
bizare.; 3-50 mitoze/ camp cu obiectiv
143. Rabdomiosarcomul
-tumora musculară benignă ce recapitulează miogeneza embrionara cu model
dezorganizat.
-clinic: mase care nu produc durere sau tensiune ce cresc foarte repede.
-microscopic comun la toate formele: rabdomioblastul, celula rotund ovalara cu nucleu
alungit, citoplasma eozinofila, cu miofibrile abundente(stiaţii), alungită, ca o „coadă”=>
celulă mormoloc(tad-pole cell)
-are 2 forme: adult şi juvenil.
a. Juvenil
 rabdomiosarcomul embrionar = la copii <6 ani
=macroscopic: fibre musculare asemanatoare embrion 7-10 saptamani, la cap sau gât, mai
ales in orbita, nazofaringe, ureche medie; apare si retroperitoneal sau tract
urogenital(vezica urinara, vagin)
=microscopic: plaje de celule rotunde, mici, cu nuclei ovali uniformi, rabdomioblasti
nediferentiati ce alterneaza cu diferentiati –RMS clasic; celule rotunde alternand cu
celule fusiforme cu aspect angular (semn al paiului rupt) –RMS fusiform
=diagnostic diferenţial cu limfoame, leucemii, sarcom Ewing, neuroblastom.
 sarcom botroid= la copii foarte mici, în tract genitourinar, biliar, respirator superior.
=macroscopic: aspect ciorchine strugure când e lângă mucoasă; tumora polipoidă, moale,
gelatinoasă.
=microscopic: caracteristic e stratul cambial Nicholson(celule tumorale rotunde
nediferenţiate dispuse in plaje aflate subepitelial şi despărţite de epiteliu prin ţesut
mixoid.

57
  rabdomiosarcom alveolar=celule musculare fetale de stadiu târziu, apare la 10-25
ani, la nivelul extremitătilor(arie flexori de pe antebrat si mana pana la eminenta
hipotenara.
=microscopic: celule rotunde nediferentiate, rabdomioblasti, celule gigante multinucleate
cu nuclei periferici „in coroniţă împletită”; celulele dispuse in cuiburi delimitate de septe
colagene.
=microscopic: rabdomioblasti asezati neregulat, in insule separate prin septuri
conjunctive dense din care un singur strat de celule tumorale ramane ferm asezat=>aspect
alveolar sau pseudoangular; rare celule gigante.

b. Adult=e rar, la 40-70 ani.

=macroscopic: tumora profunda in muschii striati de forme si dimensiuni diferite,
consistenta moale, cărnoasă, rosie maronie.
=microscopic: rabdomiosarcom polimorf(numai la adulti) mai ales la extremitati si in
special pe coapsa.; rabdomioblasti mari, citoplasma abundenta, eozinofila cu miofibrile,
celule asemanatoare cu celulele musculare adulte.

144. Liposarcomul
-tumoare malignă de ţesut moale, apare la extremităţi, mediastinal, retroperitoneal sau în
glanda mamară.
-histologic sunt descrise câteva tipuri: bine diferenţiat, pleomorf, mixoid/rotundo-celular,
dediferenţiat.
 forma bine diferenţiată = potenţial local distructiv şi poate fi de 3 tipuri: lipoma-
like, sclerogen, inflamator.
 Tip pleomorm = compus din fibroblasti maligni asemanatori cu celulele adipoase
embrionare nediferentiate.
 Tip dediferentiat = diferentiere fibroblastica, rabdomioblastica sau de tip
histiocitom fibros malign.
 Tip mixoid/rotundo-celular = 50% din totalul liposarcomelor, cu localizare la
coapsă si regiunea poplitee(75%); macroscopic prezintă mase cu aspect gelatinos
sau opac; daca scade gradul de diferentiere se face tranzitia LPS mixoid->LPS
rotund celular(iniţial o entitate anatomo-clinica).
-LPS mixoid = arii multinodulare cu celularitate scăzută pe fond mixoid(matrix ce
conţine acid hialuronic) şi celularitate densă la periferie, reţea capilară plexiformă cu
aspect arborescent sau de „piciorul ciorii”, uneori lacuri de mucus printre celule ce dau
un aspect cribriform(„in sita”) sau chistic, uneori diferenţiere fibroblast-like; evoluţie
favorabilă faţa de alte LPS.
-LPS rotundo-celular =datorat scăderii gradului de diferenţiere; există 2 moduri de
tranziţie:
 abrupta: noduli bine delimitati cu celule mici rotunde şi arii mixoide lobulare bine
delimitate.
 Progresivă: zone de LPS mixoid intercalate cu zone de LPS rotundo-celular
-microscopie: celule mici, rotunde, cu nuclei suprapuşi, dispuse în agregate(clusters)
dense sau cordoane, undeori cu stromă hialină.
-imunohistochimic: vimetina +, S-100 +, aP2(adipocyte lipid binding protein) (+) in
lipoblaste.

58
145. Condrosarcomul
-tumoare cartilaginoasă maligna, cu localizare metafizară, în axul scheletului (coloană
vertebrală, pelvis, centură scapulară), frecvent >30 ani.
-central, periferic sau juxtacortical în functie de localizare.
-microscopic: proliferare condrocite mari, binucleate, pleomorfe, aşezate câte 2 în
lacune(diade) sau câte 4(tetrade), fără păstrarea structurii lobulare a cartilajului hialin.;
densitatea celulară, atipiice celulare şi mitozele descriu gradul de malignitate.
-tipuri:
 bine diferenţiat(diagnostic diferenţial cu condrom dens celular);
 tip cu celule clare(citoplasma aspect de „sticla sfaramata”);
 mixoid –grad II(diag diferential cu fibrom condromixoid);
 dediferentiat(contine o zona sarcomatoasa diferita)= are 2 zone: una de
condrosarcom nediferentiat(high-grade) si alta cu alt sarcom bine diferentiat(low-
grade) de tip histiocitom fibros malign sau osteosarcom; intre cele 2 zone limita e
distincta si brusca
 mezencimatos.
- S-100 +, vimetina +, citokeratina +.

146. Osteosarcomul
-tumora osoasa maligna primitiva, frecventa la barbati 10-30 ani, cu localizare metafizara
la nivelul oaselor lungi, respectând regula „fuge de cot şi se aproprie de genunchi”; cea
mai frecventa tumora maligna primara a osului.
-osteosarcom secundar in boala Paget(e multicentric şi apare >50 ani), post iradiere în
maxilă sau pe focare de displazie osoasa.
-macroscopic: culoare gri-albicioasa in centru, omogena, cu masa mare necrotica si
hemoragica pornind din mijlocul epifizei distale cu extindere posibila in spatiul articular
vecin; la periferie pot apare zone vitroase putin dure(cartilaj) sau zone ferme albe
(osteoid).
-microscopic: plaje de celule fusiforme(osteoblaste maligne), cu pleomorfism şi mitoze
atipice ce produc matrice osteoidă; se necrozează spontan în 60-65% cazuri şi dă
metastaze pulmonare; celulele sunt la periferia traveelor osoase, alterna
-4 tipuri histologice: osteoblastic, condroblastic, fibroblastic, telangiectazic.
-dupa localizare e: central, periferic, juxtacortical(malignitate joasa).
-pozitiv la vimetina, osteonectina, colagen I, fosfataza alcalina.

147. Melanomul
-tumoare malignă agresivă cu punct de plecare în melanocite, celule aflate la joncţiunea
derm-epiderm, ce derivă din creasta neuro-ectodermală.
-2 tipuri celulare:epitelioide sau fusiforme.
-diseminarea locală se face pe orizontală(radial în derm), apoi vertical, invadând
hipodermul, cu metastaze în ganglionii limfatici regionali.
-4 tipuri histogenetice(după Clark): superficial-extensiv, lentiginos, acral, nodular(cu
varianta acromică).
-5 tipuri de nivele de invazie Clark:
Nivel I =melanom in situ

59
 Nivel II =melanocite extinse în papilele dermice
Nivel III =invadarea dermului papilar
Nivel IV =invadarea dermului reticular
Nivel V =invadarea hipodermului
-indicele Breslow apreciază grosimea tumorii prin intermediul micrometrului ocular
Grupa I <0,75mm
Grupa II 0,75-1,5mm
Grupa III 1,5-3 mm
Grupa IV >3mm
-aprecierea activităţii mitotice: G1 =<1 mitoză/5 câmpuri; G2 = >1mitoză/5 câmpuri; G3
= >1 mitoza/camp.
-indicele de proliferare: I.P. = Nr. mitoze/mm2x H, H=grosimea tumorii.
-alte elemente de pronostic:
 existenţa unei ulceraţii pe tranşa de parafină
 invadarea vasculară
 prezenţa unui infiltrat inflamator limfomo-plasmocitar
 existenţa unor semne de regresie tumorală
 prezenţa melaninei(coloraţia Masson-Fontana)
-pozitivitate la vimetină, proteina S-100, antigen HMB45

148. Seminomul
-cea mai frecventa tumora maligna testiculara, 30-45 ani.
-macroscopic: tumora alb-cremoasa, omogena, circumscrisa, cu pattern lobular, poate
inlocui intregul testicul; da metastaze in ganglionii iliaci si paraaortici.
-3 forme:
 spermatogonic(clasic) =populatie celulara monomorfa, cu nuclei mari, veziculosi;
celule rotunde, citoplasma clara, cu granule glicogen, limite celulare distincte;
celulele sunt grupate in insule compacte, inconjurate de septuri conjunctive, pline
cu limfocite.
 Spermatocitic =la >65 ani, crestere lenta, rare metastaze, tumora gli palida, moale,
friabila, 2 populatii celulare, una mai numeroasa cu celule cu nuclei rotunzi dispusi
la margine, citoplasma eozinofila asemanatoare spermatocitelor secundare, si alta
de celule gigante imprastiate uni/multinucleate; nu exista infiltrat limfocitar, mitoze
tipice.
 Anaplazic =celule cu neregularitati nucleare, multe celule gigante nucleare
asemanatoare sincitiotrofoblast placentar+ capacitatea de secretie gonadotropine
corionice umane, multe mitoze(3/camp mare)
-diagnostic diferential: carcinom embrionar

149. Tumori disembrioplazice(teratomul, hamartomul, coristomul)

 teratomul =grup de tumori complexe având reminescente din variate componente
organoide, organismoide sau celulare din derivatele normale a cel putin unui strat
germinativ.
= poate sa apara la orice varsta, de la sugar la adult.
= frecvente la sugar si copil mic(40% din tumori testiculare la sugar)
= microscopic, in functie de gradul de diferentiere sunt 3 variante:

60
-mature -> colectii de celule diferentiate incojurate de stroma fibroasa/mixoida
-chist dermoid ->la ovar, retroperitoneal, pelvis sau mediastin, incapsulat, sebum, par
prezente in interion in cavitati chistice.
-imature ->elemente incomplet diferentiate, dar cu elemente clar identificabile, ,
marligne; grad tumoral I-la ovar, metastazeaza rapid; poate coexista cu alte tumori de
celule germinative(coriocarcinom placentar, carcinom embrionar etc).
 hamartomul =crestere focala excesiva de tesut si celule normale mature(fara
arhitectura normala) intr-un organ care contine in componenta si elemente celulare
identice.
=hamartoame pot fi considerate hemangioame, limfangioame, rabdomioame; dar sunt
considerate si neoplasme adevarate(dar hemangiamele regreseaza spontan pana la
disparitie)
=frecvent la sugar si copii.
 coristom =dezvoltarea unor celule sau tesuturi microscoscpoic normale, prezente in
localizari anormale.
=este o masa coeziva de tesut aberant sau heterotropic: resturi de tesut pancreatic in
peretele stomacului sau in peretele intestinului subtire sau mase de suprarenale in pulmon
= pot fi confundate cu neoplasme, dar in general nu sunt periculoase.

150. Mezoteliomul
-tumora bifazica maligna cu punct de plecare in mezoteliu(ce intra in alcatuirea
seroaselor organismului: pleura, pericard, peritoneu) ce poate apare prin expunerea la
azbest dupa o perioada de 20-25 ani.
-cel mai frecvent este cel pulmonar(pleural, 90% cazuri), mai frecvent la barbati >50 ani,
care au fost expusi la azbest.
-are o componenta sacomatoasa sub forma unor celule fusiforme dispuse in benzi si o
componenta epiteliala sub forma unor structuri glandulare delimitate de celule epiteliale;
lipsa uneia dintre componente atrage denumirea de mezoteliom monofazic(celule
epiteliale columnare ce delimiteaza fante si fomreaza papile ce protruzioneaza in
interior).
-celule bombate cu aspect de „ţăruş” sau „cuie”
-pozitiv la citokeratina, vimetina, mezotelina, calretinina.
-secreta acid hialuronic, vizibil in celulele tumorale sub forma de vacuole la coloratiile
speciale

151. Sarcomul sinovial

-tumora bifazica maligna localizata la extremitati, in apropierea articulatiilor mari, mai
ales genunchi si glezna.
-2 componente histologice:
 epiteliala, ce conţine celule cubo-cilindrice, cu dispozitie in cordoane sau glande;
 sarcomatoasa, ce contine fascicule dense de celule fusiforme, alungite.
-pozitiv la vimentina, citokeratina.
-pot exista sarcoame sinoviale monofazice(numai componenta sarcomatoasa).

61