Fiscalitate europeană

Scurta recapitulare

Politica fiscală.
Planificarea fiscală.
 Impozite
 Taxe
 Contribuţii sociale

 Fiscalitatea intreprinderii
 Fiscalitatea muncii
 Fiscalitatea consumului
 Fiscalitatea proprietăţii
 Impozite directe - neuniformizate
 Pe venit – pe Profit –
▪ Common Corporate Tax Base - CCTB
 Sisteme de determinare a Venitului impozabil
▪ Sistem real – problema cheltuieli deductibile
▪ Sistem forfetar
 Impozite indirecte - uniformizate
 TVA - Accize
 Sistem declarativ
 direct
 prin reţinere la sursă
▪ Mixt – cote angajator – cote angajat
 Sistem indirect
 Dreptul de deducere – TVA
 Regim suspensiv – accize
 Puterea publică – drept exclusiv de a impune
obligații fiscale – ex lege
 Condiționată de:
 situația economică – contextul macro-economic: PIB,
Inflație etc.
 piața muncii – profil profesional, dinamică
 politica externă – mobilitatea internațională
 Politica fiscală – ansamblul măsurilor cu efect
fiscal dispuse de stat pentru a:
 colecta venituri la bugetul de stat;
 interveni în economie – investitori;
Rata reală de taxare
contribuții + impozit venit + tva
salariu brut

 România – 49,5% din valoare muncii

 Belgia – 59,6%
 Franță – 57,17%
 Cipru – 21,6%
 Malta – 32,09%
 Consiliu legislativ - 60% rata de colectare
 Evaziunea fiscală dublează presiunea fiscală
asupra contribuabilului corect.
 Sursele evaziunii fiscale
 TVA – rate de colectare de 40 %
▪ Industria cărnii – evaziune de 80%
 Munca la negru – rata de colectare de 75%
1,45 milioane de muncitori la negru
23% din salariaţi
în domeniul construcţiilor – 60%
 Contribuabilul are propriile interese economice și
fiscale
 Mobilitatea internațională – drept de opțiune –
Criterii pentru a alege o anumită jurisdicție fiscală:
 Economie – cel mai mic impozit
 Eficiență – cel mai bun sistem
 Eficacitate – cea mai bună piață.
 În plan comunitar – optimizarea fiscală este un
rezultat al pieței unice – art. 110 TFUE
 În plan extracomunitar – optimizarea fiscală este un
rezultat al politicii internaționale – CEDI
 Optimizare prin opțiune
 Națională / europeană / internațională
 Optimizarea prin manipulare
 Optimizarea prin inacțiune

 Contribuabili – mobili - statici

 Clivaj între jurisdicții fiscale
 State cu fiscalitate normală – OCDE
 Paradisuri fiscale
 Contribuabilii sunt în căutare de optimizare
fiscală
 Contribuabili mobili – marii contribuabili
 Contribuabili stabili – persoanele fizice
▪ Fenomenul de free-rider
IP în UE

Statele sunt în concurență

fiscală pentru a atrage
investitori – în UE impozit pe
profit

Sursa – Le figaro, 07/10/2013

OCDE
Paradisuri fiscale
Prețuri de transfer
CEDI
 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică (OCDE).
 34 de membri ai OCDE (din care majoritatea
europeni – 22)
 state dezvoltate, deţinând peste 70% din
producţia şi comerţul globale şi 90% din nivelul
mondial al investiţiilor străine directe.
 www.oecd. org/
 Paradisurile fiscale sunt jurisdicţii cu sisteme juridice speciale,
asigurând o suită de avantaje fiscale societăţilor offshore”.
 Paradisuri fiscale cooperante - necooperante
 Offshore (engl.) înseamnă în traducere liberă în larg, adică
dincolo de ţărm
 Societăţile – de regulă create după modele din common law – care
desfăşură operaţiuni în afara teritoriului naţional al statului paradis
fiscal (care de regulă este o insulă).
▪ Compania nerezidentă (non-rezident) - International Business Company (I.B.C.)
▪ Companiile exceptate (exempt) - L.L.C. (Limited Liability Company) - Trustul
 Avantaje: confidențialitatea operațiunilor bancare,
portofoliul de convenții de evitare a dublei impuneri, facilități
pentru investiții străine, lipsa procedurilor de cooperare cu
alte jurisdicții fiscale ori de combatere a evaziunii fiscale etc.
 Spre exemplu, Google, Facebook și Apple, folosesc sistemul denumit dublu
irlandez:
 compania, care acționează pe teritoriul SUA, utilizează pe baza unui contract cu companie rezidentă
în Insulele Cayman ori Bermuda, drepturi de proprietate intelectuală transferă profitul prin plăți către
compania irlandeză din paradisul fiscal.
 compania irlandeză din paradisul fiscal cesionează aceleași drepturi de proprietate intelectuală, în
schimbul unei redevențe consistente, deductibile fiscal către o altă companie rezidentă în Irlanda.
 De ce Irlanda? Întrucât Irlanda nu are norme interne privind prețurile de transfer, astfel contractele
încheiate cu companiile din același grup nu sunt verificate dacă sunt reale și la prețul pieței.
 Un alt exemplu, este sandwichul olandez,
 compania din Irlanda face livrarea de bunuri ori prestarea de servicii, către un stat cu fiscalitate
normală (SUA)
 profitul fiind apoi transferat către o companie coajă (shell company) din Olanda.
 profitul este transferat din compania olandeză către o companie din Insulele Cayman ori Bermude
(care nu au impozit pe profit).
 De ce Olanda? Irlanda are legislație prohibitivă la transferurile către paradisurile fiscale.
 Începând cu 2020, mecanismul nu va mai putea fi folosit, datorită modificărilor
din legislația internă a Irlandei.
 Preţul de transfer este preţul utilizat într-o operaţiune, care are loc între
două persoane afiliate, prin care acestea transferă bunuri, corporale ori
necorporale ori servicii.
 Persoane afiliate
 a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică dacă acestea sunt soț/soție sau
rude până la gradul al III-lea inclusiv;
 b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod
direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot ale unei persoane juridice
ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
 c) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puțin aceasta deține,
în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană
juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică;
 d) o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă o persoană deține, în mod
direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din
valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană
juridică ori dacă controlează în mod efectiv acea persoană juridică.
 Convenţiile Model OCDE (ultima variantă 2014), Convenţia Model ONU (1980
modificată în anul 2011) și Manualul ONU de negocieri ale convenţiilor fiscale
bilaterale (1981).
 Modelul OCDE, structură CEDI cuprinde: Preambulul convenției, Articolul 1
(persoane vizate), Articolul 2 (impozite vizate) și anume: impozite pe venit
(profit/venit) și impozite pe avere, impozite pe drepturi succesorale și donații,
Articolul 3 (definiții), Articolul 4 (rezident) indică criteriile de stabilire a rezidenței,
Articolul 5 (sediu fix), Articolul 7 (beneficii ale întreprinderilor), Articolul 9
(întreprinderi asociate), Articolul 10 (dividende) – reținere la sursă, Articolul 11
(dobânzi), Articolul 12 (redevențe), Articolul 13 (câștiguri de capital), Articolul 15
(venituri din muncă), Articolul 17 (artiști și sportivi), Articolul 18 (pensii), Articolul
19 (funcții publice), Articolul 20 (studenți), Articolul 22 (avere) – mai rar
impozabilă, Articolul 23 (metode de evitare a dublei impuneri), Articolul 24 (non-
discriminare), Articolul 25 (procedura prealabilă), Articolul 26 (schimbul de
informații), Articolul 27 (asistență și recuperare).
Procedura bugetara
Tehnici normative

Fiscalitate europeană
Fonduri europene in Romania
 Venituri  Cheltuieli
 State membre –  State membre –
Impozite cheltuieli directe
 UE – Venituri  UE – cheltuieli directe
indirecte executate indirect

 FISCALITATE  BUGET
 Competență exclusivă  Competențe partajate
a statelor membre  Comisia și statele
 Limitare UE membre
Uniunea vamală
 Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului din 9 octombrie 2013
de stabilire a Codului vamal al Uniunii
JO L 269, 10.10.2013
 Interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor
vamale
 Interzicerea ajutoarelor de stat.
Impozite indirecte
1. TVA – Directive - Directiva TVA 2006/112/CE.
1. Directiva 2008/9/CE (rambursarea către persoane impozabile
rezidente în UE)
2. Directiva 86/560/CEE (rambursarea către persoane impozabile
stabilite în afara UE)
3. Directiva 2006/79/CE (mici expedieri fără scop comercial)
2. Accize
1. Directiva Consiliului 2008/118/CE privind regimul general al
produselor supuse accizelor J.O., L0118 din 27.02.2010
1) Impozite directe – Tehnica armonizării limitate
1) Regula – competența statelor membre
2) Persoane fizice
1) fiscalitatea economiilor sub formă de dobânzi: Directiva Consiliului
2003/48/CE;
2) propunerile Comisiei privind impunerea drepturilor succesorale; impunerea
pensiilor profesionale: Directiva Consiliului 2003/41/CE;
3) recomandarea Comisiei privind reducerea reţinerilor la sursă pentru
dividende şi dobânzi J.O. L157/38 din 26.06.2003.
3) Persoane juridice
1) regimul fiscal comun aplicabil societăţilor-mamă şi filialelor: Directiva
Consiliului 2011/96/UE;
2) regimul fiscal comun aplicabil fuziunilor, divizărilor, aportului de active,
schimbului de acţiuni: Directiva Consiliului 2009/133/CE;
3) regimul fiscal comun aplicabil dobânzilor şi redevenţelor: Directiva
Consiliului 2003/49/CE.
4) stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale
care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne
 Articolul 197 TFUE instituie obligația statelor
membre de cooperare administrativă.
 Componentă dorită de statele membre, întrucât
suplinește o serie de limitări ale puterii lor de
acțiune.
 Statele membre prin mecanisme de cooperare își
asigură un instrument de lucru, în condițiile în care
au pierdut din atribuțiile proprii, ca urmare a
integrării.
Fiscalitate europeană
 Bugetul UE

Bugetul general
consolidat

Bugetul de stat

Bugete locale

Bugetele fondurilor
speciale
 Buget
 Document de autorizare
 Document de lucru
 Formă juridică diferită
 buget - document prin care sunt prevăzute şi
aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau,
după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul
de finanţare a instituţiilor publice.
 Venituri  Cheltuieli
 Bugetul de stat – Venituri  Tipuri de activităţi
fiscale  Partea I - Servicii publice
 Bugetele locale – Venituri generale
distribuite  Partea a II-a - Apărare,
 Bugetele FS – contribuţii ordine publică şi siguranţă
 Bugetul UE naţională
 Partea a III-a - Cheltuieli
social-culturale
 Partea a IV-a - Servicii şi
dezvoltare publică,
locuinţe, mediu şi ape
 Partea a V-a - Acţiuni
economice
VENITURI CHELTUIELI

2011 2011

8
6 IP&IV 21 18 Administrativ
30
TVA Apărare
20 2
Accize Socio-culturale
Nefiscale
20 Dezvoltare
Alte venituri A. Economice
37
36
Impozit Valoare mii lei Procent venituri Observatii
fiscale
IP 11.345.800 9.5% din care IP banci
62.781
IV 23.738.666 20%
din care IV salarii
17.279.151
din care onorarii avocați
și notari 3.203
Impozite si taxe pe 568.600 0.5% din care taxe
proprietate judiciare - 80.600
TVA 54.621.600 45%
Accize 22.878.900 19%
Alte venituri 6.627.700 5.5%
Total 100.932.274.000 lei 22.939.153.000 euro Coca-Cola venituri
27.840.000.000 eur0
 2011 2014

8
6 6 6
30 IP&IV 28 IP&IV
TVA TVA
20 19
Accize Accize
Nefiscale Nefiscale
Alte venituri Alte venituri
36 44
VENITURI CHELTUIELI

2007 2011

Venituri proprii

13 13 1,4
17 Cote defalcate 21 Administrativ
din IV Apărare
Socio-culturale
Sume 11
30 defalcate din Dezvoltare
40 52,8
TVA A. Economice
Subvenții
Impozitul Bugetul de destinație
Impozit profit Bugetul de stat
Impozit venit 16% - Bugetul de stat
Cote defalcate – 84%
47% - Bugete locale
13% - Bugete Județene
22% - Echilibrări Județ
TVA 82% – Bugetul de stat
27.7% – Bugetele locale – sume defalcate
0.3% - Bugetul UE
Contribuții Fonduri speciale – CAS; CASS; ANOFM
Taxe Instituții publice
 Venituri  Cheltuieli
1. Venituri proprii tradiţionale
1. Drepturi de vamă
2. Cotizaţii sector zahăr
3. 25% din sume sunt reţinute de state
membre – cheltuieli de colectare
2. Venituri din TVA
1. 0,3% din TVA colectat de state
membre
2. 14 miliarde euro
3. Venituri din VNB (venitul naţional
brut)
1. 1,24% din VNB
2. 97.2 miliarde euro
4. Alte resurse
1. Taxe funcţionari UE
2. Sancţiuni impuse de UE
 Bugetul de stat – Legea nr. 500/2002
 Bugetele locale – Legea nr. 273/2006
 Bugetele fondurilor speciale
 CAS
 CNAS
 ANOFM
 Bugetul UE - TFUE
 Elaborarea
 Aprobarea
 Executarea
 Încheierea

Procedura bugetară este guvernată de o serie

de principii:
 Principiul anualităţii
 Principiul echilibrului
 Principiul publicităţii
 Exemplu buget cantină
 Sursa - http://www.buget-finante.ro/date/11%20FIP002%20fundamentare%20buget%20cantina.pdf
Sediul materiei: art. 313-316 TFUE
Competenţe. Consiliul, Parlamentul, Comisia.
Etape obligatorii.
1) Estimările instituţiilor europene
Instituţiile Uniunii Europene pregătesc estimările lor pentru bugetul
propriu, în conformitate cu procedurile lor interne.
2) Elaborarea proiectului de buget
Comisia grupează aceste estimări şi stabileşte proiectul de buget anual.
3) Lectura Consiliului
Consiliul adoptă poziţia sa cu privire la bugetul propus de Comisie,
inclusiv propriile amendamente. Consiliul informează Parlamentul
European cu privire la motivele care l-au condus la adoptarea poziţiei
sale.
4) Lectura Parlamentului
Parlamentul primeşte proiectul cu amendamentele de la Consiliu şi
adoptă propria sa poziţie.
Sediul materiei: art. 314 TFUE
Competenţe. Consiliul şi Parlamentul. C A 0 A
 Procedura simplă.
Dacă Consiliul, la a doua lectură a
proiectului, este de acord cu
amendamentele propuse de Parlament, P A 0 0
bugetul este aprobat în această formă.
 Procedura complexă.
Dacă Consiliul, la a doua lectură a
proiectului, nu este de acord cu
S A A A
amendamentele formulate de
Parlament, se formează un comitet de
conciliere. Discuţiile în comitetul de C R/0 R A
conciliere se pot finaliza astfel:
a) concilierea eşuează, caz în care
comisia elaborează un nou buget.
b) concilierea reuşeşte, caz în care P R/0 A R
rezultă un proiect comun de buget.
Proiectul comun de buget se comunică
Consiliului şi Parlamentului, care, în
termen de 14 zile de la comunicarea S R Vot R
textului comun, supun proiectul la vot.
 TUE – dispoziții sectoriale
 TFUE – Titlu II – Dispoziții financiare
 Regulament nr. 966/2012 (UE)
 4 etape tradiționale:
1. Trimestrializarea V și C
2. Execuția de casă
3. Realizarea veniturilor
4. Efectuarea cheltuielilor
 Articolul 310 TFUE instituie reguli şi principii bugetare.
 art. 310 alin. (1). TFUE sunt consacrate principiul universalităţii:
Toate veniturile şi cheltuielile Uniunii trebuie estimate pentru fiecare
exerciţiu bugetar şi trebuie înscrise în buget;
 principiul anualităţii: Bugetul anual al Uniunii este stabilit de
Parlamentul European şi de Consiliu, în conformitate cu art. 314;
 principiul echilibrului bugetar: Toate veniturile şi cheltuielile Uniunii
trebuie estimate pentru fiecare exerciţiu bugetar şi trebuie înscrise în
buget.
 art. 310 alin. (5) TFUE se instituie principiul bunei gestiuni
financiare.
 art. 310 alin. (6) TFUE dispune Uniunea şi statele membre, în
conformitate cu art. 325, combat frauda şi orice altă activitate
ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Bugetul UE
 Comisia, statele membre, state terţe.
 art. 317 alin. (1) TFUE: Comisia, în cooperare cu statele membre, execută
bugetul, în conformitate cu dispoziţiile regulamentelor adoptate, pe
propria răspundere şi în limita creditelor alocate, în conformitate cu
principiul bunei gestiuni financiare.
 Comisia execută veniturile și cheltuielile bugetului în
conformitate cu prezentul regulament, pe propria răspundere
și în limitele creditelor autorizate.
 Articolul 58 R 966/2012- - Metode de execuție bugetară
 (1) Comisia execută bugetul în următoarele moduri:
 (a) direct ("gestiune directă") prin serviciile sale, inclusiv prin
personalul din cadrul delegațiilor Uniunii care se află sub
supravegherea șefului de delegație respectiv, în conformitate cu
articolul 56 alineatul (2), sau prin agențiile executive menționate
la articolul 62;
 (b) prin gestiune partajată cu statele membre ("gestiune partajată");
 (c) indirect ("gestiune indirectă"), prin delegarea sarcinilor de execuție
bugetară:
▪ (i) țărilor terțe sau organismelor desemnate de acestea;
▪ (ii) organizațiilor internaționale și agențiilor acestora;
▪ (iii) BEI și Fondului European de Investiții;
▪ (iv) organismelor menționate la articolele 208 și 209;
▪ (v) organismelor de drept public;
▪ (vi) organismelor de drept privat cu o misiune de servicii publice, cu condiția ca
acestea să ofere garanții financiare adecvate;
▪ (vii) organismelor de drept privat ale statelor membre, care au fost însărcinate cu
punerea în aplicarea a unor parteneriate publice și private și care oferă garanții
financiare adecvate;
▪ (viii) persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni speciale în cadrul
PESC în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.
 Principiul separării sarcinilor - Articolul 64 R 966/2012-
Separarea sarcinilor
 Sarcinile ordonatorului de credite și cele ale contabilului sunt separate
și incompatibile între ele.

 Ordonatorul de credite - Articolul 65 R 966/2012-

Ordonatorul de credite
 Fiecare instituție exercită sarcinile de ordonator de credite.
 Fiecare instituție deleagă, în conformitate cu regulamentul său de
procedură, sarcinile ordonatorului de credite personalului la un
nivel adecvat.
 Competențele ordonatorului de credite sunt delegate sau subdelegate
numai personalului.
 Ministerul Finanţelor Publice - structură de control pentru activitatea de
constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare;
 Ministerul Finanţelor Publice - organism responsabil cu primirea fondurilor de la
Comisia Europeană;
 Curtea de Conturi, prin Autoritatea de Audit - autoritate de audit
 POS „Creşterea competitivităţii economice”, „Dezvoltarea resurselor umane”,
 PO „Asistenţă tehnică”
 POS „Transport”, POS „Mediu”, PO „Dezvoltarea capacităţii administrative”,
 PCT România-Bulgaria 2007-2013,
 POC Bazinul Mării Negre 2007-2013, POC România-Ucraina-Republica Moldova etc.
 O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor
apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice
naţionale aferente acestora. Programul operaţional sectorial.
 Autoritate de management
 Organism de implementare
 art. 76-83 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.
 Estimarea creanțelor – ordonatorul de credite
 Constatarea creanțelor
 Creanță certă, în sumă fixă și exigibilă
 Titlu de creanță în sensul de negotium
 Ordonanțarea recuperărilor
 Procedura de recuperare – administrativă
 Regulament + Legislații naționale
 Recuperarea
 Contabilul – aparat tehnic
 Măsuri de drept material și procesual
 Termen de prescripție – 5 ani
 De la data scadenței
 Art. 84 R 966/2012 - (1) Fiecare cheltuială este angajată,
lichidată, ordonanțată și plătită.
 Angajarea cheltuielilor
 Angajamentul bugetar este operațiunea de rezervare a creditului necesar
pentru acoperirea plăților ulterioare de onorare a angajamentelor juridice.
 Angajamentul juridic este actul prin care ordonatorul de credite creează sau
constată o obligație care determină o cheltuială.
 Angajamentele bugetare se încadrează în una dintre următoarele categorii:
▪ (a) individuale: angajamentul bugetar este individual dacă se cunosc beneficiarul și
cuantumul cheltuielii;
▪ (b) globale: angajamentul bugetar este global dacă cel puțin unul dintre elementele
necesare identificării angajamentului individual este necunoscut;
▪ (c) provizorii: angajamentul bugetar este provizoriu dacă este destinat acoperirii
cheltuielilor prevăzute la articolul 170 sau a cheltuielilor administrative curente și
dacă nu se cunoaște definitiv care este cuantumul sau cine sunt beneficiarii finali.
 o cheltuială bugetară, ordonatorul de credite competent procedează la
un angajament bugetar înainte de a stabili un angajament juridic faţă
de terţi sau de a transfera fonduri într-un fond fiduciar.
 OC verifică faptul că:
 cheltuiala a fost contabilizată la postul corect din buget;
 creditele sunt disponibile;
 cheltuiala este conformă cu prevederile tratatelor, ale bugetului, ale
Regulamentului (UE, Euroatom) nr. 966/2012 ale actelor delegate şi ale
tuturor actelor adoptate în conformitate cu tratatele, precum şi cu orice alte
regulamente;
 se respectă principiul bunei gestiuni financiare.
 La înregistrarea unui angajament juridic prin semnătură fizică sau
electronică, ordonatorul de credite se asigură că:
 (a) angajamentul este acoperit de un angajament bugetar corespunzător;
 (b) cheltuiala este corectă şi conformă cu normele aplicabile;
 (c) se respectă principiul bunei gestiuni financiare.
 Lichidarea cheltuielilor este actul prin care
ordonatorul de credite competent:
 (a) verifică existența dreptului creditorului;
 (b) determină sau verifică realitatea și cuantumul
creanței;
 (c) verifică condițiile de exigibilitate a creanței.
 Creanța este certă, lichidă și exigibilă.
 Documente justificative privind executarea
 Deviz – situație de lucrări
 State de plată
 Procese-verbale de predare primire
 Ordonanțarea cheltuielilor
 actul prin care ordonatorul de credite competent,
după verificarea disponibilității creditelor
 prin emiterea unui ordin de plată
 dă dispoziție contabilului să plătească
cuantumul unei cheltuieli pe care ordonatorul
de credite competent a lichidat-o.
 plăți periodice pentru serviciile prestate
 pentru serviciile de închiriere sau livrări de bunuri
 aplicarea unui sistem de debitare directă.
 Plata se efectuează după ce a fost demonstrat faptul
că acțiunea relevantă este conformă cu dispozițiile
actului de bază sau ale contractului.
 Tipuri de plăți
 plata întregii sume datorate;
 plata sumei datorate în oricare dintre următoarele moduri:
▪ (i) prefinanțare, care poate fi împărțită în mai multe plăți după
semnarea acordului de delegare, a contractului sau a acordului de
grant sau după comunicarea deciziei de grant;
▪ (ii) una sau mai multe plăți intermediare cu titlu de contrapartidă a
executării parțiale a acțiunii;
▪ (iii) plata soldului sumelor datorate atunci când acțiunea a fost
executată în întregime.
 Plățile se efectuează în termen de:
a) 90 de zile calendaristice pentru acordurile de delegare,
contractele, acordurile și deciziile de grant care implică
servicii tehnice sau acțiuni a căror evaluare este deosebit de
complexă și în cazul cărora plata depinde de aprobarea unui
raport sau a unui certificat;
b) 60 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de
delegare, contracte, acorduri și decizii de grant în cazul cărora
plata depinde de aprobarea unui raport sau a unui certificat;
c) 30 de zile calendaristice pentru toate celelalte acorduri de
delegare, contracte, acorduri și decizii de grant;
 Ordonatorul de credite competent poate suspenda
termenul de plată atunci când:
a) suma vizată de cererea de plată nu este scadentă; sau
b) nu au fost prezentate documente justificative adecvate;
 art. 104-120 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012
 Definirea contractelor de achiziții publice
 contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai
mulți agenți economici, pe de o parte, și una sau mai multe
autorități contractante, pe de altă parte, în sensul articolelor
117 și 190, pentru a obține, în schimbul unui preț plătit
integral sau parțial de la buget, furnizarea de bunuri mobile
sau imobile, executarea de lucrări sau prestarea de servicii.
 Tipuri:
 (a) contracte de achiziții de bunuri imobiliare;
 (b) contracte de achiziții de bunuri;
 (c) contracte de achiziții de lucrări;
 (d) contracte de achiziții de servicii.
 Durata contract – 4 ani
 Procedurile de achiziții iau una din următoarele forme:
a) procedură deschisă (toți cei interesați pot depune o ofertă);
b) procedură restrânsă (toți pot aplică, însă participă numai cei
care îndeplinesc anumite condiții);
c) concursuri (domeniu limitat: arhitectură, geniu civil,
prelucrare date);
d) procedură negociată (ofertanții sunt contactați direct);
e) dialog competitiv (contracte deosebit de complexe).
 Autoritățile contractante publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene toate contractele care depășesc
pragurile prevăzute la articolul 118 sau 190.
 http://ted.europa.eu/TED/misc/chooseLanguage.do
 Publicarea unui anunț
 Model contract
 Caiet de sarcini – specificații tehnice
 Formular de descriere
 Declarații și alte formulare
 Depunerea ofertelor
 Selectarea ofertei
 Criterii de atribuire – nerestrictive
 Încheierea contractului
 Formă scrisă ad validitatem
 clare şi nediscriminatorii.
 niveluri minime de capacitate sub care candidaţii nu pot fi selectaţi
 Capacitatea financiară
 situaţii financiare, extrase bancare, declaraţii privind cifra de afaceri;
 Capacitatea tehnică şi profesională
 diplome, calificări profesionale, descriere a echipamentelor utilizate, indicaţii privind tehnicienii,
indiferent dacă aparţin firmei sau nu, eşantioane, descrieri, fotografii autentice, declaraţie care
indică cifra medie anuală a forţei de muncă şi numărul personalului de conducere în ultimii trei ani.
 Contractele sunt atribuite în funcţie de criteriile de atribuire aplicabile conţinutului ofertei
 Contractele se atribuie prin procedura de atribuire automată sau prin procedura ofertei
celei mai avantajoase din punct de vedere economic.
 oferte este cea mai avantajoasă din punct de vedere economic:
▪ preţul oferit
▪ criterii de calitate justificate de obiectul contractului
▪ meritele tehnice, caracteristicile estetice şi funcţionale, caracteristicile de mediu, costurile de funcţionare,
rentabilitatea, termenele de finalizare sau de livrare, serviciile postvânzare şi asistenţa tehnică.
 Autoritatea contractantă poate stabili niveluri minime de calitate.
 Autorităţile contractante pot aplica o procedură de licitaţii electronice, în cadrul cărora sunt
prezentate noi preţuri, revizuite în sens descrescător, şi/sau noi valori aferente anumitor elemente
ale ofertelor. Licitaţiile electronice sunt proceduri repetitive, pe baza unor oferte iniţiale, permiţând
doar clasarea ofertelor pe baza noilor preţuri.
 Granturile sunt contribuții financiare directe,
acordate ca donație din buget pentru a finanța
următoarele:
 o acțiune destinată să contribuie la realizarea unui
obiectiv de politică al Uniunii;
 funcționarea unui organism care urmărește un
obiectiv de interes general al Uniunii sau un obiectiv
care se înscrie în cadrul unei politici a Uniunii (granturi
de funcționare) și susține această politică.
 Granturile fac obiectul fie al unui acord scris, fie
al unei decizii a Comisiei notificată solicitantului
declarat câștigător al unui grant.
Control tehnic
Control politic
 Contul General Anual Execuției Bugetare
 Initial – definitiv – efectuat
 Control ex ante – ex post
 Control politic – Parlament
 Control tehnic – MFP; AM; Curte de conturi
 UE
 Audit – intern
 Audit – extern – Curtea Europeană de Conturi
 Național – european
 Administrativ – penal
 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11
septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă
(OLAF) şi de abrogare a Regulamentului nr. 1073/1999/CE al Parlamentului European şi al
Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului;
 Decizia Comisiei din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Luptă Antifraudă
(OLAF) (1999/352/CE, CECO, Euratom);
 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
 Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene – Textul
Convenţiei a fost transpus în legislaţia noastră, în Secţiunea 4 1 din Legea nr. 78/2000, cu titlul
Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, introdusă de pct. 18 al art. I
din Titlul I, Cartea a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
 O.U.G nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în
obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente
acestora;
 H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.
nr. 66/2011;
 Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.
 Conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, constituie
abatere: orice încălcare a unei dispoziţii de drept (comunitar), ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a
unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al (Comunităţilor) sau
bugetele gestionate de (acestea), fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse
proprii, colectate direct în numele (Comunităţilor), fie prin cheltuieli nejustificate.
 Conform art. 1 alin. (1) din Convenţia privind protejarea intereselor financiare, în sensul prezentei
convenţii, constituie fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale (Comunităţilor Europene):
 (a)în materie de cheltuieli, orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la:
 – folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete care au ca
efect perceperea sau reţinerea pe nedrept a unor fonduri care provin din bugetul general al
Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele
acestora;
 – necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice, având acelaşi efect;
 – deturnarea acestor fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate iniţial, având
acelaşi efect;
 (b) în materie de venituri, orice acţiune sau omisiune intenţionată cu privire la:
 – folosirea sau prezentarea unor declaraţii sau documente false, inexacte sau incomplete, care au ca
efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului general al Comunităţilor Europene sau ale bugetelor
gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora;
 – necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice, având acelaşi efect;
 – deturnarea unui avantaj obţinut în mod legal, având acelaşi efect.
 Conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 – termenii şi
expresiile, au următoarele semnificaţii: a) neregulă – orice abatere
de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile
naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a
altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce
rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii
cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat
sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele
donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale
aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit; b) fraudă –
infracţiunea săvârşită în legătură cu obţinerea ori utilizarea
fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente
acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale.
 Subiectul activ al acestei neregularităţi este un operator economic, indiferent de forma de
organizare, de capitalul social deţinut sau de localizarea sediului principal sau secundar al
activităţii.
 Latură obiectivă - Modalitatea de săvârşire este reglementată generic, ca orice încălcare a
dispoziţiilor de drept european. Activitatea ilicită poate consta într-o acţiune sau o inacţiune,
privind procedurile de declarare, stabilire şi colectare a veniturilor sau procedurile privind
acordarea finanţărilor, utilizare fondurilor europene şi raportările finale ale procedurilor de
finanţare.
 Forma de vinovăţie în cazul acestor neregularităţi este consacrată expres, prin art. 5 alin. (1)
Neregularităţile intenţionate sau cauzate prin neglijenţă (…)
 art. 4 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, măsuri reparatorii
 obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele percepute fără drept
 pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în scopul obţinerii unui avantaj sau la data încasării unui
avans din finanţarea europeană.
 art. 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, sancțiuni
 amenda administrativă,
 plata unei sume excedând sumele percepute fără drept sau eludate, majorate pe caz concret cu o rată a
dobânzii, privarea totală sau parţială de un avantaj acordat operatorului economic prin dispoziţiile de drept
european.,
 excluderea sau retragerea avantajului pentru o perioadă ulterioară neregularităţii, retragerea temporară a
unui agrement sau a unei recunoaşteri necesare pentru a participa la un regim de finanţare europeană,
pierderea unei garanţii sau a unui depozit constituit,
 alte sancţiuni cu caracter exclusiv economic, de natură şi cu finalitate echivalentă, revăzute în reglementările
sectoriale ale Consiliului
 Articolul 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 – Textul definiţiei din Convenţie a fost transpus în legislaţia naţională –
Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are
ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de
aceasta ori în numele ei.
 Obiect juridic: relaţiile sociale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene pe dimensiunea
cheltuieli.
 Obiect material: infracţiunea nu are de regulă obiect material.
 Subiect activ: orice persoană în faza de contractare ori persoana care a contractat deja.
 Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii constă în folosirea sau prezentarea (modalităţi comisive) de
documente ori declaraţii, care sunt false, inexacte ori incomplete. Folosirea constă în utilizarea unui document ori
a unei declaraţii, în sensul prezentării acesteia în faţa unui organism de implementare a unei finanţări de la
bugetul Uniunii Europene, organism naţional ori european. Prezentarea, ca modalitate alternativă a elementului
material, se suprapune în mare parte peste folosire, înţelegând că prezentarea presupune o materialitate a
instrumentului de comitere a infracţiunii. Spre exemplu, apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii, atunci când autorul, în faza de contractare, prezintă organismului de implementare înscrisuri
necesare pentru a accesa finanţarea: certificat de atestare fiscală, extras bancar ori relevă, inclusiv în cuprinsul
cererii de finanţare informaţii false, inexacte ori incomplete, cum ar fi cele privind capacitatea sa tehnică ori
financiară (număr de salariaţi, cifră de afaceri, experienţă relevantă). În faza de executare a contractului,
infracţiunea se comite prin folosirea ori prezentarea de documente ori declaraţii, pentru a pretinde corecta
executare a contractului de finanţare: dovedirea unor proceduri fictive de achiziţii (facturi, chitanţe, extrase de
cont, certificate de origine, certificate de conformitate etc.), dovedirea unor activităţi fictive (liste de prezenţă la
seminarii, colocvii, cursuri de formare), dovedirea unor raporturi de muncă fictive (contracte fictive, state fictive
etc.).
 Raportul de cauzalitate trebuie să existe.
 Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă ori indirectă.
 Consumarea. Infracţiunea se consumă la momentul obţinerii fondurilor din finanţare europeană.
 Art. 181 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 – Textul definiţiei din Convenţie a fost transpus în legislaţia
naţională: Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă,
datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din
bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a
acestor fonduri.
 Obiect juridic: relaţiile sociale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene pe
dimensiunea cheltuieli.
 Obiect material: infracţiunea nu are de regulă obiect material.
 Subiect activ: orice persoană în faza de contractare ori persoana care a contractat deja.
 Latura obiectivă. Elementul material al infracţiunii constă în omisiune de a furniza date cu privire
la informaţiile solicitate expres sau generic din documentaţia specifică programului de finanţare.
Omisiunea, ca modalitate de comitere a infracţiunii, este posibilă având în vedere mecanismul
finanţărilor europene, şi anume faptul că contractarea şi executarea contractului se fac la
iniţiativa beneficiarului, care propune şi prezintă către autoritatea de implementare o serie de
informaţii prin cererea de finanţare, cererile de rambursare, rapoartele de progres, rapoartele
finale.
 Infracţiunea de la art. 181 alin. (2) este infracţiune de rezultat, constând în obţinerea de fonduri din
bugetul UE sau bugete administrate.
 Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă ori indirectă.
 Consumarea. Infracţiunea se consumă la momentul obţinerii fondurilor din finanţare europeană.
 Tentativa se pedepseşte.
 Articolul 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 – Textul definiţiei din Convenţie a fost transpus în
legislaţia naţională: Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor
obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în
numele ei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
 Obiect juridic: relaţiile sociale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene pe
dimensiunea respectării destinaţiei speciale a fondurilor europene.
 Obiect material: infracţiunea nu are de regulă obiect material.
 Subiect activ: orice persoană care a obţinut fonduri europene.
 Latura obiectivă. Elementul material este similar celui de la infracţiunea de deturnare de fonduri,
faţă de care reprezintă un text special de incriminare. În privinţa elementului material,
infracţiunea se delimitează de formele anterioare ale incriminării, în sensul că documentele şi
declaraţiile folosite ori prezentate la obţinerea finanţării (cel mai adesea privind tranşa de
prefinanţare) sunt corecte (altfel, ar trebui să se pună în discuţie un concurs), însă odată obţinute
aceste fonduri, acestea sunt utilizate pentru o altă destinaţie. În fapt, infracţiunea presupune
utilizarea fondurilor în alte scopuri decât cele aprobate prin bugetul proiectului. Schimbarea
destinaţiei fondurilor este ilicită atât timp cât nu sunt urmate etapele din procedura de modificare
a bugetului. Având în vedere mecanismul de finanţare format din prefinanţare şi rambursări
(cheltuirea din resurse proprii urmată de rambursare), comiterea acestei infracţiuni nu este
posibilă, decât privind prefinanţarea care se alocă beneficiarului la debutul proiectului pentru a
realiza primele activităţi. În cazul granturilor, al subvenţiilor care se alocă integral la momentul
contractării, infracţiunea poate fi comisă oricând în perioada de executare a contractului.
 Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru valorile sociale protejate.
 Raportul de cauzalitate trebuie să existe.
 Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă ori indirectă.
 Articolul 182 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 – constituie infracţiune Schimbarea, fără respectarea
prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea
ilegală a resurselor din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta
ori în numele ei, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).
 Obiect juridic: relaţiile sociale privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene pe
dimensiunea respectării destinaţiei speciale a bunurilor.
 Obiect material: infracţiunea nu are de regulă obiect material.
 Subiect activ: orice persoană care a obţinut foloase/bunuri din finanţări europene sau care au
impact asupra bugetului Uniunii Europene.
 Latura obiectivă. Elementul material este similar celui de la art. 182 alin. (1); distincţia se face pe
rezultatul produs, şi anume diminuarea ilicită a resurselor generată de modificarea destinaţiei
unui folos legal obţinut. Ca modalităţi de comitere a infracţiunii, menţionăm modificarea scopului
utilizării unui bun achiziţionat prin finanţarea europeană, în perioada executării contractului ori
ulterior în perioada de sustenabilitate a proiectului. Bunurile achiziţionate din finanţare
europeană au fost afectate unui scop special, legat de derularea proiectului, care justifică însăşi
finanţarea. Prin schimbarea destinaţiei bunului, spre exemplu utilizarea contra cost a unui bun
pentru a presta serviciul, care ar trebui asigurat conform proiectului cu titlu gratuit, se lezează
bugetul Uniunii.
 Urmarea imediată constă în diminuarea resurselor Uniunii, proporţională cu uzura
bunului/pierderea folosului cauzată de utilizarea neconformă.
 Raportul de cauzalitate trebuie să existe.
 Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cu intenţie directă ori indirectă.
 Conform alin. (3), dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.
 Articolul 183 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 – Textul definiţiei din
Convenţie a fost transpus în legislaţia naţională: Folosirea sau prezentarea
cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete,
care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce trebuie virate către
bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele administrate de
aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi
interzicerea unor drepturi.
 Articolul 183 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 – Textul definiţiei din
Convenţie a fost transpus în legislaţia naţională: cu pedeapsa prevăzută la
alin. (1) se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute
potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor ce
trebuie virate către bugetul general al Uniunii Europene sau către bugetele
administrate de aceasta ori în numele ei. Pentru detalii, a se vedea Infra,
capitolul privind Evaziunea fiscală.
 Conform alin. (3), dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs
consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu
jumătate.
 Drept fiscal – competențe partajate
 Actor central – statele membre
 UE intervine pentru a proteja piața unică
▪ Drept vamal - unificare
▪ Interdicții punctuale
▪ Impunere indirectă – armonizare
▪ Impunere directă – armonizare restrânsă
 OCDE – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare
Economică.
 „un for unic, în cadrul căruia guvernele a 30 de democraţii
capitaliste lucrează împreună pentru a răspunde provocărilor
economice, sociale şi politice ale globalizării, ca şi pentru a-i
exploata oportunităţile”
 OCDE urmăreşte în activitatea sa o serie de obiective
punctuale, conform cu articolul 1 din Convenţia privind
constituirea OCDE: realizarea expansiunii maxime în
economie, progresul nivelului de viaţă, expansiunea economică
sănătoasă, expansiunea comerţului internaţional, pe baze
multilaterale şi nediscriminatorii.
 Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a
fost constituită, în baza unei Convenţii semnate la Paris, la
14 decembrie 1960.
 Convențiile de evitare a dublei impuneri
 Instrument de drept internațional
 Convenţiile în materie fiscală, privesc eliminarea dublei
impuneri, între două state, denumite în mod tradiţional:
statul sursă şi statul de rezidenţă. Soluţiile adoptate pot
îmbrăca trei forme, impozitarea făcându-se în statul-sursă,
în statul de rezidenţă sau în mod delimitat în ambele state
 CJUE: recomandă în mod expres statelor membre să
apeleze la tehnica convenţiilor de evitare a dublei
impuneri pe modelul propus de OCDE, dând astfel,
întâietate normei convenţionale.
 Stat de domiciliu – România
 Stat de rezidenţă – Franţa
 Există CEDI – se verifică dispoziţiile convenţiei.
 Nu există CEDI – se aplică regula teritorialităţii
▪ Credit fiscal
▪ Diferenţe de impunere – România – 16%
▪ Franţa impozit diferențiat pe venit
▪ venituri anuale de sub 5.875 Euro nu se impozitează
▪ venituri anuale de la 5.875 Euro la 11.720 Euro se impozitează cu 5.5%;
▪ venituri anuale de la 11.720 Euro la 26.030 Euro se impozitează cu 14%
▪ veniturile de la 26.030 Euro la 69.783 Euro pe an se impozitează cu 30%
▪ veniturile de peste 69.783 Euro se impozitează cu 40%.
▪ gospodăriilor (cele care au două persoane) care obțin venituri totale între
193.000 Euro și 1.280.000 Euro li se aplică un impozit de 45% și pentru un
venit ce depășește 1.280.000 Euro un impozit de 75%.
 Preambulul convenției – sugestie a Comisiei UE
 Articolul 1 (persoane vizate)
 Resortisanții statelor A și B
 Articolul 2 (impozite vizate)
 Impozite pe venit (profit/venit) și impozite pe avere – de regulă
 Impozit pe drepturi succesorale și donații
 Articolul 3 (definiții)
 Articolul 4 (rezident)
 Indică criteriile de stbilire a rezidenței – peste 183 de zile într-un an, excepție: boală, studii etc.
 Articolul 5 (sediu fix)
 Criteriu de localizare: sucursală, filială, punct de lucru, exploatare etc.
 Articolul 7 (beneficii ale întreprinderilor)
 Articolul 9 (întreprinderi asociate)
 Articolul 10 (dividende) – reținere la sursă
 Articolul 11 (dobânzi) – reținere la sursă
 Articolul 12 (redevențe) – statul de rezidență
 Articolul 13 (câștiguri de capital)
 Articolul 15 (venituri din muncă) – locul desfășurării efective a muncii
 Articolul 17 (artisți și sportivi) – locul desfășurării efective a activității
 Articolul 18 (pensii) – statul de rezidență
 Articolul 19 (funcții publice)
 Articolul 20 (studenți)
 Articolul 22 (avere) – mai rar impozabilă – în statul competent să impună și venitul aferent
 Articolul 23 (metode de evitare a dublei impuneri)
 2 principii: scutirea și impunerea (credit fiscal - certificat)
 Articolul 24 (non-discriminare)
 Articolul 25 (procedura prealabilă) – diferende între administrațiile fiscale
 Articolul 26 (schimbul de informații)
 Articolul 27 (asistență și recuperare)
 Dispoziţii fiscale în Tratatele Europene
 Uniunea vamală şi interdicţia taxelor cu efect
echivalent taxelor vamale
 Interdicţia ajutoarelor de stat
 Interdicţia impunerilor interne discriminatorii
 Interdicţia încălcării libertăţilor fundamentale
 Uniformizare
 Uniunea vamală. Articolul 30 - Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import
şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor
vamale cu caracter fiscal.
 Regulamentul (UE) nr. 952/2013/CE al Parlamentului European şi al Consiliului de
stabilire a Codului vamal al Uniunii.
 Codul reglementează:
 dispoziţiile generale referitoare la domeniul de aplicare a legislaţiei vamale, la misiunea
vămii şi la drepturile şi obligaţiile persoanelor în ceea ce priveşte legislaţia vamală;
 elementele pe baza cărora se aplică taxele de import şi export şi alte măsuri referitoare
la comerţul cu mărfuri (Tariful vamal comun), originea mărfurilor, valoarea în vamă;
datoria vamală;
 regimul vamal al mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii; normele privind
statutul vamal, privind plasarea mărfurilor sub un anumit regim vamal şi privind
verificarea, liberul de vamă şi dispunerea asupra mărfurilor; punerea în liberă circulaţie
şi exonerarea de taxe la import; regimurile vamale specifice, organizate în patru funcţii
economice (tranzit, depozitare, destinaţie specifică şi perfecţionare);
 Sediul materiei : art. 28 TFUE (ex art. 23 TCE) şi
art. 30 TFUE (ex art. 25 TCE)
 Definiţia taxelor cu efecte echivalent
 CJUE: „constituie o taxă cu efect echivalent drepturilor
vamale la import şi la export, orice obligaţie
pecuniară, chiar minimă, impusă unilateral, oricare ar fi
denumirea sa şi modalitatea de impunere, care
afectează mărfurile naţionale sau străine pe motiv că
au trecut frontiera, chiar dacă nu este colectată în
beneficiul statului, nu produce niciun efect
discriminatoriu ori protector, iar produsul impozitat nu
este în concurenţă cu alte produse naţionale".
 Sediul materiei: art. 108-109 TFUE (ex. Art. 87-89 TCE)
 Criteriile cumulative pentru a califica o măsură ca şi ajutor
de stat sunt :
 măsura trebuie să asigure beneficiarilor un avantaj care să le
diminueze cheltuielile, indiferent de formă;
 ajutorul trebuie acordat din resurse publice; măsura în cauză
trebuie să afecteze concurenţa şi schimburile între state
membre;
 măsura trebuie să fie specifică sau selectivă şi să afecteze
anumite întreprinderi.
 HG 1680/2008 - Schemă de ajutor de stat pentru
dezvoltare economică durabilă
 HG 753/2008 - Schema pentru dezvoltarea regională prin
stimularea investiţiilor
 Competenţă exclusivă a statelor membre
 art. 114 alin. (2) TFUE, domeniul fiscal nu intră în competenţa de
apropiere a legislaţiilor recunoscută de Tratat, Parlamentului şi
Consiliului.
 Dreptul european garantează însă libertăţile de circulaţie şi
nediscriminarea, cenzurând dispoziţiile naţionale contrare
acestora.
 Libertatea de circulație – concurență fiscală între statele membre
 Armonizare restrânsă:
 fiscalitatea economiilor sub formă de dobânzi: Directiva Consiliului
2003/48/CE;
 propunerile Comisiei privind impunerea drepturilor succesorale;
 impunerea pensiilor profesionale: Directiva Consiliului 2003/41/CE;
recomandarea Comisiei privind reducerea reţinerilor la sursă pentru
dividende şi dobânzi.
 prezintă o importanţă majoră pentru funcţionarea pieţei unice.
 Comisia a combătut orice limitări de natură fiscală şi orice diferenţe
legislative care pun în pericol piaţa unică.
 Obiectiv: bază unică de impunere a societăţilor cu activitate în spaţiul
european.
 Probleme:
 impunerea în statul de rezidenţă
 problema preţurilor de transfer
 practici fiscale prejudiciabile.
 Armonizare restrânsă:
 regimul fiscal comun aplicabil societăţilor-mamă şi filialelor: Directiva
Consiliului 2003/123/CE;
 regimul fiscal comun aplicabil fuziunilor, divizărilor, aportului de
active, schimbului de acţiuni: Directiva Consiliului 90/434/CEE;
 regimul fiscal comun aplicabil dobânzilor şi redevenţelor: Directiva Consiliului
2003/49/CE.
 Societatea mamă în România– Filială în Franţa – Directiva Consiliului 2003/123/CE
 ART. 20^1 Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii
Europene
 (1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de
asemenea, neimpozabile şi:
 a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a
sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ
următoarele condiţii:
 1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni
sau exceptări;
 2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat
membru, care distribuie dividendele;
 3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la
pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.
 Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română
prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care
persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1 - 3;
 Convenţia de evitare a dublei impuneri semnată între Regatul
Belgiei şi Regiunea administrativă specială Hong Kong, la data de
10 decembrie 2003 şi prin care „dividendele provenind din Hong
Kong pot deci intra, în Belgia, adică în Uniunea Europeană, în condiţii
similare celor prevăzute prin directiva mame-filiale pentru
dividendele originare din alte ţări ale Uniunii”. De aici, acestea vor
putea fi distribuite, mai departe, către alte state europeane, fapt
ce transformă societatea belgiană beneficiară a dividendelor într-o
societate ecran.
 CJUE, 5 iulie 2005, Cauza 376/03 a dat întâietate rigorii juridice asupra
pragmatismului, dispunând într-o decizie că „domeniul de aplicare al
unei convenţii fiscale bilaterale este limitat la persoanele fizice şi juridice
indicate prin convenţie”
 Criteriul de aplicare al art. 110 (ex-articolul 90) TFUE este caracterul
discriminatoriu ori protecţionist al unei impuneri interne.
 Curtea a reţinut ca fiind discriminatorii:
 cuantum al impunerii produselor importate mai mare decât al produselor naţionale; exonerări
acordate doar producţiei naţionale;
 includerea producţiei naţionale în categoria fiscală cea mai avantajoasă ;
 reguli diferite de calcul a bazei impozabile;
 majorarea taxei doar pentru produsele importate. Este discriminatoriu şi un regim de
sancţionare diferit pentru infracţiuni la regimul TVA, după cum au fost legate de operaţiuni
interne sau externe.
 Articolul 110 TFUE îşi găseşte aplicarea şi în materia TVA, în materia altor
impuneri indirecte. Art. 110 nu se aplică importurilor directe din state terţe.
 Dispoziţiile fiscale sunt contrare dreptului european, dacă produsele pe care le
grevează se află într-un raport de similitudine dintre produsele naţionale şi
produsele provenind din alte state membre.
 Curtea a aplicat trei criterii:
 criteriul pur formal al clasificaţiei fiscale, vamale ori statistice din care produsele fac parte;
 criteriul material relativ la caracteristicile produsului (compoziţie, fabricare);
 criteriul subiectiv referitor la poziţia consumatorului pentru care produsele prezintă
proprietăţi analoge şi serveşte aceluiaşi scop.
1. CJUE, C-402/09, Ioan Tatu împotriva Statului român
2. CJUE, C-263/10, Iulian Nisipeanu împotriva Direcţiei Generale a
Finanţelor Publice Gorj
3. CJUE, C-565/11, Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor
Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu
4. CJUE, cauzele conexate C-97/13 şi C-214/13, Silvia Georgiana
Câmpean împotriva Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului
Mediaş, Administraţiei Fondului pentru Mediu (C-97/13), şi
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria împotriva
George Ciocoiu (C-214/13)
5. CJUE, C-331/13, Ilie Nicolae Nicula împotriva Administraţiei
Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu
6. CJUE, C-76/14, Mihai Manea împotriva Instituţiei Prefectului –
Judeţul Braşov
7. C-586/14, Vasile Budişan împotriva Administraţiei Judeţene a
Finanţelor Publice Cluj
 Art. 18 TFUE
 Discriminare se desemnează orice diferenţă de
tratament, care nu este justificată de diferenţe obiective
între cele două situaţii juridice comparate (internă şi
transnaţională)
 Non-discriminarea fiscală - statul membru se angajează să
nu aplice faţă de rezidenţii altui stat membru, în materie
de impozitare, dispoziţii normative mai împovărătoare
decât cele aplicabile, propriilor contribuabili aflaţi în
aceeaşi situaţie.
 Criteriu de delimitare ratione loci:
 naţionalitatea (persoane juridice) sau cetăţenia (persoane
fizice).
 domiciliul fiscal, rezidenţa sau sediul
 Articolul 34 TFUE - Între statele membre sunt
interzise restricţiile cantitative la import, precum şi
orice măsuri cu efect echivalent.
 CJUE, C-18/84 : Curtea a statuat că dispoziţiile fiscale
criticate de către Comisie, deoarece încurajează
companiile să facă presă tipărită în Franţa, mai degrabă
decât în alte state membre, sunt de natură să limiteze
importurile de produse tipărite din aceste state şi, prin
urmare, ar trebui să fie clasificate drept o măsură cu
efect echivalent unei restricţii cantitative, interzisă prin
art. 30 TCE (actual art. 36 TFUE).
1. Lucrătorii
 Articolul 45 - (1) Libera circulaţie a lucrătorilor este
garantată în cadrul Uniunii.
 (2) Libera circulaţie implică eliminarea oricărei discriminări
pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre, în
ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi
celelalte condiţii de muncă....
 Regulamentul Consiliului nr. 1612 din 15 octombrie 1968
privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii
J.O. L 257 din 19.10. 1968.
 Regimul fiscal diferit echivalează cu o discriminare.
▪ Principiul nediscriminării lucrătorilor în materie fiscală este legat de
principiul egalităţii de tratament în materie de remuneraţie, care ar
fi încălcat prin dispoziţii naţionale discriminatorii în materie de
impozit pe venit
2. Dreptul de stabilire
 Art. 49 TFUE - În conformitate cu dispoziţiile care urmează, sunt interzise
restricţiile privind libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru
pe teritoriul altui stat membru. Această interdicţie vizează şi restricţiile
privind înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii unui
stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru. Libertatea de stabilire
presupune accesul la activităţi independente şi exercitarea acestora, precum şi
constituirea şi administrarea întreprinderilor şi, în special, a societăţilor în
înţelesul articolului 54 al doilea paragraf, în condiţiile definite pentru
resortisanţii proprii de legislaţia ţării de stabilire, sub rezerva dispoziţiilor
capitolului privind capitalurile.
 Obiect:
▪ înregistrarea fiscală,
▪ garanţiile,
▪ regimul de calcul al impozitului pentru venituri din activităţi independente,
▪ din administrarea întrepriderilor (în sensul de activităţi lucrative cu caracter
de continuitate) şi a societăţilor
 Articolul 56 TFUE- În conformitate cu dispoziţiile ce
urmează, sunt interzise restricţiile privind libera prestare a
serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanţii statelor
membre stabiliţi într-un alt stat membru decât cel al
beneficiarului serviciilor...
 Art. 57 alin. (2) TFUE enumeră, cu titlu indicativ şi nu
limitativ, principalele domenii de prestare a serviciilor: a)
activităţile cu caracter industrial; b) activităţile cu caracter
comercial; c) activităţile artizanale; d) activităţile profesiilor
liberale.
 2 sensuri:
 acces la servicii – problema fiscală a dreptului de deducere
 prestarea de servicii
 Articolul 63 TFEU – (1) În temeiul dispoziţiilor
prezentului capitol, sunt interzise orice
restricţii privind circulaţia capitalurilor între
statele membre, precum şi între statele
membre şi ţările terţe. (2) În temeiul
dispoziţiilor prezentului capitol, sunt interzise
orice restricţii privind plăţile între statele
membre, precum şi între statele membre şi
ţările terţe.
 Impozitul pe profit - art. 13-46 C.Fisc..
 Impozitul pe venitul microîntreprinderilor -
art. 47-57 C.fisc.

 Variante în alte legislații

 Impôt sur les bénéfices des sociétés et autres
personnes morales – Franța – 33,1%
 Corporate tax – Suedia – 22%
 Corporate tax – Cipru – 10%
Subiect
Obiect
Regim juridic
Regim contabil
 Creditor – statul – impozit central
 Debitor – persoanele juridice
 Excepții: instituții publice, culte religioase,
instituții de învățământ, partide politice etc.
 Clasificare: persoane juridice române, persoane
juridice constituite conform legislației europene,
persoane juridice străine.
 Punctual: societăți (comerciale), societăți agricole,
asociații și fundații.
 Capacitate de folosință și de exercițiu
 Discuție – principiul prevalenței economicului
 Răspundere fiscală:
 existența unei persoane juridice
 derularea unei activități impozabile
 executarea de fapte juridice în numele și pe seama
persoanei juridice.
 Problema răspunderii penale a persoanei
juridice & persoanei fizice
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. c) constituie infracţiunea de evaziune fiscală, evidenţierea în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor
operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
A evidenţia operaţiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operaţiuni care nu au existat în documentele
legale, cum ar fi, spre exemplu, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.
În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii analizate în prezentul recurs, Înalta Curte reţine că spre
deosebire de infracţiunile prev. de art. 3 şi art. 8 din Legea nr. 241/2005 unde legiuitorul vorbeşte despre fapta
contribuabilului – prin urmare pentru aceste infracţiuni subiectul activ este contribuabilul – la celelalte
infracţiuni, inclusiv cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), legiuitorul nu mai arată cine ar trebui să
fie autorul faptei.
În atare condiţii, subiect activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele
sau în interesul contribuabilului, ori în realizarea obiectului de activitate al acesteia. Prin urmare subiect activ
poate fi administratorul de drept al societăţii precum şi administratorul de fapt sau orice altă persoană din
cadrul societăţii – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin acţiunile şi/sau inacţiunile lor urmăresc ca
societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.
În cauza dedusă judecăţii, inculpatul recunoaşte – astfel cum rezultă din declaraţia dată în faţa instanţei de
recurs – săvârşirea faptei cu menţiunea doar, că poate răspunde penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală
săvârşită în perioada în care a dobândit calitatea de administrator al societăţii, respectiv 21 octombrie 2008 –
martie 2009. Or, aşa cum s-a arătat anterior, şi administratorul de fapt poate fi subiect al infracţiunii, calitate
pe care inculpatul a avut-o în perioada februarie 2008 – martie 2009.
 Formula legală:
 Profit impozabil = Toate veniturile – Toate Cheltuielile – Venituri
neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile
 Rezultat negativ – pierdere fiscală
 Cota de impunere – 16%
 Perioada impozabilă – trimestrul – excepțional: anul.
 Venituri din: acte juridice, fapte juridice etc.
 Cheltuieli deductibile – cheltuieli realizate pentru a obține
venituri
 Cheltuilei nedeductibile – cheltuieli care nu sunt realizate
pentru a obține venituri – de jure sau de facto
 Sarcina probei revine contribuabilului
 Modalitatea de probă: Înscrisuri – documente justificative
 Din contract – bilateral – uneori unilateral
 Din lege – mai rar
 Din fapt juridic licit – ilicit
 Document justificativ
 Contractul
▪ Factura
▪ Chitanta
 Bon etc.
 Hotărâre judecătorească
 Codul fiscal reglementează regimul cheltuielilor,
stabilind 3 categorii de cheltuieli:
 (i) cheltuieli deductibile integral (indicate generic de art. 25
alin. (1) şi expres de alin. (2)): salarii, materii prime, chirii,
amenajări, instalaţii, utilaje, provizioane, rezerve etc.
 (ii) cheltuieli deductibile limitat (art. 25 alin. (3)): cheltuieli
de protocol, cheltuieli sociale, perisabilităţi, provizioane,
rezerve;
 (iii) cheltuieli nedeductibile (art. 25 alin. (4)): amenzi,
penalităţi, pierderi, degradări, contribuţii peste limitele
legale, cheltuieli nedovedite prin documente justificative,
cheltuieli pe baza unui document emis de un contribuabil
inactiv etc.
 Condiţia de fond.
 Conform art. 25 C.Fisc., sunt cheltuieli deductibile numai cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
 Deductibilitatea este condiţionată de dovedirea legăturii cu activitatea
generatoare de venituri
 Deductibilitatea este direct legată de obiectul de activitate al
contribuabilului
 Deductibilitatea este condiţionată şi de efectivitatea activităţii realizate.
 Condiţia de formă.
 Întocmirea şi prezentarea documentelor justificative.
 Documentele justificative sunt documentele indicate expres de legislaţia
contabilă prin care se justifică constituirea şi utilizarea resurselor
financiare ale unei persoane impozabile: contracte, facturi, rapoarte, fişe
de magazie, proces-verbal de scoatere din uz.
 Acestea provin de la contribuabilul însuşi, în cazul operaţiunilor interne ori
de la terţi, în cazul operaţiunilor externe.
 Bunuri
 Pentru bunurile cu durată de exploatare (mijloace fixe) deducerea se face în
sistem de amortizare fiscală, conform art. 28 C.Fisc..
 Pentru bunurile consumabile se aplică deducerea integrală la achiziţionare.
 Mijloacele fixe amortizabile sunt bunurile cu valoare mai
mare de 2.500 lei şi cu durată de utilizare mai mare de 1 an.
 Durata normală de utilizare se stabileşte prin lege, conform
H.G. nr. 2139/2004.
 C.Fisc. stabileşte 3 metode de amortizare:
 liniară, degresivă şi accelerată.
 Deducerea prețului de achiziție se va face pe parcursul
duratei de existență a mijlocului fix – la final bunul se
casează.
 Regula este contabilitatea în partidă dublă,
conform Legii nr. 82/1991 – societăți.
 Pași de lucru:
1) Redactarea documentelor justificative
1) Factura, contractul, procesul-verbal de recepție etc.
2) Înregistrarea documentelor justificative
1) Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea mare, Jurnale
auxiliare.
3) Întocmirea situaţiilor contabile recapitulative
1) Bilanţul contabil – anual
2) Balanța de verificare – semestrial - trimestrial
4) Întocmirea declaraţiilor fiscale
1) Formular 100/101 etc.
 Contabilitatea este organizată într-un sistem de
conturi, pe capitole, cu denumiri stabilite prin
O.M.E.F. nr. 3055/2009.
 Din aceste conturi, informaţiile sunt preluate în Bilanţ şi
Balanţă.
 Sistemul de conturi.
 Contul este un procedeu specific, o convenţie utilizată în
contabilitate, pentru a evidenţia existenţa şi mişcarea
fiecărui element patrimonial, fiind organizate pe
categorii şi sub-categorii: 531 „Casa”, 5311 „Casa în lei”.
 Partidă dublă – orice modificare de activ sau pasiv se
înregistrează în 2 conturi – cu sens pozitiv și negativ
Persoane impozabile
Mod de calcul
 o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ
următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
 a) a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfășurarea activităților, prevăzute la art. 48 alin.
(6);
 b) a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din
veniturile totale;
 c) a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au
înregistrat veniturile;
 d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-
teritoriale;
 e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele
judecătorești, potrivit legii
 Excepții:
 Activităţi în domeniul bancar – Cod CAEN – 651-652;
 activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor
juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii – Cod CAEN 651-653, 662-663;
 activităţi în domeniile jocurilor de noroc – Cod CAEN 920, consultanţei şi managementului – Cod
CAEN 701-702;
 au capitalul social deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.
 Cifra de afaceri pe fiecare an
 Societăți nou-înființate
 Societăți vechi
 (1) Cotele de impozitare pe veniturile
microîntreprinderilor sunt:
 a) 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați,
inclusiv;
 b) 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
 c) 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
 Calculul şi plata impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului
pentru care se calculează impozitul.
 Baza impozabilă
 (1) Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile
din orice sursă, din care se scad:
 a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
 b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
 c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
 d) veniturile din subvenții;
 e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost
cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
 f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalități de întârziere, care au
fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
 g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societățile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele
produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
 h) veniturile din diferențe de curs valutar;
 i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute,
rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
 j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit
reglementărilor contabile aplicabile;
 k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite, potrivit legii, titulari inițiali
aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai
acestora;
 l) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
 m) veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a
dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
 Scopul Directivei este eliminarea dublei impuneri, atât juridice, cât şi fiscale.
 Dubla impunere ar proveni din taxarea aceluiaşi profit, odată în patrimoniul societăţii-
filială/sediului permanent şi a doua oară în patrimoniul societăţii-mamă.
 Domeniul de aplicare al Directivei 2011/96/UE este dat de repartizarea de profit indiferent dacă de
intrare sau de ieşire, dintr-un stat membru către alt stat membru, între o societate şi filiala sa ori
între o societate şi un sediu permanent al său.
 Domeniul de aplicare ratione persoanae. Termenul societate dintr-un stat membru desemnează
orice societate care îndeplineşte următoarele condiţii:
 (i) are una dintre formele de organizare prezentate în anexa I partea A;
 (ii) în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este considerată ca avându-şi reşedinţa fiscală în
statul membru respectiv şi, în temeiul unui acord privind dubla impozitare încheiat cu un stat terţ, nu se
consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii;
 (iii) în plus, plăteşte unul dintre impozitele menţionate în anexa I partea B, fără posibilitatea unei opţiuni sau
exceptări, sau un alt impozit care substituie impozitele: impôt des sociétés/vennootschapsbelasting în
Belgia; korporativen danak în Bulgaria; dan z príjmu právnických osob în Republica Cehă; selskabsskat în
Danemarca; Körperschaftssteuer în Germania; tulumaks în Estonia; corporation tax în Irlanda; foros
eisodimatos nomikon prosopon kerdoskopikou charaktira în Grecia; impuesto sobre sociedades în Spania;
impôt sur les sociétés în Franţa; porez na dobit în Croaţia; imposta sul reddito delle societa în Italia; foros
eisodimatos în Cipru; uznemumu ienakuma nodoklis în Letonia; pelno mokestis în Lituania; impôt sur le
revenu des collectivités în Luxemburg; társasági adó, osztalékadó în Ungaria; taxxa fuq l-income în Malta;
vennootschapsbelasting în Ţările de Jos; Körperschaftssteuer în Austria; podatek dochodowy od osób
prawnych în Polonia; imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas în Portugalia; davek od dobicka
pravnih oseb în Slovenia; dan z príjmov právnických osôb în Slovacia; yhteisöjen tulovero/inkomstskatten för
samfund în Finlanda; statlig inkomstskatt în Suedia; corporation tax în Regatul Unit.

 Regimul fiscal. Conform art. 4 din Directiva 2011/96/UE: În cazul în
care, în temeiul asocierii dintre societatea-mamă şi filială, o
societate-mamă sau sediul său permanent primeşte profituri
repartizate, statul membru în care este situată societatea-mamă şi
statul membru în care se află sediul său permanent trebuie, cu
excepţia cazurilor de lichidare a filialei:
 a) să nu impoziteze profiturile respective în măsura în care aceste
profituri nu sunt deductibile de filială şi să impoziteze profiturile
respective în măsura în care aceste profituri sunt deductibile de filială;
sau
 b) să impoziteze profiturile respective, autorizând în acelaşi timp
societatea-mamă şi sediul permanent să deducă din cuantumul
impozitului datorat fracţiunea din impozit aferentă acelor profituri şi
plătită de filială şi orice sub-filiale, cu condiţia ca, la fiecare nivel,
societatea comercială şi sub-filiala să îndeplinească condiţiile enunţate
în definiţiile prevăzute la art. 2 şi să respecte cerinţele prevăzute la art. 3,
până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.
 CJUE, cauzele reunite C-339/08, P. Ferrero e C. SpA împotriva Agenzia delle Entrate – Ufficio di
Alba; C-338/08 General Beverage Europe BV împotriva Agenzia delle Entrate – Ufficio di Torino,
ECLI:EU:C:2008:509: 24. În acţiunile principale nu este contestat faptul că societăţile olandeze în
cauză, şi anume Ferrero International şi GBE, au calitatea de societăţi-mamă, [în sensul art. 3 alin.
(1) din directivă], ale Ferrero şi, respectiv, Martini. 25. Pe de altă parte, noţiunea „taxă reţinută la
sursă”, prevăzută la [art. 5 alin. (1) din directivă], nu este limitată la anumite tipuri de impozitări
naţionale determinate. În plus, calificarea unui impozit, a unei taxe, a unei contribuţii sau a unei
prelevări în raport cu dreptul (comunitar) revine Curţii în funcţie de caracteristicile obiective ale
impozitării, independent de calificarea care îi este dată în dreptul naţional. 26. În această
privinţă, astfel cum rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă, prin taxă reţinută la sursă pe profiturile
repartizate, în sensul [art. 5 alin. (1) din directivă], se înţelege orice impozitare a veniturilor primite
în statul în care dividendele sunt repartizate şi al cărei fapt generator este plata de dividende
sau de orice alt randament al titlurilor atunci când baza de impozitare a acestui impozit este
randamentul titlurilor menţionate, iar persoana impozabilă este deţinătorul aceloraşi titluri.
31. Sub rezerva verificării acestor diferite elemente de către instanţa naţională, majorarea impozitării
ar constitui, prin urmare, un impozit complementar în sarcina societăţii distribuitoare, destinat să
evite ca, la distribuirea dividendelor către o societate italiană, aceasta să poată beneficia de un credit
fiscal pentru impozitele pe care societatea distribuitoare nu le-ar fi plătit. 32. Trebuie să se constate
că acest impozit este aplicat indiferent dacă profiturile sunt repartizate societăţilor rezidente
sau societăţilor nerezidente, cum este o societate olandeză care nu beneficiază de un credit
fiscal instituit de legislaţia italiană. 34. În plus, majorarea impozitării nu poate fi considerată ea
însăşi ca o taxă reţinută la sursă, interzisă de [articolul 5 alineatul (1) din directivă], de vreme ce
persoana impozabilă nu este deţinătorul titlurilor, ci societatea distribuitoare.
 Fuziune înseamnă o operaţiune prin care:
 – una sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către o
altă societate existentă, în schimbul emiterii către acţionarii lor a unor acţiuni reprezentând capitalul celeilalte societăţi şi, dacă este
cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile
echivalente a titlurilor respective;
 – două sau mai multe societăţi, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor unei
alte societăţi pe care o înfiinţează, în schimbul emiterii către acţionarii lor a unor titluri reprezentând capitalul noii societăţi şi, dacă
este cazul, al plăţii în numerar a maximum 10% din valoarea nominală sau, în absenţa valorii nominale, a valorii nominale contabile
echivalente a titlurilor respective;
 – o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi pasivelor către societatea care
deţine toate titlurile ce reprezintă capitalul său. Sunt posibile trei forme de fuziune, fuziune într-o companie preexistentă, fuziune
într-o companie nouă şi fuziunea mamă-fiică.
 Divizarea este operaţiunea prin care o societate, în momentul şi ca efect al dizolvării fără lichidare, îşi transferă totalitatea activelor şi
pasivelor către două sau mai multe societăţi existente sau nou-înfiinţate, în schimbul emiterii către acţionării săi, pe bază de
proporţionalitate, a titlurilor reprezentând capitalul societăţilor beneficiare şi, dacă este cazul, a sumei în numerar de maximum 10%
din valoarea nominală/valoarea nominală contabilă echivalentă a titlurilor.
 Divizarea parţială este operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, una sau mai multe ramuri de activitate, către
una sau mai multe societăţi existente sau nou-înfiinţate, lăsând cel puţin o ramură de activitate la societatea care efectuează
transferul, în schimbul emiterii, în mod proporţional către acţionarii săi, a unor titluri de valoare care reprezintă capitalul societăţilor
care primesc activele şi pasivele şi, după caz, o plată în numerar ce nu poate depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei
valori nominale, din valoarea contabilă nominală a acestor titluri de valoare.
 Transferul de active este operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale
activităţii sale către altă societate în schimbul transferării titlurilor reprezentând capitalul societăţii beneficiare.
 Schimbul de acţiuni este operaţiunea prin care o societate achiziţionează o participaţie din capitalul altei societăţi, astfel încât obţine
o majoritate a drepturilor de vot în cadrul societăţii respective sau, deţinând această majoritate, achiziţionează încă o participaţie, în
schimbul emiterii către acţionarii acesteia din urmă, în schimbul titlurilor lor de valoare, al unor titluri de valoare care reprezintă
capitalul fostei societăţi şi, după caz, al unei plăţi în numerar ce nu poate depăşi 10% din valoarea nominală sau, în absenţa unei valori
nominale, din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare emise în schimb.
 Transferul sediului social este operaţiunea prin care o SE sau SCE, fără lichidare şi fără înfiinţarea unei noi persoane juridice, îşi
transferă sediul social dintr-un stat membru în altul.
 O fuziune, divizare sau divizare parţială nu determină impozitarea plus-valorii calculate prin
diferenţa între valorile reale ale activelor şi pasivelor transferate şi valorile lor fiscale
 În mod simetric, art. 9 din Directiva 2009/133/CE stabileşte că prevederile art. 4, art. 5 şi art.
6 se aplică şi cesiunii de active, stabilind acelaşi regim fiscal derogatoriu, care nu permite
impozitarea plus-valorii determinate ca diferenţă între valoarea reală a elementelor de
activ şi pasiv cesionate şi valoarea lor fiscală.
 În cazul în care activele transferate într-o fuziune, divizare, divizare parţială sau un transfer
de active includ un sediu permanent (o fabrică, un puț, un loc de comerț) al societăţii care
efectuează transferul şi care este situat într-un stat membru, altul decât cel al societăţii
care efectuează transferul, statul membru al societăţii care efectuează transferul renunţă la
dreptul de impozitare a sediului permanent respectiv. Spre exemplu, într-o fuziune
societatea A din România preia fabrica din Polonia a societății B, caz în care Polonia renunță
la impunerea profitului aferent respectivei fabrici.
 În dreptul român, identificăm o definiţie a entităţii transparente fiscal – art. 7 pct. 14 C. fisc.:
entitate transparentă fiscal, cu/fără personalitate juridică – orice asociere, asociere în
participaţiune, asocieri în baza contractelor de exploatări în participaţie, grup de interes
economic, societate civilă sau altă entitate care nu este persoană impozabilă distinctă, fiecare
asociat/participant fiind subiect de impunere în înţelesul impozitului pe profit sau pe venit,
după caz.
 CJUE, C-321/05, Hans Markus Kofoed împotriva Skatteministerie,
ECLI:EU:C:2007:408: 32. Prin urmare, nu poate fi calificată drept „sumă în
numerar” (…) o prestaţie pecuniară atribuită de o societate achizitoare acţionarilor
societăţii achiziţionate pentru simplul fapt că există o anumită legătură temporală
sau o altă legătură cu operaţiunea de achiziţionare ori o eventuală motivaţie
frauduloasă. Dimpotrivă, este necesar să se verifice în fiecare caz, având în vedere
toate împrejurările, dacă prestaţia în discuţie are caracterul unei contraprestaţii cu
caracter obligatoriu în cadrul unei operaţiuni de achiziţionare. În acţiunea
principală, trebuie să se constate că nu există niciun indiciu în dosar care să
dovedească faptul că dividendul în discuţie ar fi făcut parte integrantă din
contraprestaţia ce trebuie plătită de către Dooralong pentru achiziţionarea
Cosmopolit, ceea ce ar constitui condiţia necesară pentru a putea fi calificată drept
„sumă în numerar” (…). Dimpotrivă, potrivit instanţei de trimitere, este cert că în
niciun moment nu s-a încheiat un acord între domnii Kofoed şi Toft, precum şi
Dooralong care să o oblige pe aceasta din urmă să distribuie acest dividend. În
aceste împrejurări, dividendul în discuţie, din acţiunea principală, nu ar putea fi
inclus în calculul „sumei în numerar” (…). Prin urmare, schimbul de părţi sociale în
discuţie face obiectul [art. 8 alin. (1) din Directiva 90/434], ceea ce implică faptul că
impozitarea acestuia este, în principiu, interzisă.
 Domeniul de aplicare ratione materiae. Directiva 2003/49/CE
defineşte cele două noţiuni, dobânzi: veniturile din creanţe de orice
fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de
participare la beneficiile debitorului, în special veniturile din
obligaţiuni sau împrumuturi, inclusiv primele şi loturile ataşate
acestor obligaţiuni sau împrumuturi; penalizările pentru întârzierea
plăţilor nu sunt considerate dobânzi; redevenţe: plăţile de orice fel
primite ca remuneraţie pentru utilizarea sau concesionarea utilizării
unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice,
inclusiv filmele cinematografice şi programele informatice, a unui
brevet, a unei mărci comerciale, a unui desen sau a unui model, a
unui plan, a unei formule sau a unui procedeu secret, precum şi
pentru informaţii legate de o experienţă acumulată în domeniul
industrial, comercial sau ştiinţific; plăţile primite pentru utilizarea
sau concesionarea utilizării unui drept privind echipamente
industriale, comerciale sau ştiinţifice sunt considerate redevenţe.
 Relaţia de asociere se verifică
 (i) când aceasta deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul celeilalte societăţi, sau
 (ii) când cealaltă societate deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul său, sau
 (iii) când o a treia societate deţine o participare directă de cel puţin 25% la capitalul său şi din
capitalul celeilalte societăţi. Statele membre au opţiunea de a înlocui criteriul legat de
participarea minimă la capital printr-un criteriu privind deţinerea unui număr minim de
drepturi de vot.
 Directiva 2003/49/CE se aplică, de asemenea, plăţilor de dobânzi ori redevenţe
între o societate mamă şi un sediu permanent, definit ca orice unitate fixă de
desfăşurare a afacerilor situată într-un stat membru, unde se exercită parţial sau în
totalitate activitatea unei societăţi din alt stat membru.
 Regimul fiscal. Evitarea dublei impuneri se face prin metoda scutirii; sumele
plătite cu titlu de dobândă ori redevenţă sunt scutite de la impunere, în statul
sursă, prin reţinere la sursă sau prin estimarea bazei de impozitare. Statul de
origine este statul din care se face plată, şi anume statul de rezidenţă al societăţii
asociate ori statul de rezidenţă al sediului permanent.
 CJUE, C-397/09, Scheuten Solar Technology GmbH împotriva Finanzamt Gelsenkirchen-
Süd, ECLI:EU:C:2011:499: 25. Domeniul de aplicare al Directivei 2003/49, astfel cum este
stabilit la art. 1 alin. (1) din aceasta, priveşte, prin urmare, scutirea de impozit a plăţilor de
dobânzi şi de redevenţe generate în statul membru de origine al acestora, dacă beneficiarul lor
este o societate stabilită în alt stat membru sau un sediu permanent, situat în alt stat membru,
aparţinând unei societăţi dintr-un stat membru. 26. Prin norma prevăzută la dispoziţia
menţionată se urmăreşte să se asigure scutirea beneficiarului dobânzilor şi al
redevenţelor generate într-un stat membru, altul decât acela unde beneficiarul este
stabilit, de orice impozitare în statul membru de origine al respectivelor dobânzi şi
redevenţe. Prin propoziţia subordonată introdusă prin „dacă”, textul art. 1 alin. (1) din
Directiva 2003/49 stabileşte astfel o legătură între plata unor asemenea dobânzi şi redevenţe
într-un stat membru şi primirea plăţilor menţionate de către beneficiar în alt stat membru. 27.
În această privinţă, art. 2 lit. a) din Directiva 2003/49 defineşte dobânzile menţionate ca
„veniturile din creanţe de orice fel”. Or, numai beneficiarul efectiv poate percepe dobânzi care
constituie veniturile din astfel de creanţe. 28. Din cele de mai sus reiese că art. 1 alin. (1) din
Directiva 2003/49, interpretat în lumina considerentelor (2)-(4) ale acesteia, urmăreşte evitarea
unei duble impuneri juridice a plăţilor transfrontaliere de dobânzi, prin interzicerea impozitării
dobânzilor în statul membru de origine în detrimentul beneficiarului efectiv al acestora.
Dispoziţia sus-menţionată se referă, aşadar, numai la situaţia fiscală a creditorului dobânzilor.
 delimitarea teritorială a impunerii
 respectarea principiului impunerii în statul în care au fost generate profiturile şi valoarea. Această
preocupare a statelor membre este generată de practicile fiscale prejudiciabile ale unor jurisdicţii
fiscale (paradisuri fiscale) şi de mobilitatea contribuabilului (reală ori fictivă) în căutare de evitare
a impunerii.
 În ultima perioadă, la nivelul legislaţiei Uniunii Europene, accentul a evoluat dinspre protecţia
mobilităţii, ca fundament al pieţei unice, spre consolidarea sistemelor fiscale ale statelor cu
fiscalitate normală.
 Punctul de plecare în reglementare este dat de politica OCDE, de dezvoltare a instrumentelor
împotriva erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor (BEPS); tehnica utilizată de OCDE
şi de altfel singura compatibilă cu dinamica dreptului internaţional public este blocajul fiscal, în
sensul că statele cu fiscalitate normală formează o blocadă fiscală şi administrativă faţă de statele
cu fiscalitate laxă.
 Directiva 2016/1164/UE priveşte contribuabilii cărora li se aplică impozitul pe profit.
 Măsurile împotriva evitării obligaţiilor fiscale reglementează mecanismele de deducere a unor
cheltuieli, atunci când acestea au ca scop doar erodarea (mutarea) bazei de impunere. Spre
exemplu, în cazul dobânzilor din împrumuturi în cadrul unor grupuri de companii, Directiva
2016/1164/UE recunoaşte dreptul de deducere al costurilor îndatorării, dublată de limitarea
deducerii costurilor excedentare ale îndatorării.