Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CERCETĂRI DE MARKETING
3.Unul dintre aporturile principale ale definiţiei formulate de Asociaţia Americană de Marketing, la finele
anilor "80 ai secolului al XX-Iea, este următorul:
a) clarificarea importanţei acordate rolului pe care îl îndeplineşte cercetarea de marketing în cadrul
organizaţiei;
b) sublinierea caracterului obiectiv al cercetării;
c) considerarea cercetării de marketing ca fiind o funcţie;
d) focalizarea asupra activităţilor de culegere, înregistrare şi analiză a informaţiilor de marketing.
9. Pentru anul 2000, studiul anual, publicat de ESOMAR, referitor la sectorul cercetărilor de marketing
pe plan mondial, a prezentat în cazul României, următoarea cifră de afaceri în domeniul cercetării de
piaţă:
a) 9 milioane USD; b) 1 1 milioane USD; c) 70 milioane USD; d) 32 milioane USD.
15.Conform studiilor ESOMAR, cei mai importanţi utilizatori ai cercetărilor de marketing sunt:
a) producătorii de bunuri de consum sau industriale;
b) intermediarii cu ridicata;
c) agenţiile de publicitate şi relaţii publice;
d) mijloacele de comunicare în masă.
16.Conform datelor publicate de ESOMAR, in anul 2000, în România, ponderea cercetărilor de piaţă
referitoare la consumatori în cifra de afaceri realizată din cercetări de piaţă a fost următoarea:
a) 15%; b)38%; c) 59%; d) 86%.
17. în cazul în care satisfacerea necesităţilor de cercetări de marketing ale firmei
constituie responsabilitatea unui singur grup de specialişti ai organizaţiei, organizarea
departamentului de cercetări este de tip:
a) centralizat; b) descentralizat;c)mixt; d) strategic.
18. Apelarea la soluţia organizatorică in care departamentul de cercetări de marketing are o poziţie
de stat major permite:
a) informarea rapidă a conducerii de la cel mai înalt nivel al organizaţiei;
b) evitarea limitării rolului atribuit cercetării de marketing la acordarea de consultanţă conducerii
superioare a firmei;
c) implicarea în mod indirect în realizarea obiectivelor organizaţiei;
d) asigurarea caracterului obligatoriu al utilizării rezultatelor cercetărilor de marketing.
19. Directorul de cercetări de marketing deţine o poziţie de vârf în cadrul organizaţiei
şi are ca responsabilitate nemijlocită:
a) selecţia, pregătirea, supravegherea şi evaluarea operatorilor de interviu şi a altor operatori de teren;
b) realizarea tuturor proiectelor de cercetări de marketing ale organizaţiei;
c) elaborarea şi pretestarca chestionarelor, coordonarea analizei preliminare a datelor;
d) analiza datelor secundare, proiectarea cercetării, culegerea datelor şi pregătirea raportului final.
20. Pe plan mondial, în rândul firmelor care oferă servicii complete de cercetări de
marketing, se înscriu următoarele tipuri:
a) firmele de servicii ad-hoc, firmele de servicii standardizate, firmele de servicii sindicalizate;
b) firmele de servicii de teren, firmele specializate în generarea de eşantioane, firmele de analiză
statistică;
c) firmele de servicii standardizate, firmele care oferă servicii secundare, firmele de prelucrare a datelor;
d) firmele de servicii ad-hoc, firmele de servicii sindicalizate, firmele de prelucrare statistică.
21.Din rândul firmelor care oferă servicii limitate, în domeniul cercetărilor de marketing, fac parte
următoarele:
a) firmele de analiză statistică, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii de teren;
b) firmele specializate în generarea de eşantioane, firmele care oferă date secundare, firmele de servicii
sindicalizate;
c) firmele de servicii sindicalizate, firmele de prelucrare a datelor, firmele de servicii standardizate;
d) firmele care oferă date secundare, firmele de analiza statistica, firmele de servicii ad-hoc.
24.SORMA este:
a) Societatea Română de Marketing;
b) Societatea Română de Cercetări de Marketing;
c) Asociaţia Română de Marketing;
d) Societatea Română de Marketing şi Cercetarea Opiniei Publice.
26. Pe baza criteriului "scopul funcţional al cercetării", tipologia cercetărilor de marketing poate fi
următoarea:
a) cercetări cantitative, cercetări calitative;
b) cercetări exploratorii, cercetări concluzive;
c) cercetări transversale, cercetări longitudinale;
d) cercetări primare, cercetări secundare.
27. Pe baza criteriului "tipul informaţiilor rezultate din cercetare", tipologia cercetărilor de marketing este
următoarea:
a) cercetări primare, cercetări secundare;
b) cercetări exploratorii, cercetări descriptive, cercetări cauzale;
c) cercetări ad-hoc, cercetări bazate pe panduri;
d) cercetări cantitative, cercetări calitative.
28. Cercetarea de marketing al cărei scop principal este clarificarea şi înţelegerea coordonatelor unei
probleme are un caracter:
a) exploratorul; b) instrumental; c) descriptiv; d) predictiv.
29. Majoritatea cercetărilor de marketing de tip exploratoriu nu pot fi utilizate pentru:
a) formularea sau mai buna definire a problemei;-'
b) sugerarea de noi idei de produse;
c) familiarizarea cu un anumit context de marketing;
d) oferirea de probe concludente, care să fundamenteze alegerea celui mai bun mod de acţiune.
30.Cercetarea exploratorie are următoarele particularităţi:
a) definirea vagă a nevoilor de informaţii, abordarea în general nestructurată, flexibilă;
b) desfăşurarea pe scară mare, utilizarea de eşantioane reprezentative sub aspect statistic;
c) importanţa extrem de mică a creativităţii cercetătorului, caracterul nestructurat;
d) definirea precisă a nevoilor de informaţii, formularea de concluzii empirice, nu neapărat finale.
31. Exemple de metode aplicate în cadrul cercetărilor exploratorii sunt următoarele:
a) analiza datelor secundare, interviurile efectuate in rândul experţilor;
b) sondajul, reuniunile focalizate de grup;
c) simularea, studiul pilot;
d) studiul de caz, experimentul.
37. In funcţie de modul de desfăşurare în timp, cercetările descriptive se pot clasifica în următoarele
categorii:
a) cercetări transversale şi cercetări longitudinale;
b) cercetări transversale simple şi cercetări transversale multiple;
c) cercetări bazate pe date primare şi analiza datelor secundare;
d) cercetări bazate pe eşantioane şi cercetări bazate pe panduri.
47.Tipul de cercetare cauzală bazat pe "distribuţia forţată a produselor" prin anumite magazine, detailiştii
fiind plătiţi pentru spaţiul acordat şi pentru poziţionarea foarte favorabilă a produsului este denumit:
a) test de piaţă standard; c) test de piaţă electronic;
b) test de piaţă controlat; d) test de piaţă simulat.
48. Testul de piaţă standard are următoarea caracteristică:
a) efectuarea cercetării în condiţii reale de piaţă;
b) costul relativ mic;
c) imposibilitatea studierii reacţiei concurenţilor;
d) absenţa informaţiilor despre succesul real al produselor noi.
65.în privinţa definirii problemei decizionale reale, analogia cu principiul iceberg-ului este considerată
relevantă deoarece:
a) cea mai mare parte a problemei nu poate fi niciodată cunoscută;
b) permite estimarea resurselor băneşti şi temporale necesare;
c) în absenţa unor informaţii suficiente, 90% din problema decizională este necunoscută şi implicit
omisă;
d) presupune modificarea obiectivelor şi politicii de marketing a firmei.
66. In cazul definirii problemei decizionale, se consideră că:
a) nu există nici o diferenţă între simptome şi problema efectivă;
b) este necesară indicarea ariei decizionale specifice, care va fi clarificată cu ajutorul informaţiilor
obţinute din cercetare;
c) indiferent de definirea problemei, cercetarea de marketing va avea întotdeauna ca rezultat un
răspuns bun;
d) raţionamentul şi creativitatea cercetătorului joacă un rol nesemnificativ în diferenţierea simptomelor
de problema reală.
67.în privinţa problemei decizionale şi scopului cercetării de marketing, se poate spune că:
a) sunt identice;
b) sunt interdependente, problema decizională decurgând din scopul cercetării;
c) scopul cercetării poate indica informaţiile necesare decidentului pentru alegerea unei variante de
acţiune adecvate;
d) scopul cercetării este mai puţin important decât problema decizională.
69. Precizarea la nivel operaţional a informaţiilor necesare pentru alegerea variantei decizionale
optime se realizează prin intermediul:
a) problemei decizionale; c) scopului cercetării;
b) ipotezelor cercetării; d) obiectivelor cercetării.
72. Obiectivele sunt considerate centrale sau secundare în funcţie de următorul criteriu:
a) importanţa lor în raport cu scopul cercetării;
b) relevanţa lor pentru cercetarea de marketing;
c) legătura lor cu sursele de date primare şi secundare;
d) complexitatea activităţilor de culegere, prelucrare, analiză şi interpretare pe care le implică.
73. Despre ipotezele formulate în cercetările de marketing, se poate afirma că:
a) sunt propoziţii nedovedite, referitoare la un factor sau un fenomen care prezintă interes pentru
cercetător;
b) sunt întotdeauna afirmaţii referitoare la relaţia dintre două variabile ale cercetării;
c) sunt formulate numai pe baza rezultatelor unor cercetări anterioare;
d) sunt întotdeauna afirmaţii referitoare la relaţia dintre două sau mai multe variabile ale cercetării.
74.Pentru fiecare obiectiv al unei cercetări de marketing, se consideră că:
a) este absolut necesară formularea unei ipoteze;
b) se impune formularea a două sau mai multe ipoteze;
c) este posibilă formularea unei singure ipoteze;
d) este necesară formularea doar a unei singure ipoteze.
76.Etapa de estimare prealabilă a valorii informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare răspunde la
următoarea întrebare majoră:
a) Care este bugetul necesar al cercetării?
b) Merită să desfăşurăm cercetarea?
c) Care este valoarea informaţiilor existente?
d) Care este valoarea deciziei bazate pe informaţie?
77.Valoarea informaţiilor obţinute cu ajutorul cercetărilor de marketing tinde să scadă odată cu:
a) creşterea importanţei deciziei din punctul de vedere al consecinţelor sale asupra activităţii şi
rezultatelor firmei;
b) creşterea riscului;
c) creşterea incertitudinii;
d) scăderea măsurii în care decidenţii apelează la cercetările de marketing pentru fundamentarea
procesului de alegere a unei variante de acţiune.
78.Măsura în care informaţia descrie corect realitatea este reflectată de criteriul denumit:
a) actualitatea informaţiilor; c) relevanţa informaţiilor;
b) acurateţea informaţiilor; d) suficienţa informaţiilor.
79.In procesul de evaluare a contribuţiei informaţiei la procesul decizional, măsura în care volumul de
informaţii obţinute face posibilă adoptarea deciziei corecte este reflectată de criteriul denumit:
a)actualitatea informaţiilor; c) suficienţa informaţiilor;
b)disponibilitatea informaţiilor; d) relevanţa informaţiilor.
81.Metoda de estimare a valorii unei cercetări de marketing, care oferă o imagine despre eficienţa
tuturor eforturilor de cercetare întreprinse de specialiştii proprii şi/sau de firmele la care s-a apelat, pe
baze comerciale, pentru furnizarea de servicii de cercetare, este următoarea:
a) metoda valorii nete; c) metoda pierderii nete;
b) analiza bayesiană; d) metoda randamentului cercetării.
82.In cazul utilizării analizei bayesiene pentru stabilirea valorii economice a informaţiei de marketing,
modul de stabilire a probabilităţilor bayesiene are următoarea caracteristică majoră:
a) subiectivitatea; c) obiectivitatea;
b) valoarea subunitară; d) considerarea numai a evoluţiei anterioare a unui fenomen.
85.Documentul oficial, utilizat în cadrul firmei, în care sunt prezentate necesităţile specifice de informaţii,
ce presupun desfăşurarea unei cercetări, avantajele pe care le oferă organizaţiei, eventualele restricţii
temporale şi băneşti este denumit:
a) raport de cercetare; c) ofertă de cercetare;
b) cerere de cercetare de marketing; d) bugetul cercetării.
86.In cererea de cercetare de marketing, se precizează întotdeauna:
a) problema decizională care trebuie să fie soluţionată;
b) obiectivele cercetării;
c) metodele de culegere a informaţiilor:
d) metodele de eşantionare ce vor fi utilizate.
87.Printre secţiunile componente ale cererii de cercetare de marketing, se înscriu următoarele:
a) modul de utilizare a rezultatelor cercetării, colectivitatea ţintă;
b) scopul cercetării, restricţiile temporale;
c) informaţiile solicitate, valoarea informaţiilor ce vor fi obţinute din cercetare;
d) necesitatea şi obiectivele cercetării.
98. Exemple de metode de cercetare directă la care poate recurge cercetătorul, în etapa
de selectare a modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor, sunt următoarele:
a) investigarea surselor secundare, experimentul;
b) interviurile în profunzime, observarea;
c) sondajul, simularea:
d) reuniunile focalizate de grup. experimentul.
99. Exemple ............ .alegere a informaţiilor, care sunt pregătite în etapa de selectare
a................. ... alegere şi sistematizare a informaţiilor sunt următoarele:
a) chestionarul, grila de observare; c) chestionarele de identificare, reuniunile de grup;
b) ghidul de conversaţie, sondajul: d) pupilometrul, lista de obiective ale cercetării.
102.Exemple de costuri variabile, componente ale costului total al unei cercetări cantitative, sunt cele
generate de următoarele aspecte:
a) editarea rezultatelor cercetării, controlul modului de recoltare a informaţiilor;
b) elaborarea chestionarelor, redactarea raportului de cercetare;
c) controlul modului de recoltare a informaţiilor, elaborarea raportului de cercetare;
d) desfăşurarea reuniunilor focalizate de grup, elaborarea chestionarelor.
103.în structura costurilor totale, în cazul unei cercetări calitative, comparativ cu o cercetare cantitativă:
a) costul analizei datelor este mai mare;
b) costul activităţilor desfăşurate pe teren este mult mai marc;
c) costul elaborării concluziilor şi raportului de cercetare este mai mic;
d) costul pregătirii cercetării este mult mai mare.
104.Pe piaţa românească, tariful pentru proiectarea ghidului de interviu, de firme specializate în oferirea
de servicii de cercetări de marketing, la standarde internaţionale, este adesea echivalent cu:
a) aproximativ 500 USD; c) o sumă de 100 USD;
b) o sumă de peste 1.000 USD; d) aproximativ 1.500 USD.
105.Metoda folosită pentru programarea desfăşurării în timp a procesului de cercetare, care presupune
identificarea tuturor activităţilor desfăşurate cu ocazia unei anumite cercetări, stabilirea succesiunii
acestor activităţi şi estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate este:
a) drumul optim ; c) evaluarea programului;
b) evaluarea grafică; d) drumul critic.
109.Documentul oficial care prezintă modul concret de desfăşurare a cercetării de marketing şi care
este supus aprobării managementului de specialiştii firmei, în cazul realizării cercetării cu forţe proprii,
sau de reprezentanţii firmelor specializate în proiectarea şi realizarea de cercetări de marketing, la care
firma solicitantă a apelat este denumit:
a) raport de cercetare; c) ofertă (propunere) de cercetare de marketing;
b) cerere de cercetare de marketing; d) planul cercetării de marketing.
110. Propunerea de cercetare de marketing este:
a) o prezentare orală;
b) un document care comunică rezultatele cercetării;
c) o descriere sistematică a metodologiei cercetării;
d) destinat doar uzului echipei de cercetare.
111. Procesul de elaborare şi aprobare a propunerii de cercetare este declanşat de următoarea etapă:
a) redactarea propunerii; c) remiterea documentului;
b) evaluarea propunerii; d) briefing-ul prealabil.
112. In cadrul procesului de elaborare a propunerii de cercetare, briefing-ul prealabil constă in:
a) prezentarea sintetică a metodologiei cercetării, de către realizatorul cercetării de marketing;
b) discuţia dintre solicitantul şi realizatorul cercetării, care are ca scop clarificarea problemei de
marketing care impune efectuarea cercetării de marketing, a restricţiilor temporale şi băneşti;
c) evaluarea metodologiei de cercetare de solicitantul cercetării de marketing;
d) respingerea propunerii de solicitant, în cazul în care nu o consideră adecvată.
121. Recoltarea informaţiilor are loc in următoarea fază a procesului cercetării de marketing:
a) culegerea informaţiilor; c) preliminară;
b) proiectarea cercetării; d) de realizare a cercetării.
126. Verificarea şi, acolo unde este necesar, corectarea datelor care au fost culese reprezintă
conţinutul activităţii de:
a) control al informaţiilor; c) codificare a datelor;
b) editare a datelor; d) control al activităţii forţelor de teren.
133. în procesul cercetării de marketing, codificarea datelor este o activitate realizată imediat:
a) după prelucrarea datelor;
b) după editarea datelor;
c) după labularea datelor;
d) după alegerea modalităţii de culegere şi sistematizare a informaţiilor.
137. Activitatea care constă în calcularea numărului total al cazurilor care se înscriu în fiecare
categorie dintre cele considerate şi prezentarea lor sinoptică este cunoscută sub următoarea denumire:
a) elaborarea machetelor; b) analiză; c) editare; d) tabulare.
138. Pentru alegerea metodelor de analiză a informaţiilor se poate utiliza următorul criteriu:
a) tipul de scală utilizată pentru măsurarea variabilelor;
b) determinarea tendinţei centrale;
c) măsurarea gradului de asociere a variabilelor
d) evaluarea legăturilor cauzale dintre variabile.
140. Desprinderea concluziilor din dalele culese, prelucrate şi analizate este conţinutul următoarei
activităţi:
a) interpretarea datelor; c) interpretarea informaţiilor;
b) analiza şi interpretarea datelor; d) prelucrarea şi analiza informaţiilor
142. Prezentarea orală şi/sau documentul scris, având ca rol comunicarea rezultatelor
cercetării, a concluziilor şi recomandărilor reprezintă:
a) rezumatul executiv; c) cererea de cercetare;
b) oferta de cercetare; d) raportul de cercetare.
148. Documentul prin care se prezintă oficial, beneficiarului cercetării, raportul de cercetare şi care
este parte componentă a raportului este:
a) rezumatul executiv;
b) scrisoarea de înaintare;
c) introducerea;
d) cuprinsul.
150. In cadrul unui raport de cercetare, in secţiunea referitoare la recomandări, sunt menţionate:
a) explicaţii privind metodele complexe de analiză a datelor;
b) informaţii suplimentare necesare solicitantului cercetării;
c) propunerile de decizii şi acţiuni ce trebuie să fie întreprinse de beneficiarul cercetării;
d) rezultatele într-o succesiune logică.
153. Includerea în raportul de cercetare a unei secţiuni privind limitele cercetării are următorul rol:
a) avertizarea beneficiarului cercetării de eventualele puncte slabe ale acesteia;
b) generarea de îndoieli privind credibilitatea studiului;
c) absenţa necesităţii unei evaluări a raportului de beneficiarul cercetării:
d) diminuarea importanţei erorilor de eşantionare şi erorilor datorate nonrăspunsurilor.
159. In construirea scalelor trebuie respectate mai multe condiţii: (1) să fie
inteligibilă de către subiecţii de la care se culeg informaţiile; (2) să presupună în mod
obligatoriu existenţa unui instrument fizic care să permită măsurarea; (3) nivelele
scalei să constituie o reprezentare numerică sau nenumerică a intensităţii caracteristicii
măsurate; (4) să diferenţieze nivelele de intensitate ale caracteristicii cercetate:
a) 1,3; b) 1,4; c)2,4; d) 1,2.
160. Una din condiţiile care trebuie respectate în construirea scalelor o constituie:
a) existenţa în mod obligatoriu a unui instrument fizic care să permită măsurarea;
b) să fie inteligibile de către subiecţii de la care se culeg informaţiile;
c) să posede un număr cât mai mare de nivele;
d) să permită măsurarea concomitentă a cel puţin două caracteristici.
164. Care din următoarele afirmaţii referitoare la scala nominală nu este adevărată:
a) permite clasificarea subiecţilor cercetaţi în două mai i grupe;
b) clasificarea realizată trebuie să cuprindă toate grupele posibile;
c) grupele constituite nu trebuie să se excludă reciproc din punct de vedere al proprietăţii scalate;
d) este o scală foarte utilizata, mai ales in cazul variabilelor ce nu pot fi conceptualizatc decăt în
forma categorială.
165. Ordonarea variantelor cercetate în funcţie de un anumit criteriu este posibilă în cazul scalei:
a) ordinale;
b) interval;
c) proporţionale;
d) toate cele menţionate la literele a)-c).
166. Scalele care permit ordonări sunt următoarele: 1) scalele nominale; 2) scalele
interval; 3) scalele neparametrice; 4) scalele proporţionale; 5) scalele ordinale; 6)
scalele nemetrice; 7) scalele unidimensionale; 8) scalele multidimensionale:
a) 1,2,3; b) 2,4,5; c) 3,4,6; d) 3,6,8.
167. Multiplicarea sau divizarea unui număr de pe scală la altul se pot realiza in cazul unei scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
168. Una dintre următoarele metode de scalare nu permite comparaţii între stimuli:
a) scala cu sumă constantă;
b) scala lui Likert;
c) metoda ordonării rangurilor;
d) scala Fisher.
173. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei nominale:
a) coeficientul de corelaţie al lui Spearman, grupul modal, testul U;
b) testul U, coeficientul de asociere, grupul modal;
c) testul Student, grupul modal, coeficientul de concordanţă Fechner;
d) coeficientul de contingenţă, grupul modal, testul x2-
174. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei nominale se realizează utilizând:
a) testul neparametric McNemar; c) testul H-Kruskal-Wallis;
b) testul egalităţii mediilor; d) testul Farrar şi Glauber.
180. In caracterizarea tendinţei centrale, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei ordinale, se
utilizează:
a) mediana; c) distribuţia de frecvenţă;
b) abaterea standard; d) modulul.
182. Evaluarea corelaţiei, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei ordinale se realizează
utilizând:
a) coeficientul de corelaţie al lui Kendall; c) coeficientul de contingenţă;
b) coeficientul de consistenţă; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.
183. Testul pentru semnificaţia statistică a diferenţelor dintre grupuri, în cazul informaţiilor măsurate cu
ajutorul scalei ordinale se realizează utilizând:
a) testul Gery; c) transformarea Cochran - Orcutt;
b) testul Durbin - Watson; d) testul H - Kruskal -Walis.
185. Scala ordinală are următoarele caracteristici: I) origine unică; 2) intervale egale;
3) nu permite clasificări; 4) nu permite ordonări; 5) este o scală parametrică; 6) nu are
origine unică; 7) permite clasificări; 8) nu are intervale egale
a) 1,2,3; b) 3,4,5; c) 4,5,6; d) 6,7,8.
190. In cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei interval, caracterizarea tendinţei centrale se face
cu indicatorul statistic:
a) media aritmetică; c) mediana;
b) distribuţia de frecventă cumulată; d) media armonică.
191. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei interval:
a) coeficientul de corelaţie al lui Spearman, media aritmetică, testul F;
b) testul neparametric McNemar, media aritmetică, coeficientul Yule;
c) testul U, coeficientul de corelaţie a lui Pearson, media aritmetică;
d) testul Fisher, media aritmetică, coeficientul de corelaţie Pearson.
192. Pentru testarea semnificaţiei statistice a diferenţelor dintre grupuri, în cazul
informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei interval se utilizează:
a) testul lui Pearson; c) testul Student;
b) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; d) testul lui I arrar şi Glauber.
193. Scala interval are una din următoarele caracteristici:
a) nu are origine unică; c) nu permite transformări de tipul f(x) = ax + b;
b) nu are intervale egale; d) nu permite măsurarea distanţelor.
194. Multiplicarea unui număr de pe scală la altul se poate realiza numai în cazul scalei:
a) nominală; b) ordinală; c) proporţională; d) ponderală.
195. Multiplicarea unui număr de pe scală cu o constantă pozitivă se realizează numai în cazul
scalelor:
a) nominală şi ordinală; c) interval şi proporţională;
b) ordinală şi interval; d) proporţională şi nemetrică.
197. Care dintre următoarele instrumente de analiză statistică a informaţiilor corespund scalei
proporţionale:
a) testul neparametric McNemar, coeficientul lui Goodman, mediana;
b) testul Student, media geometrică, coeficientul de variaţie;
c) testul x2,covarianţa, media geometrică;
d) testul Fisher, media geometrică, coeficientul de covariaţie.
198. Evaluarea corelaţiei, în cazul informaţiilor măsurate cu ajutorul scalei proporţionale se realizează
utilizând:
a) coeficientul de corelaţie al lui Kendall;
b) coeficientul de contingenţă;
c) coeficientul de variaţie;
d) coeficientul de corelaţie al lui Kruskal.
201. Scala proporţională are următoarele caracteristici: 1) permite clasificări; 2) nu are origine unică; 3)
permite ordonări; 4) nu are intervale egale; 5) nu permite clasificări; 6) are origine unică; 7) nu permite
ordonări; 8) este o scală neparametrică
a) 1,3,6; b) 2.3,4; c) 4,6,7; d) 5,6,8.
203. Bazele metodei de scalare diferenţiala semantică au fost puse încă din anul:
a) 1986; b) 1948; c) 1957; d) 1975.
204. Metoda de scalare diferenţiala semantica, frecvent utilizată în prezent, a fost propusă în forma sa
iniţială de:
a) Charles Coolidge Parlin; c) Jay Conrad Lcvinson;
b) Philip Kotler; d) Charles E. Osgood.
Care este scorul mediu exprimind opinia esanatioanului prind produsul respectiv:
a)4,15 b)4,20 c)4,05 d)-4,45
207. in cadrul unei cercetari selective , efectuata pe un esantion de 2000 persoane, opinia utilizatorilor
despre gustul bauturii racoritoare ROCO , masurata cu ajutorul unei diferentiale semantice cu cinci
trepte a fost urmatoarea:
208. în cadrul unei anchete efectuate pe un eşantion de 1000 de persoane, opinia utilizatorilor unui
anumit produs despre gustul acestuia a fost măsurată cu ajutorul unei diferenţiale semantice cu cinci
trepte. Distribuţia opiniilor a fost următoarea:
212. în cadrul unei cercetări selective, efectuată pe un eşantion de 2000 de persoane, privind
preferinţele subiecţilor cercetaţi pentru produsul ZOKOKO, măsurată cu ajutorul scalei lui Likert,
răspunsurile au fost:
Produsul ZOKOKO are gust placut:
218) O anchetă realizată pe un eşantion de 1000 de persoane a solicitat subiecţilor intervievaţi să indice
ordinea de importanţă (locul I, II, III, IV) a patru atribute (fiabilitate, preţ, uşurinţa în utilizare,
silenţiozitate) în decizia de cumpărare a unei maşini de spălat. Rezultatele obţinute au fost următoarele:
Atribute111IIIIVfiabilitate250350250150preţ300250200250si
lenţiozitate150250280320uşurinţă în utilizare300150270280
Care este ierarhia celor patru atribute în decizia de cumpărare (de la cel mai important la cel mai puţin
important)?
a) fiabilitate, preţ, silenţiozitate, uşurinţa în utilizare;
b) silenţiozitate, uşurinţa în utilizare, preţ, fiabilitate;
c) uşurinţa în utilizare, fiabilitate, preţ, silenţiozitate;
d) fiabilitate, preţ, uşurinţa în utilizare, silenţiozitate.
222. Care dintre următoarele variabile sunt considerate în aplicarea modelului Fishbein-Rosenberg, de
evaluare a atitudinii?
1) atitudinea individului faţă de un anumit stimul; 2) probabilitatea de garantare a rezultatelor; 3) numărul
nonrespondenţilor; 4) măsura în care stimulul considerat îndeplineşte exigenţele individului, în privinţa
unui anumit atribut; 5) numărul stimulilor neconsideraţi de individ; 6) importanţa fiecărui stimul pentru
fiecare subiect cercetat; 7) importanţa fiecărui atribut al stimulului considerat; 8) evaluarea făcută de
individ importanţei relative a unui anumit atribut al stimulului considerat
a) 1,2,4; b) 1,4,8; c) 4,5,6; d) 4,7,8.
227. Atunci când într-o cercetare de marketing toţi indivizii clasificaţi într-un anumit grup au aceeaşi
opinie despre proprietatea obiectului sau fenomenului cercetat se poate afirma că se respectă relaţia de:
a) standardizare; b) izomorfism; c) normalizare; d) echivalenţă.
228. Multiplicarea cu sau divizarea unui număr de pe scală la altul sunt posibile în cazul:
a) scalelor interval şi proporţională; c) scalei proporţionale;
b) scalei interval; d) scalelor metrice.
230. Prezenţa altor persoane reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în activitatea de măsurare, care
se încadrează în rândul:
a) factorilor personali cu acţiune pe termen scurt;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor situaţionali;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
231. Lipsa spaţiului pentru înregistrarea răspunsurilor reprezintă o sursă posibilă a erorii totale în
activitatea de măsurare, care se încadrează în rândul:
a) factorilor situaţionali;
b) factorilor de natură mecanică;
c) factorilor specifici activităţii de bază;
d) caracteristicilor relativ stabile ale indivizilor investigaţi.
232.Gradul în care măsurările nu posedă eroare aleatoare şi, deci, oferă date consecvente în timp este
cunoscut sub denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare;d) senzitivitate.
233.Capacitatea unui instrument de măsurare de a produce rezultate consecvente atunci când este
folosit din nou în condiţii cât se poate de asemănătoare poartă denumirea de:
a) exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.
234.Capacitatea de a produce rezultate similare folosind două instrumente cât mai asemănătoare cu
putinţă pentru a măsura acelaşi obiect sau fenomen este cunoscută sub denumirea de:
a)exactitatea testare - retestare; c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente; d) exactitatea Cronbach - Alpha.
235.Abilitatea de a produce rezultate similare folosind eşantioane diferite pentru a
măsura fenomenul de-a lungul aceleiaşi perioade de timp poartă denumirea de;
a)exactitatea testare - retestare: c) exactitatea consecvenţă internă;
b)exactitatea forme echivalente: d) exactitatea Cronbach - Alpha.
236. Tehnica denumită Cronbach - Alpha poate fi utilizată pentru evaluarea exactităţii:
a) testare - retestare; c) consecvenţă internă;
b)forme echivalente; d) consecvenţă externă.
237. Gradul in care instrumentul şi procedura de măsurare nu generează eroaresistematică şi / sau
aleatoare poartă denumirea de:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.
238. Gradul in care o măsurare pare să măsoare ceea ce s-a presupus că trebuie sămăsoare este
denumit:
a)validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
239. Gradul în care itemurile instrumentului de măsură sunt reprezentative pentru universul care
defineşte conceptul investigat poartă denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
241. Calitatea variabilei măsurate din punct de vedere al fundamentării ei printr-o teorie riguroasă şi al
relaţiei cu alte variabile este cunoscută sub denumirea de:
a) validitate de aspect exterior; c) validitate bazată pe relaţia cu un criteriu;
b)validitate de conţinut; d) validitate mod de construire.
242. Măsura in care o măsurare cu o scală se corelează pozitiv cu măsurări ale
aceluiaşi stimul realizate cu alte scale poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.
243. Măsura in care o măsurare a unui stimul cu ajutorul unei scale nu se corelează cu
măsurări ale altor stimuli care se presupun a fi diferiţi poartă denumirea de:
a) validitate convergentă; c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă; d) validitate de conţinut.
244. Gradul în care măsurarea unui stimul cu o anumită scală se corelează într-un mod
previzibil cu măsurări ale altor stimuli atlaţi Într-O relaţie cu acesta poartă denumirea de:
a) validitate convergentă: c) validitate nomoiogică;
b) validitate discriminantă: d) validitate de conţinut.
245. Capacitatea unei scale de a măsura cu precizie variaţia stimulilor sau răspunsurilor se numeşte:
a) exactitate; b) validitate; c) generalizare; d) senzitivitate.
247. Unul dintre avantajele comparative ale informaţiilor primare în raport cu cele secundare este:
a) costul obţinerii informaţiilor;
b)relevanţa informaţiilor în raport cu problema cercetată;
c) timpul de obţinere a informaţiilor;
d)disponibilitatea informaţiilor.
250. Verificarea informaţiilor secundare din mai multe surse reprezintă o modalitate de evaluare a:
a) vechimii informaţiilor; c) suficienţei informaţiilor;
b)acurateţei informaţiilor; d) stabilităţii informaţiilor.
251. Pentru informaţiile secundare, sursa statistică originală reprezintă:
a) organizaţia care a obţinut iniţial informaţiile;
b)organizaţia care-şi arc originea în ţara în care are loc cercetarea;
c) organizaţia care furnizează informaţiile într-o formă originală;
d)organizaţia care preia informaţiile dintr-o altă sursă.
254. Care dintre următoarele surse de informaţii reprezintă pentru o întreprindere surse statistice
externe:
a) rapoartele de activitate ale întreprinderii;
b)publicaţiile interne ale întreprinderii;
c) publicaţiile academice;
d)documentele emise de diferite compartimente ale întreprinderii.
255. Printre deficienţele care apar in cazul utilizării surselor statistice interne nu se numără:
a) incomparabilitatea datelor; c) forma rigidă de raportare;
b)gradul ridicat de agregare; d) gradul scăzut de disponibilitate.
259. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, nereprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b) utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d) sunt obţinute date de natura calitativă, măsurabile cu ajutorul scalelor de tip parametric.
260. Care dintre următoarele temiici este indicat a li utilizată într-o cercetare având ca
scop studierea unei probleme stânjenitoare, sau cu o puternică încărcătură emoţională?
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizată de grup; d) matricea descoperirilor.
261. Care dintre următoarele tehnici este indicat a fi utilizată într-o cercetare având ca scop
identificarea opiniei factorilor de decizie din domeniul sportiv cu privire la finanţarea spoitului:
a) interviul în profunzime; c) analiza morfologică;
b) discuţia focalizata de grup; d) matricea descoperirilor.
266. în cazul în care metodele calitative sunt utilizate în vederea formulării mai corecte a problemei care
face obiectul investigaţiei, cercetarea întreprinsă are un caracter:
a) exploratoriu; b) descriptiv; c)predictiv; d) intuitiv.
267. Metodele calitative servesc realizării unor cercetări cu caracter exploratoriu atunci când se
urmăreşte:
a) construirea unor instrumente de obţinere a informaţiilor, ţinând cont de toate aspectele situaţiei
analizate;
b) efectuarea unei analize semiotice având ca obiectiv studierea conţinutului unei campanii
publicitare;
c) efectuarea unor investigaţii de sine-stătătoare;
d) înţelegerea profundă a unui fenomen.
268. Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă,
pornind de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.
269. Tehnica proiectivă ce face apel la imaginaţia subiecţilor intervievaţi, sugerând transpunerea într-o
altă lume, poartă denumirea de:
a) tehnica asocierii dirijate; c) tehnica portretului chinezesc;
b)testul apercepţiei tematice; d) psihodrama.
277. Specialiştii consideră că pentru aplicarea eficientă şi eficace a metodei observării este absolut
necesară îndeplinirea următoarelor condiţii principale:
a) observabilitatea, repetitivitatea, durata relativ scurtă;
b) focalizarea investigaţiilor numai asupra obiectelor fizice şi a comportamentului nonverbal, costul
relativ mic;
c) costul cât mai mic, durata îndelungată;
d) observabilitatea, nerepetitivitatea, durata îndelungată.
293. Identificaţi succesiunea corectă a următoarelor etape ale unui test de marketing
simulat: (I) contactarea după câteva săptămâni a persoanelor care au primit
eşantioane, pentru a determina atitudinea faţă de noul produs, gradul de utilizare a
produsului, gradul de satisfacţie, intenţia de recumpărare; (2) identificarea unui număr
de 30-10 dc cumpărători care au caracteristicile segmentului ţintă; (3) chestionarea
subiecţilor despre motivele de cumpărare sau necumpărare a produselor din categoria analizată; (4)
invitarea persoanelor selectate de a vizualiza diferite mesaje publicitare TV sau tipărite, dintre care unele
bine cunoscute, iar altele noi, printre care se include şi mesajul despre noul produs; (5) chestionarea
subiecţilor în privinţa gradului de cunoaştere a diferitelor mărci din categoria de produse studiată şi a
preferinţelor în cadrul categoriei; (6) acordarea de mostre gratuite din noul produs; (7) oferirea unei
sume de bani fiecărui participant la test şi adresarea invitaţiei de a cumpăra produse dintr-un magazin
simulat.
a) 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7; c) 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1;
b) 2, 5, 7, 6, 4, 1,3; d) 2, 5, 4, 7, 3, 6, 1.
311. Tipul de observare care constă în studierea fenomenului sau comportamentului în timpul
manifestării sale este denumită:
a) observare personală; c) observare nedisimulată;
b)observare directă; d) nici una dintre denumirile menţionate.
343. In cadrul unui sondaj, persoana de la care se culeg datele este denumită:
a) eşantion; b) unitate de cercetare; c) unitate de sondaj; d) bază de sondaj.
344. In cazul unui sondaj, unitatea de cercetare este:
a)respondentul;
b)persoana de la care se culeg datele;
c)echivalentă cu unitatea de sondaj;
d)persoana, grupul de persoane sau organizaţia despre care se culeg informaţii.
348. Sondajul asistat de calculator este un tip de sondaj definit în funcţie dc următorul criteriu:
a)cunoaşterea scopului cercetării de respondent; c) gradul de structurare;
b)modul de comunicare cu respondenţii; d) criteriul temporal.
349. Sondajul personal este un tip de cercetare selectivă care presupune culegerea informaţiilor:
a) în mod nemijlocit, prin comunicarea directă, faţă în faţă, cu respondenţii;
b) prin intermediul calculatorului:
c) prin telefon;
d) pe baza chestionarelor autoadministrate.
350. In funcţie de modul de comunicare cu respondenţii, in categoria sondajelor clasice, pot fi incluse
următoarele:
a) sondajele personale, sondajele telefonice;
b)sondajele prin poştă, sondajele asistate de calculator;
c) sondajele Online pe Internet;
d)sondajele telefonice activate de o voce computerizată, sondajele prin poştă.
354. Pentru diminuarea erorii de răspuns datorate caracterului sensibil al aspectelor investigate, se
apelează la:
a) tehnica persoanei a treia;
b) cârduri numerotate, care conţin variante de răspuns;
c) afirmaţii de contracarare a erorii sistematice în cazul aspectelor sensibile sau afectate de
dezirabilitatea socială;
d) toate modalităţile enumerate.
359. Dezavantajele sondajului prin interceptare în spaţii comerciale sunt legate de următoarele
aspecte:
a) durata sondajului şi rata refuzurilor;
b)lungimea şi complexitatea chestionarului, monitorizarea operatorilor;
c) costuri, eşantionarea neprobabilistă;
d)utilizarea de mostre şi ajutoare vizuale, timpul necesar.
360. Spre deosebire de sondajul prin interceptare în spaţii comerciale, sondajul prin
interceptare pe stradă are următoarele limite:
a) monitorizarea mai dificilă a operatorilor şi costul mai mare;
b)gama limitată de mijloace vizuale ce pot fi utilizate şi de demonstraţii ce pot fi realizate, monitorizarea
mai dificilă a operatorilor de interviu;
c) un intenal de timp mai mare şi un cost mai mare;
d)nici una dintre limitele enumerate.
362. Un avantaj important al sondajului efectuat în rândul organizaţiilor este legat de:
a) costurile cercetării;
b)obţinerea de informaţii specializate, direct de la universul ţintă care este vizat de scopul cercetării;
c) durata sondajului;
d)abilităţile operatorului de interviu.
363. Comparativ cu sondajul te! fonic realizat de la domiciliul operatorului de interviu, sondajul telefonic
realizat de la un amplasament central are următoarea caracteristică:
a) nu permite controlul modului de selecţie a eşantionului;
b)asigură obţinerea unor date de calitate mai înaltă;
c) permite o monitorizare limitată a operatorilor;
d) lipsa posibilităţilor de a verifica pretenţiile operatorilor privind timpul alocat interviurilor.
364.în cazul sondajului telefonic, pentru a reuşi o introducere adecvată, operatorul trebuie să respecte
următoarele recomandări:
a) prezentarea numelui său, stare relaxată;
b) asigurarea unei durate cât mai mari a convorbirii telefonice, în vederea obţinerii unor informaţii
detaliate, atitudinea prietenoasă faţă de interlocutor;
c) oferirea de răspunsuri la întrebările de bază pe care şi le pune interlocutorul în privinţa apelului
telefonic, atitudinea imperativă;
d) nici una dintre recomandările de mai sus.
369.In cazul unui sondaj poştal ad hoc, reexpedierea chestionarelor, persoanelor care nu au răspuns
iniţial:
a) nu este necesară;
b) nu schimbă natura transversală a cercetării;
c) trebuie realizată de cel puţin 10 ori;
d) se va face periodic, pe durata unui trimestru.
376. In cazul sondajului prin poştă, explicarea scopului studiului şi a conţinutului mesajului, precum şi
motivarea respondentului în vederea furnizării de informaţii se realizează prin:
a) plicul de returnare a chestionarului: c) chestionarul sondajului;
b) scrisoarea de însoţire; d) plicul de expediere.
377. In privinţa chestionarului cercetării, creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajelor poştale, este
posibilă prin:
a) adăugarea în chestionar a unor întrebări interesante (in afara celor care permit
obţinerea informaţiilor necesare), cu scopul de a capla atenţia respondcntului şi de a-i oferi un motiv să
răspundă;
b) utilizarea unor pagini de format mare;
c) evitarea oricăror indicaţii referitoare la locul şi modul în care trebuie să fie consemnate răspunsurile;
d) precizarea pe chestionar a numelui destinatarului.
378. în cazul sondajului prin poştă, o metodă de creştere a ratei de răspuns, referitoare
la plicul de returnare este următoarea:
a) tipărirea pe plic a adresei la care trebuie să fie expediat plicul;
b)plătirea taxelor poştale de expeditor;
c) includerea unei cărţi poştale personalizate;
d)precizarea pe plic a unei date până la care poate fi expediat.
379. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul sondajului prin poştă, se recomandă, în
privinţa comunicării cu respondentul:
a) plătirea taxelor poştale la destinaţie;
b) prezentarea unor estimări privind intervalul de timp necesar pentru completarea chestionarului;
c) notificarea telefonică prealabilă, în cazul chestionarelor de mari dimensiuni, care prezintă puţin interes
pentru persoanele ţintă;
d) motivarea respondentului, prin intermediul unei recompense.
381. Creşterea ratei de răspuns, în cazul unui sondaj poştal, se poate realiza prin:
a) menţionarea numelui organizaţiei specializate în cercetări de marketing, care efectuează sondajul,
atunci când aceasta este cunoscută şi apreciată;
b) realizarea de studii ad hoc;
c) menţionarea numelui firmei interesate să obţină informaţiile;
d) expedierea unei cărţi poştale de reamintire, înainte de expedierea chestionarului.
382. Specialiştii consideră că, în cazul unui sondaj prin poştă, reexpedierea chestionarului, persoanelor
care nu au răspuns cu ocazia primului val de chestionare trebuie să se realizeze, în raport cu prima
expediere, la un interval de:
a) 3-5 zile; b) o săptămână; c) 3-4 săptămâni; d) 3 luni.
386. Pentru creşterea ratei de răspuns, în cazul unui sondaj poştal, se pot utiliza în
vederea cointeresării respondenţilor:
a) notificări prealabile;
b) reexpedieri;
c) numai stimulente incluse în plic;
d) stimulente incluse în plic şi/sau stimulente post-completare.
387. In cazul sondajelor poştale, în privinţa chestionarului se recomandă:
a) utilizarea preponderentă a întrebărilor deschise, pentru a obţine informaţii cât mai clare şi mai
detaliate;
b) un grad de structurare cât mai mic;
c) folosirea cu predilecţie a întrebărilor deschise, deoarece pot fi înţelese cu uşurinţă de respondenţi;
d) un grad de structurare cât mai mare.
388. în sondajele poştale, creşterea ratei de răspuns se poate realiza prin apelarea la
modalităţi care vizează următoarele aspecte:
a) plicul de expediere, scrisoarea de însoţire;
b) chestionarul, plicul de răspuns;
c) comunicarea cu respondentul, egida;
d) toate cele de mai sus.
389. Alegerea unei anumite modalităţi de creştere a ratei de răspuns, în cazul sondajului poştal, se
bazează pe următorul criteriu:
a) posibilităţile de creştere a profitabilităţii cercetării;
b) măsura în care costurile implicate de metoda aleasă sunt justificate de creşterea ratei de răspuns;
c) uşurinţa aplicării modalităţii de creştere a ratei de răspuns;
d) dobândirea acceptului din partea respondentului.
392. Sondajul personal asistat de calculator este cunoscut şi sub denumirea următoare:
a) sondaj iterativ; c) sondaj operativ;
b) sondaj interactiv; d) nici una dintre denumirile enumerate.
394. în cazul sondajului personal asistat de calculator, caracterul personal este determinat de:
a) participarea cercetătorului la analiza informaţiilor;
b) comunicarea interumană dintre operator şi respondent, în procesul de administrare a chestionarului;
c) participarea operatorului la prelucrarea datelor;
d) rolul de asistenţă şi clarificare îndeplinit de operator.
395. Sondajul personal asistat de calculator are următorul avantaj:
a) uşurinţa înregistrării răspunsurilor;
b)eşantionarea neprobabilistă;
c) gradul mic de structurare;
d)existenţa posibilităţilor de clarificare şi detaliere prin implicarea operatorului.
396. Unul dintre avantajele sondajului personal asistat de calculator este următorul:
a) absenţa intervievării personale directe;
b)rata mică a revenirilor;
c) eşantionarea nealeatoare;
d)durata mare, care permite obţinerea de informaţii detaliate.
398. In cazul sondajului personal asistat de calculator, structura flexibilă a chestionarului este asigurată
de:
a) gradul mic de structurare;
b) utilizarea întrebărilor închise cu un număr mare de variante de răspuns;
c) prezenţa întrebărilor filtru;
d) întrebările deschise.
399. In cazul sondajului personal asistat de calculator, selectarea nealeatoare a
respondenţilor poate fi determinată de faptul că:
a) nu toate persoanele interceptate de operator acceptă să participe la sondaj;
b) persoanele vârstnice vor fi subreprezentate;
c) persoanele care nu au abilităţi de utilizare a computerului vor fi subreprezentate;
d) toate cauzele de mai sus.
402. Durata mică a sondajului personal asistat de calculator nu este determinată de:
a) înregistrarea directă a răspunsurilor în calculator;
b)lipsa necesităţii de a desfăşura operaţiuni suplimentare de editare, codificare şi introducere a datelor
în calculator;
c) prezenţa unui număr mare de întrebări deschise, în chestionarul cercetării;
d)nici una dintre cauzele de mai sus.
407.în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, chestionarul are o structură flexibilă deoarece:
a)în funcţie de răspunsul dat la o întrebare filtru, respondentului i se va administra un anumit set de
întrebări;
b)respondentul are libertatea de a alege întrebările la care doreşte să răspundă;
c)pe baza răspunsului dat la o întrebare deschisă, respondentul este direcţionat spre alte întrebări;
d)fiecărui respondent îi sunt administrate întrebări diferite.
408.în cazul sondajului telefonic asistat de calculator, se realizează automat:
a) formarea numerelor;
b) generarea unui program de recontactare a respondenţilor;
c) selecţia numerelor de telefon;
d) toate cele de mai sus.
409. Printre avantajele interviurilor telefonice activate de o voce computerizată, se înscrie următorul:
a) formarea numerelor de telefon de operator;
b)posibilitatea formulării de întrebări cu variante de răspuns multiple şi complexe;
c) durata mare a administrării chestionarului;
d)trecerea automată la un alt număr de telefon atunci când respondentul nu răspunde, de exemplu, la
primele două întrebări.
411. Analiza comparativă a tipurilor de sondaje se poate face pe baza unor criterii cum sunt:
a) natura procesului de culegere a datelor;
b)controlul procesului de cercetare;
c) volumul de informaţii obtenabile;
d)toate cele de mai sus.
412. Din categoria criteriilor referitoare la natura procesului de culegere a datelor, fac parte:
a) flexibilitatea culegerii datelor, diversitatea întrebărilor;
b) uşurinţa recontactării, controlul culegerii datelor;
c) flexibilitatea geografică, cantitatea de informaţii;
d) controlul operatorilor, eroarea datorată operatorului.
413. Din categoria criteriilor referitoare la aspectele operaţionale ale cercetării, face parte:
a) eroarea datorată obţinerii de informaţii sensibile;
b)rata de răspuns;
c) comoditatea pentru respondent;
d)viteza de obţinere a informaţiilor.
414. Din categoria criteriilor referitoare la controlul procesului de cercetare, face parte:
a) posibilitatea folosirii de slimuli fizici; c) controlul eşantionului;
b) rata de răspuns; d) costul.
415. Din categoria criteriilor referitoare la volumul de informaţii obtenabile, face parte:
a) rata de răspuns: c) flexibilitatea geografică;
b)uşurinţa recontactării; d) diversitatea întrebărilor.
416. Din categoria criteriilor referitoare la erorile sistematice potenţiale, fac parte următoarele:
a) diversitatea întrebărilor şi diversitatea scalelor;
b)controlul eşantionului, rata de răspuns;
c) eroarea datorată percepţiei neanonimităţii, eroarea de dezirabilitale socială;
d)eroarea asociată obţinerii de informaţii sensibile, costul.
417. Cea mai mare flexibilitate a culegerii datelor este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul telefonic;
b)sondajul poştal ad boc; d) sondajul poştal bazat pe panel.
418. Cel mai comod sondaj, din perspectiva respondentului, este următorul:
a) sondajul prin interceptare în zonele publice;
b) sondajul poştal;
c) sondajul telefonic clasic;
d) sondajul telefonic asistat de calculator.
421. Cel mai mic grad de control asupra culegerii datelor este caracteristic:
a) sondajului personal prin interceptare;
b)sondajului telefonic desfăşurat de la un amplasament central;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d)sondajului poştal.
422. Cercetătorul nu are posibilitatea să controleze mediul de cidegere a datelor, în cazul sondajului:
a) personal prin interceptare în zone publice; c) poştal;
b) personal asistat de calculator; d) telefonic asistat de calculator.
423. Cele mai mari posibilităţi de folosire a stimulilor fizici (imagini, mostre etc.) sunt specifice
următoarele tipuri de sondaje:
a) sondajul personal prin interceptare în zone publice şi sondajul personal asistat de calculator;
b) sondajul personal la domiciliu şi sondajul telefonic;
c) sondajul poştal şi sondajul telefonic asistat de calculator;
d) sondajul clasic telefonic şi sondajul poştal bazat pe panel.
424. Din punctul de vedere al uşurinţei recontactării este preferat următorul tip de sondaj:
a) sondajul personal la domiciliu;
b) sondajul poştal ad hoc;
c) sondajul personal prin interceptare în zone publice;
d) sondajul personal asistat de calculator.
425. Sub aspectul cantităţii de informaţii ce pot fi obţinute, cel mai puţin favorabil tip de sondaj este:
a) sondajul telefonic asistat de calculator;
b) sondajul la domiciliu;
c) sondajul poştal;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
426. Cea mai mică rată de răspuns este specifică următorului tip de sondaj:
a) sondajul la domiciliu;
b) sondajul telefonic asistat de calculator;
c) sondajul poştal ad hoc;
d) sondajul personal prin interceptare în zone publice.
427. Cea mai mică eroare sistematică datorată percepţiei neanonimităţii este specifică:
a) sondajului poştal; c) sondajului la domiciliu;
b)sondajului telefonic clasic; d) sondajului telefonic asistat de calculator.
428. Un nivel mic al erorii sistematice datorate dezirabilităţii sociale este specific:
a) sondajului poştal bazat pe paneluri; c) sondajului personal asistat de calculator;
b) sondajului telefonic asistat de calculator; d) sondajului personal la domiciliu.
429. Un nivel mic al erorii sistematice asociate obţinerii de informaţii sensibile este specific:
a) sondajului personal la domiciliu;
b) sondajului personal prin interceptare în zone publice;
c) sondajului personal asistat de calculator;
d) sondajului telefonic asistat de calculator.
430. Eroarea datorată operatorului este înlăturată în cazul următorului tip de sondaj:
a) poştal ad hoc; c) personal asistat de calculator;
b) telefonic asistat de calculator; d) telefonic clasic.
431. Tipul de sondaj care permite obţinerea cu viteză mare a informaţiilor este:
a) sondajul personal la domiciliu; c) sondajul poştal bazat pe paneluri;
b)sondajul poştal ad hoc; d) sondajul telefonic clasic.
432. în privinţa costurilor pe care le generează, cercetătorii preferă sondajul:
a) poştal ad hoc; c) personal la domiciliu;
b) telefonic; d) personal prin interceptare în zone publice.
438. Printre cerinţele majore specificate de ESOMAR, în liniile directoare referitoare la realizarea
cercetărilor de marketing şi dc opinie prin utilizarea Internetului, se înscriu următoarele:
a) caracterid voluntar al cooperării respondenţilor;
b) specificarea clară de cercetători, pe site, a politicii referitoare la secretul informaţiilor, atunci când
aceasta există;
c) protejarea de cercetător a informaţiilor confidenţiale;
d) toate cele de mai sus.
439. în cazul unui sondaj online pe Web, cercetătorii nu consideră o modalitate adecvată de sporire a
ratei de răspuns:
a) notificarea prealabilă;
b) formularea clară şi neambiguă a întrebărilor;
c) recontactarea de cel puţin 20 de ori, a persoanelor care nu au răspuns la primul mesaj transmis prin
poşta electronică;
d) apelarea la o scrisoare de însoţire.
440. Pentru selecţia tipului de sondaj nu se recomandă ca fiind cel mai bun criteriu de alegere:
a) costul minim; c) calitatea informaţiilor;
b)obţinerea tipului dorit de informaţii; d) volumul şi calitatea informaţiilor.
441. Printre factorii utilizabili în procesul de selecţie a tipului adecvat de sondaj, se înscriu:
a) tipul, volumul şi acurateţea informaţiilor necesare pentru soluţionarea problemei decizionale;
b) particularităţile universului ţintă;
c) caracteristicile, punctele forte şi limitele fiecărui sondaj;
d) toţi factorii enumeraţi mai sus.
442. Conform statisticilor ESOMAR, în anul 2000, în majoritatea ţărilor, ponderea cercetărilor online în
cheltuielile totale cu cercetările cantitative ad hoc a fost următoarea:
a) peste 20%; c) 15-25%;
b) 10-20%; d) aproximativ 3% sau mai mică.
443. Cel care a afirmat că „o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său" se numeşte:
a) S. L. Payne; b) S. I. Chelcea; c) C. A. Moser; d) I. V. Mărginean.
444. Proiectarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este logic să înceapă cu:
a) elaborarea întrebărilor;
b) stabilirea metodei de culegere a datelor;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d) specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării.
445. O a doua etapă în elaborarea unui chestionar într-o cercetare de marketing este reprezentată de:
a) elaborarea întrebărilor;
b)specificarea informaţiei dorite şi a obiectivelor cercetării;
c) proiectarea caracteristicilor fizice;
d)stabilirea metodei de culegere a datelor.
446. în literatura de specialitate despre o întrebare cum ar fi „Consideraţi că acest preparat culinar are
un aspect şi un gust plăcut?" se spune că este:
a) dihotomică; c) mixtă;
b)cu „măsură dublă" (double - barreled); d) filtra.
448. întrebarea „Care este ocupaţia dumneavoastră?" face parte din categoria întrebărilor:
a) deschise; b) închise; c) filtru; d) mixte.
449. întrebarea „Ce mărci de săpun de toaletă utilizaţi în familia dumneavoastră?." Face parte din
categoria întrebărilor:
a) introductive; b) de opinie; c) factuale; d) mixte.
450. Efectul de poziţie (distorsiunea datorată ordinii) poate să apară în cazul întrebărilor:
a) dihotomice; c) deschise;
b)cu alegere multiplă (multihotomice); d) mixte.
452. Printre pachetele de softuri care pot fi utilizate pentru proiectarea şi administrarea
chestionarelor cu ajutorul calculatoarelor pot fi menţionate:
a) Ai 2 şi Ai 3; b) I3i 2 şi I3i 3; c) Ci 2 şi Ci 3; d) Di 2 şi Di 3.
453. Când respondentul este asigurat că numele său sau alte elemente personale de
identificare nu vor fi asociate cu răspunsurile sale se spune că i se asigură:
a) confidenţialitatea; b) anonimitatea; c) confidenţa; d) credibilitatea.
454. Asigurarea dată respondentului că, deşi identitatea sa este cunoscută de cercetător, ea nu va fi
divulgată unei a treia părţi, cum ar fi clientul este cunoscută sub numele de:
a) anonimitate; b) confidenţialitate; c) credibilitate; d) încredere.
455. într-un chestionar atunci când fluxul întrebărilor merge de la întrebări de „spart
gheaţa" şi de „încălzire" - la o extremă spre întrebări privitoare la caracteristicile
demografice ale respondentului, la cealaltă extremă, se spune că acesta are la bază:
a) principiul „pâlniei"; c) principiul secţionării chestionarului;
b) principiul sarcinii respondentului; d) principiul „pâlniei răsturnate".
456. Acea metodă de cercetare prin care variaţia uneia sau mai multor variabile
explicative (independente) este controlată sau manipulată de cercetător, după care se
măsoară efectul acesteia asupra variabilei (variabilelor) dependente poartă denumirea de:
a) simulare; b) regresie multiplă; c) experiment; d) analiză canonică.
458. Variabilele nesupuse tratamentului experimental dar care pot avea un rol distorsionant, dacă efectul
lor nu este anulat, invalidând sau afectând serios ipoteza după care variabilele explicative cauzează
schimbările variabilelor dependente sunt cunoscute sub numele de:
a) variabile independente experimentale; c) unităţi de control;
b)unităţi de observare; d) variabile independente "din afară".
459. într-un experiment unităţile care constituie obiectul investigaţiei şi despre care se
culeg informaţiile sunt denumite:
a) unităţi „din afară"; c) unităţi independente;
b) unităţi de observare; d) unităţi dependente.
472. Atunci când există interacţiune între testări sau tratamente experimentale sursa de invaliditate
poartă denumirea de:
a) regresie; b) interacţiune; c) instrumentaţie; d) testare.
477. într-un experiment, regresia - una din sursele invalidităţii - reprezintă un caz special al:
a) istoriei; b) instrumentaţiei; c) interacţiunii; d) maturizării.
479. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" are un grad de validitate:
a) moderat; b) relativ ridicat; c) foarte ridicat; d) foarte scăzut.
480. Schema de proiectare a unui experiment de tip „înainte - după" cu grup de control are un grad de
validitate:
a) moderat; b) foarte scăzut; c) ridicat; d) foarte ridicat.
482. Experimentul de tip proiectare complet aleatoare are un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.
483. Experimentul de tip proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare arc un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) relativ ridicat; c) ridicat; d) foarte ridicat.
484. Experimentul de tip pătrate latine are un grad de validitate internă:
a) foarte scăzut; b) moderat; c) relativ ridicat; d) foarte ridicat.
485. Numărul variabilelor controlate statistic din afara experimentului în cazul proiectării cu ajutorul
blocurilor aleatoare se ridică Ia:
a) nici una; b) una; c) două; d) trei.
488. Dacă într-un experiment se admite ipoteza că există cel puţin o sursă de variaţie
„din afară" care poate avea un efect distorsionant este recomandabilă folosirea unei
scheme de proiectare:
a) de tip „înainte - după"; c) complet aleatoare;
b)de tip „după cu grup de control"; d) cu ajutorul blocurilor aleatoare.
489. Deosebirea dintre modul de organizare a unităţilor experimentale într-o proiectare complet
aleatoare şi proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare este foarte asemănătoare cu deosebirea între
constituirea unui eşantion simplu aleator şi cea a unui eşantion:
a) sistematic; b) de grup; c) stratificat; d) multistadial.
492. într-o proiectare experimentală unifactorială cu ajutorul blocurilor aleatoare numărul surselor
variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.
493. în cazul experimentelor unifactoriale şi cu măsurări repetate ale aceloraşi unităţi experimentale se
consideră că eşantioanele măsurate în cazul administrării fiecărui nivel al factorului experimental sunt:
a) independente; b) dependente; c) egale; d) inegale.
494. într-o proiectare complet aleatoare a unui experiment cu doi factori, numărul
surselor variaţiei se ridică la:
a) una; b)două; c)trei; d) patru.
495. într-o proiectare cu ajutorul blocurilor aleatoare a experimentelor cu doi factori,
numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) două; b) trei, c) patru; d) cinci.
500. In cazul unui pătrat greco-latin numărul surselor variaţiei se ridică la:
a) patru; b) cinci; c) şase; d) şapte.
501. intr-un experiment se urmăreşte testarea efectului intensităţii publicităţii asupra vânzărilor unui
produs nou lansat pe piaţă, cât şi diferenţierea acestuia pe cele două medii: urban şi rural. Se utilizează
o schemă de tipul proiectării factoriale. In urma experimentului s-a determinat variaţia totală în valoare
de 349, cât şi influenţele exercitate de cei doi factori experimentali (variaţia intensităţii publicităţii în
valoare de 140, variaţia datorată factorului mediu = 6 şi variaţia datorată interacţiunii celor doi
factori = 20). Care dintre valorile de mai jos reprezintă efectul erorii experimentale?
a) 193; b) 125; c) 183; d)227.
50?.. în proiectarea cu ajutorul pătratelor latine schema de descompunere a variaţiei totale nu include
una dintre componente:
a) efectele datorate interacţiunii factorilor experimentali;
b) efectele datorate erorii experimentale;
c) efectele pe coloane;
d) efectele pe rânduri.
511. Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor experimental şi
se bazează pe ipoteza unei influenţe constante din partea altor factori poartă numele de:
a) proiectări de tipul "înainte/după", "cu sau Iară grup de control";
b) proiectarea factorială;
c) testul celor patru grupuri;
d) pătratele greco-latine.
512.Schema de proiectare a experimentelor ce presupune existenţa unui singur factor experimental şi
presupune repartizarea în mod aleator a unităţilor experimentale la unul dintre grupurile experimentale
poartă numele de:
a) proiectări de tipul " înainte/după"; c) proiectarea factorială;
b) proiectarea cu ajutorul blocurilor aleatoare; d) testul lui Solomon.
515.in cadrul unui experiment având ca scop testarea simultană a influenţei intensităţii publicităţii la locul
vânzării şi a mediului asupra vânzărilor produsului X, a fost utilizata o schemă de tipul proiectării
factoriale. Au fost selectate in mod aleator 6 magazine din mediul urban şi 6 magazine din mediul rural.
Fiecare grup de câte 6 magazine a fost divizat, la rândul său, în mod aleator, în două subgrupuri, dintre
care numai într-unui a fost efectuată publicitate la locul vânzării, timp de o lună. La sfârşitul
experimentului, vânzările produsului X au fost următoarele:
-mil lei-
Factorul A Factorul B
Mediul urban Mediul rural
9 15
Fără publicitate 16 13
14 9
16 23
Cu publicitate 17 14
21 17
Care este varianta de răspuns corecta dintre cele prezentate în următorul tabel
516. în schema experimentală specifică testului lui Solomon, tratamentul experimental se aplică:
a) în două grupuri de control;
b)în grupul experimental;
c) în grupul experimental şi într-un grup de control;
d)în toate grupurile.
517. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la regresia multiplă este falsă:
a) variabilele independente nu pot fi introduse în model decât simultan;
b) parametrii ecuaţiei de regresie se determină cu metoda celor mai mici pătrate;
c) numărul variabilelor independente luate în model este de cel puţin două;
d) multicoliniaritatea reprezintă unul dintre criteriile de evaluare a modelului;
518. în cazul unei simulări cu un sistem înlocuitor de tip fizic, cercetarea comportamentului modelului la
variaţia factorilor dc influenţă, se realizează cu ajutorul:
a) algoritmilor euristici; c) testului de senzitivitate;
2
b) testului x ; d) metodelor analogice.
519. în cercetările de marketing simularea analogică are la bază:
a) algoritmi euristici;
b) tehnici de dinamică industrială de tip Forrester;
c) sisteme dc simulare de natură fizică, biologică;
d) sisteme de conversie şi codificare digitală a informaţiilor.
520. In cercetările de marketing simularea numerică nu are la bază una din tehnicile de mai jos:
a) tehnicile; Monte-Carlo
b) algoritmi euristici
c) tehnica de dinamică industrială de tip Forrester
d) tehnica de simulare analogică.
522. Conceptul de simulare a unui sistem real S cu ajutorul unui sistem înlocuitor se bazează pe
conceptul de:
a) descompunere a sistemelor; c) complementaritate a sistemelor;
b) analogie a sistemelor; d) identificare a sistemelor.
523. Care dintre următoarele tipuri de modele nu este direct implicat în realizarea unei
simulări de marketing:
c) modele matematice; b) modele tehnologice; c) modele logice; d) modele abstracte.
526. Care dintre ramurile ştiinţifice de mai jos nu este implicată în mod direct în
dezvoltarea şi îmbunătăţirea tehnicilor de simulare:
a) inteligenţa artificială; c) contabilitatea;
b) sistemele expert; d) dezvoltarea de noi stiluri de programare.
527. Modelele de simulare, a căror rezolvare se bazează pe prelucrarea unor experimente create în
cadrul modelului se caracterizează printr-un:
a) caracter deductiv; c) caracter regresiv;
b) caracter progresiv; d) caracter procedural.
528. Care dintre afirmaţiile de mai jos este în acord cu activitatea de simulare:
a) modelele de simulare sunt o reprezentare a realităţii;
b) presupune testarea valorilor diferitelor variabile de decizie sau variabile necontrolabile ale modelului
şi influenţa lor asupra variabilelor rezultat;
c) există proceduri automatizate ce duc la obţinerea unor valori optime;
d) modelele utilizate sunt în general statice, continue şi deterministice.
529. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un obiectiv de bază al simulării:
a) determinarea formei funcţionale de exprimare a legăturii dintre fenomenele cercetate;
b) estimarea valorilor parametrilor modelului;
c) determinarea unei soluţii optimale la ecuaţiile modelului;
d) realizarea de teste de sensitivitate pentru a determina reacţia modelului la variaţia diferiţilor factori de
influenţă.
530. Dintre variantele prezentate mai jos, una nu reprezintă un criteriu semnificativ de
evaluare pentru simulările utilizate în cercetările de marketing:
a) costurile de dezvoltare şi utilizare a simulării;
b) viteza de rulare a aplicaţiei dezvoltate;
c) gradul de validitate al rezultatelor;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente caracteristice modelului utilizat.
532. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre avantajele pe care
simularea le are faţă de alte metode utilizate în cercetările statistice:
a) garantează obţinerea unei soluţii optime;
b) are costuri de dezvoltare şi utilizare cu mult mai reduse decât în cazul tuturor celorlalte modalităţi
concurente;
c) este superioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
d) volumul de observaţii, măsurări şi experimente necesar pentru realizarea unei simulări este mult mai
redus decât în cazul celorlalte metode.
533. Care dintre variantele de mai jos identifică unul dintre dezavantajele simulării în
comparaţie cu alte metode utilizate în cercetările de marketing:
a) este inferioară altor metode din punct de vedere al fezabilităţii;
b) soluţiile unor simulări anterioare nu pot fi fructificate, deoarece modelul de simulare corespunde unei
singure probleme;
c) nu există produse software uşor adaptabile Ia cerinţele procesului de simulare de marketing;
d) este prohibitivă din punct de vedere financiar.
534. Din punct de vedere al sistemului înlocuitor S', tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare analogice şi numerice;
b) tehnici de simulare directe, indirecte şi euristice;
c) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride.
538. Din punct de vedere al preciziei rezultatelor obţinute, tehnicile de simulare se împart în:
a) tehnici de simulare fundamentate matematic şi euristice;
b) tehnici de simulare analogice, numerice şi hibride;
c) tehnici de simulare convenţionale, interactive vizuale şi virtuale;
d) tehnici de simulare analogice, numerice şi euristice.
539. Limbajul de Modelare Unificat (UML) este clasificat printre instrumentele
software utilizate în cadrul procesului de simulare ca:
a) un limbaj de simulare;
b) un sistem de simulare, ce utilizează generatoare şi medii de simulare integrate;
c) un sistem de simulare orientat pe obiecte;
d) un limbaj de simulare derivat din sistemele expert.
540. Din punct de vedere al simulării teoretice, un sistem este definit ca:
a) o mulţime de clemente în interacţiune;
b) o unitate identificabilă ce poate fi complet definită, aflată în conexiune cu una sau mai multe unităţi
similare;
c) un sistem analog care generează o evoluţie asemănătoare sistemului studiat;
d) o secvenţă de evenimente ordonate în timp.
541. Care dintre variantele prezentate mai jos nu reprezintă un element ce se regăseşte
printre componentele unui sistem tipic de simulare:
a) operatorul simulării; c) modelul simulării;
b)traiectoria simulării; d) datele de intrare şi ieşire.
542. Care dintre afirmaţiile de mai jos nu este adevărată atunci când sc referă la
variabilele perturbatoare ale unui sistem de simulare:
a) evenimentele pe care le reprezintă pot fi previzibile sau aleatoare;
b) reprezintă variabile de intrare;
c) sunt mărimi exogene necontrolabile;
d) iau valori constante pc tot parcursul simulării.
543. Care dintre variantele enumerate mai jos nu poate fi clasificată ca o variabilă exogenă a
modelului de simulare:
a) variabilele de intrare deterministe; c) variabilele perturbatoare;
b)variabilele de intrare stohastice; d) parametrii de intrare.
544. Care dintre afirmaţiile de mai jos este valabilă în cazul variabilelor de ieşire ale unui sistem de
simulare:
a) reprezintă starea unei componente a sistemului la un moment dat;
b) reprezintă mărimi de comandă şi valorile lor se schimbă permanent;
c) nu se află într-o dependenţă logică cu variabilele de intrare;
d) dacă cel puţin una dintre variabilele de intrare este aleatoare, atunci cel puţin una dintre variabilele
de ieşire este stochastică.
545. Variabila denumită «ceasul simulării» este considerată:
a) o variabilă de intrare; c) un parametru de intrare;
b)o variabilă de ieşire; d) o variabilă intermediară.
552. în cazul parametrilor esenţiali in cadrul procesului studiat sunt luate în considerare:
a) mai mult de 10 valori, ajungându-se până la toate valorile parametrului;
b) o singură valoare;
c) între cinci şi zece valori distincte;
d) între două şi cinci valori distincte.
553. Care dintre variantele de mai jos defineşte o succesiune corectă a unor etape în cazul simulărilor
de marketing:
a) stabilirea funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea corelaţiilor între variabile,
stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi
parametrilor de stare;
b) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de
intrare, stabilirea corelaţiilor între variabile, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi parametrilor de
stare;
c) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi
parametrilor de stare, stabilirea funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea corelaţiilor între
variabile;
d) stabilirea valorilor iniţiale ale parametrilor de stare, stabilirea corelaţiilor între variabile, stabilirea
funcţiilor de repartiţie ale variabilelor de intrare, stabilirea limitelor admisibile ale variabilelor şi
parametrilor de stare.
554. Evaluarea performanţelor modelului şi parametrilor în cazul simulării de marketing presupune:
a) stabilirea criteriilor de performanţă ale sistemului;
b) realizarea unor teste de concordanţă;
c) construirea unei funcţii obiectiv globale;
d) toate enunţurile anterioare.
559.Clasificate în funcţie de elementul competitiv pe care îl includ, jocurile de întreprindere se împart în:
a) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi jocuri de instruire;
b) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi jocuri complexe;
c) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, jocuri contra naturii şi pachete de auto-învăţare;
d) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste şi jocuri contra naturii.
560. Clasificate în funcţie de scopul pe care îl urmăresc, jocurile de întreprindere se împart în:
a) jocuri de instruire şi jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative;
b) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, şi jocuri complexe;
c) jocuri concurenţiale, jocuri cooperatiste, şi jocuri de instruire;
d) jocuri funcţionale, jocuri complexe şi jocuri de instruire.
562.Jocurile de întreprindere în care deciziile fiecărei echipe influenţează rezultatele celorlalte echipe
poartă denumirea de:
a) jocuri manuale;
b) jocuri concurenţiale independente;
c) jocuri concurenţiale interdependente;
d) jocuri pentru întreaga întreprindere.
563.Jocurile de întreprindere ce analizează mai multe funcţii ale întreprinderii şi relaţiile principale cu
alte compartimente sau cu exteriorul întreprinderii poartă denumirea de:
a)jocuri complexe; c) jocuri pentru întreaga întreprindere;
b) jocuri funcţionale; d) jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative.
564.Jocurile de întreprindere ce se caracterizează prin faptul că se bazează pe algoritmi extrem de
complecşi, care analizează efectele economice ale mai multor strategii in prezenţa unor perturbaţii
probabile poartă denumirea de:
a) jocuri pentru fundamentarea deciziilor operative;
b) jocuri complexe;
c) jocuri funcţionale;
d) jocuri pentru întreaga întreprindere.
568. Printre trăsăturile specifice inteligenţei artificiale ce permit îmbunătăţirea proceselor de simulare
sunt incluse:
a) capacitatea de «încapsulare» a datelor, ce permite o securitate sporită a acestora;
b) reprezentarea specifică a cunoştinţelor permite stocarea observaţiilor asupra lumii reale într-o
manieră familiară unui individ;
c) «abstractizarea» cunoştinţelor permite obţinerea unor soluţii care aproximează mult mai corect
optimul global al modelului simulării;
d) toate enunţurile anterioare reprezintă răspunsuri valide.
569. Printre avantajele abordării bazate pe modele, privită în opoziţie cu abordarea funcţională, nu
este inclusă:
a) funcţiunilor existente le pot fi adăugate oricând unele noi;
b) facilităţi pentru reprezentarea fenomenelor statice;
c) se constituie într-o bază de comunicare cu utilizatorii mult mai eficientă;
d) toate enunţurile anterioare.
570. Domeniul atribuţiilor inteligenţei artificiale în cazul unui sistem hibrid nu include:
a) supravegherea procesului; c) stabilirea ipotezelor;
b)construcţia modelului; d) evaluarea datelor de ieşire ale simulării.
571. Domeniul atribuţiilor simulării în cazul unui sistem hibrid nu include:
a) supravegherea procesului; c) testarea ipotezelor;
b)construcţia modelului; d) filtrarea datelor dc intrare pentru simulare.
572. In cazul oricărei cercetări selective, procedurile de eşantionare sunt stabilite în faza:
a) preliminară a cercetării; c) de realizare a cercetării;
b)de definire a scopului cercetării; d) de proiectare a cercetării.
573. Cercetătorii pot trage concluzii generale, referitoare la întreaga populaţie studiată, pe baza
informaţiilor rezultate prin eşantionare, din investigarea unui număr mare de elemente componente ale
populaţiei respective, cu ajutorul unei operaţiuni logice denumite:
a) inferenţă; b) interferenţă; c) informare; d) nici una dintre cele de mai sus.
583. O reprezentare concretă a elementelor componente ale populaţiei ţintă, de exemplu sub forma
unei liste, este denumită:
a) planul eşantionului; c) chestionarul sondajului;
b)cadrul de eşantionare; d) indicele de sondaj.
584. Erorile datorate cadrului de eşantionare sunt:
a)omisiunile; c) suprareprezentările;
b)subreprezentările; d) toate cele de mai sus.
587. în cazul eşantionării probabiliste, probabilitatea fiecărui element al populaţiei de a fi selectat este:
a) cunoscută; b) necunoscută; c) egală cu zero; d) 0,5.
600. Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor
consumatorilor pentru amenajarea interioară a unei unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi de
garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (t = 1,96) şi a unei marje de eroare de ± 5 %, va fi de:
a) 191; b) 196; c)201; d) 385.
601. Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor
consumatorilor pentru sortimentele de produs care vor fi comercializate în cadrul unei
unităţi comerciale, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării
de 95 % (t = 1,96), a unei marje de eroare de ± 5 % şi a unei ponderi specifice de 74 %
a celor care intenţionează să viziteze unitatea comercială în primele două luni de la
lansare, va fi de:
a) 196; b)296; c) 385; d) 1068.
605. In opinia lui George Kress, corectarea dimensiunii eşantionului folosit într-o cercetare de
marketing directă şi selectivă se impune în situaţia în care indicele de sondaj are o valoare minimă de:
a) 0,01; b)0,05; c)0,I4; d)0,50.
606. Potrivit opiniei lui Guy Audigier, corectarea dimensiunii eşantionului folosit într-o cercetare de
marketing directă şi selectivă se impune în situaţia în care raportul dintre mărimea eşantionului şi cea a
colectivităţii investigate este:
a) supraunitar; c) subunitar;
b)mai mic decât 1/7 (0,1428); d) mai mare decât 1/7 (0,1428)
607. Dimensiunea eşantionului care urmează să fie folosit în cercetarea frecvenţei de
vizitare a unei unităţi comerciale, la nivelul unui grup de 750 de participanţi la un
concurs promoţional organizat anterior de către unitatea în cauză, în condiţiile unei
probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (z = 1,96), a unei marje de
eroare de ± 5 % şi pentru o abatere standard de 0,30, va fi de:
a) 118; b) 139; c) 196; d) 713.
608.Dimensiunea unui eşantion care urmează să fie folosit în cercetarea preferinţelor consumatorilor
pentru amenajarea interioară a unei unităţi comerciale la nivelul unui grup de 2500 de clienţi fideli ai
acesteia, în condiţiile unei probabilităţi de garantare a rezultatelor cercetării de 95 % (t = 1,96) şi a unei
marje de eroare de ± 5 %,va fi de:
a) 196; b)333; c) 385; d)2500.
614. Asigurarea reprezcntativităţii eşantionului folosit într-o cercetare directă şi selectivă presupune,
printre altele, ca procesul de selecţie al unităţilor de observare să se desfăşoare:
a) obiectiv şi sistematic; c) exclusiv aleator;
b)informai şi subiectiv; d) exclusiv nealcator.
615. Metodele de eşantionare care sc bazează pe principiul conform căruia fiecăreimunităţi din
componenţa colectivităţii investigate îi este asociată o probabilitate determinabilă, egală şi nenulă pentru
a fi selectată şi inclusă în componenţa eşantionului fac parte din categoria celor:
a) neprobabilistice; b) probabilistice;c) punctuale; d) secvenţiale.
617. Metoda de eşantionare a cărei principală caracteristică este aceea că oferă tuturor unităţilor
colectivităţii investigate aceeaşi şansă de a fi selectate şi incluse încomponenţa eşantionului este:
a) eşantionarea simplă aleatoare; c) eşantionarea stratificată proporţională;
b)eşantionarea sistematică aleatoare; d) eşantionarea multistadială.
618. Două dintre variantele operaţionale de implementare a metodei eşantionării simple aleatoare
sunt:
a)eşantionarea ad-hoc şi metoda computerizată;
b)metoda tragerii la sorţi şi metoda tabelelor cu numere aleatoare;
c)eşantionarea stratificată şi eşantionarea multistadială;
d)eşantionarea aleatoare şi eşantionarea nealeatoare.
619. Folosirea in cadrul unei cercetări a motivelor de cumpărare ale unui produs,
desfăşurate in rândul primilor 100 de cumpărători ai acestuia, a regulii de selecţie „vor
fi selectate 10 componente urmându-sc diagonala principală a tabelului" în care sunt
menţionate codurile unice ale acestora corespunde variantei de implementare a
eşantionării simple aleatoare:
a) metoda tragerii la sorţi; c) metoda tabelelor cu numere aleatoare;
b)metoda computerizată; d) metoda seriilor unice de înregistrare.
623. Utilizarea unei proporţii de selecţie reprezentând expresia raportului existent între dimensiunea
colectivităţii investigate şi dimensiunea eşantionului care urmează să fie construit este specifică metodei
de eşantionare:
a) multistadială; b) sistematică; c) stratificată; d) stratificată proporţională.
624. împărţirea colectivităţii investigate în categorii omogene din punct de vedere al caracteristicilor
acestora urmând ca, din fiecare categorie, să fie selectat în mod aleator un număr de componente
proporţional sau neproporţional cu dimensiunea fiecărei categorii reprezintă principiul de funcţionare al
metodei de eşantionare:
a) de grup; b) multistadială; c) sistematică; d) stratificată.
625. Numărul de straturi în care se va structura colectivitatea investigată în raport cu criteriile şi,
respectiv, categoriile „mediu de reşedinţă" (urban, rural), „nivel de instruire" (studii primare, studii medii şi
studii superioare) şi „vârstă" (până la 24,25 - 44,45 - 64 şi 65 de ani şi peste) este de:
a) 3; b)9; c)24; d)36.
626. Dacă dimensiunea eşantionului folosit în cercetarea preferinţelor pentru băuturi răcoritoare a
consumatorilor bucureşteni este de 400 de unităţi de observare iar eşantionul este structurat în raport cu
criteriile, respectiv categoriile „sex" (bărbaţi, femei) şi „vârstă" (până la 24, 25 - 40, 41 - 59 şi 60 de ani şi
peste), atunci numărul componentelor selectate, în mod egal, din fiecare strat va fi de:
a) 200; b) 100; c) 50; d) 25.
627. Dacă dimensiunea eşantionului folosit în cercetarea preferinţelor pentru bere a consumatorilor
bucureşteni este de 800 dc unităţi de observare, eşantionul este structurat în raport cu criteriile,
respectiv categoriile „sex" (bărbaţi, femei) şi „vârstă" (până la 24, 25 - 40, 41 - 59 şi 60 dc ani şi peste),
iar proporţiile specifice criteriilor şi categoriilor menţionate mai sus sunt bărbaţi - 49 %, femei - 51 %,
respectiv până la 24 de ani - 20 %, 25 - 40 ani - 25 %, 41 - 59 ani - 25 % şi 60 de ani şi peste - 30 %,
atunci numărul componentelor din stratul „consumatorilor bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ni"
va fi de:
a) 98; b) 392; c)200; d)296.
631. Varianta eşantionării multistadiale în care cercetătorul realizează analize asupra tuturor
eşantioanclor - iniţiale, intermediare sau finale - obţinute după parcurgerea tuturor stadiilor, scopul
acestora nefiind neapărat obţinerea unor informaţii ci ameliorarea eşantionării şi construirea, în final, a
unui eşantion reprezentativ, este reprezentată de eşantionarea:
a) geografică; b) multifază; c) prin metoda cotelor; d) secvenţială.
633. Dacă o firmă distribuitoare de articole de papetărie, care dispune de o reţea proprie de magazine
localizată în toate reşedinţele de judeţ şi în fiecare sector al Bucureştiului, intenţionează să studieze
opinia consumatorilor faţă de oferta sa de produse astfel încât datele să fie culese, într-o anumită zi şi
ntr-un anumit interval orar, de la consumatorii care se găsesc atunci în fiecare dintre magazinele firmei,
construirea eşantionului va fi realizată folosind metoda de eşantionare:
a) geografică; b) multifază; c) spaţială; d) teritorială.
634. Două dintre metodele dc eşantionare neprobabilistică folosite în mod frecvent în cercetările de
marketing sunt:
a) eşantionarea prin metoda cotelor şi eşantionarea ad-hoc;
b)eşantionarea prin metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea de grup;
c) eşantionarea simplă aleatoare şi eşantionarea stratificată;
d)eşantionarea punctuală şi eşantionarea secvenţială.
637. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea
cotelor folosite în structurarea unui eşantion incluzând consumatori persoane fizice,
reprezentativ din punct de vedere demografic la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.
638. O sursă obiectivă de informaţii care poate fi avută în vedere pentru identificarea cotelor folosite
în structurarea unui eşantion incluzând întreprinderi, reprezentativ la nivel naţional, este:
a) Anuarul Statistic al României;
b)Buletinul lunar al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;
c) Raportul anual al Băncii Naţionale a României;
d)Studiul naţional BRAT de audienţă al tirajelor publicaţiilor cotidiane şi periodice.
639.Pentru a construi un eşantion reprezentativ în raport cu „vârsta" folosind pentru eşantionare metoda
cotelor şi ştiind că structura colectivităţii investigate în raport cu acest criteriu este „18-30 de ani" - 21%,
31-45 de ani" - 23%, „46-60 dc ani" - 27% şi „peste 60 de ani" - 29 % iar dimensiunea calculată a
eşantionului este de 500, numărul de unităţi de observare din fiecare dintre cele patru categorii va fi, în
ordine, de:
a) 125, 125, 125, 125; c) 105, 115, 135, 145;
b) 150, 150, 100, 100; d) 210, 230, 270, 290.
640. Trei criterii demografice utilizabile pentru construirea unui eşantion reprezentativ la nivel naţional
folosind metoda cotelor sunt:
a) mediul de reşedinţă, stilul de viaţă şi vârsta;
b)mărimea veniturilor, nivelul de instruire şi sexul;
c) frecvenţa, locurile şi motivele cumpărării;
d)profesia, regiunea geografică şi starea civilă.
642.Identificarea de către cercetător, pe baza unor raţionamente specifice, a unui număr de respondenţi
care vor fi intervievaţi şi care, la rândul lor, vor recomanda alţi respondenţi cercetătorului până la
atingerea dimensiunii eşantionului constituieprincipiul de funcţionare al eşantionării prin:
a) metoda bulgărelui de zăpadă; c) metoda pasului mecanic;
b)metoda cotelor; d) metoda sistematică aleatoare.
645.Diferenţa principală între metoda bulgărelui de zăpadă şi eşantionarea orientată se referă la:
a) selecţia absolut aleatoare a unităţilor dc observare care vor fi incluse în structura eşantionului;
b) apelarea sau neapelarea la recomandările celor deja intervievaţi pentru restul respondenţi lor;
c) probabilitatea de garantare a rezultatelor cercetării;
d) scopul general, obiectivele şi ipotezele cercetării aflată în desfăşurare.
646.Atunci când domeniul investigat este definit şi cercetătorul stabileşte un spaţiu şi un moment în care
cercetarea propriu-zisă urmează să se desfăşoare (dc cele mai multe ori spaţiile fiind chiar sediul firmei
sau spaţiile comerciale ale acesteia iar momentele fiind cele în care nevoia pentru a obţine anumite
informaţii este stringentă), metoda de eşantionare cea mai convenabilă este:
a) metoda cotelor; c) eşantionarea ad-hoc;
b) eşantionarea stratificată; d) eşantionarea multistadială.
647.Numeroasele metode de analiză a datelor în cercetările de marketing pot fi grupate după criterii
foarte diferite, cum sunt:
a) tipul de scală utilizat; c) natura relaţiei dintre eşantioane;
b)numărul cşantioanelor cercetate; d) toate cele de mai sus.
648.Unul din următoarele criterii nu stă Ia baza grupării metodelor de analiză a datelor în cercetările de
marketing:
a) numărul cşantioanelor cercetate; c) natura relaţiei dintre eşantioanele investigate;
b) tendinţa centrală a variabilelor considerate; d) numărul variabilelor considerate.
654. Care este valoarea coeficientului de contingenţă, corespunzător unei cercetări selective,
desfăşurate pe un eşantion de 1000 de persoane, în condiţiile în care valoarea calculată a lui x2 este
6,58, iar probabilitatea de garantare a rezultatelor este 0,95, pentru care valoarea t = 1,96?
a) 1,41; b)0,22; c)-0,27; d) 0,08.
655. Pentru un tabel de contingenţă de tipul 3x3 coeficientul de contingenţă calculat
poate lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b)(0, 707); c) [0, 0,816]; d) [0, 0,705].
661. Pentru aplicarea cu succes a testului 2 אּtrebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
I) numărul subeşantioanelor independente să fie mai mare de trei; 2) numărul subeşantioanelor
independente să fie mai mic de trei; 3) frecvenţele ce rezultă din observare trebuie să aibă valori mici; 4)
efectivul colectivităţii cercetate să fie de cel puţin 40 de unităţi; 5) efectivul colectivităţii cercetate să fie
de cel mult 40 de unităţi; 6) mai mult de două subeşantioane să fie independente; 7) frecvenţele ce
rezultă din observare nu trebuie să aibă valori prea mici; 8) efectivul colectivităţii cercetate să fie de
1000 de unităţi
a) 1,3,4; b) 2,5,7; c) 4,6,7; d) 6,7,8.
662. Coeficientul de contingenţă calculat pentru un tabel de contingenţă de tipul 2x2 poate lua valori
în intervalul:
a) (-1, +1]; b)(0, 0,707); c) [0, 0,707]; d) (0, 1].
663. Pentru testarea gradului de semnificaţie a diferenţelor de opinie între mai mult de două
subeşantioane independente, se poate utiliza:
a) testul 2 ;אּb) testul U; c) testul Fisher; d) testul Durbin-Watson.
664. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de contingenţă maxim poate fi:
a) +1; b) 0,816; c) 0,707; d) 0,806.
665. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie Pearson calculat poate lua
valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b) [0,0,816]; c) [0, +1]; d) [0, 0,705].
666. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 3x3, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui
Spearman calculat poate lua valori în intervalul:
a) [0, +1]; b) [0, 0,816]; c)[-1,+ 1]; d) [0,0,7051]
667. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul de corelaţie a rangurilor al lui Kendall
calculat poate lua valori în intervalul:
a) [-1, +1]; b)(0, 0,304); c) [0, +1]; d) [0, 0,705].
668. Pentru un tabel de contingenţă, de tipul 2x2, coeficientul <I> a lui Cramer poate lua valori în
intervalul
a) [0, +1]; b) [0, 0,500]; c)[-1, +1]; d)[-1, 0].
669. Cu ocazia lansării pe piaţa Bucureştiului a produsului ROCOCO, s-a efectuat un sondaj in rândul
consumatorilor, pe un eşantion de 1200 de persoane. In urma centralizării rezultatelor, s-a stabilit
următoarea repartizare a subiecţilor investigaţi, pe grupe de vârstă, în funcţie de modul de apreciere a
noului produs supus investigării:
Aprecieri Grupa de vârsta
Sub 25 ani 25-60 ani peste 60 ani
-Favorabile 193 232 139
-Nefavorabile 230 241 165
Pentru evaluarea semnificaţiei diferenţelor între subgrupele eşantionului s-a folosit testul 2 • אּCare este
valoarea calculată a lui 2 אּ
a) 2,503; b) 1,457; c) 1,401; d)-1,403.
671. în condiţia aplicării testului 2 אּ. pentru studierea semnificaţiei statistice a diferenţei de opinie
dintre subiecţii cuprinşi în trei subeşantioane ( sub 18 ani, 18-45 ani, peste 45 ani) asupra preferinţelor
faţă de un produs electronic (preferă, nu preferă, nedecişi), numărul de grade de libertate aferente valorii
tabelate a Iui % este:
a) 3; b)4; c) 5; d)6.
672. într-o cercetare de piaţă ce urmăreşte studierea modului de apreciere a
deodorantului Roua în funcţie de vârstă, s-a utilizat testul 2 אּValoarea calculată a lui
2
אּ este 5,995, iar cea tabelată pentru un nivel de semnificaţie de 0,05 si 2 grade de
libertate este tot 5,995.în acest caz:
a) ipoteza nulă se acceptă;
b) nu există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere a deodorantului;
c) ipoteza nulă nu se acceptă;
d) există diferenţe în funcţie de vârstă în modul de apreciere al produsului, dar sunt nesemnificative.
673. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală nemetrică:
a) regresia multiplă;
b) analiza discriminantului liniar multiplu;
c) analiza canonică;
d) analiza structurilor latente.
675. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală metrică:
a) analiza discriminantului liniar multiplu; c) analiza factorială;
b) analiza canonică; d) analiza structurilor latente.
676. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu o scală ncmetrică:
a) analiza nemetrică multidimensională; c) analiza canonică;
b) analiza discriminantului neliniar de ordinul k; d) analiza post factorială.
677. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor,
în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală metrică:
a) regresia multiplă; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza ortogonală.
678. Metoda statistică multivariată care permite, prin experimente, să controleze variaţia influenţei
factorilor independenţi şi să estimeze efectele acestor variaţii asupra variabilei dependente poartă
numele de:
a) scalare metrică multidimensională; c) analiza multivariată a variaţiei;
b) analiza structurilor latente; d) analiza factorială.
679. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
dependenţelor, în cazul în care variabilele dependente sunt măsurate cu o scală
metrică:
a) analiza ADC/PERT; c) analiza factorială;
b) analiza multivariată a variaţiei; d) analiza regresională.
680. Metoda statistică multivariată de cercetare a relaţiei dintre o variabilă dependentă, măsurată cu
ajutorul unei scale metrice şi două sau mai multe variabile independente poartă numele de:
a) metoda regresiei multiple; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza factorială.
681. Care din următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor,
în cazul în care există o singură variabilă dependentă, măsurată cu o scală nemetrică:
a) analiza sistemelor de ecuaţii simultane; c) analiza factorială;
b) analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza structurilor latente.
682.Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea dependenţelor,
în cazul mai multor variabile dependente măsurate în scală nemetrîcă?
a) analiza canonică; c) analiza grupurilor;
b) analiza structurilor latente; d) analiza morfologică.
683.Care dintre următoarele metode statistice multivariate este utilizată pentru studierea
interdependenţelor, în cazul în care variabilele sunt măsurate cu ajutorul unei scale metrice?
a) scalarea metrică multidimensională; c) analiza drumului critic;
b) analiza structurilor amorfe; d) analiza bivariată.
685. Metoda statistică multivariată de estimare a relaţiei dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic
sau multihotomic şi combinaţii liniare a două sau mai multe variabile independente, măsurate cu ajutorul
unei scale metrice poartă numele de:
a) metoda discriminantului liniar multiplu; c) analiza structurilor latente;
b) scalare metrică multidimensională; d) analiza morfologică.
686. O diferenţă între metoda regresiei multiple şi metoda discriminantului liniar multiplu este dată de:
a) numărul de variabile dependente considerate;
b)tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilei dependente;
c) tipul de scală utilizat pentru măsurarea variabilelor independente;
d)tipul relaţiei dintre variabile.
687. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la analiza canonică este adevărată:
a) este o metodă de studiere a interdependenţelor dintre variabile;
b)operează cu o singură variabilă independentă, măsurată pe o scala nemetrică;
c) atât variabilele independente cât şi cele dependente pot fi măsurate cu scale metrice sau nemetrice;
d) studiază relaţia liniară dintre o variabilă dependentă şi un grup de variabile independente.
*
688. Domeniul în care s-a consacrat analiza grupurilor este:
a) poziţionarea; c) segmentarea pieţei;
b) cercetarea calitativă; d) analiza conjuncturii pieţei.
689. în cazul analizei structurilor latente, nu este valabilă afirmaţia:
a) analiza structurilor latente este o metodă relativ nouă;
b)analiza structurilor latente realizează obiective urmărite de analiza factorială;
c) analiza structurilor latente operează cu unele demersuri specifice analizei grupurilor;
d) variabilele supuse analizei sunt măsurate pe o scala metrică.
690. Construirea unui spaţiu pcrccptual în care sunt reprezentaţi stimul» în funcţie de modul în care
sunt percepuţi de către subiecţii cercetaţi este un demers speciile:
a) regresiei multiple; c) analizei canonice;
b) metodei discriminantului liniar multiplu; d) scalarii multidimensionale.
691. Unul din indicatorii tendinţei centrale - media geometrică - se poate calcula în cazul datelor
provenite din scale:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
692. Valoarea modală - primul indicator al tendinţei centrale - se poate calcula în cazul datelor
provenite numai din scale:
a) metrice; b) nemetrice; c) metrice şi nemetrice; d) comparative.
693. Al doilea indicator al tendinţei centrale - mediana - se poate calcula în cazul datelor provenite din
scale:
a) ordinale; b) interval; c) proporţionale; d) toate cele de mai sus.
694. în cazul datelor provenite din scale interval şi proporţionale pot fi calculaţi următorii indicatori ai
tendinţei centrale:
a) valoarea modală (grupul modal); c) media aritmetică;
b)mediana; d) toţi cei de mai sus.
696. în cazul scalelor nominale pentru caracterizarea variaţiei pot fi utilizaţi următorii indicatori:
a) amplitudinea variaţiei, procentele; c) distribuţia de frecvenţe, procentele;
b)cuartilele, decilele, centilele; d) abaterea medie, procentele.
698. Corelaţia phi se poate folosi pentru a caracteriza gradul de asociere intre două variabile:
a) nominale; b) ordinale; c) interval; d) proporţionale.
700. Pentru testarea gradului de semnificaţie a două variabile nominale, în cazul a două eşantioane
independente se poate utiliza testul:
a) Student; b) Fisher; c) McNemar; d) 2 אּ
701. „Corecţia pentru continuitate" care se aplică unor date în formă discretă, pentru a obţine o mai
mare exactitate este cunoscută sub numele de:
a) corecţia lui Cochran; c) corecţia lui Kruskal;
b) corecţia lui Yates; d) corecţia lui Goodman.
702. Dacă suma frecvenţelor unui tabel de contingenţă, N < 20, gradul de semnificaţie a asocierii
dintre două variabile nominale se evaluează cu ajutorul testului:
a) 2 ;אּ b) Student; c) probabilităţii exacte a lui Fisher; d) Fisher.
703. Pentru testarea gradului de semnificaţie a asocierii dintre variabile nominale provenind de la mai
mult de două subeşantioanc independente se apelează la:
a) testul probabilităţii exacte a lui Fisher; c) testul McNemar;
b) testul Student; d) testul 2 אּ
704. Pentru măsurarea gradului de asociere între variabilele unui tabel de contingenţă
cu orice număr de rânduri sau coloane se poate utiliza:
a) coeficientul de corelaţie rphi c) coeficientul de contingenţă C;
b) coeficientul de corelaţie a rangurilor; d) coeficientul de corelaţie al lui Pearson.
705. In cazul a două eşantioane dependente, pentru a evalua semnificaţia schimbărilor de opinie de la
o măsurare la alta, înainte şi după aplicarea factorului experimental, este necesară utilizarea testului:
a) 2 ;אּ b) Student; c) McNemar; d) Fisher.
706. în cazul a două eşantioane dependente, dacă frecvenţa care se aşteaptă să rezulte conform
ipotezei nule, respectiv '/2(a + d) are valoarea < 5 în locul testului McNemar se va utiliza:
a) testul probabilităţii exacte al lui Fisher; c) testul binomial;
b) testul Cochran: d) testul Student.
707. Pentru măsurarea gradului de asociere dintre rangurile alternativelor considerate pentru două
variabile ordinale se poate utiliza:
a)coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul de
corelaţie al lui Pearson.
708. Pentru cercetarea relaţiilor de asociere sub forma relaţiilor dintre variabilele de tip ordinal se
apelează la:
a)coeficientul de contingenţă C; c) coeficientul de corelaţie al lui Spearman;
b) coeficientul de corelaţie rphi; d) coeficientul y al lui Goodman şi
Kruskal.
712. Pentru măsurarea relaţiei liniare dintre o variabilă dependentă de tip dihotomic (cu două stări)
sau multihotomică (cu mai mult de două stări), deci măsurată cu ajutorul unei scale nemetrice şi
combinaţii liniare ale mai multor variabile independente pentru măsurarea cărora s-a folosit o scală
metrică se poate utiliza:
a) metoda regresie multiple: c) analiza multivariată a variaţiei;
b)metoda discriminantului liniar multiplu; d) analiza canonică.
713. Proiectările factoriale, pătratele latine, pătratele greco-latine sc folosesc pentru a realiza:
a)analiza structurilor latente; c) analiza multivariată a variaţiei;
b)analiza discriminantului liniar multiplu; d) analiza grupurilor.
714. Pentru studierea relaţiei liniare dintre un grup de variabile dependente şi un grup
de variabile independente şi unele şi altele putând fi măsurate cu ajutorul unor scale
metrice sau nemetrice sc poate utiliza:
a) analiza structurilor latente; c) analiza grupurilor;
b) analiza canonică; d) analiza multivariată a variaţiei.
715. Cercetarea legăturilor de interdependenţă dintre mai multe variabile cu ajutorul cărora se
caracterizează un anumit fenomen, prin reducerea (condensarea) volumului datelor cuprinse în
variabilele iniţiale şi constituirea unui set mai mic de dimensiuni
urmărindu-se o pierdere minimă de informaţii se poate realiza cu metoda de:
a)analiză factorială; c) analiză canonică;
b)analiză a grupurilor; d) analiză multivariată a variaţiei.
716. Grupul de metode statistice multivariate de clasificare a componentelor unei mulţimi eterogene
(consumatori, produse, întreprinderi etc.) în grupuri omogene, având la bază un anumit criteriu poartă
denumirea de:
a) analiză factorială; c) analiza grupurilor;
b)analiză canonică; d) analiza structurilor latente.
721. Coeficientul de lisaj a, utilizat în metoda nivelării exponenţiale, asigură o nivelare considerabilă,
dacă tinde spre:
a) -1; b) 0; c) 0,4; d)+1
725. Metoda nivelării exponenţiale duble este recomandată în situaţiile în care scria dinamică posedă
în configuraţia sa:
a) o tendinţă liniară; c) o tendinţă sezonieră;
b) o tendinţă pozitivă; d) o tendinţă semilogaritmică.
726. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun patru tipuri de
componente posibile. Care din componentele enumerate mai jos nu fac parte din această configuraţie:
a) componenta orizontală; c) componenta sezonieră;
b) componenta de trend (tendinţă); d) componenta aleatoare (întâmplătoare).
727. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos nu fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda mediilor mobile ponderate; c) metoda Hoit cu doi parametrii;
b) metoda Brown cu un parametru; d) metode autoregresive.
729. Metodele de previziune autoadaptive permit stocarea doar a previziunii anterioare, a valorii
observate din perioada anterioară, precum şi modelul matematic propriu-zis. Care dintre metodele
enumerate mai jos fac parte dintre metodele autoadaptive:
a) metoda termenului maxim ;
b) metoda raportului între perioade succesive;
c) metoda Wintercu tendinţă şi sezonalitate:
d) metode gravitaţionale.
730. Pentru situaţiile in care seria dinamică arc o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin
superior, tară a prezenta sezonalităţi. se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială cu doi parametrii a lui Hoit;
b) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
c) nivelarea exponenţială a lui VVinter;
d) metoda lui Morlat şi Bachelet.
731. Metodele de previziune bazate pe descompunerea seriilor dinamice presupun izolarea, cu cît
mai mare acurateţe, a fiecărei componente. Care dintre metodele enumerate mai jos nu fac parte dintre
metodele de descompunere:
a) metoda lui Shiskin; c) metoda Callot;
b) metoda Buys-Ballot; d) tehnica scenariilor.
732. Pentru situaţiile în care seria dinamică are o configuraţie cu tendinţă, fără a
prezenta sezonalităţi, se recomandă metoda de nivelare exponenţială de previziune:
a) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b) nivelarea exponenţială a lui Winter;
c) nivelarea exponenţială dublă;
d) metoda Hoit cu doi parametrii.
733. Pentru situaţiile în care seria dinamică este caracterizată de sezonalitate, se utilizează metoda
nivelării exponenţiale:
a) pătratice a lui Brown; c) metoda lui Morlat şi Bachelet;
b) cu doi parametrii a lui Hoit; d) modelul lui Winter.
740. Metoda calitativă de previziune prin care se compară configuraţii istorice cu situaţii existente, în
vederea previzionării dezvoltării viitoare poartă numele de:
a) tehnica Forrester; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica Brainstorming; d) tehnica comparaţiilor istorice.
741. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează un consens de opinii din partea unui grup
de experţi, solicitaţi să facă previziuni în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica scenariilor;
b) tehnica Brainstormine; d) tehnica Forrester.
742. Metoda calitativă de previziune prin care valoarea previzională rezultă printr-un algoritm specific
de ponderare a stărilor naturale ale evoluţiei unui fenomen cu probabilităţile corespunzătoare poartă
numele de:
a) metoda arborilor de pertinenţă;
b) metode bazate pe teoria creativităţii;
c) tehnica analogiilor;
d) metode bazate pe teoria utilităţii.
744.Societatea comercială ALFACOM S.R.L. a lansat pe piaţa românească noul produs cosmetic
"Geromel" destinat persoanelor vârstnice. Produsele concurente sunt "Plantsen" şi "Natur". Pentru a
determina modificările în privinţa preferinţelor şi loialităţii consumatorilor faţă de cele trei produse,
societatea a organizat o cercetare longitudinală, pe un panel de 1000 de cumpărători. Rezultatele
cercetărilor efectuate în
746.Metodele calitative de previziune mai sunt cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea:
a)metode logice; c) metode analogice;
b) metode tehnologice; d) metode fenomenologice.
747. Metoda lanţurilor Markov se înscrie în categoria metodelor de:
a)previziune statică a cotei de piaţă;
b) descompunere a seriilor dinamice;
c)previziune dinamică a cotei de piaţă;
d) studiere a relaţiilor cauzale dintre fenomene.
748. Pentru previzionarea evoluţiei pieţei produsului X, subiectului intervievat i se solicită să facă trei
estimări asupra vânzărilor: optimistă, pesimistă şi cea mai probabilă. Valorile atribuite de acesta au fost:
400 mld lei, 100 mld lei şi 220 mld lei. Valoarea previzionată a vânzărilor produsului X este:
a) 170 mld. lei; b) 230 mld lei; c) 240 mld lei; d) 235 mld. lei.
749. Metodele de tip gravitaţional se încadrează în categoria uneia dintre următoarele metode de
previziune:
a) cauzale; b) bazate pe analiza seriilor dinamice;
c) calitative de previziune; d) endogene.
750. Care dintre următoarele afirmaţii, privind metoda modificării procentuale nu este adevărată:
a)metoda modificării procentuale este indicată a fi folosită atunci când seria dinamică posedă pe termen
lung o tendinţă pozitivă sau negativă;
b) metoda modificării procentuale urmăreşte să evalueze schimbarea procentuală a variabilei
analizate între perioade succesive de timp;
c)metoda modificării procentuale ţine seama de valoarea cea mai recentă a variabilei ce se
previzionează;
d) metoda modificării procentuale operează cu media indicilor care exprimă
modificarea procentuală a variabilei de la o perioadă la alta.
751. în utilizarea mediilor mobile ca metodă de previziune, se recomandă luarea în calcul a unui
număr mai mic de perioade atunci când:
a) perioadele cele mai recente au o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b) seria dinamică prezintă variaţii aleatoare pe intervale mari de timp;
c) seria dinamică are o anumită configuraţie, iar variaţiile aleatoare sunt mai bruşte şi pe intervale mici
de timp;
d) nici una dintre variantele menţionate.
753. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la metoda nivelării exponenţiale nu este adevărată:
a) valorile de istoric ale seriei dinamice sunt ignorate;
b) ponderile aplicate fiecărei valori observate trecute descresc exponenţial;
756. Metoda calitativă de previziune prin care se realizează sesiuni în grup de "stimulare a creativităţii",
conduse după reguli simple, precise şi obligatorii pentru toţi membrii şi care stimulează idei şi soluţii
inedite privind nivelurile previzionate în legătură cu evoluţia unei anumite variabile poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) tehnica analogiilor;
b) tehnica brainstorming; d) tehnica Forrester
757. Considerând nivelul teoriei statistice care stă la baza fiecărei metode cantitative de previziune,
se disting:
a) metode cantitative endogene şi metode exogene;
b) metode de analiză a seriilor dinamice şi metode cauzale;
c) metode informate şi metode formale;
d) metode formale şi metode calitative.
758. Metodele cauzale de previziune se mai numesc:
a) metode formale; c) metode de analiză a seriilor dinamice;
b) metode exogene; d) metode endogene.
760. Metodele calitative dc previziune sunt cunoscute în literatura de specialitate sub denumirea de:
a) metode informale; c) metode tehnologice;
b) metode obiective; d) metode endogene.
761. Dacă prezentul unei variabile se constituie ca punct de plecare, iar conturarea viitorului se
realizează într-un mod euristic, adesea prin considerarea tuturor posibilităţilor existente, previzionarca sc
face din perspectivă:
a) normativă; b) exploratorie; c) cantitativă; d) cauzală.
762. Dacă se formulează, mai întâi, obiectivele de viitor, după care se evaluează în ce măsură
acestea pot fi realizate, date fiind resursele tehnologice şi restricţiile existente în prezent, previzionarea
se face din perspectivă:
a) exploratorie;
b) cauzală;
c) normativă;
d) cantitativă.
763. Metodele de previziune care folosesc doar cea mai recentă informaţie existentă şi presupun că
în perioada următoare nivelurile actuale vor rămâne neschimbate se numesc:
a) metode bazate pe mediile mobile; c) metode de analiză a seriilor dinamice; :
b) metode naive; d) metode calitative de previziune.
764. Când scria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă pozitivă, metod modificării procentuale
conduce la:
a) previziuni false; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni exacte.
765. Când seria dinamică posedă, pe termen lung, o tendinţă negativă, metoda modificării procentuale
conduce la:
a) previziuni exacte; b) subestimări; c) supraestimări; d) previziuni false.
766. Dacă, in seria dinamica este vizibilă şi o anumită tendinţă, pentru realizarea previziunii se
recomandă:
a) metodele naive; c) metoda modificării procentuale mobile;
b) metoda modificării procentuale; d) metoda mediilor mobile.
767. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calculul mediilor mobile este mai mare, cu
atât perioadele mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionale;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
768. Cu cât numărul perioadelor utilizate în calcului mediilor mobile este mai mic, cu atât perioadele
mai recente au:
a) o pondere mai mică în influenţarea valorii previzionate;
b)o pondere mai mare în influenţarea valorii previzionate;
c) o pondere echivalentă în influenţarea valorii previzionate;
d)o pondere egală în influenţarea valorii previzionate.
769. Pentru orizonturile scurte ale unor serii dinamice relativ staţionare, pentru
realizarea de previziuni, deosebit de atractivă este:
a) metoda modificării procentuale; c) metoda mediilor mobile;
b)metoda modificării procentuale mobile; d) metoda mediilor mobile duble.
770. In cazul seriilor dinamice care în configuraţia lor prezintă o tendinţă liniară, pentru realizarea dc
previziuni se recomandă:
a) metoda mediilor mobile duble;c) metoda modificării procentuale;
b)metoda mediilor mobile; d) metoda modificării procenluale mobile.
771. Metoda nivelării exponenţiale are unele similitudini conceptuale cu:
a) metoda mediilor mobile; c) metoda modificării procentuale;
b) metoda mediilor mobile duble;d) metoda modificării procentuale mobile.
772. în cazul metodei nivelării exponenţiale, determinarea celei mai corespunzătoare valori a lui α
(cea care minimizează abaterea medie pătratică a previziunii) se realizează prin:
a) metoda celor mai mici pătrate: c) metoda punctelor alese;
b) încercări repélate: d) metoda comparaţiilor perechi.
775. în cazul în care seria dinamică are o configuraţie asemănătoare cu o curbă de ordin superior,
fără a prezenta sezonalităţi, pentru realizarea previziunilor se recomandă:
a) nivelarea exponenţială a lui Winter; c) nivelarea exponenţială pătratică a lui Brown;
b)nivelarea exponenţială a lui Hoit; d) toate cele de mai sus.
776. Obiectivul urmărit de metodele de descompunere a seriilor dinamice îl reprezintă izolarea cu căt
mai mare acurateţe a fiecărei componente a seriei dinamice, în ordinea următoare:
a) tendinţă, sezonalitate, ciclicitate şi componenta aleatoare;
b)sezonalitate, tendinţă, ciclicitate şi componenta aleatoare;
c) ciclicitate, sezonalitate, tendinţă şi componenta aleatoare;
d)ciclicitate, sezonalitate, componenta aleatoare şi tendinţă.
787. Metoda care permite realizarea de previziuni prin ataşarea de probabilităţi diferitelor niveluri ale
variabilei previzionate poartă numele de:
a) metoda PERT derivat; c) metoda estimărilor de grup;
b) metoda bazată pe teoria utilităţilor; d) metoda lanţurilor Markov.
789. După opinia multor specialişti, cea mai utilizată metodă calitativă de previzionare este:
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.
790. Metoda de previziune care presupune reunirea grupului de experţi solicitaţi şi care trebuie să
ajungă la un consens în ceea ce priveşte previziunea variabilei investigate poartă numele de :
a) teoria deciziei; b) estimările de grup; c) tehnica Delphi; d) analogiile.
791. Metoda de previziune care face posibilă conversiunea opiniilor despre valorile
extreme şi valorile cele mai probabile ale subiectului investigat în indicatori ai
tendinţei centrale şi ai variaţiei, poartă numele de:
a) tehnica Delphi; c) metoda bazată pe teoria utilităţilor;
b)metoda PKRT derivat; d) teoria deciziei.
792. Metoda calitativă cu ajutorul căreia se pot realiza previziuni bazate pe abordări calitative poartă
numele de:
a) teoria deciziei; c) metoda analogiilor;
b)tehnica Delphi; d) metoda estimărilor de grup.
793. Raportul de cercetare care pune accentul pe descrierea amănunţită a metodologiei folosite se
numeşte:
a) raport primar; b) raport secundar; c) raport tehnic; d) raport popular.
802. Glosarul termenilor de specialitate se include în una dintre următoarele secţiuni ale raportului de
cercetare:
a) metodologia cercetării; c) anexe;
b) rezultatele cercetării; d) bibliografic.
807. Folosirea în scopuri diferite de cel al cercetării în cauză a datelor personale, fără consimţământul
respondentului, reprezintă o încălcare a dreptului la:
a) voluntariat; b) confidenţialitate; c) siguranţă; d) informare.
808. In cadrul Legii 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire Io prelucrarea datelor cu
caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, dreptul de intervenţie asupra datelor:
a) dă posibilitatea persoanei iu cauză de a se opune, din motive întemeiate, prelucrării datelor care o
vizează;
b) dă posibilitatea persoanei vizate dc a cere rectificarea, actualizarea, ştergerea, transformarea oricăror
date considerate incomplete sau inexacte:
c) vizează posibilitatea fiecărei persoane afectată de prelucrarea datelor cu caracter personal de a se
adresa justiţiei;
d) dă dreptul oricărei persoane de a cere anularea unor decizii juridice ce au avut la bază prelucrarea
datelor cu caracter personal.
809. în conformitate cu Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, autoritatea de supraveghere şi control a
prelucrării datelor cu caracter personal este:
a) Oficiul Concurenţei; c) Avocatul Poporului;
b)Consiliul Concurenţei; d) Consiliul Naţional al Audiovizualului.
3.Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile demografice. în rândul
acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială; c) influenţa între persoane;
b)consumul ridicat de produse alimentare; d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
4.Printre aspectele calitative care ţin de politica de distribuţie, CMK. are în vedere cunoaşterea, printre
altele, a:
a) unor aspecte temporale ale cumpărării; c) obiceiurilor de cumpărare;
b) criteriilor de alegere a furnizorilor; d) percepţiei reclamelor.
5.Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) cunoaşterea gradului de înzestrare a populaţiei cu bunuri de uz îndelungat;
b)explorarea şi identificarea conceptelor de produse sau servicii;
c) cunoaşterea intenţiilor de cumpărare a unor bunuri sau servicii;
d)cunoaşterea gradului de utilizare a serviciilor publice.
7.Ca tehnică a cercetării calitative, interviul de profunzime sau interviul de tip intensiv are, de regulă, o
durată de:
a) aproximativ IS minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 30 de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.
11. Printre aspectele calitative care ţin de politica de produs, CMK are în vedere cunoaşterea, printre
altele, a:
a) frecvenţei cumpărării;
b)cantităţilor cumpărate;
c) gradului de penetrare pe piaţă a mărcilor;
d)reacţiilor consumatorilor la diferiţi stimuli de marketing.
12.Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) obţinerea de informaţii necesare studiilor de analiză multivariată a unor opinii sau motive;
b)cunoaşterea proporţiei populaţiei interesate în reconversia profesională;
c)cunoaşterea gradului de penetrare a telefoniei celulare;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
13.Rezultatele studiilor calitative de marketing:
a) pot fi integrate ca atare în decizii complexe de marketing;
b)pot fi integrate in decizii complexe de marketing numai dacă sunt redresate;
c) pot fi integrate în decizii complexe de marketing numai prin validare, pe baza unor studii cantitative;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
14.Ca tehnică a cercetării calitative, interviurile de grup sau discuţiile de grup au, de regulă, o durată de:
a) aproximativ 15 minute; c) aproximativ 60 de minute;
b)aproximativ 20 - 30 de minute; d) aproximativ 2 - 3 ore.
15.Consumatorii cuprinşi într-o cercetare de tip calitativ sunt selectaţi:
a) pe baza unui model aleator; c) pe baze neprobabiliste:
b)pe baza unui model pe cote: d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
16. In prezent, specialiştii din marketing şi psihosociologie sunt aproape unanimi în a recunoaşte
existenţa a 6 mari clase de motive, printre care se numără:
a) dorinţa de a controla sau influenţa alte persoane;
b) dorinţa de a călători;
c) înclinaţia spre economii;
d) înclinaţia spre cheltuieli.
17. Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile comportamentale. în
rândul acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială;
b) consumul ridicat de produse alimentare;
c) influenţa între persoane;
d) nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
18. Printre aspectele calitative care ţin de politica promoţională, CMK arc în vedere cunoaşterea,
printre altele, a:
a) imaginii firmelor şi a mărcilor;
b) gradului de acceptare a diferitelor niveluri de preţ;
c) intenţiilor de cumpărare;
d) obiceiurilor de cumpărare.
19. Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) cunoaşterea gradului de înzestrare a populaţiei cu bunuri de uz îndelungat;
b) testarea unor chestionare ce urmează a fi folosite în studii cantitative;
c) cunoaşterea intenţiilor de cumpărare a unor bunuri sau servicii;
d) cunoaşterea gradului de utilizare a serviciilor publice.
21. Ca tehnică a cercetării calitative, interviul grilei repertoar se mai numeşte, după numele autorului
său, şi:
a)grilaKish; c) grila Kelly;
b) grila Cocran - Orcutt; d) grila Kenwood.
24. Pentru a studia motivele consumatorilor sunt avute în vedere şi variabile situaţionale. în rândul
acestora se numără, printre altele:
a) clasa socială;
b)consumul ridicat de produse alimentare;
c) influenţa între persoane;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
25. Printre aspectele calitative care ţin de politica de preţ, CMK arc în vedere cunoaşterea, printre altele,
a:
a) frecvenţei cumpărării;
b)cantităţilor cumpărate;
c) gradului de penetrare pe piaţă a mărcilor;
d)relevanţei pentru consumatori a conceptului preţ / calitate.
26. Specialiştii au identificat mai multe exemple cu caracter general, care impun utilizarea diferitelor
tehnici ale cercetării calitative. Printre acestea se numără, printre altele:
a) stabilirea ordinii de importanţă, pentru consumatori, a unor variabile comportamentale sau din
câmpul psiho-social;
b)cunoaşterea proporţiei populaţiei interesate în reconversia profesională;
c) cunoaşterea gradului de penetrare a telefoniei celulare;
d)nici una dintre variantele a, b, c de mai sus.
32. în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul '"smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 14 produse şi 110 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai
pentru 7 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 45 observaţii / produs; c) 55 observaţii / produs;
b)50 observaţii / produs; d) 60 observaţii / produs.
33. Peter Sampson plasează in rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu,
printre altele:
a) bariere de politeţe; c) bariere ale iraţionalităţii;
b)bariere psihologice; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
34.Care dintre următoarele tehnici de depăşire a dificultăţilor situaţiilor de interviu se bazează pe Testul
Apercepţiei Tematice?
a) completarea de caricaturi sau de desene animate;
b)desenarea unor imagini;
c) interpretarea unor imagini;
d)testul listelor de cumpărături.
35.Care dintre tehnicile de mai jos - destinate surmontării dificultăţilor situaţiilor de interviu - permite
conturarea atributelor produsului sau mărcii "ideale"?
a) testul Marţianului; c) testul listelor de cumpărături;
b)testul rolului repetiţiei / Abelson; d) testul Magicianului.
36.Există tehnici care depăşesc limitele interviurilor calitative de marketing şi care se suprapun unor arii
ale cercetării cantitative. Printre acestea se numără şi:
a) articol pentru folosire; c) tehnica Forrester;
b)testul % ; d) histograma.
39.în cazul aplicării unor interviuri scurte, de lipul "smulgerii" dc informaţii, dacă se iau in considerare 12
produse şi 98 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai pentru 6 produse,
câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 44 observaţii / produs; c) 54 observaţii / produs;
b)49 observaţii / produs; d) 59 observaţii / produs.
40.Peter Sampson plasează în rândul barierelor de comunicare întâlnite în situaţiile de interviu, printre
altele:
a) bariere sociale; c) bariere ale iraţionalităţii;
b) bariere ale gradului de conştientizare; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
41.Care dintre următoarele tehnici folosite pentru depăşirea dificultăţilor situaţiilor de interviu se aplică
pentru cunoaşterea şi evaluarea fidelităţii consumatorilor faţă de produse sau mărci?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.
42.Care dintre tehnicile de mai jos - destinate surmontării dificultăţilor situaţiilor de interviu - permite
poziţionarea mărcilor reale disponibile pe piaţă, prin prisma "distanţei" faţă de marca "ideală"?
a) testul Marţianului; c) testul asocierii de cuvinte;
b)testul Magicianului; d) tehnica rolului repetiţiei / Abelson.
43.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare, în
funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativilale cerut;
b)obiectivele urmărite;
c) marja de eroare;
d)probabilitatea cu care se garantează rezultatele.
44.Pentru realizarea unei discuţii de grup, în cazul consumatorilor obişnuiţi, ar fi de preferat ca numărul
de participanţi să fie de:
a) 5-6 persoane; c) 9-10 persoane;
b) 7-S persoane; d) 11-12 persoane.
45.în cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în considerare 14
produse şi 90 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai pentru 7 produse,
câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 40 observaţii / produs; c) 50 observaţii / produs;
b)45 observaţii / produs; d) 55 observaţii / produs.
46. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul maxim al stimulilor de marketing
introduşi în cercetare trebuie să fie de:
a) 20 stimuli; b) 25 stimuli; c)30stimuli; d) 35 stimuli.
47. A. M. Oppcnheim plasează în rândul dificultăţilor întâlnite în situaţiile de interviu, printre altele:
a) bariere psihologice; c) bariere de limbaj;
b)bariere ale iraţionalităţii; d) bariere sociale.
48. Testul asocierii de cuvinte - ca tehnică de depăşire a dificultăţilor situaţiilor de interviu - se poate
aplica într-una dintre următoarele variante:
a) asociere de cuvinte sinonime; c) asociere liberă de cuvinte;
b)asociere de cuvinte antonime; d) nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
49. Cel mai adesea, testul listelor dc cumpărături se aplică în varianta care cuprinde:
a) 2 liste; b) 3 liste; c) 4 liste; d) 5 liste.
50.Tehnicile specifice cercetării de marketing de tip calitativ îmbracă numeroase forme de aplicare, în
funcţie de (printre altele):
a) nivelul de reprezentativitate cerut;
b)probabilitatea cu care se garantează rezultatele;
c) marja de eroare;
d)resursele alocate (umane, materiale şi financiare).
51. în cadrul unei discuţii de grup este de dorit:
a) participarea la discuţie a tuturor membrilor grupului;
b)participarea la discuţie a moderatorului şi a 1-2 persoane reprezentative;
c) participarea la discuţie a moderatorului şi a 3-4 persoane reprezentative;
d)nici una dintre variantele a, b, c, de mai sus.
52. In cazul aplicării unor interviuri scurte, de tipul "smulgerii" de informaţii, dacă se iau în
considerare 16 produse şi 96 de respondenţi, fiecare respondent fiind solicitat să răspundă numai pentru
8 produse, câte observaţii rezultă pentru fiecare produs cuprins în studiu?
a) 38 observaţii / produs; c) 48 observaţii / produs;
b)43 observaţii / produs; d) 53 observaţii / produs.
53. La aplicarea unei grile Kelly, specialiştii consideră că numărul optim al stimulilor de marketing
introduşi în cercetare trebuie să fie cuprins între:
a) 11-15 stimuli; b) 16-20 stimuli; c) 21-25 stimuli; d) 26-30 stimuli.
54. Un interviu în profunzime seinidirectiv (semistructurat) presupune:
a) o listă precisă de teme;
b) direcţionarea tematică a interviului de către operatorul de interviu;
c) neîntreruperea subiecţilor de către operatorul de interviu;
d) cercetarea unor aspecte exclusiv cantitative.
55.Care dintre următoarele aspecte pot constitui scopul unei cercetări de lip interviu în profunzime:
a) identificarea motivaţiilor de utilizare a unui anumit produs;
b)estimarea cererii totale pentru un anumit produs pe piaţa românească;
c) cunoaşterea structurii demografice a populaţiei Bucureştiului;
d)determinarea cotelor de piaţă ale producătorilor.
56.Aplicarea tehnicii asocierilor de cuvinte presupune:
a) prezentarea unor fraze neterminate;
b) prezentarea tuturor cuvintelor din listă simultan;
c) chestionarea subiecţilor privind primul cuvânt care le trece prin minte când aud un cuvânt dintr-o listă;
d) ignorarea răspunsurilor nonverbale.
61.In cazul aplicării metodei analiză de conţinut, unitatea de analiză poate fi:
a) cuvântul, fraza sau tema; c) produsul investigat;
b)persoana intervievată; d) firma organizatoare a cercetării.
62. Analiza tematică sau lexicală de tip orizontal, in cazul interviurilor in profunzime constă în:
a)efectuarea unei analize pe ansamblul interviurilor;
b)realizarea unei analize în cadrul aceluiaşi interviu;
c)codificarea interviurilor;
d)utilizarea unor indici de frecvenţă.
65. Una dintre caracteristicile esenţiale ale metodelor calitative de cercetare se referă la faptul că:
a) sunt supuse investigaţiei eşantioane de dimensiuni mici, ncreprezentative din punct de vedere
statistic, dar foarte riguros selecţionate;
b)utilizează un bogat instrumentar statistic;
c) cercetătorul este interesat să obţină informaţii reprezentative din punct de vedere statistic;
d)sunt obţinute date de natură cantitativă, măsurabile cu ajutorul scalei de tip interval.
67. Testul proiectiv ce presupune utilizarea unei serii de imagini vagi, cu o semnificaţie ambiguă, pornind
de la care subiectul trebuie să inventeze o întâmplare, poartă denumirea de:
a) testul apercepţiei tematice; c) testul completării frazei;
b)testul frustrării; d) testul Z.