Sunteți pe pagina 1din 34

Jean-Francois Lyotard

Coperta cotecuel de Vasile Socoliuc

Conditia nostmcderna

Kaport asupra cunoasterll

Traducere ~i pretata de

Ciprian MIHALI

Editura Babel
3ucure!lti. 1993

DESPRE UTILITATEA ~I INCONVENIENTELE

POSTMODERNULUI

Odata cu aparitia In 1979 a lucrarii lui Jean-Francois


Lyotard, La Condition 'oostmcaieme, se tanseaza ~i in filosofie
un termen ce era deja prezent de mal mult timp in alte domenii,
Lucrare publicata cu sprijinul Ministerului Atacerilor Externe al cum ar fi arhitectura ori literatura. unde stirnise aprinse con­
Frantei, Directia carte troverse metodologice ~i stilistice, mereu vii In dezbaterile ac­
tuale. Patruns ~i In spatiul reflectiei filosofice, termenul de
post modern (fiind greu ~ vorblm totu~i de un concept) se va
impune vertiginos, venind sa denumeasca ~i sa confirme
oarecum 0 stare de spirit, chiar mal mult, un tip de scrntura ~i 0
perspecnva specifica de tratare a problemelor filosofice, afirmate
cu deosebire In mediul intelectual francez sub diverse titulaturi,
fie post - sau neostructuratism fie deconstructivism ori pos­
theideggerianism etc., toate aflate sub semnul sintezei
paradoxale dintre fidelitate ~i rebeliune, dintre recuperare ~i
originalitate.
Justificat de unii, contestat de altii, , teoretizat intr-o
anurnlta rnamera, practicat in alta, ~~tr:!!QQE!rl1ul ~HL~i~~j~~t
c J.-F.Lyotard ­ irevocabil un loc In analizele filosoficeL Inditerent ca ele.auaxet
La Condition postmoderne. Rapport sur Ie savoir ~i au ca obleSctmetalii~~istoria.arta.-pOlitici..ori~~tiint-a_ca au
Les Editions de Minuit, 1979. vizat chestiuni de metatilosofie, de Iimbaj ori de stll, speculative
ori "aplicatlve". Astfel se poate vorbi de 0 cultLJrti postmoderna ­
Toate drepturile de traducere ~i publicare in Iimba romana asezata sub semnul "indeterrnanentel'' adica a actiunii conjugate
rezervate Editurii Babel. a lndetermlnarll imanentei (Ihab Hassan); - despre 0 artti
postmoderna - unde "postmodernismul" poate fi acceptat drept
ISBN 973 - 48 - 1012 - X "cuime a modernlsmulur', ca "intoarcere la trad~ie impotriva
modernismului" sau ca "dep8~ire a modernismului" (Luc Ferry)
~i clnd opera de arta intra in "epoca reproductibilitatii sale

7
tehnice" (w. Benjamin); - despra 0 societete postmoderna - ea locul sa anauzam acum ~i aici aceasta multipla conditionare a
fiind 0 "socletate a spectaco'ulut: concretizata prin: "refnnoirea filosofiei; de altfel ea este tratata in amanunt in numeroaSe iucrart
tehnoloqica neincetata: fuzlunea economico-statala: secretul aparute in ultimii ani 1.
generalizat; talsul fara repllca: un prezent perpetuu" (Guy Ceea ce ne intereseaza in acest context este sa surprin­
Debord). 0 societate intrata intr-o "era a vidului'' (G. Lipovetsky) dern, daca nu citeva definitii. cel putin citeva intrebari ale ter­
~i a "individualismului" (G. Lipovetsky, A. Renaut). supusa unor menului in cauza in cimpul Iiteraturii fllosofice actuale. Se poate
neintrerupte efecte de "slrnutare'' ~i "seductie' (J Baudrillard), spune ca paralel cu 0 evidenta extindere ~i patrundere a
fenomene datorate ~i generalizarii mijloacelor de informare in "postmodernului" in tot mai numeroase discursuri filosofice.
masa ~i a cornunicarf (G. Vattino), ceea CH conduce in cele din aslstarn ~i la intesificarea eforturilor de definire ~i de conferire a
urrna la "sflrsitul socialului" (Baudrillard); '. despre 0 democratie unui statut cit mai demn acestui termen iar pe de alta parte de
I' postrnoderna - Interneiata pe "lipsa reperelor de certitudine" (C!. contestare ~i de negare a a~ezarii discursului filosofic. a spatiulul
Lefort), fapt ce provoaca 0 "criza de identnate ~i de identificare" public ori a operei de arta, de exemplu, sub semnul postrnoder­
III (Marco Tarchi), avind drept rezultat 0 "inguvernabilitate poutica" nului. Semnificative in acest sens sint eforturile unor autori ca
III!
(Paolo Portoghesi); - despre 0 istotie postrnoderna - unde Jean-Francois t.yotard, Gianni Vatttno ori Jean Baudrillard
postmodernitatea rezultil in urma imposibilitatii "de a mai vorbi pentru prima tendinta, JGrgen Habermas. Karl-Otto Ape! ori
ill' despre istorie ca despre un curs unitar" (G. Vattino), ceea ce ar Richard Rorty pentru'cea de a doua tendinta, ,
'I
putea insemna "sfir~itul lstoriei'' (F. Fukuyama, G. Vattmo) ori Revenind insa la nivelul etlmoloqlei, 0 serie de dificultati
ii aproprierea de "Zidul Timpului" (E. JOnger); - in sffr~it despre 0 incep sa apara atunci cind atasarn "modernului" prefixul tem­
II filosofie postrnoderna - nascuta din constatarea eseculul poral "post-". Deja "modernul" este un termen echivoc. asa incit
I,! metafizicii traditionale si al "marilor povestiri de legitimare" in fiecare din sensurile sale, el admite cu greu alaturarea unui
I
,II
(Lyotard), ce millteaza pentru 0 reabilitate a diferentei, - diferantei
, asemenea prefix. Daca privim "modernul" intr-un sens restrins
- diferendului, a fonologismului in detrimentul logocentrismului ca ceea ce caractertzeaza 0 anumlta epoca din istoria umanitatii, ,
:11
(Derrida), a "gindirii slabe", hermeneutice in locul gindirii "tarr' fapte, evenimente, creatii intelectuale. atitudini, comportamente
II!
.
11
'
1

intemeietoare (G.Vattino) etc. Cu toata aceasta prezenta specifice acestei epocl. se ridica automat problema delirnitarli
II:
III
multilaterala (ori poate tocmai din cauza ei) este greu de cuprins temporale a apocii rnoderne.de una pre-moderna ~i mai ales de
I totalitatea sem l1ifieatiilar .pcsi-mcd ernul ui In .llrnltele _lwei una post-rnoderna. De aid intrebarile connnua sa apara: prin ce
.ctetlnitii: fie ea'cil de 'Iarga, atita vreme cit cu postmodernul se ~i cum se delimiteaza aceste etape? Care poate fi criteriul unei
instaureaza in gindire ~i acnune tocmai domnia multiplicitatii ~i .-,
asemenea lmoartirl? Poate sau trebuie sa fie istoric-evemential. ,
a diferentei, a heterogenitatii ireductibile ~i alergice la once politic. relogios. ~tiintific etc.? Exista mai multe asemenea
principiu totalizator. criterii? Daca admitem totusl 0 asemenea delimitare. ce instant a
Echivoc ~i in acelasl timp contradictoriu prin chiar con­ poate sa legitimeze aprecierea ca modernitatea a Iuat sfir~it? etc.
stitutia sa etlmoloqica. un asemenea termen - utilizat ~i respins Intr-un sens mai larg, asoclern mode':.,l),u! cU~'con~tien­
in egala '.Iasura, uneori cu aceeasi erntaza pe care numai tizarea unei rupturi de trecut'" R intelegem ca ceea ce ,este
ignorantd c::i neintelegerea 0 pot fntretine ;::·';recent.-nou,-aaecvat corK1itiilor pr~z~nlul.ui"~. Aceste -conotatii
J'" , , . vine, In cea mai ._. ..
_~ '__ -- ~- ._. '9' ~ ,

mode~"ia aproximare. sa dea seama de 0 anumita stare de fapt


ce EOxista in filosofia contemporana, creeata ca urmare a actiunii 1. in limba romAna se poale cor, ~ulla excalenla lucrare a lui Toma
conjugate a unui complex de factori de natura intelectuala, Pavel, Mirajul/ingvislic, aplrul de curind la ':dilura Univers,
2. Jacques Le Goff - Histoire etmemoire, Gallimard, Paris, 1988;
sociala, politica etc, dominanti dupa eel de-al doilea razboi 3. Andrei Marga - Rafionalitate. comunicare, argumentare, Edilura
mondial in societatea european~, mai exact occidentala. Nu este Dacia, Cluj, 1991 - 0 foarte bunl lralare a raportului modernizare-rationalizare
~i argumentare in formarea unei societa!i modeme orientals comunicaliv,

8
modernitatea ca epoca a unei metafizici a prezentei fiintei ca
fUncfarrient~-luind, dUpA caz,formasubiectului, a ratiunii' ori a \
temporale fac ~i mai dificila, chiar paradoxala (paradox elegant
rezolvat de Jean-Francois Lyotard fn studiul sau "Raspuns la
v6ln~r (ae putere). DupA NieUsche, metafizica moderna se
fntemelaza pe principiul sUbiectivit~W - prin care se fntelege un
fntrebarea: «Ce este postmodernul?.." aparut fn limba romana
in Caiete entice - Via!a Romaneasca, nr. 1-2/1986) aplicarea subiect aflat intr-o perpetua constlennzare de sine, procurirdu-sl
prefixului "post-" "modernului", atita vreme cit, destinal, nu putem reprezentari prin care asigura legatura ego-rume, prin indoiala .\
ie~i din prezent pentru a vorbi despre prezent, ~i nu putem aseza
metodicA sau prin rationalizarea lumii, dar ~i un subiect deter­
4
viitorul~ va spune t.yotard, decft sub semnul anterioritatii. minat ca vOinta ; metafizica moderna se Intemeiaza apoi pe un
1!11.@.ggreaca.se.pUfI-e atunci, in mod firesc, este principiu al dualismului ontologie $i moral, - ce hipostaziaza 0 "­
urmatoarea: fn ce masura reprezintapostrnodernul ceva distinct tume suorasenslbna, noumenala, depozitara a valorilor superi­ ")
oare in detrimentul unei lumi, a noastra, fenomenala ~i destlnata I
de . mod~rn!de vreme ca.se ..neaga.j(lS~~ criteriitli ..noului, ale
deQA~iriil?i progr.es~lui? Nascut din "revolta" fata de abuzul de
erorii, !recAtorului ~i raului.
sens istoric conferit devenirii (maladie a societatii moderne tmpotriva acestei gfndiri maladive ~i decadente, NieUsche
prompt sanctionata de un Nietzsche, precursor al post moder­ propune 0 asurnare a nihilismului desavir~it printr-o vointa de
nului), ca reactle fata de orice teologie naturala ~i, fn cele din putere afirmativa, singura fn stare sa
recunoasca prtorltatea
urrna, fata de rationalitatea rumii ~i a proiectului uman de aparentel, a sensibilului, voinla de putere de care sint capabili
a
staplnire eifpostmOderni]tfnJ~.ear..ca~1nte....meieze in sPi1tiY1 numai supraoamenii. Doctrina nietzscheana este mult mal
complexa ~i ea nu se lasa nicidecum surprinsa fn citeva fraze,
ramas gQ!. prJn.a!>se-"~pril}c;ipiul.uL i!ltemeleril. mcearca sa se
legitimeze refuzind orlce legitimare spacutattva, sa se decft cu riscul unor trunchieri ~i detormarl,
construiasca prin deconstructla sistemului ~i a structurii sale. Aceasta complexitate 0 va remarca ~i Heidegger, pentru
Filosofia postrnoderna se constituie prin punerea fn dis­ care autorul §tji~J(~$ele reprezinta punctul culminant al
cutie a prolectulul Luminilor de emancipare ~i "i1uminare" gindirii metafizice; gfndirea lui Nietzsche este chiar metafizica
111\
~ interioara prin cunoasterea ratlonala, continuind 0 crmca ce t1mpului.nostru, Prin' unitatea celor trei teme pe care Ie dezvona
II pleaca de la Nietzsche ~i Max Weber, trece prin Freud, Heideg­ • vointa de putere, eterna reintorcere ~i rasturnarea valorilor ­
Nietzsche inseamna un sffr~it. "sffr~itul unei lumi mai mult decit
~I
ger pentru a ajunge pina la membrii ~colii de la Frankfurt.
Denuntind 'urnarnsmur unui asemenea prolect aparent eman­ bimilenare,,5, dar ~i un inceput, al unei gindiri a tehnicii care ar
II,
il
cipator ~i aparator al demnitatii umane, ginditori ca Derrida, duce la "suprernatia , absoluta a ratiunii
, calculatoare". Nereu~ind
"'_._.".
Foucault ori Lyotard evidentiaza ," violenta ascunsa fn iruptia , saiasa.c:HnJr-Q filosQfie.pe.c@re.a atacat-o vehement, Nietzsche
ocuPA- 0 pozitie de granita, putem spune, fntre modern sl
I,',
III

,1:1
.
moderna a ratiunii identitare (uitarea diferentei ontologiee la
Derrida), sanciiunile pe care Ie instituie aceasta 'ratiune
, la adresa
a tot ceea ce este exterior unei norme considerate ca universala
postmodern.
"

Heidegger in sa,
apelind la un limbaj original, va contesta
y

(nebunia, lipsa de ratiune la Foucault), constata e~ecul, adeseori filosofia moderna ca pe 0 metafizica a prezentei, "vinovata" de
II tragic ~i singeros, al unor modele speculative ce tineau cu tot uitarea Fiintei ~i de uitarea diferentei ontologice fntre Fiinta ~i
i'l dinadinsul sa devina realitate (Lyotard). 0 asemenea atitudine a sa
, ceea ce face ca in metafizicA nu existe nimic in ceea
fiintare,
fost catalogata, de aceea, drept "antiumanism" (Luc Ferry, Alain ce prive~te Fiinta. lnautenticitatea unei asemenea filosofii este ~i
,11\
Renaut). fntr-o fndoielnica incercare de transformare a acestei
:\ gindiri intr-un epigonism "hiperbolic". 4. Cu subieetul ca \lointa ''incepe acel mOd de a fi om care consta in

I Pe de alta parte nu se poate nega filiatia de idei care exista


intre Nietzsche ~i Heidegger ~i filosofia postmoderna. Con­
a ocupa sfera puterilor umane ca spatiu de mAsuri \Ii de implinire a sUipinirii
~i presiunii fiinlirii in totalitatea sa" spune Heidegger in HoIzwege.
5. Jean Beaufret -Dialogue avec Heidegger, Minuit, Paris, 1973, \101.11,
siderati ei in~il?i drept precursori Ai postmodernului, ei trateaza p.211.
"I

11
10
inautenticitatea unui mod de a fi a omului modern, supus
apelului strigent al tehnicii ~i traind intr-o cotidianitate decazuta, regulile discursului filosotlc se scnu odata cu textul l?i regulile
lmpersonala, in care bavardajul, vorbaria goala, fara sens, tine lumii, ~i aceasta pentru ~ intr-un univers "in care succesul
loc de dialog cu Fiinta. , ' consta in a ci~tiga timp, a gindi nu are decit un defect. dar unul
Reluind, asadar, tema din gindirile lui Nietzsche ~i Heideg­ incorigibil: de a face sa
se piarda timpul,,7.
ger dar ~i din alli autori (Kant, Marx, Freud), filosofia
postmoderna radicalizeaza interogatia filosoficA, concretlzihd-o
~i stilizind-o. punind pe ea pecetea sfir~itului de veac XX. Ciprian MIHAL!
Revenirea mslstenta, .aproape obsesiva, a unor idei ale
sfir~itului -, istoriei, filosofiei, artei, subiectului ori chiar omului ­
nu contera acestei meditatii nicidecum 0 tenta apocalipticA ori
traqlca, ea nu face decil ~ consolideze convingerea ca un mod
de gindire a esuat l?i nu poate fi continuat nici rnacar prin infuzie
de rationalitate ori de transcendentalism decft cu riscul raminerii
intr-un idealism sinonim cu naivitatea. Principiile care ghideaza
lumea contemporana, pe care 0 numim sau' nu postmoderna ­
aceasta nu mai este 0 optiune destinala, ci 0 conventle - nu
searnana deloc cu cele din teoriile utopice, infirmate atft de
dureros. Sfirl?itul filosofiei, de exemplu, nu semnifica sfirl?itul
reflectiei, ci dimpotriva radicalizarea ~i asumarea meditatiei
chestionante, in deonanta , cu 0 meditatie
, legitimanta. Filosofia
de astazi trebuie sa fie 0 contrautopie, daca utopie lnseamna
comunlsm. un anttumanlsrn daca umanism tnseamna
Auschwitz, un irationalism daca rationalism lnsearnna calcul ~i
mstrumentatizare. ,
Altfel spus: "Secolele XIX ~i XX ne-au dat cu virf ~i ind~sat
gustul terorii. Am p1atit destul nostalgia totului ~i a unulul, a
reconcilierii conceptului l?i a senslbilulul. a experlentet
transparente ~i comunicabile. Sub cererea generala de relaxare
l?i de linistire auzim biiguind dorima de reinceperea terorii, de
indeplinire a fantasmei de astringe realitatea. Raspunsul este:
lupta cu totul, sa dovedim imprezentabilul, sa activam diferen­
dele, sa salvarn onoarea numelui.,,6
Aceste idei ale lui Lyotard, ca ~i intreaga lucrare ce sta sa
se destasoare sub ochii nostrl sint 0 rnarturle a crezului
postmodern ~ rnedltatia filosofica nu este incheiata ruclodata,
ca ea nu are reguli date 0 data pentru totdeauna. cA textul ~i

6. J.-F. Lyotard - "Raspuns la intrebarea: Ce este postmodernul?"


Critique. nr.456/1985. p.568, 7, J.-F. Lyotard - 'Histoire universelle et differences culturelles". Criti­
que, nr.456/1985, p.568,
12
Acest studiu are ca obiect cQncittLa _cu~~Cl~~erii in

societAtile cete mai dezvoltate, cunoastere pe care am decls sA

o numim 'postmodema'. Cuvintul este utilizat in mod curent pe

continel'ltul american, in scrierile sociologilor ~i ale criticilor. EI

desemneazA starea culturii in urma transtorrnarjlor care au

afectat regulile de joc ale ~tiintei, literaturii ~i artelor, incepind cu

sffr~itul secolului al XIX-lea. Aici vom situa aeeste transtormarl in

raport cu criza povestirilor.

~tiinta este incA de ·Ia aparitie in conflict cu povestirile.


Conform propriilor sale criterii, maforitatea acestor povestiri se
dovedesc a fl fabule. Dar in masura in care ~tiinta nu se reduce
la cunoasterea unor regularitAti utile ~i cerceteaza adevArul, ea
trebuie sA-~i legitimeze propriile reguli de joe. Atunci ea tine un
discurs de legitimare asupra propriului statut, discurs numit
filosofte. Cind acest metadiscurs recurge explicit la una sau alta
din marile povestiri, cum sint dialectica spiritului, hermeneutica
sensului, emanciparea subiectului national sau muncitor, dez­
voltarea bogAtiei, am decis sA nurnim "rnodema' ~tiinta care se I
raporteaza la ale pentru a se legitima. Astlel, de exemplu, regula
consensului intre destinatorul ~i destinatarul unui enunt cu
valoare de adevAr va fi conslderata ca acceptabaa daca ea se
inscrie in perspectiva unei unanlrnltati posibile a spiritelor
,
rationale: aceasta
. era povestirea Luminilor in care eroul
~~!E!~ii contribuie.J~ realizarea unui scop etico-poljtic mAret,
pafe;:l.universa!~. Se observa in .acest cal cA, legitimind
cunoa~terea printr-o _metap9~~stire, care implicA 0 tilosofie a
istoriei, trebuie sA ne punem problema validitAtii , institutiilor
, care
controteaza legAtura sociala pentru ca ~i ele cer sa tie legitimate.
Justitia se vede astlel raportata la marea povestire in acela~i fel
ca ~i' adevArul.
I."
Simplificfnd la maximum, consideram ca 'postrnodema­
nelcrederea in metapovestiri. Aceasta este tAraindoialA un erect
al progresului ~tiintelor, dar acest progres 0 presupune la rindul
sau CAderii in desuetitudine a dispozitivului metanarativ de
legitimare it corespunde mai ales criza tilosotiei metafizice ~i cea
a institutiei universitare care depindea de ea. Func!ia narativA
i~i pierde functorii, marele erou marile primejdii, rnarile aventuri
~i marele scop. Ea se disperseaza intr-o puzderie de elemente
Iingvistice narative. dar ~i denotative, prescriptive, descriptive

15
etc; fiecare purtind cu sine valente pragmatice sui generis. sensibilitatea noastra la diterente ~i ne Intare~te capacitatea de
Fiecare dintre noi traiellte la rascrucea unor astlel de ~emente. a suporta incomensurabilul. Ea Insa~i nu-sl gase~te ratiunea de
Noi nu formam combina~ii Iingvistice stabile in mod necesar, iar a fi in omologia expertilor, ci In paralogia inventatorilor.
proprieta~ile celor pe care !e formam nu slnt cu necesitate intrebarea ce r~mine deschisa e urmatoarea: 0 legitimare
comunicabile. Astlel societatea de miine este caracterlzablla mai a legaturii sociale, 0 societate justa, este practicabjla dUpa un
pupn printr-o antropologie newtoniana (ca structualismul sau paradox analog celui din activitatea ~tiintifica? in ce ar consta
teoria sistemelor) cll: printr-o pragmatica a particul~or Iingvis­ ~? '
tice. Exista numeroase jocuri de limbaj diferite. datorlta Textul care urmeaza este 0 scriere de clrcurnstanta. , Este
eterogenita~ii elementelor. Ele nu lasa loc decil: unei instituiri un Raport asupra cunoasterli in socletatae cele mai dezvoltate,
parcelare, adica unui determinism local. care a fost propus Consiliului Universitatllor de pe linga guvernul
Factorii de decizie incearca totusi sa gestioneze acestl provinciei Quebec, la cererea pre~edintelui sau Acestadm urma
nori de socialitate conform unor matrlci de tip input/output, dupa a autorizat publicarea textului in Franta, fapt pentru care ii
o logica ce implica 0 comensurabilitate a elementelor IIi 0 multumim.
, '
determinabilitate a intregului. Viata noastra este pusa de catre Trebuie spus ca -raportorul este un filosof, nu un expert.
ei in slujba cresterii puterii. Legitimarea sa in materie de just~ie Ultimul stie ce ~tie ~i ce nu stte, pe cind primul nu stle. Unul
sociala, ca ~i de adevar ~tiintific, s-ar realiza prin optimizarea concluzioneaza. cetalalt interogheaza ~i acestea smt ooua jocuri
pertorrnantelor sistemului, a eficacitati]. Aplicarea acestui de limbaj distincte. Aici ele sint amestecate, astlel Incll: nici unul,
I criteriu la toate jocurile noastre nu este posibila fara 0 anumitA nici celalalt nu este dus plna la capat.
teroare, mai blinda sau mai dura: Fiti operatori, f~i comen­ Filosoful, cel putin, se poate consola spunind ca analiza
surabili, sau dispareti. torrnala ~i pragmatict. a anumitor discursuri de legitimare
Aceasta logid a celui rnai performant este fara indoiala filosofice ~i etico-politice, care subintinde Raportul, va vedea
mconsistenta in multe privinte, mai ales in cea a contradlctlel lumina zilei dupa el. Acesta ii va fi facut 0 introducere utilizind 0
existente in spatiul socio-economic: ea doreste in acelasi timp cale usor socloloqizanta, care 0 scurteaza dar ~i 0 snueaza.
mal putina rnunca (pentru a reduce costurile de productle) ~i Asa cum este, il dedlcam Institutului Politehnic al
mai multa rnunca (pentru a usura povara pe care 0 reprezlnta Universitatii
, Paris VIII (Vincennes) intr-un moment foarte
pentru societate populatia inactlva). postmodern in care aceasta universitate risca sa dlspara, iar
Dar incredulitatea' este de acum atit de mare incil: nu se acest institut sa se nasca.
mai ooats astepta de la aceste lnconsisterue 0 sotutle salvatoare,
asa CL:m facea Marx.
1. CiMPUL: CUNOA~TEREA iN SOCIETATILE INFORMATIZATE
Conditia postrnoderna este totu~i" straina dezlluzlonaril ca
~i pozitivita~ii oarbe a deleqltlmarli. In ce poate sa rezide
legitimitatea. dupa sfir~itul erei metapovestirilor? Criteriul de Ipoteza noastra de lucru este ca odata cu intrarea
operativitate este tehnologic, el nu e pertinent pentru a judeca in societatilor in epoca nurnita postindustriala ~i a culturilor in
legatura cu ceea ce este adevarat sau drepl. in consensul obtinut
, 1. A. Touraine, La societe postuutustneue. Denoel, 1969, D. Bell, TIle
prin discutle. cum crede Habermas? EI violenteaza Coming of Post-Industrial Society, New York, 1973; Ihab Hassan, The Dismetn
eterogenitatea jocurilor de limbaj, atita vreme cll inventia berment of Orpheus: Toward d Post Modern titenuui», New York, Oxford U.P.,
1971; M Benamore & Ch. Caramello eds, PerformdnceinPostmodernClIltllre,
presupune intotdeauna un dezacord. Cunoaster ea Wisconsin, Center for XX th Century Studies & Coda Press, 1977; M. Kohler,
postrnoderna nu este numai instrumentul puterilor. Ea rafineaza -Postmodemismus: ein begriffgeschichtlicher Ueberblick», Amerikastlldien 22,
1(1977) On limba romina vezi nr. 1-211986 din Caiele entice- Viata Rom;neascil,
sensibaitatea noastra la diferente ~i ne Intare~te capacitatea de
dedicat in intregime postmodernismului - N.T.~

17
16
Aceasta schimbare a inceput sA se etectueze cel putin de la 11
.mct a terminalelor linteligente" lO , paradoxologi8 : sint tot
sfirl1itul anilor '50, perioada care marcheeza pentru' Europa atftea dovezi evidente, Iista nefiind exnaustiva.
<: sfirl1itul reconstruetiei sale. IIi a fost mai mull sau mai Put
in rapidA Incidenta acestor transtormarl tehnologice asupra
in funetie de fieccire tarA, iar in interiorul tArilor in functie de
sectoarele de actlvitate: de aici 0 desincronizare ~eneral~ care
cunoasterll pcire considerabiiA. Ea este, sau va fi atectata de
acestea in ~ele d9!!8 fllJJ&!ii principale ale sale: @rcetarea IIi
face dificilA alcAtuirea unui tab/ou de ansamblu . 0 parte a
transmiterea de cuno~tinte. In cazul celei dintii, un exemplu
descrierllor sint destinate sA rAminA simple ipoteze, I1tiut flind cil
accesibil nespecialistului este oferit de catre geneticA, care il1i
este de imprudent sA se acorde un credit excesiv tuturologiei3. datoreaza paradigma teoretica cibemeticii. Exista sute de alte
Decil sA construim un tablou care sa nu poata fi complet, exemple aeemanatoere. in cazul celei de a doua, este cunoscut
vorn prefera sA plecam de la 0 caracteristicA ce determinA in mod modul in care normalizind, miniaturizind IIi comercializind
nemijlocit obiectul nostru..Q~!'I.0t3..§te~~~.§tiinJiticAeste .~.~p~ie aparatele. se modificA astaz! IIi operatiile de achizitionare, de
~ disc:ursului.
- -
.... --'-._-_." "'~ ,
Or, se poate spune ca de patruzecl de ani I1tiintele clasare, de funere la dlspozlue IIi de exploatare a
IIi tehnicile4 zise de virf a!!ca~obiect limbaj~~: tonolo~a IIi teoriile cUnOl?tintelorl . Este rational sa gindim ca mumpncarea rnasini­
Iingvistice , prob/emele comunicArii l?i CI emetlca . algebrele lor informationale atecteaza IIi va afecta circulatia cunostintelor
6
modeme IIi informatica , ordinatoarele IIi limbajele lor7 , tot atft cft 'a fAcut-o IIi dezvoltarea mijloacelor de circulaiie a
problemele de traducere a limbajelor IIi cercetarea oamentor mai intO ~transporturi), a sunetelor IIi imaginilor' mai
compatibilitAlii intre Iimbajele-mal1inA8, problemele de intro­ apai (mass-media) 1 .
ducere in memorie IIi bAncile de date 9 , telematica IIi punerea la
10. L. Joyeux, "Les applications avancees de I'informatique", Docu­
ments contributifs, foc. cit. Terminalele personale (Integrated Video Terminals)
2. 0 expresie literarA d~ acum clasica a unui asemenea tablQu ne este vor fi comercializate inainte de 1984, la un pret de circa 1400 dolari U.S., dupa
oferiti de M. Butor, Mobile. Etllde poll' une reprcstJlltalioll des Elats-Ullis, un raport dat publicitll.tii de International Resource Development, The Home
Gallimard, 1962. Terminaf, Conn, I.A.D. Press, 1979.
3. Jif Fowles ed., Handbook of Futures Research, Westport, Conn., 11. P. Watzlawick. J. Helmick-Beavin, D. Jackson, Pragmatics of Human
GreenWOOd Press, 1978. Communicetion. A Study of fnteractionaf Patterns, Pathofogies. and Paradoxes,
4. N.S. Troubetzkoy, GrundziigederPflOnofogie, Praga, T.C.L.P. VII, N.Y., Northorn, 1967; trad. fr. J. Mosche, Une fogique de /a communication,
1939; trad. fro Cantineau, Principesdephonofogie, Paris, Klincksieck, 1949. Seuil, 1972.
5. N. Wiener, CybemelicsandSociety. TheHlIIllanUseolHlImanBeings, 12. J.M. Treille, din Grupul de analizi ~i prospective a sistemelor
Boston, Hougton Mifflin, 1949; trad. fr. Cybemeliqlleelsociete, Deux Rives, economice ~i tehnologice (GAP.S,E.T.), declara: "Nu se vorbeste indeajuns
1949, 10/18, 1960. W.R. Ashby, Anfntrodllctionto Cybemetics, Londra, Chap­ de nolle posibilitll.ti de rispindire a memoriei, mat ales datorita semiconduc­
man and Hall, 1956 Iimba romanA vezi N. Wiener - Cibernetica sail ~Iiin!a
On torilor ~i laseri (...). Fiecare va putea in curind sa stocheze cu cheltuieli reduse •
comenzii ~i comunictJrii, la fiinte ~i ma~ini, trad. AI. Giuculescu, Bucuresti, Ed. lntorrnaua acolo unde vrea ~i sa dispuna in plus de capacltati aulonome de
~tiin,ificll., 1966 - N.T.) tratare a ei" (La semeine media 16, 15 febr. 1979). Dupll. 0 ancneta efectuati
6. Vezi opera lui Johannes von Neumann (1903 _ 1957), de National Scientific Foundation, mai mult de jurnatate din elevli de high
7. S. Bellert, "La formalisation des svstemes cybernetiques", in Le
school utilizeazA curent serviciile unui ordinator; institu\ille scotare vor dispune
concept d'information dans la science contemporaine, Minuit, 1965.
fiecare de la inceputul anilor 1980 de un asemenea ordinator (La semaine
8. G. Mounin, Les problemes theonquee de fu truduction, Gallimard,
media 13, 25 ian. 1979).
1963. Este aceeptat anul 1965 ca data a dectansaru revolulier ordinatoarelor
13. L. Brunei, Desmacflinesetdeshommes, Montreal, Quebec Science,
odatil cu noua generatie de computere 360 IBM: A. Moch, "Le tournant
1978. J.L. Missika & D. Wolton, Lesreseauxpensants, Libraire tehnique et doc"
informatique", Documentscontributifs, annexe IV, L 'informalisatioll de la sociiJle,
1978. lJtilizarea videoconferintei intre Quebec#~i Franta tinde sA devinA 0
La Documentation franc;aise, 1978. A.M. Ashby, "La seconde generation de la
obi,nuintl\: in noiembrie ~i decembrie 1978 a avut loc al patrulea ciclu de
micro-electronique", LaRecherche 2 (iunie 1970), p.l;;!7 ~i urm.
videoconferinte in direct (prin satelitul Symphonie) intre Quebec ~i Montreal
9. C~L. Gaudferman & A. Taib, "Glossaire", in P. Nora & A. Minc, pe de 0 parte, Paris (Universitatea Paris Nord ~i Centrul Beaubourg) pe de 'alta
L'informatisation de fa societe, La Documentation franc;aise, 1978. 11. parte (La semaine media 5, 30 nov. 1978). Un alt e~emplu este jurmalismul
Beca,"Les banques de donnees", Nouveffeinformatique etnouvelfe croissance, electronic. Cele trei mari relele americane ABC, NBC ~i CBS ~i-au inmultit in
ann"we I. L'informatisation..., foc. cit. asemenea misurll. studiouri e de produetie in toata tumea incit aproape toate
evenimentele care se intimpli pot fi tratate acum electronic ~i transmise in Sta­
18
19
Ea' inceteaza de a-si fj propriul scop, i~i pierde 'valoarea de
In aceaeta transformare generala, natura..£!l!J~e.~L-'lu_ intrebuintare"
, 16.
I!!!!ll1J! intacta. Ea nu poate trece in noile canale ~i nu poate Se ~tie ca ea a devenit in ultimele decenii, principala forta
deveni operatlonata decit daca fiecare cuno~tinta poate fi de produc!l.e17, fapt care a modificat deja considerabil ~
traousa In cantuati de informatie 14. Se poate deci formula pozitia populatiilor active in tarile cele mai dezvoltats 18 sl care
lpoteza ca tot ceea ce nu esie traductibf in cunoasterea , princlpalul
.constituie 'd canal . e strangulare pentru tariJe InY
curs
constituita va fi abandonat ~i ca orientarea nollor cercetan ~. va de dezvoltare. In epoca posnnoustrlaia ~i postmoderna, ~tiin\a
subordona conditiei de traductibilltate a evsntualelor rezultate in
-~--,~- - - - . -,*- - ,.. -- ", - _.~ •." - - - - ._ .•. - - ­
if1i va conserva ~i lf1i va consolida tara indoiala tot mai .mult
Iimbaj-ma~ina. "f'roducatorii" de cunoastere ca ~j utiJizatorii ei importanta-m ~se_~~~l!I.. ECipacita.tlldr, p"r~ue~~ve ale state/or­
trebuie f1i vor trebui in continuare sa aibB mijloocele de a traduce natlUnrll.ceasfif
--+--,.
slfuatie
,
este chiar unul din motivele care ne face
In aceste Iimbaje ceea ee ei cauta, unii sa inventeze, ceilalti sa sa' credem ca ruptura fata de tarile in curs de dezvoltare nu va
19
invete. Cercetarile Intreprinse asupra aeestor ma~ini-interpret incetasa se adinceasca tn viitor .
sint deja avansate15. Odata cu hegemonia informaticii, se im­ Dar acest aspect nu trebuie sa ne taca sa uitam un altul,
pune 0 anumita logicA f1i deci un ansamblu de prescriptii cu complementar. Sub forma sa de marfll informationala
privire Ja enunturiJe acceptate ea fiind "de cunoastere'', indispensabila puterii productive, cunoasterea este deja ~i va fi
Ne putem astepta din acest moment la 0 accentuata o miza ~ poate cea mai lrnportanta. In competula
exteriorizare a cunoasterf in raport cu "cunoscatorur, In orice
faza a procesului de cuooastere s-ar afta aeesta. Vechiul prin­ 16. J. Habermas, Erkenntnis und Interesse, Frankfurt, 1968: trad. fr.
cipiu conform caruta achizltla de cuno~tinle este indisociabila Brohm CIl~men90n, ConnaissanceetinterBt. Gallimard, 1976.
17. "Baza (Grundpfei/er) productiei Ili a boga!iei (...) in existenla
de formarea (Bildung) spiritului ~i chiar a persoanei cade ~i va omului ca corp social, devine inteligen!B ~i dominatla naturii", astfel incit
eadea tot mai mult In desuetitudine. Raportul dintre cei ce 'cunoa~terea soclata generala, acel Knowledge. devine torta de productie
furnlzeaza f1i cei ce Intrebuinteaza cuno~intele, pe de o 'parte, imediata", scrie Marx in GnmdrissederKritikderpolilischenOekonomie (1857­
1858), Berlin, Dietz Verlag, 1953, 594; trad. fr. Dargeville. Fondements de
~i acestea din urma, pe de alta parte, tinde sa fmbrace forma I'economiepolitique, Anthropos, 1968, 1,223 [...] On Iirnba rornina , &ze/e cnticii

',/1
11
~ I
relaJiei pe care producAtorii ~i eonsumatorii de marfuri 0 au cu
marfurile, adica forma valoare~unoaf1terea este f1i va fi produsa
pentru a fi vlnduta, este ~i va fi consumata pentru a fi valorificata
fntr-o noua producue: in ambele cazuri,pentru a fi schimbata.
Ea inceteaza de a-~i fi propriul SCoP, i~i pierde "valoarea de
economieipolitic e, vol 1·2, ed. politica, Bucuresti, 1972·74· N.T.)Totulli:Marx
conch ide ca nu ''in forma cunoastenl ci ca organ imediat al praxisului social"
devine cunoasterea 0 torta, mai exact sub forma de rnasini: acestea sint
"organe ale creierului uman create de mina omului, ale fOllei cunoallteri;
obiective". Vezi P. Mattick, Marx and Keynes, T/Je Linll/s aillie Mixed Economy,
Boston, Sargent, 1969; trad. tr. Bricianief, Marx vi Keynes. Les timites de
I'economie mixte, Gallimard, 1972 Discutie In J. F. Lyotard, "La place de
I'alienation dans Ie retournement marxiste" (19691 in D,ir;ve a partir de Marx 9/
tele Unite prin satelit.Numai birourile din Moscova continua sa lucreze pe film Frel/u 10/18, 1973,
pe care i1 expediaza de la Frankfurt pentru difuzarea prin sate/il. londra a , 18. Compozitia categoriei forte; de munca (/dbor lurGe) in Statele Unite
devenit marele packing point (La semaine media 20, 15 martie 1979). s-a modihcat in douazeci de ani (1950 ·1971) dupa cum urmeaza:
14. Unitatea de informafie este bitul. Pentru defin;fiile ce is-au dat, 1950 1971
vezi Gaudfernan & Ta'lb, "Glossaire", loc. cit. Discutiile in A. Thorn, "Un protee Muncitori in uzina. in servicii 62,5°/0 51.4%
III de la semantique: I'information" (1973). in Mode/es mathematiques de la sau agricoli

'i
morphogenese, 10/18, 1974. Transcrierea mesajelor in cod digital permite mai
ales eliminarea ambivalentelor: vezi Watz/awick et a/., op. cit. , 96.
15. Firmele Craig lexicon anunl Ii scoaterea pe piat a a
traducatoarelor de buzunar: patru modele in limbi diferite, acceptate simultan,
fiecare numdrind 1500 de cuvinte, eu memorie. Weidner Communication
Profesiuni Iiberale si tehnicieni
Functionari'
(Statistical Abstracts, 1971)
7 .5~"
30~~
14,2%
34%

19. Datorita maririi timpului de "Tabricatle" a unui tehnician superior


sau a unui om de ~tiinla mediu comparati" cu timpul de 4ell1rac!ie a materiilor
Systems Inc. produce un MultilingualWordProcessing care permite cre~erea prime ~i de transfer al capitalului moneda, La sfir~itul anilor '50, Mattick evalua
capacitafii unui traducator mediu de la 600 la 2400 de cuvinte pe ora. EI rata investitiei nete in !arile subdezvoltate la 3-5% din PNB, iar in !arile
comportd 0 triplA memorie: dicfionar bilingv. diC!ionar de sinonime, index dezvoltate la 10-15% (op, cit., trad. fr., 287).
gramatical (La semaine media 6,6 dec. 1978,5).
21
20
.ntft pentru a stApini teritorii, apoi pentru a poseda ~i a exploota intrebarea: Cine va intra in posasia informatiilor'? ,
Jransformarea.naturii.£unoo§terii poote avea decl un efect
materiile prime ~i 'llina de lucru iefti~. ne putem imagina cA ele
, Se deschide astlel
sa vor lupta in viitor pentru a stapini informatii. contrar asupra puterilor publi.c~, Ot!l.i9..IL~.:§!
astlel incft sa Ie ::::;>
un nou ciinp pentru strategiile industriale ,i comerciale dar ~i reco~ider~_r~-'~i1e"Ql1.QrEillt ,§i Q~ .rapt cu ma!lle int~.~~i~~ri ~,
pentru strategiile militare ~i politice20. p! un plan mal ge.n~r~!......C?lJ2Qcleta~a clvjlatfedeschlderea
Totusl, aeeasta perspectlva nu este atit de simpla pe cit pietei mondiale, reluarea unei competitii economice sustinute,
,
disparitia hegemoniei exclusive a -eapitalismului " american,

pare la prima vedere. Caci ~~_~mzarea cunOOllt~ nu va


\ I
putea lasa intact privilegiul pe care statele-natiuni ii detineau ~i declinu\ alternativei socialiste, deschidertta probabilfl a pietei
I

chineze spre schimburi, ca o;:i multi alti factori au adus statete in

n detin incA in ceea ce prive~te producerea ~i difuiarea de acast sfir~it al deceniului optTin situatia "
de a-sl revizui serios rolul

I cunostlme. Ideea cA ete depind de acest "creier" sau "spirit" al


pe care se obi~nuiserfl sa-I joace dUpa anii '30 ~i care consta in

protejarea, ghidarea l1i chiar p1anificarea invest~ii10(!2. In acest

societAtii' care este statui se va perima pe masura ce se va


consolicla principiul invers conform caruia societatea nu exista
~i nu progreseazA decft daca mesajele care circula in cadrul ei
context. noile tehnologii, datoritfl faptului ca tao ca datele utile in

luarea deciziilor (deci mijloacele de control) sa fie ~i mai mobile

sint bogate In informalie ~i usor de decodificat. Statui va incepe


sa aparA ca un factor de opacitate ~i de "bruiaj" pentru 0 ~i vulnerabile la piraterie, nu pot decit sa sporeasca urgenta

ideologie a "transparentei" comunicationale, care aste insotltA acestei reexaminari. '


"
de 0 comercializare a cUllo~tinplor. Din aceasta perspecnva,
, in loc sa fie difuzate in virtutea valorii lor "formative" sau a

importanlei lor politice (administrative, diplomatice, militare),

riscA sa se punii din nou cu acuitate problema raporturilor dintre


instantefe economice ~i cele statale,
cuno~tintele pot fi puse in circulalie prin aceleal?i retele ca ~i

moneda,'fn timp ce distinctia pertinentfl specifica lor poate inceta

, economice au fost
Tn ultimele decenii deja, aceste instante
de a fi cunoa~tere/ignoranta pentru a deveni, ca In cazul

monedei, "cuno~tinte de pfata/cuno~tinte de investitii", mai

in stare sa puna in pericol stabilitatea celor statale, datorita


formelor noi de circulatie a capitalurilor carora Ii s-a dat numele
exact: cu.n~o.c...~!-ti_n....,le~sc.:."himba!e pen_tr_u_fn~'inerea vietii _co_t~~

,
generic de intreprinderi multinationale. Aceste forme fac ca
(reconstituire a fortei de mundi, "supravieluire") versus credite

deciziile referitoare la invest~ii sa scape, cef putin fn parte,


de cuno~tinte in vederea optimizarii performantelor unui pro­
controlului statelor-na\iuni21. Odata cu tehnol'ogia infor­
mationala ~i telemanca, aceasta chestiune nsca sa
d~vi~ ~i mai gram.
in acest caz, am putea vorbi despre transparenta ca
spinoosa. SA admitem de exemplu ca 0 firma cum este IBM este
despre liberalism. Aceasta nu impiedica posibilitatea ca in fluxul
autorizata sa ocupe 0 zona din cfmpul orbital al Terrei pentru
monetar unii sa
se ocupe de decizie in limp ce ceilalti fie buni sa
door de plata. Ne putem imagina, la fel. fluxuri de cuno~tinte \~- ,
a-o;:i
Y piasa aid satelitii
, de comunicatie , ~ilsau sateliti
y ~,
continind
trecind prin acelea~i canale ~i de aceea~i natura dar dintre care -)
bAnci de date. Cine va avea acces la ele? Cine va derini canalele
sau datete interzise? Statui? sau va fi el door un utilizator printre
unele vor fi rezervate "factorilor de decizie", in timp cecelelalte
ceilalti? Se pun astlel noi probleme de drept ~i odata cu ele vor servi la achitarea datoriei perpetue a fiecaruia fata de
20. Nora Mine, L 'informatisation de Jasoci6te, Joc. cit., mai ales prima legatura sociala. '
parte: 'Las delis.". Y. Stourdze, "Las Etats-Unis et la 9uerre des communica­
tions', LeMonde, 13-15 dec. 1978. Valoarea pie~ei mondiale a instrumentelor
de telecomunicatie in 1979: 30 de bilioane de dolari: se aprecieazi cj in
urmitorii zeee ani as va atinge 68 de bilioane (Lasema/ne media 19, 8 martie
1979, 9). 22, Este verba de "8 slabi administratia", de a ajunge la "Statui
21. F. de Combret, "La redeploiement industriel', Le Monde, aprilie minimal'. E declinul acelui Welfare State, concomitent cu criza inceputi in
1978; H. Lepage, Dema/nJecapitalisma, Paris, 1978; Alain r-otta, LaFrance at
/';mp6ratifmondiaJ, PUF, 1978. 1974.
23
22
Intn pentru a stApin; teritorii, apoi pentru a poseda ~i a eXpioota
materiile prime ~i rtIina de lucru ieftin!. ne putem imagina cA ele intrebarea: Cine va intra in posesia informatiilor?
se vor lupta in viitor pentru a stApfni informatii. Se deschide astlel Transformarea_~aturii~~noo§ter;i P?ate avea deci.un efec~ ~>
un nou cimp pentru strategiile industriale '~i comerciale dar ~i contrar asupra puten/or pUbliC!" astfel Incit sA Ie o~J9.~._sA-~ ~i
pentru strategiile militare ~i politice 20. reconsidere r~.~" g~gr~t .~;<;!e !apt cu ".l~rile in!r~.Q!i~~ri ~.
Totusl, aceasta perspectivA nu este atft de simpiA pe cft pe un R'an mal ge"'lE!r~~!-.~I,I~~q..£.!Y@. Redeschlderea
pare la prima vedere. Caci ~ntilizareCl~.!!noo§t~ nu va pietei rnondlate, reluarea unei competitii economice sustlnute.
putea IAsa intact privilegiul pe care statele-natiuni li detineau l1 disparitia hegemoniei exclusive a capltallsmulut american,
n defin incA in ceea ce prive~te producerea ~i difuzarea dei declinul alternativei socialiste, deschiderea probablla a pietei ,
cuno~tinfe. Ideea cA ale depind de acest "creier" sau "spirit" al chineze spre schimburi, ca l1i multi alt; factori au adus statele in
societAfii care este statui se va perima pe mAsurA ce se va acest sfirl1it al deceniului opt in situatia de a-sl revizui series rolul
consolida principiul invers conform cAruia societatea nu existA pe care se obi~nuiserA sa-I joace dupA anii '30 l1i care consta in
~i nu progreseazA deci't dacA mesajele care circulA in cadrul ei protejarea. ghidarea l1i chiar planificarea investitiilo~2. In acest
sint bogate in informatie ~i usor de decodificat. Statui va incepe context, noile tehnologii. datonta faptului cA fac ca datele utile in
sA apara ca un factor de opacitate ~i de "bruiaj" pentru 0
II
luarea deciziilor (deci mijloacele de control) sA fie l1i mai mobile
II
ide%gie a ''transparentei'' comunicationale, care este insotitA ~i vulnerabile la piraterie, nu pot decit sA sporeasca urgenta
:! I
de 0 comercializare a CUllo~tintalor. 'Din aceasta perspectivA. acestei reexaminari. '
riscA sA se pUn! din nou cu acuitate problema raporturilor dintre in loc sA fie difuzate in virtutea valorii lor "formative" sau a
instantele economice ~i cele statale. importantei, lor politice (administrative, diplomat ice, militare),
tn ultirnele decenii deja, aceste instante economice au fost cunol1tintele pot fi puse in circulatle prin aceleasi retele ca ~i
in stare sA punA in pericol stabilitatea calor statale, datoriUi moneda, in timp ce distinctia pertineota specific6 lor poate inceta
formelor noi de circulatie a capitalurilor carora Ii s-a dat numele de a fi cunoastere/iqnoranta pentru a deveni, ca in cazul
generic de intreprinderi multinationale. Aceste forme fac ca monedei, "cunostinte-y , de p{atA/cunoc::tinte
y , de investitii",
, mai
deciziile referitoore la inve~titii SA scaps, cel put;n in parte. exact: cuno~tinte schimbate pentru intretinerea vietii cotidiene
, --~---~. --­
controlului statelor-natiuni, 1.' Odata cu tehnol'ogia infor­ , de munca, "supravieluire")
(reconstituire a fortei , versus credite
mationalA ~i telematicA, aceasra chestiune riseA sA d~vinA ~i mai de cunostirae
y , in vederea optlmizaril performantelor, unui pro-
spinoosA. SA admitem de exemplu cA 0 firmA cum este IBM este gram.
autorizatA sA ocupe 0 zonA din cimpul orbital al Terrei pentru in acest caz, am putea vorbi despre transparenta , ca
a-~i piasa aici satelitii de comunicatie ~i/sau saleliti continind despre liberalism. Aceasta nu impiedicA posibilitatea ca in fluxul
bAnci de date. Cine va avea acces la ele? Cine va detini canalele monetar unii sA se ocupe de decizie in timp ce ceila~i sA fie buni
sau datale interzise? StatUi? sau va fi el door un utilizator printre door de platA. Ne putem imagina, la fel, f1uxuri de cunol1tinte 1 ,
ceilalfi? Se pun astfel noi probleme de drept I?i odatA cu ele trecind prin aceleal1i canale ~i de aceea~i naturA dar dintre care \ >;
unele vor fi rezervate "factorilor de decizie", in timp ce celelalte
20. Nora Mine, L 'informatisation de la societe, loc. cit., mai ales prima vor servi la achitarea datoriei perpetue a fiecAruia fatA de
parte: "Les defis.". Y. Stourdze, "Les Etats-Unis et la guerre des communica­ leg[ltura soclalA.. '
tions·, LeMonde, 13·15 dec. 1978. Valoarea piefei mondiale a instrumentelor
de telecomunicalie in 1979: 30 de bilioane de dolari; se aprecieazA cA in
urmAtorii
1979, 9). zece ani ea va atinge 68 de bilioane (Lasemaille media 19, 8 martie
21. F. de Cambret, "Le redllploiement industriel", Le Monde, aprilie

1978; H. Lepage, Demainlecapita/ismfl, Paris, 1978; Alain ('.otta, LaFranceet


22. Este vorba de "a sli~bi administratia", de a ajunge la "Statui
l'imperatifmondial, PUF, 1978. minimal". E declinul acelui Welfare State, concomitent cu criza inceputA in
1974
22
23
2. PROBLEMA: LEGITIMAREA
~i conflictuala 24.
Asemenea evidente sint In~elatoare. Mai IntO, cunoa~ter~a
Aceasta este deci ipoteza de lucru care determina clmpul ~tiintifica nu se suprapune cu toata cunoa..§terea: ea a Tost
In care fntelegem sa punem problema statutului cunoastsrj, Un
asemenea scenariu inrudlt cu cel numit "informatizarea
societalii", del?i creat fntr-un cu totul alt spirit, nu are pretentia
de a fi original ~i nici macar aoevarat. Ceea ce se cere unei
ipoteze de lucru este 0 mare capacitate discriminatorie.
dintotdeauna f~, in ~ofupeti~:lifc9nflict.cu un alt tip de
- vom
o --
cunoastere, pe care 0 vom numi, simplificat, naratlva ~i pe care
- - -caracteriza ceva mai departe. Ceea ce nu insearnna ca
aceasta din urrna este In stare sa 0 depaseasca, ci numai ca
modelul sau este legat de ideite de echilibru interior l?i de
Scenariul informatizarii societatilor, celor mai dezvoltate permite convivialitate 25 , fn cornparape cu care cunoasterea l?tiintifica de
II sa se scoata in evidenla, chiar cu riscul de a Ie Ingro~ excesiv, .astazt face 0 impresie stearsa, mai ales daca ea trebuie sa
anumite aspects ale transtormara cunoasterf l?i ale efectelor sale
suporte 0 exteriorizare In raport cu "cunoscatorul'' l?i 0 alienare
asupra puterii publice l?i asupra institUJiilor civile, efecte care ar in raport cu utilizatorii ei, ambele mult mai puternice decit
fi greu de surprins din alte prespective. Nu trebuie deci sa-i
odinioara. Demoralizarea cercetatoraor ~i a profesorilor ce a
acordarn 0 valoara previzlonala In raport cu rearitatea, ci doar
una strategica, In raport cu problema ousa urmat a fost atit de grava Incft ea a facut ravagii, cum se stie,
printre cei destinati sa exercite aceste profesii, studentil, In cursul
Cu toate acestea, credibilitatea sa este mare, iar fn acest anilor '50, in toate societatlle cele mai dezvoltate, l?i a provocat
I
sens alegerea une! asemenea Ipoteze nu este arbltrara. o scadere, In aceasta perioada. a randamentului laboratoarelor
, expertilo~3,
I, Descrierea ei a intrat demult In atentia ghidfnd deja
, ~i universitatilor, care nu s-au putut apara Impotriva unei astfel
anumite decizii ale administratiilor publice ~i ale Intreprinderilor
de contaminari26 . Nu este ~i nu era vorba de 0 posibila revolutle, .
cel mai direct vlzate, de tipul celor care administreaza
pe care unii 0 sperau ~i de care a1tii se temeau, asa cum a tost
telecomunicatiile. Scenariul este deci In buna parte 0 realitate
observabila. sfir~it. In eventualitatea ca se exclude cazul unei
In adesea cazul: cursul lucrurilor In civilizatia postindustriala nu
poate fi schimbat de ta 0 zi la alta. Dar este cu neputinta sa nu
stagnari sau al unei recesiuni generale datorata, de exemplu,
sa ia In considerate aceasta components majora, tndoiala
absentei
' persistente a unei solutii , pentru problema rnondeta a savantilor, cind e vorba de a evalua statutul prezent si-\iiitor al
energiei, acest scenariu are sanse reate de a se impune: caci nu
cunoa'c;:terii stiintifice. •
vedem ce alta orientare ar putea lua tehnologiile contemporane, Y "
~ asta cu atit mal mult cu cit, In al doilea rind, ea
lill l l ! care sa se poata constitui ca alternativa la informatizarea
societatii. interfereaza cu 'problema esentiala, care este cea a legitimari~.
Noi folosim aici cuvlntullntr-un sens mai larg decit cel care ii este
Ceea ce poate Insemna ca ipoteza este banala. Dar ea atribuit In discutia
este banala numai In masura In care nu repune In discutie , despre problema autoritatii, de catre teore­
::,11 il paradigma generala a progresului ~tiinlelor l?i tehnicilor, care
'<

I ~ 'I i
pare sa fie insotita in mod firesc de crestersa economica ~i de
dezvoltarea puterii socio-politice. Se admite ca evident faptur ca 24. B.P. Lecuyer, "Bilan et perspectives de la sociologie des sciences
dans les pays occidentaux", Archives europeenuo« do soci%gie XIX (1978)
~i cunoastersa ~tiintifica ~i tehnica se acumuleaza: se discuta (bibliog.), 257-336. Buna informal ie asupra curentelor anglo-saxone:
!
cel mult despre forma acestei acumulari, unii imaginlnd-o ca hegemonia ~colii lui Merton pins la inceputul arutor 1970. dispersia actuala,
regulata, continua ~i unanima, ceila~i ca periocnca, discontinua mai ales sub presiunea lui Kuhn; intormaue saraca despre sociologia qerrnana
a ~tiintei.
1

I 25. Termenul a fost acreditat de catre Ivan IIlich, Tools lor Conviviality,
II I
N.Y., Harper & Row, 1973; trad. fr. Laconvivia/ite. Seuil. 1974.
III .26. Despre acesta "demoralizare", vezi A Jaubert ~i J.-M. Levy­
23. La nouvefte informatique et ses uti/isateurs, annexe III,
"L'informatison etc.", loc. cit. Leblond ed., (Auto)critique defa science, Seuil. 1973. partea I.

II ~ 24 25

........... ~

ticienii germani cootemporanr" Fie 0 lege civila; ea se enuntA 3. METODA: JOCUAILE DE L1MBAJ
astfel: cutare categorie de cetAleni trebuie sA indeplineascA
cutare tip de actiune. Legitimarea este procesul prin care un Din cele de mai sus s-a vAzut deja ca, pentru a analiza
legislator este autorizat sA promulge aceasta lege ca norma. Fie aceasta problemA in cadrul pe care l-am fixat, am preferat 0
un enunt I1tiintific; el este supus regulii: un enunt trebuie sA anumitA procedura, care consta in a pune accentul pe faptele
satisfaca' cutar'e asamblu de conditii , pentru a fi acceptat ca de Iimbaj, iar in cadrul acestor tapte, pe aspectullor pragmatic 28
I I1tiintific. Aici, legitimarea este procesul prin care un "legislator" Pentru a usura lectura in continuare, este util sA facem· 0 scurta
.r care se ocupa de discursul I1tiintific este autorizat sA prescrie trecere in revistA a ceea ce intelegem prin acest termen.
, conditiile
, (in general, conditii, de consistenta
, internA ysl de Un ~~ denota!ly~9 de'tipul: "Universitatea este bolnav4"
verificare experimentalA) pentru ca un enunt sA taca parte din proferat in cadrul unei conv.ersatii sau al unei discutii, conferA
acest discurs l1i sA poata fi luat in considerare de catre cornu­ destin~torului (eel care i1 enuntA), d_~!)t1J!C:ltC:lrutYl: (eel care
-nitatea I1tiintificA. recepteaza enuntul) l1i refer~ntt,lly!.sAu (faptul la care se referA
Apropierea poate sa
parA Iortata. Vom vedea cA nu este enuntul), pozitii specifice: destinatorul este plasat l1i prezentat
asa, ~f~~~I]~. pro~~~I~ltlrh~~..1tiinJ~i _~s!e indisolubil prin acest emmt, in pozitie
, de "cunoecator' ("sachant") (el Ystie ce
legata d~. cea,.!.l!!g~i~!tiJegi~latorului. l)ln acest punct de se intimplA cu universitatea), destinatarul este pus in situatia, de
vooere, dreptul de a decide ceea ce este adevarat nu e inde­ a trebui sA-l1i dea asentlrnenns sau sA-I refuze. in timp ce
pendent de dreptul de a decide ceea ce este drept, chiar daca referentul este raportat l1i eI intr-un mod anume la enunturile
enunturile supuse uneia l1i respectiv celeilalte autoritAti sint de denonative, ca ceva care cere sA fie corect identificat l1i exprimat
natur~ diferitA. Aceasta pentru cA exista 0 ingemanare frltr~_9-E!.nl:ll in enuntul care se referA la el.
de IimbaLcare se nYme~te $iintA l1i eel care se nurnests etical1i DacA se consldera 0 declaratie de tipul: "Universitatea
i)9I~i§ffi':_.amindouA provin din~o aceea~i perspeetivA sau, daca este deschis~", fAcuta de catre un decan sau un rector in timpul
dorim, dintr-o aceeasi "alegere", iar aceasta se nurneste Occi­ ceremoniei de deschidere a anului universitar, se observa cA
dent. specificatiile precedente dispar. Este necesar, in mod evident,
Examinind statutul actual al cunoastarll I1tiintifice, se ca semnlficatia enuntului sA fie inteleasA, dar aceasta este 0
constata ca tocmai atunci cind ea pare mai suoordonata ca " ,
nlclodata puterilor l1i cind, odata cu noile tehnologii, ea riscA sA 28. Pe urmele semi~ii lui Ch. A. Peirce, distinctia dintre domeniile
devin4 tot mai mult una din principalele mize ale conflictului sintactic, semantic lili pragmatic este flicutli de Ch. W. Mor'ris, "Foundations 01
the Theory 01 Signs", in O. Neurath, R. Carnap & Ch. Morris eds., InternationiJl
dintre ele, problema dublei legitimAri, departe de a se estompa, Encyclopedia ofUnilied Science, I, 2 (1938), n-137. Ne relerim in ce priveste
se pune cu tot mai multA acuitate. CAci ea se pune acum in forma acest termen mai ales la: L. Wittgenstein, Philosophical/nvestigations, 1945
sa cea mai completA, cea a reversiunii, care face ca puterea l1 i (Vad. fr. KlossolNski, Investigations philosophiques, Gallimard, 1961); J.L.
Austin, How to Do Things with Words, Oxford, 1962 (trad. Ir. Lane, Quanddire
cunoasterea sA devinA cele doua fete ale aceleial1i intrebari: cine c'estteir«. Seuil, 1970); J.R. Searle, Speech Acts, Cambridge U.P, 1969 (trad.
decide ce este cunoasterea l1i cine I1tie ce trebuie sA se decidA? fro Pauchard, Les actes de langage, Hermann 1972); J. Habermas, "Un­
bereitende Bemerkungen zu einer Theorie der Kommunikativen Kompetens",
I Problema cunoasterll in epoca informaticii este mai mult ca
. oricind problema guvernArii.
in Habermas & Luhmann, Theorie der Gesel/schaff oderSozialtechnologie,
Stuttgart, Suhrkamp, 1971; O. Ducrot, Dire et ne pas dire, Hermann, 1972; J.
Poulain, "Vers une pragmatique nucleaire de la communication". dactilogr.,
Unlverslte de Montreal, 19n. Vezi de asemenea Watzlawick ~i aI., op. cit.
29. Denotalie corespunde aici termenului de descrip!ie din
27. J. Harbermas, Legitimationsproblemeim Spatkapitalism, Frankfurt, vocabularul clasic al logicienilor. Quine Inlocuie~te denotatioll cu true of
Suhrkamp, 1973; trad. Ir. Lacoste, Raison etlegitimi/e, Payot, 1978 (bibliog.) (adevlrat despre). Vezi W.V. Quine, trad. fr. Dopp ~i Gochet. Lemotetla chose,
On limba rominli, vezi "Probleme delegitimare in capitalismul tirziu", in volumul F1ammarion, 19n, 140, n. 2. Austin, op. cit., 39, preferli pe constalativ lui
J. Habermas, Cunoa~tere~i comunicare, trad. Andrei Marga, Walter Roth, losif deticriptiv.
Wolf, Ed. Politicli, Bucurelilti,1983 - NT)

26 27

-..

conditie generalA a comunicArii, care nu permite sA deosebestl


intre ale enunturile sau efectele lor specifice. AI doilea. enunt, proprietAlile pieselor sau maniera convenabHA de a Ie rnlsca.
numit performatiJ30, are aceasta particularitate cA efeetursah­ Trei observatil trebuie fAcute relativ la jocurile de Iimbaj.
asupra referentului coincide cu enuntarea sa: Universitatea este Prima este ca regulile lor nu-si gAsesc legitlmarea in ele fnsele,
I
jlli, deschisA datoritA faptului cA ea este declaratA deschisA in aceste ci fac obiectul unui contract explicit sau nu intre jucAtori (ceea
cond~ii. Acest lucru nu constituie deci subiect de disculie ~i nici ce nu inseamnA nicidecum cA ell€. inventeazA). A doua este cA
in Iipsa regulilor nu existA joc33, cA 0 modiflcare chiar minora a
I
I de verificare pentru destinatar, care se vede plasat imediat in
,II noul context astfel creat. in ceea ce pnveste destinatorul. el unei reguli modificA natura jocului ~i ca o 'mutare' sau un enunt
trebuie sA fie investit cu autoritatea de a-l profera: dar se poate care nu satisface regulile nu apa'1ine jocului definit de acestea.
descrie acsasta cond~ie ~i invers: eI nu este decan sau rector, A treia remarca tocmai a fost sugeratA: once enunt, trebuie sA fie
III adicA invest it cu autoritatea de a profera acest gen de enu"luri, considerat ca G "mutare" facutA intr-un joe.
'I decft atfta vreme cft, proferindu-Ie. eI obtine
, efectul imediat pe Aceasta ultima observatie conduce la admiterea unui prim
II care l-am amintit, atft asupra referentului sau, Universitatea, cft principiu care subfntinde intreaga noastra metoda ~i anume cA
'I ~ asupra destinatarului sau, corpul protesorat. a vorbi inseamnA a lupta in sensul de a juca, iar actele de Iimbaj34
I' Un caz diferit este cel al enunturilor de tipul: "Dati fonduri 35.
, de 0 aqonlstica generala Aceasta nu inseamnA neaparat
tin
II universitAlii". care sint pre~rlel!i. Acestea pot fi modulate in cA se [oaca pentru a ci~tiga. Se poate face 0 mutare pentru
I
I
ordine, comandamente. instrucfiuni, recornandart, cererl, plAcerea de a 0 inventa: cAci ce altceva este toata munca de
rugAminti etc. Se observa ca destlnatorul este plasat aici pe 0 Mrtuire a Iimbii pe care 0 realizeaza vorbirea popularA sau
poz~ie de aU~Qri!~te. in sensul larg al termenului (incluzind ~i , continuA de constructii
literatura? Inventie , Iingvistice. de cwinte
autoritatea pe care 0 deline pAcAtosul asupra unui zeu care se ~i de sensuri, inve"lie care, la nivelul vorbirii. face sA evolueze
ill,\': I
dectara milostiv), adicA eI asteapta de I~ destinatar efectuarea IImba ~i aduce mari satisfaclii. Dar tArA indoialA cA nici aceasta
,III I actiunii cerute. Aceste doua posturi din urmA su~rtA la rindul plAcere nu este independentA de un sentiment al succesului,
lor: in pragmatica prescriptivA. etecte concomitente31 smuls de la un adversar cel p-utin. dar de ta unul de talie, cum
Alta este eficienta unei interogatii, a unei promisiuni, a este limba stabilitA. conotatia36~
1

.
I
unei descrieri literare. aunei naratiuni'etc. Nu intrAm acum in Aceasta idee a une{ agonistici Iingvlstice nu trebuie sA
amAnunte. Atunci cind Wittgensteln: reluind de la zero studiul oculteze un al doilea principiu. complementar primului ~i care
1111111 I! Iimbajului. i~i indreapta ate"lia asupra efecte/or discursurilor, el

numeste diversele tipuri de enunluri pe care le~ repereaza astfel


33. J. von Neumann & O. Morgenstern. Theory of Games and Economic
~cur!. g~. Iil1!tlaj32 (am enumerat cfteva dintre acestea). EI vrea Behavior, Princeton U.P., 1944, ed. a treia, 1954; 49: "Jocul const! in an­
1
1 11
sA spunA prin acest termen cA fiecare din diferitele categorii de samblul regulilor care il descriu." FormulA strainl spiritului lui Wittgenstein,
'1. 1 [.11., pentru care conceptul de joe n-ar putea fi inchis IntH) definitie, deoarece
enunturi trebuie sA poatA fi determinatA cu ajutorul unei reguli 8C8asta este deja un joe de limbaj (op.cit., 65-84 mal ales).
care hspecificA proprietAtile ~i modul de intrebuintare. la fel cum
1

,,1111;1
34. Termenul apal'1ine lui J.H. Searle: "Actele de limbaj sint unitatile
jocul de ~h sa define~te'printr-un Qrup de reguli Care determinA minimale de baza ale comunicirii Iingvistice" (op. cit., trad. fr .• 52). Noi Ie
'Ii pun~m mai degraba sub egida lui ag6n (Iupta) deci't sub cea a comunicArii.
1II II 30. Tn teoria limbajului, performativ a capatat dupa Austin un sans 35. Agonistica este un principiu al ontologiei lui Heracllt ~ al dialeeticii
precis (op.cit., 39 ~i passim). EI va fi regli.sit mai tirziu asociat cu termenii lOfi,tilor, firA a mai vorbi de primii tragici. Aristotel il rezervli. 0 parte important!
performan{i!i ~performalivitate {a unui sistem, mai ales) in sensul devenit curent
a reflectiei sale asupra dialeeticii in Toplca tI Resplngerilesoflstice. Vezi F.
de eficientli. mli.surabila in raport cu input/output. Cele doul sensuri nu sint Nietzsche, "La joute chez Homere", in "Cinq prefaces a cinq livres qui n'ont
straine unul altuia. Performativul lui Austin realizeaza performafl!a optimA. pas ete ecrits" (1872), EcritsposlJwmes 1870-1873, trad. fro Backes, Haar & de
31. 0 analiza recenta a acestor categorii este facutfl de Habermas Launay, GaJlimard, 1975, 192-200.
"UnbereitendeBemerkungen ..." ~ discutatA de J. Poulain, art.clt. 36. 1n sensul stabilit de l. Hjelmslev. Prolegomena to a Theory of
,
32. Investigations phi/osophiques./oc.cit., 23 Language, trad. engl. Whitfield, Madison, U. Wisconsis Press, 1963; trad. fro
I" Una Canger, Prolegomenesaunetheorie dulangage, Minuit, 1968. ~I reluat de
R. Barthes,Elements de semiologie (1964), Seuil, 1966, 1V.1.
Iii
28
l
I.il 29
:I

I
se poate spune astfel : eI corespunde stabilizArii economiilor
guverneazA analiza noastra, l1i anume cA legAtura soclala
bazate pe crestere l1i societAtilor abundentei sub egida unui
observabiiA este constituitA din "mutAri" de Iimbaj. Elucidfnd
welfare state temperat 38 . La' teoreticienii germani de astazl,
aceasta propoz~ie intrAm' fn miezul subiectului.
Systemtheorie este termocrauca, rnai mult. chiar cinicA, pentru
I a nu spune dtsperata: armenia dintre nevoile l1i sperarnele
indivizilor sau grupurilor l1i functiile pe care Ie asigurA sistemul
I 4, NATURA LEGATURII SOCIALE: ALTERNATIVA MODERNA
nu mai este decil 0 componentA auxiliara a funetionArii sale;
veritabila finalitate a sistemului, pentru care se programeazA el
DacA vrem sa tratarn despre cunoastara in socletatea
fnsul1i ca 0 mal1inA inteligenta, este optimizarea raportului global
I
contemporanA cea mai dezvoltata, una din problemele
dintre intrarile (input) l?i ie~irile (output) sale, adicA perfor­
prealabile este cea de a decide fn privinta reprezentArii metodice
mativitatea sa. Chiar atunci cind regulile sale se schimbA l1i .se
despre aceasta societate. Simplificind la maxim, se poate spune
produc inovatii, chiar cfnd disfunctiile sale. cum sint grevele sau
cA fn ultima jumAtate de secol cel putin, aceasta reprezentare
crizele. perioadele de some] sau 'revolUliile politice, lasA sa se
, fn principiu. fntre doua mOdele: societatea tormeaza
s-a impartit,
creada ca existA 0 alternativA l1i dau nastere unor sperante, nu
un fntreg functional l1i societatea este divizata fn douA. Se poate
ilustra primul model prin numele lui Talcott Parsons (cel de dUpA este Yorba in realitate decil de reorganizari interne, al carer
rAzboi, cel put in) l1 i all}CoIii sale, iar cel de-al doilea prin curentul , sistemului, singura
rezultat nu poate fi decil ameliorarea "vietii"
marxist (toate I1colile care iI compun. oricil de diferite ar fi ele, alternativa la aceasta ~erfectionare a oertormantelor fiind
3
admit principiul luptei de clasA l1i al dialecticii ca dualitate entropia, adicA declinul
r:
subminfnd unitatea sociaIA3 7 ) .
38. Acest optimism apare clar in concluziile lui R. Lynd, Knowledge lor
Aceasta delimitare rnetodologicA ce determind doua mari What?, Princeton U.P., 1939, 239, care sint cjtate de M. Horkheimer, Eclipse
tipuri de discurs asupra societAtii provine din secolul al XIX-lea. oIReason, Oxford U.P., 1947; trad. fr. Laize, Eclipse de la raison, Payot, 1974,
191: in societatea modema, tltiin~a va trebui sa inlocuiasca religia "uzata la
Ideea cA societatea tormeaza un tot organic, fArA de care ea maximum" pentru a defini scopurile vie~ii.
fnceteazA de a fi 0 societate (iar sociologia rAmfne fArA obiect), 39. H. Schelsky, Der Mensch in tier Wissenschaftlichen lei/alter, K61n,
domina spiritul fondatorilor I1colii franceze; ea se preclzeaza 1961, 24 ,i urm.: "Suveranitatea statului nu se mai manifest! doar prin faptul
cA el monopolizeaza folosirea violenlei (Max Weber) seu decide in cazul starii
odatA cu funetionalismul l1i capAtA un alt aspect cind Parsons, de except ie (Carl Schmidt), ci inainte de toate prin faptul ca decide gradul
ih anii '50. asimileazA societatea cu un sistem autoreglat. de eficacitate al tuturor mijloacelor tehnice existind in sinul sAu, ca ~i Ie rezerva
Modelul teoretic l1i chiar cel material nu rnai este organismul viu, pe eele a carer eficacitate este cea mai ridicatA ,i poate practic sA se plaseze
el insu~i in afara cimpului de aplicare a aeestor mijloace tehnice pe care Ie
!i I ci este cel otent de catre ciberneticA; aceasta n multiplicA impune altora." Se va spune ca este 0 teorie a statului ,i nu a sistemului. Dar
I' ,
aplicatiile fn cursul l1i la sfirl1itul celui de al doilea rAzboi mondial. SChelsky adaugA: ·Statul p.ste el insu,i supus, tocmai datorita civilizatiei
Ii ,I industriale, adicA datorit! faplului ca mijloaeele determina scopurile sau mai
, I 'La Parsons. principiul sistemului este, fncA, optimist, dacA
.degrabA faptuiui ca posibilitalile tehnice impun 0 anumita utihzare a lor."
Habermas opune acestei legi ideea ca ansamblul de mijloace tehniCtl ,i
37. Vezi in special Talcott Parsons, The Social System. Glencoe, Free sistemele de aetiune finalizata nu se dezvolta niclodata in mod autonom:
P., 1967; id. Sociological Theory and MOdern Society, N.Y., Free P., 1967. ·Consequences pratiques du progres scifm/i1ique Itllelllliquu· (1968), in Thoorilt
I Bibliografia teoriei marxiste a societA~i contemporane ar ocupa mai mult de und Praxis, Neuwied, Luchterhand, 1963; trad. fro Raulet, Theono e/ praxis,
Cincizeci de pagini. Se poate consulta actualizarea utila (dosare ,i bibliografie Fliyot, tI, 115-136. Vezi de asemenea J. Ellul, La/cchniquee/I'enjeudusiec/e,
critical fAcutA de P. Souyri, Le marxisme apras Marx. Flammarion. 1970. Un Paris. Armand Colin, 1954; id., Le systame /echnicien, Paris, Calmann-Levy.
punct de vedere interesant despre conflictul dintre aeeste douA mari CUfente Cl grevele ~I in general viguroasa presiune exercitata de organizatii puterniee
ale teoriei sociale ~i despre suprapunerea lor este oferit de A.W. Gouldner, The de muncitori produc 0 tensiune in eele din urma benefic! pentru ~rfOI
Coming Crisis of Western Sociology (1970), Londra, Heineman, ed. a doua, mativitatea sistemului este ceea ce Ch. Levinson, conaucator sindical, declarA
1972. kest conflict oeupA un loe important in gindirea lui J. Habermas, cu claritate; el explica, prin aceasta tensiune, avansul din punct de vedere
mo~tenitoare a ~lii de la Frankfurt ~ polemizind in aeela~i timp ell leoria tehnic ,i adlllinistrativ al industriei americane (cital de H.-F. de Virieu Le Matin,
german A a sistemului social, mai ales cu cea a lui Luhmann. decembrie 1978, numAr special "Que veut Giscard?").

3C 31

~"
~i aici, fArA a cadea in simpiismul unei soclologii a teoriei Faptul ca teoria 'traditionaIA" este amenlntata mereu de a
sociale, este greu sa nu se stabueasca cel pU\in 0 paralelA intre . fI rncorporalA in proqramarea intregului social ca un simplu
aceasta versiune tehnocraticA "durA" a societatii Iii efortul ascetic instrument de optimizare a pertormantelor acestuia, se explicA
cerut, chlardaca sub numele de "liberalism avansat", societAtilor, pM aceea cA dorinta sa de a ajunge la un adsvar unitar Iii
industriale celor mai dezvoltate pentru a deveni competitive (Iii totalizant se preteazA la practica unitarA 9i totalizanlA a celor
deci pentru a-Iii optimiza "rationalitatea") rn contextul reluArii care administrea~ sistemul. Teoria "criticA43", datorita faptului
razboiului economic mondial tncepind cu anii '50. ci se sprijinA pe un dualism de principiu l?i manltesta
Dincolo de imensa deplasare care conduce de la gindirea neincredere fatA de sinteze Iii reconcilieri, trebuie sa fie in mAsurA
unui Comte la cea a unui Luhmann, se poate ghici 0 aceeasl si sa sustragA acestui destin.
conceptie asupra soclalulut: anume ca societatea este 0 Asadar, un alt mode', al socletatn (Iii 0 altA idee a
totalitate unitA, 0 "unicitate". Ceea ce Parsons formuleazli cu functionarii cenoasterli care se poate produce in l?i care poate fi
toata claritatea: "Conditia cea mai hotArftoore pentru ca 0 analiza dobindita din el) ghid~ marxismul. Acest model ia nastere in
dinamicA sa fie bunA, este ca fiecare probleml sa fie contlnuu luptele care insotese asedierea societAtilor civile traditionale de
~i sistematic raportata la starea sistemului considerat ca un cAtre capitalism. , Nu putem sa urmanm ' Ie acestui
aici peripetii
intreg (...). Un proces sau un ansamblu de conditii ori "con­ proces care ocupa istoria socialA, politicA ,i ideoloQica a unei
,
tribuie" la mentinerea (sau la dezvoltarea) sistemu{ui, orl este perioode de peste un secol. Ne vom multuml , ,
sa amintim bilantul
"disfunctional" prin aceea cA atecteaza integritatea Iii eficacitatea care poate fi fAcut astaz], cAci destinul pe care I-am avut,
40."
sistemu(ui Or aceasta este Iii ideea 'tehnocratilor41". De aici asemenea perlpetie este cunoscut: in lArile cu organizare
credibilitatea sa: gAsind mijloocele de a deveni realitate, ea Iiberata sau liberalA avansata. transformarea acestor .Iupte ~i a
poseda l1i capacitatea de a administra probele. Ceea ce organelor lor in factori reglatori ai sistemului; in lArile comuniste,
Horkheimer numea "paranoia" ratiunii 42. Nu poti considera intoarcerea, chiar in numele marxismului insulii, la modelul
drept paranoice realismul autoreglArii sistemice Iii carcul perfect totalizant Iii la efectele sale totalitare, luptele respective fiind
inclus al faptelor Iii interpretArilor decil cu cond~ia de a dispune private pur Iii simpJu de dreptul la existenta 44 ~i pretutindeni,
sau de a avea pretentia , cA dispui de un observator care scapa fntr-un fel sau altul, Critica economiei politice (care era chiar
din principiu atractiei lor. Aceasta este functia principiUlui luptei subtitlul Capitalului lui Marx) l?i critica societatli alienate care ii
de clasa in teoria societAtii, incepind cu Marx. este corelalA sint utilizate ca elemente in programarea sis­
temului 45.
Desigur, modelul critic s-a mentinut ~i s-a pertecnonat in
fata unui asemenea proces, in sinul ..mor minoritAti cum sint
40. T. Parsons, Essaysin Sociological Theory Pure and Applied, Glecoe,
Free P., 1957 (reed), 46-47.
41. Cuvintul este utilizat aici mai degraba"in accept iunea pe care J. K.
Galbraith a dat-o termenului tehnostructuri1in Le nouvelEtat industrie/. Essai sur
Ie systeme economiqu« 8lTIericain, Gallimard, 1968, sau R. Aron celui de
structurlJtehnico-birocraticlJ in Dix-huit tecons sur la $ociete industriel/e, Gal­ 43. M. Horkheimer, "Traditionnelle und Kritische Theone" (1937), in
Iimard, 1962. ~i mai pu~in in sensul evocat de termenul birocratie. Acest din trad. fro Maillard & Muller, Theone treditionnene el meorie critiquo, Gallimard,
urmA termen este mult mai "duro pentru cli el este in acela~i timp economic ~i . 1974. Vezi de asemenea: trad fro Coliectif au College de philosophie, Thaorie
socio-politic 'ti pentru cA provine iniJjal dintr-o criticA fAcut! de Opozilia critique, Payot, 1978. lili bibliografia sistematica a ~olii de la Frankfurt
muncitoreascA (Kollontai) puterii bol\l8vice, apoi de opozi~ia tro~kistA stalinls­ (franceza, opritA in 1978) in Esprit 5 (mai 1978), de Hoehn & Raulet.
mului. Vezi in acest sens CI. Lefort, Elements d'lIne critique de labureaucratie, 44. Vezi CI. Lefort, op.cit.; id., Un homme en Irop, Seuil, 1976; C
Geneva. Oroz, 1971, in care critica se extinde la nivelul societAtij in ansamblul Castoriadis, LasocilHebureaucratique, 10/18, 1973.
'Au ..
45. Vezi de exemplu J.P. Garnier, Le mancismeiimiliant, Le Sycomore,
42. Eclipse de/a raison, loc.cit., 183. 1979.

32 33

~.~.
~coala de la Frankfurt sau grupul Socialism sau barbarie46. Dar contestarii 50. Alternativa pare clara: omogenitate sau dualitate
nu sa poate ascunde faptul ca suportul social al principiului intrinseca socialului, functionalism sau criticism at cunoasterii,
diviziunii, lupta de ctasa, estopindu-se pina la a-st pierde orice .dar 0 decizie este greu de luat, ea riscind chiar sa fie arbitrara.
radicalitate, s-a vazut expus, in cele din urrna. pericolului de a-si , Sintem tentati, sa evitam 0 asemenea alternativa distingind
pierde intemeierea teorenca ~i de a se reduce la 0 'utopie", la 0 doua tipuri de cunoastere, una pozitivista, care i~i gase~te cu
"speranta,,47.
, la un protest pentru onoare exprimat in numele u~urinta aplicarea iii tehnicile relative la oameni ~i la materiale
ornulul, al ratiunii sau al creativitatli sau chiar in numele acelor ~ care poate sa devina 0 torta de productie indispensabila
categorii soclaie destinate sa indeplineasca in extremis functiile sistemului, cealatta critlca sau herrneneutlca sau reflexiva,
de acum improbabile ale subiectului critic, cum sint lumea a treia cunoastere care, punlndu-sl direct sau indirect problema
48. valorilor sau scopurilor. impiedica orice fel de "recuperare,,51.
,
sau tineretul studentesc
Aceasta schernatlca (sau scnetetlca) trecere in revista nu
a avut alt scop decft de a preciza problematica in care intelegem
sa situam problema cunoasterll in socletatlle industrial'e avan­ 5. NATURA LEGATURII SOCIALE: PEASPI:ClIVA POSTMODEANA
sate. Caci nu putem ~ti care este soarta cunoa~terii. mai precis
de ce probleme se lovesc astazt dezvoltarea ~i difuzarea ei, daca Nu vorn urma aceasta solutie de partaj. Consideram ca
nu stlm nimic despre societatea in care ea sa desfa~oara. lar a1ternativa pe care ea cauta sa 0' rezolve dar pe care nu face
astazt mai mult ca nlclodata, a stl ceva despre aceasta inseamna decft sa 0 reproduca a incetat de a mai fi pertinenta in raport cu
mai intii a alege modul de a 0 supune interoga\iei care este ~i societatile care ne intereseaza ~i ca ea apartlne inca unei gindiri
modul in care ea poate sa ofere raspunsurt. Nu se poate spune prin opozitii, care nu corespunde dinamismului cunoasterf
de 0 rnaniera definitiva ca rolul principal al cunoasterli este de a postrnoderne. "Revirimentul" economic in faza actuala a
fi un element indispensabil al functlonarf
, socletatu si nu se poate
, T
capitalismului, sprijinit de muta\ia tehnicilor ~i tehnologiilor, este
actiona in conseciota decft daca s-a adoptat ideea ca societatea insotit, cum s-a mai spus, de 0 schimbare a functiilor statului:
esie 0 uria~ ma~iria49. plednd de la acest sind rom se forrneaza 0 imagine a socletatll
Reciproc, nu se poate tine seama de functionarea sa care oblipa la revizuirea serloasa a abordanlor alternative
crinca ~i nu se poate concepe' orientarea dezvoltadi ~i difuzarii propuse. In cfteva cuvinte, se poate spune cA functiile de reglare
in acest sens, decft daca s-a adoptat ideea ca ea nu constitute ~i deci de reproducere sint ~i vor fi din ce in ce mai mult retrase
un tot integrat ~i ca ramine amenmtata de un principiu al administratorilor ~i lncredintate automatelor. Problema cea
IIII mare este ~i va fi sa dispui de informalii pe care aceste automate
iI vor trebui saIe aiM in memorie pentru ca sa
poata fi luate cele
I! I 46. Este titlul pe care 11 purta "organul de critica ~i de orientale mai bune decizii. Dispunerea de informatii este ~i va fi de
'\' revolutlonara" publicat intre 1949 ~i 1965 de catre un grup ai carui principali
redactori (sub diverse pseudonime) au fost C. de Beaumont, D. Blarichard, C.
competenta , in toate domeniile. Clasa conducatoare
, expertilor
Ii r 'I Castoriadis, S. de Diesbach, CI. Lefort, J.-F. Lyotard, A. Maso, 0 Mothe, B. este ~i va fi c1asa celor care iau deciziile. Deja ea nu mai este
Sarrel, P. Simon, P. Souyri. constltuita din clasa ponuca tradltlonata, ci dintr-o patura
47. E. Bloch, Das Pnnzip Holtnung (1954·19~9). Frankfurt, 1967. Vezi compozlta fermata din T~efi de intrepdnderi, din inalti, functionari,
,
III G. Raulet ed., Utopie-Mancisme seton E. Bloch, Payot, 1976.
48. Este 0 aluzie la improvizatiile teoretice in urma raaboaielor din'

I~ Algeria ~i Viet('lam ~i a mi~rii studenle~ti din aOli 1960. 0 panorama istorica 50. Ezitarea intre aceste douA ipoteze caractedzeaza un apel destinat
II: este dati de A. Schnapp ~ P. Vidal-Naquet, JoumaldelaComnlul1eOtudiallte, totu,i si atragA participarea intelectualilor la sistem: Ph. Nemo, "La. nouvelle
Sauil, 1969, Presentation. r.sponsabilite des clercs", Le Monde, 8 septembrie 1978.
49. Lewis Mumford, The Myth of tile Machine. Tehnics and Human 51. Opozitia teoreticA intre Naturwissenschaft ~i Geistwisenchaft i~i afla
i Development, Londra, Sacker & Warbung, 1967; trad fr. Le mythe de la originea in W. Dilthey (1863-1911), trad. fro Flemy, Le monde de I'esprit,
'TIachine, Fayard, 1974. Aubier-Montaigne, 1947.

J4 35

I ~
paradlslaca a unei socletati "organice" pierdute.
din conducaton de .mari organisme protesionale, sindtcale, Sinele este pU\in lucru, d~.r el nu este izolat, ci prins fntr-o
i
politice, confesionale 52. textura de relatii mai cornplexa ~i mai mobila ca niclodata. EI
II Noutatea este ca fn acest context vechii poli de atractie este situat fntotdeauna, fie ca e tlnar sau bat rfn, barbat sau
I constituqi din state-natlurn, partide, profesiuni, institutii ~i tradltii femeie. bogat sau sarac, in "nod uri" ale circuitelor de comu­
istorice f~i pierd din interes. 9i ei nu par a trebui sa fIe fnlocu~i, nicare. oricit de infime ar fi ele56 . Soar putea spune: situat fn
I cel pu!in la nivelullor specific. Comisia tricontinentala nu este un posturi prin care trec mesaje de natura diversa, ~i. oricit de
punct de atractie popular. "Identificarile" cu marile nume, cu eroii detavorlzat ar fi, el nu este Iipsit niciodata de putere asupra
I i I istoriei prezente, devin tot mai dificile5 3 . A-Ii alege drept scop fn acestor mesaje care nstrabat pozqlonlndu-t. indiferenl ca e situat
I via!a "ajungerea din urma a Germaniei,l, asa cum pare sa pe postul de destinator, de ·destinatar sau de referent Caci
propuna presedlntete francez compatrlotllor sat. nu este deplasarea sa fn raport cu aceste efecte ale jocurilor de Iimbaj
nicidecum 0 optiune fn stare slI produca entuziasm. Dupa cum (se fntelege ca despre ele e vorba) este toterablla cel putin fn
nici nu este vorba cu adevarat de un scop supremo Acesta este anum{te limite (desl acestea ~fnt imprecise) ~i chiar provocata
lasat la latitudinea tiecarula. Fiecare este trirnls fnapoi la sine. de reglarile ~i mai ales de realustarae de care este atectat
Dar fiecare ~tie ca acest sine este putin5 4 sistemul fn vederea lrnounatatlni performantelor sale. Sa poate
Din aceasta descompunere a marilor Povestiri, pe care 0 spune chiar ca sistemul poate ~i trebuie sA fncurajeze aceste
vom analiza mai departe, rezulta ceea ce unii descriu ca fiind deptasarl daca lupta fmpotriva propriei entropii ~i daca 0 noutate
dlsoluna legaturi: societe !?i trecerea de fa colectivitatile sociale ce corespunde unei 'rnutan" neasteptate ~i unei deplasari corela­
la starea de masa comousa 9in atomi individuali lansatl fntr-o tive a unui anumit partener sau grup de parteneri implicat in joc
absurda rniscare browmana'" Nu este vorba de asa ceva, 0 poate aduce sistemului acel plus de performativitate pe care el
asemenea perspectlva parino a fi intunecata de reprezentarea nu conteneste sa-I ceara ~i sa-: consume'".
Se fntelege acum fn ce perspectiva am propus mai sus ca
52. M. Albert, comisar al Planului trancez, serie: "Planul este un birou
de proiectare al guvernului (...;. 1::':1 este de asemenea 0 mare rascruce a metoda generala de abordare metoda jocurilor de Iimbaj. Nu
naliunii, 0 rascruce unde se Intilnesc ;deile, se contrunta punctele de vedere pretindem ca fntreaga relatie sociala este de acest ordin,
!ili unde se iniliazll schlmbarue (...). Nu trebuie sa lim singuri. Este nevoie ca problema ce rarnine oricum deschisa; dar pentru a admite ideea
ailli sa ne lumineze (...)" (L'ExpansIOn, nolembne 1978). Vezi, pernru problema
deciziei, G. Galgen, Theotie der WissensclJaltlichvn Entscheldunq, Tubingen, eel jocurile de limbaj sfnt minimul de relatie cerut ca sa existe 0
1963; l. Sfez, Critique dele decisior: (1973), Presses de la Fondation nationale societate, nu este nevoie sa recurgem ta 0 robinsonada: fnca
des sciences politiques, 1976. fnainte de nastere, fie ~i numai prin numele pe care n prirneste,
53. sa urrnarirn declinul de douazeci de ani rncoace al unor nume ca
copilul este plasat deja fn pozi!ia de referent al istoriei pe care
II Stalin, Mao, Castro ca eponime ale revoluliei. sa ne gindim la deleriorarea
imaginii pre~edintelui In Statele-Unite dupa alacerea Watergate.
54. Este 0 tema centrala la A. Musil, Der MWlfI ohne EigensclJalten 56. Este vocabularul teoriei sistemelor; de exemplu, Ph. Nemo, loc.
Iii (1930-1933), Hamburg, Rowohlt, trad. II. Jacottet, L '!romme sans qualites, ci/.: "sa nu reprezentllm societatea ca un sistem, in sensu I ciberneticii. Acest
Seuil, 1957. lntr-un comentariu liber, J. Bouveresse subliniaza alinitatea aces­
I 'I tei teme a "derelictiei" Sinelui cu "criza" stiintelor la inceputul secolului al
sistem este 0 relea de comunicalii cu dilerile noduri in care comunicarea
Iii converge ~i de unde ea este redistribuitll (...)".
illill II XX-lea ~i CU epistemologia lui E. Mach; in acest sens. el eiteaza msrturiile 57. lata un exemplu dat de J.-P.Garnier. tip. Gil.. 93: "Centrul de
urmiUoare: "Oats fiind In special starea ~tiinlei. un om nu este alcatuit dedI informare asupra inovaliei sociale, condus de H. Dougier \Ii F. Bloch-Laine
din caea ce se spune cll el este sau din eeea ce se lace cu ceea ee el eSle(...). are rolul de a recenza, analiza ~i diluza intormalil d~spre noile expellenle ale
Este 0 lume In care evenimentele trAite au devenit independente de om (.. ). vielii cotidiene (educalie, sanstate, juslilie, aelivltati cullurale, urbanism Iii
111111 i Este 0 lume a intimplarii, lumea a ceea ce se Inllmpls, fars ca acesta ss se arhitectura etc.). Aceasta bancil de date despre "prllr.tlcile alternative" i~i ofera
Intimple cuiva ~i fara ca nimeni ss fie responsabil" ("La problematique du sUjet serviciile organelor de stat insarcinale sa vegheze ca "societatea civil!i" sa
dans L 'homme sans qualitas, Noroit (Arras) 234 & 235 (decembrie 1978 ­ ramina 0 societate civilizatll: Comisanatul Planului, Secretariatul cu acliunea
[I ianuarie 1979); textul pUblicat nu a lost revszut de autor). . sociala, DAT.A.A. etc" '
55. J. Baudrillard, A I'ombre des majori/as si/encienses, ou /a lin du
social, Utopie, 1978.

37
36
\

o povestesc cei din jurul sau ~i In raport cu care va trebui sa


58 i &tribat, intr-o miscare continua. Fiecare partener de Iimbaj este

evolueze mai tlrziu Sau ~i mai silnplu: problema legaturii sociale, tinta unei 'rnutari" care iI provoaca 0 "deplasare", 0 alterare, de

ca problema, este un joc de limbaj, cel al interogatiei care Ii orice fel ar fi ele, ~i aceasta nu numai in calitate de destinatar ~i

pozqloneaza imediat pe cel care 0 pune, pe cel caruia i se de referent, cl ~i ca destinator. Aceste "rnutarr' nu pot sA nu dea

adreseaza ~i pe referentul supus interogatiei; aceasta problema , {'8~tere unor "contrarnutari": or toata lumea ~tie din experienta

constituie deja legatura soclata. ' cA acestea din urrna nu sint "bune" daca nu reprezlnta deci't 0

'Iii Pe de alta parte, intr-o societate in care componenta relatie. Cacl ele nu sint atunci deci't efecte programate in strategia

cornuntcationata devine pe zi ce trece tot rnai evidenta con­ adversarului, pe care 0 desavirsesc, mergind tocmai inpotriva

comitent ca realitate ~i ca problema59 , este neindoielnic faptul unei modificari a raportului dintre fortele , respective. De aici

! il ca aspectul Iingvistic capata 0 noua importanta, pe care ar fi intentia de a agrava ~i chiar de ~ dezorienta deplasarea cu
superficial sa 0 reducem la alternativa trad~ionala: manipulare scopul de a face 0 "mutare" (un nou enunt) care sa fie
: 11,1'1 11
verbala sau transmitere unsaterata a mesajllilli, pe de 0 parte, nsasteptata.
. '
II'
I
libera expresie sau dialog, pe de alta parte Ceea ce este necesar pentru a intelege , in acest mod
'I
,,11, 1 Inca un cuvint la acest ultim punct. A descrie 0 asemenea raporturile sociale, la orice scara Ie-am aborda, nu este numai 0
problema in termeni de teo ria cornunicarii, Insearnna a uita dOLJa teorie a cornunicaru, ci ~i 0 teorie a jocurilor, care include
!II il ll
lucruri: mesajele au forme ~i efecte total diferite, In functle de agonistica printre presupoz~ii1e sale. Este usor de ghicit atunci
IIIIII"II,I!I,,'II tipul lor: denotative, prescriptive, evaluative, performative etc. E ci, in acest contex, modalitatea ceruta nu mai consta in simpla
III ' I clar ca nu actloneaza door in masura in care comunica infor­ "inovare". Vom gasi la mai multi, sociologi din ,aeneratia "60'
I1 I
1 •
matla. A Ie reduce la aceasta functie inseammna a adopta 0 contamporana idei care sustin , 0 asemenea abordare ,fara a
'i!1
perspectlva care privilegiaza pe nedrept punctul de vedere al mai vorbi de lingvi~ti sau de filosofii limbajului.
sistemului ~i unicul sau interes. Cacl, desigur, masina Aceasta "atomizare" a socialului in r~ele suple de jocuri
,! clbernetlca este cea care tuncponeaza cu tntormatte, dar de Iimbaj poate parea inadecvata pentru 0 realitate moderns
scopurile care is-au fixat, in timpul proqramaru, cum ar fi rsprezentaja mai deqraba ca fiind blocata de artroza
'I
"

maximizarea pertorrnantelor, de pilda, depind de enunturi birocratica6 1. Se va invoca eel putin , argumentul importantei '
,III
prescriptive ~i evaluative pe care ea nu Ie va corecta in timpul
institutiilor care impun limite jocurilor ~i deci impiedici inven­

,
illl!II!1
I !
II I ·'1'
functionarli. Dar cum sa qarantarn ca maximizarea perter­

mantelor constituie intotdeauna cel mai bun scop pentru sis­

temu' social? "Atomii" care Ii alcatuiesc materia sint in orice caz

tivitatea partenerilor in materie de rnutari, Aceasta nu credem ca


provoaca dificultali prea marl
In folosirea obi~nuita a discursului, intr-o discutie dintre

I
III!!!!III competenp in raport cu aceste enunturi ~i mai ales cu aceasta doi prieteni de exemplu, intertocutorii folosesc toate mijloacele
pe care Ie au la dispoz~ie, schimblnd jocul de la un enunt la
II :,

I!, !I!I!I!II
i,I,,1
:1" ' 'I
I problema,
Pe de alta parte, teoria lnformatiel in versiunea sa
cibernetica triviala omite un aspect decisiv, subliniat deja, ~i
altul: intemgatia, .
, rugamintea, asertiunea, povestea sint Iansate
anume aspectul agonistic. Atomii sint p1asati in noduri de relatli
pragmatice, dar ei sint ~i deptasati de catre mesajele care ii 60. De exernplu. E. GoHman, TI,e PresenldllOn of Self in Every day Lile,

I~
1

"':'1 1
Edinburgh, U. of Edinburgh P" 1956, trad. tr. Accardo, La mise en scene de la
III !I :,1 1 :
vie ouotkiienne (1.La presenlalion de SOl), Minuit, 1973; A. W. Gouldner. op. cit"
58. S, Freud a pus in mod special accentul pe aceasta forma de cap. 10; A.Touraine, La voix el/e regard, Seuil, 1978; id. et aI., LI/Na ell/dianle,
, I "predestinare", Vezi Marthe Robert, Roman des origines, ori9in6 du roman, Seuil, 1976; M. Calion, "Sociologie des techniques?", Pandore 2 (februarie
Grasset, 1972 (in Iimba rornina, Romanulincepuluri/or ~;;ncepuluri/erafT/anului, 1979) 28-32; PWatzlawick et aI., up. cil,
ill i Trad. Paula-Voica Dohotaru, Ed. Univers, 1983 - NT) 61. Vezi mai sus nota 41, Tema birocratizarii generale ca destin al
59, Vezi opera lui M. Serres. mai ales Hermes, vol. I-IV, Minuit, societatilor modeme este dezl/oltata mai 1nti'i de B. Rizzi,Labureducratisalion
III i 1969-1977 dumon'de" Paris, 1939,
'II
,I,
38 39

I~II: ..it
tatmes-balrnes in lupta. Acestei lupte nu-i Iipsesc regulile
62, ca ele nu se stabuizeaza dedi in rnasura in care inceteaza de a
numai ca ele autorlzeaza 9i lncursjeaza cea mai mare flexibilitate fi 0 miza.
a enunturilor.
~r In acest spirit se cuvine, credem, sa abordam institutiile
6r, din acest punct de vedere, 0 institutie difera :f contemporane ale cunoasteril.
intotdeauna de 0 discutie prin aceea ca eu impune constrinqeri
suplimentare pentru ca enunturne sa poaia fi ad mise in interiorul
sau. Asemenea constrfngeri opereaza ca veritabile filtre asupra 6. PRAGMATICA CUNOA$TERII NARATIVE
capacitatllor discursului, ele fntrerup conexiuni posibile !n
retelele de comunicare: exista lucruri care nu trebuie spuse. In Acceptaril neconditionate a unei conceptii instrumentale
acetas timp ele privilegiaza anumite c1ase de enunturi, citeodata a cunoasteril fn societatile cele mai dezvoltate. i-arn adus mai
una singura, a carer predominanta caracterizeaza discursul inainte (secnunea 1) doua obiectii Cunoasterea nu este l1tiinta,
institutiei: exista lucruri care trebuie spuse 9i moduri anume de mai ales in forma sa conternporana: In aceasta forma, departe
a Ie spune. Astfel: enunturile de comanda fn armata, de de a putea oculta problema legitimitalii sale, ea a pune,
ruqaciune fn biserici, de denotare in scoll, de narare in tarnille, oirnpotnva, In toata amploarea epistemologica dar l1i socio­
de interogare In filosofie. de perforrnativitate In fntreprinderi. .. politlca. Sa pricepem mai intii natura cunoasterii "naratlve": acest
Birocratizarea este limita extrema a acestei tendinte. examen va permite. prin comparatie I
sa discernern mai bine cel
I
Totusl, 0 asemenea ipoteza despre institutie este inca prea pulin anumite caracteristici ale formei pe care 0 ia cunoasterea
"putemlca": ea pleaca de la 0 prespectiva obiectlvanta l1i 9tiintifica in societatea conternporana: el ne va ajuta, de
reificanta a ceea ce este instituit. Astaz], not stirn ca Iimita pe care asemenea, sa inlelegem cum se pune astazi, ~i cum nu se pune,
lnstitutia 0 pune potenuahnul de "rnutar!' din limbaj nu este problema legitimitatii.
niciodata stabilita (nici cfnd pare a fi asa in mod formaI 63). Ea Faptul de a cunoaste ("Ie savoi,.,), in general, nu se reduce
fnsal1i este mai curind rezultatul provizoritt !?i miza strategiilor de nici la 9tiinta ("science") si nici la cunoasterea ("connaissance")
Iimbaj elaborate in interiorul 9i fn afara instituliei. Exemple. Jocul inteleasa ca ansamblul enunturitor denonnd sau descriind
de experimentare asupra Iimbii (poetica) f9i are locul Intr-o obiecte65, cu excluderea tuturor celortalte enunturi, si suscep­
universitate? Se pot spune povesti la Consiliul de mlnistri? Se tibile de a fi declarate adevarate sau false Stiinta ar fi un
pot face revendicarl fntr-o cazarrna? Raspunsurile sfnt clare: da, ansamblu at cunoasterf ("connaissance") Alc~tuit1 ~i ea din
daca universitatea deschide ateliere de creatie; da, daca supe­ enunturi denotative, stiinta ar impune doua conditii suplimen~
riorii accepts sa negocieze cu soldatii. Alitel spus: da, daca tare acceptabilitatf tor: obiectele la care se refera sa
fie accesibile
limitele vechii institutii
I
sint deplasate64~ Reciproc, se va spune recursiv, deci In conditii de observare explicite, si In al doilea rind
sa se poata decide daca fiecare din aceste enunturi I
apartine
I
sau
62. Vezi H. P. Grice, "Logic and Conversation" in P.Cole & J.J.Morgan
ed., Speech Acts III, Syntax and Semantics, N.Y., Academic P., 1975, 59-82.
63. Pentru 0 abordare fenomenologica a problemei, vezi In M. Mer­
leau-Ponty (CI. Lefort ed.), Resumes de cams, Gallimard. 1968, cursul din anul
1954-1955. Pentru 0 abordare psihosocioloqtca, R. Loureau, L'analyse in
stnutionneite, Minuit 1970 65. Aristotel circumscric viguros omectut cunoasteni detinind ceea ce
64. M. Calion, lac cit. 30: "Sociologica este miscarea prin care actorii el numsste apopnanticele: "Orice expresie este sernnificativa, dar nu toate
constituie si instituie diferente, frontiere Intre ceea ce este social si ceea ce expresiile sint apophantice; sint apopnantice, natural, numai acelea in care se
nu este, ce'ea ce este tehnic ~i ceea ce nu estE', ceea ell este imaglnar ::;i ceea intilnesc adevarul sau falsitatea. Dar adevarul si falsitatea nu se Intilnesc In
ce este real: trasarea acestor frontiere este 0 miza si nici un consens, cu arice expresie: de exemplu, rugsmintea este 0 exprimare, dar ea nu este nici
excePlia cazului unei dominalii totale. nu este realizahl.'" A se compara cu adevarata, nici falsa" (PimlltJrmeneias, 4, 17a) (traducere in limba romina dupa
ceea ce A. Touraine nume::;te "sociologie permanenra". La vo/xel/oregard.loc. A. Dumitriu, Is/orialoglci/. p. 154, Ed. Didactica::;i Pedagogica, Bucure::;ti. 1975
cil.

41
40

~
nu limbajului considerat pertinent de catre expe'1i66 68
popor
Dar prin termenul de cunoastere ("savoir") nu se Intelege
Aceasta incercare de definire a cunoastern ca formare l?i
numai un ansamblu de enunturi denotative; In ea intra l?i idei
cultura se Interneiaza pe descriptii etnologice69 . Dar 0
legate de stiinta-de-a-face ("savoir-faire"), de stiinta-de-a-trat
antropologie ~i 0 literature aplecate spre studiul societatllor cu
("savoir-viv;e").' de l?tiinta-de-a-asculta ("savoir~ecouter") etc
dezvoltare rapida vor descoperi persistenta unei asemenea
Este vorba, In acest caz, de 0 cornpeterua care depaseste 70
incercari eel putin in anumite sectoare Ideea lnsasi de dezvol­
determinarea ~i aplicarea doar a criteriului adevarului ~i care se
tare presupuna orizontui unei nedezvoltari, in care diversele
extinde asupra criteriilor de eticienta (calificare tehruca), de
competente sint presupuse ca fiind cuprinse in unitatea unei
justitie ~i/sau de fericire (intelepcilme enca). de frumusete
traditii si nu se disociaza in cauncan ce fac obiectul unor inovatii,
sonora, crornatlca (sensibilitate auditiva, vizuala) etc. Astlel
dezbateri ~i examene specifice Aceasta opozitie nu 0 implica'in
Inteleasa, cunoasterea ("savoir") este ceea ce face capabil pe
mod necesar pe cea a unei scnimbarl de natura In starea
cineva sa profeseze "bune" enunturi denotative; dar ~i "bune"
cunoasterii la "primitivi" si la "civilizati,,71, ea fiind cornpatlbita cu
enunturi prescriptive, "bune" enunturi evaluative... Ea nu consta
teza identitatii formale' dintre "gindirea salbatica': ~i gindirea
intr-o' cornpetenta , de
, referitoare la u'n anumit tip de enunturi, ~tiintifica72, ~i chiar cu teza, aparent contrara celei precedente,
exemplu cognitive, cu excluderea celorlalte. Ea permite, a supertorltatf cunoasterii traditionale tata de dispersia
dirnpotriva, realizarea de "bune" performante In raport cu mai .) • 73 ' ,
contemporana a competentelor .
multe obiecte de discurs, care trebuie cunoscute, decise, Se poate spune ca tot'j observatorii, indiferent de scenariul
evaluate sau transformate... De aici rezulta una din principalele pe care fl propun pentru a drarnatlza ~i a intelege distanta dintre
sale trasatun: ea coincide cu 0 "formare" extinsa a com­ starea traditionala a cunoasterf ~i starea ei In epoca ~tiintelor,
petentelor. este forma unica incarnata intr-un subiect compus sint de acord in privlnta unui fapt ~i anume in privinta
din diferite tipuri de cornpetenta specifice lui. preeminentei forme; narative in formularea cunoasterii
o alta caracteristlca cetrebuie subnniata este afinitatea tradlttonate, Unii trateaza aceasta forma pentru ea insasi, ~dtii 0
unei asemenea cunoasteri ("savoir") cu traditia. Intr-adevar, ce trateaza din perspectiva operatorilor structurali care 0 cornpun
este un "bun" enunt prescriptiv sau evaluativ, ce este 0 "buna" diacronic ~i care constituie, dupa ei, cunoasterea propriu-zisa
pertorrnanta denotativa sau tehnica? $i unele ~i altele sint con­
siderate "bune" pentru, ca sint conforme cu criteriile pertinente
(respectiv, de just~ie, de trurnusete, de adevar ~i de eticienta)
admise in mediul format din interlocutorii "cunoscatorutur', Primii
67 68. Tn sensul de Bi/clung (In enqleza: Cl"IW<:) , asa cum a lost acest
filosofi au numit opinie acest mod de legitimare a enunturilor.
termen acreditat de cutturalism. Terrnenul este prerornantic ~I romantic, ct.
Consensul care permite sa se circumscrie 0 asernenea Volksgeist la Hegel
cunoastere ~i sase taca 0 descriminare intre cel care stie ~i cel 69. Vezi scoala culturausta americana: C Du Bois, A. Kardiner. R.
care nu ~tie (stramul, copilul) este ceea ce constituie cuttura unui Linton, M. Mead.'
70. Vezi cercetarea tolcloruhn european incepind eu sfirsitul secotului
al XVIII-lea in raport cu romantismul: studiile tratilor Grimm, ale lui Vuk Karadic
(asupra povestirilor populare sirbesti] etc.
71. Aeeasta era, sintetic, teza lui L l.eviBrulu. La "":III<1lilo pnnuuv»,
A1can, 1922.
72. CI Levi-Strauss, La penne» SWIViH/<) Plun, 1962 (in urnba romina
66. Vezi K. Popper, Logik det Forschu"9, Viena. Springer, 1935, trad Gi'ndireasalbalica Totemismuuui , trad. I. Pecher: bJ Stiintitica, 1970 - N.T.)
tr.Thyssen . Rutten & Devaux, La /ogiql1e de Id dec()lIverlest'ie"tllii/lle, Payot. 73. R. Jaulin, La paix blilflC/ltJ, Seuil. 1970
1973; id., "Normal Science and its Dangers', in I. Lakatos & A. Musgrave
74. VI. Propp, "Morphology 01 the Folktale" trrttlffl<1tiCJn<11 Jo"rrfiJl "'
ed.,Criticismand the Growthofl<nowledge. Cambridge (G 8.) UP, 1970 Linguistics 24,4 (octornbrie 1958), trad. Ir M DeHlda, Todoroll & Kahn,
67. Vezi Jean 8eaufret, Le poeme de Parmlmide. PUF, 1955. Morpho/ogieduconle, Paris. Seuil 1970

42 43

,4;

75,
anata in joc iar altii, in sfirstt, ofera acestei probleme 0 inter­
76 de narator unei anume categorii de virsta, de sex, de grup familial
pretare "econornlca" in sens freudian Pe noi nu ne intereseaza
insa aiel decit forma narativa. Povestirea este forma prin ex­ sau profesional. Avem in vedere, mai degraba, 0 praqrnatlca a
celenta a acestei cunoasterl, in mai multe sensuri. povestirilor populare care Ie este, am ~utea spune, intrinseca.
Mai intii, aceste istorii populate povestesc ele insele ceea De exemplu, un povestitor cashinahua 7 i~i incepe intotdeauna
IIIII I 1
ce se poate numi forman ("Bildungen") pozitive sau negative, relatarea printr-o formula flxa: "lata istoria tut.., asa cum am
adica succesele sau esecunle care incununeaza Incercarue auzit-o eu mereu. Eu 0 sa v-o povestesc la rinduf meu, asculta­
eroilor, succese sau esecuri care sau i~i transmit legitimitatea lor tl-o". lar incheierea se face printr-o alta formula, la fel de
institutiilor societatii (functia miturilor) sau reprezinta modele Invariabila: "Aici se stirseste tstorta lui... Cel care v-a povestit-o
este... "numele cashinahua", iar laalbi. .. "numele spaniel sau
pozitive sau negative (eroi' fericiti , sau nefericiti)
, de integrare in portughez".78
institutiile stabilite (Iegende, povestl). Aceste povestiri permit
deci, pe de 0 parte, sa se detineasca criteriile de competenta o analiza sumara a acestei duble instructiuni pragmatice
caresint proprii societatf unde ele se povestesc, iar pe de alta evidentiaza urrnatorul tapt: naratorul nu pretinde ca dobindests
parte sa se evalueze datorita acestor criterii performantele care competenta de a povesti istoria decil daca a ascultat-o mai
se realizeaza sau care se pot realiza in cadrul ei. ' inainte. Auditorul actual, ascultind-o, este investit in mod
In al doilea rind, forma narativa, spre deosebire de torrnete potential cu aceeasl autoritate. Povestea este dectarata a fi fost
dezvoltate ale discursului cunoasterll, admite in ea 0 pluralitate sousa (chiar daca performanta narativa s-a bazat mult pe in­
de jocuri de limbaj: asttel in povestire i~i gasesc foe, cu u~urinta, venti e) ~i spusa "dintotdeauna'': eroul sau, care este un
enunturi denotative, purtind asupra a ce sint, de exemplu, cerul, cashinahua, a fost deci ~i el ascuitatorul ~i poate naratorul
anotimpurile, flora, fauna, enunturi deontice prescriind ceea ce acetelasl povestiri. Datorita acestei similitudini de condit ie,
naratorul actual poate fi el insU~i eroul unei povestiri, cum a fost
trebuie facut in raport cu acesti referenti sau in diverse situatii,
,
"
de inrudire, de diterenta de sex, in relatiile cu copiii, cu vecinii,
Stramo~ul. EI esre, lntr-adevar, in mod necesar un asemenea
erou, de vreme ce poarta un nurne, declinat la sfi'r~itul naratlunf
cu strainii etc, enunturi , interogative,' care sint implicate de sale, care l-a fost atribuit In conformitate cu povestirea canonlca
exemplu in situatii de provocare (a raspunde la 0 intrebare, a
ce legitimeaza distribuirea cashunahua a patronimelor.
alege un element dintr-un lot), enunturi evaluative etc. Com­
Regula pragmatica uustrata in acest exemplu nu este,
, ale carer criterii Ie creeaza sau Ie apnea se cornbina
petentele
evident, general valabila
79.
Dar ea turnizeaza indiciul unei
deci intr-o tesatura deasa. cea a povestirii, si se ordoneaza intr-o
proprietatl, indeooste recunoscute, a cunoasterf tradittonale:
perspectiva de ansamblu, care caracrerizeaza acest tip de
"posturile" narative (destinator, destinatar, eroi) sint asttel dis­
cunoastere.
tribuite incil dreptul de a ocupa unul din ete, eel al destinatorului,
Vom examina putin mai detaliat 0 a treia proprietate,
se intemeiaza pe dublul tapt de a-I fi ocupat pe cetatalt. cel al
reiativa la transmiterea acestor povestiri. Nararea lor se supune
destinatarului, ::;;i de a fi fost, prin numele purtat, deja povestit de
eel mai adesea unor reguli care Ie tixeaza pragmatica. Asta nu
catre 0 povestire, adica plasat In pozitia , de referent diegetic al
insearnna ca printr-o asemenea instituire societatea atribuie rolul

75 CI. l.evi-Strauss. "La structure des rnythes:' (1955). in Anlilropolu!J1e


structureie, Pion, 1958 (In Iimba romina, AnlfOpologld slwclurala. trad. I. Pecher.
Ed. Potmca, 1978 -N.T.) "La structure et la forme Reflexions sur un ouvrage 77. Andre M. d'Ans. L e dil des vuus hommes 10/18, 1978.
78 Ibid., 7.
de Vladimir Propp" Cetuers de l'lnstitut de science tJcunumique appliquee 99,
serie M, 7(martle 1960) 79 Am retinut acest exemplu datouta "elichetei" pragmatice care
76. Geza Roheim, PsycfJOanalysls dndAnlilrupoiuyy. N.Y, 1950; trad. inv81uie transmiterea povesljulor ~i despre care antropologul ne informeaza
111:jl fr., Psychanalyse el anlhrup%9";. Paris, 1967. ,eu grija. Vezi P. Claslres, La grand Parler, Mylhes el chan Is sacres des Indiens
Guarani, Seuil, 1974

44

J
;},.t~ ,:
1'1
45
.. .
" i!:

il
altor ocurente narative80. Cunoasterea pe care 0 vehiculeaza sa 0 abordeze. Ea prezinta 0 proprietate surprlnzatoare: cu cit
aceste naratiuni, departe de a se atasa doar functiilor de rnasura domina accentul In ocurentele sonore, vorbite sau nu,
enuntare, deterrnina astfel in acelasl timp ceea ce trebuie sa spui timpul inceteaza de a fi suportul memorarn ~i devine 0 bataie
pentru a fi Inteles, ceea ce trebuie sa asculti pentru a putea vorbi imernorlala care, in absenta diferentelar remarcabile dintre
~i ceea ce trebuie sa interpretezi (pe scena realitatii diegetice)
perioade, interzice memora'rea lor ~( Ie destlneaza uitarii 84
pentru a putea face obiectul unei povestiri. Cercetfnd forma dictoanelor, a proverbelor, a maximelor
Actele de limbaj81 pertinente pentru aceasta cunoastere asernanatoare unor mici fragmente de pavestiri posibile sau
nu sint deci efectuate numai de catre locutor, ci ~i de catre motivele vechilor povestiri, care continua sa circule inca la
interlocutor ~i chiar de catre tertul despre care se vorbeste. anumite etaje ale edlflciulut social contemparan, se va
Cunoasterea care rezuita dintr-un asemenea dispozitiv poate sa
recunoaste in prozodla sa marca acestei stranii ternporanzarl
para "compacta" In opozitie cu cea pe care noi 0 numim care Incalca regula de aur a cunoasterii naastre: sa nu uit L
"dezvottata''. Ea arata clar d trad~ia povestitorilor este in acelasl
Or, trebuie sa existe 0 conqruenta fntre aceasta functie
timp l?i cea a criteriilor care definesc 0 tripla competenta. ~tiinta­ letala a cunoasterf narative, pe de a parte, ~i functiile de tormare
de-a-spune, l?tiinta-de-a-asculta, ~tiinta-de-a-face, prin care se
a criteriilor, de unificare a competeruelor ~i de reglare sociala,
realizeaza raporturile cornunitatf cu ea insa~i ~i cu mediul sau
pe de alta, functii pe care Ie-am amintit mai sus. Pentru a
lnconiurator. Ceea ce se transmite odata cu povestirile este
simplifica, se poate presupune ca 0 coiectivitata care face din
grupul de reguli pragmatice care constituie legatura sociala.
povestire forma-cheie a carnpetentei nu are nevoie contrar
Ar merita sa fie examinat indeaproape l?i un al patrulea
oricarei asteptan, sa-~i aminteasca de trecutul sau Ea gase~te
aspect al acestei cunoasterl narative: este yorba de lncidenta sa
materia legaturii sale sociale nu numai in sernnificatia povestirilar
asupra timpului. Forma narativa se supune unui ritm, ea este
pe care Ie nareaza, dar ~i in actul recitarii lor. Referinta paves­
sinteza dintre 0 rnasura care imparte timpul in perioade regulate
tirilor poate sa para ca apartine timpului trecut, fn realitate fnsa
~i un accent care rnoditica lungimea sau amplitudinea unor asttet
ea este Intotdeauna conternporana cu actul povestirii.
de perioade 82. Aceasta proprietate vibratorie l?i muzicala devine
Actul prezent este cel care deruleaza de fiecare data
evidenta in recitarea rituala a anumitor povestiri cashinahua:
temporalitatea etemera ce se intinde intre "Am auzit spunindu-ss''
transmise in conditii initiatice, intr-o forma absolut fixa si lntr-un
~i "0 sa auz~i". Important in pratocalurile pragmatice din acest
Iimbaj obscur datorita dereglarilor lexicale ~i sintactice care i se
tip de naratiune este ca ele marcheaza indentitatea de principiu
apnea, ele sint cintate in interminabile melopee83. Stranie
dintre toate ocurentele povestirii. Este posibil ca acest lucru sa
cunoastere, se va spune, care nu se lasa inteleasa nici rnacar de
nu fie adevarat, cum se ~i intimpla adesea, dar din aceasta cauza
tinerii carora Ii se ad reseaza,
nu trebuie sa se ascunda cit umor l?i clla tearna exista in respectul
Este totusi 0 cunoastere cit se poate de cornuna, cea a
tata de a asemenea eticheta. Oricum, cadentei metrice a
nurnaratorilor "ala-bala'' ale copiilor, cea pe care muzicile repeti­
ocurentolor povestirii se acorda importarna, ~i mi diferentei de
tive au incercat in zilele noastre sa 0 reqassasca sau cel pU\in
accent a fiecarei pertormante. Dar astfel aceasta temporalitate
80. Pentru 0 naratologie care face sa intervina dimensiunea
praqmatica, vezi G Genette, Figures J1J, Seuil, 1972 (in Iimba romina Figuri,
trad. Angela Ion !,li lnna Mavrodin, Ed. Univers, Bucuresti, 1978 - NT)
81. Cf. nota 34.
82. Raportul metru/accent care face !,li destace ritmul este In centrul
reflectiei hegeliene asupra speculatiei. Vezi Fellomt:l/%gld spititului, Pref,J!d,
IV.
83. Aceste intorrnatn Ie datorarn amabilitatu lUi A. M d'Ans. pentru
care Ii mu1lumim. 84. Vezl analizele lui D. Charles, La lemps de la lIoix, Delarge, 1978 !,li
ale lui Dominique Avron, L'appareilmLJsica/, 10/18, 1978.

46
47

poate !inumita evanescenta si in acetast timp imemoriala85. Copernic deelara ca traiectoria p1anetelor este circulara 86 .
In sffr!]it, la fel cum ea nu are nevoie sa-si aminteasca de Indiferent ca propozitia I
este adevara~ sau falsa. ea comportl
trecutul sau 0 cultura care acorda prioritate formei narative nu un grup de tensiuni, care sa exercita asupra fJec8ruia din pos­
mai are nevoie, fara indoiala, nici de proceduri spectate pentru turile pragmatice pe care ea Ie pune in joe, destlnator. destinatar.
a-si legitima povestirile. Ne imaqinarn cu greutate cum izoleaza referent. Aceste ''tensiuni'' sint tipurl de prescrlp\ii care regleaza
ea instanta naratoare a celorlalti pentru a j acorda un privilegiu acceptabilitatea enunlului ca enun\ "~tilnlific".
In praqmanca povestirilor, apoi 'cum se mteroqheaza eaasupra Mai intii. destinatorul este considerat ca spunind adevarul
dreptului pe care naratorul, rupt asttel de ascultator !]i de in legatura cu referentuf, traiectoria p1anetelor. Ce inseamna
dieqeza, t-ar avea de a povesti ceea ce el povestesta 9i, in sfirsit, aceasta? ca eI este conside,rat capabil. pe de 0 parte. sa aduca
cum fntreprinde ea analiza sau anarnneza propriei sale probe pentru ceea ce spune ~i. pe de alta parte, sa respinga
legitimitati. 9i mai greu ne imaginam cum poate 0 asemenea orice enunl contrar sau contradictoriu despre acela~i referent.
cultura s~ atribuie unui subiect incomprehensibil al naratiunii Apoi, destinatarul este considerat ca putind sa-~i dea
automate asUpra povestirilor. Acestea au prin ele fnsele 0 intr-un mod valabil acordul (sau sa-I refuze) enuntului I
pe care R
asemenea autoritate. Poporul nu este, intr-un sens, decil eel care aude. Aceasta implica faptul ca este eI fnsu~i un destinator
Ie actualizeaza si face acest lucru nu numai povestindu-Ie, dar potential deoarece, atunci cind i~i va formula asantimentul sau
9i ascultfndu-Ie' !]i Iasindu-se povestit de catre ele, adlca dezacordul, el va fi supus aceleia~i duble exigenle de a dovedi
"interpretfndu-Ie" In institutiile sale: deci sltuindu-se atit fn pos­ sau de a respinge ca §i destinatorul actual. Se presupune deci
turile de ascultator si de dlegeza, cil 9i in cea de narator ca, virtual, el poseda aceleasl calitati ca ~i ace .1 3, fiind egalullui.
Exista asUel 0 incomensurabilitate intre pragmatica Dar nu va putea 'deveni astfel decit atunci cind va vorbi ~i cind 0
narativa populara, care este in fntregime Iigitimanta, 9i acest joe va face in aceste conditii.
A I
inainte, el nu va putea fi numit l1tiutor.
de Iimbaj cunoscut de Occident, care este problema legitimitatii, In al treilea rind, referentul, traiectoria p1anetelor de care
sau mai exact legitimitatea ca referent al jocului interogativ. vorbeste Copernic, este considerat ca fiind "exprimat" de catre
Povestirile, am vazut, deterrnina criterii de competenta !]i/sau Ie enunl, intf-un mod conform cu ceea ce este Dar, cum nu sa
jlustreaza aplicarea. Ele definesc asttel ceea ce are dreptul de a poate ~ti ce este eI decit prin enunturi de acela~i fel ca ~i eel al
fi spus 9i facut In cultura !]i, dat fiind ca lac parte din aceasta, se lui Copernic, regUla de adecvare devine problematica ceea ce
legitimeaza odata cu ea. spun este adevarat pentru ca 0 dovedesc; dar ce dovedeste ca
dovada mea este adevarata?
Solutia ~tiintifica a acestei dificultati consta in aplicarea
7. PRAGMATICA CUNOA~TERII 9f l iN TIFIC E unei duble'reguli. Prima este dialectica sau chiar retorica, de tip
judiciar87 : este referent ceea ce se poate rnaterializa intr-o problt,
Sa Incercam sa caracterizarn, fie ~i sumar, pragmatica ceea ce poate aduce 0 dovada in dezbatere. Ea nu este de tipul:
cunoasterii stiintifice asa cum reiese ea din conceptia c1asica a pot sa dovedesc pentru ca realitatea este a~ cum 0 descriu eu,
acestei cunOa9teri. Se' vor distinge astfel, In cad;ul ei, jocul ci de tipul: atila vreme cit pot sa dovedesc, este permis sa se
.
cercetarii 5i eel al Invatami'ntuilli.
,

86. Exemplul este imprumutat din Frege, 'Uber Sinn und Bedentung"
85. Vezi Mircea Eliade, Le ,,,yllle de f'ete'f1d retuur Arciielypcs el (1892); trad. eng I. "On Sense and Reference", PhilQsophicalWritings, OXford,
r,jpetilions, Gallimard, 1949. ~n Iimba romlna Mil,,! .)Iwllci reil/lodrCeri; In Blackwell, 1960.
I
volumul M. Eliade - Esellri, trad. Maria Ivanescu SI Cezar Ivanescu, Ed. 87 Sr. Latour, "La rhlltorique du discours scientifique', Acres de la
,
': I
I ! ~tiinlifica, Bucute~ti, 1991.N.T). ' recherche en sciences socialas 13 (martie 1977).
,.-'~ .

48
/~::" 49
.u .:'

",
91
88 avlhd aceeasl competentA ca ~i rnaestrul slu . Aceasta dubiA
creada ca realitatea este aea cum 0 descriu eu . A doua regulA exigentA 0 presupune ~ a treia ~I anume cA existA enun\uri in
este metafizlcA: acela~1 referent nu poate furniza 0 p1uralitate de eazul CArora schimbul de argumente ~i admlnistrarea de probe,
probe contradlctorii sau Inconsistente; astfel spus:"Dumnezeu care a1catuiesc pragmatica cercetArii, sint considerate ca fiind
nu ne inl}8IA"S9. suficiente, putind fi, astfel. transmise ca atare, cu titlul de
AceastA dubiA regulA sustine ceea ce ~tiinta secoJulul XIX adevAruri indiscutabile. in procesul de fnvAtAmint.
nurneste veriflcare. iar cea a secOJulul XX falsificar'e90. Ea permite A1tfel spus, predai ceea ce ~tii: acesta este expertul. Dar,
situarea dezbaterii dintre parteneri, destinator ~i destlnatar, in pe mAsurA ce studentul (destinatarul didacticii) i!ii spore~te
orizontul consensului. Nu once consens este un indiciu al competenta, expertul n poate i!1lpArtA!ii !ii ceea ce nu ~ie, dar
adevArului, dar se presupune ca adevArul unui enunt nu poate ,cautA sa afle (cel putin dacA expertul este ~I un cercetAtor).
sA nu suseite eonsensul. ' Stuclentul este astfel (ntrodus in dialectica cercetAtorilor, adicA
Aceasta in ee priveste eercetarea. Se poate observa ca in jocul formArii cunoa~terii !itiintifice.
ea consdera fnvAtAmintul drept complementul sAu necesar. Daca se cornpara aceas~ pragmatlca ~i cea a cuno!iterii
CAei ornul de ~tiint~ are nevoie de un destinatar care sA poata
, A narative, se pot desprinde urmAtoarele proprietAti:
fi, la rindul sau, un destinator, adica un partener. In caz contrar,
verificarea enuntului sAu' este imposibilA, datoritA lipsei unei 1. Cunoo~terea !itiintificA pretinde izoJarea unui [oc de
dezbateri contradictorJl. pe care neinnoirea competentelor va IImbaj, denotativul, ~i excluderea celoJ1alte. Criteriul de accep­
sfir~i prin a 0 face imposibiiA. lar in aceasta dezbatere, nu numai tabilitate al unui enunt este valoarea sa de adevAr. 5e pot intOni,
adevArul enuntului sau ci ~i propria sa competentA se aflA in joe; desigur, !ii alte c1ase de enu",uri, cum sint interogatia ("Cum se
caci competenta nu este niclodata dobinditA' in totalitate, ea explicA faptul ca.. 1") !ii prescriptia ("Fie 0 serie iinitA de ele­
depinde de fapt'ul ca enuntul propus este sau nu este considerat mente... "); dar ele nu sint dedi nl!ite adaosuri in argumenta\ia
ca demn de a fi discutat intr-o secventA de argumentAri ~i de dialecticA aceasta trebuie sa ajungA in cele din urmA la un enunt
respingeri intre egaJi. Adewrul enuntului ~i competenta celui denotativ-b2 . E!iti• decl, savant (in acest sens) daca pot i sA
care nenuntA sint supuse deci asentimentului colectivitAiii celor formulezi un enun\ adsvarat despre un referent, ~i un om de
egali in competentA., Trebuie deci sA fie formati, indivizi e9all din litiintA daca poti sA formulezi enunturi verificabile sau falsificabile
acest punct de vedere. despre referenti accesibili expeflil'or. .
Didactica asigurA aceasta reproducere. Ea este diferitA de
jocul dialectic al cercetArii. Pe scurt, prima sa presupoz~ie este 2. AceastA cunoa~tere se vede astfel izoiatA de celelalte
ca destinatarul. studentul. nu ~tie ceea ce !itie destinatorul; jocuri de Iimbaj a caror combinatie formeaza. legAtura socialA.
tocmai din acest motiv el are ceva de invAtat A doua presupozitie
a sa este ca e1. studentul, poate invAta !ii'poote deveni un ex~rt ,I
Ea nu mai constituie, in cadrul acesteia. 0 componentA imediatA
impArtA~itA al1a cum este cunoa!iterea narativA, ci una
indirectA. ~i pentru ca in societAtile moderne jocurile de limbaj
se regrupeazA sub formA de institutii animate de parteneri
cali~icati. profesioni~tii. Relatia dintre cunoa~tere !ii societate
88. G. Bachelard, Le nouvel esprit sciantifique , P.U.F., 1934 (in limba (adicA ~msamblul partenerilor' in agonistica generaiA. in masura
romin! "Noul spirit lftiin,ific" in vol. G. Bachelard - Dialectica spiritului ~tiintific
modern, vol. 1, trad. Vasile Tonoiu. Ed. l?tiintifici lfi Enciclopedicfl, Bucure!fti, 91. Nu putem aborda aici dificultatile pe care Ie ridicl aceastl dubll
1986 - N.T.). preaupozitie. Vezi Vincent Descombes. L'inconscientmalgr8lui, Minuit, 1977.
89. Descartes, Meditations metaphysiques. 1641, Meditation IV, 92. Aceasta observatie mascheazll 0 dificultate importanti, care soar
90. Vezi de exemplu K. Hempel, Philosophy 01 Natural Science, manifesta lfi in cazul examinlrii naratiunii. dificultate care prive!fte distinc,ia
Englewood Cliffs (N.J.), Prentice Hall, 1966; trad. fro Saint-Sernin, Elements intre jocuri de limbaj !fi genuri de discurs. Nu 0 vom 6tudia insl aicL
d'iJpistemo/ogie, Armand Colin, 1972.
51
50

~~ care consta in raportul dintre accent ~i masur~, este variabi/94.


fn care ei nu sfnt profesloni~i ai ~tiintei) se exteriorizeaz~. 0 nou~
;:~1~
, ~tiintlfi~ ~ Aceste propriet~ti sint cunoscute. Ele merita sA fie totu~i
problemA
. .
apare, cea a raportului dintre Institutia
societate. Poate sA fta rezolvat~ aceasta probielTlA de ~tre

, amintite din dou~ motive. Mai intii, punerea in paralel a ~tijntei


~-~'
didactic4, pomind, de exemplu, de la aceasta presupozitie ~
cu cunoasterea non~tiintifica (narativ~) lasa sA se inteleag~, sau
-

i~l~ I orice atom social peats dobfndi competenta ~tiintific~? • .


sa se Mnuiasca cel putin, c~ existenta celei dintii nu are mai
mul~ necesitate decil eXistenta celei'de a doua, dar nici mai
3. In cadrul jocului cercet~rii, competenta este obligatorie puti~. Amindou~ sint alcatuhe din ansambluri de enunturi;
• •
nurnai pentru postul de destinator. Nu eXista 0 competent~ acestea sint "m~ri" facute de jucatori in limita regulilor generale;
specific~ pentru destinatar (ea nu este necesara declt tn aceste reguli sint specifice fiecarei cunoasteri, iar "mutarile"
didacti~: studentul trebuie sA fie inteligent). Tot asa cum nu apreciate ca bune intr-un joe ~i in cel~lat nu pot fi de acelasi tip
existA competent~ nici in cazul referentului. Chiar daca este decft in mod accidental.
Yorba de ~tiintele umane, referentul reprezentat atunci de un Nu putem deci aprecia existenta ~i valoarea cunoasterf
anumit aspect a, comportamentulul uman este plasat in principiu narative plecind de la cea ~tiintifid ~i nici invers: criteriile
intr-un raport de exterioritate faf~ de partenerii dialecticli pertinente nu sint identice in cale doua cazuri. Ar fi suficient, la
.
~tiintifice. Aici nu trebuie sa fii,
ce aceasta presupune cA e~tl.
. ca in cunoa~terea narativA, ceea limita, sa ne mlnunam de aceasta varietate a speciilor discursive,
asa cum ne rninunarn de cea a speciilor vegeta/e sau animale.
A deplinge "pierderea sensului" in postmodernitate inseamna a
4. Un enunt ~tiintific nu se valideazA in nici un fel prin regreta c~ cunoasterea nu mal este in primul rind narativa.
simplul tapt ~ este formulat. Nici macar in domeniul Pedagogiei Aceasta e lnconsecventa. 0 alta, la fel de irnportanta. consta in
eI nu este studiat decft in rnasura in care poate fi imediat verificat lntentla de a deriva sau'crea (prin operatori cum sint dezvoltarea
prin argumentare ~i probe. In sine, e.! nu se aM niciodat~ la etc.) cunoasterea ~tiin!jfic~ plecind de la cunoasterea narativa,
ad~post de 0 posibil~ ''falsificare 93;,. In acest fel, eunoo~terea
. .
acumulata in enunturi acceptate anterior poate sa fie oricfnd
recuperat~. In sehimb, oriee nou enunt, oaca este in contradictie
ca ~i cum aceasta din urma ar con!ine-o pe prima in stare
emononara.
Totusi, asemeni speciilor vii, speciile de Iimbaj Intretin
cu un enunt deja admis despre aeela~i referent, nu va putea fi raporturi unele cu anele. specii care sint departe de a fi ar­
aeceptat ca' valid decft daca respinge enuntul precedent prin rnonioase. Oelalat motiv care poate sa justifice reamintirea
argumente ~i probe. surnara a proprietatilor jocului de Iimbaj al ~tiintei este legat
tocmai de raportul s8U cu cunoasterea narativa. Am spus c~
5. Jocul ~tii"lei implica deci 0 temporalitate diacroni~, ultima nu valorizeaza problema propriei sale legaturi, ea se
adi~ 0 memorie ~i un proiect. Destinatoruf actual al unui enu"l acrediteaz~ de la sine, prin pragmatica transmiterii sale. fara a
~tiintjfie este considerat ca avind cuno~tint~ de enunturile recurge la argumentare ~i la administrarea de probe. De aceea
anterioore cu privjre la referentul sau (bibliografia) ~i nu propune ea adaug~ incomprehesiunii sale fa!~ de problemele discursu­
un enunt despre acela~i subiect decft dacii el difer~ de cele lui ~tiintifjc ~i 0 anumit~ toleran!~ cu privire· la acesta: ea n
precectente. Ceea ce s-a numit laccentu/" fie~rei performante consider~ In primul rind ca pe 0 varietate in familia culturilor
"~I'
"

1',"·.
este privHegiat aici in raport cu "m~sura" ~i, odat~ cu el, este
privilegiat~ ~i functia polemic~ a acestui joc. 0 asemenea
"

'III

diacronie. presupuntnd stocarea in memorie ~i cAutarea noUlui,


94. Th. Kuhn. The Structure of Scientific Revolutions, Chicago U.P.,
I configureazA in principiu un proces cumulativ. "Ritmul" acestuia, 1962; trad. fr. LaslTuclure des revotuntions scientifiques, Flammarion, 1972. ~n
Iimba rominA, SlTuctura revolufiilor ~tiin{ifice, trad. Mireea Flonta, Ed. ~tiintifica
93. in sensul indicat mai sus la nota 90. ~i Enciclopedica, Bucure~ti. t976 . N.r.).

J.)~''.
52 53
,:'

; 'j,'

~;,
o asemenea revenire a narativului in non-narativ, sub 0
narative . Reciproca nu este adevarata, Omul de ~tiinta i~i pune
95 >~~j'
forma sau alta, nu trebuie conslderata ca depa~ita definitiv. 0
problema validitatii enunturilor narative si constata ca (:,Ie nu sfnt dovada evidenta: ce fac oarnenil de ~tiinta chemati la televiziune.
niclodata supuse " argumefltarii ~i probei96 . Elle incadreaza intr-o intervievati in zlare, dUpa cite 0 "descoperire"~ Povestesc 0
alta mentalitate: salbatica, primitiva, subdezvoltata, lnapoiata, epopee a unei cunoasterl care nu este in nlci un caz de natura
!1I11
alienata, constituna din opinii, obiceuri, autoritate, prejudecAti, eplca. Ei satisfac astlel regulile joculUi narativ, a caror presiune
ignorante, ideologii. Povestirile sint fabule, mituri, legende, bune nu numai asupra celor care folosesc mass-media, dar fji asupra
pentru t'emei ~i copii. fn cel mai bun caz, se va incerca sa se forului lor interior, ramine consoerabsa. Or, un asemenea fapt
risipeasca acest obscurantism, prin civilizare, educatie, dezvol­ nu este nici trivial nici marginal: el pnveste raportul dintre
tare. cun08~terea ~tiintifica ~i cunoasterea "populara" sau ceea ce
Aceasta relatie inegala este un efect intrinsec al regulilor ramine din ea. Statui este in stare sa cheltuiasca mult pentru ca
specifice fiecarui joc. Se cunosc toarte bine manifestarile ei. Este ~tiinta sa poata fi prezentata ca 0 epopee: prin ea. el se face
\:
intreaga istorie a imperialismulul cultural de la inceputurile Oc­ cred'ibil, creind asentimentul public de care au nevoie cei care
cidentului pina azi. De aceea sa impune sa-i cunoastem coopnu­ 97
iau deciziile _
tul, care 11 distinge de toats celelalte ~i care este guvernat de Nu este exclus deci ca recursul la cunoasterea narativa sa
exigenta legitimarii. fie inevitabil; eel putin in rnasura in care jocul de limbaj al ~tiinlei
urmareste adevaru! en\:l"lurilor sale ~i nu poate sa il legitimeze
I
prin propriile mijlO8ce. In acest caz, ar trebui sa recunoastem 0
8. FUNCTIA NARATIVA ~ LEGITIMAREA CUNOA~TERII nevoie ireductibila de istorie, ce va trebui inteleasa, asa cum am
II, schqat-o noi, nu ca 0 nevoie de a-~i aminti sau de a proiecta
Aceasta problema a legitlmarii nu mai este considerata (nevoie de Istorleltate, nevoie de accent), ci, dimpotriva, ca 0
astazl ca 0 s1abiciunein jocul de Iimbaj al ~tilntei. Ar fi rnai corect nevoie de uitare (nevoie de metrum) (sectiunea 6).
sa spunem ca este ea insa~i legitimata ca problema, mai precis Este totusl prematur afirmam a~ ceva. Dar vom avea
sa
ca resort euristic. Dar acest mod de a b trata 'prin rasturnare este prezenta in minte, in cursul consideratiilor ce vor urrna. ideea ca
recent. inainte de a ajunge aici (adica la ceea ce unii numesc solutiile aparent desuete care au fOst' date problemei legitimMi
ut
pozitivism), cunoasterea ~tiintifica a cautat alte sol ii. Trebuie nu s\nt desuete in principiu, ci numai in expresiile pe care Ie-au
spus ca multa vreme acestea nu au putut sa evite recursul la imbracat ~i ca nu trebuie sane miram cind Ie vedem persistind
proceduri care tin, in mod manifest sau nu, de cunoasterea ~i sub alte forme. Nu avem noi in~ine nevote, in acest moment,
narativa. ' de a construi 0 poveste a cun08~terii ljtiintifice occidentale
pentru ai percepe statutul? I

95. Cf. atitudinea copiilor in timpul primelor cursuri de stiinte sau fnca de la inceputurile sale. odata cu Platon, noul joe de
modul in care aborigenii interpreteazA explicatiile etnologilor (vezi Levi­ Iimbaj pune problema propriei sale legitimitati. Nu este acum
Strauss, Lapenseesauvage,/oc. cit., capitolul I, " La science du concret") (vezi
de asemenea in limba rominA, Gindirea sil/baticll. Totemismul azi, loc. cit. ­ momentul sa facem exegeza pasajelor din bia/ogur; in care
N.T.) pragmatica ~tiinlei apare explicit ca tema sau implicit ca
96. In acela~i sens ii spune lli Metraux lui Clastres: "Pentru a putea presupozitie. Jocul dialogului, cu exigentele sale specifice, 0
studia 0 societate primitivA este nevoie ca ea sA se fi degradat putin: Este
nevoie intr-adevAr ca inlormatorul indigen sA 0 poatA examina cu ochiul unui rezuma. incluzind in sine cele doua functk de cercetare lji de
etinol09. punindu-~i problema lunct ionaril institut iilor sale ~i deci a
legitimitAtii lor. Reflectlnd la e~cu' sau in cazul tribului Ache, Clastres 97. Despre ideologia scientistA. vezi Survivre 9 (august-septembrie
conchide: "$i astfel, automat, cei din tribul Ache aceeptau darurile pe care nu 1971), reluat in Jaubert et Lbvi-Leblond ed., op. cit., 51 sq. La sfir~tul acestei
Ie C9ruserA, reluzau incerclrile de dialog pentru ca erau destul de puternici culegeri se afll\ 0 bibliogralie a periodicelor ~i a grupurilor care au luptat
pentru a nu avea nevoie de a~ cava: nu vom putea vorbi cu ei deci\ cind vor impotriva diverselor forme de subordonare a ~tiinlei la sistem.
Ii bolnavi" (citat de M.Cartry, "Pierre Clastres". Libre 4, (1978).
\:'
55
54

i.I .
invalare. Se regasesc aiel citeva din regulile enuntate mal sus: neincetat. 0 gindire atit de energicA precum cea a lui Descartes
argumentarea in scopul exclusiv al obtinerii consensuiut nu poate da legltimitatea ~tiinlei decit in ceea ce Valery numea
(homologia), unicltatea referentului drept garantie a posibilitatii 1
istoria unui spirit 00 sau in aceasta specie de roman de tormare
de a cadea de acord, egalitatea partenerilor ~i chiar
, t

(Bildungsroman) care este Discursul despre metod~. Aristotel a


recuooasterea indirecta a faptului ca este vorba de un joc ~i nu fost, tara indoiala, unul dintre cei mai moderni ginditori izolind
de un destin, de vreme ce de la el sint exclusi tOli cei care nu-l !;~
accepta regulile, datorlta slabiciunii sau suticientei.
descrierea regulilor carora trebuie sa Ii se supuna enunturile ,
W considerate !1tiintifice (Organonul) de cercetarea legitimitatii lor
Este adevarat c4 problema legitimitalii jocului insU~i, data (~;.
fntr-un discurs asupra Fiintei (Metafizica). ta aceasta se adilUga
fiind natura sa ~tiinlifica, trebuie sa faca parte ~i ea din
'i"

!1i sugestia cA Iimbajul ~{iinlific, inclusiv in pretentia sa de a


problemele care sint puse in dialog. Un exemplu cunoscut, ~j cu exprima fiinta reterentului, nu contine decit argumentatii ~i
atit mai important cu cft leaga de la inceput aceasta problema probe, adica' dialectica1 0 1 . ' ,
de cea a autoritalilor socio-politice, este oferit in c4rti1e VI ~i VII Odatll cu !1tiinta rnoderna, doua noi componente apar in
din Republica. Or, ~tiut este faptul ca raspunsul se constituie, cel problematica legiti'marii. Mai intli, pentru a raspunde la
Put in in parte, sub forma unei povestiri, alegoria pesteru, care fntrebarea: cum se prooeaza propa? sau, mai general: cine
istorise~te de ce vor oamenii povestiri ~i de ce nu recunosc ei decide fn privinta conditiilor de adevar?, se renunta la cercetarea
~tiinta ("savoir'). Aceasta din urma ajunge astlel sa tie intemeiata metanztca a unei probe prime sau a unei autorita'ti
prin povestirea propriului sau martiriu. , transcedent
~i se recunoaste ca inse~i conditiile de adevar, adicA regulile de
Dar este voroa de mai mult: prin chiar forma sa (dialogurile joc ale ~tiintei. sint imanente acestui joc, ell ele nu pot fi stabilite
scrise de Platon)98, efortul de legitimare se dectara invins in fata decit in cadrul unei dezbateri ea insa~i ~tiintifica ~i ell nu exista
naratiunij: cAci fiecare din aceste dialoguri imbraca intotdeauna
,
alta dovada cA regulile sint bune in atara consensului expertilor. ,
forma povestirii unei discutii ~tiintifice. ca istoria dezbaterii e mai
mult indicata decft relatata, mal m'ult' reglzata decft narata99, Aceasta inclinatie generala a rnodermtatil de a detini
tinind deci mai mult de tragic dedt de epic, conteaza mai putin
'
aici. Fapt este ca discursul platonician care inaugureaza ~tiinla
, conditiile unui discurs'intr-un discurs despre aceste conditii se
comblna cu reabilitarea demnitatii, culturilor narative (popuiare)
nu este stiintific,
• , y~i aceasta chiar in masura in care lncearca sa
deja in umanismul renascentist ~i in moduri diverse in Lumini, in
o legitimeze. Cunoo~terea ~tiinJjtica nu poate ~ti ~i ,nici nu poate Sturm und Drang, in tilosofia ldeallsta germana sau in scoata
face sa se ~tie ca ea este adevarata cunoo~tere tara a recurge la lstorica franceza. Naratiunea lnceteaza de a ti un lapsus al
cealalta cunoastera, povestirea. care pentru ea este 0 non­
,
legitimarii. Acest apel explicit la povestire in problema
cunoo~tere ~i fara de care este obligata sa se presupuna pe sine cunoasterf coincide cu emanclparea burgheziei. in raport cu
~i sa ajunga astfel in situalia a ceea ce conoamna petitia de autoritatile traditionale. Cunoa~terea prin povestiri revine in
principiU, prejudecata. Dar nu ajunge ea la aCela~j rezultat
sprijinindu-se pe povestire?

a
Occident pentru oferi 0 solutie , legitimarii noilor autoritati.
, Est
tiresc atunci ca, printr-o problematic4 narativa, aceasta intrebare
Nu este momentul sa urmarim acum aceasta recurenta a

, sa a~tepte ca raspuns un nume de erou: cine are dreptul sa


cunoa~terii narative in cea ~tiinlifiell prin discursul de legitimare decida pentru societate? cine este subiectul ale c4rui prescriptii
al celei din urma, concretizat, cel putin , in parte, cu marile tilosoli
critice, medievale ~i clasice, ~i care ne apare ca un chin 100. P. Valery, Introduction a la met/lOde de UWllard de Vinci (1894)
Gallimard, 1957 (contine ~i "Marginalia" (1930), "Nole et digression" (1919).
"Leonard et les philosophes" (1929)). (in Iimba romina: Introducerelnmetoda
98. V.Goldschmidt, LesDialoguesdePiaton. PU,F, 1947. lui Leonardo da Vinci, trad. $erban Foalla, Ed. Meridiane, 1969, Bucure\iti,
99. Termeni imprumuta!i din G. Genette, Figures III, loc. cit. (vezi In N.T)
Iimba romina, Figuri, loc. cit. . NT)
101. P. Aubenqne, Le probleme del'Etre chez Aristote; P.U.F., 1962.
56
:,'· 57

1
' ,

J
<.
,
sint norme pentru cei care trebuie sA sa supuna lor? el legifereaza, adica formuleaza prescri~ii care au valoare de
Acest mod de a pune problema legitimitatii , socio-politice norme 104 . EI i~i exercita deci competenta nu numai in materie
se comolna cu noua atitudine ~tiintifica: numele eroului este de enunturi denotative care vizeaza adevarul, dar ~i in materie
poporul, semnul legitimitatii consensul sau, iar modul sau de de enunturi prescriptive care au pretentia de a fi juste. Aceasta
normare deliberarea. De aici rezulta inevitabil ideea de progres: este, s-a vazut, proprietatea cunoo~ter\i narative. din care s-a
ea nu reprezlnta nimic altceva decil rnlscarea prin care nAscut conceptul sau, proprietate ce consta in a reuni ambele
cunoasterea este consderata ca acumulindu-se treptat, dar competente, fara a mai vorbi de rest.
aceasta mi~re este extinsA la nivelul noului subiect socio­ Modul de legitimare despre care vorbim, ce introduce
politic~ Poporul dezbate cu eI lnsusl despre ceea ce este just ~i povestirea ca vaJiditate a cunoasterii, se poate dezvolta in doua
injust in acelasl mod in care comunitatea savantilor dlscuta directii,
, dupa cum subiectul povestirii este reprezentat intr-o
despre ceea ce este adevarat ~i fals; eI acumuleazA legile civile prespectlva cognitiva sau lntr-una practica: ca un erou al
a~ cum aceasta acumuleaza legile ~tiintifice; poporul per­ cunoasterii sau ca un erou al Iibertatii.
fectioneaza regulile consensului sau prin dlspozitll con­ ln functie
, de .aceasta alternatIVa, nu numai ca legitimarea
stitutionale, intocmai cum comunitatea savantuor Ie revizuie~te nu are intotdeauna acelasi sens, dar ~i povestlrea insa~i apare
i!1 in lu'mina cunostmtelor sale,·producind noi "p8radigme 102". deja ca insuficienta in tentativa de a-I oferi 0 versiune cornpleta.
Se observa ca acest "popor" difera totalmente de cel care
III este implicat in cunoo~terile narative trad~ionale, care, am spus
II, deja, nu impun nici 0 deliberare instituanta, nici 0 progresie 9. POI/ESTIRllE DE LEGITIMARE A CUNOA!?TERII
cumulativa, nici 0 pretentie la universalitate: acestia sint cu tot ii
II operatori ai cunoasterii ~tiintifice. Nu trebuie deci sa ne miram Vom examina doua mari versiuni ale povestlrli de
jaca reprezentantii noii legit(mari prin "popor" sint ~i oistrugatori
;1
1

!I legitimare, una cu precadere pounca, cealalta cu precadere


:1 activi ai cunoasterf trad~ionale a popoarelor, percepute de filosofica, amfndoua de mare importanta in istoria moderna. cu
acum ca minoritati sau separatisme potentiale al caror destin nu deosebire in cea a cunoasterii l?i a insthutiilor sale.
poate fi decil obscurantismul 103 ' Prima este cea care are ca subiect umanitatea ca erou al
In acelasl timp existenta reala a acestui subiect in mod libertatii. Toate popoarele au dreptul la ~tiinta. Daca subiectul
necesar abstract (pentru ca este modelat exclusiv dupa paradig­ social' nu este inca subiect al cunoa~terii ~tiintifice. asta
rna subiectului cunoscator, adica a destinatorului-destinatarului inseamna ca el a fost impiedicat de catre preoti ~i tirani. Dreptul
,[, enunturilor denotative cu valoare de adevar, excluzind celelalte ta ~tiinta trebuie sa fie recucerit. Se intelege ca aceasta povesnre
[ocurl de Iimbaj) este conceputa ca depinzind de institutiile in inspira' mai mult 0 politica a invatamintului primar decit una a
105
II cadrul carora el delibereaza ~i decide. ~i care cuprind intreg universitatilor ~i a ~colilor superioare . Politica ~colara a celei
'III, statui sau numai 0 parte a lui. Astlel, problema statului devine
104. Pentru distinetia intre prescriptll ~i norme, vezi G. Kalinowski, "Du
strict legata de cea a cunoastera ~tiintifice. -metalangage en logique. Reflexions sur la logique deontique et son rapport
v'
Dar sa observa de asemenea ca aceasta legatura nu poate avec la logique des normes", Documents de travail 48 (noiembrie 1975),
fi simpla. Caci "poporul" care este natiunea sau chiar umanitatea Universita di Urbino.
105. GAsim un semn al acestei politici in instituirea unei clase de
nu se Iimiteaza. mai ales in institUliile'sale politice, la a cunoa~te; filosofie la sfir~itul studiilor secundare, precum !?i in proiectul Grupului de
cercetAri asupra invafAmintului filosofic de a preda "filosofia" incA din primul
102. P. Duheni, Essai sur la notion de theorie physique de Platon a ciclu al studiilor secundare: G.R.E.P.H., 'La philosopllie declassee', Qui a peur
Galilee, Hermann, 1908; A. Koyre.Etudes gaJi/eennes (1940), Hermann, 1966; de la philosophie?, Paris, Flammarion,1977. Aceea~i direcfie orienteazA, se
Th. Kuhn, op. cit. pare, ~i struetura programelor propuse de C.E.G.E.P. in Quebec, mai ales a
103. M. de Certeau, D. Julia et J. Revel, Unepolitiquede lalangue. La celor de filosofie (vezi de exemplu Cahiers de I'enseignement collegial, 1975­
Revolutionlranr;aise etles patois, Gallimard, 1975. 1976 pentru filosofie).

58 59
de a III-a Republici ilustreaza elocvent asemenea presupozitii.
Cft privelite fnvAtAmintul superior, aceasta povestire pare Cu ocazia acestui eveniment, ministerul prusac lua
sa. trebuiasca. sa.-lii Iimiteze impactul. Astfe!, mAsurile luate in cunol?tinla de un proiect al lui Fichte l?i de conslderatlile opuse
aceasta privintA de catre Napoleon sint eXplicate in general prin
{: prezentate de Schleiermacher. Wilhelm von Humboldt trebuia sa.
grija de a asigura competentele administrative ~; profesionale
'\

transeze cazul; el a decis in favoarea optiunii mal "Iiberale" a celui


106
necesare stabilitAtii statului . Din perspectiva povestirii despre de-al doilea. '
I libertAti, se negliieazA astfel faptul ca acesta din urma. nu se Citind memoriullui Humboldt putem fi tentati sa. reducem
IimiteazA prin el lnsusf, ci prin popor. DacA instituliile de toata politica sa referitoare la insritutia litiintificA la celebrul
III invA1Amint superior sfnt destinate prin politica imperialA sa. principiu: "Sli cercetam ~tiinla ca atare." Procedlnd astfel, ar
devina pepinierele de cadre ale statului ~i abia apoi ale societAtii insemna sa ne fn~elam asuora finalitatii acestei politici, foarte
')1
Iii civile, aceasta este din cauza cA natiunea insa.~i. prin ad­ apropiata de cea pe care 0 expune mai detaliat Schleiermacher
ministraliile ~i profesiunile in care i~i vor'desfAliura aceste cadre l?i care este dornmata de principiul de legitimare care ne
activitatea, ilii va putea cuceri IibertAtile sale multumita difumriii intereseaza.
III
! noilor cunostinte
• , in rindul populatiel.
, y Acelasi rationament
, este Humboldt dectara hotarlt ca ~tiinta se supune propriilor
I valabil a fortiori pentru crearea institutiilor proprlu-zls. ~tiintifice. sale reguli, ca instltutia ~tiintifjcll "trllielite ~; se reinnoteste fllrll
RegAsim aici recursul la povestirea despre IibertAti de fiecare fncetare prin ea fnsa~i, far~ nici 0 constrfngere sau finalitate
data cind statuI isi asuma in mod direct misiunea de formare a deterrninata". EI adauga insa ca Universitatea trebuie sa-lii
"poporului" sub numele de natiune lii de ca.IAuzire a lui pe calea dedice studiul sau ~tiinrific "formarii spirituale l?i morale a
progresului ' 07. " natiunii" f09. Cum poate sA rezulte acest efect de Bi/dung dlntr-o
OdatA cu cealaltA povestire de legitimare, relatia dintre cercetare dezlnteresata a cunoasterii? Nu sint oare statui,
~tiintA, natiuns ~i stat dA nasters unei elaboran total diferite. Este natiunea, umanitatea intreaga indiferente fata de cunoasterea
ceea ce se intimplA in timpul fntemeierii universitAtii din Berlin
108
dezinteresata? Ceea ce au ele in vedere este de tapt, cum
intre 1807 lii 1810 . Influenta sa va fi co.nsiderabilll asupra recunoaste l?i Humboldt, nu cunoasterea. ci "caracterul ~i
organizllrii invlltllmintului superior in tarile tinere in secolele al actiunea".
,
XIX-lea ~j al XX-lea. ' Consilierul minisrrului se vede astlel pus in fata unui
conflict major, care evoca ruptura. datorata criticii kannene,
dintre cunoastere ~i vointa, conflictul dintre un joc de Iimbaj
106, Vezi H. Janne, "L'Universite et les besoins de la societe contem­ alcatuit din denotatii care nu depind decit de criteriul adevarului
poraine", Cahiers de I'Association internationale des universitas 10 (t970), 5;
citat In Commission d'etude sur les universitas, Document de consultation, §i un joc de limbaj care guverneaza practica etica, soctata,
Montreal, 1978.
107. Se poate gasi, in acest sens, Q ':lxpresie "dura" (aproape mistico­
I poIitica ~i care comports in mod necesar decizii ~i obligatii,
adica enunturi de fa care nu se pretinde sa. fie adevarate, ci juste
militara) In Julio de Mesquita Filho, Discorso (leParCll/info daprimeiro turma de
licenciados de/a Faculdade de Fi/osofia. Ci{m "IS e Letras da Universidade de l?i care nu depind, in ultima analiza, de cunoa~terea ~tiintifica.
Sao Paulo (25 ianuarie 1937), precum IIi 0 , ',presie adaptata problemelor Unificarea acestor doua ansambluri de discursuri este
moderne ale dezvoltarii In Brazilia in Re/atorio IJ" Grupo de TrabCllllo,Reforma
Universitaria, Ministerele Educatiei IIi Culturii, al planului etc., august 1968.
totulii indispensabila formllrii ("Bi/dung") pe care 0 urmarelite
Aceste documente fac parte dintr-un dosar asupra universitatii braziliene care proiectul humboldtian lii care consta nu numai in dobindirea de
mi-a fost Inmlnat cu amabilitate de Helena C. Chamlian IIi Martha Ramos de cunol?tinte de clltre indivizi, ci ~i in formarea unui subiect deplin
Carvalho, de la universitatea din Sao Paolo, pentru care Ie multumesc.
108. Dosarul este accesibil cititorului francofon datoritii stradaniilor lui
legitimat al cunoa~terii ~i al societatii. Humboldt invoca deci un
Miguel Abensour IIi ale Colegiului de filosofie: Philosophies de l'Un;versite. Spirit, pe care Fichte n numea lii Viata, conditionat de 0 triplll
L 'ideallsme allemand et la question de I'univemite (texts de Schelling, Fichte,
Schleiermacher, Humboldt, Hegel), Payot, 1979.
109. "Sur I'organisation interne et externe des etablissements scientifi­
ques superieurs a Berlin" (1810), In Phiiosophiesdel'Universite, loc. cit., 321.
60
61

,
:1
aspiratie, sau mai exact, de 0 aspiratie triplu unnara; "cea de a devenirea spiritului, decit intr-o naratlune sau mai degraba intr-o
deriva'totul dintr-un principiu origina r". careta ii raspunde ac­ metanaratlune ratlonata. Encic/opedia lui Hegel (1817-1827) va
.
tivitatea stiintifica;
, "cea de a raporta totul la un ideal", care sa
guverneze practica etica ~i sociala: "cea de a reuni acest prin­
cauta sa satisfac~ acest proiect de totalizare, prezent deja la
Fichte !1i la Schelling ca idee a Sistemului.
cipiu ~i acest ideal intr-o unlca Idee", care sa asigure ca cer­ Aici mai ales, in dispozitivul de dezvoltare a unei Vieti care
cetarea adevaratelor cauze in ~tiinla va coincide cu urmarirea este in acelasi timp Subiect, poate fi observata intoarcerea la
unor scopuri juste in viata moral a ~i poIitica. Subiectul legitim se ounoasterea narativ8. ExisUi 0 "lstorie'' universala a spiritului,
constituie din aceasta ultima sinteza, spiritul este "viata". iar acosta "viata" este prezentarea ~i for­
Humboldt adauqa in trecere ca acsasta tripla aspiratie mularea a ceea ce este .ea fns8lii, avfnd drept metoda
apartine in mod firesc "caracterului intelectual al natiunii gel'­ cunoasterea ordonata a tuturor formelor sale in ~tiintele em­
mane"llO. Este 0 concesie aiel, discreta insa, facuta' celeilalte pirice. Enciclopedia idealismului german este nararea '''istoriei''
povestiri, aotca ideii ca subiectul cunoasterll este poporul. acestui subiect-viat8. Dar ceea ce produce ea este 0 metapoves­
Iii, \ lntr-adsvar, aceasta idee este departe de a fi contorrna povestirii tire. cact cel ce nareaza aceasta povestire nu trebuie sa fie un
Ii de legitimare a cunoasterlt propusa de idealismul german. popor inchlstat in pozitivitatea spectttca cunostlntelor sale
Suspiciunea unui Schleiermacher, a unui Humboldt ~i chiar a traditionale ~i nici comunitatea savantilor limitatl de
unui Hegel fala de stat este 0 dovada in acest sens. Daca profesionalismul specialitatilor.· ' ,
Schleiermacher combate nationalismul ingust. protectionismul, Acesta nu poate fi decit un metasubiect care tormuleaza
, ,
utilitarismul, pozitivismul care ghideaza autoritatile publice in atit legitimitatea discursurilor ~tiintetor empirice cltsl pe cea a
materie de ~tiinta, aceasta se intfmpla pentru ca principiul aces­ institutiilor imediate ale cutturuor populare. Un astfel de
teia nu rezida, nici macar indirect, in asa ceva. Sublectul rnetasubiect, exprimind fundamentul lor comun, realizeaza ~i
cunoasterll nu este poporul, ci spiritul speculativ. EI nu se scopul lor implicit. Locul pe care ~ ocupa este Universitatea
lncarneaza, ca in Franta de dupa Revolutie, intr-un Stat, ci intr-un speculativa. ~tiinta pozitiva ~i poporul nu constituie decil formele
Sistem. Jocul de Iimbaj al legitimarii nu 'este unul politico-statal, sale brute Nici macar Statul-natiune nu poate sa exprime in mod
ci unul filosofic. valabil poporul decit prin mijlocirea cunoasterii speculative.
Este necesar sa se degajeze filosofia care legitima
Importanta functie, pe care unlversitatile, trebuie sa 0 intemeierea universitatli berlineze si constituia totodata rnotorul
lndeplineasca este de "a expune ansamblul cunosnotelor ~i de
a face sa apara atlt principiile cit 9i fundamentele orlcaret dezvoltarii sale ~i al cunoasterf comernporane. S-a mai spus,
acesta organizare universitara a servit drept model pentru con­
cunoastert', caci "nu exlsta capacitate ~tiinlifica creatoare fara
spirit speculativ" 111. Speculatia este aici numele pe care ~ poarta stituirea sau pentru reforma invatamintului superior in secolele
al XIX-Iea~i al XX-lea in rnulte tari, incepind cu Statele
discursul despre legitimarea discursului ~tiintific. ~colile slnt
Unite l 13.Ceea ce trebuie remarcat insa este ca aceasta filosofie,
functionale;
, Universitatea este speculativa, adica filosoficA 112.
departe de a fi dlsparut, mai ales in mediul universitar114,
Acesta filosofie trebuie sa confere din nou unitatea cunolitinlelor
propune 0 reprezentare deosebit de vie a unei solU\ii date
dispersate in ~tiintele particulare, in laboratoarele ~i in
sa problemei legitimitatii cunOO!lterii.
,
invatamintul preuniversitar; ea nu poate 0 faca decii intr-un
joe de Iimbaj care Ie leaga pe unele de celelalte ca momente in
113 A. Touraine analizeaza contradic! iile acestei transplantari in
Universite at societe allx ftats Unis. Seuil, '972, 32-40.
110. Ibid., 323. 114 Idee reperabila pins ~i in concluziile unui R. Nisbet, TheDegrada
111. F. Schleiermacher, "Pensees de circonstance sur les universites tion 01 the Academic Dogma: the University in America, 1945 1970, Londra,
de conception allemande" (1808), ibid., 270-271. Heinemann, 1971. Autorul este profesor la universitatea din California, River­
112. "inv8tAmintul filosofic este recunoscut in mod unanim drept side.
fundamentul oriclirei activitliti universitare " (ibid., 272).
63
62

Cercetarea ~i difuzarea cunoastsrf nu se justifica printr-un autonime fata de ele insele


l 17
~i sint plasate fntr-o miscare in
principiu de intrebuintare. Nu se conskiera nicidecum ca ~tiinta care se presupune ca se produc unele pe altele: acestea sint
trebuie sa serveasca intereselor statului ~i/sau ale societatii regulile jocului speculativ. Universitatea, cum ii arata ~i numele,
civile. Se neglijeaza principiul umanist dUpa care umanitatea reprezlnta institutia sa exclusiva.
ci~tiga in demnitate ~i libertate prin cunoastere. Idealismul ger­ Dar, am spus, problema legitimita\ii se poate rezolva ~i
man recurge la un metaprincipiu care intemeiaza dezvoltarea prin cealalta procedura. Trebuie sa evidentiem , ,
aici diferenta
simultana a cunoastorii, a societatii sl a statului prin reallzarea dintre aceste proceduri: prima versiune a legitimita\ii sl-a
"vietii" unui Sublect pe care Fichte i1 'numeste "Viata divina", iar recapatat astaz: vigoarea, fn timp ce statutul cunoasterf este tot
, f "
Hegel "Viala a spiritului". n acesta perspecnva, cunoastersa i~i mai dezechilibrat, iar unitatea sa speculativa tot rnai sfarfmata.
gase~te mai intii legitimitatea fn ea fnsa~i, tot ea fiind ~i cea care Cunoasterea nu i~i gase~te validitatea in sine insa~i,
poate spune ce este statui ~i ce este societatea 115. Dar ea nu intr-un subiect care se dezvolta actuahzlndu-si posibilltalile cog­
poate indeplini acest rol decit schimbfnd nivelul, pentru a spune nitive, ci in acest subiect practic care este umanitatea. Principiul
astlel, incetfnd de a mal fi cunoastsrs pozitiva despre referentul de mlscare ce anima poporul nu este cunoasterea in
sau (natura, societate, stat etc.) ~i devenind cunoasterea despre autolegitimarea sa, ci Iibertatea fn autotondarea ori, daca vrem,
aceste cunoasterl, adica devenind speculativa. Sub numele in autogestionarea sa. Subiectul este un subiect concret sau
Viala, Spirit, ea fnsa~i este cea care da nume. considerat ca atare, epopeea sa este cea a propriel emancipari
Un rezultat remarcabil al dispozitivului speculativ este ca in raport cu tot ceea ee-l impiedica sa se guverneze pe sine. Se
toate discursurile de cunoastere despre toti referentii posibili sint presupune ca legile pe care el ~i Ie da sint drepte, nu pentru ca
y "
apreciate nu prin valoarea lor de adevar irnedlata, ci prin ele ar fj conforms vreunei naturi exterioare, ci pentru ca prin
valoarea pe care 0 capata datorita faptului ca ocupa un anumit constitutie legiuitorii nu sint altii decit cetatenil supUji legilor, ~i
loc in evolutia Spiritului ori a Vletii sau, alUel spus, 0 anurnlta pentru ca astfel vointa ca leges sa taca justitia, vointa care este
pozitie in EncicloPedia pe care 0 povesteste discursul speculativ. a cetsteanetul.
!". coincide cu vointa , legiuitorului, cel vrea ca justitia
,
Acesta Ie citeaza expunind pentru el insusl ceea ce stie, adica sa faca legea.
expunindu-sa pe sine. Adevarata cunoasters fn acesta l 18
Acest mod de legitimare prin autonomia vointei
perspectiva este fntotdeauna 0 cunoastere indirecta, alcatuita privilegiaza, dup8 cum se observa, un joc de Iimbaj total diferit,
din enunturl raportate la ~I fncorporate in metapovestirea unui cel pe care Kant i1 numea imperativ ~i pe care contemporanii i1
subiect care Ie asigura astlel legitimitatea. numesc prescriptiv. Important este de a legitima nu numai
La fel se inlimp'a cu toate discursurile, chiar daca ele nu , denotative, considerate adevarate, de tipul: P~mintul se
enunturi
srnt de cunoasters, de exemplu cu cele de domeniul dreptului invirte in jurul Soarelui, ci ~i enunluri prescriptive, considerate
sau statului. Discursul hermeneutic contemporan 116 s-a nascur juste, de tipul: Trebuie s~ distrugem Cartagina sau: Trebuie ~
din acesta presupozitie, , care ne asigura fn cele din urma ca
extsta un sans de cunoscut ~i care contera astlel legitimitate 117. Fie doua enunturi: (1) Luna a rilsilrit, (2) EnuntullLuna a rlisliri/I
istoriei ~i mai ales cunoasterh. Enunlurile sint considerate ca este un enunt deno/a/iv. Se spune cA in (2) sintagma ILuna a rlisliril/ este
autonima primului enunl (1). Vezi J. Rey-Debobe, Leme/alaflgage, Le Robert,
1978, partea a IV-a.
115. Vezi G. W. Hegel Philosophie des Ree/,/s (1821), trad, fro Kaan 118. Principiul acestui mod de legitimare, in materie de etic4
Principe..<; de la philosophie du drol/, Gallimard, 1940. (In limba romAna, transcedental4 eel putin, este kantian: vezi Cri/ied rafiunii practice. in materie
Prineipiile filosofiei sau E/emen/e de drept na/urallii de ~/iin!a a s/a/ului, trad. de politica ,i de etic4 empirica, Kant este prudent: dat fiind ca nimeni nu se
Virgil Bogdan ~i Constan. Floru, Ed. Academlei R.SR., Bucurel?ti, 1969 _ N.T.) poate identifica cu subiectul normativ transcedental. este preferabil, la nivel
116. Vezi P. Ricoeur, Le contli/ des interpretations. Essais teoretic, sa cazi la 0 invoial4 cu autoritatile existente. Vezi de exemplu: Antworl
d'hermimeutique, Paris, Se<Jil, 1969. H. Gadamer, Wathei/ und Melhode, an derFrage: 'Was is/"Aufkliirungu?',(1784), trad. fr. Piobetta, "Qu'est-ce que
TUbingen, Mohr, ed. a doua, 1965. trad. fr. Verite et melhode, Seuil, 1976. les Lumieres?" in Kant, Laphilosophie de I'his/oire, Aubier, 1943.

64 65

fixiJm salarlul minim la X franci. fn aceasta perspecnva, enunturilor prescriptive, care sfnt cele proferate de subiectul
cunoasteraa pozitivA nu are alt rol decft de a Informa subiectul practk Ie face pe acestea Independente, In principiu, de
practic despre realitatea In care trebuie sA se Inscrie executarea enunturHe ~i1ntlfice a cAror singurA functle aste cea de inforrnare
prescnppet. Ea Ii permite acestula clrcumscrlerea exe­ a SUbiectului respectiv. ' .
cutabilului, adicA a ceea ce se poate face. Dar executoriul, ceea DouA remarci:
, ei. CA 0 actiune
ce trebuie fAcut, nu-i apartine , este posibiiA 1. Ar fi usor de demonstrat cum a oscilat marxismul Intre
InseamnA ceva, ca ea este justA inseamnA cu totul altceva. cele douA modurl de legitirnare narativA pe care Ie-am descris.
Ounoasterea nu mai este subject, ea se pune In servicjul subiec­ Partidul poate lua locut UniversitAlii, proretarlatul pe eel al
tului, singura sa legjtimitate (destul de considerabilA InsA) poporului sau al umanitAtii, materialismul dialectic pe eel al
,I idealismului speculativ etc.; de aici poate sA rezulte stalinismul
'!
provenind din faptul cA permite moralitAtii sA devinA realitate.
Se introduce astfel 0 relat1e a cunOa~terii qu societatea ~i ~i raportul sAu specific cu ~tiintele, prezente acum doar pentru
cu statui sau relatie care este, fn principiu, cea dintre mijloc ~i a ilustra metapovestirea despre drumul catre socialism ca ele­
scop. Oamenii de ~tii"lA mai ales nu trebuie sA consirnta la asa ment al vietii, spiritului. Dar, In conformitate cu cea de a doua
ceva, decft daca aprecieaza drept justA politica statului, adicA versiune, eI sa poate dezvolta dimpotrivA ca 0 cunoastere criticA,
ansamblul prescrtppflor sale. Ei pot sA recuze presfriptiile afirmind cA socialismul nu este nimic altceva decft constituirea
statunn In numele socletatn , civile ai cArei membrii slnt, daca sublectului autonom ~i cA ~tiintele ~i gAsesc Intreaga justificare
aprecleaza cA aceasta nu este bine reprezentata de catre stat. in capacitatea lor de a oferi subiectului empiric (proletariatul)
Acest tip de legitimare Ie recunoaste dreptul ca fiinte ornenestl mijloacele ernancipArii sale in raport cu alienarea ~i represiunea:
practice de a refuza sA sprjine in catitate de savanti 0 putere aceasta a fost, sintetic, pozltia ~colii de la Frankfurt.
poIiticA pe care 0 consldera inJustA, adicA nelntemeiatA pe 2. Discursul pe care 'Heidegger I-a pronuntat la 27 mai
autonomia propriu-zlsa. Ei pot merge chiar plnA ta a face uz de 1933, cu ocazla numirii sale ca rector al un;versitAtii'din Freiburg­
~tiinta lor pentru a arata cA aceasta autonomie nu s-a realizat; im-Breisgau 120 , poate fi considerat ca un episod nefericit al
de fapt, In societate ~i stat. Se regAse~te aiel funetia criticA a legitimArii. Situatia speculativA a devenit acum intero-gare a
cuooastern Este adevarat InsA cA aceasta nu are alta' legitimitate fiinteL Aceasta lnterogare este "df-stinul" poporului german,
f1naiA decft de a se pune In slujba scopurilor urrnarlte de subiectul numit "popor istorico-spiritual". Aici I~i au originea cele trei
practic care este colectivitatea autonoma 119 servicii: al muncii, al apArArii lji al cuooasterii, Universitatea
, a rolurilor In actiunea
Acesta distributie , de legitirnare este asigurA rnetacunoasterea celor trei servicil ale sale, adicA ~tii"la.
lnteresanta, din punctul nostru de vedere, pentru cA ea Legitirnarea se face deci, ca ~i In idealism, cu ajutorul unui
presupune, spre deosebire de teoria sistemului-subiect, ca nu metadiscurs numit ~tiintA, avfnd pretentii ontologice. Dar el este
existA unificare ~i nici totalizare posibilA a jocurilor de Iimbaj interogativ ~i nu totalizant. Pe de altA Parte, Universitatea, tocul
intr-un metadiscurs. Aici, in schimb, privilegiul acordat unde este tinut un asemenea discurs, datoreaza aceasta ~tiintA
, -
unui popor care are "misiunea istoricA" de a-I i'lnpllnii muncind,
'
119. Vezi I. Kant, art. cit.; J. Habermas, Struk/urwandel der Oeffen/lich­ luptlnd ~i cunosclnd. Acest popor-subiect nu este chemat sA
keit, Frankfurt, Luchterhand, 1962, trad. fr. de Launav, L'espace public. emancipe~e umanitatea, ci sA realizeze pentru sine ''Veritabila
Archeo/ogie de la publicite comme dimension constitutive de la societe bOI/f­
geoise, Pavot, 1978. Termenii public ~i pUblicitate au acela~i inleles ca ~i in lume a spiritului" care- este "puterea de conservare cea mai
expresiile "a face publicA 0 corespondenla personala", "dezbatere publica" profundA a f0rtelor pAmlntului ~i singelui". AceastA insertie a
etc. Acest principiu allui OeffentJichkeit a ghidat aetiunea a numeroase grupuri
de oameni de ~tiin,a, la sfir~itul anilor 1960, dintre care pot fi remarcate
mi~carea "Survivre". grupul- "Scientists and Engineers for Social and Political 120. G. Granel a realizat 0 traducere francezfl a acestui ted in Phi,
Action" (U.S.A.) \Ii grupul "British Society for Social Responsabilitv in Science" Supplement aux Anna/es de I'universite de Toulouse-Le Mirail, Toulouse (8
(G.B.). ianuarie 1977).

6r 67
Dispozitivul speculativ comport! in primul rind un soi de
povestirii despre rasA ~i despre muncA in cea despre spirit, echivoc in raport cu cunoasterea. EI demonstreazA cA aceasta
pentru a legltima cunoasterea ,llnstitU\iIIe sale, este de douA orl nU-l1i meritA numele decil in masura in care se dedubleazA (se
-f
nefericitA: inconsisitentA teoretic. ea a fost suficientA totu~i "autodepA~el1te", hebt slch auf) prin perpetuarea propriilor sale
pentru a gAsi in contextul politic un ecou dezastruos. enunluri rn sinul unui discurs de al doilea grad (autonimie) care
Ie legitimeazA. Este ca l1i cum ai spune cA, in nemijlocirea sa,
discursul denotativ despre un referent (organism viu, proprietate
10. DELEGITIMAREA cnimica, fenomen fizic stc.) nu l1tie cu adev~rat ceea ce erede
:11111 cA stle, ~tiinla pozitivA nu es!e 0 cunoastere. lar speeula\ia se
fn societatea ~i cultura contemporanA. societate hrAnel1te din suprimarea sa. ·In acest fel povestirea speeulativA
123,
postindustnala. culturA posunodernA 12\ problema legitiffiArii hegelianA manifestA, confor.m rnarturlel lui Hegel un scep­
cunoal1terii se pune rn altl termeni. Marea povestire l1i-a pierdut ticism falA de cuooasterea pozitivA. . ..
credibilitatea, oricare ar ~ modul de unificare ce neste destinat: o l1tii"lA care nu l1i-a gAsit legitlmitatea nu este 0 l1tiinlA
povestire speculativA, povestire despre emancipare. veritabilA, ea cade pe treapta cea mai de jos, devenind ideol~gie
Se poate vedea in acest declin al povestirilor un efect al sau instrument de putere, daca discursul care ar trebuii sA 0
avrntului tehnicilor l1i 81 tehnologiilor dupA cel de-al doilea rAzboi legitimeze apare eI insul1i ca provenind dintr-o cunoastere
111\:
mondial, avint care a deplasat accentul mal degrabA pe mij­ prel1tiinlificA, asemeni oricArei povestiri "vulgare". Ceea ce se l1i
loacele de actiune decrt pe scopurile sale; ori al noii extinderi a intimpl6 in momentul rn care se rntore il'npotriva lui regulile jocUlui
11:[
capitalismulu( liberal avansat duoA reculul sAu sub protectia l1tiintei, pe care 0 denuntA ca empiric6.
keynesismului in perioda 1930-1960, reinnolre care a e1iminat , Fie enuntul speeulativ: un enunt ~tiintific este un fapt de
alternativa comunistA l1i care a valorizat folosinla IndividualA a eunoastere ("savoil"') dacA l1i numai daCA se tncadreazA el insul1i
III:
bunurilor l1i serviciUor. intr-un proces universal de generare. Problema care se pune
,I
Astlel de cercetan de tip cauzal conduc intotdeauna la atunci este urmAtoarea: este acest curent, la rindul lui, un fapt
esec, Presupunind cA se admite una sau alta din aceste ipoteze, de cunoastere in sensul care RdeterminA? EI nu ajunge la acest
r,I, fAmine totul1i de explicat corelatia dintre tendintele invocate l1i statut decil daca se poate situa eI insul1i intr-un proces universal
declinul puterii unificatoare l1i 199itimatoare a marilor povestiri de generare. Or, el poate face acest lucru, n este suficient sA
.1.I '
speculative l1i de emancipare. presupuna cA acest proces existA (Viala spiritului), l1i cA el este
1
Impactul pe care relansarea l1i prosperitatea capltallsta pe o expresie a acestui proces. 0 asemenea presupoz~ie este chiar
,Jlli de 0 parte l1i avintul derutant al tehnicilor, pe de altA parte, i1 indispensabilA jocului de limbaj speculativ. DacA ea nu ar fi
I'll poate avea asupra statutului cUr:'!oal1terii este, cu siguranlA, ul10r f6cutA, limbajul legitimArii n-ar fi el insu~i ,legitim, cAzrnd
de inteles. Dar treDufemai intn sA reperAm germenii impreunA cu stiinta in nonsens, cel putin dacA ar fi sA ne lu6m
III
"delegltimArii,,122 l1i al nihilismului . inerenli marilor povestiri ale , , '

dUpA idealism.

:il: secolului al XIX-lea - pentru a inlelege cum a putut sA fie sensibiiA Dar aceastA presupozitie poate fi inteleasA intr-un cu totul
I" l1tiinta contemporanA la aceste l10curi cu mult rnainte ca ele sA , '
alt sens, care ne aproprie de cultura postmodernA: ea define~te,
ii
aibA'loc. din perspectiva pe care am adoptat-o, grupul de124.reguli ce trebuie
admise pentru a intra in jocul speculativ 0 asemenea
121. Vezi nota t. Anumite aspecte ,tiinllfice ale postmodernismului
sint trecute in revistAln I. Hassan, "Culture, Indeterminacy, and Immanence:
Margins of the (Postmodern) Age", HumanHiesinSociety 1, (iarna 1978). 51­ 123. "Drum al indoielii (...), drum al disperarii (...), scepticism", scrie
85. Hegel in Prefala la Fenomeno/ogia spiritului, pentru a descrie efectul impulsului
122. CI. Mueller utilizeazl expresia "a process of delegitimation", in speculativ asupra cunoa,terii naturale.
The Politics of Communication, loc. cit., 164.
69
68
" "
,}