Universitatea de Medicină si Farmacie “Nicolae Testemițanu”

Referat
la Stomatologia
Ortopedica
Croșetele dentare

A efectuat studenta an II,gr.3201

Rusnac Cristina
Coordonator: conf.univ.Bajurea Nicolae
Croşetele dentare

Unui croset ortodontic i se pot distinge, indiferent de tipul lui, trei portiuni:

a) – o portiune in contact cu zona de retentie utilizata, denumita ansa;

b) – o portiune elastica care ofera posibilitatea ansei sa depaseasca zona retentiva la
introducerea si scoaterea aparatului, denumita bucla;
c) – o portiune formata, de obicei, din 2-3 cuduri, realizate in cel putin doua uri, cu care
crosetul se fixeaza in baza aparatului, numita zona de retentie.

Croşetele dentare sunt foarte numeroase şi variate ca formă, având rolul de a acţiona în frânarea
înfundării, desprinderii, deplasării orizontale, basculării şi pendulării protezelor scheletate,
stabilizându-le pe câmpul protetic.
După tehnica de realizare croşetele pot fi clasificate în:
croşete din sârmă
croşete turnate
croşete mixte
croşete fabricate

Croşetele din sârmă

Croşetele din sârmă au următoarele caracteristici:

au un contact linear cu dintele fiind foarte igenice
nu erodează smalţul dentar decât în situaţia în care capătul liber al segmentului dentar nu
este rotunjit
sunt mai puţin vizibile
sunt mai uşor de confecţionat
se pot activa uşor
se înlocuiesc uşor în caz de fracturare.

Croşetele din sârmă reprezintă elementele de stabilizare ale protezei pe câmpul protetic şi se aplică
pe dinţii stâlpi,sub ecuatorul protetic.
Croşetele sunt confecţionate din sârmă de wiplă elastică,cu diametrul de 0.6-0.8 mm sau din sârmă
de Au de 750‰ cu platină 120‰ aceasta fiind utilizată mai rar datorită preţului ei foarte mare.
Aliajele inoxidabile de tip wiplă conţin fier aproximativ 70-72% şi carbon 0.07%, formând soluţii
solide perfect omogene de fier şi carbon numite aliaje austenitice. Conţinând fier oţelul se oxidează
cu uşurinţă mai ales în mediul umed, motiv pentru care se adaugă aliajului 18% crom şi 8% nichel.
Pentru a împiedica formarea carburii de fier şi crom se adaugă aliajului cantităţi infime de
mangan, molibden, siliciu, tantal, titan care fixează şi mai mult carbonul de aliaj, nepermiţându-i
să realizeze legături chimice cu fierul şi carbonul.
Carbonul conferă aliajului pasivitate faţă de acţiunea factorilor oxidanţi din cavitatea bucală, iar
nichelul îi măreşte maleabilitatea,ductilitatea şi rezistenţa mecanică. Atât cromul cât şi nichelul
stabilizează structura fundamentală austenitică a oţelului.
Culoarea oţelurilor inoxidabile este albă argintier,asemănătoare cu cea a platinei.
Intervalul de topire este cuprins între 1375-1420°C.
Duritatea: 160kg/mm² (Brinell)
Avantajele acestor aliaje constau în faptul că sunt ieftine,putând satisface asistenţa stomatologică
de masă,necesită procese tehnologice simple pentru transformarea în piese protetice, sub formă de
sârmă prezintă o elesticitate favorabilă confecţionării croşetelor,prin prelucrarea completă şi
corectă oferă un luciu favorabil igienei bucale,sunt deosebit de rezistente faţă de acţiunea oxidantă
şi corozivă a mediului bucal.
Elementele componenete ale croşetelor din sârmă sunt:
a) Segmentul dentar se plasează pe faţa vestibulară a dintelui stâlp în zona subecuatorială
retentivă. Cuprinde 2/3 din zona subecuatorială în sens m-d, are contact intim liniar cu ţesuturile
dentare de unde decurge faptul că retenţiile alimentare sunt minime iar leziunile ţesuturilor dentare
sunt mici. Se dezactivează uşor prin inserţia şi dezinserţia protezei; poate fi activat empiric de către
medic;
b) Segmentul elastic sau intermediar diferă de la un croşet la altul,poate fi conceput cu forme
diferite S,Z,V, forma, grosimea şi lungimea lui se corelează cu gradul de retentivitate al dintelui
stâlp şi cu valoarea parodontală a acestuia:
c) Segmentul terminal sau de fixare are forma specifică de linie frântă, retentivă prevăzută cu
retenţii şi modelat cu o ansă finală, aspect ce favorizează fixarea în placa protetică, de preferinţă pe
versantul oral al acesteia şi nu sub dinţii artificiali.

1.Croşetul cervico-ocluzal deschis dental

Este indicat pe dinţii stâlpi care prezintă coroane cu convexitate vestibulară redusă şi în general
pentru toate formele de edentaţie. Segmentul dentar activ este aplicat în zona subecuatorială pe 2/3
din faţa vestibulară a dintelui stâlp. Extremitatea liberă este orientată spre dinţii restanţi,motiv
pentru care se numeşte croşet cervico-ocluzal deschis dental. Subecuatorial,segmentul activ este
continuat spre muchia vestibulo-proximală dinspre edentaţie. Pe faţa proximală, bucla în V sau U
numită şi “umăr” este situată sub marginea ocluzală distală. De la acest nivel croşetul este orientat
spre creasta alveolară prin segmentul retentiv care nu se fixează sub dinţii artificiali ci în versantul
oral al şeii protetice.

2.Croşetul cervico-ocluzal deschis edental

Are traiect identic cu croşetul cervico-ocluzal deschis dental numai că extremitatea liberă a braţului
activ este orientată spre spaţiul edentat.
Croşetul este indicat în edentaţiile terminale când între dintele pe care se aplică şi dintele vecin
există un spaţiu rezultat prin migrare.
Acest croşet se opune desprinderii protezei prin agăţarea extremităţii libere a braţului pe
retentivitatea subecuatorială. El poate frâna şi bascularea prin desprinderea distală a şeii
terminale.

3Croşetul cervico-alveolar deschis edental

Are extremitatea liberă orientată spre edentaţie. Traiectul buclei este mezial spre edentaţie,la
distanţă de mucoasa procesului alveolar de 0.5-1 mm.
Croşetul este indicat pentru proteze terminale, având rolul de a frâna desprinderea protezei prin
agăţarea braţului activ de ecuatorul coroanei şi de a frâna bascularea prin desprinderea distală a
şeii terminale.
Acest tip de croşet, fiind aplicat în treimea cervicală a feţelor vestibulare ale coroanelor dentare,este
oarecum ascuns de buze şi rămâne în cea mai mare parte a cazurilor neobservat.

4.Croşetul proximal cu patrice

Se recomandă în regiunea frontală a arcadei, când dintele limitant al breşei edentate este acoperit
cu o microproteză prevăzută cu o mică patrice proximală. Patricea are forma de pară, fiind legată
de coroană printr-un istm cu aceeaşi formă. În această zonă se aplică croşetul cu forma de ansă în
U. Acest croşet frânează desprinderea şi înfundarea protezei şi mişcările de lateralitate şi de
distalizare ale protezei. Este un croşet fizionomic.

5.Croşetul muco-alveolar
Acest roşet nu prezintă contact cu dintele deoarece se aplică pe mucoasă. Este aşezat pe mucoasa
versantului vestibular al procesului alveolar, dacă acesta este retentiv. Se utilizează în edentaţiile
biterminale maxilare pentru pacienţii care-şi expun în totalitate dinţii în timpul vorbitului sau
râsului. Este realizat dintr-o ansă dublă de sârmă de wiplă în grosime de 0,7 mm şi se plasează pe
versantul vestibular al procesului alveolar, la o distanţă de 0,5 mm de mucoasă. Dezavantajul
acestui croşet este că atunci când proteza se desprinde sârma apasă mucoasa provocând pacientului
dureri.

6.Crosetul direct este foarte asemanator cu crosetul cervico - alveolar deschis dental. Se
confectioneaza din sarma de 0,6–0,8 mm diametru, elastica (. 2.16).

. 2.-l6 Crosete directe aplicate pe o

placa superioara.

Crosetul are urmatoarea alcatuire: o

portiune rectilinie, ansa, plasata sub
ecuatorul anatomic al dintelui in treimea
vestibulara de colet, o portiune paralela cu mucoasa gingivala bucala si o zona de retentie care este
cuprinsa in placa.

Zona de retentie utilizata este convexitatea vestibulara a dintilor laterali din treimea de
colet.

Caracteristici si indicatii: este utilizat atat in stabilizarea aparatelor ortodontice, cat si

pentru a preveni migrarea in „zonele edentate” a dintilor vecini breselor. Datorita faptului ca nu
impiedica infundarea aparatelor, ci numai desprinderea lor, este utilizat la stabilirea
mentinatoarelor de spatiu si mai putin la stabilizarea aparatelor ortodontice prevazute cu elemente
de actiune. El limiteaza mezial sau distal dintele sau sectorul de dinti asupra carora se exercita forte
de mezializare sau distalizare.
7.Croşet ocluzo-interdentar Stahl

Mai este denumit si crosetul

ocluzo-interdentar sau crosetul in „picatura” (. 2.17). Se confectioneaza din sarma de 0,7 mm
diametru, elastica.

. 2. –17 Crosetul Stahl; 1 - ansa; 2 - bucla; 3 - retentie.

Este alcatuit din :

- o ansa circulara de dimensiunea spatiului interdentar in care se aplica;

- ansa se prelungeste ocluzal cu o bucla, care incaleca arcada dentara prin nisa
masticatorie, reprezentand portiunea elastica a crosetului;
- o zona retentiva, cu care crosetul se angajeaza in plasa.
Zona de retentie utilizata de crosetul Stahl este reprezentata de retentivitatea anatomica in
sens vertical a spatiului interdentar. Ansa crosetului se angajeaza in acest spatiu perpendicular pe
suprafetele dentare, fara a leza papila interdentara, iar bucla trebuie sa fie astfel echilibrata incat
sa ofere suficienta elasticitate crosetului, fara a traumatiza, insa, mucoasa jugala.

Caracteristici:

- Crosetul ofera o buna stabilitate aparatelor ortodontice.

- Blocheaza egresiunea dintilor pe care se aplica, traversand ul de ocluzie.
- Necesita existenta unui spatiu interdentar, deci cel putin a doi dinti vecini, de
preferinta in dentitia definitiva, dar poate fi utilizat si in cea temporara.
- Avand relativ putine indoituri, se fractureaza greu, iar repararea lui poate fi
executata si in cabinet.
- Trecand prin nisa masticatorie poate realiza un contact prematur cu arcada
antagonista, ducand la inaltarea de ocluziesau laterognatie, motiv pentru care se cere
studiu de model al ambelor arcade, in vederea plasarii corecte a crosetului.
 - Ca o particularitate in aplicarea unui croset trebuie mentionata situatia in care se
urmareste inaltarea provizorie a ocluziei. In acest caz, este posibila prelungirea ocluzala
a placii, asigurand in acest mod posibilitatea utilizarii aparatului ortodontic si dupa ce
obiectivul de inaltare provizorie a fost depasit. Acest lucru este posibil prin indepartarea
din baza placii a portiunii de pe suprafata ocluzala, aparatul revenind la forma initiala.
Solutia are avantajul, fata de alte modalitati (gutiera), ca pastreaza o ancorare
permanenta de calitate foarte buna a aparatului.
Activarea se face prin coborarea ansei acestui croset intr-o zona mai retentiva, plasata mai
aproape de baza spatiului triunghiular

Realizarea crosetului Stahl incepe prin confectionarea ansei circulare, care este inchisa
treptat pana la obtinerea dimensiunii dorite. Perpendicular pe ul ansei si tinand ansa in varful
clestelui crampon se indoaie sarma astfel incat bucla obtinuta sa aiba inaltimea si dimensiunile
dorite. Se aplica pe model si mentinandu-se in pozitie corecta se marcheaza pe coada crosetului
zona de pliere in placa (. 2.18).

. 2.-l8
Modul de realizare
a crosetului Stahl

In aceasta
varianta, capatul
sarmei care
creeaza ansa este
la distanta de
suprafata
vestibulara a
dintilor si poate
determina lezarea
mucoasei jugale.
Pentru a inlatura aceasta deficienta, s-a imaginat un croset Stahl cu ansa in forma de sfera plina
metalica, care sa nu retentioneze alimente in interior si care sa protejeze mucoasa jugala.

Acelasi efect poate fi obtinut realizand un croset Stahl cu ansa inversata. (. 2. –19A, B).
 . 2.-l9 A Varianta originala, alaturi de ansa Stahl
preconfectionata.

.2.-l9 B Croset Stahl inversat; 1 - ansa; 2 - bucla; 3 - retentie.

8.Crosetul in „delta”
 Este tot un croset ocluzo-interdentar ca si crosetul Stahl
utilizand aceeasi zona de retentie ca si acesta. Deosebirea dintre ele este la nivelul ansei, care este de
forma triunghiulara, asemanatoare literei grecesti delta (. 2.20). Ansa este plasata cu varful spre
spatiul interdentar si baza spre mucoasa jugala, sprijinindu-se cu cele doua laturi ale sale pe fetele
aproximale ale dintilor pe care se aplica. Aceasta dispozitie permite o angajare mai profunda a
ansei in spatiul interdentar, deci utilizarea unei retentivitati crescute, cat si realizarea unei bucle
elastice de dimensiuni marite, fara ca aceasta sa lezeze mucoasa jugala.

. 2.- 20. Crosetul in „delta”; 1 - ansa; 2 - bucla; 3 - retentie.

Se confectioneaza din sarma de 0,7 mm diametru, elastica si are aceleasi caracteristici ca si

crosetul Stahl.

Aspectele constructive si modul de realizare sunt evidentiate in . 2.21.

. 2.-21 Aspectul
crosetului in
„delta”: a -
vedere de semiprofil a
pozitiei ansei in spatiul
interdentar; b -
schema constructiva a
realizarii ansei
crosetului „in
delta”

9.Croşetul inelar JACKSON

Segmentul dentar încercuieşte coroana dintelui pe toate feţele. Nu prezintă extremitate liberă.
Braţul activ este situat subecuatorial pe faţa vestibulară a coroanei, apoi se continuă cu două braţe
care urcă spre faţa ocluzală la nivelul crestelor marginale (meziale şi distale), traversează arcada
prin nişele masticatorii şi pătrunde în baza protezei.

Pentru mărirea elasticităţii acestui croşet, Adams a adăugat două mici bucle la întâlnirea braţului
vestibular orizontal cu cele două braţe verticale ale croşetului. Croşetul ADAMS este indicat în
edentaţiile uniterminale şi unilaterale pentru ancorarea protezei şi se aplică pe dinţii hemiarcadei
integre

Crosetul Jackson sau crosetul inelar

Se confectioneaza din sarma de 0,6–0,7 mm diametru, elastica.

Alcatuire:

- o portiune centrala–ansa–dispusa subecuatorial, intim adaptata pe suprafata dintelui;

- aceasta este prelungita de o parte si de alta cu doua bucle, care traverseaza ul de
ocluzie prin nisele masticatorii, se termina cu retentii si se fixeaza in placa (. 2.22).

. IV.2.-22. Crosetul Jackson; 1 –

ansa; 2 - bucla; 3 - retentie.

Zona de retentie utilizata este

retentivitatea anatomica vestibulara a
dintilor laterali din treimea de colet.

Caracteristici :

- Blocheaza eruptia dintilor pe care se aplica, cat si deplasarile lor in sens aproximal;
- Poate fi aplicat, deci, si pe dinti izolati;
- Se utilizeaza, de regula, pe dinti definitivi;
- Prezinta dezavantajul ca produce inclinarea orala a dintilor pe care se aplica, pierzand
retentivitatea si, deci, eficienta. Din aceste motive, este mai rar utilizat

10.Crosetul Adams

Este cunoscut sub denumirea de croset universal. Se confectioneaza din sarma de 0,7 mm
diametru, elastica.

Este alcatuit din doua anse ovale, care vin in contact cu fetele aproximale ale dintelui, unite
vestibular cu o portiune de sarma rectilinie, la distanta de fata vestibulara. Cele doua anse se
continua in sens ocluzal, de o parte si de alta, cu cate o bucla, care traverseaza ul de ocluzie prin
nisele masticatorii si se termina cu retentii in placa.

Zona de retentie utilizata este constituita de divergenta fetelor aproximale ale dintilor
laterali sau frontali (. 2.23).

. 2.-
2Crosetul
Adams; 1 -
ansa; 2 -
bucla; 3 -
retentie; 4 -
zona rectilinie
(dupa Adams).

Caracteristici:

- Este foarte larg utilizat in stabilizarea aparatelor ortodontice.

- Poate fi utilizat pe dinti laterali, si frontali, fiind singurul croset care asigura acest
lucru.
- Se accidenteaza relativ greu, repararea se face numai pe model in laborator.
- Portiunea de sarma rectilinie care continua cele doua anse vestibulare–neavand nici
rol elastic, nici rol in stabilizarea crosetului–poate prezenta mai multe forme, in functie
de necesitatile clinice (carlig, buton), (. 2.24 A, si B).

. 2.-.24 A, Variante ale

crosetului Adams (dupa
Adams).
 . 2.-24.B. Variante ale crosetului Adams (dupa Adams).
- De asemenea, la nivelul ei se pot suda diferite elemente auxiliare, cum ar fi:
tubusoare, arcuri s.a (. 2.24.C).

.2.-24.C Fixarea
pe portiunea
orizontala a
crosetului Adams
a unui carlig, in
vederea derotarii
sau a aducerii pe
arcada a unui
dinte.
1- croset; 2-
carlig; 3-dispozitiv elastic.
- Poate fi aplicat pe dinti izolati cat si pe arcade integre, monodentar sau pluridentar.
- Blocheaza egresiunea dintilor pe care se aplica.
- In situatia utilizarii lui pe dinti frontali poate determina inghesuirea acestora.
Activarea se face prin coborarea anselor catre coletul dentar, cu plasarea acestora intr-o
zona mai ingusta a coroanei dentare, in sens meziodistal.

La aceasta forma de baza, autorul a mai descris

trei variante constructive pentru situatii clinice deosebite ( . 2.25 A si B).
 . 2.-25. A Variante ale crosetului Adams; la nivelul dintilor in eruptie;

.2.-25 B. la nivelul
ultimilor 2 molari
pe arcada (dupa
Adams).
- Crosetul
Adams de tractiune se
deosebeste de varianta initiala prin realizarea a doua tipuri de anse de tractiune. Astfel, exista
posibilitatea ca intre ansa meziala si cea distala sa se realizeze o prelungire in forma de deget de
manusa, orientata spre mezial sau distal in functie de sensul de tractiune urmarit. O alta
posibilitate este de a realiza la nivelul portiunii orizontale o ansa circulara care permite aplicarea
de tractiuni in ambele sensuri. Aceasta a doua posibilitate are avantajul sa poata fi utilizata si in
situatiile cu un sant vestibular putin adanc.
- Semicrosetul Adams, spre deosebire de crosetul Adams, se angajeaza numai pe fata
meziala a dintelui, portiunea rectilinie vestibulara prelungindu-se cu bucla distala. Este destinat
situatiilor cand dintele distal celui pe care se aplica crosetul este in eruptie, permitand numai
utilizarea zonei retentive meziale.
- Semicrosetul Adams accesoriu este reprezentat de jumatate dintr-un croset Adams, a
carui portiune rectilinie vestibulara se prelungeste pana la portiunea rectilinie a unui croset Adams
vecin, unde este fixat prin sudura. Aceasta completare permite utilizarea unui grup de dinti si
cresterea gradului de ancorare, deci a stabilitatii aparatului ortodontic.
Realizarea crosetului Adams poate fi obtinuta pe doua cai.

1. Cu ajutorul unui cleste universal

Se obtine in primul rand o forma de “U” de dimensiunea M- D a dintelui pe care urmeaza sa
se aplice crosetul; in acel moment capetele sarmei se intorc la 180 de o parte si de alta rezultand la
cele doua extremitati ale portiunii rectilinii centrale cele doua bucle ale crosetului. Sarma este
rasfranta spre ocluzal astfel incat sa formeze buclele crosetului care traverseaza ul de ocluzie si se
fixeaza in placa. Ajustarea crosetului se face astfel incat buclele sa ia contact perpendicular cu fetele
aproximale ale dintilor, iar buclele sa se adapteze perfect punctelor de contact, astfel incat crosetul
sa nu produca inaltari
de ocluzie (. 2.25 C).

.2.-25 C 1 -
ansa; 2 - bucla; 3 -
retentie; 4 - portiune
orizontala.
 2. Dupa obtinerea formei de “U” se utilizeaza un cleste specializat care permite intr-un
singur timp realizarea anselor cat si dimensionarea buclelor crosetului. In aceasta varianta buclele
sunt complet verticale, paralele cu axul dintelui iar normalizarea pozitiei se face prin ajustare (.
2.25 D).

.2.-25 D 1 - realizarea portiunii

orizontale; 2 - obtinerea anselor;
3 - realizarea buclelor; 4 -
adaptarea crosetului pe dinti.

11.Crosetul
Schwarz (crosetul in
“sageata” sau in “trefla” )

Este un croset
pluridentar putand fi aplicat pe 2, 3, 4 dinti. Se confectioneaza din sarma de 0,7 mm diametru,
elastica.

Denumirea sa provine de la forma ansei, care este romboidala, asemanatoare varfului unei
sageti.

Este alcatuit din :

- anse romboidale situate in dreptul fiecarui spatiu interdentar, unite la nivelul

mucoasei fixe prin portiuni orizontale, paralele cu aceasta, la 0,5–1 mm distanta;
- crosetul iese din placa distal, la distanta de 1–2 mm de ultimul molar prezent pe
arcada, si patrunde din nou in placa printr-o bucla care traverseaza nisa masticatorie dintre canin
si primul premolar. Se fixeaza prin retentii in placa (. 2.26).

. 2-26 Crosetul
Schwarz; A -
vedere ocluzala;
B - vedere
vestibulara; C -
vedere
aproximala; 1 -
ansa; 2 - bucla; 3
- retentie; 4 -
zona rectilinie.

Planul
anselor este
cudat pe
diametrul mic al
rombului, astfel
incat prima portiune a ansei sa fie perpendiculara pe muchiile proximo-vestibulare ale spatiului
interdentar, iar cealalta portiune impreuna cu zonele de legatura sa fie paralele cu mucoasa fixa.

Cudarea anselor crosetului se realizeaza de obicei in cabinet cu ajutorul unui cleste special
si a fost numita impropriu activare. Ea are insa drept scop adaptarea intima a crosetului intre
formatiunile moi (mucoasa gingivala si jugala).

Zona de retentie utilizata este retentivitatea in sens vertical a spatiului interdentar.

Caracteristici:

- Crosetul ofera o buna stabilitate aparatelor.

- Se aplica in exclusivitate pe zonele laterale, in dentitia definitiva.
- Datorita lungimii lui prezinta un grad de elasticitate ridicat, ceea ce determina o
actiune lenta si blanda pe zona de sprijin.
- Crosetul Schwarz lasa suprafata ocluzala libera a zonei de sprijin, permitand
egresiunea acesteia. In acest scop, contactul dintre placa si arcada in zona laterala
trebuie redus la portiunea subecuatoriala dentara.
- Prezinta multe plieri ale sarmei si se accidenteaza usor; repararea lui nu este posibila
decat in laborator.
- Aceste numeroase indoituri creeaza zone retentive pentru alimente, ceea ce impune
o igiena deosebita, pe de o parte, iar pe de alta parte, limiteaza utilizarea aparatului in
timpul masticatiei.
- Adaptarea, in principiu, a crosetului se face cu mana fara a utiliza clestele, iar daca
imperfectiunile depasesc aceste limite, este recomandabila refacerea lui in laborator.
Activarea se realizeaza prin coborarea si infundarea anselor in spatiul interdentar, mai
aproape de papila.

Realizarea crosetului incepe cu obtinerea anselor una dupa cealalta si in momentul al doilea,
indoirea extremitatilor pentru a fixa crosetul in placa (. 2.27).

.2.-27 Realizarea ansei cu

crosetul Schwarz pentru sageti.

Practic se incepe prin

realizarea primei anse la 3–4 cm de
capatul unui segment de sarma de
0,7 mm si de lungime de 15–16 cm.
Ansa se aplica in primul spatiu
interdentar (care va fi pol de croset)
mezial sau distal si se insemneaza
locul unde urmeaza a fi realizata a
doua sageata. Cu ajutorul clestelui se indoaie prima si a doua portiune a sagetii, se inchide sageata,
se orizontalizeaza portiunea de sarma urmatoare si se executa urmatoarea sageata. La incheierea
acestei etape se continua crosetul prin spatele ultimului dinte de pe arcada, iar mezial, bratul
crosetului formeaza o bucla verticala cu care trece prin nisa masticatorie dintre canin si premolar.
In situatiile in care prin aceasta nisa trece si arcul vestibular crosetul se adapteaza primul prin nisa
masticatorie.

Urmatoarea etapa, asa numita „activare a crosetului” se face cu clestele de activare (. 2.28).
Etapa reprezinta in realitate adaptarea primei portiuni a sagetii perpendicular pe muchiile
proximo-vestibulare ale spatiului interdentar, iar al restului crosetului paralel cu mucoasa pasiv-
mobila.

. 2 –28 „Activarea”
crosetului Schwarz (dupa
Dentaurum)
 Pentru crosetul Schwarz
in conditiile in care utilizand ancorarea foarte buna a acestuia se urmareste si inaltarea provizorie
de ocluzie, se poate prelungi placa ocluzal ca in .2.-29.

.2.-29. Utilizarea crosetului Schwarz impreuna cu prelungirea ocluzala a placii; 1 - croset; 2 -

dinti de sprijin; 3 - prelungire ocluzala a placii.

- Crosetul in semisageata sau semi-Schwarz (. 2.-30)

Este o varianta a crosetului

Schwarz iar denumirea indica de fapt particularitatea de constructie a ansei, care il deosebeste de
acesta din urma. Se confectioneaza de asemenea din sarma de 0,7 mm diametru, elastica.

. 2.-30 Crosetul semi-Schwarz; 1 - ansa; 2 - bucla.

Este alcatuit din ansa crosetului care este de forma unei jumatati de romb, despicat de-a
lungul diametrului mare si in contact numai cu unul din peretii spatiului interdentar, pastrand o
distanta de 0,5–1 mm fata de celalalt dinte. In acest fel, fiecare dinte din grupul celor pe care se
aplica crosetul are contact cu acesta pe o singura muchie vestibulo-proximala.

Fortele care tind sa desprinda crosetul, pe de o parte, si forta cu care ansa actioneaza in sens
vestibulo-oral, pe de alta parte, se descompun pe ul inclinat al ansei, determinand, pe langa
componentele verticale de egresiune, si componente orizontale cu sens vestibulo-proximal. Astfel,
crosetul poate determina deplasarea grupelor de dinti pe care se ancoreaza de-a lungul arcadei, in
sensul umarului sagetii.

In anumite situatii clinice, pentru a nu aparea rotatii dentare, actiunea in sens proximo-
proximal a crosetului semi-Schwarz este completata cu arcuri in „diapazon” pe fiecare unitate
dentara. Pentru anumite situatii clinice concretizate prin arcade integre cu dinti ale caror coroane
sunt suficient de inalte, indemne, dezavantajele crosetului semi-Schwarz date in special de
accidentarea sa pot fi evitate prin folosirea crosetului interdentar Alt (. 2.31).

. 2.-31. Crosetul interdentar

Alt; 1- ansa; 2- bucla; 3-retentie

Acest croset este asemanator

cu crosetul Stahl, prezentand
vestibular o bucla paralela cu
suprafata vestibulara a dintilor, care
poate fi activata, si care, cu ajutorul
unui pinten intermediar, poate
transmite forte ortodontice de-a
lungul arcadei. Crosetul Alt nu
permite egresiunea dintilor.

In cursul tratamentului ortodontic, pe masura obtinerii rezultatelor, pe de o parte, si pe

masura modificarilor pozitiilor dentare, pe de alta parte, elementele de ancorare isi pierd eficienta
partial sau total. Sub acest aspect trebuie luat in considerare controlul continuu al eficientei
crosetului si activarea lui de cate ori este necesar, in scopul recuperarii calitatilor conferite de
principiul de constructie.

Activarea se obtine prin aducerea ansei intr-o zona mai retentiva, pastrand caracteristicile
constructive ale crosetului.

Trebuie avut in vedere, in mod deosebit, faptul ca crosetul nu trebuie sa exercite forte
asupra dintelui de sprijin in situatia in care aparatul nu este solicitat sa se desprinda de pe arcada
dentara.

Pentru unele crosete s-au imaginat

fie dispozitive care sa le mareasca stabilitatea pe dinte, fie dispozitive care sa amplifice efectul.
Astfel crosetului Adams i s-a atasat un pinten ocluzal care sa impiedice in special in zona distala a
mandibulei infundarea lui si aceasta in situatia cand crosetul este ancorat pe un singur dinte (. 2.32)

În plasarea croşetului un rol hotărâtor îl are situaţia câmpului protetic pe care se va aplica viitoarea
proteză.
Direcţia optimă pe care tehnicianul trebuie să o stabilească pe modelul de lucru este numită ax de
inserţie şi ea oferă croşetelor zone de retentivitate cât mai favorabile. Odată cu axul de inserţie
stabilit,tehnicianul dentar determină ecuatorul protetic al dinţilor restanţi.Acesta este orientat
perpendicular pe axul de inserţie.

Croşetele turnate
Croşetele turnate sunt elemente de stabilizare care se confecţionează prin turnare odată cu
scheletul metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate.
Croşetele turnate au următoarele caracteristici:
au contact în suprafaţă cu dintele, favorizând retenţia alimentelor şi formarea plăcii
bacteriene. Împiedicând curăţirea, sunt mai neigenice comparativ cu croşetele de sârmă
au o elasticitate mai redusă
sunt mai rigide şi transmit dinţilor forţe mai mari
erodează smalţul dinţilor pe care sunt aplicate
activarea croşetelor turnate pe dinte este mai greu de realizat şi se poate face doar în sens
vestibulo-oral
braţul retentiv se fracturează relativ uşor la adaptare şi nu poate fi reparat ci doar înlocuit
cu un croşet de sârmă

Clasificarea croşetelor turnate

Marea variabilitate a croşetelor turnate face dificilă cuprinderea tuturor tipurilor de croşete într-o
singură clasificare, pentru acoperirea întregii game de croşete turnate cristalizându-se în timp 6
criterii:
1) după numărul dinţilor pe care se aplică:
• monodentare – pe un singur dinte
• bidentare – pe doi dinţi
• tridentare – pe trei dinţi
2) după numărul braţelor:
• croşete cu un braţ
• croşete cu două braţe
• croşete cu trei braţe
• croşete cu patru braţe
• croşete cu şase braţe
• croşete cu opt braţe

3) după numărul braţelor elastice (active)

• monoactive – croşet cu un singur braţ elastic
• biactive – croşet cu două braţe elastice
• tetraactive – croşet cu patru braţe elastice
4) după orientarea extremităţii libere a braţului activ şi poziţia acestuia pe dinte
• dental – spre dintele vecin
• edental – spre edentaţie
• vestibular – pe faţa vestibulară a dinţilor
• oral – pe faţa linguală a dinţilor
De aici rezultă: vestibulo-dental; vestibulo-edental; oro-dental; oro-edental

5) după numărul conectorilor secundari şi poziţia acestora:

• cu un conector secundar
• cu doi conectori secundari
• cu trei conectori secundari
iar după poziţie:
• cu conector central
• cu conector periferic
• cu conector divizat

6) după suprafaţa de contact a croşetului cu dintele:

• croşete circulare, care vin în contact în totalitate cu dintele (de exemplu croşetul Ackers) şi
care sunt indicate pe dinţi cu retentivităţi mici
• croşete divizate, care vin în contact parţial cu dintele, restul croşetului aflându-se la distanţă
de dinte (de exemplu croşetul în „T” – Roach), croşete ce sunt indicate pe dinţii cu retentivităţi
mari.

Croşetul circular Ackers

Acest croşet, conform clasificărilor anterior descrise, este un croşet turnat, circular, monodentar, cu
trei braţe, monoactiv şi cu un conector secundar central. Este elementul reprezentativ pentru
croşetele circulare. El este compus din cinci elemente dintre care patru sunt rigide şi unul elastic.
Corpul croşetului este o porţiune rigidă ce uneşte toate celelalte elemente ale croşetului, are o lăţime
de 4-6 mm şi o grosime de 1-1,5 mm. Este situat pe faţa proximală a dintelui. Împiedică deplasarea
spre mezial sau spre distalin funcţie de cum este poziţionat pe faţa mezială sau distală a dintelui.
Braţul activ (elastic) are două porţiuni: o porţiune rigidă care porneşte din corpul croşetului şi
trece peste muchia vestibulo-proximală a dintelui, supraecuatorial şi o porţiune elastică ce coboară
subecuatorial încercuind două treimi din faţa vestibulară a dintelui, subţiindu-se către extremitatea
liberă.
Prin porţiunea rigidă supraecuatorială, cu o grosime de 1,5-2 mm, croşetul va realiza o transmitere
parodontală a presiunilor masticatorii de la dinţii artificiali la dintele cu care croşetul vine în
contact. Prin porţiunea elastică se realizează ancorarea sau retenţia protezei, împiedicând
desprinderea acesteia de pe câmpul protetic.
Braţul elastic se opune deplasărilor orizontale (mezio-distale sau vestibulo-orale) ale protezei.
Braţul opozant sau contracroşetul este rigid, situat supraecuatorial pe faţa opusă celei pe care se
află braţul elastic. Are o grosime uniformă de 1,5-2 mm şi o direcţie orizontală. Vine în contact cu
dintele numai în zona supraecuatorială a acestuia. Se opune (opozant) la eventuala deplasare a
dintelui, care suferă o împingere datorită acţiunii braţului activ intrat în tensiune cu ocazia inserţiei
şi dezinserţiei protezei, de unde şi denumirea de contracroşet, intervenind astfel în sprijinul
parodontal al protezei şi frânând deplasările orizontale ale dintelui.
Pintenul ocluzal este situat în prelungirea corpului croşetului, plasat pe faţa ocluzală a dintelui.
Este rigid şi se situează în foseta proximală a feţei ocluzale ce necesită preparare în acest scop. Are o
suprafaţă de 3-5 mm şi o grosime de 2 mm. Rolul pintenului este de a transmite presiunile ocluzale
de la arcada artificială la dinţii restanţi ai câmpului protetic. Participă şi la stabilizarea orizontală a
protezei în cavitatea bucală.
Conectorul secundar prelungeşte corpul croşetului sub forma unei bare de 2-3 mm grosime spre
şaua protezei de care îl fixează. Este un element rigid, situat la 1,5 mm de parodonţiul marginal al
dintelui pe care se aplică croşetul Ackers.
Croşetul Ackers este indicat în edentaţiile laterale.
Legătura cu baza protezei favorizează stabilitatea acesteia după cum urmează:
ancorarea prin braţul elastic subecuatorial
sprijinul prin pintenul ocluzal, prin braţul opozant şi prin porţiunea supraecuatorială a
braţului elastic
stabilizarea orizontală, prin braţul elastic, braţul opozant şi pintenul ocluzal şi corpul
croşetului
Dintre croşetele turnate circulare mai des folosite se mai amintesc:
croşetul circular cu patru braţe, caracterizat prin doi pinteni ocluzali şi doi conectori
secundari, cel mai lung fiind numit şi braţ de întâlnire. Este indicat pe molarii izolaţi pe arcadă şi
poziţionaţi distal
croşetul circular cu şase braţe cu acţiune reciprocă. Este un croşet bidentar, cu două braţe
elastice, două braţe opozante unite cu doi conectori secundari şi indicat pentru unirea a doi dinţi în
blocuri funcţionale. În edentaţiile terminale el are capacitatea de a frâna sau de a limita bascularea
protezelor, asemănător croşetului divizat în „T”
croşetul circular cu şase braţe cu acţiune contrară (croşetul BONWILL sau dublu Ackers ).
Este un croşet bidentar, cu două braţe elastice, două braţe opozante, cu un singur conector
secundar interdentar, indicat în edentaţiile uniterminale pe arcada integră.
În urma analizei acestui croşet prin metoda elementelor finite (NORINA FORNA şi colab., 2003) s-
a constatat că solicitarea maximă a acestui dispozitiv, la inserţia şi dezinserşia protezei scheletate,
este localizată la nivelul braţului retentiv.

Croşetul divizat în „T” Roach

Este un croşet turnat, divizat în trei braţe, monodentar, monoactiv, cu doi conectori secundari. Este
elementul reprezentativ pentru croşetele divizate
Compus din şase elemente: patru rigide şi două elastice; croşetul în „T” Roach este asemănator ca
acţiune croşetului Ackers, deosebindu-se prin formă, poziţia şi structura braţului elastic.
Corpul, pintenul ocluzal, braţul opozant şi conectorul secundar al croşetului Roach sunt identice şi
cu acelaşi rol ca şi cele ale croşetului Ackers.
Braţul activ elastic al croşetului Roach are forma literei „T”, cu un segment orizontal aşezat
subecuatorial înconjurând două treimi din faţa vestibulară a dintelui. Segmentul vertical este
aşezat paralel cu procesul alveolar la 1-1,5 mm de acesta. Segmentul alveolar (porţiunea verticală a
„T”-ului) este de fapt o bară secundară ce realizează o legătură elastică între segmentul orizontal
(dentar) şi şeaua protetică. Lungimea şi grosimea barei influenţează gradul său de elasticitate,
făcându-l indicat pe dinţii cu retentivităţi accentuat, cu o implantare deficitară şi mai ales în
edentaţiile terminale.
Forma în „T” a braţului elastic dă pe lângă funcţiile porţiunii elastice a braţului retentiv de la
croşetul Ackers, şi capacitatea de a participa la frânarea sau la limitarea basculării protezelor
terminale. La limitarea basculării prin desprinderea şeilor terminale participă şi jumătatea distală
a braţului în „T” iar la limitarea basculării prin înfundare, jumătatea mezială. Din considerente
fizionomice se poate renunţa la porţiunea mezială a „T”-ului rezultând un croşet în „semi-T” care
este indicat pe caninii şi prenolarii superiori.
Croşetul în „T” Roach este indicat în edentaţiile terminale iar cel în „semi-T” este indicat în
edentaţiile laterale.
În afara croşetului în „T”, Roach a mai descris şi alte croşete divizate, în total în număr de şapte.
Aceste croşete se deosebesc numai prin forma braţului activ elastic, asemănatoare cu literele „C”;
„L”;”U”; „S”; „I”; „R” (fig. 23). Sistematizarea memotehnică a acestor forme ale croşetelor
descrise de Roach este cuprinsă în cuvântul „CLUSTIR”. Dintre aceste croşete cel mai folosit este
cel în „T” pentru funcţiile sale complexe care îl situează înaintea celorlalte.

Croşetele NEY

Din cele şase tipuri mai des folosite ale croşetelor companiei J.M. NEY (SUA) se vor descrie primele
patru , caracterizate prin faptul că sunt biactive şi cu trei braţe monodentare.
Croşetul NEY nr. 1 – rezultă din croşetul Ackers prin transformarea în braţ elastic a braţului rigid
opozant, restul elementelor (corp, pinten, conector secundar, braţ elastic) fiind identice ca formă şi
rol. Are un singur conector secundar.
Croşetul NEY nr.2 – rezultă din croşetul Roach prin transformarea braţului opozant rigid în braţ
elastic în „T”. Corpul, pintenul, braţul elastic şi conectorul secundar sunt nemodificate. Are trei
conectori secundari, doi fiind cei ai braţelor în „T” deci elastici, al treilea conector secundar fiind
rigid.
Croşetul NEY nr.3 – îmbină elementele elastice ale croşetului Ackers şi ale croşetului Roach. Are un
braţ circular şi unul în formă de „T”. Corpul, pintenul ocluzal şi conectorul secundar rigid sunt
corespondente celor două croşete. Are doi conectori secundari, unul fiind al braţului în „T”, deci
elastic şi unul rigid.
Croşetul NEY nr.4 – este un croşet mixt tehnologic. Corpul, pintenul şi conectorul secundar sunt
realizate prin turnare iar braţele elastice sunt din sârmă, lipite de corpul croşetului. Seamănă cu
croşetul nr. 1, deosebindu-se prin modul de realizare al braţelor active.
Funcţiile croşetelor turnate

Croşetele turnate (circulare, divizate sau mixte) au următoarele funcţii:

menţinerea (retenţia sau ancorarea)
reciprocitatea
sprijinul parodontal
încercuirea
stabilizarea
pasivitatea
menţinerea indirectă

a) Menţinerea
Este exercitată de braţul retentiv al croşetului care împiedică desprinderea involuntară a protezei
de pe câmpul protetic în timpul masticaţiei, deglutiţiei, fonaţiei, tusei strănutului, etc.
Funcţia de menţinere a braţului retentiv depinde de:
retentivitatea subecuatorială a dintelui stâlp
elasticitatea braţului retentiv
gradul de fricţiune între dinte şi croşet
implantarea dintelui stâlp

b) Reciprocitatea
Este exercitată de către braţul opozant al croşetului care neutralizează efectul braţului retentiv, ce
solicită orizontal dintele stâlp în momentul inserţiei sau dezinserţiei protezei.
Pentru a oferi reciprocitate, braţul opozant sau contracroşetul trebuie să se afle în dreptul porţiunii
flexibile a braţului retentic. Această poziţie nu este posibilă datorită convexităţii dintelui şi
rigidităţii braţului opozant, care ocupă o poziţie supraecuatorială.
Din acest motic, în momentele solicitării maxime, inserţia şi dezinserţia croşetului, când braţul
retentiv se află în dreptul ecuatorului, braţul opozant nu mai are contact cu dintele şi dintele este
solicitat intens.
Pentru ca reciprocitatea să acţioneze în toate momentele, există următoarele posibilităţi:
aplicarea unei proteze unidentare pe dintele stâlp, cu prag oral vertical supragingival sau
fără prag
folosirea unui croşet biactiv Ney, care are un al doilea braţ elastic în locul celui opozant.
Cele două braţe elastice îşi asigură reciprocitatea unul pentru celălalt şi îmbunătăţesc menţinerea

c) Sprijinul parodontal
Este asigurat în principal de pintenul ocluzal, dar şi de componentele rigide ale croşetului, plasate
supraecuatorial. Este funcţia prin care croşetul se opune deplasării verticale a protezei în sens
mucozal, împiedicând înfundarea ei. Prin pintenii ocluzali proteza parţială are un sprijin dento-
parodontal.
Pintenii ocluzali sunt de două categorii: externi şi interni.
Pintenii ocluzali externi se împart în pinteni principali şi pinteni auxiliari sau suplimentari.
Pintenii ocluzali externi se aplică în locaşuri preparate în fosetele marginale ale dinţilor sau sunt
modelaţi pe proteze unidentare.
Pintenii ocluzali externi principali fac parte dintr-un croşet care se aplică pe dinţii stâlpi, în timp ce
pintenii auxiliari sunt plasaţi în continuarea unui pinten principal, pe dinţii vecini celor pe care se
află croşetul. Pintenii auxiliari măresc sprijinul dento-parodontal şi au rol antibasculant.
Pintenii ocluzali principali plasaţi pe dinţii frontali se mai numesc şi pinteni incizali sau gheruţe
incizale.
Pintenii ocluzali interni se aplică pe proteze unidentare cu locaşuri aplicate pe dinţii stâlpi. Se
deosebesc de sistemele speciale numite culise întrucât pintenii, prin forma lor, nu au rolul de
menţinere pe care îl au culisele.

d) Încercuirea
Croşetele turnate trebuie să cuprindă mai mult de 180 grade din circumferinţa dintelui, încercuire
care este eficientă numai prin porţiunile rigide ale croşetului. În cazul croşetelor circulare,
contactul cu dintele este aproape complet, mai mare de 180 grade, iar la croşetele divizate va fi de
180 grade.
Încercuirea asigură stabilitatea orizontală a protezei în sens sagital şi transversal.

e) Stabilizarea
Este funcţia prin care croşetul se opune deplasărilor orizontale ale protezei. Stabilizarea este
asigurată prin toate porţiunile rigide, supraecuatoriale ale croşetului.
Stabilizarea este îmbunătăţită atunci când braţele opozante rigide ale croşetelor se prelungesc pe
cât mai mulţi dinţi sub forma unor benzi dentare.

f) Pasivitatea
Reprezintă calitatea pe care trebuie să o aibă un croşet aplicat pe dintele stâlp în poziţia corectă,
aceea de a nu exercita nici o presiune asupra dintelui în repaus. Toate braţele croşetului trebuie să
fie pasive în momentele în care asupra protezei nu acţionează nici o forţă.

g) Menţinerea indirectă
Este asigurată de elementele croşetului cu rol antibasculant care contribuie la menţinerea protezei
pe câmpul protetic.
Aceste elemente sunt:
la croşetele circulare porţiunile terminale elastice ale braţelor retentive orientate către
edentaţie
la croşetul divizat în „T” jumătatea distală a porţiunii orizontale a „T”-ului.

Croşetele mixte
Se numesc croşete mixte datorită celor două tehnologii diferite de obţinere.
Reprezintă o îmbinare a porţinmilor rigide cu rol principal în sprijinul parodontal al protezei
parţiale scheletate: pintenul ocluzal, braţil opozant, corpul şi conectorul secundar, care se
realizează prin turnare şi a braţelor elastice confecţionate din sârmă.
Acest tip de croşete au, pentru braţele elastice, caracteristicile croşetelor de sârmă, îmbunătăţind
astfel avantajele preexistente ale croşetelor turnate din care derivă.
Croşetele mixte se confecţionează mai greu din punct de vedere tehnic, dacă se solicită lipirea
braţului de sârmă de componentele turnate, dar unii specialişti le preferă datorită tocmai acestei
însumări a calităţilor celor două tipuri de croşete:de sârmă şi turnate. Lipirea croşetului de sârmă
la cel turnat nu este totdeauna obligatirie, braţul elastic confecţionat din sârmă putând fi
retenţionat în acrilatul şeilor.

Croşetele fabricate
Croşetele fabricate sunt confecţionate din oţeluri inoxidabile tip Wipla. Pot fi reduse dimensional
prin şlefuire cu pietre abrazive şi adaptate cu ajutorul unor cleşti speciali. Se prezintă ca bare în
formă de T, Y sau de cruce şi sunt obţinute prin ştanţare.
Este posibilă obţinerea unor croşete circulare sau divizate, asemănătoare după caz croşetelor
Ackers, Roach sau Ney. Tehnica greoaie de obţinere ca şi calitatea discutabilă a produsului finit
reduce totuşi frecvenţa utilizării acestora în practica curentă.