Durerile abdominale cronice / recurente

Reprezintă o suferinţă abdominală caracterizată în principal prin durere de intensitate

variabilă, difuză sau localizată, sub formă de colici sau continuă, frecventă la copilul de vârstă
şcolară şi cu o etiologie foarte diversă. De obicei este dificil de evaluat prin caracterul
nespecific, multiplele cauze şi a reacţiei diferite a bolnavului la durerea provocată de aceeaşi
afecţiune.
Cauzele cele mai frecvente de abdomen dureros cronic/recurent
1. Cauze organice
a) afecţiuni ale peretelui abdominal: hernii ale liniei albe, traumatism de perete
abdominal;
b) afecţiuni ale organelor intraabdominale
· gastrointestinale:
- infestări digestive (parazitoze) – cea mai frecventă cauză
- ulcer gastroduodenal, gastrite, duodenite;
- invaginaţii recurente (aspect particular în mucoviscidoză);
- boala inflamatorie cronică intestinală, enterocolită;
- bolaă diareică cronică, alergie gastro-intestinală;
- diverticol Meckel (meckelită), adenită mezenterică;
- polipoză intestinală;
- megacolon, dolicocolon;
- tumori (limfosarcom);
- constipaţie cronică;
- colon iritabil;
· hepato-bilio-pancreatice
- hepatită cronică, ciroză hepatică, tumori hepatice, chist hidatic hepatic;
- litiază biliară, colecistite, angiocolită, colecist malformat, diskinezie biliară
- pancreatită cronică (mucoviscidoză, sindrom Schwachmann);
· genito-urinare
- obstrucţii de tract urinar superior (hidronefroză) sau inferior;
- pielonefrită recidivantă;
- litiază renală, tumori renale;
- tuberculoză renală;
- tulburări menstruale: dismenoree, hematocolpos.
· peritoneale:
- tuberculoză peritoneală;
- bride şi aderenţe postinflamatorii şi postoperatorii;
- chist mezenteric.
· afecţiuni ale splinei: splenomegalie, hipersplenism.
· tumori abdominale şi retroperitoneale.
c) afecţiuni de vecinătate:
- afecţiuni pulmonare: pleurezie, pleurite, abcese pulmonare;
- afecţiuni alee rahisului: tuberculoză, osteomielită, tumori, traumatisme;
- afecţiuni lae bazinului osos: osteomielită, tuberculoză.
d) alte afecţiuni extraabdominale:
· metabolice:
- vărsături periodice acetonemice;
- intoxicaţii: Pb, Hg;
- porfirie, fenilcetonurie;
- hipoglicemie, tetanie, hiperlipemia familială esenţială;
 - acidoza diabetică,
· neurologice:
- epilepsia abdominală;
- anorexia nervoasă;
- tumori cerebrale (în special de fosă posterioară).
· hematologice
- boala Minkowswski- Chauffard, drepanocitoza;
- limfoame.
· cardiace şi vasculare:
- insuficienţă cardiacă;
- coarctaţie de aortă;
- periarterită nodoasă;
- purpura Henoch-Schonlein
· boli de colagen:
- sclerodermie, LES, dermatomiozită.
2. Cauze alimentare:excese alimentare, alimente neadecvate vârstei
3. Cauze funcţionale (dureri psihogene):
· în condiţii de stress:
- familial: naşterea unui frate, separaţia părinţilor,
lipsă de afecţiune din partea părinţilor, conflicte
intrafamiliale, copilul maltratat (atenţie la copilul
maltratat psihic) etc;
- şcolar: durerile matinale din "fobia" de şcoală.
· la copilul cu distonie neurovegetativă cu manifestări abdominale.
Evaluarea unui copil cu dureri abdominale cronice / recurente
FAnamneza vizează precizarea caracterului cronic/recurent:
· evoluţie: luni de zile, permenetă sau, mai frecvent intermitent;
·frecvenţă: de la un episod dureros / săptămână, până la câteva / zi;
· localizare; durerile bine localizate au de regulă un substrat organic:
- epigastru: colecist, pancreas, duoden;
- hipocondrul drept: colecist, pancreas, colon rinichi;
- flanc şi fosa iliacă dr.:ileon, cec, anexe genitale;
- hipocondrul stg.: pancreas, colon, rinichi;
- periombilical: intestin subţire, colon (parazitoze), pancreas;
- hipogastru: colon, vezică urinară;
- flanc şi fosa iliacă stg.: colon, anexe genitale, uter
· iradiere: poate constitui un element sugestiv pentru diagnostic (ex.
iradierea în bară în pancreatite);
· intervalul de timp în care apar durerile, atât în timp (săptămâni,
luni), cât şi pe parcursul a 24 de ore;
· caracterul durerii şi intensitatea: deşi grvate de un mare grad de
subiectivism, poate aduce detalii semnificative (apăsare, înţepătură,
arsură etc);
· factori agravanţi (ex. în caz de alergie la proteinele laptelui de vacă
alimentaţia cu acet lapte declanşează simptomatologia);
· modul de ameliorare a durerilor: dispariţie sau ameliorare, lent sau
brusc;
· evaluarea semnelor şi simptomelor asociate: vărsături,
hematemeză, scădere ponderală, paloare etc;
 F Examenul fizic
Ideal să se realizeze în momentul dureros. Obiective:
· obiectivarea localizării durerii;
· identificarea semnelor clinice asociate (organomegalie, erupţii tegumentare alergice
sau peteşiale, halenă specifică etc)
F Investigaţii paraclinice
Cu cât anamneza şi elementele clinice sunt mai sărace, bateria de investigaţii este mai
largă:
· investigaţii de rutină: hemoleucogramă, hematocrit, trombocite, examen de urină,
VSH, examen coproparazitologic, PPD;
· investigaţii ţintite: probe funcţionale hepatice, renale, pancreatice, teste alergologice,
examen ecografic, biopsie de mucosă intestinală, tranzit baritat, endoscopie digestivă,
urocultură, urografie, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară, scintigrafie
hepatosplenică, examen ginecologic la fetiţe, examen psihologic etc.
Dacă toate investigaţiile sunt negative intră în discuţie durerile funcţionale. Ca
orientare generală durerile funcţionale au următoarele caracteristici clinice:
- vârsta peste 5 ani;
- caracter paroxistic;
- localizare ombilicală şi infraombilicală;
- fără iradiere;
- interval liber;
- nu există corelaţii temporale cu activitatea, alimentaţia etc;
- apariţia relativ bruscă în timpul activităţilor obişnuite şi cu
dispariţie spontană;
- examen fizic normal;
- probe biologice normale.
F Atitudinea practică
Descifrarea unui sindrom abdominal dureros cronic este în general apanajul activităţii
de ambulator, cu excepţia situaţiilor în care se impun investigaţii care implică măsuri speciale
de precauţie, în condiţii de spital (biopsie de mucosă intestinală, scintigrafie etc).
Pentru durerile de cauză organică,identificarea cauzei şi tratamentul specific rezolvă
problema.
Pentru durerile funcţionale, obiectivul "de aur" este identificarea factorului emoţional
declanşator. De aceea terapia acestor situaţii trebuie să fie o terpie a întregii familii.