MODALITĂŢI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢILOR

INTEGRATE

“Învăţarea creează zona celei mai apropiate dezvoltări , adică provoacă, cheamă
la viaţă şi pune în mişcare o serie întreagă de procese ale dezvoltării, care acum sunt
posibile pentru copil numai în sfera interrelaţiei cu cei din jur si numai în cursul
colaborării cu semenii din care, deschizând cursul intern al dezvoltării, devin apoi un
bun al copilului.”(Vîgotski)
Dimensiunile schimbărilor care se petrec în societatea contemporană reprezintă o
provocare serioasă pentru cei a căror sarcină este să-i pregătească pe copii ţinând seama
de cerinţele viitorului. Ne-am confruntat frecvent cu problema de a-i pregăti optim pe
copii pentru a reuşi într-un viitor pe care nu-l putem prevedea. Volumul enorm de
informaţii face să devină imposibil de crezut că ceea ce învaţă copilul în şcoală ar putea
fi semnificativ faţă de ceea ce va trebui ca ei să ştie în cursul vieţii lor. Am constatat tot
mai acut necesitatea ca învăţarea să fie de tip inovator, cu un puternic caracter
anticipativ şi participativ.
Formele sau modalitatile de organizare a activităţii de învăţare a copiilor
reprezintă modalitaţi specifice de organizare şi realizare a interacţiunilor educatoare
copil, copil-copil, constituite ca părţi componente ale strategiei didactice, organizate în
vederea atingerii finalităţilor educaţionale.
Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă de
organizare şi desfăşurare a conţinuturilor.
Integrarea, ca sintagmă, este explicată ca revenire în acelaşi loc,în aceiaşi activitate,
a mai multor activităţi de tip succesiv, care conduc la atingerea obiectivelor propuse, la
însuşirea conţinuturilor, la realizarea în practică a proiectului didactic propus.
Conceptul de integrare este acţiunea de a face să interrelaţioneze diverse elemente
pentru a constitui un tot armonios, de nivel superior, a aduce părţi separate într-un întreg
unitar, funcţional. Se referă la acţiunea în care se îmbină metoda de predare învăţare a
cunoştinţelor, diferitele domenii de activitate se întrepătrund pentru construirea
deprinderilor, abilităţilor, conceptelor copiilor.
Abordarea realităţii se face printr-un demers global, graniţele dintre domeniile şi
tipurile de activitate dispar, se contopesc într-un scenariu unitar, în care tema este
investigată cu mijloacele diferitelor ştiinţe, conţinuturile au un subiect comun, care
urmează a fi elucidat în urma parcurgerii acestora şi atingerii obiectivelor
comportamentale avute în vedere.
 Integrarea este o manieră de lucru oarecum asemănătoare cu interdisciplinaritatea,
în sensul că obiectivele învaţării au ca referinţă nu un domeniu experienţial ci o tematică
unitară, comună mai multor domenii experienţiale.
Nu trebuie, însă, făcută confuzia între cele două concepte şi nu trebuie identificată
interdisciplinaritatea unde accentul se pune pe integrarea conţinuturilor cu integrarea
care rupe barierele diferitelor domenii de activitate şi grupează cunoaşterea în funtie de
obiectivele şi tema propusă.
Activităţile integrate permit ca:
- Procesul educaţional să fie creativ, interdisciplinar, complex, astfel încât să-i
stimuleze pe preşcolari în vederea asimilării informaţiilor şi formării abilităţilor,
competenţelor pentru viaţă.
- Procesul instructiv- educativ din grădiniţă permite fiecărei educatoare punerea în
valoare a propriei experienţe didactice, prin acţiuni educative cu caracter integrat şi
cu abordare complexă a conţinuturilor.
- Datorită relevanţei sale practice, cea mai importantă forţă motrică a integrării o
constituie rezolvarea de probleme.
- Situează copilul în centrul organizării şi desfăşurării procesului de predare-
învăţare.
Tipuri de activităţi integrate:
 Activitate integrată de o zi - cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile.
 Activitatea integrată care integrează ALA şi ADP din ziua respectivă.
 Activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi.
 Activitatea integrată în care activitatea de bază este un anumit tip de ADE din ziua
respectivă, în care sunt înglobate elemente din mai multe domenii experienţiale,
indiferent de programul zilei.
Caracteristicile activităţii integrate:
 Finalităţile sunt selectate din obiectivele cadru şi de referinţă ale domeniilor de
cunoaştere, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de
patru cinci obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
 Conţinuturile vizate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu tema propusă
spre studiu.
 Situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate contribuie la explicitarea, analiza şi
rezolvarea temei propuse.
 Strategiile didactice sunt cele activ participative care oferă copiilor ocazii de
comunicare, cooperare.
 Activitatea vizează antrenarea de abilităţi , deprinderi ,capacităţi de utilizare a
unor surse variate de informaţie, investigaţie, experimentare, identificare de
soluţii.
  Activităţile care fac parte din activitatera integrată îşi pierd statutul de activităţi de
sine stătătoare, devenind elemente, părţi componente ale noii forme de activitate
 Tema activităţii este una singură, indiferent de domeniile experienţiale sau ariile
de stimulare implicate.
Organizarea integrată a curriculumului are următoarele beneficii:
- Preşcolarii învaţă într-o manieră aparte, cea integrată, fiecare etapa fiind legata de
cea precedentă.
- Parcurg mai uşor mai mult sub forma de joc, conţinuturile propuse.
- Se elimină stilul de lucru fragmentar.
- Accentul cade pe activitatea de grup şi nu pe cea frontală.
- Abordarea realităţii se face printr-un demers global, facilitând înţelegerea
fenomenelor, a evenimentelor.
- Oferă oportunităţi de implicare a copiilor în pregătirea activitătii.
- Oferă posibilitatea copiilor de a utiliza relatiile interpersonale în rezolvarea
sarcinii de învăţare.
- Copiii se implică şi învaţă lucrând, fără a sesiza că acastă activitate este impusă
sau dirijată.
Educatoarea este aceea care va hotărî tipul de integrare, ce activităţi integrează, ce
teme alege, ea va întocmi scenariul după care se va desfăşura activitatea, fără de care nu
se poate obţine efectul scontat.
Abordarea integrată a conţinuturilor vine în întâmpinarea copilului, care, la
această vârstă explorează realitatea prin joc, rezolvând sarcini precise înscrise în sfera
preferinţelor şi intereselor lui.

Biblografie:

1. Curriculum pentru învăţămul preşcolarâ Bucureşti 2009.

2. Breben, S.; Gongea, E.; Ruiu,G.; Fulga, M., “Metode interactive de grup”, Editura
Arvers, Craiova 2006.
3. Ciolan, Lucian, “Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum
tranmsdisciplinar” Editura Polirom, Bucureşti, 2008