Nume student: Neculae ENE

Nivel modul:2

Disciplina:Psihopedagogia
adolescentilor, tinerilor si adultilor

Titlul lucrarii: Relatiile sociale.

Dragoste, casatorie, divort.
1. Relatiile sociale

Exista mai multe definitii ale relatiilor sociale, totodata mai multe
unghiuri de vedere prin care este analizat, insa toate conduc la aceeasi idee
principal aceea ca fiecare individ are aceasta particularitate de a face parte
sau de a apartine unor mai mai multe grupuri sociale, astfel participand la
ceea ce se numeste,,relatiile sociale”, care constituie si obiectul de studiu per
ansamblu al acestei lucrari.

Alain Touraine defineste o societate in general prin intermediul existentei

relatiilor sociale ca un ansambu unitar ce o alcatuieste. Mai mult, Touraine
considera a obiectul sociologiei il formeaza "relatiile sociale, toate relatiile
sociale, oricat de deosebite ar fi unele de altele, caci obiectul sociologiei nu
este un lucru, ci o operatie (activitate): a face sa apara relatiile in spatele
situatiilor. Putin conteaza ca este vorba aici de reporturi de clasa, de relatii de
influenta, de diferentiere functionala, de relatii ierarhice sau de relatii
razboinice. Fiecare mare categorie de relatii sociale defineste un domeniu al
analizei sociologice.

Potrivit cercetatorului Piotr Sztompka, relatiile sociale sunt precum o

patura de interactiune intre doi sau mai multi oameni, grupuri sau organizatii.
Relatiile sociale la nivel individual sunt compuse dintr-un imens numar de
interactiuni sociale, fizice si verbale, creand astfel un climat prin intermediul
caruia se realizeaza un schimb de sentimente si idei.

Un alt remarcabil teoretician al acestui concept de relatii sociale este R.

Linton care il defineste drept un ansamblu de coportamente intre diferiti
indivizi si pe care in mod legitim il asteapta unul de la cealalt.

Exista mai multe criteria pe baza carora relatiile sociale se pot clasifica.
 Dupa natura lor relatiile sociale sunt: economice, politice, educationale,
juridice etc.

Dupa tipul partenerilor relatiile sociale sunt:

- relatii interindividuale - reprezinta relatiile stabilite intre doi indivizi. In acest

caz relatiile pot fi: de prietenie, de colaborare, de dusmanie, de conflict, de
intrajutorare, de indiferenta;

- relatii intre individ si grup - in acest tip de relatii individul reprezinta o entitate
si grupul cealalta entitate in care sunt incluse valorile, interesele si normele
grupului; de regula in cadrul grupurilor mici relatiile sociale sunt relatii de
cunoastere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alta clasificare a relatiilor
sociale la nivelul grupului mic este data de Jean Piaget, conform caruia relatiilor
sociale se impart in relatii intelectuale, afective si morale;

- relatii intergrupale sunt acele relatii care au ca parteneri grupurile luate ca

totalitati.

Criteriul ce aprofundeaza in continuare lucrarea de fata este cel al tipului

partenerilor in cadrul relatiilor sociale. Astfel, vom dezbate mai departe
trei tipuri: dragostea, casatoria si, in cele din urma, divortul.

2. Dragostea

Conform psihologului Zick Rubin dragostea dintre doi parteneri

este constituita dintr-un numar de trei elemente:

-atasament

-atentie
 -intimitate.

Psihologul Rubin considera ca oamenii cateodata experimenteaza

un mare grad de apreciere si admiratie din partea celorlalti. Acestia
petrec timp impreuna, cauta sa fie mereu unul in preajma celuilalt,
insa asta nu se numeste neaparat dragoste.

Dragostea, pe de alta parte, este mult mai intens, incluzand

apreciere si dorinta puternica de contact fizic intim. Oamenii care se
afla doar in stadiul de a se placea, se bucura de compania celuilalt, in
timp ce oamenii care se incadreaza in conceptual de ,,dragoste” are
capacitatea de a-i pasa de nevoile si dorintele celeilalte personae.

Atasamentul este nevoia de a primi iubire si contact fizic cu

persoana de langa. Acesta implica sentimentul de fericire si de
importanta sau valorificare a celor doi parteneri. Intimitatea se refera
la faptul ca partenerii isi impart gandurile, dorintele si sentimentele.

Bazandu-ne pe definitia lui Rubin, dragostea semnifica contopirea

simtamintelor, gandurilor si dorintelor celor doi indivizi, astfel incat
nu mai exista doua vointe , ci una singura.

Psihologul John Lee, in anul 1973 in cartea ,,Culorile dragostei”,

compara mai multe stiluri de dragoste asociindu-le cu anumite culori.
Astfel, exista trei culori primare pe care Lee le sugereaza,
corespunzandu-le trei tipuri de dragoste:
 1. Eros. Termen din greaca ce semnifica pasiunea sau erotismul,
caruia ii este propriu atat dragoste fizica cat si pasiune
emotionala.
2. Ludos. Acest termen vine tot din limba greaca si semnifica
jocul. Aceasta forma de dragoste este conceputa ca fiind
distractiva, dar nu neaparat serioasa.
3. Storge. Acesta provine din greaca, asemenea, si semnifica
afectiune naturala. Aceasta forma de dragoste este adesea
reprezentata de dragostea familiala dintre parinti si copii.

Un al treilea teoretician al dragostei este Robert Sternberg. Aceste

propune teoria triunghiulara, conform careia exista trei component in
cadrul ei: intimitatea, pasiunea si devotamentul.

Potrivit lui Sternberg, relatiile construite pe doua sau mai multe

elemente sunt cele care indura mai multe decat cele bazate doar pe
o singura component. Sternberg foloseste termenul de ,,dragoste
consumata” pentru a descrie combinatia dintre intimidate, pasiune
si devotement, model care, dupa parerea acestuia, este cel mai greu
de realizat, este rar.

3.Casatoria

Conform dictionarului psihologic, casatoria este un construct

social care imbraca forma unei uniuni dintre un barbat si o femeie,
paradigmatic recunoscta de lege, prin intermediul in urma careia acestia
devin sot si sotie. Aceasta reprezinta o conventie intre doi oameni care isi
doresc sa intre in sfera atat religioasa cat si civila a celuilalt sub forma unui
contract in urma caruia ei devin sot si sotie.
 In conformitate cu normele clasice ale unei culture date, in mod general
principalul motiv al unei casatorii este stabilirea unei familii. Chiar daca
aceasta difera de la o cultura la alta, casatoria traditionala este urmata de o
perioada in care viitorul sot ii face curte sotiei, se stabilesc planurile de nunta
si in final are loc ceremonia de casatorie.

Tipul de casatorie traditionala dintre un barbat si o femeie, presupune

idea ca barbatul este principalul singurul sustinator din punct de vedere
financiar, iar sotia este cea care are grija de casa si ingrijeste de copii.

Fincham sustine ideea ca mariajul sau casatoria este precum o institutie.

Acesta relateaza ca prima istorie a casatoriei precum o institutie a fost
insemnata inca din timpul civilizatiei antice. In societatile asa zis
,,civilizate”, femeile erau considerate proprietati mai intai de tatii lor, iar mai
apoi de sotii lor. Misionarii crestini definesc casatoria drept o uniune dintre
un barbat si o femeie (monogamie), schimband astfel natura casatoriilor
Polinesiene ce promovau ideea ca barbatii si femeile trebuiau sa aiba mai
multi parteneri.

Bradbury relateaza ca in SUA definitia casatoriei a ajuns sa cuprinda

mai multe forme diferite. Spre exemplu s-a instituit si casatoria dintre
cuplurile formate din acelasi gen, fiind legalizate in unele jurisdictii. Aceasta
legalizare a insemna o controversa in jurul barbatilor gay si femeilor
lesbiene, cerand aceleasi drepturi ca si celelalte cupluri.

Primul studiu asupra casatoriei a fost de natura sociologica, studiind

indivizii pentru a putea prezice satisfactia maritala. Psihologii clinici au
deveit interesati de cercetarile maritale in scoul dezvoltarii unei tehnici
terapeutice prin care sa resolve problemele dintre cuplurile casatorite. Astfel
cercetatorii au inceput sa realizeze nevoa studierii comportamentului sotilor.
Mai mult, observatiile comportamentale ale casatoritilor a devenit o metoda
foarte populara si des folosita pentru a se putea rezolva problem ce intervin
intr-o casatorie.

4.Divortul

Conform dictionarului psihologic, divortul reprezinta dizolvarea unei

casatorii. Alison Clarke-Stewart catalogheaza divortul ca fiind un proces
complex atat din punct de vedere psihologic, cat si social.

Divortul poate fi mai bine inteles prin raportarea la relatiile familiale.

Astfel, divortul ar putea fi un produs al unei disfunctii in cadrul relatiei de-a
lungul intregii familii, si de asemenea poate fi si o cauza a afectarii
emotionale ale copiilor de dupa divort.

Psihologogul Saposnek puncteaza faptul ca intre 75-90% dintre toate

divorturile contemporane prezinta unul dintre soti ca fiind de accord cu
aceasta masura, iar celalalt nu. Cei mai multi cercetatori sugereaza ideea ca
procesul de divort cuprinde mai multe stadia de dezvoltare. In timp ce aceste
stadii sunt general considerate lineare, putem spune ca nu sunt invariabile.
Spre exemplu un cuplu poate sa mentina sentimente caracteristice si
comportamente din doua stadia deodata. Intensitatea cu care un cuplu dat
trece prin aceste stadia poate varia si reprezinta cea dintai functie al gradului
de ambivalenta catre divortul dintre cupluri.

Psihologul Florence W. K. prezinta modelul in 5 perspective al lui

Bohanan. In acest model se evidentiaza complexitatea, tumultumul si revolta
ce caracterizeaza divortul. Perspectivele lui Bohanan asupra divortului sunt:

1. Divortul Emotional. Reprezinta cel dintai stadiu si incepe atunci cand

cuplurile devin din ce in ce mai constienti de sentimentele de
nemultumire si de insatisfactie pe care le au unul fata de celalalt.
 2. Divortul Legal. Este cel de-al doilea stadiu si reprezinta perspectiva
divortului bazat pe actiunea propriu zisa de separare a celor doi
indivizi dintr-un cuplu in fata instantei judecatoresti.
3. Divortul Economic. Acest stadiu este concentrat pe perspectiva
financiara a divortului legal. De obicei intr-un process de divort cei
doi parteneri vor trebui sa imparta ceea ce detineau impreuna:
proprietati, active financiare si custodia copiilor.
4. Divortul Coparental. In cel de-al patrulea stadiu se contureaa
problemele ce apar in legatura cu custodia determinantilor. Termenul
de coparental se foloseste pentru a evidentia ideea ca chiar daca
divortul se consuma, nu se consuma si relatia parinte-copil.
5. Divortul Comunitar. Ultimul stadiu este concentrate pe problema
singuratatii. In acest stadiu se evidentiaza problematicile privind
schimbarile persoanei divortate in cadrul societatii.

Surse bibliografice:

1. Alain Touraine, Pour la Sociologie, éditions du Seuil, Paris, 1974,

2. Divorce: Causes and consequences, Alison Clarke-Stewart, Cornelia
Brentano, Professor Cornelia Brentano, Library of Congress Cataloging-
in-Publication Data, USA, 1943
3. Florence W. Kaslow -Stages of Divorce: A Psychological Perspective, vol
25,1980
4. Saposnek, D.T. (1983b). Mediating Child Custody Disputes: A
Systematic Guide for Family Therapists, Court Counselors, Attorneys,
and Judges. San Francisco: Jossey-Bass
5. Fincham, F. , & Bradbury, T. N. (Eds.). (1990). The psychology of
marriage: Basic issues and applications. New York: Guilford.
6. https://psychologydictionary.org/marriage/ Accesat in data de 9 martie
7. http://PsychologyDictionary.org Accesat in data de 9 martie