Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Word Proiect de Cercetare Masterat
Word Proiect de Cercetare Masterat
PROIECT DE CERCETARE
PENTRU
ADMITEREA LA MASTERAT
,,CONSILIERE ŞCOLARĂ
ŞI ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ”
Absolventă:
Cluj – Napoca
-2011-
1
UNIVERSITATEA “ BABEŞ-BOLYAI “
Absolventă:
Cluj – Napoca
-2011-
2
CUPRINS
Bibliografie...................................................................................................................................30
3
Anexe............................................................................................................................................32
ARGUMENTAREA CERCETĂRII
4
unic. De asemenea, imaginea de sine ajută fiecare persoană să-şi păstreze stabilitatea şi consistenţa
– respectiv caracterul necontradictoriu al relaţiei dintre felul de a fi şi acţiune. O recunoaştere
evidentă a calităţilor pozitive ale cuiva este legată de un nivel înalt al respectului de sine. O
persoană care are încredere în ea şi care se preţuieşte are adeseori un mare respect de sine ceea ce
se concretizează printr-o stimă de sine ridicată.
Imaginea de sine şi implicit stima de sine ni se formează şi este influenţată de felul în care
arătăm, de felul în care ne comportăm şi de felul în care alţii se comportă cu noi. Prin acest
experiment pedagogic am dovedit elevilor că imaginea de sine ca şi stima de sine se formează din
această cauză, ea se poate schimba şi poate să devină pozitivă.
Ridicarea nivelului stimei de sine s-a dovedit a avea o mare importanţă în creşterea
performaţei şcolare a elevilor, ceea ce ne motivează să organizăm antrenamente formative pentru
elevii care au performanţe şcolare scăzute.
5
PARTEA I
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
EDUCA IONALĂȚ
6
subiecţilor educaţionali (elevi, studenţi, adulţi care învaţă), ca şi partenerilor educaţionali ai
acestora (părinţi, profesori, angajatori), cu scopul abilitării acestora cu cele mai eficiente metode,
tehnici şi procedee de gestionare şi rezolvare a problemelor lor educaţionale. F. Inskipp şi H. John
(1984) arată că sfătuirea (consilierea) este o cale de a relaţiona şi de a răspunde unei alte persoane
astfel încât sfătuitul este ajutat să-şi exploreze gândurile, emoţiile şi comportametul, pentru a
câştiga o înţelegere de sine mai clară şi apoi a învăţa să găsească şi să utilizeze părţile sale mai tari
(resursele) încât să se poată confrunta cu viaţa mai eficient, luând decizii adecvate sau acţionând
corespunzător.
C.Oancea (2002) arată că definiţia elaborată de Asociaţia Britanică de Sfătuire este cea mai
completă: ,,sfătuirea este utilizarea cu abilitate şi principialitate a relaţiei pentru a favoriza
cunoaşterea de sine, auto-acceptarea emoţională, maturizarea şi dezvoltarea optimală a resurselor
profesionale. Scopul său este de a oferi ocazia de a lucra cât mai satisfăcător şi cu utilizarea cât
mai completă a resurselor.
Definirea consilierii educaţionale se poate realiza chiar şi prin conceptul de artă deoarece
acţionează asupra unui domeniu sensibil, aplică metode, tehnici şi procedee de modelare a
personalităţii subiectului în mod diferenţiat şi creativ, adaptează realitatea ideilor, trăirilor, voinţei
şi comportamentului subiectului (educaţional) la realitatea mediului (educaţional). Consilierea
educaţională nu acţionează asupra realităţii obiective ca atare, ci asupra imaginii psihologice a
acestei realităţi reflectată în mintea, personalitatea şi în comportamentul subiectului (educaţional).
Domeniul de acţiune al consilierii este normalitatea psihică; vizează în mod special eul
conştient, urmărind să restabilească echilirul cu mediul. Procesul de consiliere educaţională are
durată medie şi operează cu o sinteză de metode.
8
4. Teoriei identită ii socialeț . Apartenenţa la un grup social îi determină pe indivizi să se
autodefinească în termenii caracteristicilor grupului respectiv. Astfel grupul conferă
membrilor o anumită identitate socială. Dacă aceasta este pozitivă sau negativă, se
stabileşte prin compararea grupului de apartenenţă cu alte grupuri. Un grup nu conferă
identitate socială pozitivă decât în raport cu alte grupuri, ale căror caracteristici le împiedică
să facă membrilor lor aceeaşi ofertă simbolică.
Stima de sine con ine treiț componente principale între care există legături de interdependenţă.
Aceste trei componente sunt iubirea de sine, concepţia despre sine şi încrederea în sine.
Iubirea de sine este elementul cel mai important. Acesta nu suportă condiţii. Individul se
iubeşte în ciuda defectelor, limitelor şi eşecurilor sau înfrângerilor. Această iubire de sine
necondiţionată nu depinde de performanţele personale.
În cazul în care această componentă lipseşte, consecinţele stau în apariţia îndoielilor asupra
capacităţii de a fi apreciat de ceilalţi, convingerea că individul nu este la înălţime şi nu în ultimul
rând o imagine de sine mediocră, chiar în cazul reuşitei materiale.
Cea de-a doua componentă a stimei de sine este concepţia despre sine. Ea presupune credinţa
în capacităţile proprii, de a evalua, fondat sau nu, calităţile şi defectele personale. Aceasta
influenţează favorabil încrederea în sine, fiind un fenomen în care subiectivitatea are un rol
esenţial. Consecinţele în cazul absenţei concepţiei de sine este lipsa de curaj în alegerile
existenţiale, conformismul, dependenţa de părerile altora şi slaba perseverenţă în alegerile
personale.
Încrederea de sine este cea de a treia componentă a stimei de sine. Acest concept se aplică în
special la actele noastre. Încrederea în sine înseamnă a acţiona fără teamă excesivă de eşec şi de
judecată a anturajului.
Între cele trei componente ale stimei de sine există o legătură de interdependenţă şi anume:
iubirea de sine facilitează incontestabil o concepţie despre sine pozitivă, aceasta la rândul ei
influenţează favorabil încrederea în sine.
9
Stima de sine este într-adevăr un proces unitar şi nu o colecţie de procese independente. Dacă
concepem aceste mecanisme ca un curent, atunci stima de sine este confluenţa unde ele se întâlnesc
una cu cealaltă.
În timp, psihologii au distins patru forme ale stimei de sine, în primul rând fiind stima de sine
globală şi stima de sine specifică.
O stimă de sine globală este legată de valorizarea, acceptarea şi evaluarea generală a eului,
constituind fundalul autoraportării afective şi evaluării specifice ale eului sau stima de sine
specifică, ea referindu-se la autoaprecieri specifice pe diferite dimensiuni relevante de evaluare
cum ar fi: autoaprecierea atractivităţii fizice, a popularităţii sau a competenţei matematice (Brown,
1993). O serie de autori consideră că între cele două forme ale stimei de sine există o influenţă
mutuală bidirecţională (Harter, 1993).
În al doilea rând, se disting stima de sine crescută şi stima de sine scăzută. Stima de sine
pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii cu stimă de sine
scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai multe ori cauzate
de experienţe negative. Ei gândesc deseori despre sine: ,,nu sunt bun de nimic’’, ,,nimeni nu mă
place, „sunt urât’’. Sarcina adulţilor este de a identifica trăsăturile stimei de sine scăzute şi de a-i
ajuta să-şi construiască sau să-şi întărească stima de sine, astfel încât să se simtă valoroşi.
A avea stima de sine ridicată înseamnă că persoana în cauză este mândră de cine este şi cum
este, se simte superioară majorităţii, gata oricând să se protejeze contra ameninţărilor care pun în
discuţie imaginea favorabilă pe care o are despre sine. Astfel de persoane se antrenează cu uşurinţă
în activităţi de promovare a propriului eu. Comparativ cu persoanele cu stimă de sine scăzută,
persoanele cu stimă de sine ridicată apelează mai des la atribuirile de autocomplezenţă: îşi asumă
cu multă uşurinţă succesul, în acelaşi timp fiind tentaţi să atribuie eşecul unor cauze externe. De
asemenea, atunci când persoanele cu stimă de sine ridicată obţin o performanţă scăzută sau sunt
criticate, ele răspund vehement, protestând şi criticând pe ceilalţi. În condiţiile în care le este
ameninţat eul, persoanele cu stimă de sine ridicată sunt înclinate să insiste pe stabilirea unor
scopuri dificile şi riscante, ajungând să obţină un rezultat final mai slab decât persoanele cu stimă
de sine scăzută. Atunci când nu le este ameninţat eul, ace tiaș reuşesc să stabilească scopuri
optimale şi sunt în stare să le atingă.
Din cele afirmate până acum reiese că stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru
orice fiinţă umană, indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate,
10
interese, statut social, abilităţi. Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de
sine.
Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. Copiii
cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai
multe ori cauzate de experienţe negative.
Sarcina adulţilor este de a indentifica aceste caracteristici ale stimei de sine scăzute şi de a-i
dezvolta copilului abilitatea de a-şi modifica atitudinile negative faţă de el însu iș .
O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea
de a face faţă presiunii grupului. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea
imaginii de sine. Astfel, succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalităţile de reacţie a
copilului la acestea, definesc imaginea pe care copilul o are despre el.
Stabilirea de scopuri realiste şi realizarea lor joacă un rol important în dezvoltarea stimei de
sine. Primul pas îl reprezintă identificarea domeniului în care se situează scopul dorit (adică a
descoperi ceea ce îţi doreşti).
Există opt mari categorii ce trebuiesc investigate pentru a avea o imagine asupra nevoilor şi
dorinţelor personale (A. Băban, 2001):
• Scopuri materiale
• Familia şi prietenii (îmbunătăţirea relaţiilor sau calităţilor timpului petrecut împreună)
• Sănătate (mai multe exerciţii fizice sau alimentaţie sănătoasă)
• Scopuri educaţionale/intelectuale/profesionale
• Activităţi recreative (plimbări mai frecvente)
• Scopuri spirituale (reflectarea asupra valorilor personale)
• Scopuri creative (pictarea unor tablouri)
• Dezvoltarea emoţională şi psihologică (dorinţa de a controla reacţia la furie)
• Cunoştinţe insuficiente – înainte de a începe implementarea celor mai mici paşi este nevoie
de cunoştinţe de bază.
11
• Management deficitar al timpului – persoanele ocupate îşi stabilesc adesea scopuri
realizabile, le divid în paşi mici şi logici, însă nu reuşesc să găsească momentul potrivit
pentru implementarea acelor scopuri.
• Scopuri nerealiste – stabilirea unor scopuri nerealiste, care nu au şanse să fie realizate, este
garanţia eşecului.
• Teama de eşec – tuturor indivizilor le este frică de eşec, dar pentru cei cu stimă de sine
scăzută este foarte greu să depăşească această teamă.
• Teama de succes – există persoane care sunt terorizate de teama de a nu dezamăgi, prin
urmare refuză situaţiile care pot deveni favorabile pentru ele.
Atitudinile negative faţă de sine sunt generate atât de comportamentul celorlalţi cât şi de
modul personal de a gândi faţă de propria persoană.
Există mai multe tipuri de astfel de modalităţi greşite de a gândi despre sine:
• Suprageneralizarea: „Dacă am luat o dată un doi la matematică, înseamnă că nu voi fi
capabil niciodată să trec semestrul.” Folosirea suprageneralizării blochează dezvoltarea
personală şi limitează alternativele.
• Etichetarea: înseamnă folosirea de adjective stereotipe. Prin etichetare se folosesc, în mod
automat, etichete peiorative pentru a descrie în mod acurat calităţile.
• Filtrarea: înseamnă a acorda atenţie doar aspectelor negative, fără a lua în calcul ceea ce
este pozitiv. Indicii filtrării sunt acele cuvinte cheie care devin laitmotivul tuturor situaţiilor
de viaţă: pierdere, incorectitudine, abandon.
• Gândirea polarizată: persoanele care gândesc polarizat trăiesc într-o lume fără nuanțe, doar
alb şi negru. Toate experienţele şi acţiunile sunt judecate prin prisma dihotomiilor ori/ori.
Problema acestei distorsiuni este că oricum ar judeca problema, persoana va cădea de partea
negativă a raţionamentului. Acest stil de gândire afectează puternic stima de sine.
• Autoînvinovăţirea propriei persoane chiar în situaţiile în care responsabilitatea revine altei
persoane. Aceste persoane se învinovăţesc pentru fiecare nereuşită a celor cu care
interacţionează. Această distorsiune pune în umbră rezultatele valoroase şi calităţile unei
persoane.
12
• „Citirea gândurilor celorlalţi”: a citi gândurile celorlalţi înseamnă că o persoană presupune
că ceilalţi nu o plac, că sunt nervoşi pe ea, nu le pasă de ea etc., fără a avea nici cea mai
mică dovadă că aceste ipoteze ar fi valide.
• Responsabilitatea. Această distorsiune se referă la faptul că persoanele fie se simt
răspunzătoare de tot ceea ce se întâmplă în jur şi ceea ce li se întâmplă altora, fie au
sentimentul că nu pot controla nimic, că sunt nişte persoane fără nicio putere.
13
• Utilizarea şi probarea unor metode şi tehnici adecvate de determinare obiectivă a nivelului
stimei de sine a elevilor.
• Compararea posibilelor comportamente şi atitudini apărute sub influenţa unei stime de sine
ridicate sau scăzute a şcolarilor.
Variabilele cercetării:
Scala Rosenberg
14
Scala Rosenberg indică nivelul stimei de sine, în general. Proba conţine 10 itemi, fiecare
item fiind evaluat de subiect pe o scală de la 1 la 4 ( 1) – total de acord ; (4) – total dezacord. Scala
este alcătuită din 5 itemi cotaţi direct şi 5 itemi inversaţi ( 3,5,8,9,10).
Punctajul care se acordă pentru fiecare item variază între 1 şi 4 puncte. Scorul final se
obţine prin însumarea punctelor obţinute la cei 10 itemi. Punctajul minim obţinut este de 10, ceea
ce semnifică o stimă de sine foarte scăzută, iar punctajul maxim este de 40, ceea ce semnifică o
stimă de sine foarte ridicată.
Scala Rosenberg
Nr. Item Total de De Dezacord Total
acord acord dezacord
1 Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la
fel de bun(ă) ca alţii.
2 Cred că am câteva calităţi remarcabile.
Scoruri :
Chestionarul
Experimentul psihopedagogic
16
II.6. EŞANTIONUL CERCETĂRII
Obiectivele pretestului
17
Administrarea pretestului
Pentru această etapă a proiectului de cercetare vom avea la dispoziţie trei clase de elevi,
două clase a IV-a şi o clasă a III-a, numărul subiecţilor de sex feminin fiind egal cu numărul
subiecţilor de sex masculin.
Înainte de administrarea testelor, îi vom asigura pe elevi de păstrarea confidenţialităţii în
ceea ce priveşte răspunsurile date, dar şi în ceea ce priveşte identitatea acestora, ca subiecţi
chestionaţi.
Obiectivele experimentului
18
Metode şi modalităţi de aplicare
Ca metode ale experimentului, vom folosi jocul şi exerciţiul creativ. Am ales aceste metode
deoarece dezvoltă gândirea critică, spiritul pentru ordine, gustul estetic, interesul pentru sarcinile
date, dezvoltându-le, totodată, imaginaţia şi creativitatea.
Aceste metode sunt mult mai uşor de aplicat deoarece elevii nu sunt constrânşi să înveţe,
nu sunt chestionaţi, răspund repede şi cu entuziasm la sarcinile de lucru, învăţând mai uşor prin
joc şi exerciţii creative, acestea fiind îndrăgite de către copii.
Pentru experimentul formativ al cercetării vom folosi un eşantion de 70 de elevi, cuprinşi
în clasa a III-a şi a IV-a, cu o distribuţie egală a numărului de băieţi (35) şi a numărului de fete
Experimentul propriu-zis
20
Faza următoare a exerciţiului se va realiza prin desen. Fiecare copil va primi câte o coală
de hârtie pe care va reprezenta prin desen fapta bună pe care a povestit-o mai devreme. Aceştia
vor fi îndemnaţi să folosească cât mai multe culori, desenul să fie vesel, chiar dacă nu tuturor le va
reuşi foarte bine o reprezentare fidelă.
După terminarea acestei etape fiecare copil va primi un plic în care să îşi pună desenul, cu
cerinţa ca acest plic să-l personalizeze acasă ( scriind numele, desenând ceva reprezentativ etc.).
Acesta va fi “Plicul cu fapte bune”.
Pentru fiecare faptă bună pe care elevii o vor face de acum înainte, le sugerăm să pună câte
un desen în plic, care să reprezinte respectiva faptă.
Spunem apoi copiilor să aibă mare grijă de plicul lor, acesta fiind de acum o “oglindă” a
lucrurilor bune făcute de ei, pe care vor mai avea ocazia să o prezinte clasei peste o lună când se
va vedea câte fapte bune a mai făcut fiecare.
La sfârşitul acelei luni îi vom ruga pe elevi să aleagă fiecare un desen din cele realizate
până atunci şi vom realiza o mică carte care va fi expusă în sala de clasă pentru a-i încuraja iș
dezvolta respectul pentru lucrurile realizate.
21
Fiecare elev primeşte fișa (Anexa 4) ataşată exerciţiului şi va bifa adjectivele care-l descriu
mai bine. Însumarea adjectivelor va oferi o oglindă a imaginii de sine a elevilor. Este posibil ca
unii elevi să aleagă preponderent cuvinte negative. În acest caz se poate continua exerciţiul
solicitând colegului de bancă să marcheze adjectivele care consideră că-l descriu şi elevul în cauză
va realiza acelaşi lucru pentru acesta astfel încât elevii să poată compara perspectiva lor asupra
propriei persoane cu a altora. Li se va cere elevilor să motiveze de ce au ales anumite adjective şi
nu altele. Exerciţiul se poate desfăşura în grupe de câte 4 elevi în care fiecare completează
individual fișa, după care povestesc colegilor de grup ce au scris. Se identifică aspectele comune
şi diferite ale membrilor grupului şi un reprezentant al fiecărui grup prezintă clasei caracteristicile
grupului său.
Apoi se va discuta cu elevii despre ce se poate face pentru a remedia anumite aspecte ale
noastre mai puţin pozitive. De exemplu, dacă un elev a marcat “singur”, se poate purta o discuţie
despre “Cum putem să ne facem prieteni?”. Se va pune accent pe importanţa unei imagini de sine
pozitive.
Activitatea 5. Inimioara
• Dezvoltarea stimei de sine
• Autocunoaşterea propriei persone şi conştientizarea calităţilor proprii
Metodă: individual
Materiale folosite: fișa de lucru
Durata: 50 minute
Descrierea activităţii:
Acest joc le oferă subiecţilor care le este mai greu şansa de a-şi exprima emoţiile şi părerile
lor despre propria persoană în faţa clasei.
În prima fază fiecare elev va primi câte o fișă (Anexa 5) pe care va trebui să scrie trei lucruri
pe care le face bine, trei cuvinte care i-ar place să se spună despre el, trei fapte bune, lucruri de
care este mândru şi trei lucruri pentru care crede că îl apreciază învăţătoarea şi colegii săi.
În a doua fază a exerciţiului, fiecare elev va trebui să citească ceea ce a scris şi va fi
îndemnat să explice de ce a scris aceste lucruri şi nu altele.
Activitatea 6. Eu
Obiective generale:
• Dezvoltarea stimei de sine a elevilor
• Valorizarea calităţilor şi aptitudinilor personale
• Autocunoaşterea propriei persoane
Metodă: individual şi cu întreaga clasă
Materiale folosite: coală de hârtie, creion, tablă, ruletă
Durata: 50 minute
Descrierea activităţii:
23
Pasul 1. Exerciţiul – joc: Cum sunt eu Obiective
urmărite:
• să găsească o calitate pe care cred că o au şi să înceapă cu prima literă care alcătuieşte
numele fiecăruia ;
• să găsească un defect care începe cu una din literele numelui său;
• să gândească pozitiv,
• să se autocunoască,
Descrierea exerciţiului ( jocului):
Pe o foaie de hârtie de mărimea unui sfert din foaia de caiet, fiecare elev îşi va scrie cu
carioca numele sau un alt nume pe care l-ar fi dorit să-l aibă. După care de la litera iniţială, vor
trasa o săgeată sub care vor scrie un cuvânt care să înceapă cu acea literă şi să denumească o
calitate pozitivă care crede că i se potriveşte. La urmă vor căuta şi un defect care cred că îl au şi
să înceapă cu oricare literă din componenţa numelui său.
Obiective :
• să citească cu atenţie cuvântul din dreptul săgeţii;
• să se gândească la sensul cuvântului;
• să răspundă la întrebarea scrisă pe un panou aşezat deasupra ruletei;
Desfăşurarea jocului:
În faţa clasei se aşează o ruletă la care i se va ataşa un ac arătător. Ruleta este împărţită în
mai multe sectoare, pe fiecare este scris un cuvânt care reprezintă o emoţie şi anume: bucuros,
trist ,emoţionat, vesel, plictisit, apreciat, admonestat, furios, mândru. Câte un elev trece la ruletă
şi o învârte iar în momentul când se opreşte va trebui să spună când şi în ce situaţie s-a aflat aşa.
Colegii care doresc să-i mai pună întrebări o pot face dar nu mai multe de două.
În finalul jocului se va face şi o statistică a acelor cuvinte care au ieşit:
Mai mult:………………….
Mai puţin :…………………
De loc:…………………
25
Organizarea clasei:
• să-şi verifice suportul de pe bancă – în special stiloul .
Anunţ:
• Vom discuta despre diferenţele, deosebirile care pot apărea între lucruri, respectiv între
oameni. Avem nevoie de stilouri – le vom folosi pentru un experiment.
Analiza:
• Le cer elevilor să-şi analizeze fiecare, foarte atent, stiloul personal şi să stabilească acele
caracteristici care i-ar putea ajuta să-şi recunoască stiloul dintre mai multe obiecte de acest
fel. Fiecare elev îşi observă stiloul.
Sortare:
• Aşezăm toate stilourile într-o grămadă. Amestecăm stilourile, după care, pe rând, fiecare
elev va veni să-şi caute stiloul propriu. Fiecare elev îşi va găsi stiloul.
Conversaţie:
• Discutăm conform unor întrebări orientative.
3. Care sunt caracteristicile pe care stiloul tău le are faţă de celelalte stilouri?
4. Dacă în locul stilourilor am fi folosit persoane, ar însemna că unii oameni sunt mai buni,
respectiv mai răi faţă de ceilalţi?
5. Tu şi stiloul tău sunteţi diferiţi. Acest lucru înseamnă că sunteţi mai buni ori mai răi decât
alţii?
6. Dacă toţi oamenii, respectiv toate lucrurile ar fi identice, credeţi că nu ar apărea probleme?
Prin ce te deosebeşti tu de celelalte persoane?
7. Care este opinia ta despre aceste diferenţe?
8. Eşti mulţumit, bucuros datorită faptului că eşti diferit fa ă ț de ceilalţi?
9. Te simţi bine că eşti diferit faţă de celelalte persoane?
27
subiecților si, nu în ultimul rând, dezvoltarea unei atititudini pozitive fa ăț de sine, ca persoană
unică și valoroasă. În urma aplicării activităților, anticipăm că obiectivele propuse vor fi atinse,
însă nu în totalitate, timpul care ar putea fi rezervat pentru activităţi de joc şi exerciţii creative va
fi destul de limitat, în cadrul programului şcolar zilnic.
Activitățile aplicate la clasă vor avea potenţialul de a îmbunătăți imaginea de sine iș
respectul de sine a elevilor, dar iș relațiile între colegi.
Învă ăț toarea va avea un context favorabil pentru a colecta mai multe informații despre
fiecare elev în parte, putând, mai apoi, să continue cu astfel de jocuri și exerciții sau chiar și cu
altfel de exerciții, care să le ridice stima de sine.
Copiii trebuie să se simtă plăcuţi şi iubiţi de adulţi, indiferent de rezultatele şcolare şi
capacităţile lor efectiv pentru ca ace tia să de ină o imagine de sine ridicată i să aibă respect fa ăș ț
ș ț de ei in i i.ș ș Dacă acestea vor lipsi ei vor putea chiar să nu îşi valorifice propriile calităţi sau
să se desconsideră pe ei înşişi.
Având în vedere relevanţa deosebită a temei abordate, vom propunem pentru cercetările
viitoare un eşantion experimental de elevi mai mare, în vederea observării optimale a stimei de
sine în şcoli, o perioada de investigare mai lungă, iar activităţile presupuse de cercetător să fie
eşalonate într-un număr mai mare, pe săptămână.
28
BIBLIOGRAFIE
29
16.Răduţ-Taciu, R. (2003), Individualitate şi grup în lecţia modernă, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca;
17.Stan, C. (2001), Teoria educaţiei.Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca;
18.Teșileanu, A. , Frujină, I. (2002), Comunicare, negociere și rezolvare de conflict, Editura
Mondan, București.
30
ANEXE
Anexa 1
Anexa 2
Citiţi cu atenţie întrebările de mai jos şi încercuiţi varianta de răspuns care vi se potriveşte.
• Da
• Nu
• Da •
Nu
• Da
• Nu
4. Crezi că uneori nu faci lucrurile cum trebuie?
• Da
• Nu
• Nu
• Da
• Nu
• Da
• Nu
• Da •
Nu
• Da • Nu
10.În sarcinile date la școală, în general, te descurci singur sau ai nevoie de ajutor?
• Da
• Nu
11. Atunci când nu te descurci, apelezi la colegii tăi?
• Da
• Nu
• Da
34
• Nu
13. Crezi că poţi să faci lucruri la fel de bine ca majoritatea colegilor tăi?
• Da • Nu
• Da
• Nu
Vă mulţumesc!
Anexa 3
35
Anexa 4.
36
STIMA MEA DE SINE
____________Pozitive ____________Negative
Anexa 5
Inimioara
37
Completează în inimioara împărţită în patru următoarele date:
A. Trei lucruri pe care le faci bine;
Anexa 6.
Aplicații/activități:
38
1. Invitați un coleg să enumere zece animale și să spună pentru fiecare ce sunete emite. După
fiecare animal enumerat reacționați din ce în ce mai dezaprobator, fie prin sunete, fie prin
cuvinte. Veți observa că după al treilea sau al patrulea animal enumerat, colegul vostru
își va pierde răbdarea și nu va mai continua. (descurajarea – reacții negative).
2. Elevii se adună în cerc. Fiecare elev va comunica celorlalți câte o realizare de-a lui.
3. Lucraţi în perechi. Scrieți, timp de cinci minute, care este impresia pe care o aveți despre
colegul vostru. Citiți impresiile unul celuilalt. Vă recunoașteți în ceea ce a scris colegul
vostru despre voi?
4. Elaborați o compunere cu tema: „Cât de valoros sunt?”(imaginea de sine).
39