UNIVERSITATEA DE MEDICINǍ ŞI FARMACIE

“GR.T.POPA”-IASI
FACULTATEA DE MEDICINǍ GENERALǍ

PURPURA TROMBOCITOPENICĂ IDIOPATICĂ

LA COPIL

Conducǎtor ştiinţific
Prof.Dr. IOAN TANSANU

Doctorand
Dr. LILIANA MARICELA ISĂCIANU

- 2012 -
 Cuvinte cheie
1. Purpura
2. Trombocite
3. Copii
4. Tratament
5. Evoluţie
 CUPRINS

I.CAPITOLUL I
I.1. Purpura trombocitopenică idiopatică acută la copil
I.1.1. Definiţie
I.1.2. Etiologie
I.1.3. Anatomia şi fiziologia trombocitului
I.1.4. Mecanismele normale ale hemostazei
I.1.4.a. Modificările hemodinamice şi reologice locale
I.1.4.b. Aderarea plachetară la nivelul peretelui vascular lezat
I.1.4.c. Agregarea plachetară a trombocitelor aderate
I.1.5. Anticorpii
I.1.5.1. Mecanisme prin autoanticorpi
I.1.5.2. Mecanisme prin complexe immune
I.1.5.3. Dozare prin teste imunologice
I.1.5.3.a. Complexe imune circulante
I.1.5.3.b. Autoantigene plachetare
I.1.5.3.c. Anticorpi antiplachetari
I.1.6 Producţia medulară
I.1.7. Epurarea plachetelor opsonizate
I.1.8. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial
I.1.8.1. Caracteristici clinice
I.1.8.2. Simptome
I.1.8.3. Examene de laborator
I.1.8.4. Investigaţiile efectuate la pacienţii cu purpură
I.1.8.5. Hemoragiile intracraniene din PTI
I.1.8.6. Diagnostic diferenţial
I.1.9.Tratament
I.1.9.1. Tratament igieno – dietetic
I.1.9.2. Dezavantajele terapiei în PTI
I.1.9.3. Tratament medicamentos în PTI acută
I.1.9.3.a. Corticosteroizii
I.1.9.3.b. Imunoglobuline intravenoase
I.1.9.3.c. Imunoglobulinele anti-D
I.1.9.4. Tratament versus non tratament
I.1.9.5. Tratament de urgenţă

I.2. Purpura trombocitopenică idiopatică cronică la copil

I.2.1. Definiţie
I.2.2. Fiziopatologie
I.2.3. Diagnostic pozitiv şi diferenţial
I.2.4. Tratament
I.2.4.a. Tratamentul cu corticosteroizi în PTI cronică
I.2.4.b. Tratamentul cu imunomodulatoare cu Ig i.v. şi Ig Anti – D în PTI cronică
I.2.4.c. Rituximab
I.2.4.d. Plasmafereză L
I.2.5. Splenectomia
I.2.5.1. Splenectomia laparoscopică
I.2.6. Tratamente experimentale pentru pacienţii cu PTI cronică
I.2.7. Medicaţie rar folosită în PTI cronică
I.3. Purpura trombocitopenică idiopatică neonatală
I.3.1. Etiologie

II.CAPITOLUL II - Purpura trombocitopenică idiopatică acută la copil

II.1. Introducere
II.2.Obiectivele studiului
II.3. Material şi metodă
II.4. Caracterizarea loturilor în PTI acută
II.4.1. Distribuţie funcţie de vârstă
II.4.2. Distribuţie funcţie de sex
II.4.3. Distribuţie funcţie de mediul de provenienţă şi regiunea geografică
II.4.4. Distribuţie funcţie de anul de diagnostic
II.4.5. Distribuţie funcţie de sezon
II.4.6. Distribuţie funcţie de statusul clinic iniţial între categoria de “vârstă” şi “ sângerări”
II.4.7. Distribuţie funcţie de statusul clinic iniţial între categoria de “vârstă” şi “ splenomegalie”
II.4.8. Distribuţie funcţie de statusul paraclinic iniţial
II.4.9. Distribuţie funcţie de categoria de “vârts㔺i “ puncţia medulară”
II.4.10. Distribuţie funcţie de categoria de “vârtsă”, variabila”sex” şi variabila “ debut tratament”
II.5. Rezultatele studiului
II.5.1. Analiza funcţie de anamneză
II.5.2. Analiza funcţie de prezenţa unui episode infecţios în antecedente
II.5.3. Analiza funcţie de factorul medicaţie
II.5.4. Analiza funcţie de tabloul clinic iniţial
II.5.4.a. Analiza funcţie de tabloul clinic iniţial-prezenţa sângerărilor
II.5.4.b. Analiza funcţie de tabloul clinic iniţial-prezenţa splenomegaliei
II.5.5. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial
II.5.5.a. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- timp de sângerare
II.5.5.b. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- celule albe
II.5.5.c. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- eozinofile
II.5.5.d. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- risc hemoragic
II.5.6. Analiza funcţie de screeningul şi evoluţia trombocitelor
II.5.7. Analiza funcţie de evoluţia pacienţilorşi eficacitatea tratamentului
II.5.8. Analiza funcţie de remisiunea bolii
II.5.9. Analiza funcţie de evenimentele post-remisiune
II.5.10. Analiza funcţie de efectele secundare medicaţiei
II.6. Discuţii
II.7. Prezentări de caz

III.CAPITOLUL III - Purpura trombocitopenică idiopatică cronică la copil

III.1. Introducere
III.2.Obiectivele studiului
III.3. Material şi metodă
III.4. Caracterizarea loturilor în PTI cronică
III.4.1. Distribuţie funcţie de vârstă
III.4.2. Distribuţie funcţie de sex
III.4.3. Distribuţie funcţie de mediul de provenienţă şi regiunea geografică
III.4.4. Distribuţie funcţie de anul de diagnostic
III.4.5. Distribuţie funcţie de sezon
III.4.6. Distribuţie funcţie de statusul clinic iniţial între categoria de “vârstă” şi “ sângerări”
III.4.7. Distribuţie funcţie de statusul clinic iniţial între categoria de “vârstă” şi “ splenomegalie”
III.4.8. Distribuţie funcţie de statusul paraclinic iniţial
III.4.9. Distribuţie funcţie de categoria de “vârts㔺i “ puncţia medulară”
III.4.10. Distribuţie funcţie de categoria de “vârtsă”, variabila”sex” şi variabila “ debut tratament”
III.5. Rezultatele studiului
III.5.1. Analiza funcţie de anamneză
III.5.2.a. Analiza funcţie de tabloul clinic -prezenţa sângerărilor
III.5.2.b Analiza funcţie de tabloul clinic -prezenţa splenomegaliei
III.5.3. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial
III.5.3.a. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- timp de sângerare
III.5.3.b. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- celule albe
III.5.3.c. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- eozinofile
III.5.3.d. Analiza funcţie de tabloul biologic iniţial- risc hemoragic
III.5.4. Analiza funcţie de screeningul şi evoluţia trombocitelor
III.5.5. Analiza funcţie de evoluţia pacienţilor şi eficacitatea tratamentului
III.5.6. Analiza funcţie de efectele secundare medicaţiei
III.6. Caracterizarea lotului II( splenectomizaţi)
III.6.1. Analiza funcţie de vaccinări
III.6.2. Analiza funcţie de eficacitatea tratamentului anterior splenectomiei
III.6.3. Analiza funcţie de numărul de trombocite după splenectomie
III.6.4. Analiza funcţie de eficacitatea tratamentului post-splenectomiei
III.6.5. Analiza funcţie de recădere post-splenectomie
III.7. Discuţii
III.8. Prezentări de caz

IV. Concluzii

V. Bibliografie

VI. Anexe-Baza de date

VII. Lucrări elaborate

 INTRODUCERE

Purpura trombocitopenică idiopatică (PTI) la copii este, cel mai frecvent, acută, dar 10-15% dintre
copii au PTI cronică.
PTI acută este o anomalie hemoragică câştigată auto-limitată datorită producerii de autoanticorpi cu
ţintă pe trombocitele pacientului (Beardsley şi colab,1998; Blanchette şi colab, 2000; Di Paola şi colab,2002;
Kelton şi colab, 2000; Medeiros şi colab, 2000).
În mod tipic este vorba de un copil, altfel sănătos, ce prezintă un debut acut cu manifestări
hemoragice,cel mai frecvent sub formă de peteşii difuze şi echimoze. Mai rar, epistaxisul, sângerările bucale,
hematuria şi sângerările gastrointestinale pot fi prezente.Hemoragiile la nivelul sistemului nervos central sunt
totdeauna de temut; totuşi, în realitate, această compli-
caţie este foarte rară. Frecvent există un istoric al unei boli virale recente sau al unei imunizări ce precede
apariţia PTI. PTI poate apare la orice vârstă, dar are ca vârf de incidenţă vârsta de copil mic şi primii ani de
şcoalå.
Important: nu se constată o semnificativă limfadenopatie sau hepatosplenomegalie. De asemenea, nu
există evidenţa unei imunodeficienţe, sau infecţii virale în momentul realizării anamnezei şi examenului
fizic.
Evoluţia clinică este variabilă, dar majoritatea pacienţilor prezintă o revenire la normal a numărului
de trombocite în decurs de 2 luni de la stabilirea diagnosticului; aproximativ 80% au numărul normal al
trombocitelor în decurs de 6 luni (Medeiros şi colab,2000). Această ameliorare a numărului trombocitelor
apare cu sau fără terapie.
PTI cronică este prezentă când numărul scăzut al trombocitelor persistă peste 6 luni din momentul
prezentării ca PTI acută. Deşi nu este posibil a stabili care pacienţi, la stabilirea diagnosticului, vor fi
„destinaţi“ să aibă PTI cronică, prezenţa unor manifestări
asociate cu un risc crescut pentru cronicitate includ: debutul insidios al simptomelor, vârsta peste 10 ani şi
sexul feminin. În general o serie de autori (Allen şi Glader, 2002) recomandă o completă evaluare în aceste
cazuri, iniţial, la stabilirea diagnosticului, datorită unei probabilităţi
crescute a unei boli cronice.
Recent, o serie de date indică că PTI cronică poate, de asemenea, să se asocieze cu infecţia cu
Helicobacter pylori (Emilia G, Longo G, Luppi M et al, 2001). O consideraţie specială trebuie luată în tipul II
B al bolii von Willebrand, care se asociază cu trombocitopenie (Allen şi Glader, 2002). Dacă există o
îngrijorare privind prezenţa unei anomalii tradusă prin insuficienţă
medulară sau o mielodisplazie, trebuie solicitate: examenul măduvei osoase cu studii citogenetice şi studii
privind „rupturile“ cromozomiale. Testarea membrilor familiei poate pune în evidenţă,
de asemenea, o trombocitopenie de cauză genetică.
Studiul de faţǎ s-a dorit a fi o contribuţie la cercetarea acestei afecţiuni prin observarea evoluţiei
pacienţilor diagnosticaţi cu Purpura Trombocitopenică Idiopatică în secţia Hemato-Oncologie, clinica aIV-a
a Spitalului Sf. Maria Iaşi.
Mulţumesc conducǎtorului meu de doctorat, domnului Profesor Dr. Ioan Tansanu care m-
a îndrumat în alegerea acestei teme şi în implicarea cercetării şi aprofundării a domeniului
oncologiei pediatrice, patologie gravǎ, însǎ cu realizǎri de ultimǎ orǎ care dau speranţǎ micuţilor pacienţi şi
pǎrinţilor acestora.
De asemeni mulţumesc doamnei Conferenţiar Dr.Ingrid Miron care prin exemplu personal mi-a
deschis spiritul pentru cercetarea ştiinţificǎ şi dedicarea profesionalǎ pentru tot ceea ce înseamnǎ diagnostic,
tratament, urmǎrirea evoluţiei şi calitatea vieţii copiilor cu afecţiuni
oncologice şi a pacienţilor pediatrici în general.
De asemeni datorez mulţumiri pentru ajutorul important dat de Serviciului de Laborator Hematologie
(Dr. Georgescu, Dr. Irina Maxim) şi Clinica de Chirurgie Pediatricǎ (Dr. Dan Apostol), menţionând în
acelaşi timp cǎ este un privilegiu de a lucra în preajma acestor adevǎraţi profesionişti.
 Mulţumesc colegelor (Dr. Anca Ivanov, Dr.Silvia Dumitraş, Dr. Antonela Ciobanu) care m-au ajutat
pe toată perioada de cercetare şi documentare a tezei şi muţumiri speciale familiei mele care mi-a fost alǎturi
oferindu-mi sprijinul moral şi încrederea.
 II. PURPURA TROMBOCITOPENICĂ IDIOPATICĂ
ACUTĂ LA COPIL

II.1. INTRODUCERE
Purpura trombocitopenică idiopatică (PTI) este una dintre cele mai frecvente diateze hemoragice la
copil. In majoritatea cazurilor (80-90%), are o evolutie autolimitată cu normalizarea numarului de trombocite
(peste 150000/mL) într-un interval de maximum 6 luni de la debut.
În 1951 Harrington a demonstrat originea imunologică a PTI, considerate până atunci
“idiopatică”, inducând trombocitopenie severă, dar tranzitorie, la subiecţi voluntari, prin transfuzie de plasmă
ce provenea de la subiecţi cu PTI cronic[2,16]. S-a emis atunci ipoteza existenţei “unui factor în plasmă” ce
cauzează distrucţia plachetelor la pacienţii cu PTI. Acest factor este un autoanticorp plachetar, la femeia
însărcinată care prezintă boala, autoanticorpii pot traversa placenta inducând astfel trombocitopenie la făt.
Astăzi etiologia imună este pe deplin susţinută în aproximativ 98% din cazuri; nu este încă stabilit
dacă acesată anomalie a recunoaşterii “self”-ului este rezultatul unui răspuns imunologic normal la un profil
antigenic alterat, sau un răspuns anormal la un profil antigenic intact, sau asocierea celor două mecanisme
[1,3,9,14].

Această formă, numită PTI acut, are incidenta maximă la vârsta de 2-6 ani şi apare în special iarna
sau primăvara, persistenţa trombocitopeniei peste 6 luni este definită ca PTI cronică. Iar acestea apar de
regulă la vârsta mai mare, peste 10 ani.
Boala se caracterizează printr-un sindrom hemoragic izolat şi în general moderat; dar în 20-25% din
cazuri sindromul hemoragic devine cronic, iar mai rar este de tip recurent.
Trombocitopenia periferică este consecinţa a două procese-mecanisme: creşterea distrucţiei periferice
(mai ales la nivelul macrofagelor splenice) şi mult mai rar prin scăderea producţiei medulare.
Nu s-a demonstrat nici o corelaţie între valoarea iniţială a trombocitelor, gravitatea sindromului
hemoragic la debutul bolii, răspunsul iniţial la un anumit tip de tratament şi evoluţia spre cronicizare.
Cercetarea anticorpilor antitrombocitari în laboratoarele performante au demonstrat implicarea în
special a autoanticorpilor antiglicoproteină GP IIb – IIIa plachetară ssau anticorpi antiglicoproteină GP IL-IX
(75%). [20] La 25% dintre pacienţi probabil, sunt implicate alte proteine membranare în declanşarea PTI şi
întreţinerea bolii pe termen lung.

Ca şi frecvenţă în SUA incidenţa de PTI la adulţi este de aproximativ 66 de cazuri la un milion pe an.
O estimare medie a incidenţei la copii este de 50 de cazuri la un milion pe an. Noile cazuri de PTI refractară
cronică cuprinde aproximativ 10 cazuri la un milion pe an. Conform studiilor, în Danemarca şi Anglia, PTI în
copilărie apare la aproximativ 10-40 de cazuri la un milion pe an. Un studiu în Kuwait a raportat o incidenţă
mai mare de 125 de cazuri la un milion pe an.

Hemoragia reprezintă cea mai gravă complicaţie, hemoragia intracraniană fiind cea mai importantă.
Rata mortalităţii este de aproximativ 1% la copii şi 5% la adulţi. La pacienţii cu trombocitopenie severă, rata
mortalităţii la 5 ani este semnificativ crescută la pacienţii cu vârsta peste 60 de ani, comparativ cu pacienţii
mai tineri de 40 de ani, 47,8% faţă de 2,2%, respectiv.

Remisiunea spontană apare în mai mult de 80% din cazuri la copii, dar este mai puţin frecventă la
adulţi. În PTI acută (copii), distribuţia este egală între bărbaţi (52%) şi femei (48%).

Prevalenţa de vârf apare la copii cu vârsta 2-4 ani.

Glucocorticoizi şi Ig ivs sunt pilonii de tratament medical. Indicaţii de utilizare, dozare, şi calea de
administrare se bazează pe starea clinică a pacientului, numărul absolut de trombocite, şi gradul de
simptome. Consultarea cu un specialist hematolog poate fi necesară înainte de începerea tratamentului.
 Copiii care au numărul de trombocite> 30000 / mm 3 şi sunt asimptomatici sau au doar purpură
minoră nu necesită tratament de rutină. Copiii care au numărul de trombocite <20000 / mm 3 şi sângerare
semnificativă a membranei mucoase şi la cei la care au numărul de trombocite <10000 / mm 3 ar trebui să
primească un tratament specific.

Anti-(Rh) D iv, deasemenea, cunoscut sub numele de imunoglobulina Rh (IG) iv, nu a fost
recomandat de către Societatea Americană de Hematologie din 1996. Cu toate acestea, studii recente folosind
doze mari de Ig anti-D iv în PTI acută la copii şi adulţi arată creşteri trombocitare la 24 de ore mai rapid
decât în medicaţia cu corticosteroizi şi la 72 de ore similare cu Ig iv. Deşi, în general, mai puţin toxic decât
corticosteroizi Ig anti-D este mai scumpă decât aceştia. Acest tratament nu este adecvat pentru pacienţii care
au suferit splenectomie. Hemoliza acută intravasculară după infuzia Ig anti-D a fost raportată, cu o incidenţă
estimată de 1 la 1115 pacienţi.

Utilizarea de steroizi şi medicamente imunosupresoare pe termen lung duc la apariţia de osteoporoză,

glaucom, cataractă, pierderea masei musculare, si un risc crescut de infecţie de aceea este de preferat
splenectomia, din cauza complicaţiilor asociate acestora. Studii de utilizare a terapiilor multidrog la pacienţii
refractari sunt în curs de desfăşurare. Unele studii mici au arătat un succes limitat. Potrivit unui studiu [30],
folosind o combinaţie de vincristină săptămânal, metilprednisolon săptămânal până când numărul de
trombocite a ajuns la 50000 / mm 3, urmat de ciclosporină oral de două ori pe zi, până când numărul de
trombocite ajunge la normal timp de 3-6 lun, pare promiţător, deşi sunt necesare numeroase alte studii.

Alte tratamente, cum ar fi ciclofosfamida, danazol, dapsonă, interferon alfa, azatioprina, alcaloizi de
vinca, splenectomie accesorie şi radiaţii splenice au fost studiate. Multe serii de caz au discutat aceste
tratamente dar sunt prea mici pentru a arăta dovezi de reducere semnificativă a sângerărilor sau rata de
mortalitate, cu toate acestea ele servesc ca măsuri terapeutice suplimentare în PTI refractară la terapia
primară (de exemplu, glucocorticoizi, Ig iv, splenectomie) . Studii noi privind rituximab sugerează că acest
agent este o opţiune de tratament eficient la pacienţii splenectomizaţi refractari sau cu recăderi multiple.
[22,23]

Studiile clinice au demonstrat creşteri ale trombocitelor prin stimularea directă a producţiei, prin
agenţi cum ar fi trombopoietina. Doi agenţi noi, eltrombopag şi romiplostim, sunt disponibili la pacienţii cu
PTI cronic, care nu au alte terapii. [4,26] Ambele medicamente necesită înregistrare în baza de date. In timp
ce ei promit creşterea numărului de trombocite, există preocupări pentru potenţialele de siguranţă, cum ar fi
trombocitoza şi trombocitopenia de rebound. Este puţin probabil ca medicii de urgenţă să prescrie aceste
medicamente fără a fi în conformitate cu recomandarea unui specialist hematolog.

Ca şi prognostic al bolii la copii aproximativ 83% au o remisiune spontană, şi 89% din copiii se vor
recupera în timp de până la 6 luni ; mai mult de 50% dintre pacienţi se recuperează în termen de 4-8
săptămâni; aproximativ 2% dintre pacienţi mor.

II.2. OBIECTIVELE STUDIULUI

Purpura trombocitopenică idiopatică ( PTI ) este cea mai frecventă cauză a trombocitopeniei la copil
şi adolecent, constituind până la 3/4 din toate purpurile trombocitopenice.

Incidenţa anuală este de aproximativ 1 caz la 10.000 copii. Se observă o incidenţă crescută primăvara.
În aproximativ 60% cazuri de PTI boala debutează după a infecţie virală, dintre care în aproximativ 15%
cazuri de natură specifică (rujeolă, rubeolă, varicelă, mononucleoză infecţioasă, oreion, gripă).
 Sunt mai frecvent afectaţi copii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 7 ani, cu un peak între 2 şi 4 ani, când
predomină formele acute. În formele acute distribuţia pe sexe este egală. Formele cronice afectează mai
fecvent fetele, sex-ratio fiind de 3:1. Factorii de risc pentru dezvoltaea PTI cronice includ vârsta la debutul
bolii mai mare de 10 ani, debutul insidios, genul feminin.

Obiectivele studiului actual sunt:

Compararea eficacităţii unor grupe terapeutice la pacienţii cu PTI acut internaţi in

perioada ian. 1990 – dec. 2000 ( lot I).

Compararea eficacităţii terapeutice si evolutive PTI acut la pacienţii internati in perioada ian. 2001 –
dec. 2008 ( lot II).

Confruntarea rezultatelor obţinute din studierea celor 2 loturi cu datele din literatură, corespunzătoare
aceleiaşi perioade de timp.

Stabilirea unor criterii prognostice privind evolutivitatea PTI acut spre cronicizare.

De asemenea în studiul actual mai sunt analizate epidemiologia cât şi evaluarea principalelor aspecte clinice,
paraclinice şi evolutive la loturile descrise anterior, din regiunea Moldova, în condiţiile tratamentului
standard din purpura trombocitopenică idiopatică.

II.3. MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul actual este un studiu de tip analitic, descriptiv şi retrospectiv, care se derulează pe
parcursul a 18 ani, din ianuarie 1990 până în decembrie 2008, în regiunea Moldova, Romania.

Unitatea, ca sursă a informaţiei studiului, este reprezentată de copilul cu purpura trombocitopenică

idiopatică.
Populaţia / loturile studiate cuprinde un număr de 164 copii internaţi şi aflaţi în evidenţa
Departamentului de Hemato-Oncopediatrie, din cadrul Spitalului Clinic Universitar de Pediatrie „Sf. Maria”
Iaşi.

Selectia pacientilor:

Subiecţii studiului de faţă se clasifică în două loturi:

1.perioada ianuarie 1990 – decembrie 2000 = 62 subiecţi
2.perioada ianuarie 2001 – decembrie 2008 = 102 subiecţi

Criterii de includere:
1. purpura peteşială sau / şi echimotică,
2. trombocitopenie < 100000/mm3,
 3. prezenţa megacariocitelor în număr normal sau crescut la medulogramă,
4. timp de coagulare plasmatic normal,
5. viteza de sedimentare inferioară sub 30 mm/1h,
6. declansarea PTI acut în urma prezenţei unei etiologii virale: rubeolă, rujeolă, varicelă, infecţii cu
parvovirus B, absenta infecţiei HIV/SIDA, absenţa infecţiei cu virus hepatic C sau B.

Metode

Datele anamnestice referitoare la istoricul bolii şi antecedente heredocolaterale

Parametrii clinico-biologici
Numărul de plachete ( parametru biologic principal)
Gravitatea simptomatologiei hemoragice ( “ + ‘ uşoară, “ ++ “ medie, “ +++ “ gravă)
Tipul sangerarii : sângerări cutanate ( peteşii, echimoze), sângerări mucoase, sângerări viscerale (
retiniene, intracraniene, gastrointestinale, meno-metroragii)
Parametrii biologici complementari:
- timpul de sângerare
- leucocite, eozinofile ( mmc)
- aspectul medulogramei
- variaţiile hemoglobinei
- alte investigaţii complementare

Răspunsul la tratament evaluat în funcţie de obţinerea remisiunii complete ( RC), remisiunii

parţiale ( RP) şi a nonrăspunsurilor ( NR)

 RC când după o perioadă de 3 luni de zile numărul trombocitelor a fost peste 100000/mmc
indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul urmat;
 RP când după o perioadă de 3 luni de zile numărul trombocitelor a fost peste 50000/mmc
indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul urmat;
 NR când după o perioadă de 3 luni de zile numărul trombocitelor a fost sub 50000/mmc
indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul urmat.

Pentru acumularea de date, de prelucrare, interpretare şi comunicare a rezultatelor s – a

apelat la cunoştinţe de statistică şi analiză a datelor, deoarece statistica se ocupă de obţinerea de informații
relevante din datele disponibile într-un volum suficient de mare. Informaţiile pot fi folosite pentru a înţelege
datele disponibile (statistică descriptivă) sau pentru a descoperi noi informații despre evenimente și relațiile
dintre ele (statistică inferențială).
Statistica excelează atunci când relațiile deterministe referitoare la evenimentul studiat sunt imposibil
ori foarte dificil de aflat.
Metodele statistice pot fi diferenţiate în metode descriptive şi metode inferenţiale, apărute cronologic
în această ordine.

Statistica descriptivă include metodele de caracterizare a faptelor, a fenomenelor şi a conjuncturilor.

Această situaţie este exprimată în principal prin valori numerice însoţite sau nu prin reprezentări grafice
adecvate.

Prin inferenţă statistică se înţelege obţinerea de concluzii bazate pe o evidenţă statistică adică pe
informaţii derivate dintr – un eşantion. Concluziile vizează caracteristicile populaţiei din care provine
eşantionul. Inferenţa statistică reprezintă un întreg proces în care are loc o inducţie prin care cercetătorul
trece de la cunoscut la necunoscut, de la particular la general, acceptarea adevărului ultimului enunţ bazându
– se pe legătura logică menţinută cu enunţurile anterioare, acceptate ca adevărate.

În studiul actual au fost utilizate metode de analiză descriptivă (analiza frecvenţelor, identificarea
tendinţei centrale, dispersiei şi distribuţiei scorurilor, proporţia de varianţă, coeficientul de corelaţie) şi
analiză inferenţială ( prag de semnificaţie, indici de corespondenţă).
Testele utilizate pentru corelaţii şi influenţe sunt: : Analiza corelaţională (corelaţii Pearson şi
Spearman), Testul χ2 de asociere sau independenţă pentru analiza datelor categoriale, testul Mann-Whitney
pentru compararea de eşantioane independente, ca test neparametric, datorită faptului că eşantioanele sunt in
general mici. Deasemenea, majoritatea testelor aplicate au fost insoţite şi de reprezentarea grafică a analizelor
statistice efectuate.
Analizele au fost efectuate pentru ambele loturi sau pentru eşantioane selectate funcţie de obiectivul
urmărit.

II.4. CARACTERIZAREA LOTURILOR

II.4.6. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE STATUSUL CLINIC INIŢIAL ÎNTRE CATEGORIA DE

VÂRSTĂ ŞI SÂNGERĂRI (sângerari cutanate, mucoase, viscerale)

Pe lotul de pacienţi din perioada 1990-2000, folosindu-se testul chi-pătrat pentru date cu caracter
nominal, observăm că din totalul de 62 de pacienţi internaţi cu PTI acut 12 nu au prezentat sângerări cutanate
( 3 cazuri sub 5 ani, 6 cazuri între 5 şi 10 ani, 2 cazuri între 10 şi 15 ani , şi un caz peste 15 ani), cu peteşii la
nivelul membrelor inferioare a fost doar un caz cu varsta intre 5 şi 10 ani, echimoze membre inferioare 2
cazuri ( un caz sub 5 ani şi unul între 5 şi 10 ani), 47 de cazuri cu prezenţa de peteşii şi echimoze generalizate
( 16 cazuri sub 5 ani, 16 cazuri între 5 şi 10 ani, 13 cazuri între 10 şi 15 ani, 2 cazuri cu vârsta mai mare de
15 ani).
Pe acelaşi lot de pacienţi la variabilele “categorie de vârstă” şi “sângerări mucoase”, tabloul clinic
se prezintă astfel: din 62 de copii internaţi 38 nu au prezentat sângerări ale mucoaselor ( 11 copii sub 5 ani,
12 copii între 5 şi 10 ani, 12 copii între 10 şi 15 ani, 3 copii mai mari de 15 ani), 9 copii au prezentat
epistaxis la internare ( 2 copii sub 5 ani, 5 copii între 5 şi 10 ani, 2 copii între 10 şi 15 ani), 10 cazuri au
prezentat gingivoragii ( 4 copii sub 5 ani, 5 copii între 5 şi 10 ani, 1 copil între 10 şi 15 ani), 3 cazuri cu alte
hemoragii orofaringiene ( 2 copii sub 5 ani şi unul între 5 şi 10 ani), un copil cu hematurie cu vârsta sub 5 ani
şi un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani a prezentat melenă.
Pentru variabilele “categorie de vârstă” şi “sângerări viscerale” tabloul clinic se prezintă astfel: 58
de cazuri nu au prezentat niciun fel de sângerare viscerală, 3 cazuri au prezentat sângerări intracraniene ( 2
copii un copil cu vârsta sub 5 ani şi unul cu vârsta între 10 şi 15 ani), şi un caz de metroragie constatat la un
copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Pe lotul de pacienţi din perioada 2001-2008, folosindu-se acelaşi test chi-pătrat pentru date cu
caracter nominal, observăm că din totalul de 102 pacienţi internaţi cu PTI acut 15 nu au prezentat sângerări
cutanate ( 6 cazuri sub 5 ani, 3 cazuri între 5 şi 10 ani, 6 cazuri între 10 şi 15 ani , şi nici un caz peste 15 ani),
cu peteşii la nivelul membrelor superioare sunt 2 cazuri ( un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu
vârsta mai mare de 15 ani), cu peteşii la nivelul membrelor inferioare a fost doar un caz cu varsta intre 10 şi
15 ani, echimoze membre superioare 2 cazuri ( ambii copii cu vârsta până în 5 ani), echimoze membre
inferioare 5 cazuri ( 2 cazuri sub 5 ani, 2 cazuri între 5 şi 10 ani, un caz între 10 şi 15 ani), 72 de cazuri cu
prezenţa de peteşii şi echimoze generalizate ( 30 cazuri sub 5 ani, 25 cazuri între 5 şi 10 ani, 14 cazuri între
10 şi 15 ani, 3 cazuri cu vârsta mai mare de 15 ani) şi 5 cazuri cu peteşii şi echimoze la membrele inferioare (
un caz sub 5 ani, 3 cazuri între 5 şi 10 ani, un caz între 10 şi 15 ani).
Pe acelaşi lot de pacienţi, la variabilele “categorie de vârstă” şi “sângerări mucosae”, tabloul clinic
se prezintă astfel: din 102 de copii internaţi 63 nu au prezentat sângerări ale mucoaselor ( 28 copii sub 5 ani,
21 copii între 5 şi 10 ani, 13 copii între 10 şi 15 ani, un copil mai mare de 15 ani), 12 copii au prezentat
epistaxis la internare ( 4 copii sub 5 ani, 4 copii între 5 şi 10 ani, 3 copii între 10 şi 15 ani şi un copil mai
mare de 15 ani), 8 cazuri au prezentat gingivoragii ( 1 copil sub 5 ani, 3 copii între 5 şi 10 ani, 4 copil între
10 şi 15 ani), 15 cazuri cu alte hemoragii orofaringiene ( 6 copii sub 5 ani, 5 copii între 5 şi 10 ani, 2 copii
între 10 şi 15 ani , 2 copii peste 15 ani), doi copii cu hematurie (un copil cu vârsta sub 5 ani şi un copil cu
vârsta între 10 şi 15 ani) şi două cazuri au prezentat melenă( un copil sub 5 ani şi unul cu vârsta 5 şi 10 ani).
Din cei 102 copii internaţi cu PTI acut în perioada 2001- 2008 , nici unul nu a prezentat la internare
sângerări viscerale care să influenţeze statusul clinic iniţial.

II.4.7. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE STATUSUL CLINIC INIŢIAL ÎNTRE CATEGORIA DE

VÂRSTĂ ŞI SPLENOMEGALIE

Statusul clinic iniţial scoate în evidenţă faptul că, din cei 62 de pacienţi diagnosticaţi cu PTI acut în
perioada 1990 – 2000, într-un singur caz s-a constat la prima internare existenţa hipersplenismului, la un
copil cu vârsta între 5 şi 10 ani. La ceilalţi 61 de pacienţi, indiferent de vârstă, s-a constatat că dimensiunile
clinice ale splinei sunt în limite normale.
În lotul de pacienţi din perioada 2001 – 2008, diagnosticaţi cu PTI acut, se observă că 3 cazuri din
totalul de 102 pacienţi prezintă hipersplenism la prima internare. Toate cele trei cazuri sunt copii cu vârsta
mai mică de 5 ani. Restul lotului a prezentat dimensiuni clinice normale ale splinei la prima internare.

II.4.8. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE STATUSUL PARACLINIC INIŢIAL

Din punct de vedere paraclinic au fost analizate trombocitopenia şi sindromul anemic datorate
diminuării producţiei plachetare de la nivelul compartimentului medular cât şi prezenţei sângerărilor datorate
absenţei sau diminuarea funcţiei de hemostază şi / sau coagulare.

Analiza statistică descriptivă pentru variabila “trombocite la internare” la diagnostic, pentru întreg
lotul 1990 – 2000, a relevat o valoare medie de 29370 /mm3 , cu mediana de 15000 / mm3, valoarea cea mai
frecventă a trombocitelor a fost de 10000 / mm 3, valoarea minimă a fost de 0 / mm 3 iar cea maximă a fost de
130000 / mm3. Distribuţia scorurilor a fost unimodală înclinată asimetric spre stânga, spre valorile mai mici
ale variabilei “trombocite la internare” iar dispersia acestora a fost mică în jurul medianei.
Ţinând cont de vârsta pacienţilor se contată că la un număr de 29 de pacienţi valoarea trombocitelor la
internare a fost mai mare de 20000 / mm3 , respectiv 10 copii sub 5 ani, 8 copii între 5 şi 10 ani, 10 copii între
10 şi 15 ani şi un caz mai mare de 15 ani. Cu trombocite la internare în intervalul valoric de 10000 – 20000 /
mm3 se observă că 4 copii au vârsta sub 5 ani, 7 copii au între 5 şi 10 ani, 2 copii sunt între 10 şi 15 ani şi 2
copii au peste 15 ani. Subiecţi ai căror valoare a trombocitelor au fost sub 10000 / mm 3 au fost categorisiţi
astfel: 6 copii sub vârsta de 5 ani, 9 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, 3 copii cu vârste între 10 şi 15
ani. Analiza statistică descriptivă pentru variabila “trombocite la internare” la diagnostic, pentru întreg
lotul 2001 – 2008 , a relevat o valoare medie de 23612 /mm3 , cu mediana de 13500 / mm3, valoarea cea mai
frecventă a trombocitelor a fost de 1000 / mm 3, valoarea minimă a fost de 0 / mm3 iar cea maximă a fost de
133000 / mm3. Distribuţia scorurilor a fost unimodală, înclinată asimetric spre stânga, spre valorile mai mici
ale variabilei “trombocite la internare” iar dispersia acestora a fost mică în jurul medianei.
Pe lotul cuprins între anii 2001 – 2008, în funcţie de vârsta pacienţilor se contată că la un număr de 42
de pacienţi valoarea trombocitelor la internare a fost mai mare de 20000 / mm 3, respectiv 13 copii sub 5 ani,
17 copii între 5 şi 10 ani, 11 copii între 10 şi 15 ani şi un caz mai mare de 15 ani. Cu trombocite la internare
în intervalul valoric de 10000 – 20000 / mm3 se observă că 12 copii au vârsta sub 5 ani, 6 copii au între 5 şi
10 ani, 2 copii sunt între 10 şi 15 ani. Subiecţi ai căror valoare a trombocitelor au fost sub 10000 / mm3 au
fost categorisiţi astfel: 16 copii sub vârsta de 5 ani, 11 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, 10 copii cu
vârste între 10 şi 15 ani şi 3 copii cu vârsta peste 15 ani.
În ce priveşte categoriile “ vârstă” şi “ hemoglobina la internare” observăm că un număr de 28 de
cazuri noi diagnosticate au prezentat o valoare a hemoglobinei între 7,1 - 10 g/dl diferenţiată pe ani astfel: 9
copii sub 5 ani, 9 copii între 5 şi 10 ani, 9 copii între 10 şi 15 ani, un copil cu vârsta mai mare de 15 ani.
Un număr de 24 cazuri au prezentat la prima internare o valoare a hemoglobinei mai mare de 10 g/dl
reprezentată astfel: 7 cazuri sub 5 ani, 11 cazuri între 5 şi 10 ani, 4 cazuri între 10 şi 15 ani, şi 2 cazuri peste
15 ani. Pentru valori de 5,1 -7 g/dl ale hemoglobinei la internare au fost înregistrate 6 cazuri din care un
copil cu vârsta sub 5 ani, 3 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi 2 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani. Cu valoarea
hemoglobinei mai mică de 5 g/ dl la prima internare s-au găsit un număr de doar 4 cazuri, 3 copii având
vârsta sub 5 ani şi un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani.

II.4.9. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE CATEGORIA “VÂRSTĂ” ŞI CATEGORIA “PUNCŢIE

MEDULARĂ”

În funcţie de vârsta pacienţilor şi de rezulatele puncţiei medulare distribuţia se prezintă astfel: în 23

de cazuri s-a înregistrat o megacariopoeză scăzută slab plachetogenă defalcată pe 11 copii cu vârstă sub 5
ani, 7 copii cu vârstă între 5 şi 10 ani, 4 copii cu vârstă între 10 şi 15 ani şi un copil cu vârstă peste 15 ani.
Un număr de 7 cazuri au prezentat ca rezultat al puncţiei medulare megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă, respectiv un copil cu vârsta sub 5 ani, 3 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi
10 ani şi 3 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani.
În 5 cazuri rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa plasmocitozei, măduvă slab plachetogenă
distribuită astfel: 2 copii cu vârsta sub 5 ani şi 3 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani.
Un număr de 4 cazuri, respectiv copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, prezintă ca rezultat al
puncţiei medulare plasmocitoză, megacariopoeză scăzuta, slab plachetogenă.
De asemenea, se mai înregistrrează 3 cazuri în care rezultatul puncţiei medulare scoate în evidenţă
megacariopoeză slab plachetogenă si eozinofilie, din acestea un copil cu vârsta mai mică de 5 ani şi 2 copii
cu vârsta între 5 şi 10 ani. În 20 de cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive
independente de cercetător.
În funcţie de sexul pacienţilor şi de rezulatele puncţiei medulare distribuţia se prezintă astfel: în 23 de
cazuri s-a înregistrat o megacariopoeză scăzută slab plachetogenă defalcată pe 10 copii de sex masculin şi 13
copii de sex feminin.
Un număr de 7 cazuri au prezentat ca rezultat al puncţiei medulare megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă, respectiv 3 copii de sex masculin şi 4 de sex feminin.
În 5 cazuri rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa plasmocitozei, măduvă slab plachetogenă
distribuită astfel 2 copii de sex masculin şi 3 copii de sex feminin.
Un număr de 4 cazuri, toţi copii de sex feminin, prezintă ca rezultat al puncţiei medulare
plasmocitoză, megacariopoeză scăzuta, slab plachetogenă.
De asemenea se mai înregistrrează 3 cazuri în care rezultatul puncţiei medulare scoate în evidenţă
megacariopoeză slab plachetogenă si eozinofilie, din acestea doi copii de sex masculin şi un copil de sex
feminin. În 20 de cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător,
din care 9 copii de sex masculin şi 11 de sex feminin.
Pe lotul de pacienţi internaţi în perioada 2001 – 2008 avem următoarea distribuţie pentru variabilele
“vârstă” şi “puncţie medulară”: un număr de 52 de cazuri au avut drept rezultat al puncţiei medulare
megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, 23 de copii cu vârsta sub 5 ani, 15 copii cu vârsta cuprinsă între
5 şi 10 ani, 10 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 4 copii cu vârsta peste 15 ani.
Într- un număr de 17 cazuri rezultatul puncţiei medulare a fost megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă respective 6 copii cu vârsta sub 5 ani, 6 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10
ani şi 5 copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani.
În 7 cazuri s-a observat plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, din acestea 4 au
fost copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani şi 3 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Patru cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa megacariopoezei scăzute şi
eozinofilie, le-au prezentat 3 copii sub 5 ani şi un copil cu vîrsta între 10 şi 15 ani.
Cu rezultat al puncţiei medulare plasmocitoză, slab plachetogenă au fost înregistrate două cazuri un
copil cu vărsta între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.
S-au înregistrat de altfel şi 5 cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a fost normal respectiv un
copil mai mic de 5 ani, 3 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani. În 15 cazuri
rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător.
Pe lotul de pacienţi internaţi în perioada 2001 – 2008 avem următoarea distribuţie pentru variabilele
“vârstă” şi “puncţie medulară”: un număr de 52 de cazuri au avut drept rezultat al puncţiei medulare
megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, din care 27 de sex masculin şi 25 de sex feminin.
 Într- un număr de 17 cazuri rezultatul puncţiei medulare a fost megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă respective 9 de sex masculin şi 8 de sex feminin.
În 7 cazuri s-a observat plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, din acestea 2 de
sex masculin şi 5 de sex feminin.
Patru cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa megacariopoezei scăzute şi
eozinofilie, le-au prezentat 2 de sex masculin şi 2 de sex feminin.
Cu rezultat al puncţiei medulare plasmocitoză, slab plachetogenă, au fost înregistrate două cazuri de
sex feminin.
S-au înregistrat de altfel şi 5 cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a fost normal respective 4
copii de sex masculin şi un copil de sex feminin.
În 15 cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător din care 6
copii de sex masculin şi 9 copii de sex feminin.

II.4.10. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE CATEGORIA “VÂRSTĂ”, CATEGORIA “SEX” ŞI

CATEGORIA “DEBUT TRATAMENT”

Din punct de vedere al medicaţiei primită la debutul tratamentului au fost analizate cele trei tipuri de
tratament administrat respectiv tratament cortizonic, tratament cu imunoglobuline şi tratament cu
imunoglobulinele anti-D (Ig anti - D) în funcţie de vârsta pacienţilor şi sexul acestora.
Pe lotul de pacienţi din perioada 1990 – 2000, unui număr de 58 de cazuri a fost administrat la
debutul tratamentului prednison, respectiv au primit tratamentul 19 copii cu vârsta sub 5 ani, 22 de copii cu
vârsta între 5 şi 10 ani, 14 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 3 pacienţi cu vârsta mai mare de 15 ani.
Unui număr de 4 cazuri le-au fost administrate la debutul tratamentului solumedrol din care un copil sub 5
ani, 2 copii între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.

În ce priveşte variabila “sex “se observă că 25 de băieţi şi 33 de fete au primit prednison la debutul
tratamentului cortizonic; solumedrol au primit un băiat şi trei fete.
Debutul tratamentului cu imunoglobulină şi vârsta pacienţilor nou diagnosticaţi cu PTI acut se observă că din
62 cazuri înregistrate în perioada 1990 – 2000 doar 8 pacienţi au primit imunoglobulină la debutul
tratamentului, 3 copii cu vârsta sub 5 ani , 2 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi 3 copii cu vârsta între 10 şi 15
ani.
Pe variabila “ sex “ al pacienţilor internaţi cu PTI acut şi al căror tratament a debutat cu administrare
de imunoglobuline observăm că doar un număr de 8 pacienţi au beneficiat de această medicaţi, 3 dintre ei
fiind băieţi şi 5 fete. Observăm că nici un pacient internat în perioada 1990 – 2000 cu PTI acut nu a primit ca
medicaţie primară imunoglobuline anti D, indiferent de vârsta şi de sexul acestora.
Pe lotul de pacienţi din perioada 2001 – 2008 internaţi cu diagnosticul de PTI acut, distribuţia
tratamentului cortizonic ca primă linie de tratament funcţie de vârsta pacienţilor se prezintă astfel: 55 pacienţi
au primit solumedrol respectiv 20 copii sub 5 ani, 18 copii între 5 şi 10 ani, 16 copii între 10 şi 15 ani şi un
tânăr peste 15 ani.
Un număr de 23 de pacienţi au primit ca primă linie de tratament prednison, 11 copii sub 5 ani, 8
copii între 5 şi 10 ani, 3 copii între 10 şi 15 ani şi un tânăr cu vârsta peste 15 ani.
Din acelaşi lot un număr de 14 pacienţi au primit dexametazonă, din care 5 sub 5 ani, 3 între 5 şi 10
ani, 4 între 10 şi 15 ani şi 2 cu vârsta mai mare de 15 ani.
Un singur pacient a primit ca tratament unic concentrate leucoplachetar, pacientul fiind un copil cu
vârsta sub 5 ani.
În 9 cazuri nu s-a administrat tratament cortizonic, din acestea 4 au fost copii sub 5 ani şi 5 copii au
avut vârsta între 5 şi 10 ani.
Din punct de vedere al variabilei sex se observă că 7 băieţi şi 16 fete au primit prednison la debutul
tratamentului cortizonic; solumedrol au primit un număr de 29 de băieţi şi 26 de fete; dexametazonă au primit
8 băieţi şi 6 fete; concentratul leucoplachetar a fost administrat unui pacient de sex masculin, iar din 9
pacienţi care nu au primit tratament cortizonic 5 au fost de sex masculin şi 4 de sex feminin.
 În ceea ce priveşte debutul tratamentului cu imunoglobulină şi vârsta pacienţilor nou diagnosticaţi cu
PTI acut se observă că din 102 cazuri înregistrate în perioada 2001 – 2008 doar 9 pacienţi au primit
imunoglobulină la debutul tratamentului, 4 dintre aceştia cu vârsta sub 5 ani, 3 cu vârsta între 5 şi 10 ani, un
pacient cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un tânăr cu vârsta peste 15 ani.

Pe variabila “ sex “ al pacienţilor internaţi cu PTI acut şi al căror tratament a debutat cu administrare
de imunoglobuline observăm că doar un număr de 9 pacienţi au beneficiat de această medicaţie, 5 dintre ei
fiind băieţi şi 4 fete.
Se poate observa că un singur pacient internat în perioada 2001 – 2008 cu PTI acut a primit ca
medicaţie primară imunoglobuline anti D, acesta fiind un copil de sex masculin cu vârsta mai mică de 5 ani.

II.5 REZULTATELE STUDIULUI

CORELAŢII CLINICO – BIOLOGICE ŞI EVOLUTIVE

II.5.4. ANALIZA FUNCŢIE DE TABLOUL CLINIC INIŢIAL

II.5.4.a. – prezenţa sângerărilor

În PTI acut sângerările cutanate au fost prezente la toţi pacienţii internaţi în clinica Hemato –
Oncologie.
Analiza statistică scoate în evidenţă faptul că în funcţie de sexul pacienţilor există diferenţe
semnificative statistic între băieţi şi fete în ce priveşte frecvenţa şi intensitatea sângerărilor cutanate. Chiar
dacă numărul fetelor este mai mare decât al băieţilor în ce priveşte prezenţa acestor sângerări gravitatea
acestora este mai evidentă în rândul băieţilor. Acest aspect se observă din rezultatele statistice unde pragul de
semnificaţie statistic p< 0,05, iar media rangurilor este de 90,51 pentru sexul masculin şi 75,58 pentru sexul
feminin.
Din punct de vedere al prezenţei sângerărilor mucoasei observăm faptul că între pacienţii de sex
masculin şi cei de sex feminin nu există diferenţe semnificative. Acest aspect se observă în tabelul statistic de
mai jos unde valoarea lui p este mai mare de 0,05 ( p= 0,89 ).
În ceea ce priveşte sângerările viscerale nu s-a înregistrat nici un episod al acestora în cadrul acestui lot
diagnosticat cu PTI acut în perioada 1990 – 2008.

II.5.4.b. – prezenţa splenomegaliei

În privinţa prezenţei splenomegaliei la pacienţii diagnosticaţi cu PTI acut în perioada ianuarie 1990 –
decembrie 2008 observăm că nu există diferenţe semnificative între băieţi şi fete, valoarea lui p fiind egală cu
0,882 ( p > 0,05).

II.5.5. ANALIZA FUNCŢIE DE TABLOUL BIOLOGIC INIŢIAL

II.5.5.a. – timp de sângerare

Analiza statistică pe lotul de pacienţi din perioada 1990 – 2000 relevă faptul că din totalul de 62
cazuri, într - un număr de 41 cazuri nu se cunoaşte valoarea timpului de sângerare (13 cazuri de sex
masculin şi 28 cazuri sex feminin), în 9 cazuri valoarea timpului a prezentat valori normale (6 cazuri de sex
masculin şi 3 de sex feminin), în 4 cazuri valoarea timpului s-a încadrat în intervalul de 4 – 6 minute (2
cazuri de sex masculin şi 2 de sex feminin), iar în 8 cazuri valoarea timpului de sângerare a depăşit şase
minute( 5 cazuri de sex masculin şi 3 de sex feminin).
Se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin
din punct de vedere al timpilor de sângerare, pragul de semnificaţie statistic este egal cu 0,138 (p >0,05).
În lotul de pacienţi cuprins în perioada 2001 – 2008 se observă că din totalul de 102 cazuri într-un
număr de 90 nu se cunoaşte valoarea timpului de sângerare (44 de cazuri de sex masculin şi 46 de sex
feminine), în 7 cazuri această valoare a prezentat indici normali (3 cazuri de sex masculin şi 4 de sex
feminine), 3 cazuri valoarea timpului de sângerare a fost între 4 – 6 minute (2 cazuri de sex masculin şi un
caz de sex feminin), iar în 2 cazuri timpul de sângerare a fost mai mare de şase minute (câte un caz din
fiecare sex).
În funcţie de sexul pacienţilor se constată că între fete şi băieţi nu au existat diferenţe semnificative
valoarea pragului de semnificaţie statistic p este mai mare de 0,05 , respectiv p este egal cu 0,923.
Pe variabila „categorie de vârstă” şi variabila „timp de sângerare” pe lotul cuprins între 1990 –
2000 , tabloul paraclinic se prezintă astfel: la 41 de pacienţi nu se cunoaşte timpul de sângerare din care 11
cazuri sub 5 ani, 15 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 12 cazuri cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 3 cazuri cu
vârsta peste 15 ani; 9 cazuri au prezentat valori ale timpului de sângerare normale astfel, 5 cazuri cu vârsta
sub 5 ani, 2 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 2 cazuri cu vârsta între 10 şi 15 ani; 8 cazuri a avut valoarea
timpului de sângerare peste 6 minute, 3 cazuri cu vârsta sub 5 ani, 5 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani; 4
cazuri au înregistrat valoarea timpului de sângerare în intervalul 4 – 6 minute, 1 caz sub 5 ani, 2 cazuri între 5
şi 10 ani, un caz între 10 şi 15 ani. Nu au existat diferenţe semnificative între categoriile de vârstă analizate
statistic din punct de vedere al timpului de sângerare aspect scos în evidenţă valoarea pragului de
semnificaţie p care este egal cu 0,541.
Pe variabila „categorie de vârstă” şi variabila „timp de sângerare” pe lotul cuprins între 2001 –
2008 , tabloul paraclinic se prezintă astfel: la 90 de pacienţi nu se cunoaşte timpul de sângerare din care 37 de
cazuri sub 5 ani, 29 de cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 21 de cazuri cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 3 cazuri cu
vârsta peste 15 ani; 7 cazuri au prezentat valori ale timpului de sângerare normal astfel 3 cazuri cu vârsta sub
5 ani, 2 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, un caz cu vârsta între 10 şi 15 ani; 3 cazuri au înregistrat valoarea
timpului de sângerare în intervalul 4 – 6 minute 2 cazuri între 5 şi 10 ani, un caz între 10 şi 15 ani şi 2 cazuri
au avut valoarea timpului de sângerare peste 6 minute un caz sub vârsta de 5 ani şi un caz cu vârsta între 5 şi
10 ani.
Nu au existat diferenţe semnificative între categoriile de vârstă analizate statistic din punct de vedere
a timpului de sângerare, aspect scos în evidenţă de valoarea pragului de semnificaţie p care este egal cu
0,782.
Pe întreg lotul de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 nu există diferenţe semnificative statistic
între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele „ timp de sângerare” şi „
categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „timp de sângerare” pragul de semnificaţie p este
egal cu 0,146, iar în cazul variabilei „ categorie de trombocite la internare” aceste prag este egal cu 0.479, în
ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.

II.5.5.b. – celule albe

Analiza descriptivă a variabilei „ celule albe la internare” pe lotul de pacienţi din perioada 1990 –
2000, diagnosticaţi cu PTI acut, ne arată faptul că distribuţia acestora este unimodală, înclinată spre dreapta,
respectiv spre valorile mai mari, dispersia fiind în jurul medianei. Cele descrise mai sus se observă cu
uşurinţă în tabelul următor unde media este de 8884 / mm 3, mediană are o valoare de 7350 / mm 3, valoarea
cea mai frecventă a fost de 6500 / mm 3 , valoarea minimă a fost de 2900 / mm 3, iar cea maximă de 33000 /
mm3.
Analiza statistică descriptivă pentru variabila “celule albe la internare” pentru întreg lotul 2001 –
2008 , a relevat o valoare medie de 8915 /mm3 , cu mediana de 8500 / mm3, valoarea cea mai frecventă a
celulelor albe a fost de 8500 / mm3, valoarea minimă a fost de 3200 / mm3 iar cea maximă a fost de 22000 /
mm3. Distribuţia scorurilor a fost unimodală, înclinată asimetric spre dreapta, spre valorile mai mari ale
variabilei “celule albe la internare” iar dispersia acestora a fost mică în jurul medianei.
 Studiul întregului lot de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 ne arată că nu există diferenţe
semnificative statistic între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele „ celule
albe la internare” şi „ categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „ celule albe la internare”
pragul de semnificaţie p este egal cu 0,441, iar în cazul variabilei „categorie de trombocite la internare”
aceste prag este egal cu 0.479, în ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.

II.5.5.c. – eozinofile

În funcţie de parametrul „eozinofile” şi de variabila „sex” a pacienţilor diagnosticaţi cu PTI acut în

perioada 1990 – 2000, se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex masculin şi cei de
sex feminin, pragul de semnificaţie statistică este egal cu 0,845.
Din punct de vedere al distribuţiei acestui parametru în funcţie de sex se constată că 10 pacienţi de
gen masculin au eozinofilele mai mari de 2% şi doar 6 pacienţi sunt de sex feminin; un pacient băiat prezintă
valoarea eozinofilelor în intervalul 1 – 2 % , aceeaşi valoare fiind prezentă la 9 fete, un număr de 4 băieţi şi 4
fete au prezentat valoarea de 0 %, iar la 11 cazuri masculin şi 17 cazuri feminin nu se cunosc valorile
eozinofilelor.
Prezenţa „eozinofilelor” în funcţie de categoria de vârstă se prezintă astfel: în 28 de cazuri nu se
cunoaşte valoarea eozinofilelor, din acestea 10 cazuri sunt copii mai mici de 5 ani, 10 cazuri copii cu vârsta
între 5 şi 10 ani, în 6 cazuri copii au vârsta între 10 şi 15 ani şi în 2 cazuri copii au vârsta peste 15 ani; în 8
cazuri valoarea eozinofilelor este 0 respectiv un copil sub 5 ani, 4 copii între 5 şi 10 ani şi 3 copii cu vârsta
între 10 şi 15 ani; 10 copii au prezentat valori ale eozinofilelor între 1 – 2 % din care 3 cazuri cu vârsta mai
mică de 5 ani, 3 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 3 cazuri între 10 şi 15 ani şi un caz cu vârsta mai mare de
15 ani; un număr de 16 pacienţi au prezentat valori ale eozinofilelor mai mari de 2% , din aceştia 6 au avut
sub 5 ani, 7 între 5 şi 10 ani şi 3 pacienţi au avut între 10 şi 15 ani.
Se observă că nu existe diferenţe semnificative statistic între pacienţi, pe categoriile de vârstă avute
în vedere în desfăşurarea analizei şi valorile eozinofilelor rezultate în urma analizelor de laborator efectuate
la internare.
Funcţie de parametrul „eozinofile” şi de variabila „sex” a pacienţilor diagnosticaţi cu PTI acut în
perioada 2001 – 2008, se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex masculin şi cei de
sex feminin, pragul de semnificaţie statistică p este egal cu 0,054.
Din punct de vedere al distribuţiei acestui parametru în funcţie de sex se constată că 18 pacienţi de
gen masculin au eozinofilele mai mari de 2% şi doar 14 pacienţi de sex feminin; 8 pacienţi de sex masculin
prezintă valoarea eozinofilelor în intervalul 1 – 2 % , aceeaşi valoare fiind prezentă la 18 pacienţi de sex
feminin, un număr de 7 băieţi şi 11 fete au prezentat valoarea de 0 %, iar la 17 cazuri masculin şi 9 cazuri
feminin nu se cunosc valorile eozinofilelor.
Prezenţa „eozinofilelor” în funcţie de categoria de vârstă se prezintă astfel: în 26 de cazuri nu se
cunoaşte valoarea eozinofilelor din acestea 12 cazuri sunt copii mai mici de 5 ani, 9 cazuri copii cu vârsta
între 5 şi 10 ani şi în 5 cazuri copii au vârsta între 10 şi 15 ani; în 18 cazuri valoarea eozinofilelor este 0
respectiv 7 copii cu vârsta sub 5 ani, 6 copii între 5 şi 10 ani, 4 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil
cu vârsta peste 15 ani; 26 de copii au prezentat valori ale eozinofilelor între 1 – 2 % din care 9 cazuri cu
vârsta mai mică de 5 ani, 9 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 6 cazuri între 10 şi 15 ani şi două cazuri cu
vârsta mai mare de 15 ani; un număr de 32 de pacienţi au prezentat valori ale eozinofilelor mai mari de 2% ,
din aceştia 13 au avut vârsta sub 5 ani, 10 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 8 copii au avut vârsta între 10 şi
15 ani şi un copil cu vârsta de peste 15 ani.
Se observă că nu existe diferenţe semnificative statistic între pacienţi, pe categoriile de vârstă avute
în vedere în desfăşurarea analizei şi valorile eozinofilelor rezultate în urma analizelor efectuate la internare.
Evaluarea statistică a întregului lot de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 ne arată că nu există
diferenţe semnificative statistic între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele
„ eozinofile la internare” şi „ categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „ eozinofile la
internare” pragul de semnificaţie p este egal cu 0,829, iar în cazul variabilei „ categorie de trombocite la
internare” aceste prag este egal cu 0.479, în ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.
 II.5.5.d. – risc hemoragic

Evenimentul hemoragic major s – a definit prin prezenţa:

1. Hemoragiei intracraniene şi / sau retiniene asociate,

2. Epistaxis care a necesitat intervenţie chirurgicală ORL asociat cu tamponament repetat şi
prelungit,
3. Hematurie importantă,
4. Sângerări gastrointestinale,
5. Alte sângerări cutanate şi mucoase asociate şi severe care au determinat o scădere în concentraţie
a Hb cu peste 2 gr/dl faţă de valoarea Hb bazale a pacientului.
În cadrul evenimentelor clinice importante hemoragice:

- tipul de sângerare sever ( +++) cuprinde:

 hemoragii intracraniene
 hemoragii retiniene
 meno / metroragii
 hemoragii gastrointestinale
 epistaxis masiv recidivant
 hematurie macroscopică

- tipul de sângerare moderat ( ++)

 hemoragii asociate
 hemoragii cutanate extensive

- tipul de sângerare uşor ( + )

 purpure cutanate
 peteşii
 echimoze

Din punct de vedere al analizei statistice descriptive pe lotul de pacienţi cuprinşi în

perioada ianuarie 1990 – decembrie 2000 pentru variabilele „ severitatea sângerării” şi „sex” se pot observa
următoarele: din totalul de 62 de pacienţi 10 dintre aceştia nu au prezentat nici un risc hemoragic din care 2
copii de sex masculin şi 8 copii de sex feminin; 39 de pacienţi au prezentat sângerări uşoare ( + ) 18 copii de
sex masculin şi 21 de sex feminine; din cadrul hemoragiilor moderate ( ++) se poate observa că din totalul de
8 pacienţi 3 pacienţi au fost de sex masculin şi 5 de sex feminin; dintre pacienţii care au prezentat hemoragii
severe ( +++) s-au identificat doar 5 copii din care 3 de sex masculin şi 2 copii de sex feminin.
Nu există diferenţe semnificative statistic între băieţi şi fete din punct de vedere al severităţii
sângerării, pragul de semnificaţie statistic pentru genurile studiate fiind egal 0,392.
Aşa cum se poate observa din tabelul de mai jos se poate observa că „riscul hemoragic”
sever au prezentat pacienţii al căror număr al trombocitelor a fost sub 10000 / mm 3 ( 3 cazuri au prezentat
sângerări intracraniene), cât şi valori ale trombocitelor cuprinse între 10000 – 20000 / mm3 ( un caz de
metroragie, un caz cu melenă), pentru valori ale trombocitelor mai mari de 20000 / mm 3 s – a înregistrat un
singur caz de hematurie ; pentru riscul hemoragic moderat valorile trombocitelor au înregistrat valori sub
10000 / mm3 un număr de 3 cazuri ( alte hemoragii orofaringiene), un caz ale cărui valori trombocitare au
fost între 10000 – 20000 / mm3 ( epistaxis), 4 cazuri cu gingivoragii cu valori ale trombocitelor peste 20000 /
mm3; chiar dacă numărul trombocitelor au fost sub 10000 / mm 3, cu valori cuprinse între 10000 – 20000 /
mm3 sau cu valori de peste 20000 / mm3 severitatea sângerărilor a fost uşoară ( peteşii, echimoze ) în 39 de
cazuri, iar în cazul a 9 pacienţi nu s-au semnalat sângerări.
 Între cele două variabile nu există diferenţe semnificative şi putem afirma că severitatea sângerării nu
influenţează categoria de trombocite la internare, pragul de semnificaţie statistic p egal cu 0,530 întărind
afirmaţia enunţată.
Între variabilele „ categorie trombocite la internare” şi „ severitatea sângerării” există
o legătură foarte slabă, dar care nu este semnificativă statistic, acest aspect bazându-se pe valoarea
coeficientului de corelaţie Pearson egală cu 0,191 şi pe pragul de semnificaţie p egal cu 0,137.
Aceeaşi legătură foarte slabă se observă şi în cazul variabilelor „ categorie de trombocite la internare”
şi „ sex” unde r = 0,100 şi p= 0,438, precum şi între „categoria de trombocite la internare” şi „ categoria de
vârstă” cu r = 0,105 şi p = 0,417.
Corelaţia între variabilele „ severitatea sângerării” şi „ sex” chiar dacă este invers proporţională, r = -
0,147 este de asemenea foarte slabă şi nu este semnificativă din punct de vedere statistic întrucât p = 0,255.
În ce priveşte legătura dintre „severitatea sângerării” şi „ categoria de vârstă” putem spune că cele două
variabile sunt independente şi nu se influenţează reciproc deoarece r = -0,004 iar p = 0,977.
Analizând statistic descriptiv lotul de pacienţi cuprinşi în perioada ianuarie 2001 –
decembrie 2008 pentru variabilele „ severitatea sângerării” şi „sex” se pot observa următoarele: din totalul
de 102 de pacienţi 12 dintre aceştia nu au prezentat nici un risc hemoragic din care 3 copii de sex masculin şi
9 copii de sex feminin; 54 de pacienţi au prezentat sângerări uşoare ( + ) 29 de copii de sex masculin şi 25 de
copii de sex feminin; din cadrul hemoragiilor moderate ( ++) se poate observa că din totalul de 33 de
pacienţi 16 pacienţi au fost de sex masculin şi 17 de sex feminin; dintre pacienţii care au prezentat hemoragii
severe ( +++) s – au identificat doar 3 copii din care 2 de sex masculin şi un copil de sex feminin.
Nu există diferenţe semnificative statistic între băieţi şi fete din punct de vedere al severităţii
sângerării, pragul de semnificaţie statistic pentru genurile studiate fiind egal cu 0,305.
Cum se poate observa în tabelul de mai jos „riscul hemoragic” sever au prezentat pacienţii al căror
număr al trombocitelor a fost sub 10000 / mm 3 ( un caz a prezentat hematurie ), cât şi valori ale
trombocitelor cuprinse între 10000 – 20000 / mm3 ( un caz de metroragie), pentru valori ale trombocitelor
mai mari de 20000 / mm3 s – a înregistrat un singur caz de hematurie; pentru riscul hemoragic moderat
valorile trombocitelor au înregistrat valori sub 10000 / mm3 un număr de 21de cazuri ( alte hemoragii
orofaringiene), 3 cazuri ale căror valori trombocitare a fost între 10000 – 20000 / mm3 ( gingivoragii), 9
cazuri cu gingivoragii şi epistaxis cu valori ale trombocitelor peste 20000 / mm 3; chiar dacă numărul
trombocitelor au fost sub 10000 / mm3 sau cu valori cuprinse între 10000 – 20000 / mm3 sau cu valori de
peste 20000 / mm3 severitatea sângerărilor a fost uşoară ( peteşii, echimoze ) în 54 de cazuri, iar în cazul a
12 pacienţi nu s-au semnalat sângerări.
În acest caz observăm faptul că există diferenţe semnificative între variabila severitatea sângerării la
internare şi categoria de trombocite în doar 6 cazuri din totalul de 102 internări.
Între variabilele „ categorie trombocite la internare” şi „ severitatea sângerării” există
o legătură foarte slabă, dar care nu este semnificativă statistic, acest aspect bazându- se pe valoarea
coeficientului de corelaţie Pearson egală cu 0,050 şi pe pragul de semnificaţie p egal cu 0,618.
Aceeaşi legătură foarte slabă se observă şi în cazul variabilelor „ categorie de trombocite la internare”
şi „ sex” unde r = 0,021 şi p= 0,831, precum şi între „ categoria de trombocite la internare” şi „ categoria de
vârstă” cu r = 0,002 şi p = 0,981.
Corelaţia între variabilele „ severitatea sângerării” şi „ sex” chiar dacă este invers proporţională, r = -
0,155 este de asemenea foarte slabă şi nu este semnificativă din punct de vedere statistic întrucât p = 0,119.
În ce priveşte legătura dintre „severitatea sângerării” şi „ categoria de vârstă” putem spune că cele două
variabile sunt independente şi nu se influenţează reciproc deoarece r = -0,129 iar p = 0,196.

II.5.7. ANALIZA FUNCŢIE DE EVOLUŢIA PACIENŢILOR ŞI EFICACITATEA TRATAMENTULUI

Pe lotul de pacienţi cuprins în perioada ianuarie 1990 – decembrie 2008, diagnosticaţi cu PTI acut,
folosindu-se analiza statistică descriptivă pentru variabila “ tratament în spital ( număr zile ) se poate observa
că: un număr de 30 de pacienţi (18,3 % ) au primit ca tratament de început Metilpredisolon timp de 3 zile
urmat de prednisone 7 zile de tratament; în cazul a 22 de pacienţi (13,4 %) au primit la debutul tratamentului
Metilprenisolon 3 zile urmat de dexametazonă 3 zile; 38 de pacienţi au primit numai Prednison dintre care
un număr de 19 pacienţi ( 11,6 %) au primit 6 zile iar restul de 19 pacienţi ( 11,6 %) au primit 10 zile de
acelaşi corticoid; un număr de 13 pacienţi ( 7,9% ) au primit ca tratament numai Dexametazonă timp de 7
zile; tot un număr de 13 pacienţi ( 7,9 %) nu au primit nici un fel de tratament; în cazul a 9 pacienţi ( 5,5 % )
s-a administrat ca şi tratament pe lângă corticoterapie şi tratament adjuvant astfel Metilprednisolon 3 zile,
Dexametazonă 3 zile, Prednison 7 zile, concentrate leucoplachetar 3 zile şi plasmă; tot un număr de 9
pacienţi ( 5,5 %) a primit ca tratament Prednison 3 zile cât şi imunoglobuline i.v. 3 zile; un număr de 5 cazuri
( 3,0 %) a primit ca tratament Metilprednison 3 zile, Dexametazonă 3 zile şi Prednison 10 zile; 4 pacienţi (
2,4 %) au primit Metilprednisolon 3 zile şi CLP 3 zile; 4 pacienţi (2,4 %) au primit Dexametazonă 3 zile,
Prednison 7 zile şi Metilprednisolon 3 zile; alţi 4 pacienţi ( 2,4 %) au primit Metilprednisolon 3 zile,
imunoglobuline 3 zile şi Dexametazonă 3 zile; deasemeni tot 4 pacienţi ( 2,4 %) au primit Prednison 3 zile ,
transfuzii 3 zile, etamsilat 3 zile; 3 pacienţi ( 1,8 %) au primit Metilprednisolon 3 zile, dexametazonă 3 zile ,
imunoglobuline i.v. , concentrate leucoplachetar 3 zile; 2 pacienţi ( 1,2 %) au primit Dexametazonă 3 zile,
transfuzii 3 zile, concentrate leucoplachetar 3 zile, concentrate trombocitar unitar 3 zile şi plasmă; un pacient
( 0,6 %) a primit dexametazonă 3 zile, transfuzii 3 zile, concentrate leucoplachetar 3 zile, concentrate
trombocitar unitary 3 zile, plasmă şi rhoGam; un pacient ( 0,6 %) a primit exacyl 14 zile şi etamsilat 14 zile;
un pacient ( 0,6 %) a primit doar transfuzii şi concentrate leucoplachetar; tot un pacient ( 0,6 %) a primit
Metilprednisolon 3 zile şi concentrate trombocitar unitar 3 zile.

De asemenea s-a cercetat din punct de vedere al analizei statistice descriptive ce tratament s-a
efectuat la domiciliu cât şi durata de timp al acestuia, s-a luat în consideraţie doar variabilele “sex”şi
“categorie de vârstă” .
Pe lotul studiat ( 164 de pacienţi ) pentru variabila “ tratament acasă ( număr luni )” se poate
observa că: 73 de pacienţi ( 44,5 %) au primit la domiciliu doar o lună de tratament corticoterapic (
Prednison oral), din care 37 copii de sex masculin şi 36 de sex feminin; un număr de 43 de pacienţi ( 26,2 %)
au primit la domiciliu două luni de tratament corticoterapic ( Prednison oral), un număr de 18 copii de sex
masculin şi 25 de sex feminin; 23 de pacienţi ( 14 %) au primit 4 luni de tratament corticoterapic ( Prednison
oral) reieşind un număr de 11 copii de sex masculin şi 12 copii de sex feminin; în 9 cazuri ( 5,5%) s – au
administrat 6 luni de cortizon la domiciliu ( Prednison oral ) format din 3 copii de sex masculin şi 6 de sex
feminin; în 12 cazuri ( 7,3%) nu se ştie dacă pacienţii au urmat sau nu tratament la domiciliu, astfel 5 de sex
masculin şi 7 de sex feminin; un singur caz de sex feminin ( 0,6%) a primit 8 luni de tratament
corticoterapic( Prednison oral ) la domiciliu; un singur caz de sex masculin ( 0,6%) a primit 7 luni de
tratament corticoterapic( Prednison oral ) la domiciliu; un singur caz de sex feminin ( 0,6%) a primit 2 luni
de tratament corticoterapic( Celesten oral ) la domiciliu; un singur caz de sex masculin ( 0,6%) nu a primit
niciun fel de tratament la domiciliu. Se poate observa că nu există diferenţe între frecvenţele constatate şi
cele aşteptate la cele două grupe ale variabilei “sex“ din punct de vedere ale răspunsului la tratamentul cu
corticoid la domiciliu.
De asemenea, relaţie nesemnificativă statistic s-a constatat între parametrii “tratament acasă ” şi “
sex” (r = - 0,064, p = 0,414), neexistând diferenţe între acestea.
Se poate observa că numărul pacienţilor care au primit tratament corticoterapic la domiciliu este de
151, din care 71 băieţi şi 80 fete.
Procentul de varianţă fiind de 0,004096 iar pragul de semnificaţie este mai mare de 0,05 ( p = 0,414 )
conduc la concluzia că între variabilele “sex” şi “tratament la domiciliu” nu se poate stabili o legătură
semnificativă statistic, acţionează independent şi se pot astfel influenţa.
Analiza “tratament acasă” în relaţie cu “categoria de vârstă” nu a relevat o asociere statistic
semnificativă ( λ2 = 14,137, df =24, p = 0,943) neexistând diferenţe între frecvenţele constatate şi cele
aşteptate în cazul celor patru categorii de vârstă şi răspunsul la monoterapia cu corticoterapic.
În lotul studiat ( 164 de pacienţi ) pentru variabila “ tratament acasă ( număr luni )” se poate observa că:
73 de pacienţi (44,5 %) au primit la domiciliu doar o lună de tratament corticoterapic ( Prednison oral), din
care 4 copii cu vârsta sub 5 ani, 3 copii cu vârsta cuprinsă ântre 5 şi 10 ani, 4 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani
şi un copil cu vârsta peste 15; un număr de 43 de pacienţi (26,2 %) au primit la domiciliu două luni de
tratament corticoterapic (Prednison oral), din acesta un număr de 19 copii cu vârsta sub 5 ani, 13 copii cu
vârsta cuprinsă ântre 5 şi 10 ani, 9 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi doi copii cu vârsta peste 15 ani; 23 de
pacienţi (14 %) au primit 4 luni de tratament corticoterapic ( Prednison oral), reieşind un număr 7 copii cu
vârsta sub 5 ani, 10 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 5 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu
vârsta peste 15; în 9 cazuri (5,5%) s-au administrat 6 luni de cortizon la domiciliu (Prednison oral ), formate
dintr-un copil cu vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani şi 4 copii cu vârsta între 10 şi 15
ani; în 12 cazuri (7,3%) nu se ştie dacă pacienţii au urmat sau nu tratament la domiciliu astfel, 4 copii cu
vârsta sub 5 ani, 3 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 4 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu
vârsta peste 15 ani; un singur copil cu vârsta sub 5 ani (0,6%) a primit 8 luni de tratament corticoterapic(
Prednison oral ) la domiciliu; un singur copil cu vârsta între 5 şi 10 ani (0,6%) a primit 7 luni de tratament
corticoterapic (Prednison oral) la domiciliu; într-un singur caz cu vârsta sub 5 ani ( 0,6%) a primit 2 luni de
tratament corticoterapic (Celesten oral) la domiciliu şi tot un singur caz cu vârsta sub 5 ani (0,6%) nu a
primit niciun fel de tratament la domiciliu.
Procentul de varianţă fiind de 0,008281 iar pragul de semnificaţie este mai mare de 0,05 (p = 0,248)
conduc la concluzia că relaţia între “categoriile de vârstă” şi “tratament acasă” este întâmplătoare, cele
două variabile fiind independente una de cealaltă
În lucrarea de faţă s-au studiat relaţiile între răspunsul la corticoterapie şi categorie de vârstă, sex,
rezultatul puncţiei medulare, categorie trombocite la internare.
Funcţie de răspunsul la corticoterapie se constată că din totalul de 164 cazuri, un număr de 161 (98,2
%) au fost corticosensibili respectiv aceştia au răspuns pozitiv prin creşterea numărului de trombocite ce au
fost evaluate la trei zile după corticoterapie; un număr de trei cazuri (1,8 %) au prezentat corticorezistenţă.
Analiza “răspuns corticoterapie” în relaţie cu “ categoria de vârstă” nu a relevat o asociere
statistică semnificativă (λ2 = 1,697, df = 3, p = 0,638) neexistând diferenţe între cele patru categorii de vârstă
şi răspunsul la corticoterapie.
La toate categoriile de vârstă procentul pacienţilor corticosensibili a fost mai mare decât al pacienţilor
corticorezistenţi. Astfel, la categoria sub 5 ani un număr de 60 de pacienţi au fost corticosensibili şi un singur
pacient a fost corticorezistent; la categoria de vârstă între 5 şi 10 ani un număr de 56 de pacienţi au fost
corticosensibili şi doar doi pacienţi au fost corticorezistenţi; la categoria de vârstă între 10 şi 15 ani s – au
înregistrat un număr de 38 de pacienţi corticosensibili şi nici un pacient corticorezistent; iar la categoria de
vârstă peste 15 ani s – au înregistrat doar 7 cazuri corticosensibili şi nici un pacient corticorezistent.
Procentul de varianţă fiind de 0,001849 iar pragul de semnificaţie este mai mare de 0,05 (p = 0,582)
conduc la concluzia că între categoriile de vârstă şi răspunsul la corticoterapie nu sunt diferenţe semnificative
statistic, în funcţie de vârstă răspunsul la corticoterapie având tendinţa de a fi acelaşi, diferenţele între
pacienţi fiind deosebit de mici
De asemenea, relaţie nesemnificativă statistică s – a constatat între parametrii “ răspuns
corticoterapie” şi “ sex” (r = 0,036, p = 0,651), neexistând diferenţe între frecvenţele constatate şi cele
aşteptate la cele două grupe ale variabilei “sex”. Putem afirma că atât fetele cât şi băieţii au tendinţa de a
răspunde identic la tratamentul cu corticoterapie.
S-a observat că numărul pacienţilor corticosensibili, adică cei care răspund pozitiv la tratamentul
corticoterapeutic, este de 161 din care 75 băieţi şi 86 fete, iar trei pacienţi au fost corticorezistenţi, respectiv
un băiat şi două fete.

II.5.8. ANALIZA FUNCŢIE DE REMISIUNEA BOLII

Răspunsul la tratamentul aplicat pe lotul descris anterior a fost evaluat la trei luni de la diagnostic.
Răspunsul s-a considerat complet ( RC – good responder) când după o perioadă de 3 luni de zile numărul
trombocitelor a fost peste 100000/mmc indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul
urmat, răspuns parţial ( RP – bad responder) când după o perioadă de 3 luni de zile numărul trombocitelor a
fost peste 50000 şi 100000 /mmc indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul urmat,
non răspuns ( NR – nonresponder) când după o perioada de 3 luni de zile numărul trombocitelor a fost sub
50000/mmc indiferent de numărul trombocitelor la internare cât şi de tratamentul urmat.
Se observă că numărul celor care au remisiune completă sunt de 149 de cazuri ( 90,9%), cei care au răspuns
parţial sunt în număr de 13 cazuri ( 7,9%) şi nonresponderii sunt în număr de 2 cazuri (1,2%).
Analizând parametrul „ remisiune” în relaţie cu „ categoria de vârstă”, s – a constatat că: din cei
149 de good – responder 55 de pacienţi au vârsta sub 5 ani, 53 de pacienţi au vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani,
35 de pacienţi au vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani şi doar 6 copii au vârsta peste 15 ani; 13 cazuri ca şi
remisiune sunt bad responder din care 4 copii cu vârsta sub 5 ani, 5 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 3 copii cu
vârsta între 10 şi 15 ani şi doar un copil cu vârsta peste 15 ani; 2 copii sunt nonresponder având vârsta sub 5
ani. Analiza “remisiune” în relaţie cu “ categoria de vârstă” nu a relevat o asociere statistic semnificativă (
λ2 = 3,946, df = 6, p = 0,684) neexistând diferenţe între frecvenţele observate şi cele aşteptate pentru cele
patru categorii de vârstă.
Corelaţia între “remisiune” şi “ categoria de vârstă” nu a relevat o asociere statistic semnificativă (
r = - 0,042, p = 0,594) neexistând diferenţe între categoriile de vârstă şi remisiune.

Tratamentul aplicat acasă pacienţilor influenţează în mod semnificativ gradul de remisiune al

acestora, între grupele respondente la tratament analizate existând diferenţe semnificative din punct de vedere
al răspunsului. Se constată că din totalul de 164 de pacienţi, un număr de 149 au răspuns foarte bine la
corticoterapia orală administrată la domiciliu, 13 pacienţi au răspuns parţial la tratamentul corticoterapic oral,
iar 2 nu au răspuns deloc (λ2 = 50,791, df = 16, p = 0,001).

II.5.9. ANALIZA FUNCŢIE DE EVENIMENTELE POST REMISIUNE

Evoluţia post remisiune este cuantificată prin supravieţuirea fără evenimente ( EFS – event free
survival), un eveniment fiind reprezentat de recădere, deces toxic sau infecţios.
La lotul studiat, analiza statistică descriptivă pentru variabila „ evenimente” a relevat că, din cei 164
de pacienţi, 141 de copii ( 86 % ) cu purpură trombocitopenică idiopatică acută au avut evoluţie favorabilă
fără evenimente, în timp ce 19 pacienţi ( 11,6%) au recăzut, iar 3 pacienţi ( 1,8%) au decedat şi într – un
singur caz ( 0,6%) nu se cunoaşte evoluţia acestuia.
Analiza “ evenimente ” în relaţie cu “ categorie de vârstă” nu a relevant o asociere statistic
semnificativă (λ2 = 9,062, df = 9, p = 0,432), neexistând diferenţe între frecvenţele constatate şi cele
aşteptate în cazul celor patru categorii de vârstă şi variabila “evenimente”.
Pe lotul studiat din cei 164 de subiecţi doar 141 nu au avut evenimente astfel: 52 de copii cu vârsta
sub 5 ani, 47 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 35 de copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 7 copii cu
vârsta peste 15 ani; din cei 19 subiecţi ce au prezentat recădere 10 copii au avut vârsta între 5 şi 10 ani, 7
copii au avut vârsta sub 5 ani şi 2 copii au avut vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani; din cei 3 subiecşi care au
decedat 2 copii au avut vârsta sub 5 ani iar unul a avut vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani; un singur subiect nu s
- a cunoscut evoluţia acestuia cu vârsta între 10 şi 15 ani ( nu se cunoaşte evoluţia pacientului deoarece s-a
încheiat perioada de urmărire a cazului 31 decembrie 2008).
Proporţia de varianţă fiind de 0,000256 iar pragul de semnificaţie mai mare de 0,001 ( r = 0,016 p =
0,837 ), relaţia între cele două variabile este întâmplătoare.
Legătura între parametrii „ evenimente „ şi „ rezultat puncţie medulară „ a fost întâmplătoare (
proporţia de varianţă = 0,015376, p=0,115). Analiza rezultatelor obţinute între cele două variabile a fost
semnificativă din punct de vedere statistic, existând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate,
precum şi pentru cele patru grupe ale variabilei „evenimente” ( λ2 = 29,428, df = 18, p = 0,043).
Se poate vedea că din totalul de 19 pacienţi care au prezentat recăderi 5 dintre aceştia au avut
plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, la 5 pacienţi nu se cunoaşte rezulatul puncţiei
medulare; 4 pacienţi au avut megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă; 3 au prezentat megacariopoeză
scăzută, avorturi intramedulare, slab plachetogenă; câte un caz din măduvă ce prezenta plasmocitoză, slab
plachetogenă şi celălalt prezenta megacariopoeză scăzută, eozinofilie; pacienţii decedaţi la 2 dintre aceştia nu
se cunosc rezultatele puncţiilor medulare, iar la cel de-al treilea măduva a prezentat plasmocitoză,
megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă.
În ceea ce priveşte „ categoria de trombocite la internare „ nu s – au constatat diferenţe între
frecvenţele aşteptate şi cele observate pentru cele patru grupe ale variabilei „ evenimente „ şi cele trei grupe
ale variabilei „ categoria de trombocite la internare „ ( λ 2 = 7,712, df = 6, p = 0,260).
Relaţia între cele două variabile este foarte slabă, nesemnificativă statistic, pur întâmplătoare ( r = -
0,066, p = 0,398, proporţia de varianţă = 0,04356).
 Se poate observa că pacienţii care au prezentat recăderi numărul cazurilor la trombocitele au fost sub
10000 / mm3 au fost de 5, numărul cazurilor la care trombocitele au fost cuprinse între 10000 – 20000 / mm3
au fost de 3, iar în 11 cazuri numărul trombocitelor au fost peste 20000 / mm 3; la pacienţii decedaţi un copil a
prezentat la internare un număr al trombocitelor mai mic de 10000 / mm 3 iar ceilalţi doi au avut valori ale
trombocitelor în intervalul 10000 – 20000 / mm3.
Continuarea analizei statistice pentru variabila „ evenimente „ a relevat asociere, statistic
semnificativă, cu parametrul „ răspuns la corticoterapie” ( λ2 = 74,122, df = 3, p = 0,001), constatându – se
diferenţe între frecvenţele observate şi cele aşteptate pentru cele patru grupe ale variabilei „ eveniment „ şi
funcţie de răspunsul la corticoterapie.
Copii cu răspuns satisfăcător la tratamentul corticoid au avut tendinţa de a prezenta mai frecvent
evenimente post remisiune, din cei 19 copii cu recădere 18 au fost corticosensibili şi doar unul a fost
corticorezistent; în schimb la pacienţii decedaţi doar unul a fost corticosensibil şi 2 copii au fost
corticorezistenţi.

II.5.10. ANALIZA FUNCŢIE DE EFECTELE SECUNDARE MEDICAŢIEI

Cortizonul a fost izolat in 1934 de Kendall (in SUA) si Reichtein (in Elvetia), din zona corticala a
glandei suprarenale. Philip Showalter Hench, cel care a demonstrat in 1949 efectul terapeutic marcat al
cortizonului in poliartrita reumatoida, a fost gratificat cu premiul Nobel (1950) pentru descoperirea sa. A
urmat etapa sintezei glucocorticosteroizilor, cu utilizare mai ales in dermatologie, unde satisfactia terapeutica
este mare in diferite afectiuni inflamatorii.
Prednisonul, preparat de referinta in administrarea orala, nu este activ in administrarea locala. Cele mai
comune semne ale toxicităţii steroidice sunt obezitatea de tip central, creşterea fragilităţii vasculare, subţierea
tegumentului, hipertensiune, osteoporoză, cataractă, alterarea toleranţei la glucoză.
Datorită faptului că nu este predictiv riscul/severitatea reacţiilor adverse, pacienţii care folosesc cronic sau
abuziv această formă de terapie trebuie supuşi unor evaluări periodice care să includă teste pentru evaluarea
supresiei axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian, cataractei, hiperglicemiei, hipertensiunii,
osteoporozei. În plus, ei trebuie să primească profilactic un regim terapeutic de protecţie osoasă şi, datorită
riscului crescut de infecţii, să fie vaccinaţi antigripal şi antipneumococic.

La lotul studiat, analiza statistică descriptivă pentru variabila „ efecte secundare corticoterapiei” a
relevat că, din cei 164 de pacienţi 114 de copii ( 69,5 % ) cu purpură trombocitopenică idiopatică acută au
avut evoluţie favorabilă fără aceste efecte, în timp ce 38 de pacienţi ( 23,2 %) au prezentat astfel de efecte
secundare, iar la 12 pacienţi ( 17,3 %) nu se cunosc dacă au avut sau nu efecte secundare tratamentului
corticoterapic urmat.
Analiza “ efecte secundare corticoterapiei ” în relaţie cu “ categorie de vârstă” nu a relevat o
asociere statistic semnificativă (λ2 = 6,380, df =6, p = 0,382), neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate
şi cele observate şi cele trei grupe ale variabilei “efecte secundare corticoterapiei”.
Pe lotul studiat din cei 164 de subiecţi doar 114 nu au avut evenimente astfel: 46 de copii cu vârsta
sub 5 ani, 40 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 22 de copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 6 copii cu
vârsta peste 15 ani; din cei 38 de subiecţi ce au prezentat efecte secundare corticoterapiei 15 copii au avut
vârsta între 5 şi 10 ani, 11 copii au avut vârsta sub 5 ani şi 12 copii au avut vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani;
din cei 12 subiecţi ale căror efecte nu se cunosc 4 copii au vârsta sub 5 ani, 4 copii au vârsta cuprinsă între 10
şi 15 ani, 3 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi un singur subiect cu vârsta peste 15 ani.

Proporţia de varianţă fiind de 0,008836 iar pragul de semnificaţie mai mare de 0,001 ( r = 0,094 p =
0,229), relaţia între cele două variabile este întâmplătoare.
De asemenea, relaţia între variabilele „ efecte secundare corticoterapiei „ şi „ sex „ s – a dovedit a fi
nesemnificativă statistic ( r = 0,014 , p = 0,854 ) , neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele
observate cât şi între cele trei grupe ale variabilei „ efecte secundare corticoterapiei” şi variabila „ sex”.
 După cum se poate vedea din tabelul numărul X din cei 114 de pacienţi care nu au avut nici un
eveniment 61 au fost de sex feminin şi 53 de sex masculin; din cei 38 de copii ce au prezenat efecte
secundare 20 au fost de sex feminin şi 18 de sex masculin; din cele 12 cazuri la care nu se cunoaşte dacă au
avut sau nu efecte secundare 7 au fost de sex feminin şi 5 de sex masculin.
Continuând analiza statistică descriptivă pe lotul studiat pentru variabila „ cel mai frecvent efect” a
relevat că, din cei 164 de pacienţi 114 de copii ( 69,5 % ) cu purpură trombocitopenică idiopatică acută au
avut evoluţie favorabilă fără aceste efecte, în timp ce 32 de pacienţi ( 19,5 %) au prezentat ca şi cel mai
frecvent efect secundar sindromul Cushing, la 6 pacienţi ( 3,7 %) au avut ca şi efect secundar al
corticoterapiei creşteri ale valorilor tensiunii arteriale, iar la 12 pacienţi ( 17,3 %) nu se cunosc dacă au avut
sau nu efecte secundare tratamentului corticoterapic urmat.

Analizând “ cel mai frecvent efect ” în relaţie cu “ categorie de vârstă” nu a relevant o asociere
statistic semnificativă (λ2 = 12,238, df =9, p = 0,200), neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele
observate pentru cele patru grupe ale variabilei “cel mai frecvent efect” şi variabila “ categorie de vârstă”.
Pe lotul studiat din cei 164 de subiecţi 114 nu au prezentat efecte astfel: 45 de copii cu vârsta sub 5
ani, 41 de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 22 de copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 6 copii cu vârsta
peste 15 ani; din cei 32 de subiecţi ce au prezentat ca cel mai frecvent efect prezenţa sindromului Cushing 14
copii au avut vârsta între 5 şi 10 ani, 10 copii au avut vârsta sub 5 ani şi 8 copii au avut vârsta cuprinsă între
10 şi 15 ani; numărul de copii ce au prezentat creşteri ale valorilor tensionale au fost astfel distribuişi 2 copi
cu vârsta sub 5 ani şi 4 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani; din cei 12 subiecţi ale căror frecvenţă a efectelor nu
se cunosc 4 copii au vârsta sub 5 ani, 4 copii au vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani, 3 copii cu vârsta între 5 şi
10 ani şi un singur subiect cu vârsta peste 15 ani.

Proporţia de varianţă fiind de 0,08649 iar pragul de semnificaţie mai mare de 0,001 ( r = 0,093 p =
0,238), relaţia între cele două variabile este întâmplătoare.
Relaţia între variabilele „ cel mai frecvent efect „ şi „ sex „ s-a dovedit a fi nesemnificativă statistic (
r = 0,027 , p = 0,730 ) , neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate pentru cele patru
grupe ale variabile „ cel mai frecvent efect” şi variabila „ sex „ ( λ2 = 0,273, df =3, p = 0,965).

După cum se poate vedea din tabelul următor din cei 114 de pacienţi care nu au avut nici un
eveniment 60 au fost de sex feminin şi 54 de sex masculin; din cei 32 de copii ce au prezenat sindrom
Cushing ca efect secundar al corticoterapiei 18 au fost de sex feminin şi 14 de sex masculin; 6 copii au
prezentat creşteri ale tensiunii arteriale din care 3 au fost de sex masculin şi 3 de sex feminin, din cele 12
cazuri la care nu se cunoaşte dacă au avut sau nu efecte secundare 7 au fost de sex feminin şi 5 de sex
masculin.
 III. PURPURA TROMBOCITOPENICĂ IDIOPATICĂ
CRONICĂ LA COPIL

III.1. INTRODUCERE

Purpura trombocitopenică idiopatică cronică (PTI cronic) este în mod arbritar definită ca fiind o
persistenţă a trombocitopeniei mediate timp peste 6 luni de la diagnostic. Formele cronice apar de regulă la
vârstă mai mare, peste 10 ani.

Incidenţa este estimată la 1 / 250.000 copii / an, studiile efectuate au relatat apariţia formei cronice la
aproximativ 20 % din copiii cu purpura trombocitopenică idiopatică acută. [13,15,17,18,21,26]
Purpura trombocitopenică idiopatică (PTI) cronică la copil este o boală rară, în curs de dezvoltare
într-o mică măsură la copii cu PTI, dar gestionarea acesteia este plină de griji şi de controverse. Numeroase
comentarii şi numărul mare de abordări terapeutice atestă incertitudinea cu privire la tratamentul cel mai
eficient şi în condiţii de siguranţă, şi de a evidenţia lipsa de cunostinte despre istoria sa naturală.[7,10,12,15]
În tabelul de mai jos sunt arătate prevalenţa şi sexul pentru purpura trombocitopenică idiopatică
cronică atât pentru copii cât şi pentru adulţi în SUA.
Aceste cifre într-o prevalenţă ajustată arată că, adulţii diagnosticaţi cu PTI cronic (18 + ani) este de
23,6 (95% CI, 23.4 - 23.8) la 100 000 de persoane sau 52 700 (95% CI, 52 200-53 100), cazuri de adulţi, în
SUA, pe baza estimărilor populaţiei din recensământul din 2005. Atunci când se ia în considerare populaţia
totală, 20,3 (95%CI, 20.1 - 20.4), cazuri cronice cu PTI au fost diagnosticate la 100 000 de persoane sau 60
200 (95% CI, 59 600-60 500) cazuri generale în SUA.
Alternativ, cu excepţia pacienţilor cu vârsta peste 64 de ani, aceste rate ajustate la 100 000 sunt 22.0
(95% CI, 21.3 - 22.8) şi respectiv 17,8 ( 95%CI, 17.3 - 18.4).

Într-un studiu retrospectiv efectuat în Suedia, în perioada anilor 1984 – 1994 se observă că incidenţa
cazurilor în PTI cronic este de 1caz / 100000 copii / an.

La bolnavii cu PTI cronic, au fost depistate complexe imune circulante, însă rolul lor patogenic este
controversat. Aceşti anticorpi se fixează pe receptorii plachetari specifici, iar plachetele purtătoare de
anticorpi pătrund în splină şi sunt extrase din circulaţie de fagocitele mononucleare (macrofage) prin
intermediul receptorului Fc (FcR). Acest mecanism patogenic este confirmat prin administrarea preparatelor
care conţin anticorpi anti FcgR la anumiţi bolnavi cu PTI refractar. Acest tratament conduce la creşterea
semnificativă a numărului de plachete.
Autoanticorpii, în egală măsură, pot produce inhibiţia megacariopoiezei (Chang si colab.), însă nu
afectează funcţiile plachetare [5].

Eliberarea de plachete tinere în circulaţie poate produce inhibiţia megacariopoiezei (Chang si colab.),
însă nu afectează funcţiile plachetare [5,6].
Eliberarea de plachete tinere în circulaţie, mai active hemostatic, şi funcţia plachetară normală, sunt
factorii care determină absenţa unui sindrom hemoragic sever, în pofida unui număr extrem de redus de
trombocite (sub10 000/mL). Comparativ cu nivelurile extrem de crescute a trombopoietinei, observate în
deficitele de producţie plachetară, în cazurile cu PTI, concentraţia trombopoietinei în plasmă este normală
sau uşor crescută.

Antigenele plachetare specifice autoanticorpilor sunt reprezentate de o serie de glicoproteine

membranare, respectiv: GPIIb/IIIa, receptor pentru fibrinogen, receptor pentru colagen (a2b1), complexul
Ib/IX/V, GMP-140 (un singur caz). Trombocitele asociate cu autoanticorpii sunt detectate în 50% - 70%
dintre pacienţii cu PTI [11,19,29], subliniind limitările testelor disponibile până în prezent și care să
sugereze că alte mecanisme sunt implicate. Autoanticorpii se pot lega şi de glicosfingolipide sau
cardiolipină. Anticorpii antifosfolipidici au fost identificaţi în 69 de cazuri din 149 de bolnavi (adulţi si copii)
cu PTI, însă nu par a juca nici un rol în patogenia bolii (Stasi R) [8,28].
 Dacă prezenţa autoanticorpilor este bine documentată, în schimb, factorii care determină răspunsul
imun anormal nu sunt elucidaţi. Prin corelaţie cu mecanismul imun, care ar determina apariţia tipului 1 de
diabet zaharat, s-a postulat ideea ca un virus cu antigene asemănătoare antigenelor proprii plachetare ar putea
iniţia fenomenul autoimun (Rand si colab.). [24] În anumite studii au fost evidenţiate anomalii funcţionale şi
fenotipice ale limfocitului T, care ar putea sta la baza dereglării imunologice. Aceste clone T reactive
anormale au fost detectate atât în plasmă, cât şi la nivel splenic la copii cu PTI cronic.
De asemenea, au fost semnalate niveluri serice crescute ale citokinelor proinflamatorii (IL-2, IL-1) şi
interferon gama şi niveluri serice scăzute, concomitent, a interleukinei-4 (Semple J si colab.). [27]

Prin metode radioizotopice cu indium 111 sau crom 51, s-a demonstrat că timpul de supravieţuire a
plachetelor în plasmă este redus la 2-3 zile sau chiar ore. Bolnavii cu trombocitopenie moderată sau uşoară
prezintă un timp de supravieţuire plachetară mai mare, comparativ cu trombocitopeniile severe, însă nu toate
studiile au remarcat o corelaţie între numărul de plachete şi timpul de supravieţuire în plasmă. Scurtarea
supravieţuirii plachetare apare, în majoritatea cazurilor, prin sechestrare splenică, însă în situaţii mai rare
sechestrarea se poate produce concomitent sau predominant în celulele reticuloendoteliale din ficat sau din
măduvă. Acest fenomen explică eşecul terapeutic al splenectomiei în PTI severă.

În formele severe, s-a demonstrat o creştere a nivelurilor serice ale factorului de creştere stimulator al
coloniilor de macrofage, cât şi o formare în exces de rozete plachete-macrofage în vitro, în culturi. În afara
mecanismului de distrucţie introsplenică a plachetelor, mediat de sistemul macrofagic, splina ar putea avea
un rol relativ important în producţia de anticorpi antiplachetari.

La copil, splenectomia are indicaţii foarte precise; acestea depind de lipsa de răspuns la tratamentul
adecvat (corticoterapie în pulsaţii i. v., terapie imunomodulatoare ciclică cu Imunoglobuline i. v. sau
administrarea de Imunoglobuline anti-D) timp de 6 luni cât şi vârsta de peste 5 ani.

Temporizarea splenectomiei la copilul mic sau la copiii asimptomatici sau cu manifestări hemoragice
minore chiar în prezenţa unui număr scăzut de trombocite, se datorează riscului de sepsis post splenectomie
cu microorganisme incapsulate precum şi a posibilităţii remisiunii bolii chiar după ani de zile de la
diagnostic.

Indicaţia şi momentul splenectomiei la copil cu PTI cronic sunt influenţate de doi factori:
- observaţiile clinice anterioare au descris posibilitatea remisiunii spontane, care poate să apară la
1/3 din copiii care nu au prezentat remisiune completă la 6 luni de la diagnostic ( Blanchette et
Carcao),
- riscul infecţiilor severe post splenectomie în special sub vârsta de 5 ani.

III.2. OBIECTIVE STUDIULUI

Obiectivele studiului actual sunt:

 Evaluarea eficacitatii tratamentului şi a splenectomiei la pacientii cu PTI cronică si /sau

refractară, pe lotulurile studiate: lotul 1 ian. 1990 – dec. 2000 şi lotul II ian.2001 – dec.2008

 Definirea unor factori predictivi care pot fi corelaţi cu eficienţa splenectomiei în PTI cronic şi
al momentului optim pentru splenectomie.
 Obiective secundare în PTI cronic:

 Prelucrarea datelor anamnestice

 Analiza impactului, incidenţei şi a numărului de trombocite în timpul hemoragiilor în PTI

cronic

 Studiu particular < 2 ani vârstă şi / sau PTI neonatală

 Studiu particular la fete > 10 ani vârstă.

III.3. MATERIAL ŞI METODĂ

Studiul actual este un studiu de tip analitic, descriptiv şi retrospectiv, care se derulează pe
parcursul a 18 ani, din ianuarie 1990 până în decembrie 2008, în regiunea Moldova, Romania.

Unitatea, ca sursă a informaţiei studiului, este reprezentată de copilul cu purpura trombocitopenică

idiopatică cronică şi copii splenectomizaţi.
Populaţia / loturile studiate cuprinde un număr de 50 copii internaţi, diagnosticaţi cu PTI, trataţi şi
care se află în evidenţa Departamentului de Hemato-Oncopediatrie, din cadrul Spitalului Clinic Universitar
de Pediatrie „Sf. Maria” Iaşi.

Selectia pacientilor:

Subiecţii studiului de faţă se clasifică în două loturi:

1. perioada ianuarie 1990 – decembrie 2000 = 19 subiecţi
2. perioada ianuarie 2001 – decembrie 2008 = 31 subiecţi

Metode

 Datele anamnestice referitoare la istoricul bolii şi antecedente heredocolaterale

 Parametrii clinico-biologici principali
1. Numărul de plachete ( parametru biologic principal)

2. Gravitatea simptomatologiei hemoragice ( “ + ‘ uşoară, “ ++ “ medie, “ +++ “ gravă)

3. Tipul sangerarii : sângerări cutanate ( peteşii, echimoze), sângerări mucoase, sângerări viscerale (
retiniene, intracraniene, gastrointestinale, meno-metroragii)

4. Parametrii biologici complementari:

 timpul de sângerare
 leucocite, eozinofile ( mm3 )
 aspectul medulogramei
 variaţiile hemoglobinei
 control biologic obligatoriu pentru: anticorpi antinucleari, celule lupice
  control biologic obligatoriu anual pentru teste virale, Ac anti VHC, Ag HBs, Ac anti
HIV
 investigaţii complementare obligatorii înaintea deciziei momentului splenectomiei:
ecchografie splenică (măsurarea diametrelor), scintigrafie splenică cu analiza
rapoartelor de sechestraţie patologică a trombocitelor, în special a raportulu splină /
ficat ( normal 1), splină / cord ( normal 1).
 Efecte secundare terapeutice: raport cost / beneficiu.

Indicaţia splenectomiei atât la pacienţii cu PTI cronic din lotul I cât şi la cei din lotul II a fost decisă
în cazul de:
- corticodependenţă sau absenţa răspunsului clinic şi trombocitar la corticosteroizi şi / sau alte
tratamente asociate
- vârsta pacientului peste 5 ani.

La pacienţii splenectomizaţi au fost analizaţi următorii parametri:

 vârsta şi numărul trombocitelor în momentul diagnosticului PTI
 tratamentul înainte de splenectomie
 vârsta şi numărul de trombocite în momentul splenectomiei
 intervalul dintre diagnostic şi intervenţia chirurgicală
 prezenţa splinelor accesorii intraoperator şi scintigrafia splenică
 evoluţia trombocitelor postoperator
 complicaţii postoperatorii

Într-o primă concepţie, statistica echivala cu descrierea statului, expunerea situaţiei geografice,
economice şi politice. Acest gen de statistică a fost cultivat mai întâi de italieni. Încă din sec. XIII - XIV în
Republica Veneţia se elaborau diferite rapoarte care conţineau informaţii privitoare la partenerii săi
comerciali şi au fost utilizate în politica comercială oficială.
Curentul "descrierea statului" a atins apogeul în sec. XVII- XVII când, în Germania, s-a constituit o
adevărată şcoală cunoscută sub denumirea de şcoala descriptivă germană.
Descrierea statului a devenit disciplină de predare acadamică, încadrată într-un sistem construit după
norme teoretice şi practice, care s-au elaborat şi dezvoltat în univerăităţile germane. Noua disciplină
(Staatskunde), a primit numele de statistică (Statistik).
Pe vremea constituirii statisticii ca disciplină descriptivă a statului, se năştea în Anglia, în
afara universităţilor, o statistică cunoscută sub numele de aritmetica politică, a cărui scop era: analiza datelor
de observaţie prin procedee matematice, desprinderea regularităţilor în fenomenul social şi chiar formularea
de previziuni.
Statistica descriptivă se ocupă de prezentarea, clasificarea şi sintetizarea datelor de observaţie.
Aceasta concentrează informaţia existentă în datele respective cu ajutorul anumitor indicatori statistici care,
în fond, sunt nişte numere ce exprimă caracteristici sau tendinţe ale fenomenului studiat.
Statistica analitică foloseşte metode matematice (teoria probabilităţilor) pentru extragerea şi prelucrea
informaţiei statistice; în multe cazuri aceste metode pun în evidenţă legităţi statistice.
În cercetările moderne se porneşte de la ipoteze statistice asupra fenomenului sau procesului observat,
consecinţele lor logic deduse se compară apoi cu datele disponibile şi dacă sunt în concordanţă, ipotezele
sunt justificate, cel puţin până la noi observaţii mai riguroase.
În studiul actual au fost utilizate metode de analiză descrptivă ( analiza frecvenţelor, identificarea
tendinţei centrale, dispersiei şi distribuţiei scorurilor, proporţia de varianţă, coeficientul de corelaţie) şi
analiză inferenţială ( prag de semnificaţie, indici de corespondenţă).
Testele utilizate pentru corelaţii şi influenţe sunt: Analiza corelaţională (corelaţii Pearson şi
Spearman), Testul χ2 de asociere sau independenţă pentru analiza datelor categoriale, testul Mann-Whitney
pentru compararea de eşantioane independente, ca test neparametric, datorită faptului că eşantioanele sunt in
general mici. Deasemenea, majoritatea testelor aplicate au fost insoţite şi de reprezentarea grafică a analizelor
statistice efectuate.
 Analizele au fost efectuate pentru ambele loturi sau pentru eşantioane selectate funcţie de obiectivul
urmărit.

III.4. CARACTERIZAREA LOTURILOR

III.4.6. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE STATUSUL CLINIC INIŢIAL ÎNTRE CATEGORIA DE

VÂRSTĂ, SÂNGERĂRI ŞI SPLENOMEGALIE

III.4.6.a. - categoria de vârstă şi sângerari cutanate, mucoase, visceral

Pe lotul de pacienţi din perioada 1990-2000, folosindu-se testul chi-pătrat pentru date cu caracter
nominal observăm că, din totalul de 19 pacienţi internaţi cu PTI cronic 5 nu au prezentat sângerări cutanate (
2 cazuri sub 5 ani, 3 cazuri între 5 şi 10 ani ), cu peteşii la nivelul membrelor superioare a fost doar un
pacient cu vârsta intre 10 şi 15 ani, 13 cazuri cu prezenţa de peteşii şi echimoze generalizate ( un caz sub 5
ani, 9 cazuri între 5 şi 10 ani, 3 cazuri între 10 şi 15 ani ).
Pe acelaşi lot de pacienţi la variabilele categorie de vârstă şi sângerări mucoase, tabloul clinic se
prezintă astfel: din 19 copii internaţi 10 nu au prezentat sângerări ale mucoaselor ( 2 copii sub 5 ani, 7 copii
între 5 şi 10 ani, un copil între 10 şi 15 ani), 3 copii au prezentat epistaxis la internare ( 2 copii între 5 şi 10
ani, un copil între 10 şi 15 ani), 5 cazuri au prezentat gingivoragii ( un copil sub 5 ani, 2 copii între 5 şi 10
ani, 2 copii între 10 şi 15 ani), un caz cu alte hemoragii orofaringiene ( un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani).
Pentru variabilele categorie de vârstă şi sângerări viscerale pe lotul de pacienţi 1990 – 2000 niciun
caz nu a prezentat la internare sau pe parcursul spitalizării sângerări viscerale.
Pe lotul de pacienţi din perioada 2001-2008, folosindu-se acelaşi test chi-pătrat pentru date cu
caracter nominal, observăm că din totalul de 31 de pacienţi internaţi cu PTI cronic 6 nu au prezentat sângerări
cutanate ( un caz sub 5 ani, un caz între 5 şi 10 ani, 2 cazuri între 10 şi 15 ani , şi 2 cazuri peste 15 ani),
echimoze membre inferioare 2 cazuri ( 2 cazuri între 5 şi 10 ani), 18 cazuri cu prezenţa de peteşii şi
echimoze generalizate ( 5 cazuri sub 5 ani, 6 cazuri între 5 şi 10 ani, 6 cazuri între 10 şi 15 ani, un caz cu
vârsta mai mare de 15 ani), şi 5 cazuri cu peteşii şi echimoze la membrele inferioare ( un caz sub 5 ani, un
caz între 5 şi 10 ani, 3 cazuri între 10 şi 15 ani).
Pe acelaşi lot de pacienţi, la variabilele “categorie de vârstă” şi “sângerări mucoase”, tabloul clinic
se prezintă astfel: din 31 de copii internaţi 18 nu au prezentat sângerări ale mucoaselor ( 3 copii sub 5 ani, 4
copii între 5 şi 10 ani, 9 copii între 10 şi 15 ani, 2 copii cu vârsta mai mare de 15 ani), 5 copii au prezentat
epistaxis la internare ( un copil sub 5 ani, 3 copii între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani ), un
caz a prezentat gingivoragii acesta fiind un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani, 4 cazuri cu alte hemoragii
orofaringiene ( 2 copii sub 5 ani şi 2 copii între 5 şi 10 ani), trei copii cu hematurie (un copil cu vârsta sub 5
ani, un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu vârsta peste 15 ani).
Din punct de vedere al variabilelor “categorie de vârstă” şi “sângerări viscerale” a pacienţilor cu
PTI cronic internaţi în perioada 2001 – 2008, statistic se observă că din cei 31 de pacienţi, un număr de 30
de copii nu au prezentat sângerări viscerale şi doar unul a prezentat metroragii, pacient cu vârsta 10 şi 15 ani.

III.4.6.b. – categoria de vârstă şi splenomegalie

Statusul clinic iniţial scoate în evidenţă faptul că, din cei 19 pacienţi diagnosticaţi cu PTI cronic în
perioada 1990 - 2000 într-un singur caz s-a constat la prima internare existenţa hipersplenismului, la un copil
cu vârsta între 5 şi 10 ani. La ceilalţi pacienţi, indiferent de vârstă, s-a constatat că dimensiunile clinice ale
splinei au fost în limite normale.
În lotul de pacienţi din perioada 2001 – 2008, diagnosticaţi cu PTI cronic, se observă că 5 cazuri din
totalul de 31 de pacienţi prezintă hipersplenism la prima internare, cazurile sunt: un copil cu vârsta sub 5 ani,
un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani, un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 2 adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.
Restul lotului a prezentat dimensiuni clinice normale ale splinei la prima internare.
 III.4.7. DISTRIBUŢIE FUNCŢIE DE STATUSUL PARACLINIC INIŢIAL

Analiza statistică descriptivă pentru variabila “trombocite la internare” la diagnostic , pentru întreg
lotul 1990 – 2000 , a relevat o valoare medie de 22105 /mm3 , cu mediana de 16000 / mm3, valoarea cea mai
frecventă a trombocitelor a fost de 1000 / mm 3, valoarea minimă a fost de 1000 / mm 3 iar cea maximă a fost
de 72000 / mm3. Distribuţia scorurilor a fost unimodală, prezintă asimetrie de stânga, curba înclinată spre
dreapta, spre valorile mai mari ale variabilei “trombocite la internare” iar dispersia acestora a fost în jurul
mediei.
Ţinând cont de vârsta pacienţilor se contată că la un număr de 7 pacienţi valoarea trombocitelor la
internare a fost mai mare de 20000 / mm3 , respectiv un copil sub 5 ani, 4 copii între 5 şi 10 ani, 2 copii între
10 şi 15 ani. Cu trombocite la internare în intervalul valoric de 10000 – 20000 / mm3 se observă că 5 copii au
vârsta între 5 şi 10 ani. Subiecţi ai căror valoare a trombocitelor au fost sub 10000 / mm 3 au fost categorisiţi
astfel: 2 copii sub vârsta de 5 ani, 3 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani şi 2 copii cu vârste între 10 şi 15
ani.
Analiza statistică descriptivă pentru variabila “trombocite la internare” la diagnostic , pentru întreg
lotul 2001 – 2008 , a relevat o valoare medie de 20645 /mm3 , cu mediana de 9000 / mm3, valoarea cea mai
frecventă a trombocitelor a fost de 1000 / mm 3, valoarea minimă a fost de 0 / mm 3 iar cea maximă a fost de
88000 / mm3. Distribuţia scorurilor este unimodală, asimetrie de stînga,curba înclinată spre dreapta spre
valorile mai mari ale vârstei iar dispersia acestora a fost în jurul mediei.
Pe lotul cuprins între anii 2001 – 2008 , în funcţie de vârsta pacienţilor se contată că la un număr de 9
pacienţi valoarea trombocitelor la internare a fost mai mare de 20000 / mm 3 , respectiv 3 copii sub 5 ani, 3
copii între 5 şi 10 ani, 2 copii între 10 şi 15 ani şi un caz mai mare de 15 ani. Cu trombocite la internare în
intervalul valoric de 10000 – 20000 / mm3 se observă că un copil are vârsta sub 5 ani, 2 copii au între 5 şi
10 ani, 3 copii sunt între 10 şi 15 ani.
Subiecţi ai căror valoare a trombocitelor au fost sub 10000 / mm3 au fost categorisiţi astfel: 3 copii
sub vârsta de 5 ani, 5 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani, 6 copii cu vârste între 10 şi 15 ani şi 2 copii cu
vârsta peste 15 ani.
În ce priveşte categoriile “ vârstă” şi “ hemoglobina la internare” observăm că un număr de 5 de
cazuri diagnosticate au prezentat o valoare a hemoglobinei între 7,1 - 10 g/dl diferenţiată pe vârsta în ani
astfel: 2 copii sub 5 ani, 2 copii între 5 şi 10 ani, un copil între 10 şi 15 ani.
Un număr de 9 cazuri au prezentat la prima internare o valoare a hemoglobinei mai mare de 10 g/dl
reprezentată astfel: 7 cazuri între 5 şi 10 ani, 2 cazuri între 10 şi 15 ani.
Pentru valori de 5,1 -7 g/dl ale hemoglobinei la internare au fost înregistrate 4 cazuri din care 3 copii
cu vârsta între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Cu valoarea hemoglobinei mai mică de 5 g/ dl la prima internare s-a găsit un singur caz la un copil cu
vârsta sub 5 ani.
Pentru lotul de pacienţi din perioada 2001 – 2008 distribuţia valorilor hemoglobinei la internare în
funcţie de vârsta pacienţilor se prezintă astfel: în 10 cazuri valoarea hemoglobinei la internare este mai mare
de 10 g /dl respectiv 3 copii cu vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 7 copii cu vârsta între 10
şi 15 ani şi 2 copii cu vârsta mai mare de 15 ani.
Un număr de 15 de cazuri diagnosticate au prezentat o valoare a hemoglobinei la internare cuprinsă
între 7,1 – 10 g/dl respectiv 2 copii cu vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 7 copii cu vârsta
între 10 şi 15 ani şi 2 copii cu vârsta peste 15 ani.
Doar 5 cazuri diagnosticate au avut o valoare a hemoglobinei la internare între 5,1 şi 7 g/dl, 2 copii
cu vârsta sub 5 ani, 2 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Menţionăm faptul că din analiza statistică a datelor se observă că în acest lot de pacienţi un singur
caz cu vârsta între 10 şi 15 ani a avut valoarea hemoglobinei la internare mai mică de 5 g/dl.
 III.4.8. DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE CATEGORIA “VÂRSTĂ” ŞI CATEGORIA “PUNCŢIE
MEDULARĂ”

În funcţie de vârsta pacienţilor şi de rezulatele puncţiei medulare distribuţia se prezintă astfel: în 2

cazuri s-a înregistrat o megacariopoeză scăzută slab plachetogenă, defalcată pe un copil cu vârstă sub 5 ani şi
un copil cu vârstă între 5 şi 10 ani.
Un singur caz în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa plasmocitozei, măduvă slab
plachetogenă atribuită unui copil cu vârsta între 5 şi 10 ani.
Un număr de 3 cazuri, respectiv copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, prezintă ca rezultat al
puncţiei medulare plasmocitoză, megacariopoeză scăzuta, slab plachetogenă.
Se mai înregistrează un caz în care rezultatul puncţiei medulare scoate în evidenţă megacariopoeză
scăzută si eozinofilie, la un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani; şi un caz în care rezultatul puncţiei medulare
arată plasmocitoză, măduvă slab plachetogenă atribuită unui copil cu vârsta între 5 şi 10 ani.
În 12 de cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător.
În funcţie de sexul pacienţilor şi de rezulatele puncţiei medulare distribuţia se prezintă astfel: în 2
cazuri s-a înregistrat o megacariopoeză scăzută slab plachetogenă defalcată pe 2 copii de sex feminin.
Un singur pacient a prezentat ca rezultat al puncţiei medulare megacariopoeză scăzută, eozinofiliede
sex masculine.
Tot un singur caz, în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa plasmocitozei, măduvă slab
plachetogenă, este al unui copil de sex feminin.
Un număr de 3 cazuri, toţi copii de sex femini, prezintă ca rezultat al puncţiei medulare
plasmocitoză, megacariopoeză scăzuta, slab plachetogenă.
În 12 de cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător, din
care 7 copii de sex masculin şi 5 de sex feminin.
Pe lotul de pacienţi internaţi în perioada 2001 – 2008 avem următoarea distribuţie pentru variabilele
“vârstă” şi “ puncţie medulară”: un număr de 3 cazuri a avut drept rezultat al puncţiei medulare
megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, un copil cu vârsta sub 5 ani, şi 2 copii cu vârsta cuprinsă între 5
şi 10 ani.
Într- un număr de 14 cazuri rezultatul puncţiei medulare a fost megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă respective 3 copii cu vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10
ani, 5 copii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani şi doi copii cu vârsta peste 15 ani.
Într-un singur caz s-a observat plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, iar acesta
avea vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani.
Două cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa megacariopoezei scăzute şi
eozinofilie, le-au prezentat 2 copii cu vîrsta între 10 şi 15 ani.
Cu rezultat al puncţiei medulare plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă a fost
înregistrat un caz la un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani.
În 11 cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător.
Pe lotul de pacienţi internaţi în perioada 2001 – 2008 avem următoarea distribuţie pentru variabilele
“vârstă” şi “ puncţie medulară”: un număr de 3 cazuri au avut drept rezultat al puncţiei medulare
megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă, toţi copii de sex masculin.
Într- un număr de 14 cazuri rezultatul puncţiei medulare a fost megacariopoeză scăzută, avorturi
intramedulare, slab plachetogenă, respectiv 9 de sex masculin şi 5 de sex feminin.
Un singur caz în care s-a observat plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă la un
copil de sex masculin.
Două cazuri în care rezultatul puncţiei medulare a arătat prezenţa megacariopoezei scăzute şi
eozinofilie, le-au prezentat un copil de sex masculin şi un copil de sex feminin.
În 11 cazuri rezultatul puncţiei medulare nu se cunoaşte din motive independente de cercetător din
care 6 copii de sex masculin şi 5 copii de sex feminin.
III.4.9. DISTRIBUŢIA FUNCŢIE DE CATEGORIA “VÂRSTĂ” , CATEGORIA “SEX” ŞI
CATEGORIA “DEBUT TRATAMENT ”

Din punct de vedere al medicaţiei primită la debutul tratamentului au fost analizate cele trei tipuri de
tratament administrat respectiv tratament cortizonic, tratament cu imunoglobuline şi tratament cu factor anti-
Rh (antiD) în funcţie de vârsta pacienţilor şi sexul acestora.
Pe lotul de pacienţi din perioada 1990 – 2000, unui număr de 9 cazuri i-au fost administrate la
debutul tratamentului prednison, respectiv au primit tratamentul 2 copii cu vârsta sub 5 ani, 6 copii cu vârsta
între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Unui număr de 10 cazuri li s-au fost administrat la debutul tratamentului solumedrol din care un copil
sub 5 ani, 6 copii între 5 şi 10 ani şi 3 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani.
Din punct de vedere al variabilei sex se observă că 3 băieţi şi 6 fete au primit prednison la debutul
tratamentului cortizonic; iar solumedrol au primit cinci băieţi şi trei fete.
În ce priveşte debutul tratamentului cu imunoglobulină şi vârsta pacienţilor nou diagnosticaţi cu PTI
cronic se observă că din 19 cazuri înregistrate în perioada 1990 – 2000 doar 2 pacienţi au primit
imunoglobulină la debutul tratamentului, un copil cu vârsta sub 5 ani şi un copil cu vârsta între 5 şi 10 ani.
Pe variabila “ sex “ al pacienţilor internaţi cu PTI cronic şi al căror tratament a debutat cu
administrare de imunoglobuline observăm că doar un număr de 2 pacienţi au beneficiat de această medicaţi,
amândoi fiind de sex feminin.
Observăm că nici un pacient internat în perioada 1990 – 2000 cu PTI cronic nu a primit ca medicaţie
primară factor antiD, indiferent de vârstă şi implicit indiferent de sex.
Pe lotul de pacienţi din perioada 2001 – 2008 internaţi cu diagnosticul de PTI cronic, distribuţia
tratamentului cortizonic ca primă linie de tratament funcţie de vârsta pacienţilor se prezintă astfel: 16 pacienţi
au primit solumedrol respectiv 3 copii sub 5 ani, 6 copii între 5 şi 10 ani, 5 copii între 10 şi 15 ani şi doi tineri
peste 15 ani. Un număr de 7 pacienţi au primit ca primă linie de tratament prednison, 2 copii sub 5 ani, 2
copii între 5 şi 10 ani şi 3 copii între 10 şi 15 ani.
Din acelaşi lot un număr de 7 pacienţi au primit dexametazonă, din care un copil sub 5 ani, 2 copii
între 5 şi 10 ani, 3 copii între 10 şi 15 ani şi un tânăr cu vârsta mai mare de 15 ani.
Unui singur pacient nu s-a administrat tratament cortizonic, pacient cu vârsta sub 5 ani.
Din punct de vedere al variabilei sex se observă că 3 băieţi şi 4 fete au primit prednison la debutul
tratamentului cortizonic; solumedrol au primit un număr de 11 băieţi şi 5 fete; dexametazonă au primit 5
băieţi şi 2 fete; iar pacientul care nu a primit tratament cortizonic la începutul tratamentului a fost de sex
masculin.
În ceea ce priveşte debutul tratamentului cu imunoglobulină şi vârsta pacienţilor diagnosticaţi cu PTI
cronic, se observă că din 31 cazuri înregistrate în perioada 2001 – 2008 doar 11 pacienţi au primit
imunoglobulină la debutul tratamentului, 2 dintre aceştia cu vârsta sub 5 ani, 5 copii au vârsta între 5 şi 10
ani, 3 copii au vârsta între 10 şi 15 ani şi un tânăr cu vârsta peste 15 ani.
Pe variabila “ sex “ al pacienţilor internaţi cu PTI cronic şi al căror tratament a debutat cu
administrare de imunoglobuline observăm că doar un număr de 11 pacienţi au beneficiat de această
medicaţie, 7 dintre ei fiind băieţi şi 4 fete. Observăm că în perioada 2001 – 2008 cu PTI cronic au primit ca
medicaţie primară factor antiD, un număr de 4 pacienţi distribuiţi astfel câte un copil pentru fiecare categorie
de vârstă. Se poate vedea că cei patru copii care au primit factor anti-Rh au fost toţi de sex masculin.
 III.5 REZULTATELE STUDIULUI

CORELAŢII CLINICO – BIOLOGICE ŞI EVOLUTIVE

III.5.2. ANALIZA FUNCŢIE DE TABLOUL CLINIC

III.5.2.a. – prezenţa sângerărilor

Analiza statistică scoate în evidenţă faptul că în funcţie de sexul pacienţilor nu există diferenţe
semnificative statistic între băieţi şi fete în ce priveşte frecvenţa şi intensitatea sângerărilor cutanate. Acest
aspect se observă din rezultatele statistice unde pragul statistic p> 0,05, iar media rangurilor este de 26,36
pentru sexul masculin şi 24,41 pentru sexul feminin.
Din punct de vedere al prezenţei sângerărilor mucoasei observăm faptul că între pacienţii de sex
masculin şi cei de sex feminin nu există diferenţe semnificative. Acest aspect se observă în tabelul statistic de
mai jos unde valoarea lui p este mai mare de 0,05 ( p= 0,411 ).
În ceea ce priveşte sângerările viscerale s-a înregistrat un singur episod din cadrul acestora reprezentat de
metroragie în cazul unei paciente din cadrul acestui lot diagnosticat cu PTI cronic în perioada 1990 – 2008.
Nici un caz de hemoragie intra-craniană nu s-a decelat în evoluţia PTI cronic şi nici unul din cele două loturi.
La cazurile la care s – a efectuat ca şi examen „fund de ochi” nu s –au evidenţiat prezenţa de
hemoragii retiniene care să se soldeze ulterior cu hematom intra-cranian ( lot I din 19 cazuri doar în 2 cazuri
s –au efectuat examenul FO şi care s – a dovedit a fi normal; lot II din 31 cazuri 17 cazuri nu au efectuat
acest examen iar în 14 cazuri – 11 cazuri de sex masculin şi 3 cazuri de sex feminin examenul a fost normal.

III.5.2.b. – prezenţa splenomegaliei

Din punct de vedere al prezenţei splenomegaliei la pacienţii diagnosticaţi cu PTI cronic în perioada
ianuarie 1990 – decembrie 2008 observăm că nu există diferenţe semnificative între băieţi şi fete, valoarea lui
p fiind egală cu 0,882 ( p > 0,05). Acest aspect se observă cu uşurinţă în tabelele care urmează. În privinţa
prezenţei “splenomegaliei” la pacienţii diagnosticaţi cu PTI cronic în perioada 1990 – 2008, observăm că 44
de pacienţi nu au prezentat hipersplenism şi doar 6 cazuri au prezentat modificări ale acesteia.

III.5.3. ANALIZA FUNCŢIE DE TABLOUL BIOLOGIC

III.5.3.a. – timp de sângerare

Analiza statistică pe lotul de pacienţi din perioada 1990 – 2000 relevă faptul că din totalul de 19
cazuri, într - un număr de 15 cazuri nu se cunosc valorile timpilor de sângerare 6 cazuri de sex masculin şi 9
cazuri sex feminin, un caz în care valoarea timpului a prezentat valori normale caz de sex masculin, în 2
cazuri valoarea timpului s – a încadrat în intervalul de 4 – 6 minute 2 cazuri de sex feminin, iar un caz în
care valoarea timpului de sângerare a depăşit şase minute un caz de sex masculin.
Se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin
din punct de vedere al timpilor de sângerare, pragul de semnificaţie statistic este egal cu 0,237 (p >0,05).
Pe lotul de pacienţi cuprins în perioada 2001 – 2008 se observă că din totalul de 31 cazuri într – un
număr de 19 nu se cunoaşte valoarea timpului de sângerare 13 cazuri de sex masculin şi 6 de sex feminin, în
8 cazuri această valoare a prezentat indici normali 5 cazuri de sex masculin şi 3 de sex feminin, 3 cazuri
valoarea timpului de sângerare a fost între 4 – 6 minute 2 cazuri de sex feminin şi un caz de sex masculine şi
un caz în care timpul de sângerare a fost mai mare de şase minute caz de sex masculin.
În funcţie de sexul pacienţilor se constată că între fete şi băieţi nu au existat diferenţe semnificative
valoarea pragului de semnificaţie statistic p este mai mare de 0,05 , respective p egal cu 0,580.
Pe variabila „categorie de vârstă” şi variabila „timp de sângerare” pe lotul cuprins între 1990 –
2000 , tabloul paraclinic se prezintă astfel: la 15 pacienţi nu se cunoaşte timpul de sângerare din care 3
cazuri sub 5 ani, 9 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 3 cazuri cu vârsta între 10 şi 15 ani; un caz a prezentat
valori ale timpului de sângerare normal cu vârsta între 5 şi 10 ani; un caz a avut valoarea timpului de
sângerare peste 6 minute cu vârsta între 5 şi 10 ani; 2 cazuri au înregistrat valoarea timpului de sângerare în
intervalul 4 – 6 minute un caz între 5 şi 10 ani şi un caz între 10 şi 15 ani. Nu au existat diferenţe
semnificative între categoriile de vârstă analizate statistic din punct de vedere al timpilor de sângerare, aspect
scos în evidenţă de valoarea pragului de semnificaţie p care este egal cu 0,541.
Între variabilele „categorie de vârstă” şi „timp de sângerare” pe lotul cuprins între 2001 – 2008 ,
tabloul paraclinic se prezintă astfel: la 19 pacienţi nu se cunoaşte timpul de sângerare din care 4 de cazuri
sub 5 ani, 5 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 10 cazuri cu vârsta între 10 şi 15 ani; 8 cazuri au prezentat
valori ale timpului de sângerare normal astfel un caz cu vârsta sub 5 ani, 2 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani,
un caz cu vârsta între 10 şi 15 ani; 3 cazuri au înregistrat valoarea timpului de sângerare în intervalul 4 – 6
minute un caz sub 5 ani, un caz între 5 şi 10 ani, un caz peste 15 ani şi un caz a avut valoarea timpului de
sângerare peste 6 minute un caz sub vârsta de 5 ani.
Nu au existat diferenţe semnificative între categoriile de vârstă analizate statistic din punct de vedere
al timpului de sângerare aspect scos în evidenţă valoarea pragului de semnificaţie p care este egal cu 0,782.

Pe întreg lotul de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 nu există diferenţe semnificative statistic
între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele „ timp de sângerare” şi „
categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „ timp de sângerare” pragul de semnificaţie p este
egal cu 0,953, iar în cazul variabilei „ categorie de trombocite la internare” aceste prag este egal cu 0.337, în
ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.

III.5.3.b. – celule albe

În cadrul lotului 1990 – 2000 analiza descriptivă a variabilei „ celule albe la internare” ne arată
faptul că distribuţia acestora este unimodală, înclinată spre dreapta, respectiv spre valorile mai mari, dispersia
fiind în jurul medianei. Cele descrise mai sus se observă cu uşurinţă în tabelul următor unde media este de
7589 / mm3, mediana are o valoare de 6400 / mm3, valoarea cea mai frecventă a fost de 4900 / mm 3 ,
valoarea minimă a fost de 2900 / mm3, iar cea maximă de 15400 / mm3. Analiza statistică descriptivă pentru
variabila “celule albe la internare” pentru întreg lotul 2001 – 2008, a relevat o valoare medie de 8574
/mm3, cu mediana de 6900 / mm3, valoarea cea mai frecventă a celulelor albe a fost de 5200 / mm 3, valoarea
minimă a fost de 2600 / mm3 iar cea maximă a fost de 17200 / mm 3. Distribuţia scorurilor a fost unimodală,
înclinată asimetric spre dreapta, spre valorile mai mari ale variabilei “celule albe la internare” iar dispersia
acestora a fost mică în jurul medianei.
Studiul întregului lot de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 ne arată că nu există diferenţe
semnificative statistic între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele „ celule
albe la internare” şi „ categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „ celule albe la internare”
pragul de semnificaţie p este egal cu 0,494, iar în cazul variabilei „ categorie de trombocite la internare”
aceste prag este egal cu 0,337, în ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.

III.5.3.c. – eozinofile

Funcţie de parametrul „eozinofile” şi de variabila „sex” a pacienţilor diagnosticaţi cu PTI cronic în

perioada 1990 – 2000, se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex masculin şi cei de
sex feminin, pragul de semnificaţie statistică este egal cu 0,204.
Din punct de vedere al distribuţiei acestui parametru în funcţie de sex se constată că 5 pacienţi de gen
masculin au eozinofilele mai mari de 2% şi doar 2 pacienţi de sex feminin; 2 pacienţi de sex feminin
prezintă valoarea eozinofilelor în intervalul 1 – 2 %, un băiat şi 3 fete au prezentat valoarea de 0 %, iar la 2
cazuri masculine şi 4 cazuri feminine nu se cunosc valorile eozinofilelor.
Prezenţa „eozinofilelor” în funcţie de variabile „categoria de vârstă” se prezintă astfel: în 6 cazuri nu
se cunoaşte valoarea eozinofilelor din acestea 2 cazuri sunt copii mai mici de 5 ani, 3 cazuri copii cu vârsta
între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani; în 4 cazuri valoarea eozinofilelor este 0 respectiv 4
copii între 5 şi 10 ani; 2 copii au prezentat valori ale eozinofilelor între 1 – 2 % din care un caz cu vârsta mai
mică de 5 ani şi un caz cu vârsta între 5 şi 10 ani; un număr de 7 pacienţi au prezentat valori ale eozinofilelor
mai mari de 2% , din aceştia 4 au avut între 5 şi 10 ani şi 3 pacienţi au avut între 10 şi 15 ani.
Se observă că nu existe diferenţe semnificative statistic între pacienţi, pe categoriile de vârstă avute
în vedere în desfăşurarea analizei şi valorile eozinofilelor rezultate în urma analizelor de laborator efectuate
la internare.
Tot în funcţie de parametrul „eozinofile” şi de variabila „sex” a pacienţilor diagnosticaţi cu PTI
cronic în perioada 2001 – 2008, se observă că nu există diferenţe semnificative între pacienţii de sex
masculin şi cei de sex feminin, pragul de semnificaţie statistică este egal cu 0,520.
Din punct de vedere al distribuţiei acestui parametru în funcţie de „sex” se constată că 5 pacienţi de
gen masculin au eozinofilele mai mari de 2% şi doar 2 pacienţi de sex feminin; 6 pacienţi de sex masculin
prezintă valoarea eozinofilelor în intervalul 1 – 2 % , aceeaşi valoare fiind prezentă la 2 pacienţi de sex
feminin, un număr de 5 băieţi şi 2 fete au prezentat valoarea de 0 %, iar la 4 cazuri masculine şi 5 cazuri
feminine nu se cunosc valorile eozinofilelor.
Continuând studiul, prezenţa „eozinofilelor” în funcţie de „categoria de vârstă” se prezintă astfel: în 9
cazuri nu se cunosc valorile eozinofilelor din acestea 4 cazuri copii cu vârsta între 5 şi 10 ani, 4 cazuri copii
au vârsta între 10 şi 15 ani şi un caz cu vârsta peste 15 ani; în 7 cazuri valoarea eozinofilelor este 0 respectiv
2 copii cu vârsta sub 5 ani, 2 copii între 5 şi 10 ani, 2 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu vârsta
peste 15 ani; 8 copii au prezentat valori ale eozinofilelor între 1 – 2 % din care 4 cazuri cu vârsta mai mică de
5 ani, 2 cazuri cu vârsta între 5 şi 10 ani, 2 cazuri între 10 şi 15 ani; un număr de 7 pacienţi au prezentat
valori ale eozinofilelor mai mari de 2% , din aceştia un copil a avut vârsta sub 5 ani, 2 copii cu vârsta între 5
şi 10 ani, 3 copii au avut vârsta între 10 şi 15 ani şi un copil cu vârsta de peste 15 ani.
Se observă că nu existe diferenţe semnificative statistic între pacienţi, pe categoriile de vârstă avute
în vedere în desfăşurarea analizei şi valorile eozinofilelor rezultate în urma analizelor efectuate la internare
(p=0,598)
Evaluarea statistică a întregului lot de pacienţi internaţi în perioada 1990 – 2008 ne arată că nu există
diferenţe semnificative statistic între pacienţii de sex masculin şi cei de sex feminin, în ce privesc variabilele
„ eozinofile la internare” şi „ categorie de trombocite la internare”. În cazul variabilei „ eozinofile la
internare” pragul de semnificaţie p este egal cu 0,089, iar în cazul variabilei „ categorie de trombocite la
internare” aceste prag este egal cu 0.337, în ambele situaţii pragul de semnificaţie p depăşeşte valoarea 0,05.

III.5.3.d. – risc hemoragic

Tot aşa vom proceda şi la pacienţii diagnosticaţi cu PTI cronic în cadrul studiului de evaluare a
variabilei “risc hemoragic”. În cele ce urmează vom prezenta evenimentele hemoragice severe care s-au
definit prin prezenţa:
1. Hemoragie intra-craniană şi / sau retiniene asociate,
2. Epistaxis care a necesitat intervenţie chirurgicală ORL asociat cu tamponament repetat şi prelungit,
3. Hematurie importantă,
4. Sângerări gastrointestinale,
5. Alte sângerări cutanate şi mucoase asociate şi severe care au determinat o scădere în concentraţie a
Hb cu peste 2 gr/dl faţă de valoarea Hb bazale a pacientului.
 În cadrul evenimentelor clinice importante hemoragice:

- tipul de sângerare sever ( +++) cuprinde:

 hemoragii intra-craniene
 hemoragii retiniene
 meno / metroragii
 hemoragii gastrointestinale
 epistaxis masiv recidivant
 hematurie macroscopică

- tipul de sângerare moderat ( ++)

 hemoragii asociate
 hemoragii cutanate extensive

- tipul de sângerare uşor ( + )

 purpure cutanate
 peteşii
 echimoze

Astfel din punct de vedere al analizei statistice descriptive pe lotul de pacienţi cuprinşi în
perioada ianuarie 1990 – decembrie 2000 pentru variabilele „ severitatea sângerării” şi „sex” se pot observa
următoarele: din totalul de 19 pacienţi 4 copii de sex feminin dintre aceştia nu au prezentat nici un risc
hemoragic; 12 pacienţi au prezentat sângerări uşoare ( + ) 7 copii de sex masculin şi 5 de sex feminin; din
cadrul hemoragiilor moderate ( ++) se poate observa că din totalul de 3 pacienţi un pacient a fost de sex
masculin şi 2 de sex feminin; nu s- au înregistrat pacienţi care să prezinte hemoragii severe ( +++).
Nu există diferenţe semnificative statistic între băieţi şi fete din punct de vedere al severităţii
sângerării, pragul de semnificaţie statistic pentru genurile studiate fiind egal 0,116.
Cum se poate observa din tabelul de mai jos, din punct de vedere al variabilei „risc
hemoragic”moderat acesta a fost prezent la pacienţii ale căror număr al trombocitelor au fost sub 10000 /
mm3 ( un caz a prezentat sângerare orofaringiană ), cât şi valori ale trombocitelor mai mari de 20000 / mm 3
s-au înregistrat două cazuri de gingivoragii; chiar dacă numărul trombocitelor au fost sub 10000 / mm3 sau
cu valori cuprinse între 10000 – 20000 / mm3 sau cu valori de peste 20000 / mm3 severitatea sângerărilor a
fost uşoară ( peteşii, echimoze ) în 12 cazuri, iar în cazul a 4 pacienţi nu s-au semnalat sângerări.
Între cele două variabile nu există diferenţe semnificative, severitatea sângerării nu influenţează
categoria de trombocite la internare, pragul de semnificaţie statistic p egal cu 0,208 întărind afirmaţia
enunţată.
Între variabilele „ categorie trombocite la internare” şi „ severitatea sângerării” există
o legătură medie, dar care nu este semnificativă statistic, acest aspect bazându-se pe valoarea coeficientului
de corelaţie Pearson egală cu 0,256 şi pe pragul de semnificaţie p egal cu 0,289.
Continuând studiul variabilelor „ categorie de trombocite la internare” şi „ sex” se poate vedea o
legătură foarte slabă între acestea , fără valoare semnificativă statistic unde r = -0,248 şi p= 0,305, precum şi
între „ categoria de trombocite la internare” şi „ categoria de vârstă” cu r = 0,101 şi p = 0,680.
Corelaţia între variabilele „ severitatea sângerării” şi „ sex” chiar dacă este invers proporţională, r = -
0,474 este mare şi semnificativă din punct de vedere statistic întrucât p = 0,040, severitatea sângerării este
mai frecventă la sexul feminin şi mult mai gravă faţă de sexul masculin, aspect care s-a constatat şi anterior.
În ce priveşte legătura dintre „severitatea sângerării” şi „ categoria de vârstă” putem spune că cele două
variabile sunt independente şi nu se influenţează reciproc deoarece r = 0,421 iar p = 0,072.
Analizând statistic descriptiv lotul de pacienţi cuprinşi în perioada ianuarie 2001 –
decembrie 2008 pentru variabilele „ severitatea sângerării” şi „sex” se pot observa următoarele: din totalul
de 31 de pacienţi 4 dintre aceştia nu au prezentat nici un risc hemoragic din care 2 copii de sex masculin şi 2
copii de sex feminin; 16 pacienţi au prezentat sângerări uşoare ( + ) 10 copii de sex masculin şi 6 copii de
sex feminin; din cadrul hemoragiilor moderate ( ++) se poate observa că din totalul de 9 pacienţi 7 pacienţi
au fost de sex masculin şi 2 de sex feminin; dintre pacienţii care au prezentat hemoragii severe ( +++) s – au
identificat doar 2 copii câte unul din fiecare sex.
Nu există diferenţe semnificative statistic între băieţi şi fete din punct de vedere al severităţii
sângerării, pragul de semnificaţie statistic pentru genurile studiate fiind egal 0,736.
Din tabelul de mai jos se poate observa că „risc hemoragic” sever au prezentat pacienţii ale căror
număr al trombocitelor au fost sub 10000 / mm 3 ( un caz a prezentat hematurie, un caz de metroragie);
pentru riscul hemoragic moderat valorile trombocitelor au înregistrat valori sub 10000 / mm 3 un număr de 7
cazuri ( alte hemoragii orofaringiene), un caz ale căror valori trombocitare a fost între 10000 – 20000 / mm3
( gingivoragii), un caz cu gingivoragii şi epistaxis cu valori ale trombocitelor peste 20000 / mm 3; indifferent
de numărul trombocitelor chiar dacă acestea au fost sub 10000 / mm 3 sau cu valori cuprinse între 10000 –
20000 / mm3 sau cu valori de peste 20000 / mm3 severitatea sângerărilor a fost uşoară ( peteşii, echimoze )
în 16 cazuri, iar în cazul a 4 pacienţi nu s-au semnalat sângerări.
Se observă faptul că nu există diferenţe semnificative între variabila “severitatea sângerării” şi
“categoria de trombocite” , pragul de semnificaţie statistic fii mai mare de 0,05 ( p= 0,332).
Între variabilele „ categorie trombocite la internare” şi „ severitatea sângerării” există
o legătură foarte slabă, dar care nu este semnificativă statistic, acest aspect bazându-se pe valoarea
coeficientului de corelaţie Pearson egală cu 0,049 şi pe pragul de semnificaţie p egal cu 0,794.
Aceeaşi legătură foarte slabă se observă şi în cazul variabilelor „ categorie de trombocite la
internare” şi „ sex” unde r = 0,348 şi p= 0,055, precum şi între „ categoria de trombocite la internare” şi „
categoria de vârstă” cu r = -0,149 şi p = 0,422.
Corelaţia între variabilele „ severitatea sângerării” şi „ sex” chiar dacă este invers proporţională, r =
- 0,074 este de asemenea foarte slabă şi nu este semnificativă din punct de vedere statistic întrucât p = 0,693.
În ce priveşte legătura dintre „severitatea sângerării” şi „ categoria de vârstă” putem spune că cele două
variabile sunt independente şi nu se influenţează semnificativ deoarece r = -0,234 iar p = 0,205.

III.5.5. ANALIZA FUNCŢIE DE EVOLUŢIA PACIENŢILOR ŞI EFICACITATEA

TRATAMENTULUI

Pe lotul de pacienţi cuprins în perioada ianuarie 1990 – decembrie 2008, diagnosticaţi cu PTI cronic
folosindu-se analiza statistică descriptivă pentru variabila “tratament în spital” ( număr zile ) se poate observa
că: un număr de 4 pacienţi ( 21,1 % ) au primit ca tratament de început Metilpredisolon timp de 3 zile urmat
de Prednisone 7 zile de tratament; în cazul a 4 pacienţi (21,1 %) au primit la debutul tratamentului Prednison
timp de 6 zile ; 3 pacienţi ( 15,8%) au primit numai Prednison timp de 10 zile; un număr de 2 pacienţi ( 10,5
%) nu au primit nici un fel de tratament; un pacient ( 5,3 %) a primit ca tratament Prednison 3 zile cât şi
imunoglobuline i.v. 3 zile; un pacient ( 5,3 %) a primit Metilprednisolon 3 zile şi CLP 3 zile; deasemeni tot
un pacient ( 5,3 %) a primit Prednison 3 zile , transfuzii 3 zile, etamsilat 3 zile; tot un pacient ( 5,3 %) a
primit Metilprednisolon 3 zile, Dexametazonă 3 zile, transfuzii 3 zile, concentrate leucoplachetar 3 zile,
concentrate trombocitar unitar 3 zile şi plasmă; un pacient ( 5,3 %) a primit Metilprednisolon 3 zile,
Dexametazonă 3 zile, transfuzii 3 zile, concentrate leucoplachetar 3 zile, concentrate trombocitar unitar 3
zile, plasmă şi rhoGam; tot un pacient ( 5,3 %) a primit Metilprednisolon 3 zile şi Dexametazonă 3 zile.
Lucrarea se continuă cu cercetarea din punct de vedere al analizei statistice descriptive a
tratamentului care s-a efectuat la domiciliu cât şi durata de timp al acestuia, s-a luat în consideraţie doar
variabilele “sex”şi “categorie de vârstă”.
Pe lotul studiat ( 19 pacienţi ) pentru variabila “ tratament acasă ( număr luni )” se poate observa
că: 8 pacienţi ( 42,1%) au primit încă 2 luni de corticoterapic (Prednison oral) din care 2 copii de sex
masculin şi 6 de sex feminin; 6 pacienţi ( 31,6%) au primit încă 4 luni de corticoterapie (Prednison oral)
din care 4 copii de sex masculin şi 2 de sex feminin; 2 pacienţi ( 10,5%) au primit încă o lună de tratament
corticoterapic (Prednison oral) câte un copil din fiecare sex; 2 pacienţi ( 10,5%) nu au mai primit niciun fel
de tratament; şi doar un singur copil ( 5,3%) de sex masculin a mai continuat tratamentul corticoterapic
(Prednison oral) încă 8 luni de zile. Se poate observa că nu există diferenţe între frecvenţele constatate şi
cele aşteptate la cele două grupe ale variabilei “sex “ din punct de vedere ale răspunsului la tratamentul cu
corticoid la domiciliu. Procentul de varianţă fiind de 0,083521 iar pragul de semnificaţie este mai mare de
0,05 ( p = 0,459 ) conduc la concluzia că între variabilele “sex” şi “tratament la domiciliu” nu sunt diferenţe
semnificative statistic.
De asemenea, relaţie nesemnificativă statistic s-a constatat între parametrii “tratament acasă ” şi “
sex” ( r = 0,289 şi p = 0,459), tratamentul la domiciliu este influenţat de sexul pacienţilor dar nu in mod
semnificativ.
S-a observat că numărul pacienţilor care au primit tratament corticoterapic la domiciliu este de 19, din
care 9 băieţi şi 10 fete.
Analiza “tratament acasă” în relaţie cu “categoria de vârstă” nu a relevat o asociere statistic
semnificativă ( λ2 = 8,154 df =8, p = 0,419) neexistând diferenţe între frecvenţele constatate şi cele aşteptate
în cazul celor patru categorii de vârstă şi răspunsul la monoterapia cu corticoterapic.
În lotul studiat ( 19 pacienţi ) pentru variabila “ tratament acasă ( număr luni )” se poate observa că: 8
pacienţi ( 42,1%) au primit încă 2 luni de corticoterapic din care 3 copii au vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta
între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani; 6 pacienţi ( 31,6%) au primit încă 4 luni de
corticoterapie din care un copil cu vârsta sub 5 ani, 4 copii cu vârsta între 5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta
între 10 şi 15 ani; 2 pacienţi ( 10,5%) au primit încă o lună de tratament corticoterapic un copil cu vârsta între
5 şi 10 ani şi un copil cu vârsta între 10 şi 15 ani; 2 pacienţi ( 10,5%) nu au mai primit niciun fel de tratament
ambii copii cu vârste mai mici de 5 ani; şi doar un singur copil ( 5,3%) cu vârsta între 5 şi 10 ani a mai
continuat tratamentul corticoterapic (Prednison oral) încă 8 luni de zile.
Procentul de varianţă fiind de 0,083521 iar pragul de semnificaţie este mai mare de 0,05 ( p = 0,419)
conduc la concluzia că relaţia între “categoriile de vârstă” şi “tratament acasă” este întâmplătoare.
Durata medie a spitalizărilor pentru control sau tratament a fost de 4 +/ - 7 zile pentru tot lotul I
înregistrat în perioada ianuarie 1990 – decembrie 2008.

III.6. CARACTERIZAREA LOTULUI II CUPRINS ÎN PERIOADA IANUARIE

1990 - DECEMBRIE 2008 ( SPLENECTOMIZAŢI)

În acest lot se regăsesc un număr de 31 de pacienţi care au fost supuşi intervenţiei chirurgicale. Vom
observa că cea mai mare perioadă de timp din momentul diagnosticării cu PTI şi data intervenţiei
chirurgicale este de 7 ani şi 11 luni iar cel mai mic interval este de o lună.

III.6.1. ANALIZA FUNCŢIE DE VACCINĂRI

Funcţie de efectuarea vaccinărilor putem identifica în tabelul de mai jos următoarele că din 31 de
pacienţi doar 5 au efectuat vaccinări, 24 nu li s-au administrat vaccin şi 2 pacienţi nu se cunoaşte dacă au
primit sau nu vaccin.
Analizând variabila “ vaccinări ” în relaţie cu “ categorie de vârstă” nu a relevat o asociere statistic
semnificativă (λ2 = 11,603, df =6, p = 0,071), neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele
observate şi cele trei grupe ale variabilei “vaccinări”.
Pe lotul studiat din cei 31 de subiecţi 24 de copii nu au primit vaccin astfel: un copil cu vârsta sub 5
ani, 8 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 12 de copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi 3 copii cu vârsta
peste 15 ani; din cei 5 subiecţi ce au primit vaccin 3 copii au avut vârsta între 5 şi 10 ani şi 2 copii au avut
vârsta sub 5 ani şi cei 2 copii la care nu se ştie dacă au primit vaccine sau nu unul cu vârsta mai mică de 5 ani
şi un copil cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani.
Proporţia de varianţă fiind de 0,140625 iar pragul de semnificaţie mai mare de 0,001 ( r = -0,375 p =
0,120), relaţia între cele două variabile este întâmplătoare.
 De asemenea, relaţia între variabilele „ vaccinări „ şi „ sex „ s-a dovedit a fi nesemnificativă statistic
( r = 0,063 , p = 0,185 ), neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate cât şi între cele trei
grupe ale variabilei „ vaccinări” şi variabila „ sex”.
După cum se poate vedea din cei 24 de pacienţi care nu au avut nici un eveniment 9 au fost de sex
feminin şi 15 de sex masculin; din cei 5 copii ce au efectuat vaccinarea 2 au fost de sex feminin şi 3 de sex
masculin; din cele 2 cazuri la care nu se cunoaşte dacă au avut sau nu efectuat vaccinarea au fost câte un
reprezentant din fiecare sex.

III.6.2. ANALIZA FUNCŢIE DE EFICACITATEA TRATAMENTULUI ANTERIOR

SPLENECTOMIEI
Pe lotul de pacienţi studiaţi ăn perioada 1990 – 2008 se observă că din cei 31 de cazuri 19 copii (61,3
%) au primit tratament anterior intervenţiei cu Metilprednisolon 3 zile; 3 copii ( 9,7%) au primit tratament
cu Dexametazonă 3 zile, 4 copii (12,9 %) nu au primit nici un fel de tratament; 2 cazuri ( 6,4 %) au primit
Prednison cu menţiunea că unul a primit 3 zile şi cel de al doilea 10 zile; un caz cu Metilprednison 3 zile şi
Imunoglobuline i.v.; un caz ce a primit Metilprednisolon 3 zile şi CLP 3 zile; şi un caz ce a primit Prednison
7 zile, transfuzii 3 zile şi CLP 8 zile.
Analiza “ tratament înainte de splenectomie” în relaţie cu “ categoria de vârstă” nu a relevant nici o
asociere statistic semnificativă (( λ2 = 26,015, df = 21, p = 0,206), neexistând diferenţe între frecvenţele
aşteptate şi cele constatate în cazul celor patru categorii de vârstă. Corelaţia între cei doi parametrii este
medie dar inversă, cu toate acestea este nesemnificativă pentru studiul de faţă ( r = -0,302, p = 0,238).

Se observă că pacienţii cu cei mai mulţi candidaţi la tratament se încadrează în categoriile de vârstă 5 – 10
ani, 12 cazuri ( 39 %) şi 10 – 15 ani, 12 cazuri ( 39 %). Din categoria de vârstă sub 5 ani aceasta fiind
reprezentată de 4 cazuri 13 % , iar din cu vârsta peste 15 ani doar 3 cazuri 9%.
Relaţia între variabilele “ tratament înainte de splenectomie” şi “ sex” s-a dovedit a fi nesemnificativă
statistic ( r = 0,194, p = 0,179), neexistând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate la cele două
grupe ale variabile “sex” ( λ2 = 7,726, df = 7, p = 0,357). S-a observat doar că proporţia a fost mai mare la
sexul masculin decât sexul feminin, respectiv 19 băieţi (61,3 %) şi 12 fete (38,7 %).
Continuând analiza parametrului “tratament înainte de splenectomie” în relaţie cu “puncţia
medulară” s-a constatat că asocierea este nesemnificativă ( r = - 0,106, p =0,098 ) neexistând diferenţe între
frecvenţele observate şi cele aşteptate pentru cele şase grupe ale “puncţiei medulare”. Relaţia între cei doi
parametrii este total întâmplatoare, neîntâlnindu-se, practic la nici unul din cele 31 de cazuri (proporţia de
varianţă = 0,01696).

III.6.3. ANALIZA FUNCŢIE DE NUMĂRUL DE TROMBOCITE DUPĂ SPLENECTOMIE

Analiza statistică descriptivă pentru variabila “trombocite după splenectomie” la pacienţii

diagnosticaţi cu PTI cronic , pentru lotul 1990 – 2008 , a relevat o valoare medie de 333580 /mm3 , cu
mediana de 290000 / mm3, valoarea cea mai frecventă a trombocitelor a fost de 270000 / mm 3, valoarea
minimă a fost de 20000 / mm3 iar cea maximă a fost de 1087000 / mm 3. Distribuţia scorurilor este
bimodală, înclinată spre dreapta, cu asimetrie de stânga, iar dispersia acestora fiind în jurul medianei.
Analiza “categorie de trombocite după splenectomie” în relaţie cu “categoria de vârstă” nu a
relevant nici o asociere statistic semnificativă ( λ2 = 9,770, df = 9, p = 0,369), neexistând diferenţe între
frecvenţele aşteptate şi cele constatate în cazul celor patru categorii de vârstă. Corelaţia între cei doi
parametrii este slabă, fiind întâmplătoare şi nesemnificativă ( r = -0,208, p = 0,139).
 Se observă că pacienţii ale căror valori trombocitare post splenectomie sunt peste 140000 / mm 3
sunt în număr de 26 din care 3 copii au vârsta sub 5 ani , 10 copii au vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 10
copii au vârsta între 10 şi 15 ani şi 3 au vârsta peste 15 ani; 3 copii au prezentat valori ale trombocitelor în
intervalul 80000 – 140000 / mm 3din care un copil cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani şi 2 cu vârsta între 10 şi
15 ani; din tabel se mai observă că un pacient cu vârsta sub 5 ani a înregistrat o valoare a trombocitelor post
splenectomie în intervalul valoric 40000 – 80000 / mm 3 şi un singur caz în care valorile trombocitelor au
fost sub 40000 / mm 3cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani.
De asemenea, relaţie nesemnificativă statistică s-a constatat între parametrii “ categorie trombocite
după splenectomie ” şi “ sex” ( r = 0,036, p = 0,651), neexistând diferenţe între frecvenţele constatate şi cele
aşteptate la cele două grupe ale variabilei “sex”. Putem afirma că atât fetele cât şi băieţii au tendinţa de a
răspunde identic la tratamentul intervenţional.
S-a observat că din numărul total al pacienţilor 26 de copii au avut postsplenectomie valori mai mari
ale trombocitelor din care 15 băieţi şi 11 fete; cu valori cuprinse între 80000 – 140000 / mm 3 au fost 3 copii
de gen masculin; din tabel se mai observă că un pacient de sex feminin a înregistrat o valoare a trombocitelor
post splenectomie în intervalul valoric 40000 – 80000 / mm 3 şi un singur caz în care valorile trombocitelor
au fost sub 40000 / mm 3 a fost de sex masculin.
Analiza “categorie de trombocite după splenectomie” şi “ rezultatul puncţiei medulare” a relevat
o asociere semnificativă, existând diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate pentru cele şase
grupe ale variabilei “ rezultatul puncţiei medulare” ( λ2 = 28173, df = 15, p = 0,021). Corelaţia este medie
dar nesemnificativă statistic, pur întâmplătoare ( r = 0,331, p = 0,219).
Cazurile în care se înregistrează un număr scăzut de trombocite după splenectomie au avut ca rezultat
al puncţiei medulare plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă şi un caz în care nu se
cunoaşte rezultatul acesteia.

III.6.4. ANALIZA FUNCŢIE DE TRATAMENTUL POSTSPLENECTOMIE

Din tabelele de mai jos se poate observa că post splenectomie doar în două cazuri s-a necesitat
tratamet astfel s-au administrat Metilprednisolon 3 zile urmat de Celesten 5 zile şi continuat acasă cu
Prednison oral timp de o lună; în celălalt caz s-a continuat administrarea Prednisonului pe cale orală încă trei
luni.
Continuînd analiza între variabilele tratament postsplenectomie şi categorie de vârstă a relevat că nu
există diferenţe între frecvenţele aşteptate şi cele observate, fără semnificaţie statistică (λ2 = 8,552, df = 6, p =
0,200), relaţia între aceste variabile fiind slabă, întâmplătoare (r = -0,035, p = 0,176). Cazurile la care s-au
continuat administrarea tratamentului post splenectomie au avut vârstele cuprinse între 5 şi 10 ani un caz şi
sub 5 ani cel de-al doilea caz.
De asemenea, relaţia între variabilele „ tratament postsplenectomie„ şi „ sex „ s-a dovedit a fi
nesemnificativă statistic ( r = 0,312 , p = 0,087 ) , neexistând diferenţe între frecvenţele observate şi cele
aşteptate pentru cele două grupe ale variabilei „ sex „ în ceea ce priveşte tratamentul adminstrat ( λ 2 = 3,385,
df = 2, p = 0,184).
S-a observat că proporţia apariţiei evenimentelor a fost mai mare la sexul masculin decât sexul
feminin, procentual 61,3 % pentru sexul masculin şi 38,7% pentru sexul feminin.
După cum se poate vedea din tabelul numărul III.90, din cei 29 de pacienţi care nu au avut nici un
eveniment 10 au fost de sex feminin şi 19 de sex masculin; cei 2 copii cu tratament postsplenectomie au fost
de sexul feminin 6,4 %.
 III.6.5. ANALIZA FUNCŢIE DE RECĂDERE POSTSPLENECTOMIE

În cadrul lotului studiat din ianuarie 1990 – decembrie 2008 din cei 31 de pacienţi splenectomizaţi 8
cazuri au prezentat recăderi, cu durate ale timpului până la recădere între o lună 4 cazuri (50 %), 2 luni un
caz( 12,5 %) , 4 luni un caz (12,5%), 5 luni un caz (12,5 %) şi 7 luni de la intervenţia chirurgicală un caz
(12,5 )%.
În continuarea lucrării vom analiza doar cele 8 cazuri ce au prezentat recăderi.
Din punct de vedere al analizei statistice descriptive din cele 8 cazuri de recădere 2 copii au avut
vârsta sub 5 ani, 2 copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani; 3 copii cu vârsta între 10 şi 15 ani şi un caz cu
vârsta peste 15 ani.
Analiza statistică ne-a arătat că din cele 8 cazuri patru cazuri sunt de sex masculin (50%) şi patru
sunt de sex feminin ( 50%).
S-a continuat analiza din punct de vedere al variabilelor recedere şi rezultat puncţie medulară şi s –a
observat că la 3 cazuri nu se cunoaşte rezultatul puncţiei medulare; în 4 cazuri puncţia medulară a arătat
megacariopoeză scăzută, avorturi intramedulare, slab plachetogenă şi doar un singur caz al cărui rezultat al
puncţiei a fost plasmocitoză, megacariopoeză scăzută, slab plachetogenă.
Din punct de vedere al evenimentelor postslenectomie pe lotul studiat din ianuarie 1990 – decembrie
2008, în 30 de cazuri nu s-a înregistrat niciun deces, doar într-un singur caz la trei săptămâni de la
splenectomie pacientul de sex feminin cu vârsta cuprinsă între 10 şi 15 ani a prezentat varicelă dar fără
scăderea numărului de trombocite sau alte complicaţii în evoluţia acestuia.
 IV. CONCLUZIILE LUCRĂRII

IV.1. CONCLUZII GENERALE

Purpura trombocitopenică idiopatică este cea mai frecventă boală hematologică non-
oncologică. Mecanismul patogenic cel mai frecvent implicat este de tip autoimun, distrucţia
trombocitelor fiind de tip periferic.

Etiologia este susţinută printr-un diagnostic de excludere, relativ uşor, al unei cauze genetica
sau centrale. Dacă nu se pot efectua teste de dozări specifice imunologice ( Ac anti trombocitari), toate
celelalte cauze de trombocitopenii trebuie verificate şi excluse.

Boala poate surveni la orice vârstă, dar prezintă două pick-uri de incidenţă maximală:
- Copilul între 4 – 8 ani, indiferent de vârstă
- Adolescent şi adult tânăr ( 15 – 30 ani), sex ratio F/ B = 3.

Prezenţa sindromului hemoragic cutaneo – mucos este o caracteristică de debut a bolii, dar nu
există o corelaţie între apariţia semnelor clinice specifice bolii şi numărul de trombocite.

S-a propus un scor de gravitate ce cuprinde un complex de criterii clinico – biologice

(intensitatea sindromului hemoragic, trombocitopenie severă sub 20000 / mm3) care să definească
elementele principale orientative pentru gravitatea bolii.

Este necesară administrarea întotdeauna a tratamentului? Dacă da care prezintă toxicitatea cea
mai scăzută sau un risc scăzut de apariţie a complicaţiilor tardive?
Atitudinea terapeutică va fi ajustată şi particularizată pentru fiecare caz în parte.

Nu există parametri ficşi, de încredere care să identifice grupul de pacienţi predispuşi la

hemoragii intracraniene. De aceea recomandările terapeutice vor ţine cont de severitatea sindromului
hemoragic, numărul trombocitelor şi durata evoluţiei bolii în sine.

Incidenţa purpurei trombocitopenice neonatale ( atunci când numărul trombocitelor este mai
mic de 50000/ mm3) este de 0,3%, iar în trombocitopeniile severe ( numărul trombocitelor este sub
20000/mm3) este de 0,04%. Noi născuţii cu trombocitopenie severă pot avea sângerări pe tot parcursul
vieţii ( de exemplu hemoragii intracraniene) sau deces. Gravitatea bolii şi riscul complicaţiilor imediate
este 10 -15 ori mai mare decât în PTI acută.

Purpur trombocitopenică idiopatică (PTI) cronică la copil este o boală rară, în curs de
dezvoltare într-o mică măsură la copii cu PTI, dar gestionarea acesteia este plină de griji şi de
controverse. Numeroase comentarii şi numărul mare de abordări terapeutice atestă incertitudinea cu
privire la tratamentul cel mai eficient şi în condiţii de siguranţă, şi de a evidenţia lipsa de cunostinte
despre istoria sa naturală.
Acum ştim că imunitatea umorală şi celulară sunt implicate în distrugerea de trombocite în PTI
cronică, şi nu există dovezi că celula -T afectată stă la baza răspunsului autoimun. Într-adevăr, a fost
o interacţiune complexă care implică componente de mai multe aspecte ale sistemului imunitar
identificate.

Printre pacienţii cu PTI cronică s-a observat că 75 % din cazuri ating niveluri normale ale
trombocitelor după perfuzii cu Ig i. v.

Ig anti – D şi-au demonstrat de asemenea eficacitatea în PTI cronică, studiile

confirmând creşteri ale trombocitelor la 70% dintre pacienţi.

Un nou medicament utilizat în tratamentul cu PTI cronică, doar la pacienţii la care se pune în
evidenţă prezenţa anticorpilor monoclonali de pe suprafaţa celulelor B. Rituximab (denumirile
comerciale Rituxan şi MabThera), este un anticorp monoclonal împotriva proteina CD20 , care este în
principal găsită pe suprafata celulelor B .

Dacă în cazul adulţilor pacienţii care au PTI cronică şi refractară la tratamentul cu cortisteroizi
necesită splenectomie, la copii momentul şi utilitatea splenectomiei este controversată pentru pacienţii
cu PTI cronică şi refractară. În 20% din cazuri cu PTI splenectomia nu aduce nici un beneficiu. Din
nefericire nu există nici un criteriu anterior splenectomiei care să prevadă acest lucru.
 IV.2. CONCLUZIILE STUDIULUI

Purpura trombocitopenică idiopatică a survenit la toate vârstele cu două vârfuri de incidenţă

maximală la grupele de vârstă 0 – 5 ani şi 5 – 10 ani; de asemenea s-a remarcat preponderenţa sexului
feminin faţă de cel masculin cu sex ratio F / B = 1,37 .

Procentul de cronicizare a fost într – un procent de 23,36 % aparţinând categoriei de vârstă 10

– 15 ani.

Episoadele hemoragice severe nu sunt condiţionate numai de valoarea trombocitopeniei sub

20000 / mm3 . acestea au apărut şi la pacienţi cu trombocitopenie între 20000 / mm 3 şi 50000 / mm3,
indiferent de tratamentul administrat.

Valorile medii ale trombocitelor s-au înscris în intervalul 22105 – 29370 indiferent de vârstă sau
sex.

Hemoragiile intracraniene s-au întâlnit în procent de 1,40 % ( 3 pacienţi din lotul înregistrat cu
PTI acut în perioada 1990 – 2000, 2 copii cu vârsta sub 5 ani şi unul cu vârsta cuprinsă între 10 – 15
ani ).

Răspunsul la corticosteroizi în PTI acut a fost de 68,29 %, iar în cazul pacienţilor diagnosticaţi
cu PTI cronic a fost de 98 % . Curele scurte cu corticosteroizi prezintă avantajul absenţei efectelor
secundare majore, complianţă la tratament, cost redus al tratamentului şi spitalizării.

Remisiunea spontană ( în absenţa tratamentului medicamentos susţinut) a fost notată la 10

pacienţi diagnosticaţi cu PTI acut şi doar un singur pacient cu PTI cronic a fost înregistrat.

Nu a existat nici un criteriu biologic de certitudine în momentul diagnosticului care să ateste

evoluţia unei PTI acut spre cronicizare.

Evoluţia spre cronicizare a fost de 23,45 % pentru lotul ce cuprinde perioada 1990 – 2000 şi
23,30 % pentru lotul studiat în perioada 2001 – 2008.

Pacienţii cu PTI cronic, sindrom hemoragic recidivant şi trombocite sub 20000 /mm 3 necesită
tratamente combinate ( corticosteroizi în bolus , imunosupresive şi medicaţie adjuvantă) timp
îndelungat pentru menţinerea unui standard de viaţă corespunzător cu a celorlalţi copii.

Sediul distrucţiei trombocitelor la scintigrafia splenică şi creşterea numărului de trombocite la

3 zile post splenectomie au fost criterii de răspuns favorabil.

La pacienţii cu PTI acută nu s-a efectuat nici o splenectomie; corelaţia statistică privind vârsta
la diagnostic, vârsta în momentul splenectomiei şi râspunsul la splenectomie indică faptul că momentul
splenectomiei trebuie amânat şi realizat după eşecul celorlalte mijloace terapeutice.
 IV.3. PROPUNERI DE CERCETARE

1. Colaborarea cu laboratoare de cercetare pentru aprofundarea studiului mecanismelor

implicate în declanşarea Purpurei Trombocitopenice Idiopatice prin schimburi de idei
şi informaţii în vederea descoperirii de direcţii noi de studiu al acestei patologii.

2. Realizarea de studii clinice la nivel naţional cu includerea unui numǎr mai

mare de pacienţi ceea ce ar permite emiterea unor concluzii mai coerente
legate de corelaţiile între rǎspunsul la tratament şi statusul clinic şi biologic al
bolnavului.
 VII. BIBLIOGRAFIE

1.Aster HR, George NJ, Williams WJ, Beutler E, Erslev AJ, Lichtman MA: Thrombocytopenia duet o
enhanced platelet distruction by immunologic mechanism. Hematology, chapter 143: 1370-1398,
International edition, Mc Graw-Hill Publishing Co, New York,1991.

2.Bierling P: In l’Hématologie de B. Dreyfus. Ed. Médecine – Science Flammarion, 1178 – 1204,1992.

3.Bierling P: Phsysiopathologie des purpuras thrombopéniques auto-imuns. Médecine thérapeutique, vol.1,

no.4, Juin-Juillet 423-425,1995.

4.Cersosimo RJ. Romiplostim in chronic immune thrombocytopenic purpura. Clin Ther. Sep
2009;31(9):1887-907.

5.Chang M, Nakagawa PA, Williams SA, et al: Immune thrombocytopenic purpura (ITP) plasma and
purified ITP monoclonal autoantibodies inhibit megakaryocytopoiesis in vitro. Blood 2003;102:887-895.

6.Chang B, Keng TB : Advances in the diagnosis of idiopathic thrombocytopenic purpura, Semin Hematol,
2000, 37: 249-260.

7.Cines DB, Blanchette VS: Medical progress: immune thrombocytopenic purpura. New Engl J. Med.2002;
346 (13):995-1008.

8.Frederiksen H, Schmidt K: The incidence of idiopathic thrombocytopenic purpura in adults increase with
age. Blood 1999; 94: 909–13.

9.Freedman J; M B Garvey; G Elinder; V S Blanchette: Directions for research in autoimmune

thrombocytopenic purpura (ITP).Acta paediatrica (Oslo, Norway : 1992)
Supplement 1998;424():82-4.

10.Heyns AP, Badenhorst PN, Lötter MG, et al. Platelet turnover and kinetics in immune thrombocytopenic
purpura: Results with autologous 111In-labeled platelets and homologous 51Cr-labeled platelets differ. Blood
1986;67:86-92.

11.Kiefel V, Freitag E, Kroll H, et al. Platelet autoantibodies (IgG, IgM, IgA) against glycoproteins IIb/IIIa
and Ib/IX in patients with thrombocytopenia. Ann Hematol 1996;72:280-285.

12.Kuwana M, Ikeda Y. The role of autoreactive T-cells in the pathogenesis of idiopathic thrombocytopenic
purpura. Int J Hematol 2005;81:106-112.

13.Landgren O, Gridley G, Frears T, Caporaso N. Immune thrombocytopenia purpura does not exhibit a
disparity in prevalence between African and white veterans. Blood 2006; 108: 1111–2.

14.Laster AJ, Conley CL, Kickler TS, Dorsch CA, Bias WB. Chronic immune thrombocytopenic purpura in
monozygotic twins: genetic factors predisposing to ITP. N Engl J Med. 1982 Dec 9;307(24):1495–1498.

15.Lilleyman JS. Management of childhood idiopathic thrombocytopenic purpura. BrJrHaematol 1983; 54:
11-4.

16.Lilleyman JS.: Intracranial haemorrhage in idiopathic thrombocytopenic purpura. Paediatric

Haematology Forum of the British Society for Haematology. Archives of Disease in Childhood. 1994
September; 71(3): 251–253.
17.Lilleyman JS. Chronic idiopathic thrombocytopenic purpura; the paediatrician's dilemma. Pediatr
Hematol Oncol1990; 7: 115-8.

18.Lilleyman JS. Definitions and dogma in childhood idiopathic thrombocytopenic purpura. Pediatr
Hematol Oncol1993; 10: xi-xiv.

19.Maloney DG, Grillo-Lopez AJ, White CA, et al. IDEC-C2B8 (Rituximab) anti-CD20 monoclonal
antibody therapy in patients with relapsed low-grade non-Hodgkin's lymphoma. Blood. Sep 15
1997;90(6):2188-95.

20.McMillan R: The Pathogenesis of chronic Immune ( Idiopathic) thrombocytopenic purpura. Seminars in

Hematology, vol. 37, supl. 1, p. 5-9,2000.

21.Neylon AJ, Saunders PW, Howard MR, Proctor SJ, Taylor PR, On behalf of the Northern Region
Haematology Group. Clinically significant newly presenting autoimmune thrombocytopenic purpura in
adults: a prospective study of a population-based cohort of 245 patients. Br J Haematol 2003; 122: 966–74.

22.Pasa S, Altintas A, Cil T, Danis R, Ayyildiz O. The efficacy of rituximab in patients with splenectomized
refractory chronic idiopathic thrombocythopenic purpura. J Thromb Thrombolysis. Mar 3 2008.

23.Penalver FJ, Jimenez-Yuste V, Almagro M. Rituximab in the management of chronic immune

thrombocytopenic purpura: an effective and safe therapeutic alternative in refractory patients. Ann Hematol.
Jun 2006;85(6):400-6.

24.Rand ML, Wright JF – Virus- associated idiopathic thrombocytopenic purpura, Transfus Sci, 1998, 19:
253-259.

25.Rodeghiero F, Ruggeri M. Chronic immune thrombocytopenic purpura. New agents. Hamostaseologie.

Jan 2009;29(1):76-9.

26.Satia J, Acquavella J, Hollowell J, Rutstein M. Descriptive Epidemiology of Immune Thrombocytopenic

Purpura in Three European Countries. Amsterdam: The 11th Congress of the European Hematology
Association, 2006. Haematologica 2006; 91(Suppl. 1): 351.

27.Semple J, Milev Y si colab. – Differences in serum cytokine levels in acute and chronic autoimmune
thrombocytopenic purpura: relationship to platelet phenotype and antiplatelet T-cell reactivity, Blood, 1996,
87: 4245-4254.

28.Stasi R., Stipa E si colab: Prevalence and clinical significance of elevated antiphospholipid antibodies in
patients with idiopathic thrombocytopenic purpura, Blood, 1994, 84, 4203-4208.

29.Vasilescu C, Stanciulea O, Colita A, Stoia R, Moicean A, Arion C. Laparoscopic subtotal splenectomy in

the treatment of hereditary spherocytosis. Chirurgia. 2003; 98(6): 571-576.

30.Williams JA, Boxer LA. Combination therapy for refractory idiopathic thrombocytopenic purpura in
adolescents. J Pediatr Hematol Oncol. Mar 2003;25(3):232-5.