Studiu comparativ privind

impozitarea indirecta in Suedia si

Spania
 In Uniunea Europeana, Spania, se claseaza pe locul 27 in ceea ce priveste colectarea
impozitelor indirecte ca procentaj in PIB, desi cota standard de TVA a fost majorata de doua
ori in ultimii ani: de la 16% la 18% (in vigoare de la 1 iulie 2010) si mai tarziu de la 18% la
21% (in vigoare de la 1 septembrie 2012). Principalul motiv de colectare scazut se datoreaza
consumului intern lent si importurilor. Cu toate acestea, comparativ cu anul precedent,
ponderea veniturilor din TVA in PIB a crescut de la 5,4% in 2011 la 5,5% in 2012. Ponderea
TVA in PIB a ramas in 2012 cel mai mic intre statele membre, in timp ce ponderea accizelor in
PIB s-s ridicat la 2,2% in 2012. Impactul crizei economice asupra acestui tip de venituri fiscale a
fost mai mare în Spania decât în alte state membre; veniturile fiscale pe profit a scăzut continuu
de la 4,8% în 2007 la doar 1,8% în 2011, deși 2012 arată o creștere ușoară până la 2,2% (EU-28:
de la 3,3% în 2007 la 2,5% în 2011, dar a fost relativ stabil între 2009 și 2011).
Contributiile sociale au ramas stabile, 2012 aratand o usoara scadere de la 12,3% la
12,0%. Scaderea drastica a veniturilor fiscale ca urmare a crizei economice, a provocat o
crestere relativ semnificativa a ponderii fondurilor de securitate sociala (35,3% in 2012,
6comparativ cu 31,8% in 2007).
Intre 2000 si 2007, Spania s-a bucurat de o economie in plina expansiune, cu rate anuale
de crestere ale veniturilor fiscale intre 2,7% si 5%. In anii de dupa, Spania a cunoscut un puternic
impact de criza economica: PIB-ul s-a prabusit de la o crestere de 3,5% in 2007 la o scadere de
3,8% in 2009, in anul 2011 existand o recuperare slaba de 0,1%, iar in 2012 din nou o scadere
de 1,6%. Dupa ce s-a apropiat de media UE-28 in 2007, in 2012 raportul fiscal total in Spania
este din nou aproape cu 6,9 puncte procentuale mai mic decat media ponderata a UE-28.
Raportul impozitului pe venit in PIB s-a situat la 17,2% in 2012, cu 2,9 puncte
procentuale sub media UE-28 (20,1%). De-a lungul anilor 2000-2011, Spania a afisat o rata
implicita de impozitare medie privind munca (ITR), care se situeaza putin sub UE-28. Desi
aceasta diferenta a fluctuat, tendinta clar a fost o reducere de la 5,7 puncte procentuale in anul
2000 la aproximativ 2,5 puncte procentuale in 2012. Aceasta arata acum 33,5%.
Incepand cu 2008, au fost luate o serie de masuri pentru a atenua consecintele crizei.
Cresterea fisclitatii a afectat impozitul pe venit si ratele accizelor, dupa schimbarile semnificative
in aria TVA-ului si de asemena a accizelor in 2012.
Impozitul pe profit.
Rata de impozitare este de 30% (35% pentru persoanele angajate in cercetare,
exploatare).
 Pragul cifrei de afaceri anuale pentru a se califica ca o intreprindere mica sau mijlocie
(IMM) este de 10 milioane de euro. Imm-urile se bucura de orata redusa de 25% pentru baza de
impozitare pana la 300000 euro. Intre anii 2011-2014, companiile cu mai putin de 25 angajati si
o cifra de afaceri mai mica de 5 milioane de euro sunt impozitate pe profiturile lor anuale mai
mici de 300000 euro la 20% si peste acest prag sunt impozitate la 25%.
TVA si accizele 7
Cota standard de TVA in 2014 este de 21%. Doua rate reduse de 10% si 4% se aplica
unor categorii specifice de bunuri si servicii. In ceea ce priveste accizele, in iunie 2013, accizele
percepute (in rate forfetare) pe bauturi alcoolice sau spirtoase au crescut cu aproximativ 10%.
Majorarea nu se aplica la bere sau vin. Accizele pentru tutun au crescut de asemenea. Rata
forfetara aplicabila tigaretelor a crescut la 24,10 EUR de la 19,10 EUR la 1000 unitati. Cu toate
acestea, rata ad valorem se reduce la 51% de la 53,1%. Impozitul minim a crescut la 128,65 EUR
de la 123,97 EUR la fiecare 1000 tigarete.
In 2013, 3 noi taxe au intrat in vigoare:
 O taxa pe vanzarea de energie electrica
 Un impozit nuclear
 Un impozit pe depozitarea deseurilor radioactive
 Un impozit pentru gaze cu efect de sera fluorurate (1 ianuarie 201

Suedia ocupă locul al cincisprezecelea în analiza sistemelor fiscale a statelor

membre , urmarind criteriul stabilit: ordinea cronologica şi alinierea alfabetică , insa intr-
o clasificare după cele mai mari impozite ocupă pe de parte locul 1 in cadrul Comunităţii
Europene. Ţară UE din anul 1995, Suedia prezintă o politică fiscală influenţată de
evoluţia de ansamblu a economiei suedeze in general. Intrucăt la inceputul anilor '90 ,
Suedia a trecut printr-o perioadă de recesiune economică severă, politica fiscală a
inregistrat un proce major de reformă urmărind consolidarea fiscală. Procesul de reformă
fiscală a urmărit in principal din majorarea veniturilor din impozite, în paralel cu o
reducere a cheltuielilor publice. Rezultatul reformei fiscale, combinate desigur cu alte
măsuri de politică economică în general, a fost o evoluţie pozitivă a indicatorului suedez
al presiunii fiscale globale care atingea aproximativ 49% in anul 1995 si chiar 54% in
anul 2001 ( în 2005 valoarea era de 51,1 % ). De astfel , trebuie subliniat incă o dată că
Suedia deţine cel mai înalt nivel al presiunii fiscale din intreaga Comunitate Europeană,
media anilor 1990-2005 de 51,4% depaseste considerabil ( cu peste 10 procente ) media
comunitară peste aceeasi ani de doar 40,6%.
Pornind de la acestă scurtă descriere a politicii fiscale din Suedia, se continuă
analiya sistemului fiscal din acestă ţară cu o scurtă descriere a principalelor impozite şi
taxe suedeze, apoi cu o uşoară detaliere a reformei fiscale din ultimii ani şi cu o
comparare a presiunii fiscale suedeze cu media comunitară din perioada 1995-2005.
Structura sistemului fiscal arată că Suedia se bazează destul de mult ( până la 22% din
PIB ) pe impozitarea directă. Practic un indicator mediu de 40,3% din veniturile fiscale
totale suedeze defineşte impozitele directe pentru perioada 1995-2005. Pentru anul 2005,
structura fiscalităţii suedeze este urmatoarea: 39% din veniturile totale sunt asigurate de
impozitele directe, 30,7% provin din contribuţii sociale şi 30,3% sunt reprezentate de
impozitele indirecte. În aceste condiţii este evident că Suedia se caracterizează printr-o
fiscalitate ridicată asupra muncii.
Impozitele indirecte însumează aproximativ 30% din totalul impozitelor
suedeze. În perioada anilor 1995-2005 aceste impozite raportate la PIB ating valori
situate între 16 şi 19%. Dintre aceste taxa pe valoare adaugată reprezintă cel mai
important impozit indirect suedez colectând circa 9 procente din PIB în ultima perioadă
10
de timp (1995-2005). Reglementat prin Legea privind TVA nr. 200 din anul 1994,
modificată prin actul normativ nr. 1675 din 1998, acest impozit este colectat in totalitate
de statul suedez. Legislaţia suedeză prevede excepţii de la plata taxei pe valoarea
adaugată pentru servicii culturale şi educaţionale, servicii sociale şi de sănătate , servicii
financiare, tranzacţii de asigurări, tranzacţii imobiliare, evenimente sportive, organizaţii
de stat, autorizatii locale, organizaţii nonprofit, livrările de organe umane, sânge şi
lapte;producţia farmaceutică , livrările pentru misiunile diplomatice şi organizaţiile
internaţionale ale altor ţări din Uniunea Europeană; exporturile. Cotele de impunere sunt
următoarele: cota standard de 25 %; o cotă de 12% pentru transportul de pasageri,
cazările hoteliere, produsele alimentare, lucrările de artă ; o cotă de 6% ziare, cinema,
concerte , teatre , muzee private, evenimente sportive organizate de persoane juridice şi o
cotă de 6% pentru exporturi.
Alte impozite indirecte sunt accizele, toate fiind colectate de guvernul suedez,
din care amintim: accizele pe energie, pe tutun, pe bere si vin. Reglementate prin
următoarele acte legislative suedeze: Legea accizelor pe energie nr. 1776 din 1994, Legea
impozitului pe tutun nr. 1463 din 1994, Legea impozitului pe alcool nr. 1464 din 1994,
toate aceste impozite indirecte insumează circa 3-4 % din PIB .
Contribuţiile de asigurări sociale sunt circa 30% din totalul veniturilor fiscale.
Acest mixaj fiscal ( 40% impozite directe, 30% impozite indirecte şi 30% contribuţii la
asigurările sociale ) caracterizează Suedia începând din anul 1995.
Suedia este, fără îndoială, o ţară cu o presiune fiscală ridicată.Situată pe primul
loc în Comunitatea Europeană, presiunea fiscală globală suedeză ( calculată ca medie
pentru perioada 1995-2005 ) cu o valoare de 51,4% este cu peste 10 procente mai ridicată
decât media EU25 pentru acelaş i interval de timp. Impozitele indirecte reprezintă, ca
procent în PIB, 17,3% , fiin de asemenea unele din cele mai ridicate din întrega Uniune
Europeană, unde media este de 14,2% ( Suedia este poziţionată pe locul 24 din 25 în
clasamentul acestui impozit- aşadar o presiune fiscală mare în Suedia determinată de
impozitele directe, singura ţară din UE cu o valoare superioară a acestui indicator fiind
Danemarca) . Dintre aceste TVA se remarcă cu un procent de 8,3% de asemenea peste
media comunitară din anii 1995-2005 cu circa un procent ( de asemenea locul 24 din 25 –
singura cu valori mai mari fiind de asemenea Danemarca). De astfel şi accizele suedeze,
depăşesc media UE (3,5% faţă de 3,1% ). Explicaţia acestui raport al impozitelor pe
consum faţă de produsul intern brut care situează Suedia mult peste media Uniunii
Europene este următoarea: deţinând una dintre cele mai ridicate rate standard pentru TVA
şi de asemenea rate peste medie pentru accize, Suedia aparţine în mod evident grupului
de ţări cu impozite pe consum relativ mari, alături de Danemarca si Finlanda. Rata fiscală
implicită pentru consum s-a menţinut la circa 28% între anii 1995-2005, valoare care se
situează cu 8 puncte procentuale peste media europeană.
Concluzionând , Suedia este o ţară cu impozitele fiscale ridicate din care 59,4%
alimentează bugetul statului, 29,7% revin colectivităţilor locale şi 9,8% spre Fondurile de
Securitate Socială