1 Articulaţiile corpului uman

Prin articulaţie �nţelegem legătura dintre două sau mai multe oase, prin intermediul unui aparat
fibros şi ligamentar. După definiţia dată de Testut, articulaţia este Mun ansamblu de părţi moi şi
dure, prin care se unesc două sau mai multe oase vecine".
Anatomia studiază articulaţiile �n capitolul de artrologie sau sindesmologie.
Studiul articulaţiilor prezintă importanţă at�t pentru ana-tomişti, c�t şi pentru fiziologi şi chirurgi;
pentru fiziologii, da�torită rolului mecanic important al articulaţiilor, pentru chi�rurgi, �n
rezolvarea intervenţiilor chirurgicale �n afecţiuni cu sediu articular.
Anatomiştii au făcut o serie de clasificări ale articulaţiilor, dintre care o vom cita numai pe aceea
folosită �n prezent.
Bichat a efectuat o clasificare mai mult fiziologică a arti�culaţiilor, �mpărţindu-le �n articulaţii
mobile şi imobile. Acestea au fost denumite de Galien diartroze, respectiv si�nartroze. Alături de
aceste două clase mai �nt�lnim şi arti�culaţii cu mobilitate foarte redusă, pe care Winslow
f�naintea lui Bichat) le-a numit articulaţii semimobile sau amfiartroze.
Adopt�nd clasificarea funcţională, �mpărţim articulaţiile după gradul lor de mobilitate �n:
1. Articulaţii fixe sau sinartroze, �n care oasele nu pot executa nici o mişcare sau fac mişcări foarte
reduse. Aceste tipuri de articulaţii le �nt�lnim la oasele cutiei cra�niene şi la articulaţiile cutiei
toracice. Legătura dintre oasele care alcătuiesc o sinartroză poate fi făcută prin ţesut carti-laginos,
ţesut conjunctiv fibros sau chiar osos. După felul ţesutului care leagă oasele unei sinartroze,
deosebim trei categorii:
a) Sincondroza este o articulaţie unde legătura oaselor se face prin ţesut cartilaginos, a cărui
elasticitate �i conferă un oarecare grad de mobilitate. Se pot cita lama perpendi�culară a
etmoidului cu vomerul, articulaţia dintre prima coastă şi stern etc.
b) Sindesmoza se caracterizează prin faptul că legă�tura dintre oase se face prin ţesut
conjunctiv fibros. Exemple se găsesc la articulaţiile sacro-iliace, �ntre epifizele distale ale tibiei şi
fibulei. Un tip deosebit de sindesmoze �l constituie suturile dintre oasele cutiei craniene, unde
legătura se face printr-un ţesut conjunctiv fibros.
c) Sinostoza este o articulaţie fixă, �n care oasele s�nt legate prin ţesut osos. Ea derivă dintr-o
sincondroza sau sindesmoza, la care ţesutul de legătură s-a osificat. Sinostoza craniană apare la o
v�rstă �naintată, c�nd ţesutul de legătură dintre oasele cutiei craniene se osifică.
2. Amfiartrozele s�nt articulaţii cu mişcări ceva mai ample, deci semimobile. Ele se găsesc �n
organism la coloana vertebrală, unde legătura dintre corpul vertebrelor se face printr-un disc
fibrocartilaginos. Discul are forma corpurilor vertebrale şi prezintă la periferie o serie de lame
concentrice din ţesut fibrocartilaginos, iar �n centru o substanţă gelati�noasă numită nucleu
pulpos. Structura funcţională a acestor discuri asigură �mbinarea calităţilor de elasticitate şi
rezis�tenţă, necesare mobilităţii coloanei vertebrale. Astfel, ţesutul colagen din lamelele periferice
ale discului este orientat �n mod diferit de la lamelă la lamelă, mărindu-se rezistenţa la răsuciri.
Elasticitatea mare a nucleului pulpos oferă posibili�tatea efectuării unor mişcări la nivelul corpurilor
vertebrale; nucleul pulpos suferă deformaţii elastice �n funcţie de mişcă�rile coloanei care apropie
sau depărtează marginile corpuri�lor vertebrale. Mişcările la nivelul vertebrelor s�nt de mică
amplitudine, �nsă, �nsumate pe �ntreaga coloană, ele imprima acesteia o flexibilitate destul de
accentuată. Practicarea exer-ciţiilor fizice determină modificări �n structura discurilor
intervertebrale �n sensul că rezistenţa la tracţiune, răsucire sau presiune se măreşte concomitent
cu creşterea elasticităţii. Corpurile vertebrale mai s�nt legate �ntre ele, �n afară de discuri,
printr-o serie de ligamente care măresc rezistenţa la tracţiune a coloanei (vezi articulaţiile coloanei
vertebrale).
3. Diartrozele s�nt articulaţiile mobile cele mai răsp�ndite �n organism. Ca�racteristica lor
generală o con�stituie prezenţa unei cavităţi articulare, �n care se găseşte o mică cantitate de
lichid sino-vial, o capsulă articulară, căp�tuşita �n interior de membrana sinovială şi cartilajul
hialin articular. Datorită acestor ele�mente anatomice, diartrozele s�nt articulaţii mobile.
Mobili�tatea lor variază �nsă �n func�ţie de forma pe care o pre�zintă suprafeţele articulare ale
oaselor, ce determină şi dife�ritele tipuri de diartroze.
Suprafeţele articulare ale diartrozelor pot avea diferite forme: sferice, eliptice, cilindrice sau plane.
De obicei, aceste suprafeţe articulare s�nt net delimitate prin şanţuri sau mar�gini proeminente.

1 Suprafeţele articulare s�nt acoperite de un cartilaj arti�cular hialin, ce se mulează perfect pe

toată suprafaţa arti�culară
Cartilajul hialin este alb-side&u, foarte lucios, ceea ce �nlesneşte mişcările �n articulaţie. El nu are
vase sanguine şi se hrăneşte prin ioihibiţie din lichidul sinovial. Numărul redus de fibre colagene din
substanţa fundamentală a carti�lajului hialin �l face să fie puţin rezistent la factorii mecanici de
�ncovoiere (�ndoire). Datorită acestui fapt el se fisurează destul de frecvent, mai ales la nivelul
meniscurilor de la arţiculaţia genunchiului şi se vindecă foarte greu, neav�nd o cir�culaţie activă,
asigurată de vase sanguine. Calitatea funcţio�nală principală a cartilajului hialin o constituie
rezistenţa la presiune. Cu c�t presiunea este mai mare, grosimea cartilaju�lui hialin creşte. �n
structura sa intimă apar o serie de aspecte tipice; el mai poartă numele de cartilaj seriat. Această
struc�tură se caracterizează prin dispunerea celulelor cartilaginoase �n şiruri, form�nd un fel de
resorturi microscopice, oare de�termină creşterea rezistenţei cartilajului hialin la piresiune. Ori de
c�te ori, la nivelul unei articulaţii, se produc leziuni care �mpiedică activitatea ei normala au ioc
fenomene de degenerescentă a cartilajului ce �ngreuiază mişcările. De aceea, după leziunile
articulare s�nt indicate tratamente prin mişcări uşoare, cu �ncărcări progresive in ceea ce priveşte
presiunea, pentru refacerea structurii şi a calităţilor mecanice ale car�tilajului hialin.
In unele diartroze, suprafeţele articulare nu concordă per�fect datorită faptului că una dintre ele
este mai mica dec�t cealaltă sau cele două suprafeţe nu se mulează perfect. Ne-concordanţa
dintre suprafeţele articulare se corectează cu aju�torul fibrocartilajelor articulare, care contribuie şi
la amorti�zarea loviturilor.
Fibrocartilajul de mărire poartă numele de labru glenoidal sau burelet articular. El se prinde pe
marginea suprafeţei articulare mai mici, mărind-o (de exemplu, fibrocartilajul de pe cavitatea
glenoidă a scapuiei).
Fibrocartilajele de restabilire a concordanţei suprafeţelor articulare s�nt:
— discul interarticular care separă complet cele două suprafeţe articulare (de exemplu discul
articulaţiei temporo-mandibulare);
—- meniscul interarticular care este un fibrocartUaj in�complet, prezent�nd un orificiu la nivelul
căruia supr&ieţele articulare vin �n contact |de exemplu meniscurile articulaţiei genunchiului)
Am amintit mai sus ca suprafeţele articulare ale diartro-zelor au forme multiple şi ca forma
suprafeţelor articulare condiţionează �n mare măsură variabilitatea, amplitudinea şi direcţia
mişcărilor. Din aceste considerente, diartrozele pot fi clasificate şi după forma şi gradul lor de
mobilitate:
1. Articulaţiile sferice (enartroze) prezintă o suprafaţă articulară sferică şi alta concavă, care se
numeşte cavitate glenoidă. Din punct de vedere al conformaţiei oaselor, ele pot fi de mai multe
feluri:
— artrodie, c�nd capul articular este mai mic dec�t o jumătate de sferă (de exemplu, articulaţia
scapulohumerală);
— enartroză, c�nd capul articular este mai mare dec�t o jumătate de sferă (de exemplu,
articulaţia coxofemurală).
2. Ginglimul (trohleartroza) prezintă una din suprafeţele articulare sub formă de trohlee
(asemănătoare unui mosor), iar cealaltă de formă concavă, pentru a primi trohleea (articulaţia
cotului).
3. Articulaţiile elipsoidale (condilartroze) au una din suprafeţele articulare oa un elipsoid miai
mult sau mai puţin prelungit, -iar cealaltă ca o cavitate glenoidă (de exemplu, articulaţia
radiocajrpiaiiă şi atlantoocoipitală).
4. Articulaţia �n şa prezintă suprafeţele articulare de formă concavă �ntr-un sens şi de forma
convexă �n alt sens, con-cavitaitea uneia răspunz�nd oonvexităţii celeilalte (articulaţiile �ntre
oasele carpiene).
5. Articulaţiile �n pivot (trohoide) prezintă suprafeţele articulare constituite dintr-un cilindru
osos, conţinut �ntr-un inel ostedif�bros (articulaţia radioulnară proximală).
6. Diartrozele planiţorme au suprafeţele articulare plane (articulaţiile �ntre apofizele articulare
ale vertebrelor toracale).
Structuri anatomice implicate in miscare - articulatiile - consideratii
clinico-functionale

Generalitati

Artrologia este partea anatomiei care are ca obiect studiul articulatiilor. Articulatiile sunt
constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele. Aceste elemente sunt
reprezentate prin formatiuni conjunctive si muschi. Artrologia trateaza formatiunile conjunctive
in timp ce muschii sunt studiati la capitolul de miologie.

Clasificarea articulatiilor

Factorul cel mai important ce determina caracteristicile si structura unei articulatii este
functiunea ei adica miscarea pe care o permite.

Luandu-se in consideratie in primul rand acest factor la care se mai adauga formatiunile
de legatura si modul de dezvoltare, articulatiile au fost impartite in trei grupe: articulatii
fibroase, articulatii cartilaginoase si sinoviale.

Articulatiile fibroase:

Sunt articulatiile in care oasele sunt strans unite intre ele prin tesutul fibros des(memebrane
sau ligamente). Aceste articulatii nu permit miscari, sau chiar daca acestea exista sunt foarte
reduse. Se disting trei forme de aticulatii fibroase

1. sindesmozele sunt articulatii in care suprafetele osoare articulare sunt

unite prin tesut fibros(ligamentul stilohioidian in forma de snur,
ligamnetul coracroacromial de forma unei benzi, ligamentele galbene
dintre lamele vertebrale).
2. suturile sunt articulatii pe care le intalnim numai la oasele craniului.
Acestea se divid in:

a) sutura dintata, cand marginile oaselor se angreneaza ca dintii unui ferastrau

(sutura coronara si sutura sagitala)
 b) sutura scoamoasa sutura in care marginile oaselor sunt taiate oblic(sutura
parieto temporara)

c) sutura plana la care suprafetele alaturate sunt netede(sutura internazala)

d) schindileza in care un os prezinta un sant si celalalt o creasta(creasta inferioara

a osului sfenoid si marginea superioara a vomerului)

3. gonfoza sau articulatia dentoalveolara (uneste radacina dintelui, cu

alveola dentara).

Articulatii cartilaginoase

La aceste articulatii, legatura dintre oase se face prin cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Se
disting doua varietati in acest grup:

1. sincondrozele sunt articulatii in care suprafetele articulare sunt unite

prin cartilaj hialin foarte aderent la ele (articulatia dintre prima coasta
si stern)
2. simfizele la care tesutul de legatura este fibrocartilajul. El are de obicei
forma de disc(articulatiile dintre corpurile vertebrale sau dintre oasele
pubiene )

Articulatiile sinoviale

Cele mai multe articulatii ale corpului uman se incadreaza in grupul sinovial. Acestea sunt
articulatii complexe, la nivelul carora se produc miscari multiple si variate.

Elementele componente ale unei articulatii sinoviale sunt suprafetele articulare, cartilajul
articular si formatiunile de asigurare a concordantei articulare

Suprafetele articulare pot fii: fi sferice, eliptice, cilindrice si plane. Cunoasterea formei
suprafetelor articulare este foarte importanta pentru intelegerea biomecanice articulare. In
general aceste suprafete, incadrabile geometric, se pot reduce la doua forme principale: plana
si curba.
 In articulatiile plane miscarile sunt reduse, in cele cu suprafete sferoidale exista portiuni
osoase convexe ce corespund unor portiuni concave.

Cartilajul articular, numit si cartilaj de incrustare, acopera suprafetele articulare ale

oaselor. Este un cartilaj hialin de culoare alba stralucitoare, cu reflexie albastruie.El prezinta
doua fete: una aderenta de suprafata articulara a osului si alta libera ce corespunde cavitatii
articulare. Marginea lui se continua cu periostul. La nivelul acestei margini se termina si
membrana sinoviala. Grosimea lui e variabila (1-12 mm), fiind in raport cu presiunea ce se
exercita pe suprafetele articulare. Pe masura inaintarii in varsta are tendinta sa se subtieze.
Cartilajul articular nu prezinta terminatii nervoase si nici vase de sange. I se atribuie doua
proprietati importante: compresibilitatea si elasticitatea.

Este important, sa se ia in consideratie si continutul sau de apa (50-60%). Dezhidratarea

tesutului cartilaginos duce la micsorarea acestei elasticitati si constituie una din cauzele
artrozelor senile. Nutritia cartilajului este asigurata de arterele capsulo - sinoviale, de vasele
tesutului osos subiacent, ca si de lichidul sinovial.

Formatiuni ce asigura concordanta dintre suprafetele articulare:

- labrul articular, cadrul articular sau fibrocartilajul de marire. Acest gen de formatiuni
se intalnesc in cazul articulatie sinoviale de la umar si sold.

- fibrocartilaje intra-articulare: discurile si meniscurile. Sunt formatiuni anatomice ce se

gasesc intre suprafetele articulare si au rolul sa asigure o cat mai buna concordanta a
acestora.

Capsula articulara este o formatiune constituita din doua straturi: unul extern,
fibros(memebrana fibroasa sau stratul fibrosum) si altul intern, membrana sinoviala(stratul
sinovial). Stratul fibros are o forma comparabila cu cea a unui manson ce se insera prin cele
doua extremitati ale sale la periferia cartilajelor articulare. El reprezinta o continuare a
periostului oaselor.

Vascularizatia arteriala a capsulei e asigurata de ramuri secundare provenite din arterele

musculare.
 Inervatia e asigurata de filete nervoase care insotesc vasele sangvine. Impletindu-se
acestea formeaza plexuri intinse din care vor rezulta atat terminatii nervoase libere cat si
terminatii care se pun in legatura cu corpusculii Vater-Pacini si Golgi-Mazzoni, incapsulati si
lamelari

Rolul capsulei este acela de a proteja articulatia de procesele patologice periarticulare si

de a impiedica raspandirea revarsatelor articulare in tesuturile din jur.

Ligamentele articulare sunt benzi fibroase care se insera pe oasele ce se articuleaza

intre ele, contribuind la mentinerea contactului dintre suprafetele articulare. Se deosebesc:
ligamente capsulare situate in grosimea capsulei, ligamentele extra-capsulare situate la
exteriorul capsulei si ligamente intracapsulare situate in interiorul cavitatii capsulei.

Toate ligamentele sunt rezistente si inextensibile. In acelasi timp ele sunt suficient de
flexibile incat sa nu impiedice executarea miscarilor fiziologice. Au de asemenea si valoarea
unor elemente ce previn depasirea limitei normale a unei miscari. In cazul unor solicitari
prelungite, acestea semnalizeaza situatiile respective prin durerea ce se simte la nivelul lor.

Membrana sinoviala constituie stratul profund al capsulei articulare. Se prezinta ca o

foita subtire, neteda si lucioasa, care adera intim la suprafata interioara a stratului fibros al
capsulei articulare. Ea secreta un lichid galbui, vascos, unsuros, numit sinovie, cu rol in
biomecanica articulara. Ea acopera acele portiuni din os care sunt intracapsulare, oprindu-se la
periferia cartilajelor articulare, la limita dintre cartilajul articular si os.

Membrana sinoviala prezinta o serie de prelungiri care, care au fost impartite in

prelungiri externe si interne.

Ca prelungiri externe se considera, fundurile de sac si criptele.

o Fundurile de sac se gasesc sub tendoanele unui muschi, usurandu-le

alunecarea
o Criptele sinoviale se prezinta ca mici funduri de sac ale membranei
sinoviale, ce se insinueaza intre fibrele ligamentelor. Ele comunica cu
cavitatea articulara

Ca prelungiri interne se considera ciucurii sau plicele sinoviale si vilozitatile sinoviale.

 o Plicele sinoviale sau ciucurii sunt formatiuni ce plutesc libere in
interiorul cavitatii articulare. Contin vase de sange sau mase adipoase
o Vilozitatile sinoviale au forma de prelungiri filiforme.

Cavitatea articulara este un spatiu capilar, virtual, ocupat de lichidul sinovial si

delimitat intre cartilajul articular si membrana sinoviala. In conditii normale, atat suprafetele
cat si celelalte elemente articulare sunt intim aplicate unele pe celelalte prin efectul a doi factori:
presiunea atmosferica si tonusul musculaturii. Intre suprafetele articulare se gaseste un strat
subtire de sinovie.

Linia sau interlinia articulara este linia de contact dintre suprafetele articulare.
Cunoasterea ei prezinta importanta pentru orice medic practician si in special pentru medicii
chirurgi, atunci cand executa o dezarticulare.

Biomecanica articulara

Functiunea articulatiilor consta in a permite anumite miscari oaselor care intra in

alcatuirea lor. Intre oasele ce intra in componenta unei articulatii sinoviale se pot efectua trei
feluri de miscari elementare: alunecarea, invartirea si rotatia.

Aluneacrea consta in deplasarea suprafetelor articulare puse in contact insotita de

frecare, adica fara indepartarea lor. (Exemplu: articulatiile plane).

Invartirea sau rostogolirea este caracterizata prin deplasarea circulara a suprafetelor

articulare, astfel ca la fiecare noua faza a miscarii, alte portiuni ale acestora vin in contact.
(Ememplu: articulatia temporo-mandibulara, a cotului, a genunchiului).

Rotatia este o miscare circulara, caracterizata prin rasucirea, deplasarea osului mobil
imprejuril axului sau longitudinal.(exemplu: miscarea fosetei capului radial pe capitulul
humerusului ).

Clasificarea articulatiilor sinoviale

Dupa numarul oaselor ce intra in alcatuirea lor exista articulatii simple formate prin
unirea a doua oase si articulatii compuse, cele formate prin unirea a mai multor oase.

Dupa forma suprafetelor articulare se deosebesc sapte grupe de articulatii sinoviale:

- articulatii plane, au suprafete articulare plane si permit numai miscari de alunecare
(articulatiile dintre oasele carpului sau ale tarsului)

- ginglimul sau articulatia trohleana; ex: articulatia humeroulnara, articulatiile

interfalangiene

- articulatiile trohoide au suprafetele formate dintr-un cilindru osos continut intr-un inel
osteofibros; ex:articulatiile radioulnare proximala si distala.

- aticulatiile bicondiliene. La acestea se observa doua suprafete articulare rotunjite

(segmente de cilindru plin) care sunt primite in doua depresiuni corespunzatoare ale
celuilalt os; ex: articulatia genunchiului.

- aticulatie in sa sau prin imbucatura reciproca ce au suprafetele articulare opozite

concave intr-un sens si convexe in celalalt sens. Poseda miscari de flexiune-extensiune,
adductie-abductie si circumductie; ex: articulatia carpometacarpiana a policelui

- articulatii elipsoidale sau articulatiile condiliene. Cele doua suprafete articulare sunt
astfel conformate: una este de forma unui segment de elipsoid mai mult sau mai putin
alungit iar cealalta de forma unei depresiuni corespunzatoare,putin adancita; ex.:
articulatia radiocarpiana, articulatia metacarpofalangiana ce au miscari de flexiune-
extensiune, abductie-adductie si circumductie

- articulatiile sferoidale sau cotilice au suprafetele opozite formate dintr-un cap

(segment de sfera) ce patrunde intr-o cavitate in forma de cupa; ex.: articulatiile
umarului si soldului

Dupa numarul axelor in jurul carora se executa miscarile in diferitele articulatii,

deosebim: articulatii uniaxiale, biaxiale si triaxiale.

Lantul articular. In mod obisnuit miscarile corpului uman nu se executa prin

intermediul unei singure articulatii ci prin participarea unui sir de articulatii care
impreuna formeaza un lant articular. Prin intermediul lantului articular se pot execuat
miscari variate si in acelasi timp datorita acestui ansamble articular se poate asigura
amortizarea loviturilor.

Consideratii clinice
 Articulatiile sinoviale reprezinta sisteme biologice remarcabile care in conditii normale
si la majoritatea indivizilor functioneaza fara probleme tot timpul vietii. Aceasta nu inseamna
insa ca ele sunt indestructibile, putand fi sediul unor forme variate de traumatisme sau boli.
Denumirea generica atribuita oricarei afectiuni articulare este de artropatie.

A. Traumatisme articulare

Articulatiile sunt bine adaptate pentru a suporta forte de compresiune si tensiune.

Anumite miscari gresite sau impactul direct cu agenti traumatici conduc la aparitia entorselor
sau a luxatiilor

Entorsa reprezinta o leziune articulara produsa de o miscare ce depaseste limitele

mobilitatii articulare, fara deplasarea suprafetelor articulare fata de pozotia lor normala. Se
caracterizeaza prin dureri, marirea de volum a articulatiei, uneori exudat articular (hidartroza).

Frecvent sunt lezate ligamentele articulare (intindere,ruptura); se produc tulburari de

circulatie locala. In formele grave se pot rupe fragmente de tesut osos (smulgeri), se poate
deteiora cartilajul articluar. Tratamentul include repaos, crioterapie, antiinflamatoare,
miorelaxante.

Luxatia reprezinta o leziune articulara in care are loc dislocarea suprafetelor articulare
si fixarea lor in aceasta pozitie vicioasa prin contractura musculara. Ligamentele si capsula
articulara se rup, articulatia lezata se tumefiaza rapid, este foarte dureroasa, cu imposibilitatea
realizarii miscarilor.

Luxatiile survin cel mai frecvent la nivelul articulatiei umarului si genunchiului. Exista
si o forma de luxatie congenitala localizata la nivelul articulatiei coxofemurale.

Tratamentul include reducerea luxatiei cu repunerea suprafetelor articulare in pozitie

anatomica si imobilizarea articulatiei in aceasta pozitie, administrarea de antialgice,
antiinflamatorii. In luxatiile recidivante se recomandata tratamentul chirurgical.

In cazul articulatiilor fixe echivalentul entorsei este disjunctia, iar cel al luxatiei este
diastazisul (mai frecvent la nivelul articulatiilor tibiofibulare)

B. Afectiuni inflamatorii si degenerative articulare

 Artritele reprezinta procese inflamatorii acute, subacute sau cronice ale elementelor
componente ale unei articulatii, cu etiologie diferita si tablou clinic comun prin edemul,
inflamatia si durerea articulatiei ineteresate (artralgie). Cauzele sunt incomplet cunoscute,
incluzand traumatisme articulare, infectii bacteriene, TBC, cauze genetice, dezordini
hormonale sau metabolice.

Din punct de vedere al formelor pot fi uscate, seroase, supurate, mono, oligo sau
poliarticulare.

Artritele reumatoide pot fi consecinta unui atac autoimun la nivelul tesuturilor

articulare, urmat de ingrosarea membranei sinoviale, acumulare de lichid sinovial, deteriorarea
cartilajului articular. Sunt mai intalnite la femei debutand intre 30 si 50 de ani cu tendinta de
afectare bilaterala.

La copii si adolescenti se intalneste reumatismul articular acut, aparut ca o

complicatie a unor infectii streptococice (frecvent amigdalite). Simptomatologia este
reprezentata de febra, dureri articulare, tumefactia, roseata si cresterea temperaturii locale. Se
poate localiza la o articulatie (glezna, genunchi) sau poate avea caracter migrator, propagandu-
se de la o articulatie la alta. Este deosebit de periculoasa prin afectarea cordului. Tratamentul
include antibioterapie (penicilina urmata de moldamin) pentru perioade lungi de timp.

Artrita gutoasa survine in urma unor tulburari ale metabolismului nucleo-proteinelor,

cresterea acidului uric sanguin si depozitarea cristalelor de urat de sodiu la nivel articular, in
special la nivelul articulatiilor mici ale mainii si piciorului (haluce). Aceste depozite de urati
duc la aparitia unor mici noduli de consistenta dura (tofi gutosi) si la iritarea membranei
sinoviale si a cartilajului articular cauzand inflamatie, alterare tisulara, durere. Cauzele sunt
incomplet cunoscute; se pare ca exista si determinare genetica, barbatii fiind mai afectati decat
femeile. Deasemenea este implicat sedentarismul si excesul de carne in alimentatie. Se trateaza
prin administrare de colchicina sau probenecid si regim igieno-dietetic.

Artrozele reprezinta afectiuni articulare cu evolutie cronica, intrand in cadrul

reumatismului cronic degenerativ (de uzura). Cartilajul articular se subtiaza, suprafetele
articulare devin neregulate, spatiile articulare se ingusteaza. Pe margini se pot depune saruri de
calciu sub forma de ciocuri, pinteni, punti, vizibile la radiografie. La inceput durerea poate fi
absenta, dar ulterior mobilitatea articulatiei respective devine tot mai redusa si mai dureroasa.
Este o boala a persoanelor ce depun munca fizica grea, la obezi. Una dintre localizarile frecvente
este coloana vertebrala (spondilartroza), articulatia coxofemurala, articulatiile mainilor,
genunchiului. Tratamentul consta in : termoterapie, ultrasunete, roentgenterapie, masaj,
gimnastica medicala, balneoterapie. Nu se vindeca complet, dar durerile se reduc si articulatia
afectata isi poate castiga partial mobilitatea.

C. Afectiuni articulare ale coloanei vertebrale

Aceste afectiuni include tulburari de aliniament vertebral in plan sagital

(cifoza,lordoxa) sau frontal (scolioza) de cauze multiple.

Spondilita anchilopoietica reprezintaun reumatism cronic deformant al coloanei

vertebrale, evoluand in puseuri spre anchilozare in cloana de bambus. Anchiloza poate avea loc
in extensie, cand prinde de obicei articulatiile coxofemurale, sau in flexie.

Spondiloliza reprezinta o anomalie congenitala constand in prezenta unei intreruperi de

continuitate a arcurilor vertebrale si separarea lor de pediculi la nivelul sistemului vertebral.

Spondilolistezisul este alunecarea unui corp vertebral, de obicei anterior fata de

corpurile vertebrale subiacente. Cele mai frecvente alunecari sunt L5 pe S1 si L4 pe L5.
presupune aproape intotdeauna o spondiloliza bilaterala a vertebrei care aluneca inainte.

Anomalia congenitala a regiunii lombosacrate cu tendinta asimilarii ultimei vertebre

lombare la prima sacrata poarta numele de sacralizare. Transformarea vertebrei L5 poate
imbraca 6 etape sau grade in functie de intensitatea modificarilor, pornind de la simpla
dezvolatre exagerata a uneia din apofizele sale transverse si ajungand la totala sa sudura cu
prima vertebra sacrata. Durerea aparuta la nivelul coloanei vertebrale ocupa locul doi ca
frecventa dupa migrena. Ea poate avea o etiologie foarte complexa, din care vom prezenta doar
cateva aspecte. Cel mai frecvent apare sub forma unor mialgii lombare, insotite de contractura
(lumbago) datorate unor afectiuni neuromusculare locale, intinderilor musculare in
hiperextensie. A doua cazua este reprezentata de hernierea nucleului pulpos si comprimarea
unui nerv spinal (hernie de disc), cu localizare mai ales la nivelul nervului sciatic, unde in afara
durerii se adauga contractura musculaturii paravertebrale lombare si hipotonia muschilor
inervati de sciatic. Sindromul patologic care asociaza lumbago cu sciatica poarta numele de
lombosciatica si se caracterizeaza in faza acuta prin dureri lombare iradiate in partea externa a
unuia sau a ambelor membre inefrioare. A treia cauza a durerii o constituie dislocarea
proceselor articulare a doua vertebre invecinate datorita unei miscari bruste de rotatie.

Tratamentul acestor afectiuni variaza de la simpla odihna la tratament chirurgical.

D. Tratamentul chirurgical al afectiunilor articulare

Artroscopia reprezinta o metoda de diagnostic si limiatt de tratament a afectiunilor

articulare. Aceasta tehnica presupune o incizie limitata la nivelul capsulei articulare, urmata de
introducerea unui aparat numit artroscop cu ajutorul caruia se vizualizeaza cartilajul articular,
membrana sinoviala, alte formatiuni (menisc, ligament cruciat in articulatia genunchiului).

Pentru pacientii cu artrite severe se pot realiza proteze articulare pentru articulatiile
umarului, cotului, degetelor, coxofemurala, tibiofemurala.

Artroplastia reprezinta o tehnica chirurgicala ortopedica de reconstituire a unei

articulatii in vederea recuperarii functionale, practicata mai ales in anchilozele osoase.

Artrosinteza este o interventie chirurgicala prin care se realizeaza mentinerea in pozitie

corecta a extremitatilor osoase luxate, dupa reducere prealabila.
 Documents.tips
Upload Login / Signup


 LEADERSHIP
 TECHNOLOGY
 EDUCATION
 MARKETING
 DESIGN
 MORE TOPICS

 SEARCH

1. Home
2. Documents
3. Curs 1 Articulatiile

Articulatiile
Totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele poarta numele de articulatii.
Dupa gradul de mobilitate se impart in:
A. articulatii mobile = diartroze
B. articulatii semimobile = amfiartroze
C. articulatii fixe = sinartroze
A. Diartrozele
- sunt cele mai complexe articulatii si sunt alcatuite din :
1)suprafata articulara
2)mijloace de unire
3)mijloace de alunecare
1 ) Suprafete articulare
-sunt regiuni prin care oasele intra in contact mediat de prezenta unor formatiuni dintre care cele
mai frecvente
sunt cartilajele articulare
-sunt NETEDE
- sunt delimitate de restul osului prin santuri sau margini
- sunt tapetate cu cartilaj articular hialin, un cartilaj elastic cu rol de aparare si atenuare a
loviturilor in
articulatia respectiva
-orice cartilaj este ALB SIDEFIU, ELASTIC si DEFORMABIL avand o suprafata in contact cu
suprafata
osoasa articulara si o suprafata umeda acoperita de lichid sinovial
-marginile cartilajului se termina la marginea suprafetei articulare de unde se continua cu
PERIOSTUL
-grosimea cartilajului este variabila,in functie de presiunea suferita de suprafata articulara
respectiva
Structura cartilajului:
a)substanta fundamental=CONDRINA
– sufera un proces de fibrozare ducand la limitarea miscarii articulare
b)celule in cantitate mica
c)fibre elastice si de colagen(cele de colagen se calcifica in timp)
-suprafetele art, sunt uneori neconcordante; restabilirea concordantei poate fi
a)totala
b) partiala prin prezenta fibrocartilajelor articulare :
1)fibrocartilaje de marire a suprafetei articulare( asigura concordanta, gasindu-se circular in jurul
cavitatii
articulare marind astfel suprafata de contact.
Exemplu: lambrum glenoidal de la nivelul cav. glenoidei a scapulei.
2)fibrocartilaj de restabilire a concordantei – cele 2 cavitati au forme diferite.
Aici fac parte 2 elemente:
a)discul interarticular – formatiune interpusa intre cele 2 suprafete articulare si care separa
complet cele 2
suprafete.
b)meniscul interarticular – lama fibrocartilaginoasa incomplete, prezentand central un orificiu prin
care
suprafetele articulare vin in contact.
Ex: a)discurile intervertebrale;b)meniscurile articulatiei genunchiului
1
In functie de suprafetele articulare care conditioneaza amplitudinea si directia miscarilor
diartrozele se
clasifica astfel:
A) enartroze – articulatii sferoidale in care o suprafata articulara este un segment de sfera sau un
cap sferoidal
iar cea de-a doua suprafata este o cavitate care receptioneaza sfera articulara ex:articulatia
coxo-femurala
B) condilartrozele-articulatii condilare mai putin mobile.
Una din suprafete = condil; a doua = cavitate de receptive. Ex: articulatia temporo-mandibulara
C) trohleartrozele – mai putin mobile, se mai numeste ginglim.
-intre o suprafata articulara ca un scripete= trohlee -> o cavitate scobita care receptioneaza
trohleea.
D) trohoidele= articulatii trohoidale = articulatii in care se produce in special rotatia. Articulatia
este descrisa ca
un cilindru plin care intra intr-un cilindru gol. Ex; articulatia radio-ulnara superioara.
E) articulatiile prin imbucatura reciproca = selariforme
- miscari variate exceptand rotatia.
- prima suprafata articulara este concave- convexa in planuri diferite si a doua este convex-
concava in planul ei
de receptie.
F) diartroze planiforme– artrodii sau articulatii plane.
-cele 2 suprafete sunt plane sau aproape plane ex:articulatii intercarpiene( intre trapez si
trapezoid)
2) Mijloace de unire
-sunt formate din:
a)capsula articulara
b)ligament articulare
c)muschii de la niv art.
d) presiunea atmosferica
a)Capsula articulara
-este elementul obligatoriu al diartrozei
-formatiune conjunctiv fibroasa ca un manson care imbraca suprafetele articulare ale oaselor ce
vin in contact
- rol de IZOLARE a articulatiei de elementele din jur si SUSTINERE a suprafetelor de contact.
-capsula articlara contine:
a)suprafata externa – in contact cu partile moi periarticulare
b)suprafata interna – priveste spre suprafetele articulare si care este tapetata de sinoviala.
- in interior pentru alunecare, este nevoie, nu numai de aceasta membrane seroasa = sinoviala,
cat si de un lichid
= LICHID SINOVIAL. Lichidul se datoreaza transudarii sau secretiei membrane sinoviale
continand si cellule
descuamate datorita erodarii stratului intern al m. sinoviale.
c) 2 margini – se prind pe oasele care intra in articulatie. Unele pe marginea cartilajului articular si
alte fibre
ajung la distanta.
-grosimea capsule este variabila in functie de mobilitatea articulatiei (cu cat art. Este mai mobile,
cu atat capsula
este mai subtire si elastica).
-gradul de laxitate al capsule poate sa duca la traumatizarea ei in miscarile articulare si pentru
aceasta exista un
aparat de sustinere = MUSCHII TENSORI AI CAPSULEI ARTICULARE – protejeaza capsula de
miscarile
suprafetelor articulare.
b) Ligamentele articulare
- sunt benzi fibroase care se prind pe oasele din articulatia respective si mentin contactul dintre
suprafetele
articulare.
- sunt elemente rezistente.
Ex: ligamentul ileo-femural rezista la o tractiune de 700 Kg.
2
-originea fibrelor ligamentare este variata:
a)din ingrosarea capsule
b)din transformarea ligamentara a unor tendoane
c) din transformarea unor fascicule musculare atrofiate.
d)din transformarea fibroasa a fasciei musculare
e)din unele oases au cartilaje fibrozate (ligamentul stilohioidian)
-in functie de pozitie se clasifica astfel:
1)Ligamente capsulare = ingrosari ale capsule care raman in contact cu aceasta
2)Ligamente interosoase = intre suprafetele articulare intracapsulare dar NICIODATA
INTRASINOVIALE.
3)Ligamente la distanta – intra in contact cu capsula articulara sau cu alte parti osoase.
-FORMA variata: benzi, cordoane, triunghiulare
-STRUCTURA – fibre conjunctive si fibre elastice
-vascularizatie bogata la fel ca si capsula articulara
c)Muschii
– elemente active cu rol biomecanic
-sustin contactul dintre suprafetele articulare datorita insertiei pe oase si tonusului muscular.
-dupa actiune se impart in:
1)flexori
2)extensori
3)abductori
4)adductori
5)rotatori interni
6)rotatori externi
7)pronatori
8)supinatori
d) Presiunea atmosferica
– este cea care actioneaza asupra articulatiilor distribuindu-se egal. Pe corpul uman apasa o
presiune de 20000
kg.
3) Mijloace de alunecare:
a)membrane sinoviala
b)lichidul sinovial
c)suprafata neteda a cartilajului
a) Membrana sinoviala
- formatiune neteda, subtire, lucioasa ce tapeteaza suprafata interna a capsule articulare
-adera de capsula articulara dar, in unele locuri exista niste proeminente rezultate prin
suprapunerea membrane
sinoviale peste vasele si nervii capsule si care formeaza FRAURILE MEMBRANEI SINOVIALE.
Descriem sinovialei 2 extremitati care se insera in imediata vecinatate a cartilajului articular si 2
suprafete:
a)externa – tapeteaza capsula
b)interna – priveste spre suprafetele articulare, realizand o cavitate virtuala = cavitatea articulara
in care vom
gasi elementele anatomice osoase ale articulatiei.
-prezinta prelungiri
a)externe – fundul de sac si foliculi
b)interne – ciucuri + vilozitati sinoviale.
3
-structura membrane sinoviale:
a)strat profund conjunctivo-elastic-vascular
-cuprinde si celule adipoase
b)strat superficial polimorf
-NU ARE ROL DE ABSORBTIE
-izoleaza colectiile intrarticulare (lichidul, sangele, puroiul)
b)Lichidul sinovial
– lichid in cantitate redusa situat in cav. sinoviala si este vascos, galbui
-este format din:
a)apa – 95%
b) substante proteice de tipul mucoprot
c) saruri minerale
d)cellule descuamate de la niv, membrane sinoviale si a cartilajului articular.
B. Amfiartrozele
-sunt formate din:
1. suprafete articulare
2. mijloace de sustinere
3. mijloace de alunecare
1.Suprafete articulare
-tapetate cu cartilaj hialin
-mijloace de unire sunt de natura ligamentara;
-2 categorii:
a.Ligamentul interosos = formatiune fibroconjunctiva
- structural – asemanator fibrocartilajelor diartrozice
-ocupa in totalitate spatial dintre suprafetele articulare
-sunt inserate pe suprafetele articulare vecine => amfiartrozele se impart in:
a)PROPRIU – ZISE – fibrocartilaje complete = ocupa tot spatial interarticular
b)DIARTRO-AMFIARTROZE – fibrocartilajele dintre suprafetele articulare pot avea si cavitati.
(MOBILITATEA CRESTE)
b.Ligamente externe
- sunt benzi conjunctive rezistente care, prin asamblare, pot simula o capsula articulara.
C. Sinartrozele
-se gasesc in special la nivelul craniului
-linia de articulatie = sutura
- dupa procesul de osificare, sinartrozele se impart in:
I. sincondroze
– osificare cartilaginoasa
-intre suprafetele articulare ramane in strat de tesut carilaginos
-au suprafete articulare plane
-se gasesc la nivelul articulatiilor condro-costale
4

-PERIOSTUL COASTEI OSOASE SE CONTINUA CU PERICONDRUL COASTEI

CARTILAGINOASE.
-din aceasta categorie mai face parte sincondroza manubriosternala
II. sinfibroze
- prin osificare de membrane
-intre suprafetele articulare ramane o lama de tesut conjunctiv
- sunt suprafete articulare unite prin tesut conjunctiv
-se clasifica astfel:
1)Articulatii prin sutura armonica(plana) = sutura oaselor internazale
2)Articulatii prin sutura dintata – articulatia fronto-parietala
3)Articulatiile prin sutura solzoasa – scuama temporala
4)Articulatia schindilezica – se face printr-o creasta osoasa ce intra intr-un jgheab (articulatia
sfeno-vomeriana)
5)Gomfozele( dintele in alveola dentara)
III. sindesmoze
-intre oase diferite( oasele gambei sau ab unite prin membr. interosoasa sau intre proeminentele
osoase ale
aceluiasi osos( ligamentul coraco-acromial)
Procesul de osificare se desavarseste tardive – peste 45 ani.
Osificarea membr dintre osoase= sinostoza si poate fi patologica (osificare excesiva).
MECANICA ARTICULARA
1)Miscarile active
– sunt realizate de catre un muschi sau o grupa musculara prin contractia acestora.
-contractandu-se, muschiul isi ia un punct fix pe un os si mobilizeaza celalalt os din articulatia
respectiva dupa
niste axe articulare.
Def: AXUL ARTICULAR = totalitatea punctelor care nu se deplaseaza in timpul miscarii si
reprezinta centrul
miscarii respective.
Poate fi:
a)unic
b)multiplu
-in timpul miscarii oasele diferitelor segmente se raporteaza in mod variat unele fata de altele.
AXELE MISCARII sunt:
a)AXUL TRANSVERSAL
- fata de acest ax se executa:
1)miscare de flexiune – 2 segmente se apropie
2)extensiune – 2 segmente se departeaza
b)AXUL SAGITAL
- fata de acesta avem miscare de:
1)adductie – segmentul se apropie de ax
2)abductee – segmentul se departeaza de ax
c)AXUL LONGITUDINAL
-fata de acest ax se realizeaza:
a)rotatie medial – spre int
b)rotatie laterala – spre ext.
Prin combinarea acestor miscari apare circumductia – miscare in trunchi de con in care axul e in
lungul osului,
acesta fiind in abductia.
5
d)AXUL CU OBLICITATE DUBLA
-intervine intre 2 oase intarita printr-o membrane in care un os este fix iar celalalt este mobil in
jurul primului os
(radius +ulna) – radiusul executa o miscare spiraloida in jurul ulnei – osul fix
e)AX CU OBLICITATE TRIPLA
-la nivelul piciorului (talo-crurala)
1)iversiune – fata plantara priveste spre medial, sprijinindu-se pe muchia externa
2)eversiune – planta priveste spre lateral, piciorul sprijinindu-se pe muchia medial.
MISCAREA DE BASCULA
a)a scapulei
b)a sacrului
2) Miscarile pasive
- executate de examinator
- se pun in evidenta elementele frenatoare( situatia capsulei, a ligamentelor, a oaselor, a
articulatiilor)
6
Download
of 6

CURS 1 ARTICULATIILE
by ioana-gray

on Dec 11, 2015

Report

Category:

Documents
Download: 0
Comment: 0

1
views

Comments
Description
Download Curs 1 Articulatiile

Transcript
Articulatiile Totalitatea elementelor prin care oasele se unesc intre ele poarta numele de
articulatii. Dupa gradul de mobilitate se impart in: A. articulatii mobile = diartroze B. articulatii
semimobile = amfiartroze C. articulatii fixe = sinartroze A. Diartrozele - sunt cele mai complexe
articulatii si sunt alcatuite din : 1)suprafata articulara 2)mijloace de unire 3)mijloace de alunecare
1 ) Suprafete articulare -sunt regiuni prin care oasele intra in contact mediat de prezenta unor
formatiuni dintre care cele mai frecvente sunt cartilajele articulare -sunt NETEDE - sunt delimitate
de restul osului prin santuri sau margini - sunt tapetate cu cartilaj articular hialin, un cartilaj elastic
cu rol de aparare si atenuare a loviturilor in articulatia respectiva -orice cartilaj este ALB SIDEFIU,
ELASTIC si DEFORMABIL avand o suprafata in contact cu suprafata osoasa articulara si o
suprafata umeda acoperita de lichid sinovial -marginile cartilajului se termina la marginea
suprafetei articulare de unde se continua cu PERIOSTUL -grosimea cartilajului este variabila,in
functie de presiunea suferita de suprafata articulara respectiva Structura cartilajului: a)substanta
fundamental=CONDRINA – sufera un proces de fibrozare ducand la limitarea miscarii
articulare b)celule in cantitate mica c)fibre elastice si de colagen(cele de colagen se calcifica in
timp) -suprafetele art, sunt uneori neconcordante; restabilirea concordantei poate fi a)totala b)
partiala prin prezenta fibrocartilajelor articulare : 1)fibrocartilaje de marire a suprafetei articulare(
asigura concordanta, gasindu-se circular in jurul cavitatii articulare marind astfel suprafata de
contact. Exemplu: lambrum glenoidal de la nivelul cav. glenoidei a scapulei. 2)fibrocartilaj de
restabilire a concordantei †“ cele 2 cavitati au forme diferite. Aici fac parte 2 elemente: a)discul
interarticular – formatiune interpusa intre cele 2 suprafete articulare si care separa complet
cele 2 suprafete. b)meniscul interarticular – lama fibrocartilaginoasa incomplete, prezentand
central un orificiu prin care suprafetele articulare vin in contact. Ex: a)discurile
intervertebrale;b)meniscurile articulatiei genunchiului In functie de suprafetele articulare care
conditioneaza amplitudinea si directia miscarilor diartrozele se clasifica astfel: A) enartroze –
articulatii sferoidale in care o suprafata articulara este un segment de sfera sau un cap sferoidal
iar cea de-a doua suprafata este o cavitate care receptioneaza sfera articulara ex:articulatia
coxo-femurala B) condilartrozele-articulatii condilare mai putin mobile. Una din suprafete = condil;
a doua = cavitate de receptive. Ex: articulatia temporo-mandibulara C) trohleartrozele – mai
putin mobile, se mai numeste ginglim. -intre o suprafata articulara ca un scripete= trohlee -> o
cavitate scobita care receptioneaza trohleea. D) trohoidele= articulatii trohoidale = articulatii in
care se produce in special rotatia. Articulatia este descrisa ca un cilindru plin care intra intr-un
cilindru gol. Ex; articulatia radio-ulnara superioara. E) articulatiile prin imbucatura reciproca =
selariforme - miscari variate exceptand rotatia. - prima suprafata articulara este concave-
convexa in planuri diferite si a doua este convex-concava in planul ei de receptie. F) diartroze
planiforme– artrodii sau articulatii plane. -cele 2 suprafete sunt plane sau aproape plane
ex:articulatii intercarpiene( intre trapez si trapezoid) 2) Mijloace de unire -sunt formate din:
a)capsula articulara b)ligament articulare c)muschii de la niv art. d) presiunea atmosferica
a)Capsula articulara -este elementul obligatoriu al diartrozei -formatiune conjunctiv fibroasa ca un
manson care imbraca suprafetele articulare ale oaselor ce vin in contact - rol de IZOLARE a
articulatiei de elementele din jur si SUSTINERE a suprafetelor de contact. -capsula articlara
contine: a)suprafata externa – in contact cu partile moi periarticulare b)suprafata interna –
priveste spre suprafetele articulare si care este tapetata de sinoviala. - in interior pentru
alunecare, este nevoie, nu numai de aceasta membrane seroasa = sinoviala, cat si de un lichid =
LICHID SINOVIAL. Lichidul se datoreaza transudarii sau secretiei membrane sinoviale continand
si cellule descuamate datorita erodarii stratului intern al m. sinoviale. c) 2 margini – se prind pe
oasele care intra in articulatie. Unele pe marginea cartilajului articular si alte fibre ajung la
distanta. -grosimea capsule este variabila in functie de mobilitatea articulatiei (cu cat art. Este mai
mobile, cu atat capsula este mai subtire si elastica). -gradul de laxitate al capsule poate sa duca
la traumatizarea ei in miscarile articulare si pentru aceasta exista un aparat de sustinere =
MUSCHII TENSORI AI CAPSULEI ARTICULARE – protejeaza capsula de miscarile
suprafetelor articulare. b) Ligamentele articulare - sunt benzi fibroase care se prind pe oasele din
articulatia respective si mentin contactul dintre suprafetele articulare. - sunt elemente rezistente.
Ex: ligamentul ileo-femural rezista la o tractiune de 700 Kg. -originea fibrelor ligamentare este
variata: a)din ingrosarea capsule b)din transformarea ligamentara a unor tendoane c) din
transformarea unor fascicule musculare atrofiate. d)din transformarea fibroasa a fasciei
musculare e)din unele oases au cartilaje fibrozate (ligamentul stilohioidian) -in functie de pozitie
se clasifica astfel: 1)Ligamente capsulare = ingrosari ale capsule care raman in contact cu
aceasta 2)Ligamente interosoase = intre suprafetele articulare intracapsulare dar NICIODATA
INTRASINOVIALE. 3)Ligamente la distanta – intra in contact cu capsula articulara sau cu alte
parti osoase. -FORMA variata: benzi, cordoane, triunghiulare -STRUCTURA – fibre conjunctive
si fibre elastice -vascularizatie bogata la fel ca si capsula articulara c)Muschii – elemente active
cu rol biomecanic -sustin contactul dintre suprafetele articulare datorita insertiei pe oase si
tonusului muscular. -dupa actiune se impart in: 1)flexori 2)extensori 3)abductori 4)adductori
5)rotatori interni 6)rotatori externi 7)pronatori 8)supinatori d) Presiunea atmosferica – este cea
care actioneaza asupra articulatiilor distribuindu-se egal. Pe corpul uman apasa o presiune de
20000 kg. 3) Mijloace de alunecare: a)membrane sinoviala b)lichidul sinovial c)suprafata neteda
a cartilajului a) Membrana sinoviala - formatiune neteda, subtire, lucioasa ce tapeteaza suprafata
interna a capsule articulare -adera de capsula articulara dar, in unele locuri exista niste
proeminente rezultate prin suprapunerea membrane sinoviale peste vasele si nervii capsule si
care formeaza FRAURILE MEMBRANEI SINOVIALE. Descriem sinovialei 2 extremitati care se
insera in imediata vecinatate a cartilajului articular si 2 suprafete: a)externa – tapeteaza
capsula b)interna – priveste spre suprafetele articulare, realizand o cavitate virtuala = cavitatea
articulara in care vom gasi elementele anatomice osoase ale articulatiei. -prezinta prelungiri
a)externe – fundul de sac si foliculi b)interne – ciucuri + vilozitati sinoviale. -structura
membrane sinoviale: a)strat profund conjunctivo-elastic-vascular -cuprinde si celule adipoase
b)strat superficial polimorf -NU ARE ROL DE ABSORBTIE -izoleaza colectiile intrarticulare
(lichidul, sangele, puroiul) b)Lichidul sinovial – lichid in cantitate redusa situat in cav. sinoviala
si este vascos, galbui -este format din: a)apa – 95% b) substante proteice de tipul mucoprot c)
saruri minerale d)cellule descuamate de la niv, membrane sinoviale si a cartilajului articular. B.
Amfiartrozele -sunt formate din: 1. suprafete articulare 2. mijloace de sustinere 3. mijloace de
alunecare 1.Suprafete articulare -tapetate cu cartilaj hialin -mijloace de unire sunt de natura
ligamentara; -2 categorii: a.Ligamentul interosos = formatiune fibroconjunctiva - structural –
asemanator fibrocartilajelor diartrozice -ocupa in totalitate spatial dintre suprafetele articulare -
sunt inserate pe suprafetele articulare vecine => amfiartrozele se impart in: a)PROPRIU –
ZISE – fibrocartilaje complete = ocupa tot spatial interarticular b)DIARTRO-AMFIARTROZE
– fibrocartilajele dintre suprafetele articulare pot avea si cavitati. (MOBILITATEA CRESTE)
b.Ligamente externe - sunt benzi conjunctive rezistente care, prin asamblare, pot simula o
capsula articulara. C. Sinartrozele -se gasesc in special la nivelul craniului -linia de articulatie =
sutura - dupa procesul de osificare, sinartrozele se impart in: I. sincondroze – osificare
cartilaginoasa -intre suprafetele articulare ramane in strat de tesut carilaginos -au suprafete
articulare plane -se gasesc la nivelul articulatiilor condro-costale -PERIOSTUL COASTEI
OSOASE SE CONTINUA CU PERICONDRUL COASTEI CARTILAGINOASE. -din aceasta
categorie mai face parte sincondroza manubriosternala II. sinfibroze - prin osificare de membrane
-intre suprafetele articulare ramane o lama de tesut conjunctiv - sunt suprafete articulare unite
prin tesut conjunctiv -se clasifica astfel: 1)Articulatii prin sutura armonica(plana) = sutura oaselor
internazale 2)Articulatii prin sutura dintata – articulatia fronto-parietala 3)Articulatiile prin sutura
solzoasa – scuama temporala 4)Articulatia schindilezica – se face printr-o creasta osoasa ce
intra intr-un jgheab (articulatia sfeno-vomeriana) 5)Gomfozele( dintele in alveola dentara) III.
sindesmoze -intre oase diferite( oasele gambei sau ab unite prin membr. interosoasa sau intre
proeminentele osoase ale aceluiasi osos( ligamentul coraco-acromial) Procesul de osificare se
desavarseste tardive – peste 45 ani. Osificarea membr dintre osoase= sinostoza si poate fi
patologica (osificare excesiva). MECANICA ARTICULARA 1)Miscarile active – sunt realizate
de catre un muschi sau o grupa musculara prin contractia acestora. -contractandu-se, muschiul
isi ia un punct fix pe un os si mobilizeaza celalalt os din articulatia respectiva dupa niste axe
articulare. Def: AXUL ARTICULAR = totalitatea punctelor care nu se deplaseaza in timpul
miscarii si reprezinta centrul miscarii respective. Poate fi: a)unic b)multiplu -in timpul miscarii
oasele diferitelor segmente se raporteaza in mod variat unele fata de altele. AXELE MISCARII
sunt: a)AXUL TRANSVERSAL - fata de acest ax se executa: 1)miscare de flexiune – 2
segmente se apropie 2)extensiune – 2 segmente se departeaza b)AXUL SAGITAL - fata de
acesta avem miscare de: 1)adductie – segmentul se apropie de ax 2)abductee – segmentul
se departeaza de ax c)AXUL LONGITUDINAL -fata de acest ax se realizeaza: a)rotatie medial
– spre int b)rotatie laterala – spre ext. Prin combinarea acestor miscari apare circumductia
– miscare in trunchi de con in care axul e in lungul osului, acesta fiind in abductia. d)AXUL CU
OBLICITATE DUBLA -intervine intre 2 oase intarita printr-o membrane in care un os este fix iar
celalalt este mobil in jurul primului os (radius +ulna) – radiusul executa o miscare spiraloida in
jurul ulnei – osul fix e)AX CU OBLICITATE TRIPLA -la nivelul piciorului (talo-crurala)
1)iversiune – fata plantara priveste spre medial, sprijinindu-se pe muchia externa 2)eversiune
– planta priveste spre lateral, piciorul sprijinindu-se pe muchia medial. MISCAREA DE
BASCULA a)a scapulei b)a sacrului 2) Miscarile pasive - executate de examinator - se pun in
evidenta elementele frenatoare( situatia capsulei, a ligamentelor, a oaselor, a articulatiilor) 5
X
RECOMMENDED

Samsung Relative Evaluation Report on S1, iPhone

Written in 2010, this competitive analysis shows benchmarking by Samsung’s product engineering
team, and an overwhelmingly detailed screen-by-screen comparison of the iPhone…

Mega Indictment
GENERAL ALLEGATIONS At all times relevant to this Indictment: 1. KIM DOTCOM, MEGAUPLOAD
LIMITED, VESTOR LIMITED, FINN BATATO, JULIUS BENCKO, SVEN ECHTERNACH, MATHIAS
ORTMANN,…

White Person Bingo (brought to you by the publishers of STUFF WHITE PEOPLE LIKE)
Whiter Shades of Pale: The Stuff White People Like, Coast to Coast, from Seattle's Sweaters to
Maine's MicrobrewsIf you thought you had white people pegged as Oscar-party-throwing,…

Инструкция Web-кабинет Свердловэнергосбыт

Presentaciones Exitosas
Adapataciòn y mejoramiento de un original de Utcl, traducida al español, que contiene una serie de
mejoras y cambios no solo en su estructura, sino en sus patrones, ya…

Michelle Carter Texts

Documents detailing the text messages between Michelle Carter and Conrad Roy. Roy committed
suicide in 2014 and Carter is charged with involuntary manslaughter for encouraging…
Sorority Appearance Guidelines
I cannot stress how important Spanx are.

Δρομολόγια Αεροδρόμιο - Κιάτο - Αεροδρόμιο

1:00 ΣΥΡΜΟΙ Αεροδρόμιο Κορωπί Παιανία-Κάντζα Παλλήνη Δουκ. Πλακεντίας Πεντέλης Κηφισίας
ΝερατζιώτισσαΗράκλειο…

Terry Hendrix NFL Lawsuit

Terry C. Hendrix seeks over $88 billion "for but not limited to: negligence, breach of fiduciary duty, and
also reckless disregard" after an overturned call in…

Exit 6 Starbucks letter

A Cottleville watering hole has written an open letter to Starbucks and mailed a check for $6 after
receiving a cease and desist letter from the coffee chain over the use…

View more
Subscribe to our Newsletter for latest news.
Newletter

About Terms DMCA Contact

STARTUP - Share & Download Unlimited

Fly UP