Prof dr Draghici Manea

Conf dr Valentina Tudor

Disciplina:

Modelarea si
simulularea sistemelor
agricole

2009

1
INTRODUCERE
In acesta etapa a dezvoltarii umane revolutia tehnico-stiintifica
ramane este cea care se impune in toate aspctele pozitive si negative ale
vietii omenesti si chiar a viitorului intregii planete.
Modelarea sl simularea proceselor economice este disciplina
economica de granita cu matematica si tehnica de calcul Se ocupa de
fundamentarea deciziei manageriale in conditii de eficienta pentru
producator, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile si cu
posibilitatea utilizarii tehnicii simularii.
Modelarea a unui proces decizional ne conduce la precizarea
elementelor acestuia, şi anume: decidentul, formularea problemei si
precizarea obiectivele propuse de decident (minimizarea/ maximizarea unor
indicatori tehnico-economici), mulţimea variantelor/alternativelor posibile
ce caracterizează o situaţie decizională, mulţimea consecinţelor anticipate
pentru fiecare variantă, stările naturii - factori independenţi de decidenţi, de
tip conjunctural. Din mulţimea variantelor posibile, calculate dupa o metoda
sau mai multe metode, decidentul urmează să reţină numai una, şi anume pe
cea mai convenabilă.
Modelarea economica ofera managerului latura riguroasa a actiunilor
sale ("stiinta de a conduce"), modalitati multiple de punere de acord a
resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate
pentru o anumita perioada de timp, oferindu-i posibilitatea de a gandi si a
decide "mai bine" si "mai repede" fara sa denatureze realitatea.
Solutia pe care decidentul o va alege depinde de datele pe care le
analizezeaza si modelaza care reprezinta de fapt elemente ale "vectorului
de intrare" in model economico-matematice care pot fi: deterministe din
care rezulta solutia optima sau stochastice care ofera solutia optima cu o
anumita probabilitate.

2
Capitolul 1. MODELAREA FENOMENELOR ECONOMICE

1.1. CONTINUTUL MODELELOR ECONOMICE

In procesul cunoasterii dispunem de o multitudine de metode, de căi, de
mijloace care fac posibilă identificarea, determinarea stiintifică a fenomenelor din
natură si societate. O foarte largă utilizare o are in prezent modelarea fenomenelor
cercetate.
Metoda modelelor sau a modelării, despre semnificatia căreia oferă mărturie
atâtea rezultate din cercetările stiintifice, nu constituie o descoperire nouă în stiintă.
Doar denumirea de "model" sau "modelare" pentru un anumit fel de reprezentare a
unor fenomene sau teorii este de dată relativ recentă.
Metoda modelării, vorbind la un mod foarte general, se foloseste de un
anumit tip particular de analogii, modele care reproduc anumite laturi ale
obiectului studiat pentru usurarea cercetării sale stiintifice.
Dezvoltarea spectaculoasă a stiintei are printre trăsăturile sale cele mai
semnificative, tocmai aplicarea modelării, a metodelor statistico-matematice si a
tehnicii moderne de calcul in valorificarea informatiei. Procesul de
"matematizare" inceput in domeniul stiintelor naturii si al celor tehnice s-a extins
treptat la stiintele sociale, pe măsura atestării eficientei practice a metodelor
statistico-matematice noi in analiza si proiectarea economică.
Astăzi este cu neputintă de conceput o disciplină economică sau socială care să nu
folosească in procesul său de cunostere metode de cuantificare, de exprimare
numerică, a legitătilor, a interdependentelor, de măsurare a tendintelor.
Este caracteristic faptul că insăsi economia politică in generalizările sale
teoretice, in deducerea unor teze de maximă generalitate, in analizele sale, de
multe ori abstracte, recurge la metode statistico-matematice, la elaborarea de
modele economico-matematice, la exprimarea numerică, riguroasă a unor procese
si fenomene.
Cu atât mai mult, disciplinele economice de "ramură" specifice sunt obligate
să recurgă la acest instrument modern care garantează nu numai precizia formulării
concluziilor, dar si eficienta deciziilor ce se iau, pe această bază, in activitatea
economică concretă.
Inainte de a arăta obiectivele concrete care stau in atentia aplicării
modelării, voi incerca să subliniez câteva probleme ce s-au ivit odată cu
introducerea metodelor matematice de cercetare in stiintele sociale si in special
in economie.

3
O primă problemă este aceea că sunt încă autori care pun sub semnul întrebării
măsurătorile care sunt efectuate de stiinta economică, pe fenomene neprovocate
intentionat.
In stiintele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiente, prin
intermediul cărora se tinde spre sesizarea si reproducerea unor procese care au loc
în natură. Ele urmăresc de regulă, verificarea unor ipoteze sau teorii prin descrierea
cantitativă, numerică a fenomenelor la care se referă.
Dar măsurarea poate fi efectuată pe diverse căi, intre care experienta organizată de
laborator, in cadrul căruia sunt provocate anumite fenomene, este numai una din
căile posibile.
Stiinta economică, care nu are practic posibilităti de a efectua experiente,
poate efectua constient anumite măsurători pe fenomene neprovocate in vederea
verificării unui model teoretic.
Valoarea unui experiment, a unui fenomen este dată insă nu de intentia, de
hotărârea cercetătorului de a săvârsi experimentul, ci de faptul că obiectiv,
independent de vointa cuiva, fenomenul s-a produs "ca si cum", ar fi fost provocat
în conditii experimentale, adică intr-o izolare relativă a procesului observat,
ceilalti factori fiind considerati relativ constanti.
Anumitele rămâneri in urmă a economistilor fată de dezvoltarea tehnică nu
se datoreste numai absentei posibilitătilor experimentale, ci si insuficientei folosirii
tehnicilor avansate de măsurare si caracterului inadecvat si nesatisfăcător al
modelării tezelor, ipotezelor, teoriilor etc., dezbătute uneori fără metodă.
O altă sursă a controverselor este confuzia că folosirea calculatoarelor electronice
la rezolvarea unor probleme economice este identică cu aplicarea matematicilor in
economie. Se pierde din vedere faptul că acesta - respectiv calculul numeric - este
doar o etapă in folosirea matematicilor pentru rezolvarea problemelor economice.
Calculatoarele moderne de mare capacitate si viteză servesc intr-adevăr la
solutionarea unor probleme economice formulate in termeni matematici, dar
problema principală este tocmai formularea matematică, modelarea, fapt de
insemnătate teoretică, absolut independent de existenta sau inexistenta masinilor
moderne de calcul.
Această, părere gresită de altfel, se întemeiază pe ideea că matematica poate
servi numai la studierea aspectului cantitativ al proceselor si fenomenelor
economice si nu si la cel calitativ.
Acest lucru nu este adevărat, deoarece aspectele cantitative dau si calitatea
fenomenului studiat.
Astfel, legile economice se definesc nu numai prin obiective ci si sub
aspectul cantitativ referitor la procesele la care se referă: cantitatea de muncă,
proportia dintre ramuri, ritmul si măsura cresterii productiei si productivitătii
muncii etc.

4
Economistul care se îndoieste de posibilitatea "vorbirii" matematice in economie
poate să-si examineze propriile metode de lucru, si se va convinge de contrariu. Va
vedea că de fiecare dată, când va expune o teză, ipoteză sau teorie economică,
căreia ii atribuie "calitate", va căuta s-o intemeieze cantitativ prin anumite date
statistice, raportări cantitative, grupări comparative, etc.
O altă problemă în privinta utilizării matematicilor în stiintele economice
provine din interpretarea optimului economic calculat matematic si "optimul"
aplicat in practica economică.
Ori, intre unele "optime" economice, obtinute matematic si politica
economică realizabilă practic există diferente, ce sunt uneori, dar nu neapărat
calitative.
De exemplu când este formulat un obiectiv de plan, stabilindu-i-se criteriul
de optim si găsindu-i-se modelul matematic pentru rezolvarea sa, nu este
intotdeauna sigur că solutia acestui program matematic va putea fi realizată in
practică. In viata reală pot interveni factori, variabile necuantificabile, care nu se
pot include in modelul optimizat.
In practică, politica economică, care procedează la modificarea optimului
(calculat matematic) in raport cu restrictii necuantificabile, poate avea rezultate
diferite de optimul matematic, tocmai din acest motiv.
Asadar, trebuie să facem deosebire intre aplicarea matematicii in stiinta
economică si in politica economică. Aplicarea matematicii in stiinta economică
nu numai că nu este limitată, ci dimpotrivă, neaplicarea ei limitează progresul
acestei stiinte.
Folosirea matematicii ca instrument de politică economică este, in schimb,
limitată de variabile necuantificabile sau de necesitatea luării in considerare a unor
factori politici si sociali specifici perioadei pentru care este intocmit modelul
matematic.
Este o problemă stiintifică de primă importantă de a se stabili:
- decalajul existent intre optimul economic, calculat matematic si politica obiectiv
necesară, pentru a sti ce pârghii trebuie puse in miscare in vederea influentării
factorilor neeconomici, astfel ca acestia să se adapteze economicului;
- multimea solutiilor posibile, pentru a se cunoaste limitele intre care să se
icadreze politica economică in scopul de a o ajuta să aleagă Între alternative corect
calculate, chiar dacă varianta aleasă nu este cea matematic optimă.
Departe de a considera modelele economice retete pentru solutii miraculoase
, ele oferă o serie de avantaje si anume:
- o reprezentare intuitivă si totusi riguroasă a fenomenului analizat;
- permite verificarea, prin analogie, a consistentei logice a teoriei;
- facilitează descoperirea prin experimentarea pe model a unor legături si legităti la
care nu am fi ajuns usor pe alte căi;

5
- contribuie la verificarea corectitudinii procesului de gândire, care duce la luarea
unor decizii mai riguroase stiintific.

1.2. INSTRUMENTARUL MATEMATIC FOLOSIT

In modelarea si simularea proceselor tehnico-economice instrumentarul
matematic raman pentru majoritatea celor care ar fi interesati de acest subiect, un
fetis datorita slabelor cunostinte de matematica aplicata. Astfel probleme de
calcul a mediei, a abaterii medii patratice, a functiilor de productie, a calcului
integral, a MDC ( metodei drumului critic), a programarii liniare si a calcului
probabilistic de apreciere a semnificatiei acestor calcule sunt cu greutate acceptate
chiar numai pentru a fi citite. Daca prin generalizarea folosirii calculatoarelor PC
problemele matematice sunt in cea mai mare parte rezolvate totusi cele legate de
intelegerea fenomenului in sine. Astfel spre exemplu daca se constata ca din ce in
ce mai putini stiu sa extraga radacina patrata , raman totusi destul de multi cei care
stiu ca numarul caruia dorim sa-i aflam radacina provine dintru-un numar inmultit
prin el insusi. Aceasta functie este acum peste tot incepand cu cele mai simple
calculatoare si terminand cu telefoanele mobile. Acum totul este foarte simplu
pentru un asemenea calcul: cautam tasta, inscriem numarul si ni se afiseaza
radacina patrata a numarului.
Problema de calcul poate fi insa mai complicata . Astfel pentru a efectua
calculul coeficientilor unei ecuatii, de gradul al II-lea, care reda legatura dintre
ingrasamintele de azot si productia de grau matematic trebuie sa cunoastem metoda
celor mai mici patrate de ajustare a datelor care ne ajuta sa intocmim sistemul de
ecuatii, dupa care sa rezolvam acest sistem cu ajutorul metodei
determinantilor(Sarus). Acum este suficient sa introducem datele intr-un fisier si
aproape instantaneu toate aceste calcule sunt efectuate, chiar mai ni se ofera si
reprezentrea grafica.
Daca folosirea acuala a metodelor matematice este rezolvata aceasta nu insamna ca
aceste facilitati de care am vorbit sunt mai utilizate in analizele tehnico economice.
Nu , nu sunt utilizate cat ar trebui sa fie din doua motive care poate au o
aceeasi importanta si anume:
- primul este calcul in sine care fiind efectuat cu ajutorul calculaorului nu se mai
intege importanta rezultatelor iar
- al doilea este ca procesul de invatamant nu-i ofera elevului,studentului exemple
simple care sa elimine etpele care pana acum erau esentiale in intelegerea unor
fenomene.
Putem afirma ca in multe explicatii procesul de invatamant a ramas in urma
progresului stiintific, ca intelegerea realizarilor tehnologice este din ce in ce mai

6
grea pentru utilizatori. Nu ma refer la apectele constructive ale aparatelor ci la
intelegerea fenomenelor concrete de care ne folosim : incalzirea in cuptorul cu
micro unde, ceasul cu baterie, imprimanta lasser, aparatele digitale de toate tipurile
etc. Devenim din ce in ce mai mult utilizatori. Uneori chiar si pentru a deveni
utiizatori este necesar depunem eforturi cu totul deosebite, cum este cazul folosirii
unor produse –program pentru modelarea si simularea proceselor tehnico-
economice.
In modelarea intreprinderii, in afara regresiilor si a calcululi semnificatiilor, este
folosit si un instrumentar matematic mai comlpex caruia ca utilizatori trebuie sa-i
cunoastem semificatia, deoarece rezolvarile sunt facute de calculator, cum ar fi:
1. Calculul integral si diferential, a constituit disciplina care a furnizat
aparatul tehnic si conceptul principal pentru intocmirea unor modele matematico-
economice, până in jurul anului 1930, când incepe să se aplice.
2. Balantele input - output si programarea liniară.
Aceste metode de modelare economică au o insuficientă si anume: ele
presupun că in orice imprejurare cel care intocmeste modelul are si controlul
obiectiv asupra tuturor variabilelor din model, sau presupun că anumiti factori au o
confruntare probabilistică (modele stochastice).
In realitate, pot apărea factori care să actioneze in sens opus cu ceea ce este
prezentat unilateral intr-un model matematic clasic sau bazat pe algebra liniară ca
balantele input-output (intrări-iesiri) si programarea liniară.
Se cere deci luarea in considerare a unor variabile necontrolabile obiective din
viata economică, ceea ce a impus nevoia creării unor metode mai adecvate.
3. Teoria jocurilor, deschide un capitol cu totul nou in istoria modelelor
matematico-economice, deoarece face posibilă incorporarea in model a unor
factori care nu sunt obiectul judecării initiale.
Merită de amintit si alte metode matematice folosite in problemele de optimizare
ca teoria asteptării, teoria stocurilor, teoria grafelor care s-au născut din necesitatea
rezolvării unor probleme tehnice.

1.3. CLASIFICAREA MODELELOR ECONOMICE

Având aceste notiuni generale despre "modelul economic" putem afirma că:
"modelul economic constituie o reprezentare simplificată a fenomenelor si
proceselor economice (a realitătii economice) având drept scop adâncirea
procesului cunoasterii, elaborarea unor măsuri de ordin practic nemijlocit".
Modelul poate fi definit ca o reprezentare abstracta si simplificata a unui proces
economic.Metoda modelarii este un instrument de cunoastere stiintifica si are ca
obiect construirea unor reprezentari care sa permita o mai buna intelegere si o mai
profunda cunoastere stiintifica a diferitelor domenii. Esenta metodei modelari
consta in inlocuirea procesului real studiat printr-un model mai accesibil studiului.

7
 Putem spune ca modelul este o reprezentare izomorfa a realitatii, care ofera
o imagine intuitiva, dar riguroasa in sensul structurii logice a fenomenului studiat,
si permite descoperirea unor legaturi si legitati greu de stabilit pe alte cai.
Principalele criterii pe baza carora facem gruparea modelelor economico-
matematice sunt urmatoarele:
1. In functie de sfera de reflectare a problematicii economice:
- modele macroeconomice - modele de ansamblu ale economiei, modele mezoeconomice - la
nivel regional, teritorial,
- modele microeconomice - la nivel de intreprindere, unitati, trust, companie, combinat.
2. In functie de domeniul de provenienta si conceptie (intre diferitele grupe de modele exista
asemanari si intrepatrunderi):
- modele cibernetico-economice (relatii I/O cu evidentierea fenomenelor de reglare),-
- modele econometrice (elementele numerice sunt determinate statistic) -folosesc metoda de
explicitare a unei tendinte (trend) sau metode de identificare a unei periodicitati
- modele ale cercetarii operationale - permit obtinerea unei solutii optime sau apropiate de optim
pentru fenomenul studiat
- modele din teoria deciziei (cu luarea in considerare a mai multor criterii, factori de risc,
incertitudine)
- modele de simulare - incearca sa stabileasca modul de functionare al unui organism macro sau
microeconomic prin acordarea unor combinatii de valori intamplatoare variabilelor independente
care descriu procesele
-modele specifice de marketing.
3. In functie de caracterul variabilelor:
- modele deterministe (marimi cunoscute),
- modele stochastice/probabilistice (intervin marimi a caror valoare este insotita de o
probabilitate/variabile aleatorii).
4. In functie de factorul timp:
- modele statice
- modele dinamice.

5. In functie de orizontul de timp considerat:

- modele discrete - secventiale,

8
- modele continue.
6. In functie de structura proceselor reflectate:
- modele cu profil tehnologic,
- modele informational-decizionale,
- modele ale relatiilor umane,
- modele informatice.
7. Din punct de vedere al gradului de cuprindere al realitătii economice
modelele economice se pot grupa in:
1) modele economice partiale, care reflectă numai unele fenomene sau procese
economice.
2) modele economice generale care reflectă fenomene si procese economice
caracteristice unui ansamblu economic.
In general modelele economice se referă la cresterea economică, care poate reflecta
progresul economic privit sub aspectele sale calitative.
8. Din punct de vedere al utilitătii practice modelele cresterii economice pot fi:
1. modele operative ale cresterii economice;
2. modele orientative ale cresterii economice.
1. Modelele operative ale cresterii economice reprezintă modelele asa
numite materiale. Ele sunt o reproducere a realitătii economice În trăsăturile sale
esentiale, dar imbrăcând o formă concretă, care presupune nenumărate elemente
specifice:
- În primul rând ca instrument de transformare nemijlocită a realitătii economice,
ca urmare a folosirii factorilor cei mai eficienti ce contribuie la accelerarea
progresului economic;
- În al doilea rând, ca o metodă de aprofundare a cunoasterii, luând ca bază analiza
rezultatelor obtinute prin folosirea sa.
In Întocmirea unui model operativ de crestere economică se definesc două
momente:
a. momentul analitic, care presupune selectionarea elementelor esentiale, a
trăsăturilor fundamentale a factorilor care determină progresul economic si care
necesită o informare sistematică completă (statistică) a evolutiei productiei si a
utilizării ei, a fortei de muncă, a structurii si pregătirii profesionale, a dinamicii
veniturilor si a modului de repartizare.
Referitor la informatii, sub aspectul surselor de date necesare modelării, Leontief,
care a Întocmit primul balantele "input-output" arăta că este mai usor să construim
masini de calcul, să elaborăm teorii, decât să creăm informatii, această greutate
fiind În primul rând cauzată de "perisabilitatea" acestor informatii, tocmai datorită

9
progresului economic. In continuare arată că stiinta economică are multe echipe cu
pregătire matematică, dar nu prea multe rezultate interesante tocmai pentru că
lipseste "materia primă" (informatia). De aceea pericolul de a se lansa În speculatii
fără informatii este foarte mare.
b. momentul sintezei - constituirea modelului.
Pe baza acetor date se Întocmeste modelul economic, care concentrează astfel
anumite fluxuri de informatie matematică Într-un sistem unic, transformă
informatia economică Într-un sistem de indicatori, descoperă caracteristicile
proceselor modelate si devine astfel un instrument tehnic de mare importantă În
aprecierea proceselor respective si În adoptarea unor hotărâri.
Să nu uităm Însă, că planul si planificarea depăsesc cadrul unui determinism
matematic, chiar si atunci când folosim cele mai complicate calcule, cel mai
cuprinzător model si că planul este instrumentul unei politici concrete si alege
solutiile care să asigure utilizarea cât mai eficientă a resurselor cu preocuparea
centrală de a satisface În conditiile date În cea mai mare măsură nevoile membrilor
societătii.

2. Modelele orientative ale cresterii economice - poartă denumirea de

modele ideale sau teoretice. Ele reflectă realitatea În trăsăturile sale esentiale, dar
făcând abstractie de nenumărate verigi, legături intermediare. Forma lor de
prezentare este abstractă, În care factorii ce determină progresul economic apar ca
simboluri.
Aceste modele orientative pot fi grupate la randul lor in :
1. Modelele orientative generale ale cresterii economice
2. Modelele orientative partiale ale cresterii economice pot fi modele ale
cresterii productiei sau venitului national.
Modelele orientative ale cresterii economice, indiferent că sunt generale sau
partiale sunt destinate să servească adâncirii cunoasterii teoretice a trăsăturilor si
tendintelor ce caracterizează progresul economic.
Valabilitatea acestor modele orientative ale cresterii economice (destinate
prognozelor) se află in raport invers proportional cu durata perioadei pentru care se
elaborează.
Aceasta contravine insă utilizării lor ca instrumente ale prognozei economice.
Contradictia poate fi solutionată in mare măsură, actionând pe două căi:
- prin intensificarea eforturilor de cercetare stintifică a factorilor ce pot actiona in
perspectiva asupra dezvoltării economice;
- prin aprecierea cât mai corectă a perioadei optime pentru care se pot elabora
modelele, pe baza măsurii probabilitătii asupra cresterii anumitor factori.

10
 Cursul 2. MEDIA.INDICATORII CE CARACTERIZEAZĂ
PRODUCŢIA MEDIE LA HECTAR.
2.1. MEDIA
Valori medii: media aritmetica ; media aritmetica ponderata; mediana;
quaartile.

Media aritmetica este valoarea cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita.
Media aritmetica se obtine prin insumarea valorilor sirului si
impartirea la numarul lor.

Media aritmetica ponderata . Cand avem mai multe siruri statistice de

marimile n1, n2...nk, cu mediile aritmetice x1, x2, ... xk si dorim sa
calculam media generala, este gresit sa calculam aceasta medie prin
insumarea mediilor individuale si impartirea sumei la numarul lor. In
acest caz este necesar sa calculam media aritmetica ponderata dupa
formula:

Xpond=(x1* n1+x2* n2 + ..... xk* nk / Suma (n1 + n2 + .... + nk)

Mediana . Mediana (valoarea centrala) este acea valoare din sirul de

observatii aranjate dupa marime , care imparte sirul in doua parti egale
ca numar. Ea se gaseste deci la mijlocul sirului , avand de o parte si de
alta un numar egal de observatii.

Quartile. Se numesc quartile valorile care impart sirul de observatii

aranjate dupa marime in 4 parti egale ca numar. Q1 este quartila
inferioara, Q2 cea mijlocie iar Q3 quartila superioara. Quartila mijlocie
Q2 coincide cu mediana. Quartilele servesc la calculul coeficientului de
asimetrie.

2.2. INDICATORII MEDIEI

Principalii indicatori ce caracterizează producţia medie realizată sunt:

1. media (x)
2. abaterea medie pătratică( s x)
3. abaterea standard a şirului (s x)

11
 4. coeficientul de variaţie (C%)
5. limitele de încredere pentru un anumit risc

a. Media (x) = S (x) / n

b. abaterea medie pătratică ( sx):

( s x) = S (x-x)2
n(n-1)

c. abaterea standard a şirului:

s= S (x-x)2

n-1

d. limitele de încredere pentru diferitele grade de risc sunt date de

expresia:

x +/- s x *tp , în care

x = producţia medie realizată pe perioada analizată
s x = abaterea medie pătratică;
tp = valoare tabelară în funcţie de gradele de libertate şI de risc
( probabilitate de transgresiune);

Exemplu : GL=5-1=4 valorile t sunt : t10%= 2,13 ; t 20%=1,5;

t40%=0.9;

e. Coeficientul de variaţie ( C%) dat de formula:

C% = s / x *100

Se apreciază semnificaţia coeficientului de variaţie, ştiind că dacă

valorile obţinute sunt:
 mai mici decât 10 % - variaţie mică
 între 10.1 % şI 20 % - variaţie mijlocie
 mai mare de 20.1 % - variaţie mare

12
 Capitolul 3. METODE SI TEHNICI DE
MODELARE SI SIMULARE

3.1. ETAPELE PROCESELOR DE MODELARE SI SIMULARE

3.1.1.Etapele procesului de modelare
Procesul modelarii cuprinde urmatoarele etape:
* cunoasterea detaliata a realitatii sistemului (procesului) ce se modeleaza
* construirea propriu-zisa a modelului economico-matematic
* experimentarea modelului econornico-matematic si evaluarea solutiei
* implementarea modelului economico-matematic si actualizarea solutiei.
MODELE ECONOMICE DESCRIPTIVE Sl NORMATIVE
Modelele economico-matematice utilizate in procesele economice din
intreprinderi sunt de doua feluri, si anume:
- modele descriptive care au ca obiectiv reproducerea unor proprietati ale
sistemului modelat,
- modele normative care urmeaza a fi utilizate pentru aplicarea unor reguli
eficiente de decizie in intreprindere (cu scopul cresterii performantelor)
Modele ce surprind aspecte tehnologice si de productie
M1 Model arborescent pentru descrierea structurii produselor si calculul
necesarului de resurse materiale.Modelul ne indica, cu ajutorul unui graf,
arborescenta unui anumit produs P.Prin arborescenta se intelege
descompunerea produsului finit in componentele sale, cu precizarea
normelor de consum conform retetei de fabricatie; descompunerea se
realizeaza pe mai multe niveluri si anume pe atatea cate sunt necesare pentru
ca pe ultimul nivel sa se poata citi componentele de baza, respectiv resursele
materiale.
M2 Model tip Grafice Gantt

13
Aceste modele cunosc o larga raspandire in multiple domenii unde apare
problema succesiunii in timp a unor activitati.Pot fi folosite atat ca modele
descriptive cat si ca modele normative, cand este vorba de secvente
tehnologice.
M3 Modele de tip MDC (metoda drumului critic)
Grafele MDC reprezinta conditionarile logice si tehnologice dintre
activitatile unui proiect si ofera posibilitatea luarii in considerare a
necesarului privind resursele materiale, umane si financiare.
Ofera numeroase si utile informatii: termene de incepere si terminare ale
activitatilor, rezerve, activitati critice, diagrame privind nivelarea, alocarea
resurselor care prezinta interes pentru practicieni.
M4 Modele de ordonantare si lotizare
Problemele de ordonantare constau in stabilirea unei ordini de efectuare a
activitatilor unui proces de productie, astfel ca interdependentele dintre ele
sa fie respectate in limita resurselor disponibile si cu o durata totala minima
de executie.Aceste modele se bazeaza pe tehnici combinatorice si pe
procedee cunoscute sub denumirea "branch-and-bound" ("ramifica si
margineste").
M5 Modele pentru determinarea capacitatilor de productie
Capacitatea de productie a unei intreprinderi se stabileste pe baza fondului
de timp disponibil al utilajelor. Varietatea acestora precum si posibilitatile
numeroase de calcul a capacitatii nominale, practice, economice conduc la
conceperea unor modele complexe.In aceste modele se inlocuieste
capacitatea valorica agregata cu mai multi indicatori fizici si valorici cum ar
fi: fondul tehnic de timp pe grupe de masini, valparea productiei marfa
obtinuta anterior, volumul productiei exprimat in unitati fizice, fondul de
timp necesar pentru principalele piese de schimb etc.Cu ajutorul acestor
indicatori se exprima situatia tehnico-economica existenta in intreprindere la
un moment dat (caracter descriptiv). Se-poate formyla un model de
programare liniara cu mai multe functii obiectiy. In felul acesta modelul va
include si aspecte normative.Capacitatea de productie se poate optimiza din
mai,multe puncte de vedere: al reducerii consumului de materii prime sau de
energie, al reducerii nlimarului de persoJial utilizat, al valorificarii cat mai
bune a materiilor prime etc. in conditiile satisfacerii programului sorttmental
contractat si a unor costuri minime.

14
M6 Modele pentru determinarea structurii de productie pe o perioada
data.Aceste modele pun problema determinarii unei structuri de productie
pe o perioada data in functie de cerintele pietei (contracte incheiate) si
resurse disponibile, care maximizeaza sau minimizeaza, dupa caz, una sau
mai multe functii obiectiv, ca de exemplu: maximizarea profitului,
minimizarea costului de productie, maximizarea cifrei de afaceri, etc.
M7 Metodele pentru probleme de amestec.Continutul unei probleme de
amestec si dieta poate fi formulat astfel:Un produs final P are in componenta
sa produsele Pj(j=1,...,n), care trebuie amestecate.Produsul P are
caracteristici calitative impuse si exprimate prin m indicatori. Si in cazul
modelului de amestec, partea descriptiva a modelului o constituie restrictiile,
iar partea normativa, functia obiectiv.
M8 Modele de transport-repartitie.Aceste modele reprezinta cazuri
particulare ale programarii liniare, care permit utilizarea unui algoritm
expeditiv de rezolvare.Problema de transport, in forma ei generala, consta in
gasirea unui plan optim de transport al unui produs omogen in asa fel incat,
tinand seama de disponibilitatile furnizorilor si de cerintele consumatorilor,
s3 se minimizeze cheltuielile de transport sau numarul de t/km parcursi.
M9 Modele de flux in retele de transport.Cu ajutorul acestor modele pot fi
rezolvate urmatoarele tipuri de probleme din practica: se poate descrie
procesul transportului intern intr-o uzina, distributia unei materii prime
fluide sau gazoase (apa, abur, titei etc.) in procesul de productie etc.In
general, pentru rezolvare se foloseste algoritmul Ford-Fulkerson.
M10 Modele pentru fenomene de asteptare.In practica economica apar
numeroase situatii de "asteptare" datorate imposibilitatii de a corela temporal
diverse activitati care se interconditioneaza.Conceperea unui model de
"asteptare" presupune cunoasterea unor caracteristici ale fenomenului studiat
privind numarul mediu de: unitati in sistem, a unitatilor in curs de servire, de
unitati in sirul de asteptare, de statii neocupate, de unitati ce sosesc intr-o
unitate data de timp, precum si timpul mediu: de servire, de asteptare in
sistem si de asteptare in sir.Aceste modele au un caracter complex
descriptiv-normativ.
M11 Modele de stocare.Prin prisma modelului economico-matematic de
stocare, principalele elemente ale oricaruiproces de stocare sunt: cererea,
aprovizionarea, parametrii temporali si costurile specifice(cost de lansare a

15
unei comenzi, cost de stocare si cost de penalizare sau rupere).Gama
modelelor de stocare este extrem de diversa (modele deterministe,
probabiliste, statice, dinamice, cu cerere continua, cu cerere discontinua
etc.). in structura modelelor de stocare sunt cuprinse numeroase elemente
descriptive, precum si o parte normativa: procedeul de determinare a politicii
optime de reaprovizionare.
M12 Modele ale controlului statistical al calitatii produselor.Aceste
modele se bazeaza pe cunostinte de statistica matematica. Ele au atat un
caracter descriptiv cat si normativ.
3.1.2.Etapele procesului de simulare
"Simularea este o tehnica de realizare a experimentelor , care implica
utilizarea unor modele matematice si logice si care descriu comportarea
unui sistem real de-a lungul unei perioade mari de timp.
Realizarea experimentului de simulare presupune parcurgerea urmatoarelor
etape :
a) Formularea problemei
b) Culegerea si prelucrarea preliminara a datelor reale
c) Formularea modelului de simulare
d) Estimarea parametrior caracteristicilor operative prin procedee din
statistica matematica pe baza datelor reale culese
e)Evauarea performantelor modelului si parametrilor in special prin teste de
concordanta.
f) Construirea algoritmului simularii fie prin schema logica detaliata fie prin
schema bloc in functie de marimea modelului.
g) Validarea sistemului de simuare fie prin testarea programului pentru o
solutie particulara cunoscuta.
h) Programarea experimentelor de simuare prin considerarea succesiva a
vaorilor parametrilor de intrare.
i) Analiza datelor simulate.
Simularea permite in general:

16
- determinarea formei functionale de exprimare a legaturilor dintre
fenomenele cercetate si estimarea valorilor parametrilor modelului,
- testarea diferitelor cai de actiune care nu pot fi formulate explicit in cadrul
modelului,
- structurarea mai buna a problemei investigate,
- demonstrarea solutiilor pentru rezolvarea problemei care face obiectul
deciziei.
Variabilele de intrare pot fi deterministe sau stochastice. Ele se
determina dupa un anumit procedeu sau se genereaza aleatoriu, in functie de
anumiti parametri de intrare.Parametrii de intrare se caracterizeaza prin
aceea ca iau valori neschimbate pe tot timpul procesului de simulare.
Variabilele de iesire depind de variabilele si parametrii de intrare putand fi
deterministe sau stohastice.

17
3.2. METODA FUNCTIILOR DE PRODUCTIE
Functiile de productie utilizate in modelarea proceselor economice
Evolutia acesteia se va diferentia in functie de semnificatia functiei si de
decident Se pot identifica urmatoarele situatii :
1. - evolutie liniara,
2. – evolutie patratica,
3. – evolutie exponentiala ,
4. – alte tipuri de functii..

3.2.1. Resursele si factorii de productie in unitătile agricole

Resursele de productie reprezintă potentialul natural,
material, financiar si uman de care poate dispune unitatea
agricolă la un moment dat si care exprimă posibilitatile ei de
dezvoltare. Resursele considerate ca atare au un caracter static, rolul
lor ÎncepÎnd să se manifeste din momentul În care sunt angrenate
În procesele de productie sub actiunea muncii umane, devenind
factori de productie. Ca atare, prin factor de productie se Întelege o
componentă a ansamblului de elemente ce participă nemijlocit la
producerea diverselor produse agricole. In cadrul factorilor de
productie se includ mijloacele de muncă, obiectele muncii, forta de
muncă, actiunea lor conjugată ducÎnd la
obtinerea produselor agricole.
Factorii de productie reprezintă resursele de productie consumate
În procesele de muncă si care sunt purtătorii de costuri pe care le
transmit integral sau partial asupra produselor obtinute. Factorii
de productie purtători de costuri constituie factori economici, spre
deosebire de factorii naturali, ca precipitatiile, temperatura, umiditatea
care, desi participa la desfăsurarea proceselor de productie, nu
greveaza rezultatele prin costuri.
Caracterul dinamic al factorilor economici În opozitie cu cel
static al resurselor, se manifestă prin transformarile pe care le sufera
(integral sau partial) În procesele de productie.

18
 Actiunea factorilor de productie se află sub influenta conditiilor
social - economice si naturale existente În unitătile agricole, care pot să
stimuleze obtinerea unor rezultate positive sau, dimpotrivă, pot să ducă
la unele limitări În valorificarea deplină a potentialului de productie al
unitătii.
Caracterul polifactorial al proceselor de productie din unitătile
agricole si gama largă a factorilor participanti impune, În vederea
valorificarii lor rationale, cunoasterea actiunii lor a legăturilor cauzale
dintre factori si productie, precum si dintre ei. Aceasta se poate
realiza recurgând la
clasificarea lor după diferite caracteristici: esenta factorilor, raportul care se
formează Între volumul factorilor si volumul productiei obtinute,
participarea la una sau mai multe activităti de productie etc. (tabel 3.1.).
Factorii ficsi si variabili considerati În raport cu unitatea de produs
obtinut, apar intr-o postură oarecum diferită decât asa cum au fost priviti in
raport de intregul volum al productiei. Astfel, odată cu variatia productiei
totale, volumul de factori ficsi pe unitatea de produs devine si el
variabil,
reducându-se odată cu cresterea productiei. In ceea ce priveste factorii
variabili, ei se mentin relativ constanti pe unitatea de produs sau variază
foarte putin si cresc pe măsură ce volumul productiei este mai mare.

Clasificarea factorilor de productie Tabelul 3.1

-------------------------------------------------------------------------------------------
Criteriul de Tipul factorilor Caracteristici
clasificare
--------------------------------------------------------------------------------------------
A. Esenta Naturali: fertilitatea Nu sunt purtători de costuri
factorilor naturală a solului, pre- Prin actiunea lor pot favoriza
cipitatii, temperatură, sau defavoriza desfăsurarea
vânt, insolatie etc. proceselor de productie si
economici
Cunoasterea probabilitătii de apa-
ritie si a modului lor de manifes-
tare permite valorificarea cea mai
bună a factorilor economici.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Economici: Sunt purtători de costuri, care se
Materiali: tractoare, transmit asupra produselor
obtinute
masini agricole, instalatii
constructii, amenajari hidrotehnice,
plantatii de vii si pomi, seminte,

19
 animale de productie, ingrăsăminte etc.
--------------------------------------------------------------------------------------------
Umani: personalul munci- Reprezintă factorul constient al
tor din unitătile agricole. intregii activităti, elementul
. prin care sunt puse in actiune
mijloacele de productie si aplicate
tehnologiilor Crează valori mai mari
decât propriul său cost.
--------------------------------------------------------------------------------------------
B. Raportul intre Ficsi: pământul, trac- Volumul lor nu este influentat În
volumul factori- toarele, masinile a- in cursul anului de variaria pro-
lor si volumul gricole, constructii- ductiei totale. Determină in
productiei tota- le, amenajările hidro- bună măsură capacitatea
le obtinute. tehnice etc. de productie a unitătii agricole
Participă la mai multe cicluri de
productie, transmitându-si treptat
valoarea asupra productiei.
Incarcă costurile de productie prin
cheltuielile cu amortizarea lor.
----------------------------------------------------------------------------------------

Variabili: Îngrăsămintele, Volumul lor depinde nemijlocit de

semintele, furajele, apa variatia productiei totale.
pentru irigat, pestici- Se consumă integral intr-un ciclu
dele. de productie, transmitându-si in
totalitate valoarea asupra
productiei create.
--------------------------------------------------------------------------------------------
C. Participare la Monovalenti: sământa, ma- Utilizarea lor este limitată la o una sau
mai multe terialul săditor. singură cultură.
activităti de Polivalenti: Îngrăsămin- Sunt utilizati la o gamă largă de
productie tele, carburantii, trac- culturi sau categorii de animale.
toarele, plugurile etc.

Factorii ficsi determină cheltuielile fixe care sunt independente de

felul, volumul si intensitatea activitătilor de productie desfăsurate. Factorii
variabili la rindul lor determină cheltuieli variabile, al caror nivel depinde
direct de felul, intensitatea si volumul productiei, păstrând pe unitatea
de produs - tona de grâu, hl lapte etc - un nivel mai mult sau mai putin
constant la un nivel scăzut al poductiei, după care volumul lor pe unitatea de
produs creste proportional cu productia suplimetară obtinută.

20
 Cu cât un factor are un caracter mai stabil in decursul timpului,
cum sunt de pilda constructiile, lucrările de imbunătătiri funciare,
plantatiile de pomi si vie etc - cu atât este mai ireversibil, in sensul că
este mai greu susceptibil de modificari În dimensiunea sa.
Deciziile privind asigurarea unitătii agricole cu asemenea factori
ficsi trebuie, luate cu mult discernământ, Întrucât ulterior nu se mai poate
reveni asupra lor, decât prin antrenarea unor costuri foarte mari.
Spre deosebire de factorii ireversibili, factorii reversibili cum
sunt de pildă ingrăsămintele al căror volum este proportional cu cel al
productiei, pot fi modificati cu destulă usurintă, existând posibilitatea
adoptării unei noi decizii care să amelioreze efectele decizilor anterioare.
Desfăsurarea eficientă a activitătilor in unitătile agricole necesită ca
asigurarea cu resurse de productie, combinarea si alocarea lor să fie
astfel facută incât să ducă la:
-valorificarea integrală a capacitătii de productie a unitătii prin folosirea
completă a resurselor;

------ ------------------ ---------------------

-

-
- b
a
----------------------- ---------------------

Fig. nr. 3.1. Aprecierea gradului de folosire a unei resurse.

( a: folosită partial; b: folosită integral).

-obtinerea unor cantităti sporite de produse pe hectar si animal

furajat, cu cheltuieli cÎt mai reduse pe unitatea de produs;

21
 -cresterea continuă a randamentului resurselor utilizate, prin
aplicarea tehnologiilor moderne si a mijloacelor tehnice perfectionate.

Având in vedere aceste cerinte, in fata specialistilor din

unitătile agricole se ridică o serie de probleme cu caracter tehnic si
economic referitoare la optiunile privind resursele de productie si anume:
-precizarea cantitătilor optime de resurse variabile ce trebuie
alocate pe unitatea de productie (hectar, animal furajat) pentru a se
realiza productii ridicate si rentabile, prin utilizarea eficientă a tuturor
resurselor, atât in situatia in care acestea pot fi procurate În cantităti
suficente cât si in
cazul in care există unele limitări in procurarea lor ;
-stabilirea proportiilor in care trebuie combinate resursele pentru a
se asigura fie obtinerea anumitor niveluri de productie cu cheltuieli
minime, fie realizarea unui asemenea nivel de productie care să ducă la
un beneficiu maxim;
-determinarea celui mai eficient mod de repartizare pe activităti a
resurselor polivalente aflate in unitatea agricolă in cantităti limitate.

Obţinerea unui beneficiu maxim pe unitatea de suprafaţă, respectiv pe

hectar presupune aflarea valorii maxime pe care o poate lua funcţia
beneficiului (BT1). Maximul acestei funcţii se poate determina matematic
anulând derivata întâia a funcţiei în raport cu resursa variabilă.
Rezultă: dB1/dX1 = f(x1)py - px1 = 0
cum f (X1) py reprezintă producţia marginală în expresie valorică (PMgV)
şi px1 este costul marginal (CM1), se obţine : PMV1 = CM1 sau PMV1 /
Px1 = 1
Rezultă că funcţia beneficiului are valoare maximă când se realizează
egalitatea dintre producţia marginală valorică şi costul marginal, şi care din
punct de vedere economic corespunde optimului economic (OE).
Intervalul haşurat în fig. 3.2. marchează beneficiul ce poate fi obţinut ca
rezultat al alocării în diferite doze a resursei variabile.

22
 P.F.Mx1
P.F.Medx1

x1

Producţia fizică totală (P.F.T.)

] creste Mteh scade
Producţia fizică medie ] scade
(P.F.Medx1)
Elasticitatea producţiei (Ex1) ] <1 =0 <0
Cheltuieli Totale Cresc cresc
Cheltuieli variale [ cresc
Cost marginal ( CM ) ] relativ constant
Beneficiul Total [ Prag rent Max scade
[ OpEc

Fig. 3.2. Optimizarea utilizării unui factor pentru obţinerea unui produs.

Înălţimea maximă corespunde beneficiului maxim care, după cum se

poate observa din figură, se realizează în momentul în care

23
producţia marginală în expresie valorică este egală cu costul unitar al
resursei variabile (PMV = Pxi).

3.2,2. Combinarea si alocarea ratională a resurselor de

productie in untătile agricole

Obtinerea produselor agricole poate avea loc prin intermediul

unor combinatii foarte variate de resurse, in raport cu conditiile concrete
si posibilitatile unitătii. Resursele de productie În diversele lor combinatii
dau rezultate diferite atât sub aspectul productiilor considerate din punct de
vedere fizic, cât si al costurilor si beneficiilor. Posibilitatile largi de
combinare a resurselor, efectele diferite pe care le generează, atrag după
sine necesitatea cunoasterii modului in care se comportă in diversele
lor combinatii. Specialistii pot obtine asemenea informatii din
rezultatele cercetărilor de la statiunile zonale de cercetări, precum si pe
baza experientelor efectuate in insăsi unitătile agricole.
In adoptarea deciziilor privind combinarea resurselor este necesar să
se aibă in vedere faptul că in procesul de productie intre resurse pot exista
raporturi de complementaritate si de substituabilitate.

Alocarea optimă a două resurse, de care dispunem în cantităţi suficiente,

pentru obţinerea unui produs se face până când nivelul producţiilor
marginale exprimate valoric ale celor două resurse sunt egale cu costurile
marginale ale unităţilor de resurse (px1 şi px2),ceea ce arată că pentru cazul
particular, de alocare a două resurse pentru obţinerea unui produs, optimul
economic este atins atunci când raportul producţiilor marginale în expresie
fizică este egal cu raportul invers al costurilor lor.

24
 Această constatare confirmă totodată metoda grafică, că optimul
economic se află pe curba care are panta pX1/pX2
Combinarea optimă a mai multor resurse variabile (X1,X2......Xn),
pentru obţinerea unui produs (Y1), în vederea obţinerii beneficiului maxim
se realizează când:
PMgl * Pyl/Pxl = PMg2 * Pyl /Px2= Mg3*Pyl/Px3..PMgn * Pyl / Pxn=1
ceea ce înseamnă că resursele pot fi alocate până când se obţin producţii
marginale valorice cu costurile unitare ale resurselor respective.
Când posibilităţile de procurare a resurselor sunt limitate, în sensul că
nu putem aplica resursele în dozele care să ne asigure maximum de
beneficiu, respectiv optimul economic, spunem că resursele se află în
cantitate insuficientă. In acest caz este necesară repartizarea lor pentru
obţinerea de producţie valorică maximă, pentru cantităţile limitate din cadrul
resurselor.

Resursele aflate in relatii de complementaritate nu pot fi

utilizate in procesul de productie decât considerate impreună (de pildă
tractor-carburant, efective de animale - furaje, combina - mecanic
agricol). In cazul in care resursele respective se combină in proportii
definite (1 tractor-
1 mecanizator) complementaritatea se consideră perfectă.

Resursele care in procesul de productie se pot inlocui unele pe

altele, in parte sau in totalitate, se află in relatii de substituabilitate.
Resursele substituabile se pot inlocui in proportii constante sau in
proportii variabile.

25
 In cazul substituirii in proportie constantă resursele se pot folosi
reciproc intr-o proportie care rămâne constantă, indiferent de volumul
folosit din fiecare. Un exemplu in această privintă il constituie furajele.
De pildă 1 Kg de orz din ratie poate fi inlocuit cu o anumită cantitate de
porumb boabe, având in vedere valoarea lor nutritivă si considerând că nu
se schimbă
calitatea furajelor. Proportia de substiuire intre orz si porumb este
constantă, indiferent de ponderea lor in ratie, putându-se merge până la
substituirea totală a uneia din resurse in functie de posibilitătile de
aprovizionare si de costuri, fără ca nivelul productiei să se modifice. Dacă
in procesul de productie o resursă se poate inlocui in totalitate prin
alta, se consideră că substituabilitatea este perfectă.

In unitătile agricole mai frecventă este situatia substituirii

resurselor in proportie variabilă, intre cantitătile din resursele ce se pot
inlocui reciproc se inregistrează variatii in raport cu volumul resursei
inlocuite si proportia de substituire. De pildă, proportiile de inlocuire
intre ingrăsămintele cu azot si cele cu fosfor variază, intre anumite
limite, in functie de cantitătile mobile de azot si fosfor din sol, in functie de
doza alocată la unitatea de suprafată si de cerintele plantelor.

Substituirea resurselor se face pe baza cunoasterii proportiei

(raportului) lor de substituire considerat sub două aspecte - fizic si valoric.

Raportul fizic de substituire a două resurse este dat de proportia in

care una o inlocuieste pe cealaltă pentru realizarea aceluiasi volum de
productie. Deci, raportul de substituire indică fie cantitatea din sursa

26
X1 care se economiseste prin utilizarea unei unităti din resursa X2
atrasă in procesul de productie, fie cantitatea din resursă X1 care
trebuie folosită pentru o unitate economisită din resursa X2, volumul
productiei Y rămÎnÎnd acelasi.
Pentru fundamentarea mai temeinică a deciziilor, se pune ca
apectul fizic al substituirii să fie neapărat completat cu aspectul valoric,
În sensul luării in considerare a costului resurselor care se substituie.
Recurgerea la costurile unitare ale resurselor permite aprecierea
efortului economic solicitat de diferitele variante de substituire si
facilitează optiunile conducerii pentru solutiile care sunt mai economice În
conditiile concrete date, privind obtinerea aceluiasi volum de productie.

27
 3.3. MODELAREA FIŞEI TEHNOLOGICE.

Fisa tehnologica a unui produs, reprezintă ansamblul de lucrări

repartizat în timp (zi, decada, luna), de necesar de forta de munca, de necesar
de lucrari mecanizate si de necesar de materiale pentru obţinerea unui
produs.
Cu ajutorul fişei tehnologice care are înscrisă în ea normele de
consum de forţă de muncă, de energie, de materiale se calculează:
 necesarul de forţă de muncă, repartizarea în timp a forţei
de muncă şi salariile corespunzătoare;
 necesarul de energie (mijloace, mecanisme, motoare
electrice), repartizarea în timp şi cheltuielile aferente;
 necesarul de materiale, repartizarea lor în timp şi
cheltuielile aferente.
De o importanţă deosebită în respectarea tehnologiei o are cunoaşterea
modului de aplicare a tehnologiei, care constă în modul concret de
desfăşurare a lucrărilor în timp şi a necesarurilor de mijloace tehnice, umane
şi financiare.
În producţia agricolă tehnologia unui produs, reprezintă de obicei,
tehnologia obţinerii unui produs intermediar, din cadrul circuitului economic
al produsului.
Astfel dacă se consideră produsul "pasta de tomate", circuitul
economic al acestui produs poate fi descompus în verigi de producţie:

Factori  tomate  industrializare  depozitare  comercializare  consumatori

28
 Pentru fiecare verigă a circuitului sunt aplicate tehnologii
corespunzătoare, dar principiile analizei şi proiectării acestor tehnologii sunt
în general aceleaşi, chiar dacă vizează activitati diferite: de producţie, de
industrializare, de depozitare, de comercializare.
Fiecare verigă, care în cazul nostru constituie o tehnologie de sine
stătătoare, poate fi la rândul sau să fie subdivizată în procese de muncă.
Procesele de muncă constituie gruparea lucrărilor din tehnologie în
funcţie de acelaşi obiectiv.

Astfel la culturile de producţie vegetală procesele de muncă pot fi:

 eliberat terenul; fertilizat cu îngrăşăminte naturale;
 fertilizat cu îngrăşăminte chimice;
 pregătit terenul în vederea semănatului (plantatului);
 semănatul (plantatul);
 întreţinerea culturii prin lucrări manuale;
 întreţinerea culturii prin lucrări mecanice;
 tratamente de combatere a bolilor şi dăunătorilor;
 recoltatul.
Pentru a constitui un adevărat instrument de organizare ştiinţifică a
producţiei, fişa tehnologică trebuie să cuprindă o serie de indicatori cu
conţinut tehnic, economic şi organizatoric care să permită fermierilor să
urmărească şi să aplice, în teren, diferitele măsuri tehnologice, să determine
volumul de resurse materiale, umane şi financiare necesare, şi să stabilească
costurile directe de producţie.
În fişele tehnologice sunt incluşi:
 parametri cantitativi şi calitativi de executare a lucrărilor
(adâncimea arăturii, distante între rânduri de semănat, dozele de

29
 îngrăşăminte, fungicide şi erbicide la hectar, normele de seminţe la
hectar, s.a.);
 perioada calendaristică de executare a lucrărilor considerate
pentru un an agricol normal;
 agregatele pe care le utilizam în executarea lucrărilor (tipul
tractorului şi al maşinii agricole, formaţia de muncă, norma zilnica de
lucru, s.a.).
Pe baza acestor elemente primare, având în vedere normativele în
vigoare, se determină necesarul de forţă de muncă în ore - om sau zile - om,
cu indicarea categoriei profesionale, ore tractor sau hectare arătura normală,
zile perechi animale, tone sau tone km, necesarul de materiale (sămânţă,
îngrăşăminte, fungicide, insecticide, erbicide, apa de irigat, s.a.).
Fişa conţine elemente privind costurile directe ca:
 salariile personalului;
 plata lucrărilor efectuate de terţi;
 costul materiilor şi materialelor s.a.
Totalitatea cheltuielilor cuprinse în fişă reprezintă costul tehnologic al
producţiei. Îmbunătăţirea tehnologiei, în condiţiile intensificării continue a
producţiei, poate atrage după sine o creştere a cheltuielilor pe unitatea de
suprafaţă, însă sporirea producţiei va duce la reducerea costurilor pe unitatea
de produs, asigurând astfel sporirea masei de profit. Fişele tehnologice sunt
necesare pentru programarea, pregătirea şi organizarea producţiei servind la
determinarea necesarului de mijloace de producţie, a forţei de muncă,
precum şi a cheltuielilor directe de producţie. Ele constituie elemente de
bază în conducerea ştiinţifică a exploataţiei agricole, întrucât sintetizează, pe
culturi, limitele consumurilor de muncă vie şi materializata, rezultatele
materiale concretizate în producţia principală şi secundară, precum şi

30
rezultatele economice directe. Pe baza fişei tehnologice se poate calcula
pentru fiecare cultură cheltuielile directe, pe elemente şi perioade, ceea ce
permite urmărirea şi controlul sistematic asupra desfăşurării activităţii
economice a exploataţiei agricole.
ANALIZA FIŞEI TEHNOLOGICE. După modul de abordare a
analizei tehnologiei, acesta poate fi: secvenţial, global şi sistemic.
Analiza secvenţială a tehnologiei presupune analiza elementelor sale
componente. O prima grupare de elemente tehnologice o constituie
procesele de muncă.
Analizele secvenţiale se pot efectua la nivel de proces de muncă sau pot
fi aprofundate în cadrul proceselor de muncă până la nivelul lucrărilor ce
compun procesul (manuale sau mecanice) şi a consumului de materiale.
Astfel, lucrarea de fertilizat poate fi analizată la nivelul timpului când este
efectuată lucrarea, a maşinilor folosite, a felurilor de îngrăşăminte şi a
cantităţilor utilizate. Desigur, ca de aceeaşi manieră pot fi analizate şi
celelalte procese de muncă.

31
 ELABORAREA FIŞEI TEHNOLOGICE CU PRODUSUL-
PROGRAM AGR4. Produsul-program AGR4 este întocmit a asigura
calcularea diferitelor tehnologii de producţie în producţia vegetală .

Produsul-program AGR4, pentru calcularea fişei tehnologice este

structurat în următoarele părţi:
a) Baze de date ce conţin norme, normative, preţuri, maşini şi
tractoare agricole :

 MEC1.DBF: conţine normele de lucru mecanice şi anume: codul lucrării,

denumire, agregatul, unitatea de măsură, norma de lucru, consumul de
motorină, coeficientul de transformare în hectare arătura normală,
categoria de plată a mecanizatorului şi tariful de plată a lucrării, în cazul
când lucrarea este efectuată de terţi.
 MAN1.DBF: conţine normele de lucru lucrări manuale şi anume: codul
lucrării, denumirea lucrării, unitatea de măsură, norma de lucru, formaţia
de lucru, categoria de plată;
 MAT1.DBF: conţine materiale ce sunt folosite în tehnologii şi anume:
codul materialului, denumirea materialului, unitatea de măsură, preţul de
cumpărare a materialului, consumul energetic încorporat în material, în
Kwh/UM;

32
 ELABORAREA AUTOMATĂ A FIŞEI TEHNOLOGICE
ŞI A PLANULUI DE PRODUCŢIE

NORME INTRODUCERE INTRODUCERE FIŞE

NORMATIVE ACTUALIZARE ACTUALIZARE
TEHNOLOGICE

FISIERE FISIERE
-mecanic -culturi
-manual
-lucrari
-masini
-tractoare -materiale

ACTUALIZARE PARAMETRII
(calcule editări)
FISA
TEHNOLOGIC
PARAMETRII A

LISTA DE VERIFICARE SUPRAFET

E PE
NECESAR PE LUNI
PLANUL DE PRODUCTIE
NECESAR.PE PROC.DE
FISA TEHNOLOGICA COST PLAN ANNUAL
HANTRU

RECAPITULATIE NECESAR PLANUL DE

MASINI şi CULTURA
TRACTOARE

CHELTUIELI CU FISELE
TRACTOARE şi MASINI TEHNOLOGICE
AGRICOLE
NECESAR
UL PE

Recapitulatie

33
 MASINI.DBF: conţine lista tractoarelor şi maşinilor agricole şi anume:
codul tractorului sau maşinii agricole, denumirea, denumirea prescurtată
şi consumul energetic (Kwh/ora funcţionare);
 CULT.DBF: conţine lista culturilor pentru care se întocmesc fişele
tehnologice şi anume: codul fişei tehnologice, producţia medie
principală, producţia medie secundară 1,2 sau 3, preţul de livrare al
producţiei principale, preţul de livrare al producţiei medii secundare 1,2
sau 3, tipul producţiei (terminată sau neterminată), sistemul de cultură
(irigat sau neirigat).
Toate bazele de date au posibilitatea de a fi actualizate şi anume:
 introducerea de noi date;
 modificarea datelor existente;
 ştergerea unor date;
 listarea datelor (ecran/imprimantă).
b). Baze de date ce conţin informaţiile aferente tehnologiei unei
culturi.
Fiecărei culturi îi corespund două baze de date (L şi M).
In întocmirea fişei tehnologice pentru o cultură, trebuie să ţinem cont
de următoarele:
 baza de date "Lcod cultură", care conţine: codul lucrării, luna şi
decada când se efectuează lucrarea, volumul de lucrare la hectar şi dacă
lucrarea este efectuată cu mijloace proprii sau terţi, în cazul lucrărilor
mecanizate;
 baza de date "Mcod cultură", care conţine: codul lucrării, luna şi
decada când se efectuează lucrarea, codul materialului folosit şi norma de
consum ce este prevăzuta pentru 1 hectar.

34
 fişa tehnologică care se întocmeşte pentru suprafaţa de 1 hectar;
 programul AGR4 asigură elaborarea de tehnologii de producţie, în mai
multe variante, pentru fiecare cultură, ţinând seama de nivelul de
producţie, de gradul de mecanizare, de apartenenţa mijloacelor mecanice
(proprii sau închiriate), de costul, respectiv tarifele, lucrările agricole.
 posibilitatea actualizării fişei tehnologice: introducerea de lucrări,
modificarea lucrărilor, ştergerea unor lucrări şi listarea lucrărilor
introduse (ecran sau imprimantă).
Listarea pe ecran sau la imprimantă, da posibilitatea verificării datelor
ce au fost introduse în fişa tehnologică (Tabelul nr.1).
Lista de verificare a lucrărilor din fiecare tehnologie cuprinde:
 Cultura;
 producţia medie;
 preţurile de livrare a produselor;
 sistemul de cultură (irigat, neirigat);
 modul de executare a lucrărilor (propriu, terţi);
 forma producţiei (terminată, neterminată);
 denumirea lucrărilor (manuală, mecanică);
 materialele consumate.
Pentru lucrările manuale se obţin informaţii privind:
 denumirea;
 perioada de execuţie (luna, decada);
 unitatea de măsură;
 norma de lucru;
 formaţia de lucru;
 volumul de lucrare pentru 1 hectar;
 nivelul de salarizare (plată);

35
 Pentru lucrările mecanice se obţin informaţii privind:
 denumirea materialului;
 agregatul (tractor, maşină);
 perioada de execuţie;
 unitatea de măsură;
 norma de lucru;
 consumul de combustibil;
 transformarea în hantri;
 categoria lucrării;
 volumul de lucru la 1 hectar;
 tariful de plată pentru lucrări executate de terţi;
Pentru materialele consumate se obţin informaţii privind:
 denumirea;
 unitatea de măsură;
 consumul pe hectar;
 preţul de achiziţionare.
c) Modificarea unor parametrii generali pentru producţia vegetală sau
specifici culturii.
Aceşti parametrii pot fi actualizaţi interactiv pentru fiecare fişă
tehnologică, în momentul calculării indicatorilor tehnico-economici ce
caracterizează tehnologia unei culturi.
d) Determinarea necesarului de mijloace materiale şi a necesarului de
forţa de muncă precum şi a mijloacelor financiare pe perioade calendaristice
(luni, trimestre, an) (tabelul nr.3.).
e) Programul AGR4 permite gruparea, cheltuielilor directe pe procese
de muncă (pregătit teren, fertilizat, semănat, întreţinerea culturilor, recoltat,
transport, s.a.); pe consumurile tehnologice (seminţe, îngrăşăminte,

36
insectofungicide, erbicide, s.a.); precum şi a salariilor cuvenite pentru
mecanizatori şi muncitori manuali.
f) Programul AGR4, permite listarea necesarului de materiale folosite
care conţine: denumirea materialului, codul materialului, unitatea de măsură,
cantitatea, preţul unitar şi valoarea.
g) Programul AGR4 permite calcularea recapitulativă a principalilor
indicatori tehnico-economici pe care îi grupează în: indicatori tehnici,
indicatori de cost, indicatori de rezultate financiare .
Sistemul indicatorilor de apreciere economica a variantelor tehnologice
care include: producţia (în expresie fizică şi valorică), cheltuielile directe de
producţie, costurile de producţie, consumul de muncă vie, consumurile
materiale, profitul brut şi net s.a., sunt determinaţi pe unitatea de suprafaţă şi
unitatea de produs.
Pentru fiecare cultură prin programul AGR4, se calculează indicatorii
tehnici şi economici grupaţi astfel:
A. Indicatori ai producţiei fizice, medii la hectar şi totale, şi ai preţurilor
de livrare.
B. Indicatori ai costurilor totale şi pe elementele componente.
C. Indicatori ai veniturilor şi ai rezultatelor financiare.
D. Indicatorii sintetici de consum, de rezultate şi pragul de rentabilitate.
A. Indicatorii producţiei fizice
A.1. Producţia medie principală (PMP), se exprimă în Kg/ha, se
determină în funcţie de:
 fertilitatea naturală a solului;
 potenţialul biologic al speciei şi soiurilor;
 nivelul tehnologic;

37
 volumul de factori intensivi (îngrăşăminte, erbicide, insectofungicide,
apa de irigat s.a.);
 momentul executării lucrărilor de întreţinere şi recoltare; s.a.
A.2. Producţia totală principală (PTP), se exprimă în tone, se
determină ca produs între producţia medie principală (PMP în Kg/ha) şi
suprafaţa cultivată (S în ha).
PMP(Kg/ha) X S(ha)/1000 = PTP (t)
A.3. Producţia medie secundară (PMS) se exprimă în Kg/ha, se
determină în funcţie de aceiaşi factori enunţaţi la PMP.
A.4. Producţia totală secundară (PTS), se exprimă în tone, se
determină ca produs între producţia medie secundară (PMS în Kg/ha) şi
suprafaţa cultivată (S în ha)
PMS(Kg/ha) X S(ha)/1000 = PTS (t)
A.5. Preţul de livrare a producţiei principale (PLPP) se exprimă în
lei/Kg, se stabileşte prin negociere cu beneficiarii produselor agricole
principale.
A.6. Preţul de livrare a producţiei secundare (PLPS) se exprimă în
lei/Kg, se stabileşte prin negociere cu beneficiarii produselor agricole
secundare.
B. Indicatorii costurilor totale şi pe elementele componente în
expresie valorică şi în structura.
B.1. Salarii pentru lucrări manuale şi alte contribuţii, se exprimă
în lei, se determină prin însumarea salariilor brute pentru lucrările manuale
cu contribuţiile pentru asigurările sociale CAS (B.2) şi cu alte contribuţii din
salarii (B3); se calculează pe baza fişelor tehnologice pentru întreaga
suprafaţa a culturii.

38
 B.4. Cheltuielile cu materiile şi materialele, se exprimă în lei, se
determină prin însumarea tuturor cheltuielilor efectuate cu materiile şi
materialele prevăzute în fişele tehnologice (tabel nr.5.).
B.5. Cheltuielile de aprovizionare, se exprimă în lei, se determină prin
însumarea cheltuielilor de procurare, depozitare şi transport a materiilor şi
materialelor prevăzute în fişele tehnologice.
Chapr. = (B4.Cota de aprovizionare)/100
B.6. Cheltuieli cu lucrări mecanice efectuate cu mijloace proprii, se
exprimă în lei, şi se determină prin însumarea tuturor cheltuielilor cu
efectuarea cu mijloace proprii a lucrărilor mecanice prevăzute în fişele
tehnologice în care sunt incluse şi salariile brute ale mecanizatorilor şi alte
contribuţii la salarii (tabelul nr.2).
Se calculează la nivelul culturii:
Ch.mec. = Nr. de hectar arătura normală pe cultură * costul hantrului
B.7. Cheltuielile cu lucrările mecanice efectuate de terţi, se exprimă
în lei şi se determină ca produs între volumul de lucrări efectuate de terţi şi
tarifele de plată ale acestora.
B.8. Cheltuieli cu irigarea culturilor, se exprimă în lei, se determină
pe baza volumului de apă consumat pentru irigarea culturilor şi tarifele de
plată ale acesteia la care se adăuga, după caz, cheltuielile fixe cu irigarea
culturilor (tabelul nr.2).
B.9. Cheltuielile cu amortismentul specific, se exprimă în lei, se
determină pe baza cotei de amortisment specific culturii respective (tabelul
nr.2).
B.10. Cheltuieli cu tehnica noua, se exprimă în lei, se determină ca
procent din valoarea producţiei principale (tabelul nr.2).
Chtnoua = valoarea producţiei principale x Procent tehnica noua/100

39
 B.11. Asigurarea, se exprimă în lei, se determină ca o cota din sumele
asigurate la o cultură, în vederea asigurării producţiei împotriva unor
calamitaţi, incendii, pierderi s.a. (tabelul nr.2).
B.12. Dobânzi la credite, constituie element de cheltuiala numai pentru
cota parte din credite folosite în procesul de producţie la o anumita cultură,
se exprimă în lei şi se determină ca produs între valoarea creditelor folosite
la o anumita cultură şi dobânda aferenta acestora (tabelul nr.2).
B.13. Total cheltuieli directe, se exprimă în lei, se determină prin
însumarea elementelor de cheltuieli directe (B1-B12), şi reprezintă expresia
valorică a consumurilor materiale, a lucrărilor efectuate, a muncii prestate şi
altor cheltuieli aferente, prevăzute în fişa tehnologică a culturii.
B.14. Cheltuieli comune, se exprimă în lei, se determină ca o cota
parte din cheltuielile comune ale exploataţiei agricole, cota calculata în
funcţie de totalul cheltuielilor directe ale culturii (tabelul nr.2).
Cgc = ChDxCota Chd/100
B.15. Cheltuieli generale, se exprimă în lei, se determină ca o cota
parte din cheltuielile generale ale exploataţiei agricole, cota calculata în
funcţie de totalul cheltuielilor directe şi consum culturii.
Chg =(ChD + ChC). cota Chg/100
B.16. Producţia neterminată la 1 an., se exprimă în lei, se determină
prin însumarea cheltuielilor directe efectuate în toamna anului precedent,
pentru instalarea culturilor de toamna (grâu, orz, ogoare s.a.), precum şi
pentru lucrările de pregătire a terenului şi de fertilizare efectuate în vederea
instalării culturilor de primăvara. Pentru aceasta se calculează mai întâi fişa
tehnologică a culturii ca producţie neterminată, după care suma obţinută se
înscrie pentru fiecare cultură, când se actualizează parametrii (tabelul nr.2).

40
 B.17. Total cheltuieli, se exprimă în lei, se determină prin însumarea
totalului cheltuielilor directe cu cheltuielile comune, cu cheltuielile generale,
cu cheltuielile efectuate pentru producţia neterminată la 1 ianuarie
(B17=B13+B14+B15+B16).
B.18. Recuperări de cheltuieli, se exprimă în lei, se determină prin
însumarea subvenţiilor, acoperirii cheltuielilor de transport la beneficiari
pentru anumite produse, acoperirii cheltuielilor cu amendamente,
îngrăşăminte, seminţe s.a.
B.19. Cheltuieli pentru producţia principală, se exprimă în lei, se
determină prin diminuarea cheltuielilor totale cu valoarea producţiei
secundare şi alte recuperări de cheltuieli.
(B.19= B.17-B.18 -C.1.2. - C.1.3.)
B.20 Cheltuielile la hectar, se exprimă în lei/ha, se determină prin
împărţirea cheltuielilor totale efectuate la suprafaţa cultivată.
B.21 Costul de producţie, se exprimă în lei/tona, se determină prin
împărţirea cheltuielilor totale efectuate pentru producţia principală la
cantitatea totală de producţie principală obţinută, exprimată în tone.
C. Indicatori ai veniturilor şi ai rezultatelor financiare
C.1. Venituri totale, se exprimă în lei, se determină prin însumarea
veniturilor rezultate din producţia principală, secundară şi alte venituri.
C.1.1. Valoarea producţiei principale, se exprimă în lei, se determină
prin înmulţirea producţiei principale totale, exprimată în tone, cu preţul de
livrare a producţiei principale, exprimat în lei/tona.
C.1.2. C.1.3 Valoarea producţiei secundare, se exprimă în lei, se
determină prin înmulţirea producţiei secundare totale, exprimate în tone, cu
preţul de livrare a producţiei secundare, exprimat în lei/tona.

41
 C.1.4. Alte venituri, se exprimă în lei, şi pot reprezenta dobânzi la
mijloace băneşti depuse în banca, prime pentru anumite produse, prime de
export s.a.
C.2. Beneficii totale, se exprimă în lei, şi se determină ca diferenţa
dintre veniturile totale şi cheltuielile totale pentru producţia principală.
(C.2. = C.1. - B.19)
C.2.1. Beneficii la hectar, se exprimă în lei/ha, se determină prin
împărţirea beneficiilor totale la suprafaţa cultivată.
C.2.2. Beneficii pe tona, se exprimă în lei/tona, se determină prin
împărţirea beneficiilor totale la producţia totală principală, exprimată în
tone.
D. Indicatorii sintetici ai culturii
D.1. Consum forţă de muncă la hectar, se exprimă prin zile normă
la hectar (ZN/ha), se determină prin raportarea consumului total de zile
normă pe cultură la suprafaţa cultivată.
D.1.1. Consum de forţă de muncă manuală la hectar, se exprimă în
zile normă efectuate la lucrări manuale la hectar (ZN/ha), se determină prin
raportarea consumului total de zile normă manuale pe cultură la suprafaţa
cultivată.
D.1.2. Consum de forţă de muncă mecanizat la hectar, se exprimă
în zile normă efectuate la lucrări mecanizate la hectar (ZN/ha), se determină
prin raportarea consumului total de zile normă efectuate la lucrări
mecanizate pe cultură la suprafaţa cultivată.
D.1.3. Consum total de zile normă pe cultură, se exprimă în zile
normă (ZN), se determină prin însumarea consumului de zile normă
efectuate la lucrări manuale, cu cele efectuate la lucrări mecanizate.
D.2. Productivitatea muncii

42
 D.2.1. Productivitatea muncii în expresie valorică, se exprimă prin
lei venituri pe o zi normă (lei/ZN), se determină prin raportarea veniturilor
totale ale culturii la consumul total de zile normă.
D.2.2. Productivitatea muncii în expresie fizică, se exprimă în Kg
produse ce revin pe o zi normă (Kg/ZN), se determină prin raportarea
producţiei totale fizice a culturii exprimată în Kg la consumul total de zile
normă.
D.2.3. Productivitatea muncii exprimată prin consum de ore om
pe chintal, se exprimă în consum de ore om pe chintal (o.m./Q), se
determină prin raportarea consumului de ore om (1Zn= 8 ore om) la
producţia totală fizică a culturii exprimată în chintale (q).
D.3. Numărul total de hectare arătura normală, se exprimă în
ha.a.n., se determină prin însumarea consumului de ha.a.n. pentru toate
lucrările efectuate mecanizat pentru cultura respectiva.
D.3.1. Necesarul de ha.a.n. pe hectar, se exprimă prin ha.a.n./ha, se
determină prin raportarea numărului total de ha.a.n. pe cultură la suprafaţa
cultivată.
D.4. Consum de motorină total, se exprimă în litri, se determină prin
însumarea consumului de motorină pentru toate lucrările efectuate mecanizat
la cultura respectiva.
D.4.1. Consum de motorină pe hectar, se exprimă în litri pe hectar
(litri/ha), se determină prin raportarea consumului total de motorină pentru
cultură la suprafaţa cultivată.
D.4.2. Consum de motorină pe tona de produs, se exprimă în litri
pe tona de produs (litri/tona), se determină prin raportarea consumului total
de motorină pentru cultură la producţia totală fizică exprimată în tone.

43
 D.5. Consum de apă total pentru irigat, se exprimă în metri cubi
(M3), se determină prin Însumarea consumului de apă în efectuarea
normelor de udare pentru cultura respectiva în tot timpul anului.
D.5.1. Consum de apă pentru irigat la hectar, se exprimă în metri
cubi la hectar (M3/ha), se determină prin raportarea consumului total de apă
pentru cultura la suprafaţa cultivată.
D.5.2. Consum apă pentru irigat pe tona, se exprimă în metri cubi
pe tona (M3/tona), se determină prin raportarea consumului total de apă
pentru cultura la producţia totală fizică exprimată în tone.
D.6. Prag de rentabilitate, se exprimă prin producţia medie limita
(Kg/ha), de la care începe rentabilizarea culturii se determină prin
următoarea formula:
PR (Kg/ha) = Ch (lei/ha)/ Pv (lei/Kg)
In care:
PR - prag de rentabilitate Kg/ha
Ch - cheltuieli producţie principală lei/ha
Pv - preţ de vânzare lei/Kg
D.7. Cheltuieli la 100000 lei venituri, se exprimă în lei, se determină
prin raportarea cheltuielilor efectuate pentru producţia principală la
veniturile realizate din vânzarea producţiei principale la cultura respectiva.
D.8. Rata rentabilităţii, se exprimă în procente (%), se determină
prin raportarea beneficiului total al culturii la cheltuielile totale pentru
produsul principal, sau prin raportarea beneficiului pe tona la costul de
producţie pe tona de înmulţit cu 100 după formula:
Rr = (B(lei/tona)/ Cost (lei/tona)) x 100

44
 Programul AGR4 permite calcularea tehnologiei pentru o suprafaţa
data. In condiţiile asimilării cuceririlor tehnico-ştiinţifice, tehnologiile capătă
un caracter dinamic, fiind supuse perfecţionării, determinată de apariţia unor
noi soiuri şi hibrizi, a unor noi mijloace tehnice cu caracteristici superioare,
s.a., ca atare se impune adaptarea lor continua.
Asigurarea conducerii ştiinţifice în societăţile comerciale agricole şi
fermele componente, în condiţiile economiei de piaţa, impune ca absolut
necesara perfecţionarea continua a formelor şi metodelor de planificare
precum şi a analizei permanente a Îndeplinirii prevederilor, astfel încât să se
folosească cu eficienţa ridicata resursele materiale şi umane de care se
dispune şi în realizarea acestora programul de calcul AGR4 asigura
informaţiile necesare.

45
 3.4. UTILIZAREA PRODUSULUI PROGRAM AGR4 ÎN
ELABORAREA DE PLANURI DE PRODUCŢIE
Programul AGR4 permite elaborarea planului de producţie şi de
afaceri la nivelul exploataţiei agricole (ferme vegetale) prin calcularea de
variante alternative privind:
 planul de cultură, indicatorii tehnici şi economici la nivelul culturilor şi al
exploataţiei în ansamblu, componenta tehnologiilor pe fiecare cultură,
necesarul de mijloace materiale, forţă de muncă şi mijloace financiare
anual, pe luni şi decade pe fiecare cultură şi pe ansamblul exploataţiei
agricole;
 necesarul de tractoare şi maşini agricole pe luni şi decade;
 calcularea în hectare arătura normală (hantri) a lucrărilor agricole
executate mecanizat s.a.
Programul AGR4 permite actualizarea tuturor indicatorilor lunar sau
în orice perioada de timp, ceea ce constituie informaţia realistă, "la zi" în
actul conducerii operative, mărind eficacitatea deciziilor.
Planurile de producţie şi bugetele de venituri şi cheltuieli au mai multe
secţiuni şi cuprind obiectivele ce trebuiesc realizate într-un an. Acestea
constituie instrumentele principale în activitatea de management în
societăţile comerciale agricole şi fermele componente.
Principalii indicatori calculaţi cu ajutorul programului AGR4 :
1. Lista culturilor din plan şi principalii indicatori.

În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii pe fiecare cultură şi

ferme vegetale.

2. Lista materialelor necesare.

46
 În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii pe fiecare material,
pe fiecare cultură sau la nivel de ferma;
3. Indicatorii tehnico-economici la nivel de exploataţie agricolă,
ferma vegetală.
4. Calcularea necesarului de mijloace pe luni calendaristice.
Furnizarea acestor informaţii, defalcate din planul anual, este
asigurată prin programe AGR4, astfel ca fermierul sau conducerea
exploataţiei agricole să poată lua din timp măsuri organizatorice privind
executarea lucrărilor agricole, mecanizat sau manual, asigurarea funcţionarii
mijloacelor tehnice, aprovizionarea cu materii, materiale, seminţe,
combustibili, s.a.
Se prezintă în continuare conţinutul listelor ce cuprind informaţii
lunare.
5. Repartizarea necesarurilor de mijloace pe luni calendaristice
5.1 Necesarul de zile normă (Z.N.), lucrări manuale pe luni
calendaristice
În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul de
zile normă pentru lucrări manuale pe culturi şi luni calendaristice, precum şi
necesarul anual pe culturi.
5.2. Necesarul de salarii, lucrări manuale pe luni calendaristice în
cuprinsul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind fondul de salarii
necesar lunar pentru lucrări manuale pe culturi precum şi necesarul anual pe
culturi şi ferma agricolă.
5.3.Necesarul de zile normă (Z.N.), lucrări mecanizate pe luni
calendaristice

47
 În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul de
zile normă pentru lucrări mecanizate, pe culturi şi luni calendaristice precum
şi necesarul anual pe culturi şi ferma agricolă.
5.4. Necesarul de salarii, lucrări mecanizate, pe luni calendaristice.
În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind fondul de
salarii necesar lunar, pentru lucrări mecanizate pe culturi, precum şi
necesarul anual pe culturi şi ferma agricolă.
5.5. Necesarul de motorină pe luni calendaristice
În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul
lunar de motorină pe culturi şi ferme agricole şi necesarul anual pe culturi
şi ferma agricolă.
5.6. Necesarul de materii şi materiale pe luni calendaristice
În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul de
materii şi materiale precum şi necesarul anual de materii şi materiale, la
nivelul fermei agricole, în expresie fizică şi valorică.
5.7. Necesarul de apă pentru irigat (M3) pe luni calendaristice, în
conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul lunar de
apă pentru irigat pe culturi precum şi necesarul anual pe culturi şi la nivelul
fermei agricole, în expresie fizică.
5.8. Necesarul de hantri (ha.a.n.) pe luni calendaristice
În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul
lunar de hantri pe culturi şi ferma agricolă precum şi necesarul anual pe
culturi.
5.9. Necesarul de lucrări mecanizate executate de terţi (lei) pe luni
calendaristice

48
 În conţinutul acestei liste sunt cuprinse informaţii privind necesarul de
fonduri pentru plată lucrărilor mecanizate executate de terţi pe culturi
precum şi necesarul anual la nivelul fermei agricole, în expresie valorică.
5.10. Calculul costului hectarului arătura normală şi a necesarului de
tractoare şi maşini agricole.

6. Calcularea necesarului de mijloace mecanice.

În calcularea necesarului de mijloace mecanice se utilizează
programul HANTRU, care se caracterizează prin următoarele:
- utilizează un plan deja întocmit, şi care este selectat interactiv;
- oferă posibilitatea calculării necesarului de tractoare şi maşini
agricole;
- permite calcularea necesarului de ore de funcţionare pe cele 3 decade
ale lunii;
- calculează costul hectarului arătura normală.
7. Necesarul de tractoare şi maşini agricole.
Lista cuprinde informaţii privind necesarul total de tractoare şi maşini
agricole de diferite tipuri precum şi nivelul ce revine acestora pe tractor şi
maşina agricolă.
8. Necesarul de ore funcţionare a maşinilor agricole pe luni şi
decade.
Lista cuprinde informaţii privind necesarul de ore funcţionare pe
tractoare, maşini agricole tolerate şi autopropulsate.
9. Costul hectarului arătura normală.
Calculul costului hectarului arătura normală consta în stabilirea
numărului total de hectare arătura normală pe ferma agricolă şi a
cheltuielilor totale aferente efectuării acestor lucrări.

49
 Pe baza datelor cuprinse în fişele de norme de muncă mecanice, a
datelor specifice fiecărui tip de maşina agricolă (valoare, durata normata de
folosire, întreţinerile şi reparaţiile), a tarifelor de plată a mecanizatorilor şi a
preţurilor materialelor consumate (motorină, piese, etc.), se calculează
cheltuielile aferente lucrărilor agricole.

ORGANIZAREA DATELOR ÎN CADRUL PRODUSULUI

PROGRAM AGR4. Datele utilizate de produsul program AGR4, sunt
organizate în următoarele baze de date:
MEC1 - normativul lucrărilor mecanice
MAN1 - normativul lucrărilor manual
MAT1 - nomenclatorul materialelor
MASIN - nomenclatorul maşinilor
TRAC1 - nomenclatorul tractoarelor
CULT - evidenta activităţilor din cadrul exploataţiei
 Baza de date : C U L T . DBF
Această bază de date conţine informaţii referitoare la activităţile de tip
vegetal şi animal ale unei exploataţii agricole.
Structura fizică a bazei de date CULT.dbf este următoarea:
1. CODCULT - codul activităţii
2. TIPA - tipul activităţii: V-vegetală, A- animala
3. DENCULT - denumire activitate
4. SISCULT - sistem
5. TIPPR - tip producţie vegetală
6. PRMEDPR - producţia medie principală
7. UMP - unitatea de măsură a producţiei medii
8. APORTCAL1 - aport calitativ1

50
9. APORTCAL2 - aport calitativ2
10. APORTCAL3 - aport calitativ3
11. APORTCAL4 - aport calitativ4
12. APORTCAL5 - aport calitativ5
13. APORTCAL6 - aport calitativ6
14. PRMEDSC - producţie medie secundară 1
15. UMS1 - unitate de măsură a producţiei medii secundare 1
16. PRMEDSC2 - producţie medie secundară 2
17. UMS2 - unitate de măsură a producţiei medii secundare 2
18. PRMEDSC3 - producţie medie secundară 3
19. UMS3 - unitate de măsură a producţiei medii secundare 3
20. PRLIVPR - preţ livrare producţia principală
21. PREŢCAL1 - preţ calitativ 1
22. PREŢCAL2 - preţ calitativ 2
23. PREŢCAL3 - preţ calitativ 3
24. PREŢCAL4 - preţ calitativ 4
25. PREŢCAL5 - preţ calitativ 5
26. PREŢCAL6 - preţ calitativ 6
27. PRLIVSC - preţ livrare producţie secundară 1
28. PRLIVSC2 - preţ livrare producţie secundară 2
29. PRLIVSC3 - preţ livrare producţie secundară 3
30. RTOTMAN - cheltuieli manuale
31. RTOTMEC - cheltuieli mecanice
32. LUCTERTI - cheltuieli terţi
33. CHELTOT - cheltuieli totale
34. MARJBRUT - marja brută
35. MARJSBRUT - marja brută secundară

51
 36. VENTOT - venit total
37. BENEFICIU - beneficiu
38. COSTTOTAL - cost total
39. COSTDIR - cost direct
40. PRAGRENT - prag rentabilitate
41. CONSENERG - consum energetic
42. SELECTAT - indicator selecţie activitate în plan
43. SUPRA - cantitate: suprafaţa pentru activitatea de tip vegetal,
efectiv mediu furajat pentru activitatea de tip animal
44. CHIRI - cheltuieli cu apa
45. AMORTSP - amortisment specific
46. PRODNET1 - producţie neterminată la 1 ianuarie
47. ALTERTC - alte recuperări de cheltuieli
48. ALTEREN - alte venituri
49. KWHP - consum energetic principal
50. KWHS - consum energetic secundar 1
51. KWHS2 - consum energetic secundar 2
52. KWHS3 - consum energetic secundar 3
 Baza de date : M A T 1 . DBF
Această baza de date conţine nomenclatorul materialelor şi furajele
utilizate în creşterea animalelor.
Structura fizică a bazei de date este următoarea:
1. CODMAT - cod material
2. DENMAT - denumire material
3. UM - unitate de măsură
4. PU - preţ unitar
5. KWH - consum energetic (Kwh/UM)

52
 6. SU - substanţa uscata (%)
7. PRD - proteina digestibila (gr)
8. CAL - conţinut calciu (gr)
9. FOS - conţinut fosfor (gr)
10. CAR - conţinut caroten (mgr)
11. UNT - unităţi nutritive (nr)
12. END - energie digestibila (Kcal)
Obs. Informaţiile conţinute în câmpurile 6 - 12 se completează numai
pentru furaje.

 Baza de date : M E C 1 . DBF

Această bază de date conţine normativul lucrărilor mecanice.
Structura fizică a bazei de date MEC1.dbf este următoarea:
1. CODLUC - cod lucrare mecanica
2. DENLUC - denumire lucrare
3. CODM1 - cod maşina 1
4. CODM2 - cod maşina 2
5. CODM3 - cod maşina 3
6. CODM4SC - cod maşina 4
7. CODM5PR - cod maşina 5
8. CODLMAN1 - cod lucrare manuală 1
9. CODLMAN2 - cod lucrare manuală 2
10. CODLMAN3 - cod lucrare manuală 3
11. UM - unitate de măsură
12. NLMECAN1 - lucrare mecanica
13. NCMOT - norma consum motorină
14. CFM - coeficient transformare ha

53
 15. CATLUC - categorie lucrare
16. TFT - tarif terţi
 Baza de date : M A N 1 . DBF
Această baza de date conţine normativul lucrărilor manuale.
Structura fizică a bazei de date MAN1.dbf este următoarea:
1. CODLUC - cod lucrare manuală
2. DENLUC - denumire lucrare manuală
3. UM - unitate de măsură
4. FORLUCN1 - formaţie de lucru
5. NLMAN - norma de lucru manuală
6. CATLUC - categorie lucrare
 Baza de date : M A S I N . DBF
Această baza de date conţine nomenclatorul maşinilor agricole.
Structura fizică a acestei baze de date este următoarea:
1. COD - cod maşina
2. DENMASINA - denumire maşina prescurtata
3. DENMASINA1 - denumire maşina în extenso
4. EXISTENT - cod lucrare manuală 1
 Baza de date : T R A C 1 .DBF
Această baza de date conţine nomenclatorul tractoarelor agricole.
Structura fizică a acestei baze de date este următoarea:
1.CODTRACT - cod tractor
2.TIP - tip maşina
3.VALUNIT - valoare unitara
4.DNF - durata normală de folosinţa
5.CODUM - cod unitate de măsură
6.CICREP - ciclul de reparaţii

54
 7.INTIP1 - interval IP1
8.P1IP1 - procent din valoarea unitara IP1
9.COSTIP1 - cost reparaţii IP1
10.P1IP2 - procent din valoarea unitara IP2
11.COSTIP2 - cost reparaţii IP2
12.P1RT - procent din valoarea unitara RT
13.COSTRT - cost reparării RT
14.P1RC1 - procent din valoarea unitara RC1
15.COSTRC1 - cost reparaţii RC1
16.P1RC2 - procent din valoarea unitara RC2
17.COSTRC2 - cost reparaţii RC2
18.P1RK - procent din valoarea unitara RK
19.COSTRK - cost reparaţii RK
20.P1ST - procent din valoarea unitara ST
21.COSTST - cost stocaj
22.INTRT - interval RT
23.KWH - consum energetic kwh/ora

Toate bazele de date au posibilitatea de a fi actualizate şi anume:

 introducerea de noi date;

 modificarea datelor existente;
 ştergerea unor date;
 listarea datelor (ecran/imprimanta).

55
 Cap 4. REALIZAREA UNUI MODEL DE OPTIMIZARE A
DIMENSIUNII SI STRUCTURII ACTIVITATILOR DIN
EXPLOATATIA AGRICOLA

4.1. Metoda variantelor logice sau metoda constructiva

4.2. Metoda programării liniare de optimizare a dimensiunii si structurii
culturilor exploataţiei agricole............................................
4.3. Modelul matematic de optimizare a dimensiunii exploataţiei
agricole
4.4. Produsul program AGR4 mijloc de generare automată a
matricei coeficienţilor tehnici
4.5. Produsul program Simplex de rezolvare şi interpretare a
modelului matematic de optimizare a dimensiunii şi structurii culturilor
exploataţiei agricole
4.6. Interpretarea solutiilor MODELULUI de optimizare a dimensiunii şi a
structurii culturilor exploataţiei agricole. Parametrizarea
modelului............................................................

4.1. Metoda variantelor logice sau metoda constructiva

Explicam metada printr-un exemplu.
Astfel stiind ca o exploatatie agricola care dispune de:
Suprafata arabila 20 hectare
Forta de munca : 2 lucratori
Nr de camere pentru inchiriat 3
Activitati pe care le poate practica:
Activitatea UM Profit
lei(UM)
grau 1 130
orz 1 120
pb consum 1 210
fl soarelui 1 280
lucerna 1 150
mazare 1 110
1 camera 1 300

56
 CONSUMUL DE ZO PE CULTURI PE 1 Hectar
SI PE UNA CAMERA AGROTURISTICA
feb martie aprile mai iunie iulie august sept octombrie
grau 0,03 0 0,06 0,01 0,01 1,68 0,48 0,07 0,23
orz 0,03 0 0,06 0,01 0,01 1,68 0,48 0,07 0,23
pb consum 0 1.10 0 0 062 0,69 0,87 0 0,82
fl soarelui 0 0,1,13 0 0 0 0,23 0,47 0,23 0
lucerna 0,06 0 23,4 2,6 2,5 11,5 16,6 0,3 0,05
mazare 0,05 0 0,5 0,01 15 0,4 0,1 0 0,5

1 camera 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15 0,15

Se cere sa se programeze o structura a activitatilor care sa aduca exploatatiei

un profit cat mai mare.
Metoda consta in costruirea de variante in care se dau valori fiecarei activitati in asa fel
ca sa se respecte unele cerinte privind suprafata arabila totala, cerintele culturilor
fata de rotatie, disponibilitatile in forta de munca , nr de camere de care dispune
exploatatia pentru a le inchiria.

Varianta 1, 2, …..
Activitatea Profit/UM Disponibil Consum profit Obs
Ha/Cam ZN Ha/Cam ZN
grau
orz
pb consum
fl soarelui
lucerna
mazare
1 camera
Total

Se cauta variante care folosesc complet cat mai multe resurse. In acesta
situatie se calculeaza aportul marginal al unei resurse care reprezinta
oscilatia pro prin ocilatii ale resurselor cu o tului total cand se produce o

57
crestere sau descrestere a resursei folosite complet cu o unitate. Se
calculeaza in acest fel aportul marginal pentru toate resursele folosite in
intregime.( ApmR1, ApmR2,......)
Se apreciaza varianta care ofera cele mai bune oportunitati
exploatatiei In rezolvarea problemei se poate recurge la procurarea unor
inputuri din afara exploatatiei. De exemplu forta de munca sezoniera. Acest
lucru se admite numai daca aportul marginal ( Ex. ApmR1) al unei unitati
de resursa este mai mare decat costul achizitionarii acestei unitati de resursa
( CachR1). Deci ApmR1>cahR1
Se procedeaza in acelasi fel pentru fiecare resura consumata in intregime. In
aprecierea costului achizitionarii resursei se tine cont si de cheltuielile
colaterale ale inputului. De exemplu pentru forta de munca se tine cont de
cheluielile de transport, cazare, hrana, asigurari sociale etc.

58
 4.2. METODA PROGRAMĂRII LINIARE DE OPTIMIZARE A
DIMENSIUNII SI STRUCTURII CULTURILOR EXPLOATAŢIEI
AGRICOLE
Metodele moderne se referă atât la proiectarea de variante tehnologice,
dar şi la alegerea variantei care corespunde cel mai bine unui obiectiv
(exemplu profit maxim pe unitatea de produs etc.).
Aceste metode utilizează ca baza de date atât experienţa celui care
proiectează aceste tehnologii, dar şi observaţii statistice, normative şi date
experimentale.

PROGRAMAREA LINIARĂ

Mulţimea sistemelor economice concrete şi multitudinea problemelor

conducerii acestora au creat o diversitate de reprezentări economico-
matematice, denumite modele.
Varietatea acestora este determinată, în principal, de structura
"obiectului" analizat, de scopul cercetării precum şi de informaţia
disponibilă.
Modelele de programare matematică şi mai ales subclasa acestora –
modelele de programare liniară – ocupă un loc deosebit de important, atât în
teoria cât şi în practica economică. Teoria economică a beneficiat de aportul
abordării interdisciplinare care a permis aprofundarea analizei eficienţei
maximale a sistemelor complexe, a permis descoperirea unor concepte noi
ale optimului economic, a perfecţionat metodele de cercetare şi cunoaştere
iar practica economică s-a îmbogăţit cu un instrument deosebit de util
analizei economice şi fundamentării deciziilor.
Structura modelului general de programare liniară se constituie în
primul rând prin mulţimea de activităţi {A 1, A2, ... An} care compun sistemul
economic analizat, mulţimea de resurse utilizate {R1, R2, ... Rm} precum şi
prin relaţiile tehnico-economice dintre acestea. Legătura dintre activităţi şi
resurse este determinată de tehnologia de fabricaţie corespunzătoare fiecărei
activităţi Aj (j=1,...,n) şi poate fi caracterizată numeric prin vectorul coloană
a(j) de componente (a1j, a2j, ... amj). Elementele {aij, i = 1,...,m; j = 1,...,n} se
numesc coeficienţi tehnici sau coeficienţi de consum specific şi arată ce
cantitate din resursa Ri se consumă pentru producerea unei unităţi din
produsul (serviciul) Pj (ca rezultat al activităţii Aj). Toate "tehnologiile" de
fabricaţie definite de vectorii coloană a(j) se pot organiza într-o matrice A cu

59
m linii şi n coloane; fiecare linie se referă la o resursă R i (i = 1,...,m) şi
fiecare coloană se referă la o activitate Aj (j = 1,...,n).
Notând cu xj (j = 1,...,n) rezultatul activităţii Aj într-o perioadă dată şi cu
bi (i = 1,...,m) cantităţile disponibile din resursele Ri (i = 1,...,m), se pot scrie
matematic următoarele restricţii tehnico-economice:
a 11 x 1  a 12 x 2  ...  a 1n x n  b1
a x  a x  ...  a 2n x n  b 2
(1) 21 1 22 2 sau Axij  bi

a m1 x 1  a m2 x 2  ...  a mn x n  b m

 a 11 a 12  a 1n   x1   b1 
a a 22  a 2n  x  b 
unde A =  21  ;x=  2  şi b =  2
         
 a m1 a m2  a mn  xn  bn 
Fiecare inecuaţie/restricţie încorporează două afirmaţii:
a. cantitatea consumată dintr-o resursă nu poate depăşi volumul
disponibil (propoziţie de logică economică)
b. consumul total Rij din resursa Ri pentru efectuarea activităţii Aj este
proporţional cu intensitatea acesteia, adică cu xj, deci Rij = aij  xj (ipoteză
simplificatoare)
Sistemul de restricţii (1) realizează legătura dintre resurse şi activităţi
prin intermediul celor m restricţii liniare.
Modelul problemei de programare liniară conţine restricţii de tipul (1)
precum şi un criteriu de "performanţă" care să permită evaluarea eficienţei
fiecărei activităţi. În funcţie de scopul urmărit, putem alege drept criteriu de
eficienţă un indicator care măsoară efortul, unul care măsoară rezultatul sau
un indicator exprimat ca raport între rezultat şi efort (sau efort pe rezultat).
Este evident că eficienţa maximă înseamnă minimizarea efortului şi
maximizarea rezultatului, iar conceptul de optim se defineşte, în acest caz,
ca un program x Rn care minimizează sau maximizează o funcţie obiectiv
şi, în acelaşi timp, satisface toate restricţiile tehnico-economice.

60
 Presupunând că fiecare componentă a vectorului linie c = (c 1, c2, ..., cn)
măsoară eficienţa unei unităţi din rezultatul activităţii Aj, atunci se poate
introduce funcţia liniară:

f(x) = c1x1 + c2x2 + ... + cnxn

care evaluează performanţa oricărui program x.
Sintetizând, obţinem următorul program de programare liniară:
optim f  x   (1)
x
 n
  a ij  x j  b i i  I1
 j1

n unde I1  I2 = (2)
 a kj  x j  b k k  I2
 j1

 xj 0 j  1, n

 (3)
Relaţiile (1), (2) şi (3) constituie împreună modelul general al unei
probleme de programare liniară, având fiecare un rol specific:
n

1. relaţia (1), unde f(x) =  c j  x j este denumită funcţia obiectiv de

j1

eficienţă a problemei, evaluează eficienţa/performanţa fiecărei

variante de program x;
n

2. relaţiile (2) de tipul  a ij  x j  b i reprezintă restricţii de tip resurse;

j1
n

iar restricţiile de tipul  a kj  x j  b k se referă la restricţii tehnico-

j1

economice de tip calitativ (şi ca urmare indicatorul bk este limita

inferioară impusă "reţetei optime";
3. relaţia (3) xj  0 j = 1,...,n, numită condiţia de nenegativitate a
variabilelor, asigură obţinerea unei soluţii realizabile din punctul de
vedere al logicii economice.
Dacă se doreşte obţinerea unui meniu (reţete furajere), care să asigure
necesarurile {bi, i = 1,...,m} dintr-un număr de m substanţe esenţiale
organismului, având la dispoziţie un număr de n alimente, cunoscându-se
cantităţile {aij, i = 1,...,m, j = 1,...,n} din fiecare substanţă pe care le conţine o
unitate de măsură din fiecare aliment şi costurile {c j, j = 1,...,n} unei unităţi
de măsură din fiecare aliment, putem scrie modelul:

61
  min  c1 x 1  c 2 x 2  ...  c n x n 
x j ( j1,..., n)


a i1 x 1  a i2 x 2  ...  a in x n  b i i  1,..., m

x j  0 j  1,..., n


Variabilele xj reprezintă, în acest caz, cantitatea din fiecare aliment ce
n

va intra în meniu iar f(x) =  c j  x j este costul total al reţetei definită de

j1

vectorul x.
Se observă că toate aceste probleme, cu toate că reprezintă situaţii
economice total diferite, sunt aplicaţii în sfera activităţii economice ale
următoarei probleme de optimizare:
 max  sau  min  f  x1 , x 2 ,..., x n  1.1

 g i  x1 , x 2 ,..., x n   bi i  1,..., n 1.2
x1 , x 2 ,..., x n    R n 1.3

în care funcţiile f,gi : Rn  R pot avea orice formă şi proprietăţi (liniare,

convexe, continui, diferenţiabile etc.) iar  poate fi orice submulţime a lui
Rn (continuă sau discretă, mărginită sau nemărginită, convexă sau
neconvexă, finită sau infinită etc.) şi în care dorim să găsim minimul sau
maximul funcţiei f în variabilele xi care îndeplinesc restricţiile 1.2 şi 1.3. O
astfel de problemă se numeşte problemă de programare matematică.
Funcţia (1.1) se numeşte funcţia obiectiv a problemei de optimizare. În
aplicaţiile economice, ea reprezintă criteriul de performanţă urmărit:
maximizarea beneficiului, maximizarea producţiei marfă, minimizarea
costului producţiei, maximizarea gradului de încărcare al utilajelor sau
minimizarea timpului de staţionare al acestora, maximizarea veniturilor etc.
Inegalităţile (1.2), în care gi sunt funcţii de n variabile iar bi sunt
constante, se numesc restricţii ale problemei de optimizare. Ele traduc în
limbaj matematic condiţiile de natură economică sau tehnologică în care se
desfăşoară procesul economic modelat, cum ar fi: nedepăşirea stocurilor
disponibile de resurse (materii prime, capacităţi de producţie, forţă de
muncă, fonduri băneşti, timp etc.), îndeplinirea sau depăşirea unor indicatori
economici (producţia fizică, netă) etc.

62
 Condiţiile (1.3), impuse "direct" variabilelor, depind de natura
problemei studiate. De cele mai multe ori,  este mulţimea vectorilor x =
(xl,...,xn)  Rn cu toate componentele nenegative şi acest fapt se justifică prin
aceea că, în general, xi reprezintă "nivelele" unor activităţi de producţie,
nivele care nu pot fi negative. În unele probleme de optimizare, cum ar fi
cele de croire sau ordonanţare, variabilele desemnează mărimi indivizibile şi
deci nu pot lua decât valori întregi. Mulţimea  va fi formată în acest caz
din vectori x cu toate componentele întregi şi nenegative. În alte probleme,
ca de pildă cele de afectare, portofoliu etc., variabilele nu pot lua decât
valorile 0 sau 1 (variabile bivalente) şi ca atare  va fi formată din vectorii x
= (x1, …,xn) cu toate componentele 0 sau 1. Caracteristic acestor tipuri de
probleme este faptul că  devine o submulţime discretă din Rn, de unde şi
numele generic de probleme de optimizare discretă dat acestora.
O soluţie a unei astfel de probleme are deci trei proprietăţi:
P1. verifică restricţiile 1.2
P2. verifică restricţiile "directe" 1.3
P3. optimizează funcţia obiectiv pe mulţimea vectorilor care
îndeplinesc condiţiile P1. şi P2.

În teoria programării matematice se folosesc, pentru claritatea şi

simplitatea expunerii, următoarele noţiuni:
soluţie a problemei de un vector x  Rn care verifică restricţiile
optimizare 1.2
soluţie admisibilă a un vector x  Rn care verifică restricţiile
problemei de optimizare 1.2 şi 1.3  o soluţie care verifică restricţiile
1.3
soluţie optimă a problemei un vector x  Rn care verifică
de optimizare restricţiile 1.2 şi 1.3 şi optimizează funcţia
obiectiv pe mulţimea tuturor vectorilor cu
această proprietate
 o soluţie care verifică restricţiile
1.3 şi optimizează funcţia obiectiv pe

63
 mulţimea tuturor soluţiilor cu această
proprietate
 o soluţie admisibilă care
optimizează funcţia obiectiv pe mulţimea
soluţiilor admisibile

Izvorâtă din studiul problemelor externale ale analizei matematice

clasice, programarea matematică a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare
spectaculoasă, explicabilă numai în parte prin progresele înregistrate în
matematică. Într-adevăr, această dezvoltare a fost puternic stimulată de
creşterea vertiginoasă a complexităţii activităţilor economice, care a furnizat
probleme cu structuri din ce în ce mai complicate, ca şi de rapida
perfecţionare a mijloacelor automate de calcul, singurele capabile să testeze
eficienţa practică a metodelor teoretice elaborate. La rândul ei, programarea
matematică, prin rezultatele ei, a adus un considerabil aport la perfecţionarea
metodelor de conducere în economie şi a impulsionat cercetările - în plan
teoretic - privind modelarea sistemelor economice complexe, studiul şi
interpretarea legilor şi proceselor economice.
În ceea ce priveşte rezolvarea acestor probleme, este evident că
varietatea extremă a acestora face imposibilă găsirea unui algoritm practic
care să le poată rezolva pe toate, dar putem găsi (sau ne putem aştepta să
găsim), pentru fiecare caz particular, un algoritm de rezolvare care să-şi
tragă eficacitatea tocmai din folosirea tuturor particularităţilor cazului
respectiv. În prezent există sute de algoritmi de rezolvare, cercetarea
problemei evoluând din ce în ce mai mult spre testarea şi îmbunătăţirea
acestora decât spre găsirea unora noi.
Problema de programare liniară

64
 Definiţia 1. Dacă într-o problemă de programare matematică funcţia
obiectiv f şi funcţiile gi, din restricţiile 1.2, sunt funcţii liniare atunci
problema se numeşte problemă de programare liniară. O problemă de
programare liniară este, deci, un caz particular al problemelor de programare
matematică şi, ţinând cont de forma oricărei funcţii liniare, rezultă că forma
generală a oricărei probleme de programare liniară este:

max  min  f  c 1  x 1  c 2  x 2  ...  c n  x n

 
a i1  x 1  a i2  x 2  ...  a in  x n  b i i  1,..., n
 
 0
x 1 , x 2 ,..., x n  0
 oarecare

unde cj (coeficienţii funcţiei obiectiv), aij (coeficienţii restricţiilor) şi bi

(termenii liberi) sunt constate reale.
Forma conică şi forma standard a unei probleme de programare
liniară
Cu toate că problema de programare liniară este cea mai simplă dintre
problemele de programare matematică, ea este încă destul de complicată,
prin faptul că orice restricţie poate avea trei forme diferite iar obiectivul
poate fi minimizarea sau maximizarea funcţiei f. Este puţin probabil că
există un algoritm şi simplu şi aplicabil la toate cazurile.
Din acest motiv este mult mai simplu să găsim o anumită formă (cât
mai simplă) cu proprietatea că pentru orice problemă P, există o alta
problemă P' de această formă, echivalentă cu problema iniţială P (spunem că
două probleme sunt echivalente dacă există un izomorfism între mulţimile
soluţiilor celor două probleme şi un homeomorfism între funcţiile lor
obiectiv) şi să dispunem de un algoritm care să rezolve problemele de

65
această formă şi de o regulă prin care să găsim soluţia problemei iniţiale P
din soluţia problemei P', găsită cu acest algoritm.
În acest sens (dar şi din cauza frecvenţei apariţiei lor în practică) s-au
evidenţiat două forme ale problemelor de programare liniară, forma
canonică şi forma standard.
Definiţia 2. Spunem că o problemă este la forma canonică dacă are una
din următoarele două forme:
Forma canonică de maxim Forma canonică de minim

 max  f  c1  x1  c 2  x 2  ...  c n  x n  min  f  c1  x1  c 2  x 2  ...  c n  x n

 
a i1  x1  a i2  x 2  ...  a in  x n  b i i  1,..., n a i1  x1  a i2  x 2  ...  a in  x n  b i i  1,..., n
x , x ,..., x  0 x , x ,..., x  0
 1 2 n  1 2 n

Această formă este invariantă la anumite transformări (cum ar fi

problema duală) şi asigură existenţa soluţiei (orice problemă la această
formă, care are termenii liberi şi coeficienţii restricţiilor pozitivi, are soluţie).
Definiţia 3. Spunem că o problemă este la forma standard dacă are
forma:
 min  sau  max  f  c1  x1  c2  x 2  ...  c n  x n

a i1  x1  a i2  x 2  ...  a in  x n  bi i  1,..., n
x1, x 2 ,..., x n  0

Această formă, deşi nenaturală din punct de vedere economic, este cea
care se pretează cel mai bine la rezolvarea cu metodele algebrei clasice.
Propoziţie. Pentru orice problemă de programare liniară P există o
problemă la forma canonică PFC şi o problemă la forma standard PFS
echivalente cu P.
Demonstraţie. Într-adevăr:
a) orice problemă de maxim poate fi transformată în una de minim
şi reciproc folosind relaţia:

66
 max f(x) = – min f(–x)
b) orice restricţie de tipul "" poate fi transformată într-o restricţie
de forma "" şi reciproc folosind relaţia:
    –  –
c) orice restricţie inegalitate poate fi transformată în egalitate, prin
introducerea unei variabile suplimentare nenegative şi folosind relaţiile:
x   x 
     x  0 şi      x  0

Toate variabilele introduse pentru transformarea inegalităţilor în

egalităţi se numesc variabile de abatere sau variabile de compensare.
d) orice restricţie egalitate poate fi transformată în restricţii
inegalitate, folosind relaţia:
 
 =      
e) orice variabilă cu restricţie de semn negativă (x  0) poate fi
înlocuită cu o variabilă cu restricţie de semn pozitivă (y  0), folosind
relaţia:
x  - y
x  0   y  0
f) orice variabilă fără restricţie de semn poate fi înlocuită cu două
variabile cu restricţie de semn pozitivă, folosind relaţia:
x  y - z
x oarecare   y  0
 z  0

Se demonstrează fără un efort matematic deosebit că dacă P' se obţine

din P folosind doar transformările de mai sus (numite şi transformări
elementare) atunci P şi P' sunt două probleme echivalente şi între soluţiile lor
optime există o bijecţie.
Din cele de mai sus rezultă cum poate fi adusă orice problemă de
programare liniară la forma standard (sau canonică) şi cum se obţine soluţia
problemei iniţiale din soluţia problemei la forma standard (sau canonică).
Rezolvarea problemei poate duce la următoarele rezultate:
R1. Sistemul Ax = b nu are soluţii sau nu are soluţii admisibile. În
acest caz problema nu are soluţie.

67
 R2. Imaginea funcţiei obiectiv pe mulţimea soluţiilor admisibile
este nemărginită (la + într-o problemă de maxim sau la - într-o problemă
de minim). În acest caz spunem că problema are optim infinit.
R3. Imaginea funcţiei obiectiv pe mulţimea soluţiilor admisibile
este mărginită. În acest caz problema are cel puţin o soluţie şi spunem că
problema are optim finit.
Greutatea găsirii soluţiei problemei constă în imensitatea numărului
de soluţiilor posibile ale sistemului şi în respectarea condiţiei de
nenegativitate a celor re care căutăm extremul dorit al funcţiei f. Este natural
ca primele încercări în rezolvare să caute în primul rând o limitare cât mai
puternică a locului în care căutăm. Pe baza unor reprezentări geometrice ale
problemei au fost descoperite următoarele proprietăţi ale problemei, care
poartă denumirea de teoreme fundamentale ale programării liniare:
Teorema 1. Dacă problema de programare liniară are soluţii admisibile
atunci are şi soluţii de bază admisibile.
Teorema 2. Dacă problema de programare liniară are soluţii optime
atunci are şi soluţii optime de bază.
Teorema 3. Mulţimea soluţiilor admisibile (optime) este închisă şi
convexă. Dacă este şi mărginită atunci punctele extremale ale acesteia sunt
chiar soluţiile admisibile (optime) de bază ale problemei.
Cele două teoreme realizează efectiv trecerea către o problemă
rezolvabilă pe calculator. Într-adevăr, deoarece o bază este un minor de
ordinul m al matricii A şi unei baze îi corespunde o unică soluţie de bază
rezultă că sunt cel mult Cm
n soluţii de bază, adică un număr finit. În acest
moment s-ar părea că nu avem decât să lăsăm calculatorul să calculeze toate
soluţiile de bază şi valorile funcţiei obiectiv în cele admisibile găsind-o prin
comparare pe cea care dă minimul sau maximul funcţiei re acestea. Totuşi,

68
această variantă se dovedeşte nepractică la o analiză mai atentă, ţinând cont
de următoarele observaţii:
1. faptul că numărul soluţiilor de bază este finit ne asigură doar că
problema se va termina cândva, ceea ce, din punct de vedere economic, este
evident nemulţumitor. Noi dorim ca problema să fie rezolvată în timp util,
adică repede. Rezolvând problema ca mai sus vom avea, pentru o problemă
20
cu 50 variabile şi 20 restricţii, de calculat, listat şi comparat C 50 soluţii de
20
bază, adică în jur de 10 . Presupunând că suntem dotaţi cu un
supercalculator care ar termina un miliard de baze pe secundă, rezolvarea ar
dura 3000 ani. De altfel, o problemă ca cea de sus este foarte mică în
comparaţie cu problemele "serioase" ce au peste 1000 de variabile şi 100 de
restricţii. În plus, un calculator ca cel de sus nu există încă, deci în nici un
caz nu e disponibil întreprinderilor obişnuite.
2. Cu algoritmul de mai sus vom găsi cea mai bună soluţie dintre
soluţiile admisibile de bază, fără însă să ştim dacă problema admite, de fapt,
optim (ar putea să aibă optim infinit).
3. Nu vom şti dacă un minor de mm este bază decât după ce-i
vom calcula determinantul şi nu vom şti dacă soluţia de bază
corespunzătoare este admisibilă decât după ce o vom calcula.
4. Soluţia optimă, odată găsită, nu va fi recunoscută ca atare decât
după ce vom calcula toate celelalte soluţii de bază, chiar dacă ea a apărut
chiar la începutul calculelor.
În concluzie, pentru a fi eficient, un algoritm ar trebui să aibă
următoarele proprietăţi:
a) să dispună de un criteriu de recunoaştere a faptului că problema
nu are soluţii admisibile;
b) să dispună de un criteriu de recunoaştere dacă o soluţie este
optimă sau nu;
c) să treacă de la o soluţie de bază admisibilă la una cel puţin la fel
de bună (o soluţie x este mai bună decât o soluţie y dacă f(x) > f(y) într-o
problemă de maxim şi f(x) < f(y) într-o problemă de minim;
d) să treacă de la o soluţie la cea mai bună dintre soluţiile cel puţin
la fel de bune posibile ca succesoare;
e) să nu revină la o soluţie deja analizată;
f) să efectueze un număr de iteraţii comparabil polinomial cu
dimensiunea problemei.
g) să nu introducă erori de rotunjire (sau nu prea mari);
h) să fie cât mai simplu de implementat;

69
 4.3. MODELUL MATEMATIC DE OPTIMIZARE A DIMENSIUNII
EXPLOATAŢIEI AGRICOLE.

În optimizarea dimensiunii exploataţiei agricole se utilizeaza

algoritmul simplex care va fi prezentat succint din punct de vedere
matematic.
Algoritmul simplex pleacă de la presupunerea că dispunem deja de o
soluţie admisibilă de bază xB, corespunzătoare unei baze B. De asemenea,
presupunem că s-a rezolvat sistemul Ax = b folosind această bază,
rezultând astfel variabilele principale în funcţie de cele secundare:
Presupunem astfel că problema este la forma standard de maxim şi că
dispunem de o soluţie de bază admisibilă.
Pasul 1.
Pasul 2. Se construieşte tabelul simplex corespunzător bazei de care
dispunem în ordinea următoare:
1. pe linia a doua se trec toate variabilele într-o ordine oarecare;
2. pe prima linie se trec coeficienţii funcţiei obiectiv, fiecare deasupra
variabilei corespunzătoare;
3. se construieşte matricea A, fiecare coloană fiind formată din
coeficienţii unei variabile din toate ecuaţiile (ordinea în care se parcurg
ecuaţiile trebuie să fie aceeaşi pentru toate variabilele), având grijă ca,
coloanele să fie trecute în ordinea în care au fost trecute variabilele pe linia
2;
4. se construieşte baza B, ordinea coloanelor fiind cea în care apar ele în
matricea A;
5. se calculează B-1;
6. se calculează B-1A şi se trece în partea centrală a tabelului;
7. se trec variabilele principale în a doua coloană, în aşa fel încât, la
intersecţia liniei şi coloanei corespunzătoare acestei variabile, să se afle
valoarea 1.
8. se trec în prima coloană coeficienţii corespunzători variabilelor
principale din funcţia obiectiv, fiecare în dreptul variabilei corespunzătoare;
9. se calculează soluţia de bază cu formula B -1b, având grijă ca ordinea

70
în care au fost trecuţi termenii liberi în vectorul b să fie aceeaşi cu ordinea în
care au fost parcurse ecuaţiile la formarea matricii A;
10. se trec în a treia coloană valorile variabilelor principale din soluţia de
bază, fiecare în dreptul variabilei corespunzătoare;
11. se calculează f(xB) înmulţind două câte două componentele coloanei 1
cu cele din coloana 3 aflate pe aceeaşi linie şi adunând toate produsele între
ele (adică facem produsul scalar dintre cB şi xB);
12. se calculează pe rând fiecare zj j = 1,...,n un zj obţinându-se
înmulţind scalar cB cu coloana j din B-1A aflată în centrul tabelului (această
linie se calculează şi se trece doar în primul tabel, scopul ei fiind calcularea
lui );
13. se calculează pe rând fiecare j j = 1,...,n scăzând din linia lui z
linia lui c (j = zj - cj)
Pasul 3. Se analizează valorile j corespunzătoare variabilelor secundare
(e uşor de văzut că întotdeauna, cei corespunzători variabilelor principale
sunt toţi 0, deci neinteresanţi).
dacă toţi sunt mai mari sau egali cu 0 atunci soluţia actuală este cea
optimă. Dacă există j = 0 în afara bazei, atunci pot apărea două cazuri:
1) toate elementele din coloana aj din B-1A sunt mai mici sau egale
cu 0. Atunci toate soluţiile de forma xB - aj sunt soluţii optime, unde  > 0
oarecare;
2) există o componentă aij a coloanei aj strict pozitivă. Atunci
introducând variabila xj în bază în locul variabilei principală xi obţinem altă
soluţie de bază optimă.
Dacă apar numai cazuri de tipul 2), obţinem toate soluţiile de bază
optime, mulţimea tuturor soluţiilor optime fiind formată din toate
combinaţiile convexe ale acestora. Dacă apare şi cazul 1) atunci mulţimea
soluţiilor optime este nemărginită fiind formată din combinaţiile convexe ale
soluţiilor de forma xB - aj unde xB sunt toate soluţiile optime de bază.
min  j
dacă există j < 0 atunci îl alegem pe cel mai negativ: k = m 1 j n
 j 0
.
Variabila xj va fi cea care intră în noua bază. Dacă minimul este multiplu
atunci alegem, la întâmplare, unul dintre aceştia (cei minimi).
Pasul 4. Se analizează elementele coloanei aj din B-1A, corespunzătoare
variabilei alese la pasul 2.
Dacă toate sunt mai mici sau egale cu 0 atunci problema are optim

71
infinit şi algoritmul ia sfârşit;
Dacă există componente strict pozitive, pentru acestea se calculează
xs
rapoartele s = a sj . Variabila xi corespunzătoare raportului minim este cea
care va ieşi din bază. Dacă acest minim este multiplu sunt posibile două
cazuri:
1) minimul este strict pozitiv. În acest caz se alege unul dintre
aceştia la întâmplare;
2) minimul este 0. Atunci xi corespunzători sunt 0, deci soluţia este
degenerată şi noua soluţie este la fel de bună. Această situaţie poate duce la
ciclarea algoritmului şi alegerea la întâmplare nu mai este suficientă, fiind
nevoie de o regulă de alegere suplimentară care să evite ciclarea. O metodă
de alegere se bazează pe faptul că întotdeauna prima bază este matricea
unitate şi în dreptul ei, în toate tabelele simplex, se va afla inversa bazei
corespunzător fiecăruia. În acest caz, pentru poziţiile în care s-a obţinut
minimul împărţim prima coloană a lui B-1 la coloana aj şi alegem minimul
dintre aceste rapoarte. Dacă minimul dintre aceştia este tot multiplu
continuăm procedeul, pentru poziţiile ce dau noul minim, cu coloana a doua
din B-1 şi aşa mai departe, până minimul rămâne unic. Nu este posibil să se
epuizeze toate coloanele lui B-1 şi minimul să rămână multiplu, deoarece, în
b i1 jk b i 2 jk
acest caz, am avea: a  a , pentru toţi indicii jk ai coloanelor lui B-1, i1 şi
i1 j i2 j

i2 fiind doi din indicii care dau acelaşi minim până la sfârşit sau altfel scris
b i1 jk a i1 j
 pentru orice jk  liniile i1 şi i2 din B-1 sunt proporţionale, fapt ce
b i 2 jk a i2 j
contrazice faptul că B-1 este inversabilă.

Pasul 5. Se calculează componentele tabelului simplex corespunzător

noii baze pe baza tabelului actual şi folosind următoarele reguli:
- se încadrează elementul aij, aflat la intersecţia coloanei variabilei care
intră în bază cu linia variabilei care iese din bază, care a fost numit de
Danzig pivot, într-un dreptunghi
coloana pivotului va avea 1 în dreptul pivotului şi 0 în rest (inclusiv j);

72
 linia pivotului este linia actuală împărţită la pivot (inclusiv în soluţia de
bază);
restul elementelor se calculează cu regula dreptunghiului (inclusiv
soluţia de bază,  şi f(xB)). Regula dreptunghiului se bazează pe observaţia
că în toate formulele prin care se calculează acestea nu apare decât valoarea
lor actuală, pivotul şi cele două elemente care ar completa dreptunghiul ce
are poziţia de calculat şi pivotul pe diagonală. Regula dreptunghiului se
enunţă literar astfel: "noua valoare = produsul dintre elementele de pe
diagonala pivotului minus produsul dintre cele aflate pe cealaltă diagonală
totul împărţit la pivot". (pentru scurtarea timpului de lucru se poate observa
că elementele unei linii care are 0 pe coloana pivotului rămân aceleaşi şi de
asemenea elementele unei coloane care are 0 pe linia pivotului)
Operaţia de calculare a noului tabel prin regulile de mai sus poartă
denumirea de pivotare.
Dacă toate componentele sunt mai mari sau egale cu 0 atunci soluţia
este şi primal admisibilă, deci optimă.
Pasul 6. Se reia algoritmul de la pasul 2dacă există componente strict
negative.
Concret, pentru ceea ce am realizat metoda presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1 Stabilirea modelului matematic
2 Rezolvarea modelului prin metoda SIMPLEX şi interpretarea
primal-duala a soluţiei
1.Stabilirea modelului matematic
Modelul matematic cuprinde:
a) Funcţia obiectiv
1)Resurse
2) Restricţiile modelului
b) Condiţia de nenegativitate
a) Funcţia obiectiv sau scop
exemplu : C1*X1 + C2*X2 + C3*X3 +...+ Ci*Xi +...+ CnXn
in care :

73
X1...Xn = activităţile ( hectare culturi,capete animale )
C1...Cn = aportul unei UM din activitate (profit ,cheltuieli energie ...etc.)
Obiectivul poate fi de maxim sau de minim ,în funcţie de scopul propus;
b) Restricţiile modelului în condiţiile optimizării dimensiunii
Pentru modelul de optimizare a structurii şi dimensiunii unei exploataţii
agricole
 restricţii tehnice :
 L1 - suprafaţa culturilor de baza nu poate depăşi suprafaţa de care
dispune exploataţia agricolă (ST1, ST2, ST3)
X1 + X2+... + Xi+. ..Xn <=ST1, ST2, ST3
 restricţii economice :
 L10 - zile normă ce vor fi consumate nu pot depăşi zile normale
disponibile (ZND)
ZN1*X1 + ZN2*X2+..+Ni*Xi+...+Nn*Xn <= ZND
 restricţii de rotaţie :
 L20 - suprafaţa culturilor X1,X2 şi X5 nu trebuie să ocupe mai mult
decât 1/2 din suprafaţa totală :
X1 + X2 + + X5 <= ST1/2, ST2/2, ST3/2

Schema reprezintă legătura dintre matricea coeficienţilor tehnici

generata de produsul program AGR4 (matricea iniţiala), modificarea ei cu
ajutorul programelor procsms_simpex.prg, aleglidp.prg, intreb.prg şi
intrebDN.prg (matricea finala), rezolvarea modelului şi interpretarea soluţiei
primale şi duale.

Intocmirea interactiva a matricei se face accesind ( care ruleaza sub FOX )

procsms_simpex.prg

74
AGR4 Programul Simplex
Soluţii

FUNCTIA OBIECTIV (generata

F1
F2
automat)

PRIMALA ACTIVITATILOR

DUALA
------
RESURSE (interactiv)
Denu- 1 2 3….
Mire n

RESURSELOR
---------
L1 1-------------------------------------------n <
L2 <
. 2 -------------------------------------------
. MATRICEA <
. COEFICIENTILOR …
TEHNICO-ECONOMICI

( generat automat ) b
Lm Aij.xij (i = 1 la n; j= 1 la m) i

m
Interactiv

< ST1 ST2 ST3

STOT X1+X2+…
m+1 +..Xn
STOT1 X1 + + X3 + < ST1/2 ST2/2 ST3/2
m+2

75
 APLICATIA 4.4. PRODUSUL PROGRAM AGR4 MIJLOC DE
GENERARE AUTOMATĂ A MATRICEI COEFICIENŢILOR
TEHNICI

Pentru optimizarea suprafeţei şi profilului unei exploataţii agricole trebuie

să selectam un plan şi un cod de ferma realizate de Produsul Program
AGR4

PLANUL SE INTOCMESTE ASTFEL:

Se aleg culturile din baza de date care vor intra in modelul de programare
liniara.
Se face o verificare formala prin Listare fisa
Se opereaza Calcul fisa
Se listeaza pe ecran Recapitulatie fisa
In PLAN se intocmeste un PLAN ( ex PLVG199) cu fisele culturilor
selectate
ATENTIE !!!
In acest PLAN suprafata culturilor va fi de 1 Ha
Se calculeaza planul.

Descrierea modului de lucru asupra matricii generate de programul AGR4.

Se cauta in fisierul AGR4 programul procsms_simpex.prg care se
acceseaza
Se selecteaza Codul PLANULUI ( ex PLVG199) şi un cod de ferma
realizate de Produsul Program AGR4

În continuare vor fi prezentate fazele de generare a matricei modelului.

In prima faza de completare a matricilor F şi A suntem întrebaţi dacă
**** -dorim o listare a matricei , Iimplicit este NU.
În funcţie de mărimea marticilor este posibil să aşteptam câteva secunde
lucru semnalat de program. Pe ecran ne v-a apărea gradul de completare în
procente .
**** Automat calculatorul genereaza o matrice care contine :
a. Numarul de coloane este egal cu numarul de culturi introduse in
PLAN ( ex PLVG199);
b. numarul de linii ( restrictii) este variabil . Sunt inscrise necesarurile
de ZN manual , ZN mecanic si necesarul de apa pe fiecare luna in
parte in dreptul fiecarei culturi . ( Ar fi 36 de linii , insa
calculatorul nu retine decat liniile unde gaseste valori. Daca de
exemplu in luna ianuarie nu se efectueaza nici-o lucrare mecanica
acel rand ( restrictiie) nu se retine)

88
 Noi in continuare avem urmatoarele posibilitati : de a adauga coloane, de
a introduce operatorii relaţionali (<, = sau >), de a introduce valoarea
termenului liber , de a adauga linii ( in general restricii agrotehnice de rotatie dar
si unele restricii de piata ( de a nu produce mai mult de ....tone).

**** La următoarea operaţie suntem interogaţi dacă dorim să

adăugam coloane, NU fiind modul implicit.

În următoarea faza introducem

**** - operatori relaţionali în funcţie de cerinţe (<, = sau >),
Se va introduce operatorul relational < care inseamna ca in timpul rezolvarii
resursele pot fi mai mici decat cele pe care le introducem sau cel mult egale cu
aceste resurse. In momentul cand se intoducem = suntem obligati sa consumam
acea resursa iar cand se introduce > de asemenea suntem obligati ca prin
rezolvarea modelului resursa respectiva sa fie egala sau mai mare decat
valoarea inscrisa de noi. Semnele = sau > se introduc dupa o prima rezolvare cu
semnul < pentru a vedea ca modelul are o solutie, deoarece = sau > poat bloca
rezolvarea pentru gasirea unei solutii.

**** - urmeaza o interogare legata de numărul de termeni liberi pe

care dorim să-i utilizam, ( pentru inceput trecem 1); si

**** - valoarea termenului liber pentru toate restrictiile modelului

pe ecran vor fi afisate liniile din matrice in urmatoarea ordine : Zn manual pe
luni, ZN mecanic pe luni, Consum apa de irigat pe luni, consum azot, consum
fosfor, consum potasiu, Retributii manual, Retributii mecanizaat, Lucrari terti,
Chelt totale. Valorile aproximative vor fi calculate inainte de inceperea
calculului

**** - urmeaza o interogare dacă dorim sau nu adăugarea de o noua

linie, valoarea implicita pentru ieşire fiind NU.
Atentie !!! Se vor adaga linii.
O noua linie presupune : valoarea fiecarui coeficient al variabilelor,
operatorul relaţional (<, = sau >), valoarea termenului liber si denumirea
restictiei ce va fi adaugata.
Vom introduce valorile variabilelor astfel : de EXEMPLU
Pentru: X1 + X2 + + X5 < ST
Se introduc :
Termenii care se introduc : 1 1 1 < ST
si urmata de denumirea liniei, în cazul nostru SUPRAFATA TOTALĂ,
Nu exita limite in ceea ce priveste numarul de linii (restrictii) ce vor putea fi
adaugate.

89
 Recomandam ca liniile sa fie scrise pe o foaie pentru a le introduce corect in
model.

**** - urmeaza o interogare dacă mai dorim sau nu adăugarea de

noi linii, valoarea implicita pentru ieşire fiind NU.

**** - odată cu terminarea adăugării de linii suntem întrebaţi dacă

dorim listarea informaţiilor obţinute (implicit NU).

*** Pentru o eventuala refolosire a matricii putem introduce un

nume sub care se va salva fişierul. Acest fişier v-a avea o extensie de tip DBF.
*** Dacă dorim să ştergem o linie din marice indicăm numărul ei,
pe care l-am putut nota cand am adaugat valorile termenului liber
*** dacă nu introducem valoarea 999.

În final obţinem matricea pe care trebuie să o denumim

**** introduceti numele fisierului de structura fara indicarea
extensiei ( ex. TOpt1) fişier care va fi preluat pentru rezolvare in programul
SIMPLEX .
*** - Doriti rezolvarea modelului ? implicit este NU
Daca ai scris Y atunci esti in programul SIMPLEX de optimizare.

90
4.5. PRODUSUL PROGRAM SIMPLEX DE INTOCMIRE, REZOLVARE ŞI
INTERPRETARE A MODELULUI MATEMATIC DE OPTIMIZARE A
DIMENSIUNII ŞI STRUCTURII CULTURILOR EXPLOATAŢIEI
AGRICOLE

1. INTOCMIREA MODELULUI MATEMATIC

de programare liniara pentru stabilirea dimensiunii activitatilor din
exploatatia agricola:
1 Stabilirea modelului matematic
2 Rezolvarea modelului prin metoda SIMPLEX şi interpretarea primal-
duala a soluţiei
1.Stabilirea modelului matematic
Modelul matematic cuprinde:
a) Funcţia obiectiv
1)Resurse
2) Restricţiile modelului
b) Condiţia de nenegativitate
a) Funcţia obiectiv sau scop
exemplu : C1*X1 + C2*X2 + C3*X3 +...+ Ci*Xi +...+ CnXn
in care :
X1...Xn = activităţile ( hectare culturi,capete animale )
C1...Cn = aportul unei UM din activitate (profit ,cheltuieli energie ...etc.)
Obiectivul poate fi de maxim sau de minim ,în funcţie de scopul propus;
b) Restricţiile modelului în condiţiile optimizării dimensiunii
Pentru modelul de optimizare a structurii şi dimensiunii unei exploataţii agricole
 restricţii tehnice :
 L1 - suprafaţa culturilor de baza nu poate depăşi suprafaţa de care dispune
exploataţia agricolă (ST1, ST2, ST3)
X1 + X2+... + Xi+. ..Xn <=ST1, ST2, ST3
............................
 restricţii economice :
 L10 - zile normă ce vor fi consumate nu pot depăşi zile normale
disponibile (ZND)
ZN1*X1 + ZN2*X2+..+Ni*Xi+...+Nn*Xn <= ZND
.............
 restricţii de rotaţie :
 L20 - suprafaţa culturilor X1,X2 şi X5 nu trebuie să ocupe mai mult decât
1/2 din suprafaţa totală :
X1 + X2 + + X5 <= ST1/2, ST2/2, ST3/2

91
 2. REZOLVAREA MODELULUI
In caz ca ai ratat preluarea directa pentru continuare se procedeaza astfe:
- se acceseaza qb executabil
- in FILE se acceseaza Lp13.bas
- se acceseaza comanda RUN , Start
-------------------------------------------------------------------------------

Produsului Program SIMPLEX se prezinta astfel :

_________________________________________
" OPTIMIZAREA STRUCTUTII CULTURILOR "
" Metoda PROGRAMARII LINIARE - SIMPLEX"
"-----------------------------------------------------------"
" - ATENTIE ! DATELE SUNT CITITE DIN FISIER"
"-----------------------------------------------------------"
" - Te rog să introduci : "
" M pentru întoarcere în meniul APLICATIE"
-------------------------------------------------------------------
" Nume fişier fără extensie".................NUMELE FISIERULUI
-------------------------------------------------------------------
" - Apasă o tasta pentru continuare ..."
----------------------------------------------------------------------
Se afiseaza pe ecran:
" Nr. de restricţii de tip / > / = "; G
" Nr. de restricţii de tip / = / = "; E
" Nr. de restricţii de tip / < / = "; L
FE1$ = "MAXIM PROFIT"
FE2$ = "MAXIM MARJA BRUTA"
"-----------------------------------------------------------"
" -Număr de funcţii obiectiv 2"
" 1. "; FE1$
" 2. "; FE2$
"-----------------------------------------------------------"
" - Alege funcţia de optimizat /1,2, "; ........, se alege 1
" Nr. de termeni liberi = "; se inscrie 1
" - Doreşti imprimarea matricei ? N/D "; Implicit NU
Se afiseaza pe ecran:
" Matricea coeficienţilor :"
" Termenul liber nr. "; 1
" - Apasă o tasta pentru continuare... ";......

Se afiseaza solutia mdelului , respectiv solutia primala si solutia duala astfel:

VARIABILE PRIMALE

92
-------------------------------------------------------------------------------------------
"Variabila: Denumire: Mărime : Valoarea Aport "
" în Funcţii. Ob.: la Func. Ob.:"
------------------------------------------------------------------------------------------

" - Apasă o tasta pentru continuare... "; .....

------------------------------------------------------------------------------------------
"VARIABILE DUALE:"
"--------------------------------------------------------------------------------------"
"Variabila:" "Denumire:" „Valoare" "APORT "
-----------------------------------------------------------------------------------------

"VALOAREA FUNCTIEI OBIECTIV = "-------------------------------"

3. INTERPRETAREA SOLUTIILOR MODELULUI DE

OPTIMIZARE A DIMENSIUNII ŞI A STRUCTURII
CULTURILOR EXPLOATAŢIEI AGRICOLE.
Solutia primala ofera cunoasterea dimensinii fiecarei culturi ( ha) ce poate
fi cultivata pentru a obtine profitul maxim de pe cele ......ha pe care le are
exploatatia .
In cazul de mai jos pentru cele 200 ha se poate cultiva grau ( 12,05 ha) si
pb consum ( 187,95 ha ) si se obtine un profit de 322 072 lei , rezultat din
12,05x5238 + 187,95x1377
Restrictiile care conditioneaza aceste culturi sunt L6 ZNMAN7 (220 zn ) si
L30 STOT ( 200 ha), care sunt consumate in intregime din multitudinea de
restrictii .
Acestor resrictii le sunt atasate costurile duale sau costurile de oportunitate.
Este interesant de remarcat ca valoarea functiei obiectiv de 322 072 lei se
poate obtine si din produsul
220 ZN x 211,40 lei/zn + 200 HAx1377,88 lei/zn
Dupa rezolvarea primului model se pot pune urmatoarele probleme :
- cum sunt utilizate resursele de care distunem pentru diferite
dimensiuni ale exploatatiei si
- care sunt modificarile de structura a culturilor pentru aceeasi
suprafata a exploatatiei agricole , daca modificam valoarea resurselor

93
 Prima problema este exemplificata in tabel in care s-au pastrat resursele la
acelasi nivel si s-a parametrizat suprafata respectiv : 200ha, 250ha si 300ha.
Se constata ca pe masura ce suprafata a crescut exploatatia poate cultiva
mai multe culturi iar resursele care sunt limitative cresc.
Pentru a parametriza suprafata culivata s-a procedat astfel :
- s-a rezolvat primul model si s-au notat rezultatele : solutia
primala si solutia duala;
- s-a iesit din program si s-a modicat in fisierul (ex Opt1.txt) cu
suprafetele de 200ha cu 250ha si cu 300ha. Modificarea se face direct
in fisier : se acceseaza direct fisierul se face modificarea la linia
respectiva dupa care se salveaza : Save sau Save As...
ATENTIE !!! fisierul modificat va fi salvat cu o alta denumire ex.
Fisierul Opt2.txt si respectiv Opt3.txt.
In acelasi fel se pot modifica si alte restrictii cu redenumirea fisierului
parinte.
EXEMPLU : Parametrizarea suprafeţei totale (STOT) pentru optimizarea
dimensiunii exploataţiei agricole la acela nivel de resurse
Nr. Suprafaţa 200 Ha 250 Ha 300 Ha
crt.
1 Varianta X1 Grâu 12,05 ha X1 Grâu 8,8 ha X1 Grâu 6,31 ha
primala
X3 Pb cons 187,95 ha X3 Pb cons 190,48 ha X3 Pb cons 190,48 ha
X4 Soia 17,13 ha
X7 Lucer M-V 50,73 ha X7 Lucer M-V 86,08 ha
2 Valoarea in X1 Grâu 5238 lei/ha X1 Grâu 5238 lei/ha X1 Grâu 5238 lei/ha
F.O
X3 Pb cons 1377 lei/ha X3 Pb cons 262441 lei/ha X3 Pb cons 1377 lei/ha
X7 Lucer M-V 70416 lei/ha X4 Soia 1077 lei/ha
X7 Lucer M-V 1388 lei/ha
3 Var. duala
L6 ZNMAN7 211,40 lei/zn L6 ZNMAN7 225,27 lei/zn L6 ZNMAN7 227,91 lei/zn
L14 ZNMEC7 120 lei/zn
L24 CONAZO 1,205 lei/Kg L24 CONAZO 1,54 lei/Kg
L30 STOT 1377,88 lei/zn L30 STOT 1124,56 ha L30 STOT 1023,98 lei/ha

4 Cantitatea
consumata L6 ZNMAN7 220 zn L6 ZNMAN7 220 zn L6 ZNMAN7 220 zn
L14 ZNMEC7 120 zn
L24 CONAZO 40000 kg L24 CONAZO 40000 kg
L30 STOT 250 ha L30 STOT 300 ha
L30 STOT 200 ha

94
5 Funcţia 322 072 lei 378 939 lei 433 455 lei
Obiectiv

BIBLIOGRAFIE
1. Draghici Manea si col. Produsul-program AGR4 USAMV- Bucuresti

95