ELABORAREA METODICĂ Nr 4.

Tema: Morfologia funcţională a ATM.

Întrebări asupra temei
1. Elementele componente ale ATM.
Elementele componente ale articulației temporomandibulare sunt:
- Condilii articulari
- Fosa articulară
- Tuberculul articular
- Discul articular
- Capsula articulară
- Ligamentele articulare
2. Condilii articulari. Caracteristica.
Condilii articulari sunt asemănători cu două cilindre elipsoidice și sunt situate
în plan transversal, iar pe suprafața lor anterosuperioară este tapetată cu cartilaj
articular. Dimensiunile lor sunt determinate de particularitățile individuale de
vârstă și permanent se găsesc sub influența modelatoare a factorilor funcționali.
Epifiza articulara este îngustă , alungită sau strivită de sus în jos. Pierderea
dinților laterali sau alte stări patologice duc la schimbarea poziției condililor
articulari. În condiții normale, la adulți, când sunt prezenți cel puțin dinții
laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupă în fosa articulară o așa
poziție că numai porțiunea anterioară a lor articulează cu tuberculul articular.
Datorită acestei particularități, presiunile masticatorii nu se transmit asupra
boltei fosei articulare, prezentată de o plăcuță osoasă subțire, care separă
articulația de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului.
3. Fosa articulară. Caracteristica
Fosa articulară este situată pe osul temporal și are o formă elipsoidică.
Anterior ea mărginește cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior
cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioară a osului zigomatic,
iar superior mărginește cu o plăcuță osoasă subțire, care formează bolta ei și
separă cavitatea articulară de cutia craniană. Adâncimea fosei articulare variază
individual și depinde de înălțimea tubercului articular care are în mediu 6-7 mm.
Bolta cavității articulare are o căptușeală de cartilaj în regiunea scizurii Glasser,
care acoperă și suprafața tubercului articular. Înălțimea ocluziei arcadelor
dentare nu permite condililor articulari ai mandibulei să pătrundă adând în fosa
articulară, iar poziția lor la baza pantei tubercului articular asigură transmiterea
presiunii minime în zona boltei fosei articulare,
4. Tuberculul articular. Caracteristica
Tuberculul articular prezintă peretele anterior al fosei articulare. Se deosebește
de celelalte elemente ale articulației prin diverse forme. Pe panta lui posterioară,
care are o înclinare în jos și anterior , egală în mediu cu 33 de grade, alunecă
epifizele condiliene articulare ale mandibulei.
Tuberculul articular este bine pronunțat numai la om și se presupune că la
apriția lui au jucat un rol important particularitățile funcționale ale articulației
temporomandibulare, determinate de consistnța produselor alimentare, cât și
schimbările în ocluzia dentară , și în special apariția acoperirii arcadei dentare
inferioare de cea superioară. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar
la mature bine pronunțat. Cu pierderea dinților, el treptat se supune atrofiei.
Există trei forme ale tubercului articular:
- Plată
- Mijlociu pronunțată
- Abruptă
Se consideră că la folosirea alimentelor aspre predomină deplasările
mandibulei în plan transversal, ceea ce nu permite dezvoltarea acestei
formațiune, pe când folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari
în timpul masticației, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului.
5. Discul articular. Caracteristica.
Meniscul prezintă o formațiune cu o structură fibroelastică, care fiind situat
între epifizele condiliene articulare ale mandibulei și fosa articulară capătă o
formă de lentilă biconcavă. Datorită acestui fenomen meniscul are cea mai mică
grosime în partea centrală . De marginea lui se inseră capsula articulară. Discul
articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje:
- Anterior-superior
- Inferior-posterior
De disc și capsulă inseră porțiunea superioară a mușchiului pteriogidian
extern. Meniscul lichidează dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare și
apofizele condiliene și contribuie la amortizarea presiunilor masticatorii.
6. Capsula ariculară. Caracteristica.
Capsula articulară este alcătuită din țesut conjuctiv și este în concrescență cu
marginea discului pe toată întinderea lui. Ea are dimensiuni relative mari și este
extensibilă, ceea ce permite deplasări considerabile epifizelor condiliene ale
mandibulei, în special în plan sagital.
7. Ligamentele articulare. Caracteristica.
Ligamentele se impart în două grupe :
- Intracapsulare
- Extracapsulare
Prima grupă este prezentată de două perechi de ligamente : disco-temporală,
care fixează discul cu osul temporal și disco-mandibulară, care fixează discul de
mandibular.
Grupa a doua este prezentată de ligamentele laterale, pterigomandibulare,
sfenomandibulare și stilomandibulare.
Rolul functional al ligamentelor intercapsulare constă în limitarea mișcărilor
de lateralitate a condililor articulari în fosa articulară, iar rolul ligamentelor
extracapsulare constă în limitarea mișcărilor mandibulei în genere.
8. Adîncimea fosei glenoidale. Importanţa practică.
Adâncimea fosei glenoidale variază individual și depinde de înălțimea
tubercului articular care are în mediu 6-7 mm. La fiecare persoană există diferite
dimensiuni din cauza unor factori cum ar fi cei genetici, biologici , sau cei
funcționali, timpul de alimente folosite în rația zilnică jucând și ea un rol
deosebit. Ea are o importanță practică importantă deoarece anume fosa
glenoidală asigură o amplitudine de mișcări în diferite direcții.
9. De ce depinde înălţimea tubercului articular.
Înălțimea tuberculului articular depinde de ocluzie, de prezența dinților (ocluzia
nu permite ca condilul să intre totalmente în fosă deoarece este prezent
tuberculul care articulează cu fața anterioară a condilului),de lipsa dintțlor (se
denivelează deoarece condilul se articulează mai mult cu fosa, în regiunea bolții,
provocând dureri, din cauza prezenței canalelor nervoase, vaselor sangvine. La
fiecare persoană înălțimea tubercului articular variază , dar în mod normal el ar
trebuie să fie de 6-7 mm.
10.Formele tubercului articular.
Există trei forme ale tubercului articular:
- Plată
- Mijlociu pronunțată
- Abruptă
11.Rolul funcţiei la dezvoltarea şi formarea ATM după datele anatomiei
comparative.
La nou-născut suprafețele articulare sunt plane, meniscul este o membrană, ce
permite mișcări în plan sagital, ce favorizează modul sugar de alimentare la
copil.
Apariția incisivilor, intercuspidiana la nivelul molarilor temporari creează
obstacole în mișcări de propulsie , mandibula fiind obligată să facă mișcări de
coborâre și deplasare sagital. Astfel coborârea duce la dezvoltarea pantei.
La abraziuni și edentație se schimbă morfologia tuberculului. Edentația, când
nu există obstacole, permite mișcări sagitale, laterale a mandibulei ,suprafețele
articulare fiind aplatizate și astfel nu sunt dimensiuni verticale.
12.În câte camere împarte discul articular cavitatea articulară.
Discul articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje:
- Anterior-superior
- Inferior-posterior
13.Mişcările în ATM. Ce mişcări au loc în fiecare cameră a ATM.
Persoanele cu axele fosei glenoidale orientate spre transversală pot efectua
mișcări verticale (de coborâre și de ridicare a mandibulei , fiind de tip tocator).
La persoanele cu axele oblice (intratransiv și sagital) se pot efectua mișcări în
sens vertical și transversal (de tip intermediar de masticație). La persoanele cu
axele pronunțate convergente se pot efectua mișcări laterale (de tip frecător). Se
pot efectua în articulația temporomandibulară și mișcări de lateralitate, dar și în
mai multe planuri, pe care le-am menționat mai sus.