Întrebări asupra temei 1. Elementele componente ale ATM. Elementele componente ale articulației temporomandibulare sunt: - Condilii articulari - Fosa articulară - Tuberculul articular - Discul articular - Capsula articulară - Ligamentele articulare 2. Condilii articulari. Caracteristica. Condilii articulari sunt asemănători cu două cilindre elipsoidice și sunt situate în plan transversal, iar pe suprafața lor anterosuperioară este tapetată cu cartilaj articular. Dimensiunile lor sunt determinate de particularitățile individuale de vârstă și permanent se găsesc sub influența modelatoare a factorilor funcționali. Epifiza articulara este îngustă , alungită sau strivită de sus în jos. Pierderea dinților laterali sau alte stări patologice duc la schimbarea poziției condililor articulari. În condiții normale, la adulți, când sunt prezenți cel puțin dinții laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupă în fosa articulară o așa poziție că numai porțiunea anterioară a lor articulează cu tuberculul articular. Datorită acestei particularități, presiunile masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare, prezentată de o plăcuță osoasă subțire, care separă articulația de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului. 3. Fosa articulară. Caracteristica Fosa articulară este situată pe osul temporal și are o formă elipsoidică. Anterior ea mărginește cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioară a osului zigomatic, iar superior mărginește cu o plăcuță osoasă subțire, care formează bolta ei și separă cavitatea articulară de cutia craniană. Adâncimea fosei articulare variază individual și depinde de înălțimea tubercului articular care are în mediu 6-7 mm. Bolta cavității articulare are o căptușeală de cartilaj în regiunea scizurii Glasser, care acoperă și suprafața tubercului articular. Înălțimea ocluziei arcadelor dentare nu permite condililor articulari ai mandibulei să pătrundă adând în fosa articulară, iar poziția lor la baza pantei tubercului articular asigură transmiterea presiunii minime în zona boltei fosei articulare, 4. Tuberculul articular. Caracteristica Tuberculul articular prezintă peretele anterior al fosei articulare. Se deosebește de celelalte elemente ale articulației prin diverse forme. Pe panta lui posterioară, care are o înclinare în jos și anterior , egală în mediu cu 33 de grade, alunecă epifizele condiliene articulare ale mandibulei. Tuberculul articular este bine pronunțat numai la om și se presupune că la apriția lui au jucat un rol important particularitățile funcționale ale articulației temporomandibulare, determinate de consistnța produselor alimentare, cât și schimbările în ocluzia dentară , și în special apariția acoperirii arcadei dentare inferioare de cea superioară. La copii tuberculul articular este slab dezvoltat, iar la mature bine pronunțat. Cu pierderea dinților, el treptat se supune atrofiei. Există trei forme ale tubercului articular: - Plată - Mijlociu pronunțată - Abruptă Se consideră că la folosirea alimentelor aspre predomină deplasările mandibulei în plan transversal, ceea ce nu permite dezvoltarea acestei formațiune, pe când folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari în timpul masticației, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului. 5. Discul articular. Caracteristica. Meniscul prezintă o formațiune cu o structură fibroelastică, care fiind situat între epifizele condiliene articulare ale mandibulei și fosa articulară capătă o formă de lentilă biconcavă. Datorită acestui fenomen meniscul are cea mai mică grosime în partea centrală . De marginea lui se inseră capsula articulară. Discul articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje: - Anterior-superior - Inferior-posterior De disc și capsulă inseră porțiunea superioară a mușchiului pteriogidian extern. Meniscul lichidează dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare și apofizele condiliene și contribuie la amortizarea presiunilor masticatorii. 6. Capsula ariculară. Caracteristica. Capsula articulară este alcătuită din țesut conjuctiv și este în concrescență cu marginea discului pe toată întinderea lui. Ea are dimensiuni relative mari și este extensibilă, ceea ce permite deplasări considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, în special în plan sagital. 7. Ligamentele articulare. Caracteristica. Ligamentele se impart în două grupe : - Intracapsulare - Extracapsulare Prima grupă este prezentată de două perechi de ligamente : disco-temporală, care fixează discul cu osul temporal și disco-mandibulară, care fixează discul de mandibular. Grupa a doua este prezentată de ligamentele laterale, pterigomandibulare, sfenomandibulare și stilomandibulare. Rolul functional al ligamentelor intercapsulare constă în limitarea mișcărilor de lateralitate a condililor articulari în fosa articulară, iar rolul ligamentelor extracapsulare constă în limitarea mișcărilor mandibulei în genere. 8. Adîncimea fosei glenoidale. Importanţa practică. Adâncimea fosei glenoidale variază individual și depinde de înălțimea tubercului articular care are în mediu 6-7 mm. La fiecare persoană există diferite dimensiuni din cauza unor factori cum ar fi cei genetici, biologici , sau cei funcționali, timpul de alimente folosite în rația zilnică jucând și ea un rol deosebit. Ea are o importanță practică importantă deoarece anume fosa glenoidală asigură o amplitudine de mișcări în diferite direcții. 9. De ce depinde înălţimea tubercului articular. Înălțimea tuberculului articular depinde de ocluzie, de prezența dinților (ocluzia nu permite ca condilul să intre totalmente în fosă deoarece este prezent tuberculul care articulează cu fața anterioară a condilului),de lipsa dintțlor (se denivelează deoarece condilul se articulează mai mult cu fosa, în regiunea bolții, provocând dureri, din cauza prezenței canalelor nervoase, vaselor sangvine. La fiecare persoană înălțimea tubercului articular variază , dar în mod normal el ar trebuie să fie de 6-7 mm. 10.Formele tubercului articular. Există trei forme ale tubercului articular: - Plată - Mijlociu pronunțată - Abruptă 11.Rolul funcţiei la dezvoltarea şi formarea ATM după datele anatomiei comparative. La nou-născut suprafețele articulare sunt plane, meniscul este o membrană, ce permite mișcări în plan sagital, ce favorizează modul sugar de alimentare la copil. Apariția incisivilor, intercuspidiana la nivelul molarilor temporari creează obstacole în mișcări de propulsie , mandibula fiind obligată să facă mișcări de coborâre și deplasare sagital. Astfel coborârea duce la dezvoltarea pantei. La abraziuni și edentație se schimbă morfologia tuberculului. Edentația, când nu există obstacole, permite mișcări sagitale, laterale a mandibulei ,suprafețele articulare fiind aplatizate și astfel nu sunt dimensiuni verticale. 12.În câte camere împarte discul articular cavitatea articulară. Discul articular subîmparte cavitatea articulară în două etaje: - Anterior-superior - Inferior-posterior 13.Mişcările în ATM. Ce mişcări au loc în fiecare cameră a ATM. Persoanele cu axele fosei glenoidale orientate spre transversală pot efectua mișcări verticale (de coborâre și de ridicare a mandibulei , fiind de tip tocator). La persoanele cu axele oblice (intratransiv și sagital) se pot efectua mișcări în sens vertical și transversal (de tip intermediar de masticație). La persoanele cu axele pronunțate convergente se pot efectua mișcări laterale (de tip frecător). Se pot efectua în articulația temporomandibulară și mișcări de lateralitate, dar și în mai multe planuri, pe care le-am menționat mai sus.