Ortopedia:

1. Definitie Stomatologie ortopedica, protetica dentara, odonto-tehnica,

biomateriale. Metode de tratament .
Stomatologia ortopedica este un compartiment al Stomatologiei generale care se ocupa de studiul
etiologiei (cauzelor), patogeniei ( mecanismul de dezvoltare a maladiei), tabloul clinic, avind in
vedere metodele de diagnostic, profilaxie si tratament ale leziunilor sistemului stomatognat. Ea
dispune de urmatoarele metode de tratament: functionale (mioterapia, mecanoterapia), de
aparataj (aparate ortodontice cu caracter curativo-diagnostic, de imobilizare), protetice si mixte.
Protetica dentara inseamna refacerea dintilor prin lucraci fixe: coroane si punti dentare, precum
si prin lucrari mobile: proteze totale sau partiale, proteze scheletate, proteze pe implanturi.
Odontotehnica este o operatie de conservare si de intretinere a sanatatii dintilor prin plombare,
inlocuirea si controlarea lor.
Biomateriale produs folosit la restaurarea sau inlocuirea unor tesuturi vii care au avut de suferit
din diverse cauze.
1. Definitie notiunii Sistem stomatognat. Componentele sistemului stomatognat.
Sistemul stomatognat reprezinta un ansamblu de organe si tesuturi situate in regiunea maxilofaciala, care direct sau indirect participa la realizarea functiilor de baza ale organismului:
masticatie, deglutitie, respiratie, fonatie. Sistemul stomatognat este alcatuit din urmatoarele
componente principale: 1) scheletul maxilo-facial; 2) dintii, care formeaza arcadele dentare; 3)
ATM; 4) muschi; 5) mucoase; 6) vase sanguine, limfatice si nervi; 7) buzele, obrajii si limba.
2. Factorii ce dirijeaza dezvoltarea sistemului stomatognat. Legatura reciproca dintre
functie si morfologie dupa exemplul ATM. Doua etape in morfologia postnatala a
dintilor.
Factorii de dezvoltare a SS: 1) biologic; 2) genetic; 3) neuro-endocrin; 4) functional. Etapele de
de morfologie postnatala a dintilor: 1) de la eruptie pina la instalarea ocluziei (pina la 16 ani), se
mai numeste morfologie primara si este considerata ca norma; 2) morfologia secundara (de la 16
ani pina la sfirsitul vietii); sub influienta functiei sau altor factori (endogeni sau exogeni) are loc
modelarea si schimbarea structurii coroanei dintelui. Legatura reciproca dintre functie si
morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o imbinare unica a fosei articulare
cu condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate deplasa numai in plan vertical iar
dintii au cuspizi inalti si ascutiti. La rumegatoare mandibula executa numai miscari de lateralitate
deoarece condilii articulari au o forma concava, iar fosa articulara este de forma convexa; dintii
laterali au suprafete ocluzale mari. La om mandibula executa miscari in toate planurile datorita
faptului de imbinare a elementelor din toate articulatiile mai sus descrise. In concluzie
schimbarile de functie au dus la modificari de structura a dintilor, rolul principal fiind caracterul
alimentelor.
3. Functiile proprii si auxiliare ale sistemului stomatognat. Caracteristica. Componentele
functiei de automentinere.
Functii proprii: 1)masticatie; 2)fonatie; 3)fizionomie (estetic); 4)automentinere.
Functii auxiliare: respiratia, deglutitia.
Masticatia este cea mai importanta functie ce influienteaza formarea intregului sistem
stomatognat. Durata masticatiei este aproximativ de 2 ore zilnic.

Fonatia, fiind cea mai recenta functie, totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a
omului. Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic.
Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturile sale ii da posibilitate
omului sa-si exprime dispozitia, dorinta, starea de indiferenta relativa, etc., si este la fel un
mijloc de comunicare intre oameni.
Functia de automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare.
Prin autoconservare se subinteleg acele aspecte de structura si functii ale sistemului stomatognat
care asigura prevenirea afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem.
Aici se include si functia de autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul
autostimulare prevede acele aspecte de structura si functie care genereaza actiunea stimulilor de
intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor sistemului stomatognat (functia
musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include acel mecanism biologic
care declanseaza modificarile morfologice conform functiei si invers.
4. Traseele de forta la mandibula, contrforsele la maxila. Argumentati ce a condus la
formarea lor si importanta practica.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase
compacte ii atribuie mandibulei rezistenta cuvenita.
Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare; 3)transversale;
4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulans; 7)radiale.
La maxila avem unmatorii stilpi de rezistenta: 1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini;
4)palatini. La formarea acestor stilpi (linii, traveuri) de forta a dus incordarile, presiunile care
apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de masticatie.
Importanta practica a liniilor de forta este argumentata prin faptul ca permite de a studia
presiunea masticatorie si identificarea unor discordante.
5. Componentele ATM, 3 forme ale tubercului articular.Pozitia condililor articulari ai
mandibulei in fosele articulare n conditii de norma.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul
articular, discul articular (meniscul), capsula articulara si ligamentele articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre
elipsoidice sunt situate in plan transversal iar suprafata lor anterosuperioara este tapetata cu
cartilaj articular. Dimensiunile lor sunt determinate de particularitatile constitutionale,
individuale, de virsta si permanent se gasesc sub influenta modelatoare a factorilor functionali.
Pe fata anterioara a condilului la nivelul colului se gaseste foseta pterigoida pe care se insera
muschiul pterigoidian extern. Portiunea superioara la adulti are in lungime un diametru de 18-21
mm, iar transversal - 8- 9 mm. In raport cu caracterul suprafetei superioare deosebim doua
forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in plan sagital si alungita in plan transversal; 2)
strivita de sus in jos in asa mod ca diametrul transversal un-1 depaseste cu mult pe cel sagital. In
conditii normale, la aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii
articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu
tuberculul articular. Datorita acestei particularitati presiunile masticatorii nu se transmit asupra
boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa subtire, care separa articulatia de cavitatea
craniului, dar asupra oaselor craniului. Pierderea dintilor laterali sau alte stari patologice
(abraziunea patologica a tesuturilor dure ale dintilor etc.) duce la schimbarea pozitiei condililor
articulari. Ei se deplaseaza superior si distal provocind deseori dureri ca urmare a presiunii ce o
exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul neurovascular.
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior
ea margineste cu tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului
sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta
osoasa subtire, care formeaza bolta ei si separa cavitatea articulara de cutia craniana. Adincimea
fosei articulare variaza individual si depinde de inaltimea tubercului articular care are in mediu

6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei, ceea ce
asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii articulare are o captuseala
de cartilaj in regiunea scizurii Glasser, care acopera si suprafata tuberculului articular. Inaltimea
ocluziei arcadelor dentare nu permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in fosa
articulara, iar pozitia lor la baza pantei tuberculului articular asigura transmiterea presiunii
minime in zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se
deosebeste de celelalte elemente ale articulatiei prin diverse forme. Pe panta lui posterioara, care
are o inclinare in jos si anterior, egala in mediu cu 33, aluneca epifizele condiliene articulare ale
mandibulei.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un
rol important particularitatile functionale ale articulatiei temporomandibulare, determinate de
consistenta produselor alimentare, cit si schimbarile in ocluzia dentara, si in special aparitia
acoperirii arcadei dentare inferioare de cea superioara. La copii tuberculul articular este slab
dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al articulatiei
temporomandibulare treptat se supune atrofiei. Este dovedit ca forma acestei formatiuni intr-o
anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se considera ca exista trei forme ale
tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare la fel este in
dependenta de factorul functional. Se considera ca la folosirea alimentelor aspre predomina
deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronuntata a acestei
formatiuni, pe cind folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul
masticatiei, duce la crearea unei forme abrupte a tuberculului.
Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care
fiind situat intre epifizele condiliene articulare ale mandibulei si fosa articulara capata o forma
biconcava. Datorita acestui fenomen meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De
marginea lui insera capsula articulara. Discul articular subimparte cavitatea articulara in doua
etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De disc si capsula insera portiunea superioara a
muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele
condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre dimensiunile fosei
articulare si apofizele condiliene, dar si joaca un rol important in amortizarea presiunilor
masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in concrescenta
cu marginea discului pe toata intinderea lui. Ea are dimensiuni relativ mari si este extensibila,
ceea ce permite deplasari considerabile epifizelor condiliene ale mandibulei, in special in plan
sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupa
este prezentata de doua perechi de ligamente: 1)disco-temporala care fixeaza discul de osul
temporal, si 2) disco-mandibulara, care fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua este
prezentata de ligamentele laterale, pterigomandibulare, sfenomandibulare si stilomandibulare.
Rolul functional al ligamentelor intracapsulare consta in limitarea miscarilor de lateralitate a
condililor articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor extracapsulare consta in limitarea
miscarilor mandibulei in genere.
Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In conditii de norma,
cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa
articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular.
Astfel presiunea masticatorie se transmite asupra oaselor craniului.
6. Muschii ridicatori, coboritori, propulsori ai mandibulei si functiile auxiliare.
Muschii ridicatori sunt prezentati de 3 perechi de muschi: m. temporal; m. maseter; m.
pterigoidian intern. M. temporal incepe cu o insertie larga in forma de evantai pe osul temporal
si insereaza pe apofiza coronoida a mandibulei. Dupa directia fibrelor musculare, m. temporal se

imparte in 3 fascicole: anterior, mijlociu si posterior. La contractia celui anterior are loc numai
ridicarea mandibulei, cekui mijlociu- ridicarea si retropulsia, iar la contractia celui posteriornumai retropulsia mandibulei.
M. maseter- are insertia fiza pe arcada zigomatica si
mobila pe faza externa a zonei angulare a mandibulei. Are 2 fascicole: superficial, cu directia
oblica a fibrelor; si profund- cu directia fibrelor in plan vertical. M. pterigoigian intern- are
punctul fix de insertie in fosa apofizei pterigoidiene si cel mobil pe fata interna a zonei angulare
a mandibulei. La contractie bilaterala- ridica mandibula in sus si putin o deplaseaza inainte, La
contractia unilaterala mandibula este deplasata in sus, inainte si inauntru, in sens opus directiei
de contractare a muschiului. Toti acesti muschi contribuie la mentinerea unghiului mandibular
intr-o pozitie echilibrata.
Muschii coboritori- prezinta caracteristici morfofunctionale speciale avind ambele insertii
mobile: una pe mandibula si alta pe osul hioid. Muschii coboritori ai mandibulei sunt numiti si
muschi suprahioidieni, formind totodata planseul bucal. Sunt formati din 3 grupe: geniohioidieni,
milohioidieni si fasciculele anterioare ale muschiului digastric. Geniohioidieni- la mandibula
insera pe cele doua apofize geniene, milohioidieni- pe liniile oblice interne; iar fasciculele
anterioare al m. digastric- pe foseta digastrica a mandibulei. Prin contractia coboritorilor se
realizeaza o deschidere mai mica sau mai mare a gurii. Distanta dintre marginile incizale ale
dintilor frontali la o deschidere a gurii la maximum este in mediu egala cu 5 cm.
Muschii propulsori- m. pterigoidian extern. Functia principala este propulsia mandibulei in plan
sagital si transversal. M. pterigoidian extern este compus din 2 fascicule: superior- cu fibre
musculare orientate orizontal si inferior- cu fibre musculare orientate oblic. Fasciculul superior
care punctul fix de insertie pe aripa mare a osului sfenoid si cel mobil pe portiunea anterioara a
maniscului articular. Fasciculul inferior insera pe punctul fix de pe fata externa a aripei mari a
apofizei pterigoide su cel mobil pe foseta condilului articular al mandibulei.
7. Definitie Presiune masticatorie . Forta musculara absoluta. Metode de determinare.
Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei maximale. La
muschii ridicatori ai mandibulei (m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian medial) forta
absoluta a lor va fi de 390-400 kg (1 cm = 10 kg). Presiunea masticatorie este acea forta a
muschilor ridicatori, care se realizeaza pe un sector al arcadelor dentare in timpul actului de
masticatie. Se determina cu ajutorul gnatodinamometrului mecanic Bleck, cu ajutorul
gnatodinamometrului electric construit de discipolii lui Bleck. Forta necesara pentru farimitarea
alimentelor se determina prin fogodinamometrie, aparatul numindu-se fogodinamometru.
8. Enumerati indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati si femei.
Importanta practica.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30
kg. Aceasta presiune suportata de dinti este socotita drept reper pentru caracteristica functionala
a parodontului. Deasemenea este foatre important la intocmirea planului de tratament protetic
echilibrat functional.
9. Caracteristica fortei medii necesare pentru faramitarea alimentelor in conditii de
norma. Definitie Forte de rezerva ale parodontului . Importanta practica.
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie
la faramitarea alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a
lichidului. Forta de rezerva a parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la fortele
permanent schimbatoare a parodontului si depinde de factori ca: starea parodontului, raportul
dintre partea coronara si radiculara a dintelui, virsta. Putem constata ca in conditii fiziologice
normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta parte se gaseste in
rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin folosirea
permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat
functional si morfologic.

10. Indicati caracterele morfofunctionale generale ale dintilor. Enumerati semnele

anatomice de deosebire ale dintilor.
1. Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini. Coroana este
acoperita cu smalt iar radacina cu un strat de cement.
2. Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana clinica este
partea extraalveolara a dintelui, coincide cu cea anatomica. Raportul mediu dintre
radacina si coroana este de 2:1, din care cauza dintele se considera pirghie de gradul I.
Micsorarea inaltimii coroanei anatomice in rezultatul abraziunii, influienteaza pozitiv
asupra stabilitatii dintelui. Pe cind cresterea coroanei clinice influienteaza negativ asupra
stabilitatii dintelui.
3. Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest raport creste
spre distal- adica suprafata radiculara a dintilor este mai mare decit cea coronara (creste
de la incisivi la molari).
4. Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul anatomic
reprezinta o linie trasata imprejurul coroanei unind convexitatile maxime de pe toate
suprafetele verticale.
5. Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie. La frontali
suprafata activa este orizontal redusa, pe cind cea verticala este intinsa; iar la dintii
laterali invers.
6. Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai voluminoasa
si portiunea distala care este mai redusa. Coletul dintilor prezinta o circumferinta
festonala care corespunde cu festonul gingival si este convexa pe suprafetele vestibuloorale si concava spre apex pe suprafetele proximale.
Semnele anatomice de deosebire ale dintilor:
Deosebim dinti frontali si dinti laterali. Incisivii- functie de incizie a alimentelor; caniniisfisierea alimentelor; premolarii- zdrobirea iar molarii- faramitarea alimentelor. Incisivii au
coroana turtita comparata cu o dalta; caninii- au o coroana a carei margine libera are forma unui
virf de sulita; premolarii au un volum coronar mai mare decit a dintilor frontali; molarii- au cel
mai mare volum coronar si un numar mare de cuspizi (4-5) prezentind pe suprafata ocluzala mai
multe santuri intercuspidiene. Alte semne de deosebire: directia radacinii, unghiurile coroanelor
dintilor frontali, curbura suprafetei vestibulare, marimea coroanei, numarul de cuspizi, marimea
si situarea lor pe suprafata ocluzala a dintilor laterali, forma dintilor (triunghiulara, ovala, patrata,
dreptunghiulara).
12.Morfologia functionala incisivilor , caninilor, premolarilor. Inaltimea coronara dupa Marselier.
*Incisivii centrali superiori- cei m ai m ari di n i dup vol um di n grupa inci si vi l or, i m pl ant a i
n pori unea cent ral a arcad ei superi oare de o part e i de al t a a li ni ei m edi ane a fet ei .
Coroana lor est e t urt i t n sens vest i bul ooral , ast fel nct form a poat e fi com parat cu o
l opi c. P e m sur ce se apropi e de col et , coroana se ngust eaz t recnd n rdci n.
Suprafa a vest i bul ar a i nci si vil or cent ral i superi ori est e con vex at t n sens
gi ngi voi nci z al , ct i m ezi odi st al i are o form drept unghi ul ar cu l at ura vert i cal m ai
m are dect cea oriz ont al . La t i neri , pe aceast suprafa sunt si t uat e dou an uri
ori ent at e vert i cal cu o adnci m e m ai accent uat l a m argi ne a i nci z al care se at enueaz
t rept at , pn l a di spari i a l or l a jum t at ea nl im i i suprafe ei vest i bul re. Acest e an uri
m part suprafa a vest i bul ar n t rei l obi inegal i : di st al cel m ai m are, m ez i al de m ri m e
mi j l oci e i cent ral cel m ai mi c, crendu- se ast fel o uoar ondul are t ri pl . C u ani i ,
dat ori t ac i uni i abraz i ve a al i m ent el or i peri u ei de di ni , an uri l e i l obi i t rept at se
t erg. S uprafa a vesti bul ar est e m ai l at n regi une a m argi ni i i nciz al e i m ai ngust n
zona col et ul ui .Margi nea di st al a suprafe ei vesti bul re est e m ai scurt i m ai convex
dect cea m ezi al , care est e m ai m are i m ai pl an.
Suprafa a pal at i nal a inci si vi l or cent ral i superi ori are o form t ri unghi ul ar cu baz a
spre m argi nea inci z al i di m ensi uni m ai mi ci dect suprafa a vest i bul ar. Proxi m al ea are
ct e o ngroare de. sm al , numi t creast m argi n al . S unt crest e m argi nal e, m ez i a l i

dist al , care converg spre t rei m ea cervi cal , unde se unesc form nd t ubercul ul dent ar,
care poat e avea rel i ef i form e vari at e: an uri vert i cal e, ori fi ci u orb (foramen caecum) et c.
Suprafe el e proxi m al e au form t ri unghi ul ar cu baz a spre co l et , l at uril e crora sunt
form at e de m argi ni l e vesti bul ar i pal at i nal al e suprafe el or respect i ve, care se nt l nesc
nt r-un unghi ascu i t l a m argi ne a i nciz al . S uprafe el e prox im al e sunt uor con vex e spre
col et . Suprafa a proxi m al m ez i al est e m ai m are dect cea dist al at t n sens vert i cal ,
ct i ori z ont al . Am bel e suprafe e proxi m al e au acel ai cont ur gener al , ns suprafa a
dist al are o convex it at e m ai accent uat .
Marg'i ne a i nci z al est e pu i n obl i c de j os n sus i n sens m ez i odi st al , avnd un rel i ef
ondul at , form at de t rei proem i nen e, ce corespund cel or t rei l obi vest i bul uri , care i el e cu
vrst a se abraz i az . La uni rea m argi ni i i nciz al e cu suprafa a m ez i al se form eaz un unghi de
ci rca 8590, i ar l a uni rea cu suprafa a di st al un unghi obt uz , rot unji t . At t inci si vi i
superi ori , ct i cei i nferi ori (cent ral i i l at eral i ) sunt di ni m onoradi cul ari .
*Incisivii laterali superiori. Au aceeai form gene ral ca i i n ci si vi i cent ral i superi ori ,
dar cu dim ensi uni m ai m i ci i cu unel e det al ii m orfol ogi c e m ai accent uat e. S unt
im pl ant a i n hem i arcadel e dent are i m edi at dup inci si vi i cent ral i .
Suprafa a vesti bul ar a inci si vi l or l at eral i superi ori est e m ai ngust i m ai convex dect a
i nci si vi l or cent ral i . C a i l a i nci si vii cent ral i , pe suprafa a vest i bul ar sunt si t uat e dou
an uri cu ace eai ori ent are, care o m part n cei t rei lobi : di st al -m are, m ez i al - m ij l oci u i
cent ral - m i c. Spre deosebi re de i nci si vul cent ral , m argi nil e di st al e: i m ez i al e al e i nci si vul ui
l at eral converg, n m aj ori t a t ea caz uri l or de l a ecuat orul coroan ei spre m argi nea i nci z al , f cnd m argi nea i nciz al m ai scurt dect di am et rul di nt el ui l a ecua t orul anat om i c.
Suprafa a pal at i nal est e m ai m i c dect cea vest i bul ar i m ai obl i c, deosebi ndu- se de
suprafa a pal at i nal a i nci si vul ui cent ral pri nt r-o ex prim are m ai acc ent uat a t ubercul ul ui
dent ar. P e supra fa a pal at i nal e gset e m ai frecvent ori fi ci ul orb. Suprafe el e prox im al e au
form t ri unghi ul ar. S uprafa a prox i m al -m ez i al est e m ai m are dect cea prox i m al -di st al i
est e convex n j um t at ea i nciz al i pl at l a col et , fi i nd m ai rot ungi t spre m argi ne a
vest i bul ar. Suprafa a dist al n gener al est e pl at i se rot unj et e nspre unghi ul i nciz al .
Margi ne a i nci z al est e asem nt oare cu a inci si vul ui cent ral , deosebi ndu- se t ot odat de
ult i m ul pri n unghi ul m ezi al m ai ascu i t i cel dist al m ai obt uz i m ai rot unj it .
*Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei m ai m i ci di n i i ca i inci si vi i superi ori
sunt im pl ant a i de o part e i al t a a li ni ei m edi ane a fe ei n acee ai ordi ne. At t i nci si vi i
cent ral i , ct i cei l at eral i sunt as em nt ori , avnd coroane t urt i t e n sens vest i bul o- li ngual
n por i unea i nci z al i n sens m ez i odi st al spre col et , conferi ndu- i ast fel form a de dal t .
In ci si vul cent ral est e m ai ngust dect cel l at eral .
Suprafe el e vest i bul re au un aspect al ungi t de form a unui pa ral el i pi ped, fi i nd convex e
nspre col et i aproape pl at e spre m argi nea inci z al . P e el e sunt si t uat e ct e dou an uri
care m part suprafa a vest i bul ara a fi ecrui di nt e n t rei l obi de m ri m e egal , f cnd- o uor
t ril obat . S uprafe el e l i ngual e au aceeai nl i m e ca i suprafe el e vest i bul re, fi i nd ns
pui n m ai ngust e n sens m ez i odi st al i pu i n concave. El e sunt aproape net ede, dar, uneori
ca i l a i nci si vi i superi ori , pe suprafa a l or pot fi t ubercul i m i ci nedi viz a i .
Suprafe el e prox i m al e au o form t ri unghi ul ar, fi i nd aproape egal e at t m ezi al , ct i
dist al , cu un rel i ef aproxi m at i v pl an, fi i nd convergent e spre col et .
Margi ni l e i nci z al e sunt oriz ont al e, i ar unghi uri l e at t m ez i al e, ct i di st al e sunt drept e.
*Caninii superiori. Au coroan canoid, a crei margine incizal are forma unui vrf de suli . Caninii sunt cei
mai lungi i cei mai puternici dini din grupul dinilor frontali i sunt implantai n hemiarcadele dentare, distal de
incisivii laterali. Suprafaa vestibular este accentuat convex att vertical, ct i meziodistal. Ea este mprit n
dou faete de ctre o creast de smal vertical pronunat, care pornete de la cuspid spre colet. Marginile acestei
creste formeaz dou anuri (unul mezial i altul distal) fiind divergente spre colet, curbate uor, atenundu-se
treptat aceast curbur pn la treimea mijlocie a suprafeei vestibulre. Faeta mezial este mai mic, iar cea distal
mai mare. Uneori pe faeta distal se observ un an care o mparte n doi lobi. Marginea mezial este uor
convex, iar cea distal este mai pronunat convex i mai scurt .Suprafaa palatinal este mai mic dect suprafaa
vestibular, datorit reducerii diametrului orizontal. Ea este oblic n sens vertical fe ei pal at i ne, i ar uneori
chi ar i n regi un ea col et ul ui , se afl tu bercul ul dent ar care deseori are o form pronun at
de cuspi d m i c. De l a t ubercul ul dent ar spre m argi ne a i nci z al pornesc 3 crest e: m ez i al
spre unghi ul m ezi al , di st al spre unghi ul di st al i m edi an spre vrful cuspi dul ui .
Acest e crest e sunt despr i t e de dou an uri m ai mul t sau m ai pu i n ex pri m at e. S uprafe el e
prox i m al e au form t ri unghi ul ar cu vrful ndrept at spre m argi n ea in ci z al i cu baz a spre
col et , i au form convex n t rei m ea i nci z al i pl ai t n t rei m ea cervi cal . Suprafa a

prox i m al -di st al are di m en si uni m ai mi ci at t n sens vert i cal , ct i oriz ont al , i est e m ai
convex i nciz al i m ai pl at cervi c al dect suprafa a prox im al - m e- z i al .
Margi ne a i nci z al est e m pr i t de un cuspi d n dou m argi ni i negal e: m argi ne a i nciz al m ez i al care se nti nde de l a vrful cus pi dul ui spre suprafa a m ez i al i form eaz unghi ul
m ez i al de o form rot ungi t ; m argi n ea inci z al -di st al care se nt i nde de l a vr ful cuspi dul ui
spre suprafa a di st al , form nd unghi ul di st al m ai deschi s i si t uat m ai aproape de li ni a
col et ul ui . Margi ne a di st al est e m ai l ung dect cea m ez i al .
La t i neri vrful cuspi dul ui are un rel i ef ascu i t rot unj it , care cu t i m pul se abraz i az
t ransform ndu- se nt r-o mi c suprafa ocl uz al .
*Caninii inferiori. P rezi nt acel eai caract ere m orfol ogi c e gene ral e cu al e cani ni l or
superi ori , avnd doar unel e deosebi ri m ai pu i n sau m ai mul t accent uat e . Coroanel e
cani ni l or i nferi ori sunt m ai t urt i t e n sens m ez i odi st al i m ai nal t e, i ar rdci ni l e sunt m ai
scurt e com parat i v cu al e cani ni l or superi ori . Suprafaa vestibular are un aspect mai alungit 'i este mai
puin convex n ambele direcii, comparativ cu a caninului superior, este mprit de cele 2 anuri, n trei lobi
inegali, care sunt mai puin pronunai, abia perceptibili.S uprafa a l i ngual est e m ai ngust dect
suprafa a vest i bul ar i prez i nt acel eai det al i i m orfol ogi ce ca i suprafa a pal at i nal a
cani nul ui superi or, rel i eful l or fi i nd m ai pu i n ex pri m at , di n care cauz suprafa a li ngual
est e m ai si m pl , avnd un tubercul l i t abi a vi zi bi l .
Suprafe el e prox i m al e au acel ai cont ur t ri unghi ul ar i aceeai ori ent are, fi i nd uor
convex e i aproape paral el e.
Margi ne a i nci z al est e m pr i t de un cuspi d m ai pui n pro nun at , n dou m argi ni i negal e.
Margi ne a di st al est e m ai lung i m ai obl i c, depl asnd ast fel cuspi dul m ai spre m ez i al .
*Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinilor laterali i este implantat n hemiarcada
dentar imediat dup canin. Coroana lui are o form cuboid neregulat; este un dinte bicuspidat i
biradicular.Suprafaa vestibular este uniform convex n ambele direcii i este asemntoare cu cea a caninului,
fiind mai mic i mai lat, iar caracterele morfologice sunt mai puin pronunate i reliefate.Suprafaa palatinal are
acelai contur general ca a suprafeei vestibulre i prezint dimensiuni mai mici n ambele direcii, fiind perfect
neted. Suprafeele proximale sunt mai mari dect suprafeele palatinale i vestibulre. Suprafaa proximal-mezial
are form trapezoidal, este convex n treimea ocluzal, n special spre vestibulr unde formeaz punctul de
contact cu dintele vecin, devenind plat spre colet. Marginea mezial vestibular este curb de sus n jos, iar cea
palatinal mai are i o direcie oblic spre vestibulr i este mai scurt dect cea vestibular. Suprafaa proximaldistal are aceleai caractere morfologice ca suprafaa proximal-mezial, prezentnd doar cteva deosebiri: este mai
convex i se lrgete spre colet, formnd o depresiune concav spre cervi cal . Acest sem n est e socot i t ca
un i ndi ce de ident i fi care a pri m u l ui prem ol ar superi or i a hem i arcadei di n care provi ne.
Suprafa a ocl uz al est e t rapez oi dal , form at di n 4 m argi ni {vest i bul ar, pal at i nal ,
m ez i al i di st al ), 2 cuspiz i , un ant int ercuspi di an i 2 foset e. Margi nea vest i bul ar est e
t ril obat dat o ri t proem i nent ei corespunz t oare a cel or t rei l obi de pe suprafa a vest i bul ar.
Margi ne a pal at i nal are form de sem i cerc form at de cuspi dul pal at i nal . Margi ni l e
prox i m al e au form de curbe ce converg spre pal at i nal form at e de crest el e m ezi al e i di st al e
care unesc cuspi dul vest i bul ar cu cel pal at i nal .
R eli eful suprafe ei ocl uz al e est e form at de cei doi cuspi zi unul si t uat vest i bul ar i
al t ul pal at i nal . Cuspi dul vest i bul ar est e m ai put erni c, ceva m ai m are i m ai proem i nent dect
cel pal at i nal i est e aez at cent ral sau pu i n di st al . Cuspi dul pal at i nal est e m ai t ei t dect cel
vest i bul ar i est e depl asat spre suprafa a m ez i al . Di n vrful cuspiz i l or pl eac crest el e axi al e
care coboar spre an ul i nt ercuspi di an una di n prel ungi rea cel ei l al t e, m pr i nd sup rafa a
ocl uz al n dou versant e: unul m ez i al m ai m i c i unul di s t al m ai m are. De pe versant el e
m ez i al e i di st al e al e cuspi dul ui vesti bul ar pornesc dou an uri paral el e crest ei axi al e,
form nd foset el e ocl uz al e care nu t rec pest e cuspi dul pal at i nal . C uspiz i i ves t i bul ar i
pal at i nal sunt despr i i de un an i nt ercuspi di an cu di rec i e m ez i odi st al , si t uat m ai
aproape de suprafa a pal at i nal . Acest an , t raversnd suprafa a ocl uz al n di rec i e dist al ,
se t er mi n pe suprafa a crest ei m argi nal e, i ar n di rec i e m ez i al de cel e m ai m ult e ori
depet e creast a m argi nal i se t erm i n chi ar pe suprafa a m ezi al .
Ex am i nnd cuspi zi i t ut uror di n il or l at eral i , observm c at t cuspi z ii oral i , ct i cei
vest i bul ari sunt m pr i i de crest e sagi t al e n dou versant e: ex t ern i i nt ern. Vers ant ul
ex t ern est e si t uat n di rec i e vest i bul ar, i ar cel i nt ern n di rec i e oral .
R dci na pri m ul ui prem ol ar superi or n 66 caz uri di n 100 est e bi fi d, ast fel fi i nd
reprez ent at de o rdci n vesti bul ar i al t a pa l ati nal . In 30 de caz uri rdci na est e uni c i
n 4 caz uri t ri fi d.

*Premolarul doi superior. Est e al ci nci l ea di nt e di n arcada den t ar, im pl ant at i m edi at dup
pri m ul prem ol ar. P rem ol arul doi su peri or est e asem nt or cu pri m ul prem ol ar superi or, dar
are o con fi gur a i e m ai sim pl i di m ensi uni m ai m i ci .
C aract erel e morfol ogi c e al e prem ol arul ui doi superi or, dup cum s-a m en i onat , sunt
i denti ce cu cel e al e pri m ul ui prem ol ar cu ex cep i a suprafe ei ocl uz al e. Suprafa a ocl uz al
est e bi cuspi dat , ns cuspiz i i dup m ri m e sunt egal i nt re ei . an ul int ercuspi di an m part e
suprafa a ocl uz al n dou por i uni egal e n sens vest i bul o- pal at i nal i se t erm i n l a
m argi ne a crest el or proxi m al e: form a an uril or de pe suprafa a ocl uz al se aseam n m ul t cu
li t era H.
R dci na n 82% caz uri di n 100 est e uni c, dar poat e fi at t bi fi d, ct i t ri fi d.
*Primul premolar inferior. Est e im pl ant at ca i om ol ogul su su peri or dup cani n i est e al
pat rul ea di nt e di n arcada dent ar i n feri oar . C oroana are o form m ai m ult asem nt oa re cu
un ci li n dru, est e un di nt e bi cuspi dat i monoradi cul ar .
Suprafaa vestibular este asemntoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici att n sens
vertical, ct i orizontal. Ea este mprit de dou anuri verticale puin exprimate n 3 lobi inegali, dintre care cel
mezial este mic, cel distal mijlociu i cel central este mai mare i mai pronunat. Aceasta permite ca creasta
sagital a cuspidului vestibular s mpart marginea ocl uz al vest i bul ar n dou versant e i negal e:
m ez i al , care est e m ai m i c i ascu i t , i di st al m ai lung i obli c. S uprafa a vest i bul ar est e
convex n am bel e di rec i i , at i ngnd convex it at ea m axi m l a li m it a uni rii t rei m i i m ez i al e cu
cea cervi cal . Acest re l i ef cont ri bui e l a apl ecare a cuspi dul ui vest i bul r spre li ngual , aducndu- 1 n cel e m ai dese caz uri pn l a ax ul vert i cal al di nt el ui .
Suprafaa lingual este convex n ambele direcii i mai mic dect suprafaa vestibular, astfel c nlimea ei
constituie aproximativ jumtate din nlimea suprafeei vestibulre. Aceste particulariti constituie punctul de
trecere de la dinii monocuspidai la cei bicuspidai ca i n cazul primului premolar superior; suprafaa lingual nu
prezint detalii morfologice, fiind neted Suprafe el e proxi m al e sunt uor convex e i converg at t
spre col et , ct i spre li ngual . C onvergen a m ax im vesti bul ol i ngual est e n t rei m ea
vest i bul ar, unde face punct de cont act cu di n i i veci ni . La t recer ea suprafe el or prox i m al e
spre suprafa a l i ngual se form eaz un unghi accent u at rot unj it . S uprafe el e prox i m al e au
form t rapez oi dal cu baz a mi c spre ocl uz al . S uprafa a prox i m al m ez i al est e m ai m are
dect suprafa a proxi m al - di st al .
Suprafa a ocl uz al are o form pu i n ovoi dal al ct ui t di n 4 m argi ni , 2 cuspiz i , un an
i nt ercuspi di an i 2 foset e. R eli eful ei est e form at de 2 cuspiz i i negal i : vesti bul r i li ngual .
Cuspi dul ves t i bul r are o nl i m e i l i m e aproape de dou ori m ai m are dect cel l i ngual ,
avnd o ncl i nare spre l i ngual de aprox im at i v 45. Aceast a, dup cum s-a m eni onat m ai sus,
perm i t e ca vrful cuspi di an s aj ung pn l a ax ul vert i cal al di nt el ui . Di n vrful cus pi dul ui
vest i bul r pornet e o creast ax i al de sm al spre an ul i nt ercuspi di an, care coi nci de i
cont i nu cu creast a axi al a cuspi dul ui li ngual . C reast a ax i al m part e versant ul i nt ern al
cuspi dul ui vest i bul r n dou foset e: m ez i al i di st al . Foset a m ezi al est e m ai pronun at
dect cea di st al . In acest e foset e, paral el crest ei ax i al e, se gsesc an uri l e secundar e num it e
an uri de descr ca re. Acest e dou foset e sunt uni t e de an ul i nt ercuspi di an, care se n t i nde
pn l a crest el e proxi m al e. an ul i nt ercuspi di an are form de curb cu concavi t at ea ori ent at
spre suprafa a vest i bul ar i est e sit uat m ai m ul t spre m argi nea li ngual .
*Premolarul doi inferior. Est e al ci nci l ea di nt e di n arcad a den t ar i nferi oar, im pl ant at
dup pri m ul prem ol ar. C oroana l ui are o form cuboi d i est e pu i n m ai m are dect cea a
pri m ul ui pre m ol ar, est e un di nt e m onoradi cul ar i bi cuspi dant sau t ri cuspi dant .
Suprafaa vestibular este convex att n sens vertical, ct i orizontal. Convexitatea maxim vertical este situat
n treimea cervical i trece lent n sens meziodistal. In comparaie cu omologii si, aceast suprafa este mprit
de dou anuri n trei lobi cu un relief mai puin accentuat. Lobul central este mai lat i abia depete relieful
lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal este mai puin ascuit dect la ceilali premolari i este mprit de
vrful cuspidului n dou versante aproape egale, care, unindu- se cu m argi ni l e proxi m al e, form eaz
unghi uri l e dist al i m ezi al . Unghi ul m ez i al est e pu i n m ai ascu i t , i ar cel dist al m ai obl i c.
Sup rafa a li ngual est e m ai m i c dect cea vest i bul ar i est e uor ncl i nat spre l i ngual , cu
o convexi t at e n am bel e di rec i i . Di n t rei m ea cervi cal , at t suprafa a li ngual , ct i cea
vest i bul ar con verg ocl uz al , fcnd ca di am et rul vest i bul ol i ngual s fi e m ai m i c l a ni vel ul
suprafe ei ocl uz al e.
Suprafe el e proxi m al e sunt convex e i convergent e spre col et i au o form pt rat ;
convexi t at ea m ax im at i nge m argi ne a ocl u z al , ni vel ul unde se real i z eaz cont act ul
i nt erdent ar cu di n ii ve ci ni .
Suprafa a ocl uz al are un rel i ef dependent de prez en a a doi sau t rei cuspi z i . In caz ul
cnd suprafa a ocl uz al prez i nt doi cuspiz i , rel i eful ei est e asem nt or cu cel al pri m ul ui
prem ol ar i nfe ri or i se deosebet e pri n urm t oarel e sem ne: vrful cuspi dul ui vest i bul ar nu
est e accent uat ncl i nat spre l i ngual ; an ul int ercuspi di an est e si t uat m ai vest i bul ar, m ot i v

care a condus l a si t uarea foset el or m ez i al e i dist al e m ai aproape de m argi nea vest i bul ar a
suprafe ei ocl uz al e; cuspi zi i vest i bul ar i l i ngual sunt aproape de ace eai m ri m e. Unii aut ori
n gener al socot cuspi dul li ngual m ai put erni c dect cel vesti bul ar.
In caz ul cnd suprafa a ocl uz al prez i nt 3 cuspiz i , an uri l e, foset el e i cuspi dul vest i bul ar
au acel ai cont ur i rel i ef. Modi fi c ri l e se pet rec l a ni vel ul cuspi dul ui li ngual , care est e
m pr i t n doi cuspiz i de un an cu di rec i e li ngual ce i i a nceput ul di n an ul
i nt ercuspi di an cu di rec i e m ez i odi st al . an ul i nt ercuspi di an li n gual nu depet e li m it a
crest ei sagi t al e a cuspi dul ui l i ngual . Di n t re cei doi cuspiz i li ngual i cel m ez i ol i ngual est e m ai
pronun at i "m ai m are dect cel di st ol i ngual .
13.Morfologia functionala a molarilor . inaltimea coronara dupa Marselier. Particularitatile implantarii
dintilor la maxilla si mandibula . formele fiziologice ale arcadelor dentare.
* Primul molar superior. Est e im pl ant at dup al doi l ea prem ol ar i est e al asel ea di nt e di n
arcada dent ar. Are o coroan de form cuboi d i est e un di nt e t et racuspi dant i
t ri radi cul ar .
Suprafa a vest i bul ar a pri m ul ui mol ar superi or est e di viz at de 4 m argi ni l at eral e:
ocl uz al de form nere gul at , ondul at ; cer vi cal aproape ori z ont al i dou m argi ni
prox i m al e convergent e spre col et , m argi ne a di st al a crora est e m ai curb i m ai scurt
dect cea m ezi al . Margi ni l e l at eral e confer suprafe ei vest i bul re o form t rapez oi dal cu
baz a m are sit uat ocl uz al . R eli eful supra fe ei vest i bul re est e convex , avnd i o mi c
depresi une (foset ) real i z at de un an cent ral care vi ne de pe suprafa a ocl uz al i se
t erm i n aprox i m at i v l a j um t at ea suprafe ei vest i bul re. Tot oda t an ul cent ral m part e
suprafa a vest i bul ar n doi lobi inegal i : m ezi al i di st al . Lobul m ez i al est e form at de
versant ul ex t ern al cuspi dul ui m ezi ovest i bul ar, i ar cel dist al de versant ul cuspi dul ui
dist ovest i bul ar i est e m ai mi c dect lobul m ezi al .
Suprafa a pal at i nal est e asem nt oa re cu cea vest i bul ar, m ar gi ni l e prox im al e al e cr ei a
sunt m ai converge nt e spre col et , l a fel fi i nd m pr i t n doi l obi inegal i de an ul ocl uz al
dist opal at i nal , numi t i an pal at i nal de descr car e, care cont i nu pn aproape de li ni a
col et ul ui . Lobul m ez i al , form at de versant ul int ern al cus pi dul ui m ezi opal at i nal , est e m ai
m are dect lobul m ez i ovest i bul ar i cu m ul t m ai m are dect cel di st opal at i nal , form at de
versant ul i nt ern al cuspi dul ui di st opal at i nal . P e suprafa a pal at i nal a l obu l ui
m ez i opal at i nal n t rei m ea ocl uz al i aproape de m argi ne a mez i al , deseori est e si t uat o
proem i nen de sm al num it t ubercu l ul C arabel l i , consi derat de uni i aut ori ca un cuspi d
supranum erar. Uneori an ul ocl uz al di st opal at i nal form eaz o m i c depresi une ori fi ci ul
orb (forameti caecum).Suprafe el e prox i m al e au form a t rapez oi dal cu baz a m are n drept at
spre col et , suprafa a di st al a crui a est e m ai mi c i m ai convex , i ar suprafa a m ez i al
est e pl an n sens vert i cal i con vex n sens oriz ont al , convex it at ea fi i nd m ai accent uat
spre m ar gi nea vest i bul ar. Acest rel i ef al suprafe ei m ez i al e cont ri bui e l a form are a unei
uoare depresi uni n cent rul ei , n apropi erea col e t ul ui .
Suprafaa ocluzal are o form neregulat romboidal, marginea vestibular a creia formeaz cu cea mezial
un unghi ascuit, iar cu marginea distal un unghi obtuz deschis i invers; marginea palatinal cu cea distal
formeaz un unghi obtuz, iar cu cea distal un unghi ascuit. Astfel diagonala mare a acestei suprafee unete
imaginar unghiurile ascuite meziovestibular cu cel distopalatinal. Marginea distal i cea mezial sunt aproape
paralele i drepte, iar cea vestibular i palatinal sunt convergente spre distal. Pe suprafaa ocluzal sunt situai 4
cuspizi, creasta oblic, 2 fosete principale, o foset accesorie i 3 anuri. Cuspizii sunt orientai n sens
vestibulopalatinal i meziodistal, fiind separai ntre ei printr-un sistem dublu de anuri intercus- pidiene, care n
dependen de gradul de adncire spre partea central a suprafeei ocluzale, sunt divizate n: anuri centrale (vestibulocentral i meziocentral) i 1 ant periferic (distopalatinal). anul vestibulocentral, pornind din centrul
ocluzal spre suprafaa vestibular, continu pn n treimea mijlocie a suprafeei vestibulre, separnd astfel cei 2
cuspizi vestibulari n: cuspidul meziovestibular care coincide dup mrime cu lobul mezial al suprafeei
vestibulre i cuspidul distovestibular care coincide cu lobul distal. anul meziocentral i are nceputul ca i cel
vestibulocentral n centrul ocluzal; intersecia acestor dou anuri formeaz un unghi de circa 95 i o foset,
numit foseta central sau accesorie (secundar). anul meziocentral pornete spre suprafaa mezial i mparte
cei doi cuspizi meziali n: cuspidul meziovestibular i cuspidul meziopalatinal. Acest an mpreun cu creasta
mezial formeaz foseta mezial. anul distopalatinal pornete de pe marginea distal a suprafeei ocluzale,
mprind-o aproximativ n dou jumti egale, continu pn la marginea crestei oblice de smal, unde formeaz
cu ea un unghi oblic de aproximativ 120135 i se ndreapt pe suprafaa palatinal unde se contopete cu
anul de pe aceast suprafa. Uneori, poriunea distal a anului distopalatinal trece creasta oblic de smal i se
termin n foseta central, avnd un relief slab pronunat. Astfel acest an separ cuspizii palatinali n cuspidul
distopalatinal i cuspidul meziopalatinal, separnd totodat i cuspizii distali n cuspidul distovestibular i

cuspidul distopalatinal. anul distopalatinal mpreun cu creasta distal formeaz foseta distal. Cuspidul
meziopalatinal se unete cu cuspidul distovestibular printr-o creast oblic de smal care se mai numete i puntea
de smal, iar creasta cuspidului meziopalatinal, trecnd de pe un cuspid pe altul, formeaz un unghi de
aproximativ 145 cu vrful orientat n sens distal. Totodat este necesar de m en i onat c, di n vrful
t ut uror cuspiz i l or spre cent rul ocl uz al , pornesc crest e ax i al e car e m part cuspi zi i n dou
versant e: m ez i al i di st al . P aral el acest or crest e pornesc an uri secundar e, grl adul de
rel i efare al cror a di fer. Vrfu ri l e cuspiz i l or vest i bul ari i pal at i nal i sunt unit e pri n crest e
sagi t al e care m part cuspiz i i n dou versant e: ex t ern i int ern. C rest el e sagi t al e l a rndul
su sunt unit e cu crest el e prox im al e n sens m ezi odi st al .
P ri m ul m ol ar superi or est e dot at cu 3 rdci ni im pl ant at e n ardada dent ar ast fel : dou
rdci ni n sens vest i bul ar i una n sens pal at i nal .
* Molarul doi superior. Est e im pl ant at dup pri m ul m ol ar, fi i nd al apt el ea di nt e di n arcad a
dent ar. C aract eri st i ci l e m orfol ogi c e gene ral e sunt ident i ce cu cel e al e pri m ul ui m ol ar
superi or, cu unel e deosebi ri de det al i u. Coroana m ol arul ui doi superi or are o form cuboi d,
est e un di nt e t et racuspi dat (uneori poat e fi t ri cuspi dat ), t ri radi cul ar .
Suprafa a vest i bul ar a m ol arul ui doi superi or se deosebet e de cea vest i bul ar a pri m ul ui
m ol ar pri n di m ensi uni m ai m i ci . an ul vesti bul ar est e de asem ene a m ai pui n ex pri m at i
m part e supra fa a vest i bul ar n doi l obi aprox i m at i v egal i . S uprafa a pal at i nal est e m ai
mi c, m ai convex dect suprafa a pal at i nal a pri m ul ui m ol ar, rel i eful ei fi i nd dependent de
prez ent a i pozi i a an ul ui pal at i nal si t uat mul t m ai di st al i care est e m ai scurt , ex ti nz nduse n t rei m ea ocl uz al a suprafe ei pal at i nal e. La m ol ari i cu suprafa a ocl uz al t ri cuspi dant
an ul pal at i nal li pset e sau est e abi a schi at pe m argi nea pal at i nal .
Suprafe el e proxi m al e al e m ol arul ui doi superi or prez i nt ace l eai cara ct ere m orfol ogi ce
cu al e suprafe el or prox i m al e al e pri m ul ui m ol ar, avnd di m ensi uni m ai m i ci .S uprafa a
ocl uz al , ca i n caz ul pri m ul ui mol ar superi or, are o form nere gul at , rom boi d,
dim ensi uni m ai m i ci , unghi uri l e m ez i opal at i nal i di st ovest i bul ar sunt m ai rot unji t e, di n care
cauz di agonal a care l eag unghi uri l e m ez i ovesti bul ar i di st opal at i nal est e m ai m are dect
di agonal a unghi uri l or m ez i opal at i nal i di st o vest i bul ar. C nd pe suprafa a ocl uz al sunt
si t ua i 4 cuspi zi , rel i e ful ei are cara ct er e m orfol ogi ce i dent i ce cu cel e al e pri m ul ui mol ar
superi or, cuspiz i i fii nd m ai t ei i . Cuspiz i i di st ovest i bul ar i di s t opal at i nal sunt m ai mi ci ,
reducer ea n vol um fi i nd foart e accen t uat l a cuspi dul di st opal at i nal , care deseori aproape nu
se m ai observ, i ar suprafa a ocl uz al est e reprez ent at num ai de t rei cuspi zi . In aa caz uri
rel i eful suprafe ei ocl uz al e est e conferi t de acet i cuspi zi care sunt si t uai ast fel : 2 cuspi z i
vest i bul ari i unul pal at i nal . Ast fel por i unea pal at i nal a an ul ui di st opal at i nal se reduce
pn l a dispari i a com pl et , sau coi nci de cu an ul secun dar al crest ei obl i ce cont ri bui nd l a
reducer ea foset ei di st al e; por i u nea di st al se cont opet e cu an ul i nt ercuspi di an
m ez i ocent ral . Deci suprafa a ocl uz al poat e fi reprez ent at i de 3 cuspi zi , cre as t a obli c, o
foset pri nci pal i una accesori e i 2 an uri i nt ercuspi di ene.
R dci ni l e sunt i m pl ant at e n arcada dent ar ca i l a pri m ul m ol ar superi or.
* Molarul al treilea superior. Est e i m pl ant at dup al doi l ea m ol ar i est e ult i m ul di nt e di n
arcada dent ar, ocupnd l ocul 8. Mai est e numi t i m ol arul de m i nt e, dat ori t peri oadei de
erup i e nt re 1640 ani . Are o form vari abi l , pu i n const ant , poat e fi t ri cus- pi dant sau
m ul t i cus pi dant , t ri radi cul ar sau m ono- i m ul t i radi cul ar. C nd m ol arul t rei superi or est e
norm al dez volt at , are caract e ri st i ci morfol ogi c e gen eral e asem nt oar e cu al e m ol arul ui doi
superi or, avnd t rei cuspiz i , dim ensi uni l e i vol um ul fi i nd m ai redus.
* Primul molar inferior. Est e im pl ant at dup al doi l ea prem ol ar i nferi or i est e al asel ea
di nt e di n arc ada dent ar i nferi oar. Co roana are o form cuboi d i est e un di nt e
pent acuspi dat i bi radi cul ar .
Suprafa a vest i bul ar a pri m ul ui mol ar i nferi or est e del i m it at de 4 m argi ni l at eral e:
ocl uz al , de form ondul at , echi val ent ce l or t rei cuspi zi vest i bul ari ; cervi cal reprez ent at
de dou convex i t i ori ent at e ocl uz al (una m ez i al i al t a di st al ), car e se unesc pri nt r-o
uoar ondul are spre spa i ul i nt erradi cul ar corespunz t or del im i t ri i rdci ni l or; dou
m argi ni prox i m al e converge nt e spre col et , m argi n ea di st al a crora est e m ai convex i m ai
scurt de ct cea m ezi al . Margi ni l e l at eral e confer suprafe ei vest i bul re form t rapez oi dal
cu baz a m are sit uat n sens ocl uz al , i ar baz a m i c n sens cervi cal . R eli eful suprafe ei
ocl uz al e est e asem nt or cu cel al prem ol ari l or i nferi ori , avnd convex i t at e m axi m n
t rei m ea cervi cal , fii nd aproape pl an n sens ocl uz al i obl i c n sens l i ngual . S uprafa a
vest i bul ar est e m pr i t de dou an uri vert i cal e (m ez i al i di st al ) n t rei l obi i negal i .
an ul m ez i al pornet e de pe suprafa a ocl uz al i .cont i nu pn l a j um t at ea suprafe ei
vest i bul re, t erm i nndu- se nt r-o depresi une care form ea z foset a vest i bul ar (ori fi ci u orb).

Acest an m part e suprafa a vesti bul ar n doi l obi : vest i bul om ez i al i vest i bul ocent ral .
Lobul m ezi al est e form at de versant ul ext ern al cuspi dul ui m ez i ovest i bul ar, lobul cent ral
est e form at de versant ul ex t ern al cuspi dul ui cent rovest i bul ar i est e m ai m i c dect cel
m ez i al . an ul dist al por net e de asem enea de pe suprafa a ocl uz al , fi i nd m ai scurt i m ai
pui n ex pri m at , separnd l obul vest i bul ocent ral de cel vest i bul odi st al . Lobul vest i bul odi st al
est e form at de versant ul ex t ern al cus pi dul ui di st ovest i bul ar i est e cel m ai m i c l ob de pe
suprafa a ves ti bul ar.
Suprafa a l i ngual ca i cea vest i bul ar are form t rapez oi dal cu acel ai cont ur, dar de
dim ensi uni m ai m i ci , fi i nd net ed. Ace as t suprafa est e convex i aproap e vert i cal ,
m pr i t de un an vert i cal n doi lobi i negal i . an ul vert i cal i i a nceput ul pe sup rafa a
ocl uz al i cont i nu pn n t rei m ea ocl uz al a suprafe ei l i ngual e m pr i nd-o n l obul
m ez i ol i ngual de di m ensi uni m ai m ari i l obul di st ol i ngual de di m ensi uni m ai mi ci . Acet i
l obi sunt for m ai de versant el e i nt erne al e cuspiz i l or li ngual i , i ar vol um ul l or depi nde de
dim ensi uni l e acest or versant e.
Suprafe el e prox i m al e ca i n caz ul m ol ari l or superi ori pot fi com parat e cu un t rapez , cu
baz a m are ori ent at spre col et i cea m i c spre ocl uz al , avnd suprafa a di st al m ai mi c i
m ai con vex dect cea m ez i al . Margi ni l e suprafe el or prox i m al e (m ez i al i dist al ) sunt
uor curbat e fi i nd ncl i nat e l i ngual .
Suprafaa ocluzal a primului molar inferior are form de trapez cu baza mare orientat n sens vestibulr, este
format de crestele sagitale cuspidiene (vestibulr i lingual) i de crestele marginale de smal (mezial i distal).
Pe suprafaa ocluzal sunt situai 5 cuspizi, 4 anuri intercuspidiene i 5 fosete. Cuspi- zii sunt situai ast fel : 3
vest i bul ari i 2 l i ngual i , fi i nd separa i nt re ei pri nt r-un si st em speci fi c de an uri
i nt ercuspi di ene, care i ncl ude un an cent ral i 3 an uri secundare. an ul cent ral
m ez i odi st al pornet e aprox i m at i v di n m i j l ocul crest ei m ez i al e, t ransverseaz suprafa a
ocl uz al i se t erm i n pe mi j l ocul crest ei di st al e. an ul cent ral est e bi furcat di st al crest ei
de sm al m ez i al e, avnd o adn ci m e m ai pronun at i form nd foset a m ezi al pri nci pal .
Di st al an ul cent ral are un cont ur m ai pu i n ex pri m at i m preun cu creast a de sm al
dist al form eaz a doua foset di st al pri nci pal . Est e necesar de m en i onat c crest el e de
sm al m pi edi c prel un gi rea an ul ui m ez i odi st al pe suprafe el e proxi m al e, pri n urm are,
acest an separ cuspi z ii vest i bul ari de cei l i ngual i , ult i m ii fi i nd m ai nal i .
an ul m ez i odi st al bi furc n dou an uri secundar e (m ez i al i di st al ) care pornesc spre
suprafa a vest i bul ar, unde se cont o pesc cu an uri l e vest i bul re sim i l are, separnd
cuspi z ii vest i bul ari . an ul m ez i al separ cuspi dul m ez i ovest i bul ar de cel cent rovest i bul ar,
i ar cel di st al separ cuspi dul cent rovest i bul ar de cuspi dul dist ovest i bul ar. Int ers ec i a
an uri l or m ez i al i di st al cu an ul m ez i odi st al form eaz dou foset e secundare.
Aprox im at i v de l a j u m t at ea an ul ui m ez i odi st al , spre suprafa a l i ngual , pl eac an ul
l i ngual care separ cuspi zi i l i ngual i n cuspi dul m ezi ol i ngual i cuspi dul di st oli ngual .
an ul l i ngual confer suprafe ei ocl uz al e un rel i ef cara ct eri st i c. In unel e caz uri an ul
li ngual coi nci de cu an ul m ez i al vest i bul r (vari ant cruci form ), i ar n al t e caz uri
coi nci de cu creast a de sm al a cuspi dul ui cent rovest i bul ar (vari ant dri opi t ec). La
i nt ersec i a an ul ui li ngual cu an ul m ez i odi st al se form eaz a t rei a foset secundar. Di n
vrfuri l e cuspi zi l or, ca l a m ol ari i superi ori , pornesc spre ocl uz al crest e ax i al e de sm al , i ar
paral el acest or crest e an uri secundare. In ordi nea m ri mi i i n raport descend ent
cuspiz i i se si t ueaz ast fel : m ez i oli ngual fii nd cel m ai m are, dist ol i ngual , m ez i ovest i bul ar,
cent rovest i bul ar i di st ovesti bul ar, fi i nd cei m ai m i ci .
R dci ni l e sunt i m pl ant at e n arcada dent ar ast fel : una n sens m ez i al i al t a n sens
dist al . R dci na m ez i al dup m ri m e est e m ai vol um i noas.
* Molarul doi inferior. Est e im pl ant at dup pri m ul mol ar i nferi or i est e al apt el ea di nt e
di n arcad a dent ar i nferi oar . C aract eri s t i ci l e gener al e sunt i dent i ce cu cel e al e prim ul ui
m ol ar inferi or, ex i st nd unel e deosebi ri de det al i u: are coroana de form a unui t rapez i
est e un di nt e t et racuspi dat i bi radi cul ar.
Suprafa a vest i bul ar a m ol arul ui doi inferi or are aceeai for m gen er al ca a pri m ul ui
m ol ar, deosebi ndu- se pri n di m ensi uni m ai mi ci , fi i nd m ai convex i avnd un si ngur an
vest i bul r care se prel unget e pn l a j um t at ea suprafe ei vest i bul re, t erm i nndu- se n
foset a vest i bul ar. an ul m part e suprafa a vest i bul ar n doi l obi i negal i : l obul m ez i al
fi i nd m ai m are i l obul di st al fi i nd m ai mi c.
Suprafa a l i ngual est e m ai mi c, avnd aprox i m at i v aceeai form ca i suprafa a
li ngual a pri m ul ui mol ar i nferi or.
Suprafa a ocl uz al are un rel i ef i m pri m at de cei 4 cuspiz i , dou an uri int ercuspi di ene,
dou foset e pri nci pal e i una acc esori e. an ul m ezi odi st al are acee ai di rec i e ca i
om ol ogul su de pe pri m ul m ol ar i nferi or, form nd dou foset e pri nci pal e (m ez i al i
dist al ) care separ cei doi cuspi zi vest i bul ari de cei doi cuspiz i l i ngual i . an ul

vest i bul ol i ngual ncepe pe suprafa a vest i bul ar, t ransverseaz an ul m ez i odi st al , form nd
foset a s ecundar , t erm i nndu-se pe m argi ne a li ngual a suprafe ei ocl uz al e. Acest an
separ cuspi z ii vest i bul ari i l i ngual i n cuspi zi i m ez i ovesti bul ar i di st ovest i bul ar,
m ez i ol i ngual i di st oli ngual . In dependen de ca ract erul di rec i ei t opogra fi ce a por i unii
vest i bul re a an ul ui ves t i bul ol i ngual fa de por i unea l i ngual , deosebi m : vari ant cruci form , cnd acest e por i uni coi nci d i au acee ai di rec i e; vari ant dri opi t ec, cnd acest e
por i uni nu coi nci d, por i unea l i ngual fi i nd si t uat m ai di st al , suprapunndu- se cu creast a
ax i al a cuspi dul ui di st ol i ngual ; vari ant n scar, cnd l a i nt ersec i a an uri l or m e z iodi st al
i vest i bul ol i ngual se form eaz o ncruci ar e care se asea m n cu l i t era X . In ordi nea
m ri m ii i n raport descen dent cuspi z ii se si t ueaz ast fel : m ez i ovesti bul ar fi i nd cel m ai
m are, m ez i ol i ngual , di st ovest i bul ar i di st ol i ngual fi i nd cel m ai mi c.
R dci ni l e m ol arul ui doi i nferi or sunt im pl ant at e n procesul al veol ar asem nt or cu
rdci ni l e pri m ul ui m ol ar.

Molarul al treilea inferior. Est e i m pl ant at dup al doi l ea m ol ar inferi or i est e

ul t im ul di n arcada dent ar i nferi oar, ocupnd lo cui 8. C a i om ol ogul su de l a
m axi l est e numi t i m ol arul de m i n t e. Deseori est e m ai bi ne dez vol t at i chi ar m ai
m are dect m ol arul 2 i nferi or. C oroana l ui est e form at n fond di n 45 cuspiz i sau
chi ar m ai m ul i . Mol arul al t rei l ea i nferi or prez i nt cara ct er e m or fol ogi ce i dent i ce
cu cel e al e pri m ul ui i al doi l ea m ol ari i nferi ori . R el i eful acest ui di nt e est e n
raport cu pol i m orfi sm ul i num rul cuspi zi l or; est e un di nt e bi radi cul ar, rdci ni l e
crui a sunt de cel e m ai mul t e ori reuni t e form nd un con scurt .
Tabelul 1. Dimensiunile medii ale dinilor permaneni superiori, dup Marseillier
Diametrul
meziodistal
al coroanei,
Mm
Dintele
Inaltime Inaltime Lungi me
Mi ni Diametru
Maxi
1/ 3 m i n m l a vest
a totala a
a
coroanei radaci ni i ocl uzal a cole palatinal
a
dintelui
t
mazim
Incisivul central

22,5

10,0

12,5

9,0

6,4

7,0

Incisivul lateral
Caninul
Primul premolar
Al doilea premolar
Primul molar
Al doilea molar
Al treilea molar

22,0
26,5
21,0
21,0
22,3
20,7
18,0

8,8
9,5
i 8,0
7,5
7,5
7,2
6,8

13,5
17,0
13,0
13,5
14,8
13,5
11,2

6,4
7,6
7,0
6,5
10,2
9,2
9,0

4,4
5,2
4,7
5,3
7,4
6,7
7,0

6,0
8,0
9,0
8,5
11,7
11,5
11,0

5,4
5,9
6,9
6,9
7,2
11,2

3
3,8
5,2
5,4
6
8,5

6
6,4
7,9
7
8
10,3

Dimensiunile medii ale dinilor permaneni inferiori

Incisivul central
Incisivul lateral
Caninul
Primul premolar
Al doilea premolar
Primul molar

20,7
22,1
25,6
23
23,5
21

8,8
9,4
19,3
8
8
7,7

11,9
12,7
15
15
15,5
13,3

14.Definitie arcada dentara, arcada alveolara, arcada bazala, si coraportul dintre ele la maxilla si
mandibula.

* Arcada dentara-prezinta un suport de sustinere a pozitiei buzelor contribuind astfel la aspectul fizionomic al
fetei.
* Arcada alveolara-linia conventionala trasata pe virful apofizei alveolare.
* Arcada bazala-linia trasat pe vrfurile rdcinilor.
* Coraportul dintre ele-la maxilla arcada dentara este mai mare dect cea alveolar, iar cea al veolar mai
mare dect cea bazal. In cazul mandibulei avem un co- raport invers: arcada dentar este mai mic.
15.Factorii ce asigura unitatea functionala a arcadelor dentare. Ariile ocluzale . Planul de ocluzie.
*Factorii:
-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joac un rol important la dispersarea i
repartizarea presiunilor funcionale i asupra dini lor vecini. Afar de aceasta, contactele interdenta le
servesc drept obstacol pentru produsele alimentare care ar trau ma i ar leza papilele interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente snt situate deasupra septuri lor
alveolare inserndu-se de cementul unui dinte i trecnd la cel lalt. Datorit acestor ligamente
deplasarea unui dinte mezial sau distal provoac i deplasarea dinilor vecini).
* Ariile ocluzale: arie ocluzal a arcadei dentare supe rioare i a celei inferioare, care snt formate din
succesiunea suprafeelor ocluzale ale fiecrui dinte n parte. Aria oc luzala a arcadei dentare superioare
n regiunea frontal prezint o linie egal cu limea prii incisivale a din ilor frontali, lrgindu-se
treptat posterior, atingnd cele mai mari di mensiuni n regiunea primului molar. Aria ocluzal a
mandibulei este mai mic n regiunea dinilor frontali i mai mare la fel la nivelul primului molar. In
zona frontal aria ocluzal este arcat i ngust, iar n zonele laterale are un relief caracteristic
datorit prezenei cuspizilor pe faa ocluzal a dinilor laterali adaptai la fr- miarea i mcinarea
alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi ntrerupte de diasteme, treme, leziuni coro nare, edentaii pariale. Ele la fel
pot avea diferite dimensiuni n raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale, artificiale,
mixte, iar la edcntaia total absente.
*Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor
premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obinem un plan, care n zona fronta l
trece pe marginea incisiv a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de ocluzie.
Datorit curbrii arcadelor dentare n plan sagital i transversal fiecare dinte se afl fa de planul de
ocluzie ntr-un anumit raport. Aa, la nchiderea arcadelor dentare n ocluzia centric, dinii laterali
superiori ntretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontal a arcadelor dentare incisivii
centrali i caninii superiori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori l ntretaie.Prin urmare, acest plan
de ocluzie este alctuit din trei segmen te: unul frontal i dou laterale. S-a constatat c segmentul
frontal este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele laterale cu planul orizontal Camper, care
trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul conductelor auditive externe. Migrrile dentare pot
modifica raportul dinilor deplasai fa de acest plan, dereglnd relieful ariilor ocluzale.
16.Curba de ocluzie sagitala Spee. Rolul biologic al curbelor de ocluzie.
*Curba de ocluzie sagitala Spee- dintii, in arcada dentara in plan sagital sunt implantati la diferit nivel ,
si daca vom trasa o linie pe suprafata ocluzala a dintilor primim o curbura numita curbura de ocluzie
sagitala Spee.La maxil aceast curbur este corespunztor convex. centrul acestei curburi este situat
la 3 cm posterior de crista Galii.Speesocotea c centrul acestei curburi se gsete n orbit i dac vom
prelungi aceast curb, ea va trece la marginea anterioar a condilui articular al mandibulei . Bonwill,
studiind profunzimea curbei de ocluzie sagital Spee, a ajuns la concluzia c ea depinde de gradul de
supraacoperire frontal. Cu cit gradul de supraacoperire este mai mare, cu att mai adnc este i curba
de ocluzie sagital Spee. Dup Bornvill datorit curbei de ocluzie sagitali Spee, n caz de deplasare a
mandibulei n sens anterior, ntre arcadele dentare i ntre dinii antagoniti se creeaz cel putin trei
puncte de contact, situate n form de triunghi: un contact n zona dinilor frontali i cte unul n zonele
laterale. Acest fenomen a primit denumirea de contactul a trei puncte dup Bonwill .
*Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala), dintilor frontali (curbura sagitala).
17.Ce prezinta curba de ocluzie transversala Monson- Willson. De ce depinde gradul de pronuntare, rolul lor.
*Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita inclinarii dintilor laterali (coroana
dintilor laterali mandibulari inclinati oral, a dintilor laterali maxilari vestibular), daca unim cuspizii dintilor
omogeni de pe hemiarcada stinga si dreapta obtinem curba de ocluzie transversala Monson-Wilson.

*Gradul de pronuntare depinde de gradul de nclinaie a dinilor laterali: la cei maxilari spre vestibular, la cei
mandibulari spre oral.
*Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea mandibulei in sens transversal.
-biologica: protectia parodontului dintilor laterali in acest motiv se mai numeste si curbura de profilaxie
parodontala.
-rol de compensare in crearea arcadelor dentare artificiale,deoarece la miscari de propulsie si lateralitate intre
arcadele dentare se pastreaza contact interdentar cel putin in trei puncte asigurind fixare stabile a protezelor mobile.
18.Definitie Parodont. Caracteristica tesuturilor ce include aceasta notiune. Functiile.
*Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui: gingia, periodontiu, tesutul osos
alveolar, cimentul radicular.
*Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata cu tesutul osos. Partea marginala
a gingiei in conditii fiziologice , cuprinde dintele ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus de coletul dentar,
formind santul dentogingival, care are o adincime de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.
*Periodontiul-tesut conjunctiv cu o structura functionala diferentiata, situate la nivelul spatiului periodontal.
Alcatuid din: fibre periodontale , elemente celulare (fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste, osteoclaste) din vase
sangvine si limfatice si fibre nervoase. In zona coletului format din doua grupe de fibre :ligamentele dentogingivale
care incep pe cementul radicular si insera in gingie, ligamentele dentoperiostale si dentodentare-ele incovoiesc
dintele si insera la dintele vecin. In asa mod dintii din arcadele dentare se transforma intr-un system unic si prin
urmare la actiunea unei forte asupra oricarui dinte el va influenta si asupra dintelui vecin.
*Tesutul alveolar-dispune de o structura functionala caracteristica pentru fiecare dinte in dependenta de functia
acestuia. Sub influenta dintelui pe fata vestibulara si orala se modeleaza o margine a tesutului cunoscut ca os
compact , os dens. Aceasta placuta ca regula este mai groasa din partea orala si mai subtire din partea vestibulara.
*Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-de plastie a tesuturilor paradontului;
-de reglare a presiunilor masticatorii;
-de amortizare a fortelor functionale;
-trofica.
19.Indicati latimea spatiului dento-alveolar in cele 3 zone. Caracteristica grupelor ligamentare Sharpey.
*Spatiul dento-alveolar: spatiul cuprins intre corticala interna a osului alveolar si cementul radicular . Are largime
variabila in diferite segmente ale radacinii:
-in zona orificiului alveolei 0,25-0,27 mm;
-la treimea coletului 0,17-0,19 mm;
-in zona mijlocie 0,08-0,14mm;
-in zona apicala 0,16-0,19 mm.
*Ligamentele Sharpey: Ligamentele alveolodentare se mpart n dou grupe dup orien tarea lor
funcional: grupul fasciculelor de fibre cu orientare obli c formate din fibre colagene care fixeaz i
suspend dintele n alveol, numite i fibrele lui Sharpy. Fiind inserate de peretele alveolei i cementul
radicular, ele snt uor ondulate.Inzona coletului este situat al doilea grup de fibre orientate n plan
orizontal care leag dintele de alveol, de gingie (ligamentele dentogingivale) i de din ii vecini,
ligamentele dentodentare sau transseptale (deoarece ele trec peste marginile alveolei i se inser pe
cementul din zona coletului dinilor vecini. Acest grup de fascicule formeaz ligamentul cir cular dental
unind dinii din arcada dentar ntr-un sistem lan.Ligamentele alveolodentare oblice cu o orientare
a fasciculelor dinspre alveol spre cement, afar de rolul de suspendare a dintelui, amortizeaz forele
de presiune pe care le suport dintele n funciune.Grupul fasciculelor apicale au o direcie aproape
vertical, fiind dispuse radiar de la peretele alveolei la apex.

20.Definitie ocluzie, ocluzie statica, ocluzie dinamica, relatii de ocluzie. Varietatile de ocluzie
dinamica.
*Ocluzie-raport de contact static sau dinamic dintre arcadele dentare indifferent de relatiile dintre ele.
*Ocluzie statica- reprezint o relaie de contact dento dentar dintre arcada dentar inferioar i arcada dentar
superioar.
*Ocluzie dinamica- se realizeat n timpul funciei mandibulare efecctuate prin intermediul muchilor mobilizatori
realiznduse diverse rapoarte mandibulocraniene, cnd arcada dentara inferioar va contacta cu cea superioar,
realiznd diverse contacte dentodentare.
*Relatii de ocluzie- raport mandibuloerariian n cadrul cruia mandibula se instaleaz fa de maxil n
aa mod c condilii articulari ai mandibulei ocup n fosele articulare o poziie de retruzie neforat
fa de baza pantei tuberculului articular, indiferent de prezena sau absena total a dinilor.
*Varietati de ocluzie dinamica:
-ocluzia anterioar: propulsia mandibulei i contactul interdentar al dinilor frontali. In aa poziie
a mandibulei uneori poate lipsi contactul dintre dini n zone le laterale ale arcadelor dentare. Prin
urmare, intercuspidarea maxim a arcadelor dentare va lipsi, condilii articulari ai mandibulei vor fi
deplasai anterior i se vor situa undeva pe panta tuberculului articu lar, iar muchii mobilizatori nu se
vor gsi ntr-o stare de contracie maxim i echilibrat.
-ocluzia posterioar: apare n caz de deplasare a mandibulei n direcia posterioar, fapt posibil
datorit aplicrii unei fore, de exemplu, n momentul determinrii ocluziei centrice cnd medicul apas
pe mentonier n direcie distal. Mandibula fiind deplasat distal, arcada dentar inferioar va con tacta
cu cea superioar numai n zonele laterale, iar condilii articulari vor ocupa n fosele articulare o poziie
distalizat.
-ocluzia lateral :poate fi din stnga sau din dreapta, n dependen de direcia deplasrii
mandibulei. La o latero- propulsie mandibular la stnga, n aceast zon a arcadelor denta re, contactul
dintre dini depinde de gradul deplasrii, pe cnd din partea dreapt el va lipsi sau se va crea n cteva
puncte, i invers. Totodat se va observa o asimetrie a liniei dintre incisivii centrali su periori i cei
inferiori, iar condilii articulari vor avea diferit poziia n fosele articulare n dependen de direcia
deplasrii mandibulei.
21.Definitie relatie de postura mandibulara. Enumerate elementele active si passive ce asigura aceasta
pozitie . spatiul Donders.
*Relatie de postura mandibulara-starea de echilibru dintre muschii ridicatori si coboritori ai mandibulei cind ei se
gasesc intr-o stare de relaxare fiziologica relative, care se evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de
inocluzie individualizat egal in mediu cu 2-3mm.
*Elementele passive:
-complexul muschi-tendon;
-complexul ATM;
-spatiul Donders.
*Elementele active:
-tonalitatea complexului muscular;
-tonalitatea complexului motoric al ATM.
*Spatiul Donders: in pozitia de repaus fiziologic a mandibulei ,cind intre arcadele dentare apare un spatiu de
ocluzie fiziologica, limba se desprinde de la palatul dur si se aranjeaza in zona arcadei dentare inferioare, iar intre
palatul dur si suprafata dorsala a limbii apare un spatiu numit spatiul Donders.
22.Ce numim si cu cit este egal spatiul liber de vorbire, importanta practica.
*Spatiul liber de vorbire-in timpul fonatie spatiul de inocluzie fiziologica variaza in dependenta de pronuntarea
vocalelor si consoanelor , in mediu e egal cu 2-3 mm.
*Importanta practica- pentru ca sa se relaxeze muschii in timpul repaosului, n plus ne mai ajut i la determinarea
DVO.

23.testele Wild,silverman si robinson.

Wild-pronuntarea cuvintelor cu litera a
Silverman-pronuntarea cuvintelor ku litera s

Robinson-pronuntarea cuvintelor cu litera f,sau numararea de la 60 la 70.

Rolul:asigura pozitionarea mandibulei in relatie de postura

24.ocluzia centrica.componentele.indicati 4 semne ale ocluziei centrice

Ocluzia centrica-raport de intercuspidare maxima dintre arcadele dentare.
Semnele:dentar,articular,muscular si faringoglandular.
Componente:arcadele dentare,atm,planul ocluzal

25.definitie:tip de ocluziesau rapoarte dintre arcadele dentare.caracteristica

celor 2 grupe.
Tip de ocluzie - raportul dintre arcadele dent. In ocluzie centrica.pot fi 2 grupuri:fiziologice si
patologice.
Fiziologice - ocluzia ortognata,dreapta,prognatia fiziologica si ocluzia opistognata
Patologica - prognatia,progenia,ocluzia adinca,deschisa si inkrucisata.

26.semnele ocluzii centrice caracteristice pentru toti dintii si pentru dintii frontali
in ocluzia ortognata.
Pentru toti dintii: fiecare dinte vine in contact cu cite 2 dinti antagonisti,cei din arcada
superioara vin in contact cu omogenul antagonist si dintele situat distal,iar cei de pe arcada
inferioara vin in contact cu antagonistul omogen si cu dintele situate median de el.
Pentru dintii frontali:linia mediana coincide cu linia interincisivala;dintii superiori acopera 1|3
din dintii inferiori=cu 2-3 mm.

27.semnele de ocluzie centrica caracteristice pentru dintii laterali in plan sagital si

transversal in ocluzia ortognata.
In plan sagital: fiecare cuspid ai dintilor arcadei superioare se situeaza intre 2 cuspizi ai
dintilor de pe arcada inferioara;distalizarea dintilor superiori din cauza volumului mare ai
incisivilor centrali superiori.
In plan transversal:cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori se situeaza in santul mezio-distal al
arcadei dent.superioare; iar cuspizii distali ai arcadei superioare intra in santul mezio-distal al
arcade inferioare.rezulta-contact maximal.

28.in ce planuri si in ce sensuri au loc miscarile mandibulare.2 grupe de miscari

dupa Costa.
Miscarile sint in 3 directii:vertical,sagital si transversal;si in 10 sensuri
(ridicare,coborire;propulsie,revenire;retruzie,revenire;misc.laterala-dreapta si stinga si revenire;)
Dupa Costa:1miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica,caracteristice pentru fazele
actului de masticatie.
2miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic,caracteristice pentru alte
functii.

29.miscarile mandibulare in plan sagital,indicati valorile unghiurilor traiectoriei

sagitale articulare si incisivale.
Este miscare de propulsie a mandibulei, in care linia parcursa de incisivii inferiori pe
suprafata palatinala a celor superiori pina la contact cap la cap. Aceasta linie cu planul ocluzal
formeaza un unghi de 40grade.(unghiul traiectoriei incisivale)
Traiectorie articulara sagitala este distanta parcursa de condilii articulari pe panta tuberculilor
articulari.aceasta linie cu planul ocluzal formeaza o linie de 33 grade si e numit unghiul
traiectoriei articulare sagitale.

30.miscarile mandibulare in plan vertical si transversal.diagrama Posselt.indicati

valorile unghiurilor traiectoriei transversale articulare si incisivale.importanta
practica.caracteristica hemiarcadeide balansa si celei active.
Miscarile inplan vertical ale mandibulei corespund gradului de deschidere a cavitatii bucale.
Valoarea maxima e de 5cm si mai mult.miscarile transversale ale mandibulei sint miscari de
lateralitate datorate prin contractia unilaterala a m.pterigoizi externi si coboritori.
Din partea unde a avut loc contractia,dintii laterali formeaza un contact intercuspidian omogen:
cuspidul vestib.al dintilor superiori vin in ocluzie cu cuspizii vestibulari ai celor inferiori.
Aceasta se numeste hemiarcada dentara active.contactul intercuspidian neomogen,cind cuspizii
vestibulari ai dintilor inferiori vin in contact cu cuspizii palatinali ai celor superiori a primit
denumirea de hemiarcada dentara balansa.
Unghiul traiectoriei transversale,sau unghiul benet,in miscarea condilului in mijlociu are 15-17
grade.in zona incisivala acest unghi atinge 100-110 grade.
Diagrama posselt-manual rosu-postolaki,pag.44.

31.caracteristika a 4 faze a actului de masticatie dupa gysi.

1-prima faza corespunde deschiderii gurii si de propulsie a mandibulei.
2-faza corespunde miscarii de lateralitate
3-faza corespunde inkiderii cavitatii bukale,cind o hemiarcada este balansa,iar cealata active
intre cuspizii arcadei inf.de cele superioare.
4-faza de alunecare a cuspizilor si repozitionare in ocluzie centrika.

32.articulatoarele.structura.valorile medii ale triunghiului bonwill si indici de

structura a sistemului stomatognat incluse in articulator.
Articulatorele sint dispositive care imita miscarile mandibulei in toate planurile si atm.
Struktura: 2 rame articulate printr-un complex asemanator artikulatiei atm.in partea anterioara
are o tija metalica verticala ce tine distanta dintre cele 2 rame.
Triunghiul bonwil: unghiul sagital=40grade, iar cel transversal=120grade.
Triunghiul Bonwill
Unind punctul interincisiv mandibular cu centrii imaginari ai condililor se formeaz un triunghi
echilateral cu latura de 10-11 cm., numit triunghiul Bonwill.

33.ocluzoarele.structura.dezavantajele
Okluzoarele sint dispositive ce imit miscarile mandibulei doar in plan vertical (incideredeschidere). este alcatuit din 2 rame unite unite printr-un ax si mentinute distanta dintre rame
printr-un surub sau o tija metalica situate in sens vertical.
Dezavantajul ocluzorului consta in faptul ca nu reda starea functionala a maxilarelor ci doar
pozitia centrica
34) Definitie tehnica dentara si Biomateriale . Cerintele medico-biologice catre material.
Tehnica dentara - esta stiinta care studiaza procesele tehnologice de confectionare a protezelor
dentare si aparatelor ortopedice.
Biomateriale - un compartiment al stomatologiei si proteticii dentare care studiaza provenienta
materialelor, component, insusirile, procesele tehnologice de utilizare, elaborarea materialelor
noi.
Catre toate materialele utilizate sint urmatoarele cerinte medico-biologice : 1. Sa fie
nevatamatoare; 2. Sa nu actioneze toxic si chimic; 3.sa fie biocompatibile cu tesuturile cavitatii
bucale si sa nu produca alergii; 4. Sa aiba o reactive neutra cu saliva si produsele alimentare; 5.

Sa nu aiba gust si miros neplacut; 6. Usor sa se supuna curatirii igienice; 7. Insusiri

satisfacatoare: mecanice, fizice, chimice.
35)Aliajele nobile utilizate in protetica dentara: component aliajului aurului cu titlul 900 si 750
cu platina.
Aliajele metalelor nobile sunt divizate in 2 subgrupe: 1. Aur-argint: 2. Aur-platina.
Aliajele din aur au calitati tehnologice mult mai superioare decit ale aurului pur. In general aurul
se aliaza cu argintul, cuprul si platina, iar pentru lipituri se aliaza si cu cadmiul, alama si zincul.
Gradul de finite-titlul- se exprima in carate sau in miimi. Aurul pur are titll 1000 sau 24
carate. Un carat este egal cu 1000/24 sau cu 41.66 miimi. Prin urmare, 583 miimi sunt egale cu
14 carate; 750-cu 18; 833-cu20; 916-cu 22 carate.Asadar,puritatea aurului este exprimata prin
carate sau miimi care indica cantitatea de aur pe care-l contine aliajul.
Aliajul aurului cu titlul 900 contine: aur pur 90%, argint 4% si cupru 6%. Aliajul respective are o
culoare galbena placuta, e rezistent la coroziune,poseda o mare plasticitate, viscozitate, fluiditate
in stare topita, usor se supune stantarii, laminarii si altor procese tehnologice. Acest aliaj e folosit
la confectionarea coroanelor stantate fiind comercializate sub forma de discuri cu diametrul de
18, 20, 23 si 25 mm, cu o grosime de 0,28 0,30 mm. Pentru turnarea pieselor protetice acest
aliaj e comercializat in forma de cubulete de 5 g.
Aliajele din aur se caracterizeaza printr-o duritate mica si usor se supun abraziunii. Temperatura
de topire a aliajelor din aur e de circa 1000-1040gr. C
Aliajul din aur cu titlul 750. Acest aliaj contine aur pur 75%, argint- 3%, cupru- 9,7%, cadmiu12 % si diverse impuritati , nu mai mult de 0,3% si se foloseste pentru lipire si pentru turnarea in
interiorul coroanelor, pe suprafata ocluzala sau taietoare. Temperatura de topire-790-810grade C.
Platina. Este unicul metal care in protetica dentara se utilizeaza in stare pura la confectionarea
unor proteze dentare, insa datorita insusirilor fizice si tehnologice este folosit rar ( incrustatii,
coronae stantate, piese turnate). Din foi de platina cu grosimea de 0,025 mm se confectioneaza
cape , pe care se aplica portelanul, apoi se efectueaza arderea coroanelor din portelan in
cuptoarele special. Platina are o culoare asemanatoare cu a argintului si a otelului inoxidabil, dar
cu o nuanta mai alba , are greutatea specifica de 21,5, temperature de topire de 1770gr.C si cea
de fierbere de 3710gr.C.
36)Aliajele seminobile si inobile, caracteristica lor. Destinatia. Coroziunea.
Aliajele seminobile: Aliajele din argint si paladiu. Dupa calitatile fizico-mecanice aceste aliaje
corespund aliajelor din aur. In cavitatea bucala produc curenti electrici foarte mici(nu mai mult
de 1-5MA). Dintre aceste aliaje fac parte:
- PD-250 care contine argint 72,1 %, paladiu 24,5%, temperature de
topire fiind 1160gr.C. Este comercializat in forma de discuri cu
grosimea de 0,3mm si diametrul 18, 20, 23 si 25mm. Din el se
efectueaza coronae stantate.
- PD-190 care contine argint 78%, paladiu 18,5 %; temperature de topire
fiind 1100gr.C. Se produce in forma de discuri cu grosimea de 1 mm si
diametrul de 8 si 12 mm sau in forma de benzi cu grosimea de 0,5, 1 si
1,2 mm . Din acest aliaj se confectioneaza piese dentare turnate.
- PD-150 care contine argint 84,1%, paladiu 13,5%; temperature de
topire fiind 1100gr.C. E fabricat in forma de placate cu dimensiuni de
1x5x5mm. Se foloseste pentru confectionarea incrustatiilor.
- PD-140, care contine argint 53,9%, paladiu 13,5%,; temperature de
topire fiind 870gr.C. Se furnizeaza in forma de sirma cu diametrul de
1,2, 1,4 si 2 mm si se intrebuinteaza pentru turnarea interiorului
coroanelor pe suprafetele ocluzala si teietoare.
In afara de argint si paladiu aliajele mai contin si elemente de legatura ( zinc si cadmiu)

Aliajele inobile:
- Otelurile inoxidabile. Sunt aliaje multicomponente alcatuite din: Fe
-64-72%; Cr-14-25%; Ni-4-19%; Mn- 0,8-1,5%; Si-0,9-3%; C-0,02-0,2%;
Ti- 0,8-1,2%,.Temperatura de topire e de 1340-1400gr.C.Sunt
cunoscute sub denumirile de : Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex,
Witex, Resta etc. Se comercializeaza in forme de cape cu diametrul de
4-17 mm, in forma de blocuri cu o greutate de 30 si 60 g si sub forma
de sirma cu diametrul de 0,6-1,2 mm.
Trebuie de mentionat ca in toate aliajele din oteluri inoxidabile e necesara prezenta cromului
intr-o proportie nu mai mica de 12-13% care mareste rezistenta otelului la coroziune. Prezenta
nichelului confera plasticitate marita, iar a siliciului-fluiditate.
Aliajele tip crom-cobalt. Sunt inoxidabile , ele nu contin sau pot contine Fe pina la 1,5%. In
protetica dentara sunt utilizate peste 100 de aliaje de acest tip. Aliajele in dependent de
continutul de cobalt si nichel, pot fi divizate in aliaje crom-cobalt si crom- nichel.
Aliajele tip crom-cobalt contin 60% Co si 40% Cr, precum si diferiti component: Mo, Al, W,
Si,Ru,Ga etc. Aliajele tip crom-nichel contin 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si,
Be, Cu, Mn, Co, Ti, Ta, Ga, P, Sn.Cromul confera aliajului duritatea necesara si calitati
anticorozive, molibdenul- o structura microcristalina, nichelul mareste viscozitatea, siciliul si
manganul imbunatatesc fluiditatea. Aceste aliaje sunt utilizate in protetica dentara pentru
confectionarea protezelor scheletate, protezelor fixe dintr-o bucata ,atit metalice cit si mixte.
Coroziunea- reprezinta procesul de distrugere ca urmare a actiunii chimice sau electrochimice cu
mediul inconjurator, ca rezultat scad insusirile materialelor. Se cunosc 2 varietati de coroziune:
uniforma si intercristalina.
37)Clasificarea aliajelor metalelor inobile Craig pentru m/c.
Pentru m/c Craig clasifica aliajele in 3 grupe:
- Pe baza de nichel;
- Pe baza de cobalt;
- Pe baza de titan.
38)Procesul formarii microstructurii aliajului. Care aliaje sunt considerate cu calitati inalte dupa
structura si de ce. Varietati de gratar cristalin al aliajelor si importanta practica.
39)Cerinele ctre aliajele de lipire. Indicai componena aliajelor pentru lipirea pieselor realizate
din aliajele aurului i ale celor din alliajul crom-nichel
Cerintele catre aliajele de lipire: Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de topit sa fie
asemanatoare cu cele ale aliajelor care se lipesc; sa aiba temperature de topire mai mica cu 50100gr.C decit cea a liajelor care se supun lipirii; sa posede calitati anticorozive in conditiile
cavitatii bucale; sa aiba un interval de topire scurt; sa posede o fluiditate buna; sa formeze lipituri
dure( fara porozitati) si dupa culoare sa coincide cu culoarea aliajului supus solidarizarii.
40. Acrilatele. Componenta acrilatelor utilizate in protetica dentara. Clasificarea dupa
procesul de polimerizare. Caracteristica monomerului.
Acrilatele- sunt substane sintetice macromoleculare obinute n urma reaciei chimice de
polimerizare sau condesare. Ele au o vasta utilizare in confectionarea protezelor dentare fixe si
mobile.

Acrilatele trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte medico-tehnice:

Sa aiba o duritate satisfacatoare pentru asigurarea integritatii protezei

Sa posede elasticitate corespunzatoare rezilientei fibromucoasei sau a dintelui natural, dar

totodata sa nu permita deformarea protezei

Sa posede rezistenta inalta la indoiri shi lovituri

Sa fie rezistente la uzura

Sa aiba culori necesare pentru reproducerea culorilor dintilor naturali sau a mucoasei cav
bucale

Culorile sa fie stabile la actiunea factorilor intra- si extrabucali

Sa nu aiba actiuni nocive asupra tesuturilor cav bucale

Sa nu posede calitati de absorbire a produselor alimentare shi a microflorei cav bucale

Sa fie omogene si usor sa se supuna prelucrarilor mecanice necesare

Sa posede luciu corespunzator.

Componena acestora este: Monomerul si polimerul care deriv din eterul acidului metacrilic.
Acidul metacrilic mpreun cu alcoolul metilic formeaz metilmetacrilatul, reprezentat de o
singur molecul si este lichid numit n practic monomer, care este fasonat si comercializat n
flacoane de sticl ntunecat nchise ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se obine
polimetilmetacrilatul sau polimerul. Polimerizarea se efectueaza in reactoare speciale din otel
inoxidabil. Ca rezultat al polimerizarii se formeaza legaturi moleculare si polimerice inalte si se
deosebesc de ale monomerului numai prin marimea moleculelor. Spre deosebire de monomer
polimerul este in forma praf ci nu lichida.
Dup procesul de polimerizare acrilatele se impart n:
1. termopolimerizabile ( reactia necesita un anumit regim termic)
2. autopolimerizabile ( nu necesita, deoarece contin catalizatori specifici)
Caracteristica monomerului:
Un amestec de eteruri ai acizilor rindului acrilic, un lichid incolor, cu miros eptor usor se
evapor este inflamabil, toxic i se furnizeaz n flacoane de sticl ntunecat care nu sunt pline,
pentru a preveni iniierea reaciei de polimerizare, care poate fi iniiat de razele luminii. Iar O2
este un inhibitor al reaciei de polimerizare.

Polimerul- produs al reaciei de polimerizare si prezint o substan sticloas, care ulterior se

frmieaz i se macin pn la finalitate de 0.0001 microni.
41. Varietati ale acrilatelor termopolimerizabile. Regimul de polimerizare. Destinatie.
Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic pentru ca
reactia chimica de polimerizare ce contribuie la solidificarea lor sa aiba loc. Acest regim termic
poate sa fie reprezentat de surse de caldura uscata, umeda, ( bai cu apa, vapori) sau de raze
ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare varietate de acrilat, ceea ce este indicat in
prospectul anexat la acrilatul respectiv.
Varietile acrilatelor termopolimerizabile :
1. Sinma-74, Romodent, Superacril-Spofa. Acestea sunt comercializate sub form de
polimer (praf) cu 7-10 culori de baz i monomer (lichid)ambalat n flacoane.
Polimerizarea acestor acrilate se realizeaz n bi cu ap la temperatura fierberii. Acestea
sunt utilizate la confecionarea protezelor fixe ct i la confecionarea protezelor
provizorii.
2. Vita K+B 93 alctuit din mai multe componente i comercializat n cutii speciale, n care
sunt ambalate toate componenetele i instrumentele necesare destinate pentru realizarea
procesului de preparare i aplicare a acrilatului. Regimul de polimerizare poate fi realizat
n chiuvet la temperatura apei de 93 grade C la 6 atm. presiune, n mediu de glicerin la
115 grade C sau n vapori de ap la 120 grade C. Acestea sunt utilizate la protezele
dentare fixe.
3. Vertexrapid, este acrilatul utilizat la confecionarea protezelor mobilizabile
4. Superpont, utilizat la confecionarea protezelor fixe.
5. SR- Isosit_N are un regim special realizat in aparatul de polimerizare Ivomat IP3
42. Varietati ale acrilatelor autopolimerizabile. Componenta si destinatia lor. Ce prezinta
peroxoidul de benzoil.
Acrilatele autopolimerizabile- se deosebesc de cele termopolimerizabile, prin faptul c n
polimer este introdus catalizatorul chimic peroxoidul de benzoil , care iniiaz reacia de
polimerizare. Prin urmare e necesar un regim de polimerizare special.
Destinaia

la confecionarea lucrrilor protetice provizorii

la reparaii

la imobilizarea dinilor mobili prin inare

la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit introducerea

directa a acrilatului in amprenta, prin scurgere, fapt ce permite evitarea formarii porilor si
patrunderea amestecului in toate detaliile amprentei)

Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic n cazul acrilatelor autopolimerizabile, care particip la iniiera reaciei
de polimerizare.
Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile :
1. Noracril, Carbodent, Duracril,utilizate n special pentru confecionarea protezelor fixe,
ct i la confecionare protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93K,de 8 culori, utilizat la realizarea protezelor temporale i de protecie,
precum i la reparaia protezelor fixe direct n cavitatea bucal.
43. Varietati ale acrilatelor elastice. Componenta si destinatia lor.
Dup polimerizare aceste materiale devin elastice i sunt folosite la confecionarea protezelor
dentare cu straturi duble (suprafaa anterioar din acrilat obinuit, iar cea mucozal din material
elastic), n scopul unei repartizri judicioase a presiunilor masticatoare pe suprafaa cmpului
protetic. Suprafaa mucozal elastic are rol de amortizare a ocurilor masticatoare. Din aceast
grup amintim: Eladent-100, Ortosil, Ortosil M ( Rusia), Hidrocryl, Simpa (Germania), Silane,
Verone, Elxilase ( SUA)etc. Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice sunt termo si
autopolimerizabile.
Unele materiale ca: Elastoplast, Boxil (Rusia), SR-Ivocap ElastomerGermania) sunt utilizate
pentru confecionarea protezelor maxilofaciale, ct i a inelor protectoare pentru boxeri,
hocheiiti.
44.Ceramica. Componentele. Clasificarea dupa destinatie.
Ceramica- este un produs de origine mineral.
Componentele de baz ale porelanului:

1. Caolinul este cuvnt provenit din chinez de la localitatea Kaouling, de unde a fost extras
pentru prima dat. Este un lut de culoare alb sau deschis colorat, reprezentat de
hidrosilicatul de aluminiu. Temperatura de topire este de 1700-1800 grade C. La
amestecul cu ap caolinul formeaz o paste care-I confer porelanului plasticitate.
Cristalele de caolin micoreaz transparena porelanului, din care motiv este adugat n
proporii foarte mici 1-3 procente.
2. Feldspatul este substana de baz din componena porelanului, reprezentnd 60-80
procente din toat masa i asigur transparena materialului. Din punct de vedere chimic
este un silicat de divers origine: silicatul de poatesiu, silicatul de sodium, silicatul de
calciu i prezint o roc de origine vulcanic. Are temperature de topire de 1180-1200
grade C.
3. Cuarul este un bioxid de siliciu cu temperature de topire de 1710 grade C. n masele
ceramice este introdus ntr-o proporie de 15-30 procente. Cuarul n timpul arderii
mrete vscozitatea felspatului topit, pstrnd forma modelat i conferind rezistena
necesar masei ceramice.
Este necesar de mentionat ca masele ceramice folosite in prezent in protetica dentara sunt
clasate in trei tipuri :
1.Opacul (kern) , masa de baza aplicata ca prim strat in constructiile dento-ceramice. Acest strat
constituie un support rigid pentru celelalte straturi de ceramica, mascheaza stratul de cement al
tesuturilor dentare, precum shi componentele metalice ale constructiilor metaloceramice,
serveste si ca material de adezie , reda unele nuante coloristice in special in treimea cervicala a
dintelui.
2.Dentina, care reprezinta stratul cel mai voluminos al constructiilor dento-ceramice,
determinind totodata culoarea lor si posedind o transparenta foarte mica. Pentru redarea unor
culori mai pronuntate in zona coletului sunt elaborate si mase de dentina pentru colet ce au o
culoare galben-inchis sau cafeniu-inchis.
3.Smaltul, care poseda o transluciditate mai marita caracteristica dintilor naturali si care este
aplicat mai mult in treimea incizala si pe suprafata ocluzala, continuind in descrestere pina la
limita superioara a treimii cervicale. Pentru o transparenta mai buna a incisivilor sunt aplicate
straturi si in regiunea incizala a suprafetelor orale.
In functie de temperatura de ardere masele din portelan sunt clasificate in :

Mase cu un punct de topire inalt (1300-1370 grade celsius) , mase cu punct de topire mediu
(1090-1260), mase cu un punct de topire scazut ( 870-1065) in practica prioritate se ofera celor
cu un punct scazut de topire, care se ard in cuptoare speciale cu vid.
Dup destinaia ceramica se clasific n:
1. pentru confecionarea lucrrilor din porelan pur, adic pentru confecionarea coroanelor
fizionomice Jacket, a punilor dentare n edentaii unice n zona frontal, a incrustaiilor.
2. pentru placajul scheletelor la diverse lucrri, adic pentru acoperirea componentelor
metalice n scopul realizrii protezelor dentare fizionomice sau parial fizionomice.
Cele mai des utilizate mase ceramice sunt: Camma, White, Prisma, Dentsply, Ceramico,
Microbond, Duceram.
56. Definitie coroana de invelis. Clasificarea dupa destinatie, material, tehnica
confectionarii. Rubleova Irina
Coroana de invelis este o microproteza care acopera partial sau total coroana
naturala a dintelui, refacind morfologia si functia dereglata a dintelui.
Clasificarea.
1. Dupa destinatie: a)coroane de restituire
b) coroane ca element de agregare a diferitor lucrari protetice(punte)
c) coroana cu functie mixta
d) coroana provizorie
2. Dupa material:
a) metalice: - aliajele aurului, argint-paladiu, crom-nichel, crom-cobalt etc
b) acrilice
c) din composite
d) din portelan
e) mixte: metalo-acrilice, metalo-ceramice
3. Dupa tehnica confectionarii
a) Coroana confectionata prin stantare
b) Prin turnare
c) Din doua bucati
d) Prin polimerizare: acrilice, din composite
e) Realizate pirn ardere: ceramic
57. Enumerati cerintele catre coroanele de invelis. Argumentati necesitatea
prepararii dintilor stilpi.
Cerinte:
1. Sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui; sa armonizeze cu
dintii invecinati si cu cel omolog; sa fie de volum corespunzator
2. Sa nu fie supraocluzie majorind DVO pentru a nu provoca traumatizarea
parodontului si totodata sa nu fie in subocluzie pastrind contact dintii antagonisti
3. Relieful suprafetei ocluzale sa corespunda cu cel al dintilor antagonisti
restabilind relatia cuspid-fosa
4. Permiterea alunecarii libere a mandibulei in diferite directii

5. Sa cupinda strins coletul dintelui sau portiunea coronara unde se termina

marginea ei
6. Sa restabileasca aspectul fizionomic.
Necesitatea prepararii dintilor stilpi:
1. Pentru ajustarea coroanei in caz contrar se mareste ocluzia
58. Enumerati etapele clinic tehnice la confectionarea coroanelor metalice
prin metoda stantarii mixte.
Clinic: examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintilor stilpi,
amprentarea
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator, modelarea
machete coroanei, realizarea matricei din ghips, realizarea matricei din metal
usor fuzibil, confectionarea matricei din metal usor fuzibil, stantarea preventive
si definitive in aparatul brom-strom, prelucrarea si proba coroanei pe matricea
din ghips
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: prelucrarea chimica, finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: proba definitive si cementarea coroanei in cavitatea bucala.
59. Caracteristica metodelor de stantare a coroanelor metalice.
1. Metoda interna a) modelarea cu ghips a machetei coroanei
b) redarea dimensiunii si formei anatomice
c) confectionarea matricei din aliaj usor fuzibil in aparatul de
stantat coronar.
- se realizeaza matricea din aliaj usor fuzibil dupa matricea din ghips preventive
izolata cu ulei de vazelina sau praf de talc
2. Metoda externa se utilizeaza pusca Parker, in interiorul primului cilindru se
introduce pina la jumatatea cauciuc moale nevulcanizat sau alt material plastic, in care
se scufunda matricea metalica cu coroana preventive stantata. Aceasta coroana
prelucrata termic este aplicata pe a doua matrice din aliaj usor fuzibil, fiind in prealabil
infasurata intr-o pinza de tifon pentru a evita patrunderea materialului plastic intre
coroana si matrice, apoi este introdusa cu suprafata ocluzala in materialul plastic din
interiorul cilindrului pina acesta acopera in intregime si extremitatea radiculara a
patricei, apoi se asambleaza cilindrul plin pe care se aplica o forta impunind culisarea
lui in interiorul cavitatii primului cilindru. La miscarile de culisare extremitatea din
exteriorul cilindrului exercita presiuni asupra cauciucului, impunindu-l pe ultimul sa
actioneze asupra peretilor externi ai coroanei preventive stantate obligindui sa capete
forma patricei metalice.
3. Metoda mixta(pag.211) prevede utilizarea aliajului usor fuzibil atit pentru patrice
cit si pentru matrice iar stantarea se realizeaza in aparat de stantat care se foloseste la
metoda interna.
60. Etapele clinic-tehnice la confectionarea coroanelor metalice intreg turnate.
Clinic: examenul pacientului, stabilirea diagnosticului, prepararea dintilor stilpi,
amprentarea, protectia dintilor preparati cu pulpa vie
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea in simulator, modelarea
machetie coroanei, realizarea tiparului si turnarea aliajului utilizat,
dezambalarea, prelucrarea componentei metalice, proba pe model
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: finisarea si lustruirea coroanei
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala

61. Componentele coroanelor mixte si materialele utilizate la confectionarea

lor.varietati de coroane mixte cu componenta metalica stantata si fetuite
cu acrilat.
Coroanele mixte sunt confectionate din: platina, titan, diferite aliaje.
Coroana mixta cu componenta metalica stantata este fizionomica si
semifizionomica, respectiv la cele fizionomice se plaseaza acrilatul in regiunea
vizibila a dintelui.
Coroane fenestrate:
-coroane belkin
- kurilenco
- Ahmeda
- Bubina
Coroane nefenestrate: se realizeaza elemente retentive pentru aderenta acrilatului.
- Coroane Sverdlov-Borodiuk
-

Elaborate la USM din Moscova

In dependent de tehnica de confectionare, coroanele mixte pot fi divizate in: coroane de

invelis cu componenta metalica stantata cu material fizionomic ( acrilat); cu component
metalica turnata, acoperite cu acrilat; cu component metalica turnata, acoperita cu
ceramika.
Componente: - metalacril ; metaloceramica ; composite.
62. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor mixte
metaloacrilice cu componenta metalica intreg turnata. Varietatile
elementelor de retentive.
-

Clinic :
Preparam dintii ca sub coroana intreg turnata cu crearea pragului in zona
coletului si preparam suplimentar in dependenta de varietatile coroanelor sau
numai suprafata vestibulara sau toate suprafetele la o profunzime de 0.8 1 mm
creind spatiu pentru placaj. Amprentarea dubla si protectia dintilor.
Laborator:
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili din superghips, apoi ghipsarea in
simulator si modelarea machetei din ceara a componentei metalice.
In timpul modelarii pe suprafata pregatita pentru acrilat cream elemente de
retentive, niste sfere, forma de ciuperca sau anse etc.
Turnarea
Clinic:
Proba componentei metalice si determinarea culorii ACRILATULUI.
Laborator :
Modelarea formei anatomice a dintelui din ceara.
Crearea tiparului si schimbul cerii in acrilat.
Clinic:
Proba coroanei
Fixarea coroanei in cavitatea bucala.
Elemente de retentii:

Anse dispuse radiar

Sfere
Ciupercute
Solzi de peste

63.etape clinico-tehnice la confectionarea coroanelor din acrilat si ceramic.

Pentru coroane din acrilat:
Clinic;
- Preparea dintelui stilp fara prag, daca facem prag atunci doar la nivel cu festonul
gingival.
- Amprentarea dubla
Laborator :
- Realizarea modelului fara sau cu dinti mobilizabili din superghips
- Ghipsarea in articulator
- Modelarea machetei din ceara a coroanei , incolor.
- Sectionarea blocului din model impreuna cu coroana
- Ghipsarea in chiuveta orizontal sau vertical
- Schimbul cerii in acrilat
Clinic:
- Proba coroanei in cavitatea bucala.
Laborator;
- Slefuirea si lustruirea coroanei
Clinik :
- Proba definitive si fixarea in cavitatea bucala.
Pentru coroane din ceramic:
-

Clinic:
Examenul pacientului
Stabilim diagnoza
Preparam dintii stilp
Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-1.5 la dinti
mai mari in volum. Pragul creat parallel cu festonul gingival sau subgingival, la
decizia medicului.
Laborator:
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili
Confectionam capacelul din platina
Depunem si ardem stratul de ceramica
Clinic;
Proba coroanei
Laborator:
Corectarea si glazurarea coroanei
Clinic:
Proba definitive si fixarea coroanei in cavitatea bucala.

64. Argumentati particularitatile realizarii modelului si necesitatea

capacelului din platina pentru cor din ceramic.
Modelul din ghips poate fi realizat dupa toate tipurile de amprente cunoscute,
insa calitatea confectionari lui depinde de materialul utilizat la obtinerea
amprentei.
Realizarea modelului.
Modelul reprezint copia pozitiv a campului protetic redat cu cea mai mare exactitate.
Este realizat prin turnarea pastei de ghips in amprent sau prin electroplacare.
Tehnici pentru obinerea modelelor
1. Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.
2. Modelul cu bont mobilizabil dup amprenta cu mas termoplastic in inel de cupru.
3. Modelul cu bont fix.
1) Modelul cu bont mobilizabil dup amprent cu siliconi.
La aceast tehnic sunt utilizate tije metalice care sunt produse industrial i
comercializate in
acest scop.
Tijele sunt de dou feluri, simple i compuse.
2) Modelul cu bont mobilizabil, dup amprenta cu mas termoplastic in inel de
cupru. Prezint dou variante:
a) prima variant: o bucl de cear calibrat de 10 mm inlime se infoar in jurul
marginii cervicale a inelului de cupru, de care se lipete. Se obine un conformator
cilindric in prelungirea marginilor acestuia.
b) a doua variant: banda de cear pentru conformator este mai lat, fiind de 20mm.
In amprenta cu acest conformator se depune, dup tehnicile cunoscute, pasta de ghips
dur, se obine un bont coronar cu o prelungire radicular cilindric de 20 mm lungime.
Aceast prelungire radicular este prelucrat, prin tiere i lefuire, s se obin forma
neretentiv (cilindro-conic).
Corespunztor feei vestibulare se creeaz o faet plan, fiind elementul de ghidaj al
bontului mobilizabil in soclul modelului.
Inelul de cupru cu bontul turnat este aezat in supraamprenta de ghips, care se
reconstituie i se solidarizeaz, prin lipire cu cear, pe faa exterioar
3) Modelul cu bont fix.
Acest model este posibil s fie utilizat dup toate tipurile de amprent. Pasta de ghips
dur este depus progresiv in zona cea mai inalt a amprentei. Prin vibrare curge i
alunec pe suprafeele amprentei, ptrunde in toate detaliile inregistrate. In final, este
realizat soclul cu prelungirea distal pe care se creeaz depresiuni in formele
cunoscute. Prelungirea modelului se izoleaz, dup care se toarn, in impresiunile
antagonitilor, modelul dinilor antagoniti i, totodat, peste prelungirea distal.
Dup indeprtarea amprentei se obin cele dou pri ale modelului, care se pot aeza
in ocluzie cu intercuspidare maxim datorit cheii de ocluzie. La acest model bontul
dentar nu se poate detaa din soclu.
Capacelul:
Modelarea coroanei din ceramic si arderea lor se face pe un support metallic
realizat din platina pura, deoarece platina suporta temperature la care arde
ceramic, avind coeficientul de dilatare termica identic cu al ceramicii. Acest
support e confectionat dupa forma bontului preparat si prezinta matricea.
Sunt utilizate:

1. Folii de platina di dimensiunea de 0.025 0.030 mm, din care se

sectioneaza o banda trapezoidala , dreptunghiulara , patrata, in triunghi, sau
sector de circumferinta cu dimensiuni de 3-5 mm mai mari decit diametrul si
inaltimea bontului preparat. Continuare detailata Birsa pag.223
2.Tehnica de obtinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic:
Trus compus din: discuri de material plastic de 0,15-0,20 mm grosime, o pens
special si o chiuvet dintr-un material siliconic.
Tehnica de realizarea capei:
discul prins n pens este tinut deasupra unei flcri pentru plastifiere;
In aceast stare se asaz deasupra chiuvetei si se imprim bontul modelului.
Discul, din material plastic presat, are contact intim cu fetele modelului.
Plasticul ce depseste zona coletului este tiat cu foarfec.
Adaptarea cervical si forma final a machetei se realizeaz cu cear topit, care se
picur pe fata ocluzal si pe fetele laterale.
Prin radiere, se d morfologia n raport cu dintele n cauz, cu dintii vecini si
antagonisti.
65. Tipurile de coroane mixte metaloceramice. Etapele clinico-tehnice de
confectionare.
-

Coroane mixte metaloceramice:

Partial fizionomice
Total fizionomice
Metaloceramica e constituit dintr-o carcas metalic, pe care se aplic un
strat foarte subire de ceramic. Combinarea acestor dou materiale a permis
crearea unor construcii ideale: care dup aspectul lor exterior - practic sunt
identice cu cel al unui dinte sntos, iar dup rezisten chiar l depaesc.

Etapele:
Clinic:
Examenul pacientului
Stabilirea diagnosticului
Prepararea dintilor stilpi cu prag in zona coletului cu crearea spatiului pentru
ceramica
Amprentarea
Protectia dintilor
Laborator;
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili
Fixarea in simulator si modelarea componentei metalice din ceara
Nu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5 mm
Turnarea
Clinic:
Proba componentei metalice
Determinarea culorii
Laborator:
Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasive

Prelucrarea termica la temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse pelicula de

oxizi metalici necesar la consolidarea ceramicii
Sablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos Al2O3 cu
particule de 250 Mm ,bombardam suprafata capacelului
Consolidarea chimica
Degrasarea cu acid acetic
Depunerea stratului de ceramic si arderea
Clinic
Proba coroanei in cav buc
Laborator
Glazurarea
Clinic
Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cavitatea bucala.
66. coroanele de substitutie . Componente. Clasificari.
Coroana de substitutie reprezinta proteze unitare care substituie coroana unui
dinte natural, agregindu-se prin cimentare la radacina tratata endodontic
Componente:
1. Pivot metallic dispozitivul radicular, care agrega prin cementare in canalul
radicular preparat cu scopul stabilizarii a 2 componente.
2. Dispozitivul coronar ce inlocuieste morfofunctional coroana lezata a dintelui
natural.

Clasificare:
a. Dupa aspectul fizionomic:
Total fizionomica
Partial fizionomica
Nefizionomica
b. Dupa caracteristicile constructive a dispozitivelor radiculare:
Simple
Compuse
c. Dupa scopul urmarit:
Pentru restaurarea morfologiei coroanei
Utilizata ca element de agregare in proteze dentare.

67. Etapele clinico tehnice la confectionarea coroanei de substitutie

compusa.
Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat;
Amprentare.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator;
Modelarea machetei dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in aliajul
soliciatat;
Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.
Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea bucala;
Determinarea culorii materialului;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar;
Prelucrarea si lustruirea.
Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.

68.Definitia Edentatia partiala. Clasificarea Kennedy.

Edentatia partiala - este o stare patologica a aparatului dento-maxilar ce apare in urma pierderii
de la 1 pina la 15 unitati dento-parodontale de pe o arcada dentara.
Clasificarea Kennedy
Dupa topografia breselor si caracterul de dlimitare a lor de dinti restanti, sint 4 clase, iar primele
3 sunt grupate in 4 subdiviziuni:
cl.1 edentatie biterminala (arcadele dentare edentate partial cu prezenta obligatorie a breselor
bilateral terminale, marginite de dinti numai mezial)
cl.2 edentatie uniterminala (prezenta obligatorie numai a unei brese terminale, adica marginita
cu dinti numai mezial)
cl.3 edentatie intercalata (prezenta bresei laterale intercalate, adica marginita si mezial si distal
de dinti)
cl.4 edentatie frontala (localicarea breselor numai in zona frontal).
Primele 3 clase Kennedy le imparte in cite 4 subdiviziuni, fiecare in depedenta de numarul
breselor in zona dintilor restanti. Daca in aceasta zona este prezenta o bresa, edentatia este
clasata in prima subdiviziune, daca sint doua brese subdiviziunea a II-a etc.

69. caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatia partial.

Cimpul protetic, dupa structura, mofologie si functiile elementelor cimpului protetic se impart in:
- suportul dento-parodontal alcatuit de dinti si parodontul lor
-

suportul muco osos reprezentat de fibromucoasa si oasele maxilare

Notiunea de cimp protetic cuprinde totalitatea elementelor sistemului stomatognat care vine in
contact cu proteza partiala: dinti restanti, apofize alveolare edentate, bolta palatine, mucoasa
cavitati bucale.
Are mare importanta numarul dintilor restanti si pozitia lor, deoarece dintii situati impreuna au
rezistenta mai mare decit cei izolati. Valoarea parodontului dintilor restanti depinde de gradul de
rezistenta pe care il au dintii in alveola si fortele care actioneaza asupra lui, in dependent de grad
de implantare a dintilor in alveola, morfologia radacinilor, raportul corono radicular.
Mofologia coronara a dintilor restanti: suprafata vestibulara si orala a coroanei dintelui pe care se
palica elementele de stabilizare si mentinere a protezei, sint convexe in paln orizontal si vertical.
Zona supraecuatoriala zona neretentiva, zona subecuatoriala retentiva. Fibromucoasa
cimpului protetic este mucoasa imobila pasiv, si activ mobila. Grosimea si elasticittatea
cimpului protetic determina gradul de rezilienta si comportare fata de sprijinul protezelor.
La maxila zonele protetice pozitive si negative :
Zone pozitive:
- dintii restanti, creste alveolare, tuberozitatile maxilei, bolta palatina
Zonele negative:

parodontul marginal, rugele palatine, papila incisivala, torusul palatin,

lig.Pterigomandibular , bridele laterale.

La Mandibula:
Zone pozitive:
- dintii restanti, creste alveolare, tuberculi piriformi, parodontiul marginal

Zone negative:
- frenul limbii, buzei inferioare, bridele, lig. Pterigomandibular , creasta
milohioidiana, torusul mandibular.

70. Definitia de punte dentara. Componentele. Varietatile corpului de punte

in raport cu creasta alveolara.
Puntile dentare sint costructii rigide nedeformabile, rezistente la rupere, tocire, care restabilesc
functia masticatorie pina la 95 100%.
Componentele:
a. Dispositive de agregare
b. Corpul de punte
Varietatile corpului de punte in raport cu creasta alveolara:
a. In sa
b. In semisa
c. Tangent liniar
d. Punctiform
e. Suspendat

71. Indicatii la tratamentul edentatiei partiale cu punti dentare:

-

Edentatii partiale cu brese intercalate, reduse, intise, multiple,

Restabilirea integritatii arcadelor dentare

Edentatii multiple, terminale, foarte rar pentru edentatii terminale.

Pentru inlocuirea >= 4 dinti intro bresa.

72. Varietatile elementelor de sprijin utilizate in puntile dentare. Clasificarea

puntilor dentare dupa Kopeikin, Birsa.
In dependenta de aranjarea si nr dintilor stilpi, V.Kopeikin deosebeste 5 varietati de punti:
1. punti dentare cu e elemente de agregare situate pe cei 2 dinti limitrofi
ai bresei edentate
2. cu un element suplimentar de srijin la mijlok
3. cu elemente de agregare dulbe situate la o extremitate a bresei,
mezial sau distal
4. cu elemente de agregare duble situate la ambele extremitati ale bresei
dentare
5. cu 2 elemente de agregare situate pe cei 2 dinti limitrofi ai bresei si cu
o extensie unilateral

Sistemele de agregare pot fi:

1. sistemul de crosete
2. sistemul incrustarii in incrustatie
3. sistemul de coroane pivotate
4. sistemul telescopic
5. sistemul de culise

73. Clasificarea puntilor dentare

Dup Korber, 1975 (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga), punile dentare sunt clasificate dup
urmtoarele criterii:
Dup relaia cu dinii-stlpi: a) puntea intercalat, la care- elementele de agregare sunt situate
pe dinii-stlpi limitrofi breei; b) puntea cu extensie elementele de agregare sunt situate de o
singur parte a spaiului breei, iar corpul punii se afl n consol n acest spaiu; c) puntea
continu, care se ntinde peste mai multe bree situatr- in ambele hemiarcade, aa-numita punte
total.
- Dup localizare, n raport cu zona din arcad:
a) puntea frontala
b) puntea
c) puntea maxilar sau
- Dup relaia cu dinii-stlpi i zonele topografice: a) punte intercalat unilateral; b) puni
intercalate bilateral; c) punte intercalat frontal; d) punte intercalat latero-frontal; e) punte
continu latero-fronto-lateral; f) puni intercalate latero-fronto- laterale; g) punte mobilizabil
latero-fronto-lateral combinat cu o a liber extins spre distal; h) punte continu total, cu
includerea tuturor dinilor-stlpi.
- Dup modelul de fixare: a) puni cementate; b) puni mobilizabile; c) puni demontabile.
- Dup aspectul fizionomie: a) puni total fizionomice; b) puni parial fizionomice; c) puni
nefizionomice.
- Dup elementele de agregare utilizate: a) cu coroane de nveli total metalice; b) cu coroane de
nveli mixte; c) cu coroane pariale 3/4, 4/5 (onlay-uri); d) cu coroane Jacket; e) cu unele
incrustaii intratisulare de tip inlay sau pinlay; f) cu coroane telescopice; g) cu coroane de
substituie.
- Dup raportul corpului de punte cu creasta edentat: a) puni cu atingerea crestei; b) puni
suspendate.
- Dup modalitatea construciei scheletului: a) punte masiv; b) punte scheletat i armat.

74. Pregatirea componentelor puntii dentare pentru lipire in cele 2 variante

ale acestei operatiuni. Tehnica lipirii.
Solidarizarea componentelor puntii se realizeaza prin 2 tehnici: sudarea, fara utilizarea aliajelor
de lipit; lipirea cu utilizarea aliajelor de lipit.
Suprafetele elementelor de agregare sint prelucrate pentru dezoxidarea lor prin fierberea lor in
solutii chimice sau prin prelucrarea lor mecanica cu ajutorul intrumentelor abrasive, insa
prelucrarea se face foarte atent pentru a nu se subtia peretele coroanei.
Pentru lipire se utilizeaza sursa de caldura, aliajul de lipit, materiale decapante. Cu sursa de
caldura incalzim corpul de punte apoi elementele de agregare pina la aparitia culorii rosietice la
linia de contact intre corp si microproteza. Acolo se aplica decapantul. La o extremitate se

incalzeste sirma de otel pina la rosu, dirijind cu flacara scurgerea decapantului intre spatii. La
nivelul lipiturii puntea dentara se prelucreaza cu instrumente abrasive.

75. Prelucrarea chimica a puntii dentare dupa lipire. Componenta albitorului

pentru puntile dentare din aliaje nobile si inobile.
Dupa ce are loc procesul de lipire, puntile dj lipite se pun intrun vas special la care se adauga
un lichid chimic care poate fi acid Azotic (aur), clorhidric (otel). Acidul azotic fierbem 10-15
sec, clorhiric 20-30sec in depententa de concentratie. Albirea se executa totdeauna la o
ventilare buna cu o maxima protective deoarece folosim acizi concentrate si e nevoie de purtat
masca si haine speciale. Materialele decapante mai sint numite fluxuri si sint utilizate la
constructiile protetice realizare prin metoda de lipire, avind rolul de a dizolva oxizi care se
formeaza pe suprafata supusa lipirii in timpul prelucrarii termice si a favoriza scurgerea aliajului
de lipit. Componentul de baza e boraxul (Na2B4O7+OHO-borat de sodiu) care pina la 400 grade
Celsius se umfla, se pierde apa ce o contine, iar la 741 grade Celsius se topeshte transforminduse
intro masa fluida, sticloasa, care acopera suprafetele de lipit , protejinduse de oxidare.
Materialele decapante pot avea urmatoarea component: 55% borat de sodium, 35% acid boric si
10% oxid de siliciu.

76. Etapele clinic tehnice de confectionare a puntii dentare intreg turnate

nefizionomice. Particularitatile realizarii modelului.
Clinic: prepararea dintilor stilpi,
Amprentarea;
Determinarea ocluziei;
Protectia dintilor vitali.
Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea machetei puntii din ceara;
Turnarea aliajului solicitat;
Prelucrarea si adaptarea pentru model;
Clinic: proba puntii in cavitatea bucala
Laborator: finisarea, lustruirea
Clinic: proba definitive si cimentarea puntii dentare
Pentru realizarea puntii dentare turnate este nevoie de a confectiona modelul cu bonturi
mobilizabile ce prevede:
1. obtinerea amprentei cu strat dublu (in 2 timpi) este o amprenta de
precizie inalta
2. analizarea amprentei, fixarea pivotilor in amprenta (trebuie sa fie
perpendicular planului de ocuzie si parallele intre ele)
3. e toarna prima parte a modelului din gips dur, si se realizeaza retentiile
(in locuri care nu vor fi detasabile de pe model)
4. realizarea bazei modelului se efectueaza dupa prize gipsului din
prima parte, si dupa izolarea primei parti. Bara modelului se realizeaza
de obicei din ghips simplu, medical
5. dupa prize gipsului se deschide amprenta pe partea dentara a soclului
cu cutitul de gips. Se dezgolesc pinii aproximativ cu 1-3 mm dupa ce se
socleaza. Dupa - se spala si se usuca.

77. Etapele clinic tehnice la confectionarea punti dentare.

Clinic: prepararea dintilor stilpi, creind un paralelism maxim intre bonturi.
Amprentarea si stabilirea culorii pentru viitoarea punte.

Laborator: confectionarea modelelor din gips dur cu bonturi mobilizabile ale dintilor preparati;
Montarea simulator si modelarea viitorului carcass metallic din ceara;
Turnarea carcasului metallic si prelucrarea lui.
Clinic: proba carcasului in cavitatea bucala
Laborator: aplicarea materialului fizionomic (ceramic, acrilat)
Clinic: proba in cavitatea bucala + efectuarea corectiilor.
Laborator: glazurarea (ceramica); lustruirea (acrilat)
Clinic: proba definitive in cavitatea bucala si fixarea puntii.
78. Tehnica Inzoma de modelare a machetei componentei metalice a puntilor dentare
metaloacrilice.
Suprafata machetei pe care se va aplica ceramica trebuie sa fie neteda, cu grosimea de
aproximativ 0,4-0.5 mm, insa in prezent inafara de forma neteda a componentei metalice sunt
propuse si forme retentive. De exemplu, firma IVOCLAR (Germania) propune ca forma
componentei metalice cervicalesa fie modelata cu suprafete concave, iar marginile incizale si
ocluzale in forma de guleras, constatind ca in aceste cazuri ceramica arsa pe componenta
metalica va atinge valori maxime ale rezistentei mecanice. (fig 151, pg 239, postolachi,birsa)
79.Etapele clinico-tehnice la confectionarea puntei dentare acrilice si din ceramica.
Puntea dentara acrilica metoda clasica
Clinic: prepararea dintilor stilpi;amprentarea cimpului protetic.
Laborator: realizarea modelului din gips dur;modelarea machetei viitoarei punti din ceara;
ambalarea machetei coroanei in chiuveta pentru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si
introducerea lui prin presare in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din
chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea coroanei.
Clinic: proba coroanei si fixarea ei prin cimentare
Puntea dentara ceramica metoda clasica
Clinic: prepararea dintelui; amprentarea culorii ceramicii; protectia dintelui cu pulpa vie.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricii din
platina pe care se depune stratul opac si se arde; matricea se depune pe bonturile dintilor stilpi
intre care se adapteaza o bara din portelan prefabricate care se lipeste cu ceara incolora pentru a
o solidariza; ansamblul bara-matrice se detaseaza si I se confectioneaza un support
termorezistent; dupa priza definitive a masei de ambalat se prelucreaza termic la 1000 C; dupa
racire se depun celelalte straturi: dentina, colet, smalt; prelucrarea cu abrasive.
Clinic: proba in cavitatea bucala
Laborator: glazurarea; se inlatura matricea din platina din interiorul coroanelor
Clinic: Fixarea coroanei in cavitatea bucala.
80.Caracteristica consolidarii metalului cu ceramica.
Legaturile la nivelul jonctiunii metalo-ceramice poate fi de natura chimica, mecanica si fizica.
Legatura chimica de aderenta dintre metal si ceramica se obtine datorita difuziunii ionilor din
metal in ceramica si invers, din ceramica in metal formind asa numita legatura iono-covalenta.
Legatura mecanica se obitine datorita unor retentivitati invizibile pentru ochiul liber, obtinute pe
suprafata metalica in urma sablarii , precum si ca rezultat al unei diferente neesentiale intre
coeficientii de dilatare termica a metalului si ceramicii care contribuie la aparitia fortelor
mecanice de compresiune.
Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor Van der Walls sau legaturii adezive ce apar la
nivelul atomilor prin fluctuatiile spontane ale sarcinilor electrice.
81. Aspectele clinice si caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatiile partiale
intinse.

Suportul dentoparodontal pentru PPM reprezinta un element valoros de sprijin si ancorare, care
asigura mentinerea si stabilizarea protezelor in dependenta de numarul dintilor restanti si
repartizarea lor topografica, de implantarea lor si parodontala, la fel si de morfologia coronara.
Suportul mucoosos, ca si cel dentoparodontal serveste la fixarea, stabilizare si receptia presiunii
masticatoare in tratamentul protezei partial mobilizabile. Fibromucoasa cimpului protetic este
aderata la os si este formata din epiteliu pavimentos pluristratificat cu o grosime si elasticitate
variabila in diferite zone. Deosebim mucoasa imobila, pasiv si active mobile.
82.Elementele cimpului protetic la tratamentul edentatiei partiale cu proteze mobilizabile.
Elementele Cimpului protetic dupa structura morfologicaa si functionala sunt clasificate in doua
grupe: dintii restanti cu parodontul lor, care alcatuiesc suportul dentoparodontal si fibromucoasa
si oasele maxilarelor, care alcatuiesc suportul mocoosos.
83. Elementele componente ale P.P.M acrilice. Varietatile dintilor artificiali in P.P.M
Proteza partiala mobilizabila acrilica este alcatuita din mai multe elemente solidarizate intim,
care formeaza un corp solid, rigid, nedeformabil, rezistent la presiunile masticatoare. Elementele
componente sunt: 1) dintii artificiali; 2) elemente de ancorare mentinere si stabilizare; 3) baza
protezei prezentate de seile protezei consolidate printr-o placa acrilica.
Dintii artificiali formeaza segmente din arcada dentara pe care o restaureaza si reprezinta
elemente functionale principale ale protezelor partial mobilizabile, deoarece prin intermediul lor
se restabilesc functiile sistemului stomatognat. Dintii artificiali sunt fabricate industrial din
acrilate si portelan, materiale care trebuie sa corespunda principalelor cerinte: asemanarea lor cu
cu dintii naturali dupa forma, marime si culoare. De asemnea trebuie sa aiba o duritate
satisfacatoare la uzura, san u aiba calitati abrasive, sa aiba o toleranta biologica, usor sa se
supuna prelucrarii mecanice. Dintii din acrilat sunt fabricate in conditii industriale prin
introducerea acrilatului in stante metalice si polimerizarea sub presiuni mari la o temperature de
200-250 C. Ei sunt comercializati sub forma de garniture, asezati in ceara plastica, pe placute
pentru grupul frontal sau lateral sau in cutii speciale. Pe placuta sau pe cutie sunt notale marca
fabricii, culoarea, dimensiunea si forma. Dintii din portelan sunt realizati industrial prin coacerea
masei ceramice la temperature inalte. Ei sunt modelati in forme prese matalice speciale. La
inceput se umple partea coronara a dintelui, apoi taietoare sau ocluzala in ambele stante.Astfel
machete dintelui capata o duritate necesara. Surplusurile sunt inlaturate si dintelui I se ofera o
forma necesara. Dintii din portelan reprezinta caracteristi superioare comparative cu cei din
acrilat, datorita proprietatilor fizico-chimice; compozitia chimica este anorganica; structura este
omogena; densa; au rezistenta mecanica foarte mare; au nuante coloristice foarte variate, si au o
toleranta biologica satisfacatoare pentru mucoasa bucala.
84. Limitele P.P.M la maxilla si mandibula.
Limitele bazei protezei la maxilla: Placa acopera bolta palatine, seile-apofizele alveolare edentate
in intregime. Marginile vestibulare ale sailor ajung pina la fundul de sac vestibular, in zona
mucoasei neutre, aflindu-se intr-un contact intim. In zona posterioara seile acopera tuberozitatile
maxilare trecind in placa cu limitele in zona liniei Ah. Marginile palatinale ale placii prezinta
contact cu coletul dintilor restanti frontali, iar in zona laterala se termina pe suprafetele orale ale
dintilor restanti in zona supraecuatoriala.
Limitele bazei protezei la mandibula: Seile protezei vor acoperi suprafata mucozala a cimpului
protetic edentate, iar marginile vestibulare in aceste zona ajung pina la fundul de sac vestibular,
la nivelul mucoasei neutre. Posterior, in fuctie de valoarea protetica a tuberculuilui periform,
seile acopera treimea anterioara a acestuia, coborindu-se pina la linia oblica interna intinzindu-se
orizontal pe fundul de sac lingual. Seile sunt unite cu placa linguala, care in zona dintilor restanti
se intinde pe suprafetele lor orale pina in zona supraecuatoriala
85. Crosetul. Componente.Clasificari.
La aplicarea protezei partial mobilizabile acrilice mai frecvent sunt utilizate crosetele din sirma
confectionate in laborator din sirma de Wipla, cu diametrul de 0,6-0,8 mm, avind scop de
mentinere si stabilizare. Crosetele din sirma sunt alcatuite din 3 segmente:

- segmental dentar (aplicat pe fata vestibulara a dintelui in zona subecuatoriala;se mai numeste
bratul crosetei). Acest segment trebuie sa aiba contact intim cu tesuturile dentare, iar virful sa fie
asezat in zona cu retentie favorabila sis a cuprinda suprafata vestibulara cu cel putin 2/3 din
dimensiunea ei in sens meziodistal.
- segmental elastic, de forme si dimensiuni diferite care asigura elasticitatea (corpul protezei). El
nu trebuie sa prezinte contact cu parodontul marginal al dintelui stilp si este asezai in zona
supraecuatoriala
- segmental de fixare in baza protezei acrilice (apofiza crosetei). El trebuie sa aiba o forma
specifica retentive pru a se fixa in baza acrilica
Cel mai des sunt utilizate urmatoarele crosete:
1.Crosetul cervico-ocluzal deschis dental. Prezinta un corset cu un singur brat elastic, care este in
contact cu toata suprafata vestibulara a dintelui stilp in zona subecuatoriala retentive.
2.Crosetul cervico-alveolar deschis dentar. Prezinta un dispzitiv cu un singur brat de o elasticitate
marita, care este in contact cu suprafata vestibulara a dintelui stilp in zona subecuatoriala
retentiva.
3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este aplicat pe suprafata vestibulara
supraecuatoriala, iar extremitatea libera a bratului, facind o bucla, este intoarsa spre zona
subecuatoriala orientate spre edentatie.
1.Dupa numarul dintilor pe care se aplica: mono-; bi-; si tridentare; 2.dupa numarul total de
brate: crosete cu unu;doua; trei; patru;cinci si sase brate.; 3 dupa nr de brate active alastice:
monoactive;bioactive;triactive tetraactive.
86. Caracteristica sistemilor speciale de ancorare, metinere si stabilizare a PPM
Aceste sisteme reprezinta dispozitive mecanice complexe alcatuite din doua componente: una
fixate la dintii stilpi, iar alta la proteza scheletata. In present sunt cunoscute o multime de astfel
de sisteme: culise;telescoape;capse;bare cu calareti;disjunctori de forte.
Culisele sunt alcatuite din doua parti: una realizata pe suprafata proximala sau orala a piesei
dentare fixe, iar alta inclusa in scheletul metallic ale protezei scheletate.. Partea inclusa in
proteza scheletata patrunde in interiorul culisei realizate in proteza fixa sau o cuprinde avind
aceiasi forma in sectiune transversala. Mentinerea protezelor scheletate se datoreaza frictiunii
care se realizeaza intre aceste doua part ice culiseaza cu o mare precizie una in cealalta.
Sistem de telescoape ca si in protezele partial mobilizabile acrilice este constituit din cape
cilindrice sau cilindroconice, cementate pe dintii de ancora si coroanele de invelis care
restabilesc forma anatomica a dintilor-stilpi fiind solidarizate cu saua protezei scheletate.
Telescoapele pot fi utilizate atit pru sprijinul mixt rigid al protezelor scheletate terminale, cit si
pru sprijinul dento-parodontal al protezelor scheletate intercalate.
Capsele sunt formate din doua parti componente ca si culisele si pot fi considerate ca matrice si
Patrice. Sunt indicate pe dintii cu distructii coronare massive, dar cu radacini recuperabile.
Bare cu calareti: sunt din piese dentare fixe alcatuite dintr-o bara solidarizata la coroanele care
acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare ale acestor dinti si o gutiera aplicata in saua
protezei schelatate care incaleca bara.Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi rotunda;
ovala;dreptunghiulara, iar dimensiunile depend de numarul dintilor care lipsesc si de topografia
edentatiei. Bara este solidarizata de elementele fixate in asa mod ca sa urmeze profilul apofizei
alveolare lao distanta de aproximativ 1-2 mm. Guitera se mai numeste sic alaret, fiind o copie de
forma si dimensiuni externe ale barei. Barele sunt indicate la edentatiile frontale, laterale, si
subtotale cu inaltimea spatiului protetic corespunzator pru utilizarea barei.
87. Caracteristica crosetelor inelar Jackson si Adams. Indicatii.
Jackson, pentru ancorarea protezelor mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe dintii 6 a
hemiarcadei intregi, a propus un corset inelar. Segmenul dentar este situat orizontal in zona
subecuatoriala, indepartindu-se spre marginile proximale, mezial si distal, si traversind suprafata
ocluzala printer nisela masticatoare se coboara pe suprafata orala a dintelui si se include cu

segmentele retentive in baza protezei. Adams pru marirea elasticitatii acestui corset, a realizat la
extrimitatile proximale ale ansei vestibulare doua bucle.
89.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea PPMA in a II-a situatie clinica cu
DVO pastrata.
Confecionarea protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac ca orice lucrare protetic
solicit respectarea consecutivitii anumitor etape clinico-tehnice. In caz de utilizare a
sistemelor speciale de ancorare, iniial se vor confeciona elemente fixe ale sistemului de
ancorare urmate de realizarea etapelor .clinico-tehnice de confecionare a protezelor mobilizabile
n urmtoarea ordine:
Clinic: examinarea pacientului i amprentarea cmpului protetic.
Laborator: confecionarea modelului i a lingurii individuale (dac se obine amprent
anatomic) ; n caz c s-a obinut amprent funcional pe modelul realizat se vor confeciona
ablonul cu bordurile de ocluzie.
Clinic: determinarea ocluziei centrice sau a relaiilor inter- maxilare.
Laborator: montarea modelelor n simulator; confecionarea elementelor de ancorare,
meninere i stabilizare; realizarea machetei protezei (montarea dinilor artificiali); modelarea
machetei protezei mobilizabile.
Clinic: proba machetei protezei n cavitatea bucal.
Laborator: modelarea definitiv a machetei protezei, ambalarea n chiuvet, realizarea
tiparului, introducerea acrilatului In tipar, polimerizarea, dezambalarea i prelucrarea protezei.
Clinic: aplicarea i adaptarea protezei la cmpul protetic.

90.Caracteristica sabloanelor cu borduri de ocluzie. Materiale de confectionare.Cerinte.

abloanele de ocluzie sunt piese auxiliare utilizate de ctre medic pentru determinarea i
nregistrarea rapoartelor intermaxiflare cu ajutorul crora tehnicianul poziioneaz i fixeaz
modelele n simulatoare.
ablonul de ocluzie este compus din dou pri: baza ablonului i bordura de ocluzie. Baza
ablonului se confecioneaz din
plci de cear de baz sau acrilate dup tehnologia care a fost descris la realizarea lingurii
individuale. Baza ablonului este realizat n contact intim cu modelul. Limitele bazei sunt
identice cu limitele lingurii individuale n caz de edentaie total, iar n caz de edentaie parial
baza nu acoper dinii restani i poriunea versantului vestibul ar needentat. Marginile bazei
prezint contact cu suprafaa oral a dinilor restani astfel: pentru maxil n zona frontal se
ntinde pn la tuberculii dinilor, iar n zona lateral se termin pe suprafeele orale ale dinilor
restani pn n zona supraecuatoriala, pentru mandibul att n zona frontal ct i n cea lateral
baza se termin n zona supraecuatorial lingual a dinilor restani.
Bordura de ocluzie, numit i val de ocluzie, confecionat din cear (ns poate fi
confecionat i din materiale amprentare termoplastice de tip stens) are form i dimensiuni
asemntoare arcadelor dentare i se fixeaz de baz.
Bordura de ocluzie poate fi confecionat dintr-o plac de cear plastificat la sursa de
cldur i rulat ntr-un val cu o form de paralelipiped, avnd laturile aproximativ de 1,21,5
cm, sau prin turnarea cerii topite ntr-un conformator cu dimensiunile corespunztoare. Totodat
pot fi utilizate i batoane de cear n form de paralelipiped, produse industrial. Pentru obinerea
valului de ocluzie, m caz de edentaie total, batonul de cear este plastificat la sursa de cldur
sau ntr-o baie de ap cald (5060C) i se ndoaie n form de potcoav pn se obine o form

corespunztoare arcadei dentare, Acest val se aaz pe baza de cear deasupra mijlocului apofizei
alveolare i se solidarizeaz de ea prin lipire cu cear fierbinte. Extremitile laterale distale se
secioneaz oblic pe linia ce corespunde locului de implantare a molarului doi, conferindu-i
suprafeei ocluzale, prin presarea ei pe o sticl uleioas, o suprafa plan. Prin secionarea
surplusurilor de cear bordurii de ocluzie i se imprim urmtoarele dimensiuni: n zona frontal
o nlime de 1012 mm, descrescnd progresiv spre dis- tal corespunztor locului de
implantare a primului molar, avnd o nlime de 68 mm; limea este de 56 mm n zona
frontal i respectiv 810 mm n cea lateral (fig. 76).
In caz de edentaie parial, bordurile de ocluzie sunt fixate n spaiile edentate i sunt mai
nalte cu 2 mm dect dinii restani i mai late cu 1 mm n sens vestibulooral (fig. 77).
La realizarea bazei din cear pentru mrirea rezistenei i evitrii fracturrii n timpul
operaiunilor clinice abloanele se consolideaz. n acest scop este utilizat srma cu diametrul de
1,5 mm care se ndoaie dup forma suprafeei orale a apofizei alveolare i fiind uor nclzit se
aaz pe versantul oral al bazei. Sub influena cldurii srma parial ptrunde n ceara bazei, fiind
ulterior acoperit deplin cu cear topit. Dup aceaista se verific dac ablonul de ocluzie se
adapteaz perfect pe model, se efectueaz corectrile corespunztoare n caz de necesitate. Apoi
dup rcirea definitiv abloanele sunt ndeprtate de pe model i aezate din nou, controlnd
astfel dac aceste operaii se fac ciu uurin.
abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic, acoperind-o n
totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,52 mm, s fie rezistent la presiune i s nu
prezinte micri de basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate fo baza ablonului corespunztor
mijlocului apofizei alveolare, s aib form i dimensiuni corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad suficient de mentinere.
91.Liniile crosetare. Caracteristica.Principiile de montare a dintilor in PPM.
Dup cum sa menionat, rolul principal n ancorarea, meninerea i stabilizarea protezelor
pariale mobilizabile l ndeplinesc elementele mecanice de fixare. In caz de utilizare a sistemelor
speciale de fixare:, elementele lor componente, fie coroane, fie gutiere se vor aplic pe
imprimrile respective ale modelului i se vor solidariza la baza din cear a machetei protezei
pariale mobilizabile. Utilizarea croetelor din srm depinde de numrul dinilor restani i
aezarea lor topografic. Dup numrul dinilor stlpi pe care s-au aplicat croete ancorarea
protezelor pariale mobilizabile se poate realiza punctiform, liniar i n suprafa.
Ancorarea punctiform se practic n edentaiile subtotale, la prezena unui singur dinte
restant i este cea mai puin eficient din punct de vedere mecanic. Prin ancorarea liniar se
subnelege linia imaginar care unete dinii-stlpi pe care s-au aplicat croete, cunoscut n
literatura de specialitate ca linie croetar. Direcia liniei croetare poate fi transversal, n
diagonal, sagital sau n suprafa . Alegerea direciei liniei croetare are o deosebit
importan la meninerea i stabilizarea protezelor. Se consider ci cea mai avantajoas direcie a
liniei croetare este acea care trece prin centrul de greutate al protezei. Cu ct linia croetar se
abate mai mult de la centrul protezei, cu 'att stabilitatea protezei este mai precar. Cele mai
favorabile condiii de fixare i stabilizare a protezelor pariale mobilizabile cu plac pot fi create
prin ancorare n suprafa.
Pe dinii-stlpi alei se confecioneaz, dup tehnicile cunoscute, croetele solicitate din
srm, apoi se confecioneaz ablonul din cear roz. In acest scop placa de cear ramolit este
aplicat i adaptat la suprafaa cmpului protetic al modelului preventiv izolat cu ap.
Surplusurile de cear sunt nlturate prin secionarea lor cu lama bisturiului, dup limitele

viitoarei proteze desenate pe model. Baza din cear trebuie s acopere n ntregime cmpul
protetic al modelului, apoi de baz se solidarizeaz cu segmentul de fixare croetele din srm.
In acest scop segmentul de fixare al croetului se nclzete la sursa de cldur i se aplic pe
dintele-stlp corespunztor locului de proiecie a fiecrui segment croetar. Segmentul de fixare
nclzit ptrunde n profunzimea cerii din spaiul edentat, solidarizndu-se astfel cu baza din
cear a viitoarei proteze.
92.Montarea dintilor in PPM cu gingie artificiala, punctiform si mixt.Particularitatile
montarii dintilor di portelan.
In cazul aplicrii protezelor pariale mobilizabile acrilice cu plac, pentru construirea
segmentelor arcadelor dentare artificiale, pot fi utilizai att dini din acrilat, ct i din porelan. n
dependen de culoare, mrime, form i material se aleg dinii artificiali pentru a fi montai n
baza din cear a spaiilor edentate. In acest scop este necesar de respectat urmtoarele principii:
1) n zonele laterale dinii se monteaz pe mijlocul apofizei alveolare i perpendicular ei,
realiznd contacte cu dinii antagoniti;
2) n zona frontal dinii se monteaz cu restaurarea configuraiei curburii dentare n raport
de ocluzie; n dependen de situaia clinic dinii pot fi montai cu gingie artificial i fr ea
(purctiforrn) ; la montarea dinilor far gingie artificial marginea cervical a dinilor va avea
contact cu apofiz alveolar edentat; la montarea cu gingie artificial zona cervicala a dinilor se
va situa pe linia sursului, reper notat de medic pe bordura de ocluzie; n scop fizionomie i
innd cont de doleanele pacientului, dinii pot fi situai asimetric sau se creeaz spaii
interdentare;
3) la prezena a mai multor dini restani, dinii artificiali se vor monta innd cont de gradul
lor de implantare, mrime, form, linia coletului; la montarea dinilor din porelan nu se admite
lefuirea porelanului, deoarece se pot nltura reteniile i luciul (glazura), provocnd totodat
micorarea rezistenei lor;
5) n situaiile cnd lipsesc 2 sau mai muli dini, ns spaiul edentat nu permite montarea
aceluiai numr de dini, se monteaz numrul ce permite lichidarea spaiului edentat i invers,
dac sunt abseni 12 dini, ns spaiul edentat este mai mare se monteaz numrul de dini ce
dup volum vor lichida brea. n ambele situaii se ine cont de volumul dinilor prezeni,
topografia breei, aspectul fizionomie etc..
93.Componentele chiuvetei. Metodele de ambalare a machetei PPM in chiuveta.
Conform tehnicii clasice, acrilatele se introduc n tipar prin presare, din care cauz la
realizarea lui sunt utilizate chiuvete metalice care rezista la presiuni nalte i care sunt alctuite
din dou pri inegale n sens vertical: cea superioar mai mic dect cea inferioara. Fiecare
jumtate este format dintr-un inel i un capac. Toate prile componente se pot asambla ntr-o
singur poziie cu ajutorul dispozitivelor speciale.
Pentru ambalarea .n chiuvet, macheta protezei mobilizabile se solidarizeaz prin lipirea
extremitilor ei de model cu cear, operaiune urmata de proba modelului cu macheta protezei n
jumtatea inferioar a chiuvetei. Dac soclul prezint dimensiuni voluminoase, este redus prin
tierea ghipsului pn la ptrunderea in interiorul chiuvetei fr dificulti.
Modul n care vor fi situate modelul i prile componente ale machetei n chiuvet
determin metoda de ambalare a machetei:
a) ambalarea direct;
b) ambalarea indirect;
c) ambalarea mixt.

Ambalarea direct. Conform acestei metode, dup ambalarea i nlturarea cerii modelul i
elementele componente ale machetei (dinii artificiali, croetele, scheletul metalic) rmn ntr-o
singur jumtate a chiuvetei n jumtatea inferioar .
Ambalarea indirecta. Conform acestei metode,dupa inlaturarea cerii si deschiderea
chiuvetei in jumatatea ei inferioara ramine modelul,iar in cea superioara crosetele sau scheletul
metalic si dintii artificiali.
Ambalarea mixta. Aceasta metoda rezulta din combinarea celor doua metode, intr o zona, in
dependenta de necesitate, macheta poate fi ambalata dupa tehnica directa,iar in alta dupa tehnica
indirecta.
94.Prelucrarea si finisarea protezelor mobilizabile. Utilaj, instrumente, materiale.
Prelucrarea i finisarea protezelor dentare depinde de materialul utilizat la confecionarea lor
i const din dou operaiuni:
1) operaia de planare fi netezire a protezelor;
2) operaie de lustruire a protezelor.
Operaia de planare i netezire a protezei este efectuat cu ajutorul instrumentelor abrazive
rotative. Pentru prelucrarea protezelor acrilice sunt utilizate diverse forme de freze att metalice,
ct i din carborund, cu ajutorul crora sunt nlturate surplusurile de acrilat de pe suprafeele
protezelor, conferindu-i protezei i un aspect morfologic corespunztor. Ulterior suprafeele
libere ale protezei ce nu prezint contact cu esuturile cmpului protetic sunt netezite cu ajutorul
hrtiei de glaspapir cu granulaie fin. La prelucrarea suprafeelor protezelor metalice sunt
folosite instrumente reprezentate de discuri de carborund sau diamantate, diverse freze din aliaje
dure sau diamantate, pietre dentare cu ajutorul crora se lefuiesc suprafeele protezelor pentru
adaptarea lor pe model, ct i pentru redarea aspectului morfologic corespunztor. Netezirea
suprafeelor protezelor netalice se efectueaz cu gume abrazive (polipanturi), n special a
protezelor confecionate prin tehnici clasice. In cazul utilizrii protezelor confecionate prin
tehnici contemporane, aceast operaiune se efectueaz cu ajutorul sablatorului utiliznd corund
cu o granulaie fin ce nu depete 50 microni.
Operaia de lustruire a protezelor este efectuat pentru a reda suprafeelor protezei aspectei
perfect netede, rezistente din punct de vedere chimic i neretentive pentru alimente. Lustruirea
suprafeelor protezelor acrilice i metalice confecionate prin tehnici clasice se realizeaz la
aparatul de lefuit. Pentru lustruirea mecanic sunt utilizate diverse materiale de lustruit, care se
depun pe filuri sau perii. Lustruirea final se realizeaz cu ajutorul pufului de bumbac obinnd
astfel un luciu maxim.
Protezele, metalice confecionate prin tehnici moderne pot fi lustruite i electrochimie.
Lustruirea electrochimic este realizat n aparate speciale numite n literatura de specialitate i
bi electrogalvanice.
95.Etapele tehnice la confectionarea protezelor mobilizabile cu baza metalica si captuseala
elastica. Indicatii.
Perceperea excitaiilor termice poate fi pstrat, dac baza protezei va fi realizat din
materiale cu o conductibilitate termic bun. Din aceste materiale fac parte aliajele nobile i
inobile.
Baza metalic a protezelor a fost propus nc n secolul XVIII, ns tehnologia
confecionrii prin tanare n-a contribuit la rspndirea ei, din cauz c baza metalic tanat nu
se adapteaz intim la cmpul protetic. In prezent datorit realizrilor tiinei n tehnica protezrii,
precum i a utilizrii materialelor ce permit o precizie nalt la turnarea aliajelor, baza metalic

este confecionat cu o grosime de 0,40,5 mm i cu elemente retentive n zonele edentate

destinate pentru fixarea acrilatului i respectiv a dinilor artificiali. La realizarea protezelor
pariale mobilizabile cu baza metalic sunt respectate etapele clinico-tehnice descrise anterior cu
unele deosebiri de detaliu referitoare la: realizarea modelului duplicat; modelarea machetei bazei
protezei din cear pe model; realizarea machetelor canalelor de turnare a tiparului i turnarea
aliajului solicitat pe modelul duplicat.
Dup prelucrarea mecanic a bazei metalice se vor monta dinii n spaiile edentate
solidarizndu-i cu acrilat la baza metalic, dup tehnicile cunoscute.
Aceste particulariti tehnice de confecionare a bazei metalice a protezei sunt descrise la
tema privind protezele scheletate.
Transmiterea presiunilor masteatoare de Ia baza protezei suportului osos se realizeaz prin
intermediul fibromucoasei cmpului .protetic. In unele situaii clinice determinate de prezena
exostozelor, a fibromucoasei subiri, nerezilient, incapabil s suporte presiuni mastictoare sau
de prezena torusului palatina etc. Baza protezei confecionai cu suprafaa mucozal acrilic sau
metalic va aciona traumatic asupra suportului osos. Aceste situaii clinice solicit
confecionarea unei baze difereniate a protezei pariale mobilizabile prin realizarea unor spaii
ntre baz i zonele indicate ale cmpului protetic (folierea modelului) sau prin aplicarea
materialelor elastice acrilice pe suprafaa mucozal a protezei. Materialele elastice au drept scop
restaurarea rezilienei fibromucoasei i micorrii presiunilor masticatoare asupra suportului osos
prin amortizare. Materialul elastic poate fi aplicat pe suprafaa mucozal a bazei acrilice parial
sau total.
Cptuirea bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile se efectueaz prin dou
metode: direct i indirect. Metoda direct prevede aplicarea materialului elastic
autopolimerizabil pe zonele mucozale ale bazei protezei, direct n cavitatea bucal. Prin metoda
indirect materialul elastic se aplic n condiiile de laborator.
Pentru cptuirea indireci a bazelor acrilice ale protezelor pariale mobilizabile pot fi
utilizate dou tehnici;
a) aplicarea materialului elastic pe suprafaa mucozal a bazei dup polimerizarea acrilatului;
b) aplicarea materialului elastic n tipar concomitent cu acrii tul.
Conform primei tehnici, dup confecionarea protezei pariale mobilizabile acrilice, n
clinic, de pe suprafaa mucozal a bazei se ndeprteaz prin lefuire un strat de acrilat de pn
la 1,0 mm, apoi se aplic un material elastic amprentar i se obine amprenta funcional. In
laborator proteza se ambaleaz n chiuvet, iar dup deschiderea chiuvetei se nltur materialul
amprentar. Pereii tiparului se izoleaz, iar suprafaa mucozal lefuit a protezei se prelucreaz
cu catalizator lichid i se aplic pasta de material elastic pregtit n prealabil. Se interpun prile
chiuvetei n poziia corect i se preseaz, aciune urmat de termo- sau autopolimerizare,
conform indicaiilor respective din prospect. Dup dezambalare, surplusurile se nltur prin
tiere sau lefuire.
Tehnica aplicrii materialului elastic n tipar concomitent cu .acrilatul utilizat pentru baze
este identic cu tehnica clasic cu unele deosebiri de detaliu: dup prepararea pastei de aerilat i
a materialului elastic, pe modelul din prima parte a chiuvetei, n acele zone unde este nevoie de
cptueal elastic, se aplic o plac de cear cu o grosime de 0,40,6 mm. Ulterior, n partea a
doua a chiuvetei se depune cantitatea de aerilat necesar pentru baz, apoi se aplic o folie de
celofan umectat i se cupleaz prile chiuvetei. Dup presare, chiuveta se deschide, se nltur
folia de celofan, surplusul de aerilat i placa de cear, iar n locul cerii se depune aproximativ
acelai volum de material elastic. Din nou se cupleaz prile chiuvetei i se preseaz, apoi
chiuveta se prinde n ring i se efectueaz procesul de polimerizare, conform indicaiilor pentru
materialul respectiv.
96. Indicatii la tratamentul protetic cu proteze partiale mobilizabile scheletate.

1. In cazul cind nu e posibil tratamentul cu punti dentare

2. Cind nu sunt conditii favorabile pentru fixarea implantelor
3. In cazul atrofiei apofizelor alveolare.
4. In cazul prezentei breselor dentare
5. cind suportul muco-osos permite aplicarea PPMS
6. cind starea parodontiului dintilor restanti permite aplicarea crostelor sau a sistemelor
PPMS.

97. Componentele PPM scheletate.Caracteristica conectorilor principali in PPM scheletate

si dimensiunile lor la maxila si mandibula.
Lund n consideraie dezavantajele utilizrii protezelor pariale mobilizabile acrilice cu
plac, specialitii au ameliorat caracteristicile tehnico-constructive ale acestor proteze. In acest
scop a fost nlocuit o poriune a bazei protezei printr-o baz (arc) sau plcu metalic, care
servete drept element de legtur, dintre eile protezei i solidariznd la acest element
dispozitive speciale pentru echilibrarea presiunilor masticatoare asupra dinilor restani s-a
obinut un schelet metalic. Datorit acestor modificri, construciile de proteze pariale
mobilizabile au primit denumirea de proteze scheletate, proteze arcate, proteze de sprijin.
Scheletul metalic care se confeciona din elemente prefabricate sau modelate separat, apoi
ulterior turnate i lipite ntre ele, n prezent este confecionat prin metoda de turnare, proces care
poate i realizat n orice laborator de tehnic dentar. Ins pentru realizarea corect a scheletului
metalic, trebuie s cunoatem particularitile constructive ale elementelor componente ale
protezei scheletate i plasarea lor pe cmpul protetic.
Elementele componente ale protezei pariale mobilizabile scheletate
Proteza parial mobilizabil scheletat poate fi comparat cu proteza parial mobilizabil
acrilic cu plac, avnd aceleai pri componente, deosebirea constnd n faptul c aceste pri
sunt solidarizate ntr-un schelet metalic. Prin urmare, la baza protezei scheletate st scheletul
metalic pe care sunt realizate segmentele arcadelor dentare (eile) situate n spaiile edentate.
Dac baza protezei pariale mobilizabile acrilice cu plac este prezentat de eile protezei unite
prin conector n form de plac, atunci baza protezei scheletate este prezentat dintr-un schelet
metalic unic, unde eile sunt unite cu un conector n form de bar (arc) au plcu metalic.
Scheletul metalic este confecionat din aliajele metalelor nobile sau inobile i este prezentat
de urmtoarele elemente: eile protezei plasate n spaiile edentate pe care se monteaz dinii
artificiali; elementele de legtur dintre ef cunoscute sub numele de conectori -principali;
elementele de ancorare, meninere, sprijin i stabilizare realizate pe dinii-stlpi; elementele de
legtur dintre .prile mucozale i cele dentare ale scheletului, cunoscute ca conectori
secundari.
eile protezei scheletate
In proteza scheletat poate fi o singur a sau mai multe, n dependen de numrul spaiilor
edentate. eile reprezint, din punct de vedere funcional, prile principale ale protezei, deoarece
prin intermediul lor se restaureaz integritatea arcadelor dentare i transmiterea presiunilor
mastictoare de la dinii artificiali esutului osos i dinilor-stlpi, participnd totodat la
meninerea i stabilizarea protezei n cavitatea bucal.
eile n scheletul metalic pot fi confecionate n dou variante:
a) ntreg metalice la care suprafaa mucozai prezint contact cu mucoasa apofizei alveolare
a spaiului edentat; pe suprafaa protetic se realizeaz elemente retentve reprezentate de
bonturi, grile, anse sau ciupercui utilizate pentru retena acrilatului cu dinii artificiali;
b) parial metalice nglobate n acrilat; pentru aplicarea acrilatului, aua metalic este
perforat sau confecionat n form de plas, fiind situate la o deprtare de 12 mm de la

mucoasa cmpului protetic. eile protezei scheletate sunt situate pe mijlocul apofizelor alveolare
al spaiilor edentate, fiind distanate cu 23 mm de la parodontul marginal al dinilor restani
limitrofi breelor dentare.
Elementele de legtur dintre eile protezei scheletate.
Elementele ce unesc eile i toate celelalte componente mucozale ale protezei scheletate sunt
definite ca conectori principalii. Aceste elemente de legtur au forme i dimensiuni diferite n
dependen de tipul de edentaie i particularitile morfologice ale maxlei sau mandibulei.
Important este ca conectorii principali s posede duritate, rezisten la rupere i rigiditate
necesar pentru repartizarea uniform a presiunilor masticatoare pe ntreaga suprafa de sprijin
a cmpului protetic.
Conectorii principali pot fi confecionai n forme de bare (arcuri) i plcue. Barele sunt
utilizate mai frecvent la mandibul, avnd o form rotund, semirotund, oval, semioval sau
atipic. Pentru mandibul limea barei trebuie s fie nu mai mic de 3 mm, iar grosimea de 1,5
2,0 mm, pentru maxil, respectiv, 68 mm i 0,81,0 mm. Bazele sunt situate la o distan
de 0,51,0 mm de la mucoas n dependen de gradul ei de rezilien, pentru a preveni
nfundarea barei n mucoasa cmpului protetic. Marginile barei nu trebuie s fie traumatizante i
urmeaz s fie plasate n
zonele cu funcionalitate sczut ca s nu jeneze micrile limbii n timpul masticaiei i
fonaiei.
Plcutele sunt utilizate pe larg datorit elaborrii aliajelor metalice contemporane i
tehnicilor moderne de turnare. Ele sunt confecionate cu o lime de peste 10 mm i cu o grosime
de 0,4 0,5 mm, avnd contact intim cu mucoasa cmpului protetic. Datorit formei plate i
grosimii mici, precum i elasticitii, plcutele nu genereaz disconfort n cavitatea bucal, iar
contactul cu mucoasa determin i o for de adeziune respectiv ce contribuie la fixarea mai
bun a protezelor.
98.Clasificarea crosetelor turnate dupa Rindasu si cerintele dupa Lejoueux.
Dup I. Rndau, ele sunt clasificate n dependen de urmtoarele criterii morfofuncionale:
Dup numrul dinilor pe care se aplic:
a) monodentare (aplicat pe un singur dinte);
b) bidentare (aplicate pe doi dini);
c) tridentare (aplicate pe trei dini).
Dup numrul total al braelor din care se compun aceste croete:
a) croete cu dou brae;
b) croete cu trei brae;
c) croete cu patru brae;
d) croete cu ase brae.
Dup numrul braelor active elastice:
a) croete cu un singur bra elastic (monoactive);
b) croete cu dou brae elastice (biactive);
c) croete cu trei brae elastice (triactive);
d) croete cu patru brae elastice (tetraactive).
Dup numrul conectorilor secundari i dup poziia lor topografic:
a) croete cu un singur conector secundar;
b) croete cu doi conectori secundari;
c) croete cu trei conectori secundari.
Dup Lejoyeux croetele turnate (cit. dup F. Prelipceanu, O. Doroga) trebuie s corespund
urmtoarelor cerine:

 croetul s contribuie la retenia i stabilizarea protezei, fr s acioneze nefavorabil

asupra integritii esuturilor de sprijin;
lungimea croetului s permit ncercuirea a mai mult din jumtatea celei mai mari
circumferine a dintelui-ancor, putnd fi continu sau discontinu;
oricrei poriuni retentive elastice a croetului trebuie s i se opun o poriune rigid a
acestuia sau o bar corono-cingular, pentru a suspenda orice risc al efectului ortodontic, pentru
a rezista forelor care tind s dezinsereze proteza, extremitatea retentiv elastic a croetului
trebuie s fie pasiv din momentul aplicrii protezei i s nu devin activ dect pentru a se
opune deplasrii protetice;
diferitele pri componente ale croetului s se situeze ct mai aproape posibil de mijlocul
treimii cervicale a dinilor, pentru a reduce la minimum forele care ar putea aciona n sensul
torsionrii dintelui-ancor;
prile componente s fie simetric dispuse (unui capt retentiv plasat vestibular la nivelul
unei anumite zone s-i corespund acelai element situat n acelai loc, dar de partea opus a
arcadei);
pentru a evita orice aciune imediat sau secundar a croetului asupra dintelui-ancor,
este necesar ca dinii limitai s fie solidarizai n condiii favorabile, cte doi, iar n situaii
nefavorabile, n grup.
99.Enumerati componentele crosetului Ackers si Bonwill,plasarea lor pe dintele ancora.
Croetul Ackers. Acest croet este considerat drept tip caracteristic de croet circular turnat,
fiind alctuit dintr-un corp de la care pornesc trei brae: retentiv, opozant i pintenul ocluzal.
Croetul Ackers nconjoar dintele-stlp aproape n ntregime.
Corpul croetului. In majoritatea cazurilor, corpul croetului este aezat pe suprafaa
proximal a dintelui-stlp limitrof spaiului edentat n zona neretentiv, trecnd n conectorul
secundar i unind rigid croetul cu aua scheletului metalic. Conectorul seundar n zona
proximal subecuatorial a dintelui-stlp este distanat de dinte cu 0,51,0 mm n dependen de
retentivitatea acestei zone i gradul de implantare a dintelui-stlp.
Braul retentiv. Acest component pornete din corp spre suprafaa vestibular a dintelui
transversnd ecuatorul protetic i se termin cu extremitatea liber n zona subecuatorial
retentiv. Grosimea braului retentiv este variat, neuniform, mai groas la corp i micorat
uniform spre extremitatea liber, unde este efilat. Aceste particulariti permit ca braul retentiv
s aib dou poriuni: supraecuatorial rigid i subecuatorial elastic. Poriunea
supraecuatorial mpreun cu pintenul ocluzal i braul opozant au rolul de sprijin reciproc i se
opun tendinelor de nfundare a protezei pe cmpul protetic. Poriunea elastic asigur meninerea
protezei scheletate i opune rezisteni tendinei de desprindere.
Braul opozant. Acest component al croetului este plasat pe suprafaa opus celei pe care
este aezat braul retentiv, fiind situat n zona supraecuatorial i avnd direcie orizontal,
grosime uniform pe tot traiectul, precum i dimensiune egal cu cea a poriunii supraecuatoriale
a braului retentiv. Toate aceste caracteristici permit neutralizarea efectului ortodontic negativ n
timpul inseriei protezei scheletate, oferindu-i totodat rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important pornete din corpul croetului paralel suprafeei
ocluzale i este situat n foseta me-ziala sau distal a dintelui-stlp. Se recomand ca pintenale
ocluzal s se extind pe o suprafa de cel puin o ptrime din suprafaa. Ocluzal a dintelui
respectiv i s aib o grosime de 11,5 mm. Dac grosimea lui va mri dimensiunea vertical
de ocluzie, nainte de realizarea scheletului metalic, pe dinii ntregi sunt pregtite locauri cu
forme i dimensiuni respective. Locaul trebuie s fie neretentiv i bine lustruit.
Croetul Ackers este indicat pe premolari i molari, cnd ecuatorul protetic trece vestibular
sau oral pe mijlocul coroanei dinte- lui-ancor, avnd n zona subecuatorial o retenie de 0,25
0,5 mm.

Croetul Bonwil: Este un croet circular alctuit din dou brae retentive, dou opozante i
doi pinteni ocluzali, aplicate pe doi dini (croet bidentar). Acest croet poate fi considerat drept
un dublu croet Ackers cu aceleai caracteristice ale elementelor componente. Corpul acestui tip
de croet este alctuit din elementele de legtur dintre braele croetului i pinteni ocluzali
aplicat n fosetele mezial i distal i n spaiile (ambrazurile) interdentare ocluzale, extinznduse prin ambrazurile vestibular i oral n braele retentive i opozante. Din locul interdentar de
ramificare a braelor opozante pornete conectorul secundar distanat de dini i mucoasa ce
unete croetul rigid cu scheletul metalic. Ca i la croetul Ackers, braele retentive i opozante
ale croetului Bonwili pot fi prelungite i plasate pe dinii vecini. Croetul Bonwill este
recomandat n cazul tremelor ntre premolari i molari, n edentaiile uniterminale avnd un rol
antibasculant, de meninere a protezei.

100. Conectorii secundari. Rusu Vasile

Conectorii secundari sunt benzi metalice care unesc diferite parti componente ale protezei
scheletate intre ele. Caracteristicile conectorilor secundari:
- rigiditatea este calitatea lor esentiala, care se obtine prin latime si grosime adecvata;
- volumul nu trebuie sa impiedice montarea dintilor artificiali sau sa jeneze
functionalitatea limbii;
- traiectul sa fie intotdeauna vertical;
- jonctiunea cu conectorul principal trebuie sa se faca perpendicular, iar unghiurile vor fi
rotunjite. La acest nivel conectorul secundar este ceva mai lat pentru a asigura rezistenta;
-jonctiunea cu pintenii ocluzali trebuie sa se faca intr-un unghi de 90 sau mai mic;
- sa treaca la distanta de parodontal marginal, papila interdentara si mucoasa procesului
alveolar;
- nu se vor aplica pe suprafetele convexe vestibulare sau orale ale dintilor restanti
101.

Crosetele divizate Roach.

Acest tip de crosete este divizat in 2 grupe: crosetele din grupa I se caracterizeaza printrun contact redus cu dintele ancora in zona retentiva subecuatoriala care este mai putin sau
deloc vizibila din punct de vedere fizionomic.
Bratul retentiv al acestui croset poseda calitati elastice datorita faptului ca are conector
secundar propriu. In functie de lungimea si grosimea acestui conector, este posibila
alegerea gradului de elasticitate. Crosetele divizate Roach din grupa I sunt in numar de
sapte si au brate elastice, forma carora imita literele C, L, U, S, T, I, R.
Acest tip de crosete sunt aplicate pe dintii posteriori cu un grad de retentivitate marita si
cu implantare dificila. In genere, crosetele din grupa I sunt compuse din urmatoarele
elemente: corpul, pintenul ocluzal, bratul opozant, bratul retentiv si doi conectori
secundari (unu-i al bratului retentiv si altul ce uneste bratul opozant si pintenele ocluzal
de scheletul metalic).
Corpul crosetelor prezinta portiunea asezata pe suprafata proximala a dintilor-stalpi
limitrofa spatiului edentat. In zona supraecuatoriala neretentiva este unit rigid prin
conectorul secundar cu saua scheletului metalic, la nivelul parodontului marginal, la
distanta in dependenta de gradul de retentivitate a dintelui-stalp, de cel putin 1,5 mm. Din
corpul crosetelor pornesc pintenul ocluzal si bratul opozant, care au aceleasi directie,
forma si indicatii identice cu ale elementelor similare ale crosetului Ackers.
Bratele retentive se unesc la saua scheletului metalic prin conectori secundari proprii,
care au, la randul lor, doua extremitati: una dentara si alta mucozala. Extremitatea dentara
este unita cu bratul retentiv in zona radicular^ a dintelui, apoi, traversand cole-tul la
distanta de 0,51 mm, trece in extremitatea mucozala. Aceasta extremitate, formand

curba pe versantul vestibular al apofizei alveolare, se IndreaptS spre spafiul edentat unde
se uneste cu saua scheletului protezei. In raport de lungimea, grosimea si forma
conectorului secundar depinde gradul de elasticitate a bratului retentiv. Daca coneqtorul
va avea lungime mai mare si grosime mai mica, atunci si elasticitatea va fi mai mare si
invers.
Din crosetele Roach de grupa a II- fac parte crosetele cu bra-tele aplicate supraecuatorial
asigurand astfel sprijinul protezei \ scheletate pe campul protetic. Dupa constructii,
aceste crosete pot ; fi simple, cu un brat ce are contact partial sau total cu dintele, si
compuse, aplicate uni- sau bidentar. Bratde crosetului bidentar inconjoara inelar
suprafetele dintelui, fiind cunoscut si sub numele de croset inelar continuu . Aceste
varietati de crosete sunt indicate atat pe dintii frontali, cat si pe cei laterali cu zone
retentive neinsemnate si inaltime mica, precum si pe dinti conici.

102.

Crosetul Ackers.

Acest croset este considerat drept tip caracte-ristic de croset circular turnat, fiind alcatuit
dintr-um corp de la care pornesc trei brate: retentiv, opozant si pintenul ocluzal (fig. 204).
Crosetul Ackers inconjoara dintele stalp aproape in intre-gime.
Corpul crosetului. In majoritatea cazurilor, corpul crosetului este asezat pe suprafata
proximala a dintelui-stalp limitrofa spatiului edentat in zona neretentiva, trecand in
conectorul secundar si unind rigid crosetul cu saua scheletului metalic. Conectorul secun,dar in zona proximala subecuatoriala a, dintelui-stalp este dis-tantat de dinte cu 0,5
1,0 mm in dependents de retentivitatea acestei zone si gradul de implantare a dintelui
stalp.
Bratul retentiv. Acest component porneste din corp spre suprafata vestibulara a dintelui
transversand ecuatorul protetic si se termina cu extremitatea libera in zona subecuatoriala
retentive. Grosimea bratului retentiv este variata, neuniforma, mai groasa la corp si
micsorata uniform spre extremitatea libera, unde este efilat. Aceste particularity permit ca
bratul retentiv sa aiba doua portiuni: supraecuatoriala rigida si subecuatoriala
elastica. Portiunea supraecuatoriala impreuna cu pintenul ocluzal si bratul opozant au
rolul de sprijin reciproc si se opun tendintelor de infundare a protezei pe campul protetic.

Portiunea elastica asigura mentinerea protezei scheletate si opune rezistenta tendintei de

desprindere.
Braful opozant. Acest component al/ crosetului este plasat pe suprafata opusa celei pe
care este asez/at bratul retentiv, fiind situat in zona supraecuatoriala si avand/ directie
orizontala, grosime uniforma pe tot traiectul, precum si, dimensiune egalS cu cea a
portiunii supraecuatoriale a bratului/retentiv. Toate aceste carac-teristici permit
neutralizarea efectulv/i ortodontic negativ in timpul insertiei protezei scheletate,
oferinduti totodatS rigiditate.
Pintenul ocluzal. Ca component important porneste din corpul crosetului paralel
suprafetei ocluzale si este situat in foseta me-zialS sau distala a dintelui-stalp. Se
recomandS ca pintende ocluzal sa se extinda pe suprafata de cel putin patrime din
suprafata ocluzala a dintelui respectiv si sa aiba grosime de 1 1,5 mm. Daca grosimea
lui va mari dimensiunea verticala de ocluzie, inain-te de realizarea scheletului metalic, pe
dintii intregi sunt pregStite locasuri cu forme si dimensiuni respective. Locasul trebuie sa
fie neretentiv si bine lustruit.
Crosetul Ackers este indicat pe premolari si molari, cand ecuatorul protetic trece
vestibular sau oral pe mijlocul coroanei dintelui-ancora, avand in zona subecuatoriala
retentie de 0,250,5 mm.

Sistemul crosetar Ney. Aceste crosete au fost grupate si clasi-ficate de catre Ney in anul
1956; au fost imaginate pentru forme si implantare diferite ale dintilor-stalpi, care in
genere nu sunt acoperiti cu microproteze, in vederea stabilizarii corespunzatoare a tuturor
protezelor scheletate. Sistemul crosetar Ney poseda unele caracteristici proprii crosetelor
circulare si crosetelor divizate. Autorii sistemului crosetar Ney le-au grupat si ciasificat in
numar de 6, elaborand totodata si indicatiile aplicarii Jor.
Crosetul Ney nr. 1. Este asemanator cu crosetul circular Ackers, insa bratul opozant, ca si
bratul retentiv, este elastic si situat in zona subecuatoriala retentive. Ambele brate asigura
mentinere dubla si reciproca, fiind aplicate pe suprafetele vestibulara si orala ale
dintelui-ancora. Este indicat si realizat la fel ca si crosetul Ackers.
Crosetul Ney nr. 2. Derive din crosetul devizat Roach cu bratul elastic in forma de T,
particularitatea caracteristica constand in faptul ca ambele braje sunt elastice, divizate in
si au cate un conector secundar propriu. Crosetul Ney nr. 2 este indicat pe premolari
si molari cu retractie gingivals si cu retentivitati ma-rite, precum si pe dintii la care
ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei ocluzale. Elementele elastice divizate
sunt aplicate in zona gingivals. Mai rational se considers aplicarea lui in edentatiile
terminale.

Crosetul Ney nr. 3. Este combinare dintre crosetul nr. 1 si nr. 2, avand doua brate
retentive. Unui din aceste brate este mai putin elastic, unit rigid cu corpul crosetului
avand forma bratului de la crosetul nr. 1, iar alt brat are un grad de elasticitate mSritS,
fiind unit prin conectorul secundar cu saua protezei si avand forms de T. Bratele sunt
aplicate in dependents de retentivitatea dintelui-ancora astfel: bfatul mai putin elastic (nr.
1) este aplicat pe suprafetele vestibularS sau oralS ale dintelui cu retentivitate mai mica,
iar bratul elastic (nr. 2) pe suprafetele vestibulara sau orala cu retentivitate maritS.
Acest croset este indicat in edentatiile terminale cand dintii-stalpi au inclinatie oralS sau
vestibularS, iar ecuatorul protetic are directii diferite pe suprafetele oralS si vestibulara.
Crosetul Ney nr. 4. Este un croset tehnic realizat prin metoda de turnare si lipire: corpul
si pintenele ocluzal sunt turnate, iar bratele sunt confectionate din sarmS prin indoire,
fiind apoi aplicate pe suprafetele vestibulara si orala si lipite de corp. Crosetul Ney nr. 4
este indicat pe dintii cu retentivitate in regiunea marginii ocluzale a suprafetelor
vestibularS si oralS. Acest croset nu este utilizat in practica datoritS proprietatilor
mec'anice necorespunza-toare, care nu permit mentirierea satisfScStoare a protezei pe
campul protetic .
Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset inelar cu actiune inversa
posterioarS si derivS din crosetdle circulare. Acest croset este alcStuit dintr-un conector
secundar excentric unit rigid cu bara sau placuta protezei, pozition'at in majoritatea cazurilor mezio-oral pe dintele-ancorS. Bratul crosetului iese din corp, avand portiune
rigida, aplicata supraecuatorial din care porneste pintenul ocluzal asezat in foseta distalS
sau meziala. Portiunea rigida a bratului inconjoarS suprafetele dintelui in zona supraecuatoriala si, transversand ecuatorul protetic al suprafetei vestibular sau orfale, se
terminS cu extremitatea liberS in zona subecuatoriala retentive meziala sau distala.
Crosetul Ney nr. 5 este indicat in edentatiile terminale, cand dintii-stalpi au inclinatie vestibulara sau orala, precum si pe dintii cu coroane clinice mici sau cu forma conica.
Crosetul Ney nr. 6. Acest croset, ca si crosetul precedent, are aceleasi caracteristici
deosebindu-se prin prezenta a doi pinteni ocluzali situati distal si mezlal. Crosetul Ney nr.
6 este unit rigid cu saua protezei prin intermediul conectorului secundar, care este intarit
cu un dublu segment pornit de la saua sau bara protezei. Crosetul respectiv este indicat pe
molari inclinati mezio-distal sau vestibulo-oral cu ecuator protetic atipic situat ocluzal in
partea inclinarii dintelui si cervical in partea opusa. Are eel mai lung brat din toate
crosetele Ney si din acest motiv mai este riumit si croset unibar circular .

103.

Crosetul continuu .

Acest croset prezinta atela (sina) metalica care are latime de 23 mm si grosime
de 0,51,0 mm, iar lungimea variaza in dependents de numarul dintilor pe care se aplica.
Crosetul continuu poate cuprinde de la doi pana la 68 dinti-stalpi, chiar si toata arcada
dentara, realizand astfel un sistem de imobilizare a dintilor. Crosetul continuu se aplica
intim supracingular pe suprafata orala a dintilor frontali si supraecuatorial pe cei laterali.
Crosetul respectiv deseori este realizat cu gherute incizale sau cu pinteni ocluzali, care
reprezinta prelungire a crosetului la nivelul suprafetelor interdentare proximale incizale
sau ocluzale si se termina in ambrazurile vestibu-lare ale incisivilor sau in fosetele
meziale si distale ale dintilor
laterali . La acest nivel, in unele cazuri pentru a nu modifica di-mensiunea verticala de
ocluzie, pentru gherute si pinteni sunt rea-lizate pe dintii-stalpi locasuri inainte de a
obtine arnprenta. Datorita acestor dispozitive, crosetul echilibreaza presiunile masticatoare pe dintii-stalpi in axul lor de implantare .

104. Elementele dentare a PPMS sint reprezentate de crosete si de sisteme special, care este
solidarizata de carcasul metallic din momentul modelarii carcasului din ceara, unirea fiind
efectuata prin modelarea conectorului secundar, care la rindul sau se va uni cu conectorl
principal sau cu seile protezei, ce la etapa finala vor fi inglobate in acrilatul protezei, realizind o
retentie mecanica intre seaua metalica si acrilatul protezei. Dependent de mijloacele prin care se
efectueaza mentinerea si stabilizarea protezei va fi si metoda de transmitere a presiunilor.
Transmiterea presiunilor masticatorii in PPMS este atit dento-parodontal, cit si muco-osos.
Dependent de nr dintilor stilpi si modul de integrare a lor in PPMS va varia si eficacitatea
distribuirii presiunilor functionale la suportul dentoparadontal.

104.

Culisele.

Sunt alcatuite din doua parti: una realizata extra- sau intracoronar pe suprafata proximala
sau orala a protezei dentare fixe, iar alta inclusa in scheletul metalic al protezei
mobilizabile. Partea inclusa in scheletul metalic patrunde in interiorul culisei realizate la
proteza fixa sau cuprinde avand aceeasi forma in sectiune transversal.
Culisele pot avea diverse forme: cilindrica, cilindro-conica, ovala, trapezoidala, in forma
literelor . H. V etc.
Mentinerea protezei scheletate prin culise se datoreste frictiunii care se realizeaza intre
cele doua parti ce culiseaza cu mare precizie in axul de insertie a protezei. Miscarea
componentelor una fata de alta poate fi limitata sau libera. In dependents de aceasta,
presiunile masticatoare pot fi repartizate pe campul protetic: dento-parodontal la
realizarea culiselor cu opritor ce permite sprijinul protezei in sens vertical si previne
infundarea bazei in tesuturile moi; muco-osos la utilizarea culiselor fara opritor ce

permite culisa-rea libera a componentelor in axul de insertie a protezei; mixt (dentomucozal) la utilizarea culiselor cu opritor intre care se realizeaza un spatiu egal cu
gradul de rezilienta a fibromucoasei campului protetic, ceea ce-i permite protezei
mobilizabile miscari limitate.
Pentru realizarea culiselor pot fi utilizate atat elemente prefabricate, cat si confectionate
in conditii de laborator. La inceput sunt realizate partile solidarizate la protezele fixe
situate in axul de insertie a protezei scheletate, determinat de catre medic si reprodus in
laborator cu ajutorul paralelografului.

Capsele. Sunt formate din doua componente si pot fi determinate ca matrice si patrice.
Capsele sunt indicate pe dintii cu distructii coronare masive, la care practic lipseste
coroana naturala, dar au radacini bine implantate, recuperabile.
Confectionarea partilor componente ale capselor la prima etapa se face conform
tehnicilor utilizate la realizarea dispozitivelor ra-diculare in constructiile coroanelor de
substitutie. Pe bontul rada-ciniilor recuperate se realizeaza cape inelare de protectie cu
dispo-zitive radiculare, iar pe extremitatea supraradiculara a capei, pe suprafata
orizontala, sunt situate dispozitive in forma cilindrica, ovala sau de sfera ce prezinta
patricea capei. La a doua etapa se confectioneaza matricea, solidarizata de seile
scheletului metalic. Interiorul matricei are aceeasi forma si dimensiuni ca si patricea
avand perejii partial sectionati in sens axial, formand 68 petale, ceea ce permite crearea
conditiilor de activare a capelor la apli-carea protezei in cavitatea bucala .

106. Disjunctori de forte. Aceste sisteme sunt cunoscute in literatura de specialitate si ca

fractionatori de forte, amortizori, balamale, sisteme elastice, sisteme articulate etc.,
precum si sub numele inventatorilor. Disjunctorii de forte au fost imaginati pentru
protezele terminale cu scopul desolidarizarii miscarii seilor protezei fata de dintii-ancora.
Astfel, prin utilizarea acestor sisteme, se realizeaza relativa independents intre
sistemele de ancorare si seile protezelor, contribuindu-se ila echilibrare a presiunilor
masticatoare asupra campului protetic.
Primul sistem a fost propus de Ott si este cunoscut si sub numele de stress breaker .
Autorul prin intermediul unor benzi mucozale sectionate longitudinal de conectorii
principali a separat seile protezelor terminale de elementele de ancora si, in special, de
crosete . In dependents de latim, grosimea si lungimea benzii mucozale sectionate, in
timpul receptionarii presiunilor masticatoare saua protezei se infunda in fibromucoasa
campului protetic, realizand un sprijin mixt, permitand totodata seilor unele miscari
independente.
Un alt disjunctor de forte, dispozitivul Roach, permite miscari simultane sau consecutive
ale translatorului de forte in plan vertical si miscari de rotate in jurul unui ax orizontal
Acest disjunctor este alcatuit dintr-o bara dreptunghiulara solidarizata de coroana de
invelis la mijlocul suprafetei proximale limitrofe spatiului edentat. La extremitatea barei
este realizat un ax in forma de cilindru care se termina cu sfera de 23 mm. In saua
protezei sunt realizate placi lamelate sagitale si transversale conform diametrelor
dispozitivului coronar, ceea ce permit protezei miscari verticale si de rotate (pendulare)
limitate.
Amortizorii de forta sau sistemele elastice permit seilor protezei miscari in plan vertical
care, dupa incetarea presiunii masticatoare, aduc seile protezei in pozitia initials datorita
arcului sau a spiralelor elastice care intra in constructia acestor dispozitive. Amortizorii
sunt cunoscuti sub numele inventatorilor: Dalbo, Beat-Muller, sistemul telescopic Egert
etc. Aceste sisteme, ca si cele precedente, sunt alcatuite din douS part,!: una fixata pe
dintele-ancorS si alta in saua protezei care este si un amortizor . La confectionare mai
frecvent sunt utilizate piese industrial co-mercializate, fiind solidarizate la partile
respective ale dintilor-ancora si la proteza mobilizabila.
Balamalele sunt folosite ca elemente de legStura intre crosete si seile protezei si sunt
compuse dintr-o parte solidarizata de crosete, iar alta de saua protezei fiind articulate cu
un ax transversal vestibulooral. Balamalele sunt indicate in edentatiile terminale mandibular cand lipsesc molarii, permitand seilor numai miscari pendulare (de rotate in jurul
axului).

107. In prezent sunt cunoscute diverse varietafi de paralelografe (simple, complexe),

unele utilizate pentru analiza si pregatirea modelului pentru dublare, iar altele si pentru
modelarea machetei protezei si pentru prelucrarea componentelor metalice. Indiferent de
varietatea paralelografului , toate sunt construite dupa unui si acelasi principiu la
diverse miscari piesele-anexe se vor afla in acelasi plan. Paralelograful simplu este
alcatuit din urrnatoarele componente:
1. Soclul stabilizator reprezentant de placa metalica groasa si neteda care-i confera
stabilitatea aparatului.
2. Suportul pentru model, articulat reglabil, multidirectional cu masu^a de lucru dotata
cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe placa soclului stabilizator
pentru plasarea lui pe toata suprafafa placii.
3. Stalpul vertical solidarizat lateral si perpendicular de soclul stabilizator care permite
realizarea miscarilor in plan vertical.
4. Braful orizontal solidarizat (sau articulat) perpendicular la extremitatea superioara a
stalpului vertical, fiind situat para-lel placii soclului stabilizator. Extremitatea libera a
bratului este inzestrata cu un sistem de menghina pentru instalarea pieselor anexe paralel
stalpului vertical si perpendicular suportului stabilizator.
Piesele-anexa sunt reprezentate de: tija detectoare, asemanatoare cu un cilindru plan, cu
ajutorul careia se orienteaza inclina-rea masutei de lucru pe care este fixat modelul pana
la stabilirea axului comun al dintilor-stalpi purtatori de crosete; tija portcreion, care are la
extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul tuturor dintilor restanti; tije
retentivometre in numar de trei, sub forma de cilindru asemanatoare cu tija detectoare,
dar la extremitate prezentata de un disc cu raza respective de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75
mm, ce servesc la masurarea retentivitatii sub-ecuatoriale a coroanei dintelui-stalp fata de
axul comun; tija razusa reprezentata de lama cu extremitate in muchie bizou, care
poate fi coborata manual pentru a razui ceara de pe model, si re-vine la pozitia initiala
automat, datorita actiunii unui resort.
Cu ajutorul paralelografului simplu se analizeaza modelul in vederea plasarii elementelor
de mentinere, sprijin si stabilizare reprezentate de crosete, iar in conditli de laborator
modelul se deretentivizeaza. Aparatele moderne si eel comercializat de firma Kavo
(Germania), pe langa aceste operatiuni permit si: a) montarea si solidarizarea elementelor
prefabricate ale protezelor; b) modelarea prin razuire de ceara sau frezare a pieselor
componente; c) frezarea componentelor metalice in axul de insertie al protezei. Acest

aparat are acelasi principiu de constructie cu exceptia ca pe stalpul vertical este montat un
sistem complex reprezentat si de piese electrice ce permit 100025000 rotatii pe minut
ale frezelor anexe utilizate pentru frezarea cerii si a metalului .
Indiferent de tipul aparatului utilizat, paralelografia urmareste scopul proiectarii si
plasarii elementelor componente ale protezei scheletate si indeosebi ale celor de
mentinere, sprijin si stabilizare, pentru a fi reproduse in conditii de laborator in machete
si apoi in schelet rnetalic dupa un program bine determinat.

Parelelograf modern

108. Caracteristica i consecutivitatea operaiunelor de studiu n paralelograf.

1. Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei.
2. Fixarea pozitiet alese a axului de insertie si dezinsertie al protezei, pentru reproducerea
ei.
3. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.
4. Stabilirea punctelor retentive unde vor fi asezate extremita-tile bratelor elastice ale
crosetelor.
5. Alegerea constructiei protezei si trasarea proiectului pe model.

109. Definiie Ax de inserie i desinserie a PPM scheletate. Varieti. Metodele

de determinare a axului de inserie i desinserie a PPM scheletate.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei. Axul de insertie si
dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este apreciat drept directie de aplicare si
inlaturare a protezei, care prevede miscarea protezei de la primul contact al elementelor
de ancorare cu dintii-stalpi pana la fibromucoasa campului protetic, cand pintenii ocluzali
sunt asezati in locasurile lor, iar seile sunt amplasate cu precizie pe suprafata campului

protetic. Inlaturarea protezei este apreciata ca miscare in directie opusa, adica de la

momentul desprinderii bazei de pe fibromucoasa campului protetic pana la pierderea
contactului elementelor de ancorare cu dintii-stalpi.
Noi consideram ca axul de insertie si dezinsertie al protezei reprezinta traiectorie bine
determinate, care permite aplicarea si ln-laturarea protezei de pe campul protetic fara
obstacol.
Axul de insertie al protezei poate fi: 1) vertical (cand proteza este aplicata concomitent pe
toti dintii-stalpi); 2) vertical spre dreapta (cand proteza este aplicata la inceput pe dintiistilp din partea dreapta, apoi pe cei din partea stanga); 3) vertical spre stanga; 4) vertical
posterior; 5) vertical anterior.
Determinarea axului de insertie si dezinsertie al protezei depin^ de de alegerea pozitiei
modelului in parelelograf. Aceasta opera-tiune poate fi realizata prin una din cele trei
metode cunoscute: 1) libera; 2) prin aprecierea inclinarii medii a axelor dintilor-stalpi; 3)
de alegere.

110. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic.

Determinand pozitia modelului apreciata dupa una din metodele descrise, inlocuim tija
detectoare cu tija portcreion, care, fiind adusa la fiecare dinte-stalp si fiind plasata in jos
pana la nivelul coletului, pastrand contact cu dintele, marcheaza ecuatorul protetic cu
partea laterals a grafitului (categoric nu se admite trasarea liniei respective cu extremitatea libera a grafitului) in asa mod ca extremitatea libera a grafitului sa treaca intre
festonul gingival si colet.
Ecuatorul protetic trasat in majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuatorului
anatomic al dintelui. Totodata ecuatorul protetic imparte dintele in doua zone: 1) zona
subecuatoriala, cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita si zona retentive; 2) zona
supraecuatoriala, situata intre ecuatorul protetic si marginea ocluzala a dintelui, numita si
zona neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de situarea lor, vor determina
alegerea tipurilor de crosete.
L. Blatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatorului protetic in dependenta de
inclinarea modelului, deosebind cinci tipuri de situare a ecuatorului pe suprafetele
dintelui si de atitudine fata de edentate .
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat numai prin aceste variante si poate
sa fie reprezentat printr-o topografie variata, dependenta de pozitia de inclinare a
modelului, de migrarile si forma anatomica a dintilor-stalpi. In unele situatii traseul
ecuatorului protetic este reprezentat de curba deformata, atipica, care permite ca
limitele zonelor retentive si neretentive sS fie de configurare complexa, ce prezinta
dificultati la aplicarea elementelor crosetului.

111. Metoda determinarii zonelor retentive la confectionarea p.p.m. scheletate.Importanta

practica.(348 B). Cracea Alexandru
Pentru aceast operaiune se utilizeaz tija retentivoinetric de dimensiuni corespunztoare
formei croetului i rezistenei parodontale a dintelui stlp. Retentivometrele de 0,25 mm sunt
folosite pentru croetele mai puin elastice sau pentru dinii cu implantare parodontal slab, cele
de 0,50 i 0,75 mm pentru croete elastice i pe dinii bine implantai sau cu un grad de
implantare medie.
Tija retentivometric trebuie s vin n contact cu linia ecuatorului protetic, iar discul va fi
ridicat sau cobort n zona retentiv pn va intra i el n contact cu suprafaa dintelui. Locui n
care discul atinge dintele reprezint punctul de retenie care se nseamn cu creionul. Anume n
acest punct se va plasa extremitatea elastic a braului retentiv.

112. Etapele pregatirii modelelor pentru duplicare la confectionarea PPMS . Scopul

duplicarii(349 B).
Pregtirea modelului pentru duplicare prevede:
1) deretentivizarea zonelor retent ive;
2) folierea suprafeelor mucozale.
Deretentivizarea zonelor retentve. Modelul poate reprezenta diverse zone retentive situate att
subecuatorial la nivelul dinilor restani, precum i unele spaii mucozale oferite de culise, bare,
puni dentare, spaii interdentare (diasteme, treme) etc. Deretentivizarea acestor zone urmrete
scopul desprinderii modelului de lucru din masa amprentar duplicatoare cu uurin, fr a
afecta amprenta, evitndu-se astfel aplicarea elementelor rigide ale scheletului n aceste zone.
Deretentivizarea se efectueaz prin picurare de cear n zonele retentive n aa mod nct
stratul de cear depus s se situeze ntre festonul gingival al dinilor restani i ecuatorul protetic
sau ntre suprafaa mucozal i polul inferior al culisei sau barei. n continuare cu tija rzu a
paralelografului se vor nltura surplusurile de cear prin rzuire sau frezare realiznd de jur
mprejurul dintelui suprafee paralele i netede.
Folierea suprafeelor mucozale. Folierea suprafeelor mucozale ale modelului se efectueaz
cu scopul obinerii unui spaiu ntre suprafeele mucozale ale scheletului metalic i fibromucoasa
cmpului protetic pentru a evita nfundarea componentelor mucozale n fibromucoas la aciunea
presiunilor masticatoare, precum i pentru nglobarea ulterioar a eilor metalice n acrilat. n
unele situaii clinice cnd pe cmpul protetic exist zone sensibile, nefavorabile pentru recepia
presiunilor masticatoare, reprezentate de torusul palatinal, proeminene osoase acoperite de
fibromucoas subire, rugile palatinale exprimate etc. folierea acestor zone este obligatorie.
Prin urmare, folierea se efectueaz cu urmtoarele scopuri:
1. obinerea spaiilor ntre eile protezei i fibromucoasa cmpului protetic (dac
suprafeele mucozale ale eilor vor fi total metalice, folierea nu se va realiza);
2. obinerea spaiilor ntre conectorii principali reprezentai de bare i fibromucoas
(dac conectorii principali vor fi reprezentai de plcue, folierea, de asemenea, nu se va realiza);
3. obinerea spaiilor ntre conectorii secundari i fibromucoas (folierea este
obligatorie in toate cazurile).
Folierea zonelor enumerate se face cu folii de cear calibrat, cu grosimea de 0,51,0 mm,
care se ramolete la sursa de cldur i se aplic pe suprafaa modelului adaptnduse intim la el.
Surplusurile de cear sunt nlturate prin tiere conform limitelor desenului elementelor
respective, iar marginile sunt fixate la suprafaa modelului prin lipire cu cear.
Duplicarea se realizeaza cu scopul obinerii modelului de lucru, confecionat din
materiale termorezistente, pe care se va realiza modelarea i ulterior turnarea scheletului metalic.

113. Varietati de ceara utilizate la modelarea machetei scheletului PPMS si tehnica

modelarii.(97B/354B).
Ceara pentru modelarea protezelor scheletate. Pentru modelarea prilor componente ale
protezei scheletate, este utilizat ceara avnd n componena sa 29%parafin; 65%cear de
albine; 5% cear Carnauba i unii modificatori. Este ambalat sub form de plci cu
dimensiuni de 60X60X10 mm, avnd culoare verde i cafenie. n ambalajul acestei varieti de
cear sunt incluse i forme prefabricate din material elastic cu imprimarea diferitelor figuri ale
scheletului protezei n vederea uurrii procesului de modelare a barelor, inelor, croetelor,
eilor i a altor piese.
Ceara ambalat sub form de discuri cu diametrul de 82 mm i grosimea calibrat de 0,4 i 0,5
mm de culoare roz este utilizat att pentru modelarea bazei metalice, ct i pentru crearea unui
spaiu de tranziie la duplicarea modelului; mai poate fi utilizat i la modelarea machetelor
coroanelor dentare.
Pentru confecionarea plcuelor i a bazei metalice cu relieful asemntor mucoasei cmpului
protetic se utilizeaz ceara ambalat sub form de plci cu dimensiuni de 100X50X0,5 mm, de
culoare verde sau roie.
Tehnica modelarii:
Modelarea machetei scheletului se efectueaz din elemente din cear preformate prin adaptarea
i lipirea lor la modelul duplicat dup configuraia traiectului desenului schematic al scheletului
protezei de pe model.
Modelarea machetei se realizeaz prin aplicarea componentelor preformate pe model, n raport
cu desenul scheletului, n urmtoarea ordine:
1. conectorii principali,
2. eile,
3. elementele de meninere, sprijin i stabilizare i
4. conectorii secundari.
Pentru aceasta componentele preformate sunt plastificate n ap cald 5060C sau la sursa de
cldur adaptndu-se intim la model, solidarizndu-le ntre ele cu cear, iar marginile lor se
lipesc de suprafaa modelului duplicat.
Conectorii principali reprezentai de bare ramificate se obin prin asocierea mai multor
segmente, conform traiectului desenului schematic ai lor de pe model solidarizndule prin lipire.
La utilizarea conectorilor principali reprezentai de plcue, acestea se modeleaz prin adaptarea
foliei de cear calibrat, cu grosimea de 0,40,6 mm, n zona de extindere a conecioriilor.
Surplusurile din cear se nltur dup conturul desenului care este vizibil datorit transparenei
cerii, iar marginile plcuei se lipesc la model cu cear topit. La mandibul, n zona planeului
bucal, marginea plcuei se ngroa pn la 2 mm prin picurare de cear sau prin aplicarea unei
benzi cu grosime i form corespunztoare.
eile se modeleaz n dependen de raportul dintre suprafeele mucozale cu apofiza alveolar.
Dac este indicat o suprafa mucozal metalic, se adapteaz n spaiul edentat o folie de
cear calibrat dup limitele desenului, lipind marginile foliei la model i la conectorul principal.
Pe suprafaa extern (opus), pentru aderena acrilatului se realizeaz retenii n form de anse,
ciupercue, butoni etc. sau pot fi realizate suprafee retentive ca i n cazul realizrii corpurilor de
puni dentare, n dependen dt indicaiile prescrise de cltre medic. La folosirea unei suprafee
mucozale acrilice, eaua se va modela cu orificii sau n form de plas prin care ulterior va
ptrunde acrilatul nglobnd eaua n ntregime, crend astfel contact ntre acrilat i apofiza
alveolar. La nivelul de solidarizare a eilor cu conectorii principali se modeleaz trepte de
aproximativ 12 mm n dependen de cantitatea esuturilor pe care le va restabili aua protezei.
Aceste trepte permit ca acrilatul eilor s se situeze la acelai nivel cu segmentul metalic
contopindu-se cu conectorul principal.
Elementele de meninere, sprijin i stabilizare se modeleaz n dependen de tipul lor. La
utilizarea croetelor, modelarea se realizeaz din segmente de cear preformate fiind aplicate i

adaptate la traiectul desenului schematic al elementelor componente ale croetului,

solidarizndu-le apoi la nivelul corpului croetului, spaiilor interdentare, sau la ei n
dependen de tipul de croete folosite i de plasarea elementelor componente ale crotelor pe
suprafeele dinilor-stlpi.
Conectorii secundari, de asemenea, se modeleaz din elemente preformate de form i
mrime corespunztoare dup proiectul desenului schematic, apoi se solidarizeaz cu cear la
prile dentare i mucozale ale scheletului.
Dup modelarea i solidarizarea machetelor preformate ale tuturor elementelor componente ale
scheletului protezei se realizeaz machetele canalelor de turnare pentru turnarea aliajului
solicitat.
114. Etapele clinico-tehnice la confectionarea PPMS cu carcasul intreg turnat. (341 B).
Etapele clinico-tehnice la confecionarea protezelor pariale mobilizabile scheletate depind de
tehnica de confecionare a scheletului metalic, care poate fi realizat prin dou tehnici:
1. din elemente fabricate pentru diferite pri ale protezei (bare, croete, ei etc.) sau
modelate separat i ulterior lipite ntre ele; procedeul este simplu i poate fi reprezentat ca o
metod clasic care n prezent practic este utilizat rar.
2. prin turnarea ntregului schelet metalic considerat ca o metod modern.
n baza acestor particulariti, n continuare vom reda tehnicile contemporane de confecionare
a protezelor scheletate, care prevd realizarea urmtoarelor etape clinico-tehnice:
- Clinic: amprentarea funcional a cmpului protetic.
- Laborator: realizarea modelelor din ghips dur.
- Clinfc-laborator: analiza modelului n paralelograf i schiarea protezei scheletate;
reproducerea poziiei modelului n para-lelograf n condiii de laborator pentru deretentivizarea
zonelor retentive i pregtirea modelului pentru duplicarea lui; duplicarea modelului i
modelarea machetei scheletului; ambalarea i turnarea scheletului din aliajul solicitat;
dezambalarea, prelucrarea, proba pe modei i lustruirea scheletului metalic.
- Clinic: proba scheletului metalic n cavitatea bucal; determinarea ocluziei centrice sau
a relaiilor intermaxilare.
- Laborator: poziionarea modelelor n simulator; montarea dinilor artificiali n spaiile
edentate.
- Clinic: proba machetei protezei scheletate.
- Laborator: ambalarea machetei protezei scheletate n chiuvet, realizarea tiparului i
introducerea acrilatului, polimerizarea; dezambalarea, prelucrarea i lustruirea acrilatului.
- Clinic: aplicarea protezei pariale mobilizabile scheletate pe cmpul protetic.
115. Dezavantajele scheletului metalic al PPMS cu confectionat prin metoda lipirii.
1. Nu se ajusteaz bine att pe model ct i in cavitatea bucal.
2. Metoda este laborioas, necesita mai multe etape de confecionare.
3. n timpul lipirii se pot produce dislocri de la poziia iniial ceea ce va duce la erori in
etapele de mai departe.
4. Sunt mai puin precise ca celea ntreg turnate.
5. Necesita prelucrri mecanice majore pentru ajustarea pe model, ceea ce la fel va
influena stabilitatea scheletului metalic in etapele de mai departe.
116. Definitie ,,Cimp protetic edentat total. Caracteristica zonelor de sprijin la maxila si la
mandibula in edentatia totala.(363 B/ 334 R).
Cmp protetic edentat total se definete ca o situaie clinic cnd lipsesc toi dinii de pe un
maxilar (edentaie total unimaxilar) sau de pe avibele maxilare (edentaie total bimaxilar) ca
rezultat al aciunii unor factori de ordin patologic sau traumatic.
Cmpul protetic la maxil. Aspectul morfofuncional al cmpului protetic la maxil n
edentaia total depinde de starea esutului osos al apofizelor alveolare, bolta palatin i

tuberoziiile maxilare. Aceste formaiuni anatomice au dimensiuni i forme multiple favorabile,

mai puin favorabile i nefavorabile n terapia edentaiei totale, dependente, n primul rnd, de
proeminena apofizei alveolare.
Apofiza alveolar nalt i lat ofer posibiliti favorabile de sprijin i stabilizare a
protezei totale, iar micorarea treptat n volum a apofizei alveolre, ca urmare a atrofiei
esutului osos, scade i gradul de meninere a protezei.
Tuberozitile maxilare pot fi comparate cu o prelungire a apofizei alveolare care formeaz
proeminene osoase n zona posterioare. n meninerea i stabilizarea protezei superioare
tuberozitile maxilare au valoare deosebit. Dac aceste formaiuni sunt pronunate, au versante
paralele ntre ele, atunci favorizeaz retentivitatea protezei i invers, dac au un volum redus sau
sunt caracterizate prin absena oricrui relief, reprezint un factor negativ in stabilizarea
protezelor totale.
Bolta palatin are forme diverse de ia padent la pacient, cu valori protetice n sens pozitiv
sau negativ, dependent de forma i nlimea apofizei alveolare i a tuberozitilor maxilare. La
nivelul suturii mediane a boitei palatine n unele situaii clinice, poate fi evideniat torusul
palatin, avnd diverse forme i localizare. Prezena torusului palatin influeneaz negativ
meninerea protezei totale. n asemenea situaii torusul palatin va fi foliat. n zona anterioar a
boitei palatine, la nivelul apofizei alveolare, este situat gaura incisiv care, de asemenea, este
necesar de protejat prin foliere, deoarece prin ea trece fascicolul mucovascular respectiv.
Posterior, limita bolii palatine este format din marginile distale ale lamelor orizontale ale
oaselor palatine care, la nivelul liniei mediane, trec n spina nazal posterioar. Important c
aceste margini sunt orientate oblic spre craniu, ceea ce permite realizarea unor prelungiri n
proteze pentru o nchidere marginal mai bun.
Scheletul osos al maxilei este acoperit de fibromucoas care n dependen de aderena ei la
esutul osos este divizat n fibromucoas fix i mobil. La trecerea fibromucoasei fixe n
fibromucoas mobil exist o mic zon de trecere, numit fibromucoas pasiv mobil sau
neutr. Aceast zon, avnd o lime de 13 mm, este acoperit de marginile protezei totale
pentru a asigura o nchidere marginal a protezei, favoriznd fenomenul de succiune. Aceast
zon este situat de-a lungul fundului de sac vestibular i posterior la limita de trecere a palatului
dur n palatul moale, cunoscut n stomatologie ca linia Ah.
Cmpul protetic la mandibul edentat total este reprezentat de aceleai elemente
morfofuncionale ca i la maxil, ns avnd dimensiuni comparative mult mai reduse. O
importan deosebit la confecionarea protezelor totale o au tuberculii piriforrni, formaiuni
morfologice situate n zonele retromolare.
Marginile totale ale protezei sunt situate ca i la maxil acoperind zona mucoasei neutre din
prile vestibular i lingual conform reliefului fondului de sac vestibular i planeului bucal, iar
posterior, n dependen de valoarea protetic a tuberculilor piriforrni i acoper n ntregime sau
numai cu 1/3 din suprafaa anterioar. Limita protezei n aceste zone este indicat de ctre medic
i poate fi extins posterior numai pn la punctul de inserie a ligamentului pterigomandibular,
de altfel n timpul funciei proteza se va desprinde de pe cmpul protetic.
117. Aspectele clinice ale cimpului protetic edentat total.(364 B).
Cmpul protetic n edentaia total aste reprezentat de esutul osos al maxilarelor i
fibroinueoa. Aceste dou elemente ofer i sprijinul protezelor totale, ns nici fibromucoasa,
nici substratul osos din punct de vedere funcional, nu sunt apte pentru recepia i amortizarea
presiunilor masticatoare. Totui dac esutul osos ofer protezei totala sprijin rigid, apoi
fibromucoasa servete ca un arnoriiztor i poate fi comparat cu ligamentele periodontale ale
dinilor naturali n cazul aplicrii unei fore. Pe lng aceast funcie suportul mucoosos particip
i la meninerea, fixarea i stabilizarea protezei totale pe cmpul protetic.

Cunoaterea acestor particulariti este un factor important n conceperea i realizarea protezei

totale.
118. Clasificarea apofizelor alveolare in edentatia total dup Schroder, Koller, i Lejoueux.
Importana practica.(339 R).
Schrder deosebete trei tipuri de atrofii ale maxilei:
Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizeaz prin prezena unei apofize alveolare
pronunate, semiovale, care uniform este acoperit cu o mucoas normal depind cu mult
nivelul bolii palatine, avnd tuberozitli bine exprimate, iar torusul palatin mai puin exprimat
sau chiar lips. Plic trectoare i locul de inserie a muchilor se gsesc la distan destul de
mare de la suprafaa apofizei alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru
tratamentul protetic, fiindc formaiunile anatomice de retenie snt destul de exprimate i nu
mpiedic fixarea protezei.
Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic prezena unei apofize alveolare late,
din cauza atrofiei medii, depind cu puin nivelul bolii palatine. Tuberozitile maxilare snt
mai puin exprimate, plic trectoare i locul de inserie a muchilor se gsesc mai aproape de
suprafaa apofizei alveolare, comparativ cu tipul I.
Condiii pentru tratamentul protetic, de obicei, avem bune, ns contracia brusc a muchilor
n unele cazuri poate duce la un eec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest lip de atrofie esle dispariia apofizei alveolare i
prezena unei boli palatine aproape plat. Tuberozitile maxilare snt atrofiate esenial. Plic
trectoare i locul de inserie a frenumului buzei superioare i a muchilor se afl la nivelul
coamei apofizei alveolare. Pentru tr-atamentul protetic acest tip de atrofie este cel mai
nefavorabil, fiindc lipsesc formaiunile anatomice retentive, iar inseria joas a fibrelor
musculare contribuie la detaarea protezei.
Koller deosebete urmtoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare:
Tipul I. Apofiza alveolar prezint o nlime bine exprimat, egal pe toat ntinderea,
rezorbia producndu-se ntr-o mic msur. Aceast situaie elinic se ntlnete foarte rar i se
presupune c ea poate surveni doar n cazul cnd pierderea dinilor s-a produs simultan. Creasta
apofizei alveolare este rotunjit i favorabil pentru baza protezei, deoarece mpiedic
microexcursia protezei ce poate avea loc la micarea mandibulei. Locul de inserie i muchilor i
plic trectoare a mucoasei snt situate la o distan considerabil de vrful apofizei alveolare.
Aceast form a apofizei alveolare este cea mai favorabil pentru tratamentul protetic.
Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniform pe toat ntinderea, ns este destul de
avansat, afectnd n unele cazuri i corpul mandibulei. Pe msur ce procesul de rezorbie se
accentueaz i ajunge pn la linia oblic intern i extern, apofiza se transfom nlr-o
depresiune. Apofiza alveolar n zona frontal deseori capt o form ascuit, ce mpiedic
protezarea. Locul de inserie a muchilor este situat aproape de marginea crestei. Astfel de tip a
apofizei alveolare reprezint mari dificulti pentru protezare, fiindc lipsesc formaiunile
anatomice retentive, iar inseria fasciculelor musculare aproape de vrful crestei alveolare duce ia
micarea protezei. Prin urmare, i stabilitatea protezei este compromis, deci trebuie cutate
posibiliti de a folosi orice formaiune retentiv a cmpului protetic, orict de redus ar fi ca
ntindere.
Tipul III. Apofiza alveolar este atrofiata esenial n sens lateral i mai puin frontal,
datorit faptului c dinii laterali au fost pierdui mai timpuriu dect cei frontali. Acest tip de
atrofie este relativ favorabil pentru tratamentul protetic, fiindc atrofia apofizei alveolare n
zonele laterale nu mpiedic microexcursia protezei n plan transversal. Zona de retenie este
prezent numai n regiunea frontal care i mpiedic micarea protezei n plan sagital n direcia
anterio-posterioar.

Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuat n zona frontal i mai puin exprimai n
regiunile laterale. n aa situaie stabilitatea protezei este asigurat numai n direcia transversal,
pe cnd n plan sagital este foarte slab datorit posibilitii de alunecare a protezei nainte.
O clasificare unic a atrofiei procesului alveolar pentru maxil i mandibul cu edentaie total
a elaborat Lejoyeux (1973). Autorul clasific maxilarele n raport cu valoarea apofizelor
alveolare edentate n patru clase:
Clasa I. Snt prezente apofize alveolare nalte, retentive cu versante vestibulare i linguale
extinse, paralele ntre ele, fr exostoze.
Clasa a II - a. Gradul de atrofiere a apofizelor alveolare este mediu, versantele vestibulre
snt uor oblice ca rezultat al pierderii: de substan osoas i al resorbiei centripete.
Clasa a III-a. Apofizele alveolare au o valoare protetica slab, snt afectate prin resorbie
accentuat determinat n special de proteze necorespunztoare.
Clasa a IV-a. Apofize alveolare cu o atrofie de grad accentuat, cu valoare protetic
negativ, denivelate, disprute parial sau total prin purtarea unor proteze vechi ori cu suprafaa
ocluzal redus i incongruente.
119. Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea protezelor totale( 359 R / 367B).
Confecionarea protezelor totale este dependent de consecutivitatea urmtoarelor operaiuni
clinico-tehnice:
- Clinic: examinarea pacientului i obinerea amprentelor preliminare.
- Laborator: confecionarea modelelor preliminare i a lingurilor individuale; la indicaiile
medicului, lingurile individuale pot fi realizate cu borduri de ocluzie.
- Clinic: amprentarea definitiv (funcional); dac lingurile au fost confecionate cu
borduri de ocluzie, la aceast etap se vor determina i relaiile intermaxilare, iar dac au fost
confecionate fr borduri de ocluzie, relaiile intermaxilare vor fi determinate la urmtoarea
vizit a pacientului.
- Laborator: confecionarea modelelor funcionale (definitive) i a abloanelor cu
bordurille de ocluzie, dac acestea n-au fost realizate o dat cu lingurile individuale.
- Clinic: determinarea relaiilor intermaxilare.
- Laborator: fixarea modelelor n simulator; montarea dinilor artificiali i construirea
arcadelor dentare artificiale, modelarea machetei, protezei totale.
- Clinic: proba machetei n cavitatea bucal.
- Laborator: nlocuirea cerii, machetei protezei totale n acrilat; prelucrarea i lustruirea
protezei totale.
- Clinic: aplicarea protezei totale n cavitatea bucal.
120. Argumentati necesitatea confectionrii lingurii individuale la amprentarea n
edentatia totala.
Confecionarea lingurii individuale are o mare nsemntate n realizarea protezelor totale,
deoarece doar cu ajutorul ei se poate de obinut o amprent care va reda cu exactitate starea
funcional a cmpului protetic, ceea ce va favoriza realizarea unui contact intim intre baza
protezei i cmpul protetic, astfel realiznduse efectul de supap, contribuind astfel le meninerea
protezei totale pe cmpul protetic.
121. Materialele utilizate la confectionarea lingurilor individuale. Doua metode de
confectionare a lingurilor individuale din ceara pe modelul preliminar.( 362 R / 141 B).
Materiale:
1. ceara,

2. acrilat autopolimerizabil,
3. acrilat termopolimerzabil,
4. acrilat fotopolimerizabil,
5. materiale termoplastice,
6. aluminiu.
Lingurile individuale se confecionez prin metoda de laborator sau direct n cavitatea bucal.
Metoda direct:
n cazul utilizrii acestei metode, pentru confecionarea lingurii individuale la maxil, dintr-o
plac de cear standard se nltur 1/3 din lungime i dup ramolire placa de cear se ndoaie n
dou, ntroducndu-se n cavitatea bucal unde lingura se modeleaz direct pe maxil.
Pentru confecionarea lingurilor individuale la mandibul se nltur 1/3 din limea plcii de
cear standard, dup ce se nclzete la flacr, se ndoaie n trei n lungime dndui-se forma de
potcoav, se introduce n cavitatea bucal modelndu-se dup forma apofizei alveolare,
nlturndu-se surplusurile.
Particularitile confecionrii lingurilor individuale din cear dup aceast metod constau n
corespunderea ntocmai a limitelor lingurii cu viitoarele margini ale protezei. Pentru aceasta
medicul cu spatula fierbinte ramoleaz cte un sector al marginii lingurii i deplasnd anterior i
n jos esuturile moi pe linia intermaxilar prelucreaz marginile lingurii. Dac este necesar se
adaug cear, iar dac marginea este nalt, ea se modeleaz n timpul deplasrii esuturilor moi.
Aceast manoper este greu de efectuat, cere mult timp i este obositoare pentru pacient. Dup
adaptarea marginilor, lingurile se ntresc exterior cu srm de aluminiu din care i se ndoaie
minerul lingurii.
Metoda indrect:
Aceast metoda se realizeaza de ctre tehnicianul dentar n laborator prin plicarea unei plci de
cear plastificat pe modelul obinut dupa amprenta preliminar, astfel inct ceara ia forma
cmpului protetic de pe model. Ulterior cu un bisturiu se inltura surplusurile de ceara dupa
limitele trasate pe model. Pentru marirea rezistenei aceste-i linguri, pe mijlocul suprafeei
apofizei alveolare se inglobeaz un fragment de srma de 1,5 n diametru. Dup aceasta se
realizeaz minerul lingurii, care se plaseaz pe mediana modelului pe centrul apofizei alveolare.
Locul unde a patruns srma se acoper cu cear topit.
122. Tehnica confectionarii lingurii individuale din acrilate termopolimerizabile.( 144 B ).
La confecionarea lingurii din acrilat termopolimerizabil, la nceput se modeleaz macheta
lingurii din cear, marginile creia se lipesc de model. Modelul mpreun cu macheta sau numai
macheta se ambaleaz n chiuvet, se realizeaz tiparul i se introduce n el acrilatul solicitat,
supunndu-1 regimului termic de polimerizare. Dup dezambalare lingura se finiseaz mecanic.
123. Cerintele catre sablonul cu borduri de ocluzie in edentatia totala. Indicati
dimensiunile.(368 R/144B).
abloanele de ocluzie trebuie s corespund urmtoarelor cerine:
1) baza ablonului s fie adaptat intim la suprafaa cmpului protetic, acoperind-o n
totalitate;
2) baza ablonului s aib o grosime de 1,5-2 mm, s fie rezistent la presiune i s nu
prezinte micri de basculare;
3) ndeprtarea i repunerea pe model s se realizeze cu uurin, fr dificulti;
4) marginile bazei s fie rotunjite i finisate corespunztor limitelor determinate;
5) bordurile de ocluzie s fie monolite i bine solidarizate te baza ablonului
corespunztor mijlocului apofizei alveolare, s aib form i dimensiuni corespunztoare;
6) ablonul aplicat pe model, ct i pe cmpul protetic s aib un grad suficient de
meninere.

Prin secionarea surplusurilor de cear bordurii de ocluzie i se imprim urmtoarele

dimensiuni: n zona frontal o nlime de 10-12 mm, descrescnd progresiv spre distal
corespunztor locului de implantare a primului molar, avnd o nlime de 6-8 mm; limea este
de 5-6 mm n zona frontal i respectiv 8-10 mm n cea lateral.
124. Trasarea reperelor pe bordurile de ocluzie pentru montarea dintilor in protezele
dentare.(378 R).
Deliiimitarea liniei mediane. Acest reper se traseaz vertical pe ambele borduri de ocluzie cu
ajutorul spatulei de modelat i trebuia s se gseasc ntr-un plan cu linia median a feei.
Aceast linie pleaea de la frenul buzei superioare n jos, sau dac el nu corespunde liniei mediane
a feei, ca reper sei mijlocul feei care corespunde cu linia ce coboar din mijlocul liniei
interpupilare. Alturi de aceast linie vor fi montai incisivii centrali superiori i inferiori.
Determinarea liniei caninilor. Acest reper este trasat bilateral de la marginea aripilor nazale
n jos i corespunde cu proiecia vrfurilor caninilor superiori. Se socoate c aceast linie
coincide i cu comisurile gurii. Deci trednd prin mijlocul caninilor superiori, aceast linie va
orienta pe tehnicianul dentar s aleag dini artificiali de aa o lime, ca ntre linia median a
feei i a caninilor s fie instalai incisivii i cte o jumtate din suprafaa caninilor.
Determinarea liniei sursului. Aceast linie se traseaz conform marginii libere a buzei
superioare, atunci cnd pacientul zmbeie. Ulterior aceast linie va indica limita pn la care se
poate cobor gingia artificial i respectiv nivelul coletului dinilor frontali superiori.
125. Reguli de montare a dintilor in protezele dentare dupa Gysi.(385 R/374B).
Pentru poziionarea dinilor artificiali n macheta bazei, Gysi a elaborat reguli cu caracter
general, ce se refer la toi dinii, i reguli cu caracter individual, dup care se monteaz fiecare
dinte n parte.
Regulile generale de montare a dinilor prevd realizarea arcadelor dentare artificiale,
ceea ce-i ofer protezei totale meninere i stabilitate pe cmpul protetic la aciunea presiunilor
masticatoare n diverse planuri. n acest scop dinii artificiali se monteaz n articulator dup
urmtoarele principii generale:
1) dinii artificiali laterali superiori se monteaz cu zona cervicala pe centrul apofizei
alveolare astfel nct cuspizii palatinali superiori coincid cu vrful apofizei alveolare inferioare;
dinii inferiori la fel sunt montai cu zona cervical pe centrul apofizei alveolare inferioare astfel
nct cuspizii vestibulari s ptrund n anurile intercuspidiene centrale ale dinilor superiori,
realiznd contacte corespunztoare ocluziei dinamice. Acest aranjament intercuspidian al dinilor
laterali este realizat n cazurile cnd unghiul format de planul de ocluzie i linia interalveolar
este mai mare de 80, ce se determin eu rigla Gysi; daca unghiul interalveolar este mai mic de
80, se va realiza o montare invers;
2) dinii frontali superiori din considerente fizionomice se monteaz n afara centrului
apofizei alveolare, iar cei inferiori, pe centrul apofizei alveolare; de subliniat c aranjamentul lor
fa de apofizele alveolare, ct i gradul de nclinare a marginilor incizivale n direcie
oralvestibular, sunt determinate de poziia apofizelor alveolare i a buzei superioare; dinii
frontali se monteaz n corelaie: cu poziia buzei superioare (determinat de forma versantului
vestibular i marginea bordurii de ocluzie superioare); suprafaa vestibular i marginea
incizival a dinilor poziioneaz buzele superioar i inferioar n raport cu particularitile de
vrst, de sex i de constituie a persoanei respective; poziia dinilor frontali nu trebuie s aduc
la dereglri fonetice;
3) dinii laterali se monteaz formnd curbura de ocluzie, sagitala (Spee) cu o adncime
egal gradului de acoperire a dinilor frontali inferiori de cei superiori; curbura de ocluzie
transversal Monson-Wilson este realizat n dependen de mrimea unghiului interalveolar;

4) n relaie ceniric se realizeaz contacte punctiforme maxime, iar n timpul micrilor

de lateralitate i propulsie a mandibulei se pstreaz contacte multiple ntre suprafeele de
contact ale arcadelor dentare, att pe prile lucrtoare, ct i pe cele nelucrtoare; contactele
intercuspidiene multiple obinute n timpul micrilor funcionale au fost numite de Gysi
articulare cu balans general i contribuie la o meninere mai bun a protezei totale pe cmpul
protetic;
5) montarea dinilor n edentaiile totale bimaxilare ntotdeauna ncepe cu incisivii centrali
superiori i se termin cu ultimii molari realiznd astfel arcada dentar superioar; totodat
montarea dinilor superiori se efectueaz concomitent prin montarea a cte un dinte din ambele
pri ale liniei mediane, realiznd o simetrie de poziie ntre perechile de dini (stngadreapta);
suprafeele incizival i ocluzal sunt orientate dup planul de ocluzie, materializat de o plac
orizontal mobil din sticl sau metalic, care se poziioneaz pe planul median al articulatorului
situat ntre pintenii de pe ramurile posterioare i vrful indicatorului liniei medii. Dinii inferiori
se monteaz dup cei superiori n urmtoarea ordine: molarul I, caninul, incisivul central i apoi
cel lateral, premo- larul I i apoi II i se termin montarea cu ultimul molar.
Regulile individuale prevd poziionarea fiecrui dinte n arcada dentar corespunztor
poziiei dinilor naturali, n cele trei planuri: frontal, sagital i orizontal. De obicei, aceste planuri
sunt materializate de planul de ocluzie, iar linia median este perpendicular pe acest plan. n
dependen de direcia axului longitudinal al dintelui artificial cu linia median i planul protezei
se formeaz dou unghiuri: unghiul meziodistal; unghiul vestibulooral. Dinii artificiali se
monteaz n baza protezei, n dependen de contactul marginii incizivale sau a suprafeei
ocluzale i gradul de nclinaie a acestor unghiuri.
Montarea dinilor pentru realizarea arcadelor dentare superioare.
Incisivul central superior se monteaz cu marginea incizival n contact cu
planul de ocluzie ce n articulator este materializat printr-o plac de sticl situat conform
reperelor din articulator. Axul longitudinal al dintelui este nclinat cu 2 n sens meziodistal i cu
68 n sens vestibulooral. Coletul dintelui este situat pe linia sursului fiind uor palatiniza.
Ambii incisivi sunt situai de o parte i de alta a liniei mediane i prezint o mic divergen spre
cervical i convergen spre incizal.
Incisivii laterali superiori sunt montai dup incisivii centrali fiind cu
marginea incizival dinstanai ou 0,5-1 mm de la planul de ocluzie. Axul longitudinal al acestor
dini este nclinat cu 3 n sens meziodistal i cu 810 n sens vestibulooral, iar coletul este mai
palatinizat, n comparaie cu incisivii centrali.
Caninul superior se sprijin cu vrful n planul de ocluzie i coincide cu
linia caninului. Axul longitudinal este nclinat cu 1-2 n sens meziodistal i cu 3-5 n sens
vestibulooral, iar coletul este aezat mai vestibular n comparaie cu incisivul lateral.
Primul premolar superior este orientat cu axul longitudinal perpendicular
planului de ocluzie fiind realizat n spaiu de 0,75 mm ntre canin i primul premoilar. Vrful
cuspidului vestibular prezint contact cu planul de ocluzie, iar ntre cuspidul palatinal i planul
de ocluzie exist un spaiu de 0,5-1 mm.
Al doilea premolar superior se monteaz identic ca i primul cu excepia
c suprafaa mezial contacteaz cu spurafaa distal a primului premolar, iar vrfurile ambelor
cuspizi prezint contact cu planul de ocluzie.
Primul molar superior se monteaz n contact cu planul de ocluzie numai
cu vrful cuspidului meziopalatinal, iar ceilali cuspizi nu prezint contact cu planul de ocluzie
fiind aranjai n aa fel ca cuspidul distovestibular s fie cel mai distanat de acest plan.
Al doilea molar superior nu atinge planul de ocluyie nici cu un cspid, dar
cuspidul meziopalatinal este cel mai apropiat de acest plan i cel mai ndeprtat este cuspidul
distovestibular. Prin urmare, al doilea molar este montat n continuarea primului molar avind
zona cervical nclinat mai accentauat, spre mezial i oral dect al primului molar.

133.Caracteristica mobilitatii fiziologice si a gradelor de mobilitate patologica

a dintilor. Metode de determinare. Importanta practica.
Stabilitatea dinilor sau gradul lor de mobilitate depinde de starea parodontului i
raportul dintre nlimea coroanei i lungimea rdcinii clinice. In condiii de norm
dinii posed o mobilitate fiziologic, care cu ochiul liber nu poate fi observat. Pentru
determinarea acestei mobiliti snt necesare aparate speciale. Tot odat, existena
acestei mobiliti a fost stabilit indirect. Dup erupia dinilor i stabilirea punctelor
de contact cu dinii vecini, pe parcursul vieii, datorit microdeplasrilor fiziologice ale
dinilor n diferite direcii, esuturile dure din regiunea punctelor de con tact se supun
abraziei i treptat se transform n suprafee de con tact. Ca dovad a acestor fenomene
snt suprafeele de contact din ambele pri ale dintelui (median i distal) situat n
mijlocul arcadei dentare i prezena numai a unei suprafee (mediane) de contact la
ultimii dini.
n cadrul examenului medicul trebuie s evidenieze prezena sau absena mobilitii
patologice a dinilor. Gradul de mobilitate se apreciaz prin palpare prinznd fiecare
dinte cu indexul i poli- cele tninii drepte sau cu ajutorul pensei.
Deosebim trei grade de mobilitate patologic: I dintele pre zint mobilitate
numai n direcie vestibulooral; II dintele pre zint mobilitate nu numai n
direcie vestibulooral, dar i mezio- distal; IIIdintele este mobil n direcie
vestibulooral, mezio- distal i vertical. Desigur c metodele clinice de
determinri mobilitii snt destul de subiective, ns denot lezarea parodontului.

135. Examenul clinic al paradontului. Paradontometria. Importanta practica.

Examenul clinic al paradontului:
Starea funcional a parodontului n norm este determinat cu ajutorul coeficienilor obinui
prin comparaia posibilitilor funcionale determinate n cadrul gnatodinamometriei (se compar
indicii de rezisten a diverilor dini la procesul de masticaie lundu-se drept unitate de msur
valoarea celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparat cu valoarea celorlali dini). La
mijlocul schemei este notat formula dentar; starea parodontului i coeficienii condiionali snt
notai n ptrelele respective. Pentru fiecare grup de dini cu orientare funcional la fiecare
arcad dentar se calculeaz starea ei funcional.
Importana practic:
Analiza rezultatelor incluse n parodontogram i permite medicului s compare posibilitile
funcionale ale arcadelor dentare, ale anumitor grupuri de dini i s ntocmeasc un plan corect
de tratament.
Gnatodinamometrul prezint dou brane unite cu o spiral i un indicator, care determin
mrimea forei dezvoltate asupra spiralei, n kg. Dup ce vrfurile branelor snt instalate pe
suprafaa ocluzal ntre doi dini, se propune de a strnge maxim arcadele dentare, urmrind
deplasarea arcului pe cadranul indicatorului, indicnd limita posibilitilor periodoniului, care
este nzestrat cu o reea de nervi sensibili i la apariia durerii dezvoltarea forei aplicate
nceteaz.
139. Caracteristica metodelor radiografice la examinare.
Importanta practica.
Examenul radiologic este unul din examenele complementare de baza la
precizrea modificarilor tesutului osos, rapoartelor dintre diferite segmente si elemente

ale scheletului sistemului stomatognat, iar uneori si a modificarilor functionale. In acest

scop pot fi utilizate metodele de examen radiologic intraoral si extraoral. Investigarea
radiologica dentoparodontala sau a altor componente ale sistemului stomatognat se
efectueaza prin:
Radiografie panoramica (ortopantomografia);
Tomografie;
Teleradiografie;
Cineradiografie;
Artrografie;
Electroradiografie.
Radiografia intraorala sau dentoparodontala. Studiul filmului capatat prin
metoda intraorala ne da posibilitatea de ase preciza starea tesuturilor dure ale dintilor,
depistarea diverselor leziuni odontale, cum ar fi prezenta cavitatilor provocate de caria
dentara in zonele prozimale sau a coletului(in caz de o acoperire cu a dintelui cu coroane
artificiale). Importanta este informatia despre caracterul implantarii dintelui, directia
axului sau si aradacinilor, a raportului coroana radacina nu numai insens vertical, dar si
orizontal, derelarile carora pot duce la instabilitatea lui. Analiza datelor obtinute ne da
posibilitatea sa precizam topografia, forma, marimea camerei pulpare si starea canalelor
radiculare.
Examenul radiologic intraoral pune in evidenta si starea spatiului periodontal si a
osului alveolar, tot ea ne poate evidentia suplimentar prezenta dintilor in retentie, resturi
radiculare, fracturi radiculare si a oaselor maxilare, distructii ale tesutului osos provocate
de procese inflamatorii, tumori
Radiografia panoramica (pantomografia, ortopantomografia).Acest
tip de investigare radiologica se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin
proiectie desfasurat pe una si aceesi pleicula a celor doua arcade dentare si a maxilarelor
in ocluzie centrica, stare de postura a mandibulei sau la o deschidere maxima a gurii. Pe
asa pelicula vom studia aceleasi particularitati de structura a paradontului si tesutului
osos, insa in acest caz apare posibilitatea sde astudiu in ansamblu, comparativ si
concomitent a rapoartelor dintre arcadele dentare si elemtele articulatiei
temporomandibulare.
Tomografia. Metodele radiografice obisnuite nu permit vizualizarea precisa a elementelor
osoase ale A.T.M, din cauza suprapunerii segmentelor invecinate si structurii compuse ale
acestei zone. In aceste cazuri cea mai utilizata metoda este tomografia, care permite
obtinerea imaginii radiografice a diferitor straturi ale unui organ, adica la diferita
adincimie de la suprafata lui. De aceea ea se mai numeste stratigrafie .
Teleradiografia sau radiografia cefalometrica. Metoda in cauza ne da
posibilitatea sa obtinem imaginea scheletului maxilofacial si al craniului pe care, prin
trasarea diferitor planuri, se va studia raportul dintre diferite segmente comparativ cu
norma. Aceasta metoda este utilizata la diagnosticul anomaliilor dentomaxilare,
adiverselor asimetrii craniofaciale si a altor dereglari de structura.
Cineradiografia. Este o metoda contemporana de studiu radiologic al A.T.M nu numai in
pozitie statica, dar si dinamica.
Artrografia. Maladiile A.T.M provoaca treptat diverse afectiuni ale meniscului articular,
care dese ori este trumat si deformat, insa imaginea lui pe fulmele radiografice amintite
lipseste.Artrografia este unica metoda care ofera detalii privind meniscul.
Electroradiografia Aceasta metoda poate fi utilizata la diagnosticarea anomaliilor
generale dentomaxilare si cind nu este necesara evidentierea structurii tesuturilor
organului filmat.

140. Electroodontometria.Termodiagnostica. Importanta practica.

Termodiagnostic-Reactia dintelui la agentii termici se efectuiaza pentru a evidential starea
pulpei.In calitate de agent excitant se foloseste eter, insa mai frecvent apa rece si apa fierbinte,
care este un agent excitant mai puternic, dat foond marea ei capacitate calorica. Cea mai simpla
metoda e irigarea cu apa din seringa.Zona indiferenta(zona fara reactie)pentru incisive
constituie30*(50-52*C-provoaca reactia la cald,17-22*C-reactia la rece)
Electroodontodiagnostic-ne formeaza o imagine mai amplaprivind starea pulpei si tesuturilor
amfodontale.Aplicarea curentului este bazat pe faptul stiut ca orice tesut viu este excitat.
Electrodul pasiv cu placa de plumb se aplica pe bratul bolnavului. Electrodul active cu semnul
se apliva pe dinte preventive uscin bine dintele,Invalatucind firul cu o vata umectata in apa.
La 2-6 mA-Dinte sanatos
20-40mA-proces inflamator in pulpa
60mA-necroza a pulpei coronariene
100mA si mai mult-necroza patrunde si in pulpa radiculara
100-200mA-periodontiu normal e sensibil la curenti
200mA si mai mult-modificari morfologice bruste in periodontiu dintelui.

141.Caracteristica metodelor statice si dinamice de determinare a eficientei masticatorii.

Indicati
coeficientii dupa Agapov.

Metodele statice.
La baza metodelor statice au fost puse datele lui Haber obinute la determinarea presiunii
masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparnd indicii de rezisten a diverilor dini
la procesul de masticaie lunduse drept unitate de msur valoarea celui mai slab dinte
(inclusivul lateral) fiind comparat cu valoarea celorlali dini. La baza acestei metode au fost
puse de asemenea particularitile morfologice i funcionale ale fiecrui dinte:
- mrimea marginii incisivale i a suprafeei ocluzale,
- numrul i grosimea rdcinilor,
- diametrul coletului,
- numrul cuspizilor,
- particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului,
- rolul lui la realizarea funciei de masticaie,
- locul fiecrui dinte n arcada dentar etc.
Vustrov, Duchange . a., considernd drept unitate presiunea masticatoare a incisivului lateral
i comparnd-o cu presiunea masticatoare a celorlali dini, au determinat coeficientul fiecrui

dinte de pe maxil i mandibul. Aplicarea, ns, n practic a acestei metode prezint dificulti,
din care cauz nu este utilizat.
Mamlok, Agapov, Oksman . a. au simplificat aceast metod socotind eficacitatea
masticatoare a sistemului stomatognat egal cu 100 uniti calculnd astfel coeficientul fiecrui
dinte dup acest criteriu. Drept unitate de calcul ei au luat capacitatea de rezisten a incisivului
lateral egal cu 1.
De menionat c determinarea eficacitii masticatoare este posibil doar n cazul prezenei
dinilor antagoniti ce s-au pstrat. Dac ei lipsesc, capacitatea masticatoare a dintelui prezent
este considerat egal cu 0, deoarece el nu particip la actul de masticaie. Deci n cazul
prezenei tuturor dinilor pe un maxilar i lipsa total pe cellalt eficiena masticatoare va fi egal
cu 0 (Agapov).
Oksman a ajuns la concluzia c afar de evidena dinilor abseni urmeaz s fie luat n
consideraie i starea funcional a dinilor restani, care poate fi determinat n raport cu gradul
de mobilitate a lor. Se consider c dinii cu o mobilitate de gradul I particip 100%. la actul de
masticaie. Cei cu o mobilitate de gradul II au pstrat numai 50% din capacitatea funcional,
iar cei ce au o mobilitate de gradul III, snt socotii abseni. In legtur cu aceasta autorul
propune ca notarea strii funcionale a dinilor superiori i inferiori s se efectueze printr-o linie
oblic.
Metodele dinamice (funcionale).
Lundu-se n consideraie dezavantajele metodelor statice de determinare a eficienei
masticatoare i strii funcionale a parodontului, care se reduc la un calcul aritmetic simplu al
rezultatelor examenului clinic i radiografie, i deci nu oglindesc realitatea, au fost elaborate mai
multe metode funcionale. Autorii acestor metode reieeau i din faptul c n unele cazuri
dereglrile de masticaie apar chiar n lipsa unui numr mic de dini, i invers, la unii pacieni cu
prezena edentaiilor pariale ntinse, datorit funcionrii mecanismelor de compensare,
dereglrile actului de masticaie pot fi minime.
Unul dintre primii autori ai metodei funcionale de determinare a eficienei masticatoare
propunnd proba de masticaie, a fost Cristhensen. Conform metodei sale pacientului i se d un
miez de nuc (alune, migdale) i dup 50 micri de masticaie masa cptat se adun ntr-o
tvi, prin cltituri ale gurii, se spal i se usuc la o temperatur de 100 n termostat timp de o
or. Dup uscare masa cptat se cerne prin 4 site cu diametrul gurilor diferit. Particulele
restante n ultima sit se cntresc i dup greutatea lor se determin procentul de pierdere a
eficienei masticatoare.
Ghelman a modificat aceast metod considerabil simplificnd-o. El a constatat c sistemul
stomatognat sntos frmieaz 5 g de miez de alune timp de 50 sec. pn la aa un grad, c
masa cptat, fiind uscat i cernut prin sit cu guri de 2,4 mm n diametru, trece complet. In
caz de edentaie parial sau alte afeciuni, dup cernerea probei n sit rmri resturi. Dup
cntrirea acestor resturi se calculeaz procentul pierderii eficienei masticatoare considerndu-se
c 5 g constituie 100%. Dac, de exemplu, n sit a rmas 1 g, pierderea eficienei masticatoare
va fi egal cu 20%.
Rubinov a ajuns la concluzia c proba de masticaie dup Ghelman nu corespunde indicilor
fiziologici, deoarece n condiii de norm nimeni nu rumeg odat 5 miezuri de nuc (1 miez=l
g). Reieind din aceasta, Rubinov a elaborat proba de masticaie numit fiziologic. In acest scop
i se d pacientului un miez de alune (migdal), greutatea cruia n mediu este egal cu 800 mg,
marcnd timpul de la nceperea masticaiei pn la apariia actului de deglutiie. In condiii de
integritate a arcadelor dentare pentru acest act e nevoie de 14 sec. In caz de edentaie parial
timpul necesar pentru masticaie crete n raport cu ntinderea i localizarea breelor, iar mrimea
particulelor la momentul apariiei actului de deglutiie crete. Calculul acestei probe este
analogic cu cel al probei dup Ghelman. Prin urmare, aceast prob ne permite s determinm
eficiena masticatoare n condiii fiziologice.

La baza calculrii gradului de pierdere a eficienei masticatorii conform metodei lui Rubinov
este greutatea resturilor din sit cntrite dup o masticaie, timp de 14 sec. De exemplu, dac la
unul i acelai pacient am determina eficiena masticatoare propunindu-i un miez de nuc cu o
greutate de 800 mg, efectund masticaia pn la apariia actului de deglutiie, iar a doua prob
am efectua-o la un act de masticaie de 14 sec., greutatea resturilor rmase n sit va fi diferit.
Este clar c la prima prob greutatea resturilor rmase va fi mai mic din cauza mririi timpului
de masticaie necesar. Reieind din aceste considerente, prima prob va fi folosit la
determinarea eficienei masticatoare iar a doua la determinarea gradului de pieredere a eficienei
masticatoare. Dac la aceast prob nu va putea fi folosit miezul de nuc, se vor propune alte
alimente, de exemplu pesmei, tiindu-se c durata actului de masticaie a acestui produs pn la
apariia actului de deglutiie este de 8 sec.
Prin urmare, eficiena masticatoare poate fi definit drept capacitate a sistemului stomatognat
de a mastica un produs alimentar de o anumit greutate ntr-o anumit unitate de timp.
Masticaiografia dup Rubinov. Studiind mecanismele reflexelor cavitii bucale, Rubinov a
elaborat metoda de nregistrare a funciei motorice a mandibulei n actul de masticaie cu ajutorul
masticaiografului. Imaginea grafic a micrilor mandibulare n timpul actului de masticaie a
primit denumirea de masticaiogram. Prin analiza ei va fi studiat nu numai eficiena
masticatoare dar i caracterul micrilor mandibulare.
Ultimele vor fi diferite n caz de prezen a anomaliilor dento- maxilare, edentaii pariale,
afeciuni ale A.T.M. i alte procese patologice. Masticaiograma ne va da posibilitate s studiem
i eficacitatea tratamentului ortopedoprotetic i stereotipul actului de masticaie. Indiferent de
scopul urmrit i particularitile individuale pe chimogram deosebim cteva faze:
I - faza strii de repaus fiziologic relativ (postur) a mandibulei, care este nscris cu o linie
dreapt;
II - faza deschiderii gurii efectuat pentru a fi introdus produsul alimentar n cavitatea
bucal;
III - faza de adaptare sau orientare pentru a ncepe zdrobirea alimentelor;
IV -faza de baz a actului de masticaie;
V - faza de formare a bolului alimentar i deglutiia, dup care din nou se nregistreaz
starea de repaus fiziologic relativ.
Caracterul undelor de masticaie depinde de consistena alimentelor, de starea sistemului
dentar, a A.T.M., de tipul de ocluzie, stereotipul de masticaie etc. Cunoscnd viteza de micare a
lentei de nregistrare care poate fi liniat n milimetri sau care se nregistreaz concomitent i
timpul, uor se calculeaz durata fazei de baz a actului de masticaie, care ne indic i eficiena
masticatoare.
Coeficienii dupa Agapov:
Dinii

n total

Superiori
Inferiori

2
1

1
2

3
3

4
4

4
4

6
6

5
5

25
25

144. Formele nozologice de patologii ale tesuturilor dure ale dintilor cariosogene si acariesogene
In scopul formularii diagnosticului ca regula poarta un caracter descriptiv caracteristic pt oropedia
generala e necesar de a sti formle nozologice ale maladiilor dupa care ulterior se vor include caractersitica
patologiei in forma de clasificari cu indicatia factorilor etiologici si a dereglarilor functionale.

Tinind cont de faptul ca dupa lezarea tesuturilor si organelor cavitatii bukale in specila a sistemultul
dentar tesuturile respective nu au insusiri de regenerare astfel restaurarea morfo-functionala se va realiza
prin obturare sau proteze dentare.
Forma nozologica a patologiei ne indica si posibilitatile de restaurare morfologica a organelor
lezate.Pentru determinarea caracterul maladiei e necesar de un examen clinik komplex.

148. Conceptia moderna si caracteristica principiilor

fundamentale de tratament protetic:
Conceptia moderna de tratament protetic al leziunilor organelor si
tesuturilor sistemului stomatognat a sintetizat din medicina generala si
stomatologie principiile globale ce stau la baza oricarui tratament:
principiul profilactic si principiul curativ, actualmente aceste principii au
fost cimpletate cu cele biologice, biomecanic homeostazic si ergonomic.
Principiulu profilactic. Tulburarile morfofunctionale
provocatede un proces patologic in una din verigile
sistemului, neaparat va actiona nu numai asupra
altor componentzi dar si a intregului organism.Luind
in consideratie aceste legitati, principiul profilactic de
tratament protetic a fost divizat in: principiul
profilactic local
princip
iul profilactic general.
Principiul profilactic local consta in tratamentul
protetic de prevenire a afectiunilor organelor si
tesuturilor sistemului stomatognat, principiul general
prevede profilaxia afectiunilor altor organe, sisteme,
care pot fi influentate si acutizate de dereglarile
functionale si fizionomice ale s. Stomatognat.
Principiul de profilaxie locala urmareste scopul de a
preveni
afectiunile
s.
Stomatognat,
pastrind
integritatea lui. Un rol important o are educatia
sanitara ce consta in respectarea igienei bucale si
tratamentul protetic provizoriu si definitiv.
Conceptia profilaxiei moderne a tratamentului
prevede nu o restituire cantitativa a organelor si
tesuturilor lezate dar o restabilire echilibrata
morfofunctionala.

Principiul profilaxiei generale prevede prevenirea

influentei negative a disfunctiei s. Stomatognat
asupra altor sisteme si organe.
Principiul curativ. Prevede refacerea integritatii
morfologice si restabilirea functionala a sistemului
stomatognat prin intermediul protezelor si a diferitor
dispozitive(sini, aparate). Aceste masuri pentru
fiecare caz in parte vor fi indicate in raport de
caracterul
leziunii:leziuni
odontale
coronare,
edentatie. Insa tratamentul protetic nu poate fi
considerat finalizat o data cu fixarea protezelor
protetice.
Principiul
fundamentaL
curativ
al
tratamentului protetic va consta in refacera functiilor
de baza a sistemului stomatognat:masticatie,
fonatie, deglutitie, fizionomie.
Principiul biologic. Este un principiu fundamental
al medicinei si prevede ca orice metoda de tratament
sau interventie sa aiba o influenta pozitiva asupra
organelor si tesuturilor s. Stomatognat cit si intregul
organism. Acest principiu propune un tratament
ergonomicos al interventiilor de pregatire a cimpului
protetic, deoarece se modeleaza tesuturi vii.
Principiul biologic ne impune ca la confectionarea
pieselor protetice sa folosim acele materiale care nar
leza substratul organic, sa posede insusiri stabile ca
ulterior sa nu prezinte modificari de volum. Daca
tratamentul protetic se aplica in perioada de
dezvoltare tratamentul protetic nu trebuie sa
impiedice acest proces biologic.
Principiul biomecanic. Este caracteristic pentru
protetica dentara si prevede un echilibru eficient al
raportului de rezistentza dintre substratul biologic al
cimpului protetic si proteze sau alte dispozitiva. Ca
substratul biologic sa suporte aceste actiuni este

necesar ca materialul din care va fi confectionat

piesa sa posede insusiri mecanice si fizice
respective(duritate, elasticitate, rezistenta), totodata
trebuie de luat in consideratie si gradul rezistentei
biologice a tesuturilor in vederea suportarii presiunii
asupra lor.
Principiul homeostazic. Prevede conservarea
morfofunctionala a sistemului stomatognat pentru un
timp indelungat. Realizarea acestui principiu este
posibila doar in cazul cind sunt luati in consideratie
parametrii normali de structura si functie a tuturor
componentelor sistemului stomatognat si a unui
examen minutios clinic si paraclinic.
Principiul ergonomic. In procesul de organizare
rationala a activitatii medicului stomatolog.Sporirea
productivitatii muncii medicului va fi posibila doar in
cazul unei organizari chibzuite a locului de munca.
Prin urmare cabinetul si locul de munca trebuie sa fie
amenajate in asa mod ca totul sa fie la indemina
medicului, care concomitent trebuie sa respecte si
masurile de protectie individuala. O deosebita
importanta o are pozitia pacientului si a medicului in
timpul lucrului. In ultimii ani in domeniul ergonomiei
protetice dentare se utilizeaza informatia obtinuta
prin intermediul computerelor, metode ce simntitor
influenteaza activitatea medicului.
150.Clasificarea moderna a protezelor dentare. Exemple.(Ortopedie)
Protezele dentare se clasific dup urmtoarele criterii:
Dup caracterul leziunii Oxman deosebete:
a.proteze dentare pentru restebilirea coroanei dentare(incrustatii,coroane de substitutie)
b.proteze pentru restabilirea edentatiilor partiale(puntile dentare PPMA si
PPMScheletate)
c.proteze pentru restabilirea edentatiilor totale
d.proteze maxilo-faciale
Dupa metoda de fixare:
a.proteze fixe
b.proteze mobilizabile

 Dupa destinatie Rumpel deosebeste:

a.proteze profilactice
b.proteze curative
Dupa metoda de transmitere a presiunii masticatorii Rumpel deosebeste:
a.proteze fiziologice care transmit presiunea masticatorie prin paradontiul dintilor
restanti
b.proteze nefiziologice care transmit presiunea masticatorie asupra mucoasei cavitatii
orale
c.proteze semifiziologice(proteze arcate).