Curs 1 fiziologie Sistemul cardiovascular

Proprietatile fundamentale ale muschiului cardiac

1. Automatismul= prop muschiului cardiac de a genera si propaga impulsuri prin sistemul autonom excitocardiac.

Acest sistem e format din;

- noduIuI sinusal sau Keith-Flach sau sino-atrial.

- nodulul atrio-ventricular sau Aschof-Tavara, format din - fasciculul Hiss intraventricular si- reteaua Purkinje.

Observatie: intraatrial exista cai preferentiale de transmitere a impulsului nervos, generat de nodulul sinusal. Caile

preferentiale sunt reprezentate de fascicule Bachman, Torell, Wenkembach.

Nodului Keith Flach(nodulul sinoatrial), represinta pace makeml dominant al inimii, generand RITMUL SINUSAL

=RITMUL NORMAL AL INIMII, cu 0 frecventa de 70-90 batailminut. Impulsurile generate de Kaielac se transmit

catre planseul atrioventricular sau chinga inimii, la acest nivel existand nodului atrioventricular AschofTavara. EI
poate genera un ritm propriu in situatia in care keith flach nu functioneaza, numitritm nodal, cu 0 frecventa intre 50
-70 batailminut. De la acest nivel impulsul se transmite catre fasciculul hiss si de aid catre reteaua purkinje. Aceste
a din urma, in situatia nefunctionarii a primilor 2 noduli pot genera un ritm propriu, numit ritm idioventricular, cu 0
frecventa de 40, incompatibil cu viata.
2. Conductibilitatea cardiaca= consta in conducerea impulsului nervos, generat de Keith Flach, catre apexul ventric
In timp,ce inatrii si ventriculi vitezele sunt aproximativ egale(1m/secunda), exista 2 nivele la care conducerea
incetinita:
-la niv vf inimii, ajungand la 0.3- 0.4 mlsecunda.

..;lanivelul AschofTavara. Impulsurile transmise de Keit Flach sunt incetinite din cauza structurii histologice diferit

ea acestuia. Se numeste conducere decremetiala. Beneficiile acesteia sunt: -incetininduse viteza la acest nivel, se in

tarzie,inceperea depolarizarii ventriculare.

-seofera timp suficient atriului sa isi incheie sisto la, si ventricolului sa isi desavarseasca umplerea.

3. Excitabilitatea cardiaca: reprezinta proprietatea muschiului cardiac de a raspunde la un stimul prag, prin generare
asi propagarea unui potential de actiune.
Fazelepotentiahlluide ,actiune in fibra miocardica ventriculara: .
Potentialul de repaus este egal& -90mV
Pragul de excitatie este intre' -55 si -60 mV
Prima faza se numeste Faza ()., sau faza depolarizarii rapide: dureaza de la valoarea prag pana la overshoot (+ 15m
,- V), in aceasta se deschid canalele rapide de Na, si imediat dupa ele canalele lente de K.
<,,#0'';Obs: Iesirea maximala a K din celule se realizeaza abea la sfarsitul fazei n.
Faza 1 repolarizarii initiaie, cand se deschid canale Ie negative, rapide de Cl. Aceasta faza nu e completa,fiind intr
empta de deschiderea altor canale de ioni pozitivi care prelungesc faza anterioara. Se numeste faza II depolarizarii
prelungite sau fam de platou, deschizanduse canalele lente de Ca. Si Nit:
Faza ill, repolarizarii finale, cand se inchid canalele ionilor pozitivi de Na, K, Ca si de deschid in continuare eel
e de Cl. Se numeste faza repolarizarii finale. Aeeasta fam tinde catre un punct: punctu} 4, adica nivelul potentialulu
i de repaus Si totul se reia.
Observatie:
1. Amplitudinea eontraetiei miocardice e maximala la stimuli prag sau supraprag (liminari sau supraliminari), si e

minimala sau 0 la stimuli sub valoarea prag. Rezulta ca inima da totulla prag, acelasi luem peste prag, si nirnic sub

prag. Acest lucm numindu-se legea inimillegea tot sau nimic.

2. Fenomenul Baudich( "fenomenul in scarafl).La intensitatea constanta de stimulare, amplitudinea contractiei este

in functie de frecventa de stimulare.

Fenomenul este limitat din ca~ spolierii(epuizarii) ceulelor in K.

 4. Contractilitatea cardiaca: contractilitatea cardiacalreprezinta proprietatea fundamentala a muschiului cardiac de

a realiza puncti actomiozinice generatoare de contractie, de scurtarea sarcomerului. Punctile se realizeaza intre fila
mentele subtiri de actina fibrilara, rasucite helicoidal formata din unitati de actina globulara,si filamentele groase de
miozina ase".1anatoare grafic cu halterele! crose de golf. La nivelul miofilamentelor de actina se afla situsurile activ
e, loc unde va trebuii sa se realizeze puntea. Aceste situsuri, in repaus, sunt acaperite de prateine reglatoare de con
tractie: - tropomiozina, fixata pe filamentul de actina
- troponina, ce prezinta 3 componente: troponina T legata de tropomiozina, troponina I fixata pe actina, trop
onina C caracterizata printro mare afinitate pt calciu.
In momentul in care concentratia calciului creste acesta e captat de troponina c si intreg sistemul proteinelor reglato
are se roteste in spatiu lasand libere situsurile active. In acest moment filamentele de miozina, in urma captarii unei
molecu+e A TP sunt capabile sa isi modifice unghiul de insertie al capatului crosei de golf. Drept urmare capetele d
e miozima se agata de situsurile active si impinge catre mij sarcomerul, se scurteaza deci sarcomerul.
Obs: acest lucru/-se petrece simultan in toate sarcomerele. Scurtarea realizata de un singur filament e infima 100 an
gstromi.

5. Tonicitatea muschiului cardiac! tonusul muscular. Este specifica muschiului. Noi avem un tonus bazal simpatico
Tot timpul starn intro, stare bazala minimala de contractie. Nu e specifica miocardului, se manifesta in orice muschi.
Datorita existentei tonusului muscular in peretii ventriculari, cat si datorita capacitatii museulaturii ventriculare de a
se destinde/lungi, fibrele adaptanduse volumului de sange ee se intoaree la inima, si performanta cordului tradusa i
n debitul saueardiac va fi mai mare (fenomenul Frank-Starling). performanta cordului in ceea ce priveste debitul c
ardiac depinde de tonicitatea fibrlor museulare.

Reglarea activitatii cardiace are la baza inervatia vegetativa a eordului, rep de sistemul simpatie si pat8.simpatie .
. A. Inervatia simpatiea.. sau stimularea simpatiea a cordului, efecte:
- cresterea frecventei cardiace~ TAIllCARDIE (Creste frecventa descarcarii stimulilor din nodulul sinoatrial).
- creste viteza de conducere a impulsurilor.
- creste excitabilitatea celulelor musculare cardiace si implicit creste forta de contractie a miocardului.
Obs: Stimularea simpatica are"H.rept mecanism eliberarea la niv terminatilor sinaptice de mediatori chimici (adrenal
ina si noradrenalina) in principal noradrenalina care va creste permeabilitatea fibrei musculare pt Ca si K.
Pe vase stimularea simpatica produce tot eliberare de mediatori chimici => vasoconstrictie. Stimuleaza eliberarea
de mediatori si stimuleaza permeabilitatea receptorilor adrenergici alfa si beta, in special cea alfa.
Obs: Stimularea simpatica produce coronarodilatatie!!! (pt k aici se afla receptori beta, este 0 exceptie)
B. Efectele stimularii parasimpatice: se realizeaza prin eliberarea de mediatorul chimic numit acetilcolina si actiune
a sa asupra receptorilor colinergici M si N (muscalinici si nicotinici):
- asupra cordului produce scaderea frecventei cardiace= BRADICARDIE (scade viteza de conducere a impulsurilor
-asupra vaselor, vasodilatatie => scade presiunea arteriala sistemica (tensiune arteriala)
Obs: Experimental sa demonstrat ca in cazul unei stimulari vagale parasimpatice prelungite inima se opreste in dias
tola pt cateva secunde(4 -6), dupa care inima reuseste sa "scape", dupa influenta vagului, reluandusi activitatea, inc
epand sa bata cu 0 frecventa mult mai mica (30-40 batai/minut). In plus aceasta excitare prelungita vagala determin
a scaderea fortei de contractie a cordului cu 20-30%, pt k vagul se distribuie mai mult in antrii dekt in ventriculi. Sc
aderea frecventei cardiace la jumatate+ scaderea eu 0 treime a fortei de eontractie reduc debitul cardiac, rezultand 0

volemie scazuta, 0 presiune arteriala sistemica seazuta,o irigatie tisulara scazuta,o intoarcere vefl(~asa scazuta, un v
olum diastolic scazut, si ciclul se reia cu 0 pompa ineficienta. Pe langa acest lucru, celelelte organe vor fi afectate, e
x: seade urina primara. Se vor modifica parametrii fiziologici ai revolutiei mecanice a eordului.
 Revolutia mecanica a cordului
Reprezinta succesiunea de sistole si diastole, la nivelul fiecarei camere( A sau V) gratie generarii impulsurilor de la
nivelul Keith-Flach intrun ritm sinusal de 70-90 batailminut. Fiecare camera are revolutia sa mecanica.
Sistola atriala dureaza 0,10 secunde si e urmata de diastola atriala care dureaza O. 70 secunde,in total revolutia me
canica c/atriuliifiind de 0.8 secunde. In momentul in care sistola atriala se termina, abia stunci incepe sistola ventri
culara 0.30 sec, urmata de diastola ventriculara care dureaza 0.50sec. Deci revolutia mecanica qfiecarui ventricul
dureaza tot 0.8 secunde.
Exista 0 scurta perioada de timp in revolutia mecanica cand ambele, atat atriile cat si ventriculii sunt relaxate,sunt i

n diastola, inima fiind plina de sange. Aceasta perioada dureaza 0.40, purtand denumirea de diastola generala. Du

pa aceasta incepe 0 nona sistola atriala si tot ciclul se reia.

Se poate considera ca revolutia mecanica a cordului se poate forma din succesiunea urm 2 faze:

- sistola atriala 0.10+ sistola ventriculara 0.30 secunde+ diastola generala 0.40 secunde =0.80sec apoi ciclul se reia.

1. Sistola atriala dureaza 0.10 secunde, incepe dupa sfarsitul diastolei generale, cand atat atriile cat si ventriculii su
nt plini cusange, si valvulele atrioventriculare sunt deschise, iar presiunile intracamerale sunt aproximativ egale.
In acest moment autoexcitarea nodulului Keith-Flach, produce 0 unda de depolarizare, ce se propaga prin atrii(se in
~,registreaza unda P), urmata de contractie/sistola atriala. In timpul sistolei, presiune intraatriala creste, sangele fiind
L}impins spre ventriculi, completandule umplerea cu ultimile 30% (restul de 70% din umplerea ventriculara se datore
aza caderii pasive a sangelui din atrii in ventriculi, in timpul diastolei generale).
Obs l:in timpul sistolei atriale, presiunea in As este intr 6-8 mm1coloana de mercur, iar in Ad intre 4-6mm1Hg.
Obs 2:cresterea presiunii intraatriale in timpul sistolei se exercita atat asupra ventriculilor dar si anterograd asupra v
enelor pulmonare(pe stanga) si venelor cave(pe dreapta)=> scade mult aportul de sange spre corp/d, iar aceste vene
se dilata. La sf sistolei atriale, musculatura lor incepe sa se relaxeze, si simultan presiunea incepe sa scada, sub valo
rile presiunilor intraventriculare.
In acest moment, la sf sistolei atriaie, cand presiunea in ventriculi e mult mai mare, are loc "inchiderea precoce", a
valvulelor atrioventriculare, ce precede inceperea sistolei ventriculare.
2. Sistola ventriculara Dureaza 0.30 s. Incepe numai dupa tenninarea sistolei atriale, gratiei conducerii decrementi
ale, adica intarzierii eondueerii iinpulsului la nivelul nodulului atrioventricular. Consta in depolarizarea ventriculara
, urmata de contractia ventriculara.( de la vf catre baza)
Obs: contractia Vs e mai puternica, deoarece musculatura sa e mai puterrniea, asezata concentric, in timpul sistolei
scurtanduse toate diametrele Vs (contractie~entrica).
-contractia Vd, al carui perete muscular e mult mai subtire, eontractia fiind de tip excentric(se apropie peretele exte
m de septul intervetricular).

Fazele sistolei ventriculare:

a. Faza izometrica: 0.05 s, consta in punerea in tensiune a peretilor ventriculari. In aceasta faza f scurta sa obs 0 usa
ara impingere in sus a planseului atrioventricular, determinand cresterea p intraatriala, si pt acest scUTt timp se opre
ste afluxul venas. Aceasta perioada, se incheie, atunci cand presiunea intraventriculara depaseste presiunea din arte
rele mari(aorta si pulmonara). In acest moment, deoarece valvulele atrioventriculare sunt inehise, se deschid sigmoi
dele aortice si pulmonare, acum se masoara preiunea arteriala sistemiea minima, sau eomponenta diastoliea din tim
pul diastolei(in aorta intre 70 si 90, in pu}1.pnara intre 70 si 120 mm1eoloana mereur).
b. Faza izotonica. sau faza de ejectie. dureaza 0,25see. Ineepe odata eu deschiderea sigmoidelor, se depolarizeaza si
ultimele fibre ventriculare si se inregistreaza unda S pe EKG. In aceasta faza ventricolul dezvolta forta maximala d
e contraetie, in aceasta faza, se disting 2 subfaze:
-ejectie rapida de 0.10 s, evaeuarea sangelui se face cu viteza mare. Immls in aorta. Se masoara un debit de 0.4-0.5
L/sec.
-ejectie lenta, eare dureaza 0.15s, cand, desii presiunea intraventrieulara scade din ce in ee mai mult, sub valoarea p
 resiunii intraarteriale, totusi evacuarea sangelui continua in virtutea inertiei cu viteza din ce in ce mai mica.
Obs:in timpul ejectiei ventriculare, fibrele musculare ventriculare se scurteaza cu 33%, peretele ventricular se ingro
asa, capacitatea cavitatii scade pana la 70%, astfel incat de la un volum telediastolic(volum maximal), inregistrat la
sf diastoleilumplerii ventriculare, aprox 150-200 mi, se aju~ge la sf sistolei ventriculare la un volum telesistolic(sf
sistolei), de aprox 50-70 mL=> Volumul de sange ejectat in timpul sistolei este 100-130 mt
Obs: in timpul ejectiei ventriculare, planseul atrioventricular coboara, rezulta ca presiunea intraarteriala scade=> se
imbunatateste aprovizionarea(afluxul de sange spre atrii). La sf evacuarii ventriculare, ventriculii sunt depolarizati
complet, pe EKG se inregistreaza segmentul ST, care va fi urmat de repolarizare lenta, adica de unda T(diastola).

Diastola generala: dureaza 0.40s. Incepe in momentul in care fibrele miocardice repolarizate incep sa se relaxeze.
In aceasta perioada se disting urmatoarele faze Ie:
a. Protodiastola: marcheaza inceputul diastolei. Dureaza intre 0.02 si 0.04 sec. Presiunea intraventriculara continua
sa scada sub nivelul presiunilor din aorta si pulmonara. Sangele va avea 0 tentativa de a se intoarce din aceste vase i
n ventriculi. Acest scurt reflux inchide valvula sigmoida. In acest moment se inchide protodiastola.
b. Relaxarea izovolumetrica!izometriea. Dureaza 0.04-0.06 secunde. In acest moment dupa inchiderea valvulelor si
gmoide, deoarecec si valvulele atrioventriculare sunt inchise, ventriculii raman cavitati izolate, ai caror pereti conti
r-'~ ,nua sa se relaxeze,si presiunea in ei.sa scada, se numeste "vid postsistolic". Tot in aceasta perioada atriile sunt pline
l. 2' cu sangele aspirat din venele mario Peste mare in atrii si Se incheie faza.
C. Relaxarea izotonica. e faza caract printr-un gradient presional mare. Dif de presiune dintre atrii si ventriculi e atat
de mare ineat se deschid valvulele atrioventriculare si sangele eade pasiv din atriiin ventricule, realizandumplerea
rapida~ventricli1ilor, in 0.10 S. Apoi urmeaza faza de umplere lenta de 0.20s, in care presiunile se egalizeaza, deci
inima se pregateste pt inceperea unei noi sistole atriale.
Valorile presionale intracavitare in timpul revolutiei mecanice a cordului:
- sistola: Ad4,.6mm/Hg, As6-8mm, Vd intre 22-30 mm/Hg, Vs 120-140nun/Hg, artera pulmonara 22-30mm/Hg, ao
rta 120-140mm/Hg:
- diastola: in Ad intre 0-2mm/Hg. As 0-2mmlHg. Vd 0-2mm/Hg, Vs intre 0-2mm/Hg, in artera pulmonara 7-12mml
Hg, aorta de 60-70-90 mm/Hg.
Stenoza=cand valvulele nu se (feschid
Insuficinta= cand valvlllele nu se inchid
 Circulatia-Generalitati
1. Componentele functionale ale circulatiei:

a) Arterele sunt vase cu rol in transportul sangelui, intrun regim de presiune ere scuta, de la cord catre tesuturi. Au p

~reti mai grosi, comparativ cu cei ai venelor. Viteza de curgere a sangelui e mai mare comparativ cu cea a venelor.

b) Arteriolele, sunt numite valve de control prin care sangele e impins din artere catre capilare. Prezinta pereti muse

ulari putemici capabili de contractie aproape completa sau dilatatie, influentand astfel fluxul sangvin local.

c) Capilarele sunt segmentul cu eel mai important rol in schimburile lichidiene nutritive, electrolitice, hormonale, i

ntre sange si tesuturi. Ele au pereti subtiri si in general au permeabilitate selectiva.

d) Venulele, colecteaza sangele cedat de capitare si conflueaza progresiv catre vene.

e) Venele, au rolul unor conducte de transport de la tesuturi catre cord. Ele reprezinta rezervorul major de sange. Pri

n ele sangele circula la un nivel presional scazut si de asemenea ele au capacitatea de a se dilata pt a inmagazina ca

ntitati mari de sange.

2. VoIumeIe de sange in diverse teritorii: (distributia nu este uniforma)

- cea mai mare cantitatede sange circulant e continuta de venele sistemice: 84% din volumul total de sange se afla i

n circulatia sistemica, din care 64% in vene, 13%in artere, 7% in arteriole, capitare, venule.

7% in cord
- 9% circula prin vasele pulmonare

3. Regimul presional in diferite sectoare ale circulatiei: (nici el nu este uniform)

- cordul pompeaza continuu sange in aorta. In aorta inregistranduse valori mari presionale: 100mmIHg. De la nivel

ul aortei presiunile scad treptat in circulatia sistemica, astfel incat Ia varsarea cavelor in atriul drept ele tind catre O.

- in capilarele sistemice presiunea variaza intre 35mm1Hg la capatul arterial si lOla eel venos. Rezulta 0 valoare me

die a presiunii functionale in paturile capilare de aproxiatmativ 15-17mm1Hg.

-in artera pulmonwa nivelul presional e mai scazut fata de aorta, presiunea in timpul sistolei ventricolului drept e in

medie 25mm1Hg, iar in timpul diastolei 7-8mmlHg. =>presiunea functional a medie e de aproximativ 16mmJHg.

-in capilarele pulmonare presiunea e injur de 7 mm/Hg .

...
4. Princiite fundamentale ale hemodinamicii:
A. Debitul sanguin in fiecare tesut este in stransa concordanta cu nevoile tisulare(in activitate tesuturile necesita mu
It mai mult sange dekt in repaus, sange fumizat de cord, care si el in activitate poate sa isi creasca debitul cardiac de

4 pana la 7 ori, rezulta ca si debitul circulator din toate vasele creste, Ia cererea unui organ).

B. Debitul cardiac depinde de foarte multe lucruri. E controlat de fluxul sangvin local. De la tesuturi sangele se into

arce pe cale venoasa catre cord. Cresterea intoarcerii venoase, (care depinde de popma musculara, contractilitatea v

sdIor, integritate vene), are drept efect un aport venos crescut si 0 fractie de ejectie mare, adica un debit cardiac

mare=>flux sangvin crescut ce va ajunge in capilarele tisulare.

C. Presiunea arteriala sistemica. E controlata in general independent, fie de mecanismele de reglare ale mici circul

atii, fie de mecanisme de reglare ale debitului cardiac. De ex: daca la un moment dat presiunea se prabuseste bruse,

sub valoarea medie de 100 mmlhg, in cateva secunde se declanseaza reflexe simpatice, care vor produce vasoconstr

ictie, si de asemenea vor stimula forta de contractie a coqlului, ceea ce va aduce la randul sau, cresterea debitului ca

rdiac. La reflexele de tip simpatic se adauga interventia mecanismelor umorale de reglare ale presiunii arteriale sist

emice, si in principal al sistemului renina-angiotensina-aldosteron.

5. Interrelatii intre presiune, debit si rezistenta vasculara: debitul sangvin intrun vas e determinat de 2 factori:

- diferenta de presiune intre cele 2 capete ale vasuIui= fortamotrice a sangelui in vasecurgerea sangelui).

- impedanta la. fluxul sangvin/ rezistenta vasculara periferica:

Q=deItaPlR, unde Q este fluxul sangvin in vas, delta P difemta de presiune dintre capetele vasului, R este rezistenta

vasculara. Daca deltaP este 0, Q este 0 deci sangele stagneaza. R este variabil si e functie de diametrul vasului, lun

gimea vasului, vascozitatea sangelui.

6.Debitul sangyin reprezinta cantitatea de sange care trece printr-un anum it punct al sistemului circulator, intro peri

oada data de timp. Debitul se masoara in litriilminut sau mlfsec. Debitul circulator global, al unui adult in repaus est

e de aprox 5 Llminut. Obs: Metodele de masurare sunt metode indirecte, invazive, realizate cu ajutorul unor dispozi

tive mecanoelectrice aplicate pe suprafata vaselor. Se folosesc debitmetrele ultrasonice doppler.

7.Unitati de masura pt prresiune arteriala: Se masoara in mm/hg forta exercitata de masa sanguina pe unitatea pe su

prafata vasculara. De ex:Cand se afirrna ca preisunea intrunn vas e de 100mmlhginseamna forta exercitata de masa

sanguina asupra peretelui vascular, suficienta, pt a impinge 0 coloana de sange, la 0 inaltime(h)=IOOmm.

Immlhg=1.36cm apa.

8.Rezistenta la curgere(R), reprezinta dificultatea intampinata de sange la curgerea printrun vas. Se calculeaza

R=hP/Q . Daca LlP e un nrilimetru si Q e un mililitru, R=l URP(unitati de rezistenta periferica).

Legea lui POASON:aplicata in curgerea fluidelor in tuburi si aplicata si in curgerea sangelui prin vase.

Q=(deltaPxRJa a4a)/(LxV), unde Q e fluxul sanguin, debitul, care e direct proportional cu LlP dar si cu R4 ,si inver

proportional cu lungirnea vasului(L) si vascozitatea sangelui(V).

!J.P*R 4 !J.P L*V*8P L*V

¢
L*V
=-
R
-> R AI! 4 =
*R
> -4
R
=> rezistenta presiunii va fi direct proportionala cu V si
4
invers proportionala cu diametrul vasului(R ).

9.Vascozitatea e data in principal de valoarea hematocritului (adica exprimarea procentuala a nr de eritrocite). In m

od normal este intre 45-55%. Cu cat hematocritul e mai mare cu atat vascozitatea e mai mare. Ex: policitemie verea

=boala in care se produc mai multe eritrocite.

1O.Complianta vasculara: reprezinta cantitatea totala de sange care poate fi depozitata intr-un anuit segment al circu

latiei.

Obs: Complianta nu este acelasi lucru cu distensibilitatea vasculara. Complianta= distensibilitate x volum.

De ex: Complianta unei vene este de 24 de ori mai maredecat complianta arterei corespunzatore pt ca vena este de

8 ori mai distensibila si vena poate capacita un volum de 3 ori mai mare de sange.

 Presiunea sanguina
Reprezinta forta exercitata de masa sanguina asupra peretilor arteriali sub influenta activitatii ritmice contractile, si

in vederea deplasarii sangelui in sistemul arterial.

Clasificare:

Tensiunea arteriala maxima sau sistolica reflecta distensibilitatea sistemului arterial si cantitatea de sange pe care 0

primeste din ventriculul stang.

Presiune diastolica sau minima rep sarcina constanta a peretilor arteriali, si forta pe care trebuie sa 0 invinga ventric

ulul stang pt a determina deschiderea valvulelor semilunare aortice. Toate acestea au loc la sfarsitul diastolei.

o alta c1asificare imparte presiunea sangvina in convergenta si divergenta.

Presiunea arteriala convergenta este 0 presiune diferentiala mai mica decat cea normala, prin cresterea minimei( di
astolice) si pe fondul mentinerii constante a presiunii sistolice. Acest tip de presiune convergenta se intalneste in bo
Ii renale, cand datorita hiperreactivitatii sistemului renina-angiotensina creste presiunea sangelui in vasele renale.
Presiunea arteriala divergenta reprezinta tendinta la crestere a presiunii diferentiale pe seama scaderii presiunii dia
stolice sau minime, in tip ce presiunea sistolica e mentinuta constant. Acest tip de presiune se intalneste de obicei in
insuficienta aortica atunci cand nu se inchid valvulele semilunare.

Factori care influenteaza presiunea sangelui:

1. Debitul cardiac: 70-90ml de sange la fiecare sistola V s si Reprezinta cantitatea de sange expulzata din ventriculul
stang in conditii de repaus. Cresterea debitului cardiac influenteaza mai ales valoarea presiunii sanguine sistolicel

maxime.

2. Masa de sange circulant, numita si volemie si calitatile sangelui: cantitatea de sange prezent in sistemul arteriall

a adult rep 7 litrii la 0 greutate de 70kg. Cu cat sistemul arterial e mai destins cu atat presiunea sanguina va fi mai

mare. In cursul transfuzilor sanguine, va aparea si 0 crestere adecvata a presiunii sangelui. Pierderea de sange prin

hemoragie duce la prabusirea tensiunii arteriale asemanator starilor de deshidratare acuta.

Vascozitatea influenteaza proprietatile reologice ale sajlgelui(curgerea), acestacirculand mai greu in sistemui micro

circulatiei cand seade diametrul vaselor dar creste suprafata totala de sectiune a vaselor si astfel e influentata val oar

ea presiunii sanguine. Vascozitatea e influentata si de Dr hematii.

3. Rezistenta vaseulara periferica opusa de sistemul vascular fluxului sanguin poate fi definita ca un raport intre dif

erenta de presiune dintre 2 puncte ale sistemului arterial si volumul de sange transferat intre aceste 2 puncte in unita

tea de timp.

Rezistenta vasculara periferica e conditionata de:

-calibru vasului

-vascozitatea sangelui

-scaderea elasticitatii vase lor de sange odata cu inaintarea in varsta.

In vasele cu calibru mare rezistenta vasculara e scazuta si sangeJe circula rapid.

In arterele mari si mijlocii, presiunea sangelui seade usor deoarece rezistenta vasculara este scazuta si valorile pres!

unii sangelui sunt mentinute in limite con stante. La nivelul microcirculatiei presiunea sanguina se prabuseste datori

ta suprafetei mari de sectiune a sistemului vascular.

Valori normale: lmm Hg=0,133 KPa(kilopascaJi)

La adultul tanar valoarea presiunii sanguine arteriale sistolice/maxime este de 120mm Hg. Valoarea tensiunii arteri

ale diastolice/minime este de 70mm Hg.(de obicei injurul varstei de 20 de ani)

Peste aceasta varsta tensiunea arteriala sistolica creste cu 0.5 mmHg pt fiecare an de varsta peste varsta de 20 de ani

. Cea diastolica creste cu 0.2-0.4 mmHg pt fiecare an de varsta peste varsta de 20 de ani.

Pt fiziologie e importanta presiunea sanguina medie ce asigura circulatia continua a sangelui. Valoarea presiunii me

dii nu e media aritmetica a valorilor presionale maxime si minime iar 1a adultul tinar este mai apropiata de valorile

presiunii arteriale sisto lice in timp ce la batrani(varsta a 3a) se apropie de valorile presiunii sanguine diastolice.

Calcularea presiunii medii se face cu 0 formula empirica conform careia:

Pmedie=Pdiastolica+(Psistolica-Pdiastolica)/3

Variatii fiziologice ale valorilor presiunii arteriale:

L In functie de varsta si de sex:
-nou nascut TAS(tensiunea arteriala sisitolica) e injur de 50-60 mrnHg. TAD(tensiunea arteriala diastolica) e de 40
mrnHg
-la un an TAS ajunge la val de 80mrnHg. TAD 60 mmHg
-5 ani TAS 100mrnHg. TAD 65 mrnHg
-la pubertate si la adultul tanar 120mrnHg pt TAS si 70mmHg pt TAD. In general La femeile tinere presiunea arterl
ala sistolica si diastolica sunt mai scazute decat la barbatii cu aceeasi virsta, in timp ce dupa menopauza valorile se
schimba.
2. Ventilatia pulmonara:

Valorile presiunii sanguine variaza in timpul inspirului si expirului fortat. In expirul fortat creste presiunea sangelui

, variatile nedepasind mai mult de IOmmHg.

3. Pozitia corpului: trecerea brusca din clinostatism in ortostatism duce la prabusirea presiunii sangelui din aceasta

cauza persoanelor batrane si pacientilor hipertensivi aflati sub tratament antihipertensiv, nu Ii se recomanda schimb

area brusca a pozitiei. In primele momente ale schimbarii pozitiei datorita gravitatiei, presiunea sanguina se prabus

este pt k apoi sa intervina mecanismul fizoologic de adaptare si presiunea sanguina sa creasca in ortostatism cu apr

oximativ 10mrnHg.

4. Starea de activitate: in timpul efortului fizic creste presiunea sanguina deoarece creste debitul cardiac, frecventa

cardiaca, creste intoarcerea venoasa datorita contractiei musculaturii striate scheletice, si ca urmare la persoanele an

trenate se produce 0 usoara crestere a tensiunii arteriale si tahicardie, si 0 moderata hipertensiune arteriala cu valori

ale tensiunii arteriale sistolice care nu trebuie sa depaseasca 20mmHg.

5. Somnul: in timpul somnului tensiunea arteriala scade cu 20mmHg, cea mai mare scadere producanduse in timpul

somnului paradoxaJ(vise). In timpul acestui tip de somn se produce relaxarea intregii musculaturi scheletice, si sea

derea cea msi eficienta a presiunii sanguine.

6. Digestia: scade valorile presfunii sangelui, deoarece tot afluxul sanguin trece catre intestin.

7. Graviditateacreste valorile tensiunii arteriale.

8. Stimulii durerosi intensi detennina cresterea tensiunii arteriale.

9. Variatile tennice ale mediului inconjurator:

-frigul prin vasoconstrictie detennina cresterea valorilor tensiunii arteriale, in timp ce ealdura prin vasodilatatie det

ennina scaderea valorilor tensiunii arteriale.

10. Emotile si starile afective:

- in stari de lupta, furie, fuga tensiunea creste.

- frica poate duce la prabusirea valorilor tensionale.

Diagnosticul de Hipertensiunea arteriala se pune pt valori ale TAS peste 140mmHg si TAD peste 90mrnHg. (se tine

cont de varsta pacientului)

 Reglarea tensiunii arteriale:

Starea de echilibru si stabilitate autointretinuta a presiunii arteriale e denumita homeostazie circulatorie.

Se mentine in limite nonnale, cu ajutorul sistemului tensioreglator prin mecanisme nervoase si umorale.

Reglarea nervoasa asigura pe cale reflexa restabilirea prornpta a deze.chilibrelor hemodinamice prevenind dereglaril

e tensionale (h~po sau hipertensiune) . Reactile cardiovasculare se produc cu participarea obligatorie a:

1. Zonelor reflexogene
2. Cai aferente
3. Centrii reflexi bulbari
4. Cai eferente

1. Zonele reflexogene sinocarotidiana si endocardoaortica: sunt structuri neurovasculare bogate in tesut elastic ca si
elemente nervoase pre so- si chemo-sensibile, iar sensibilitatea cea mai mare e data de variaJite presionale din vasul
de sange, intindere, si compozitia chimmica a sangelui circulant. Inafara zone lor reflexogene clasice exista si aite z
tine diferen~ate histofiziologic, sensibile la variatile de presiune, si care sunt situate la nivelul atriIor, la nivelul vent
ricolului stang, artera mezenterica superioara, globi oculari, aparatului vestibular. Sub influenta impulsurilor nervoa
se declansate de stimularea fizica sau chimica acestor zone, apar reactii cardiovasculare compensatorii de sens inve
rs celor care Ie-au generat. De la nivelul receptorilor, informatile presionale sunt transmise la centrii reglatori deter
minand stimularea sau inhibarea acestora. De Ex: daca se produce 0 crestere a tensiunii arteriale se produce 0 stimu
lare a preso si chemoreceptorilor, ceea ce duce la inhibarea centrilor bulbari detenninand vasodilatatie periferica, br
adicardie, scaderea fortei de contractie miocardice si iplicit scaderea tensiunii arteriale. Scaderea tensiunii arteriale
sub valorile nonnale detennina iesirea centrilor bulbari de sub inhibitie, urmata de 0 usoara crestere a tensiunii arter
- iale.
In atriul drept exista receptori sensibili la variatiie de preiune si la intinderea fibrei musculare atriale. Stimularea ac
"
estor receptori detennina tahicardia reflexa. Efectul tahicardizant al distensiei atriale ca unnare a umplerii excesive
a atriului drept poartc. numele de reflex Bainbridge. Acest reflex e un mijooc de aparare aJ cordului
.~
la supraincarca
rea atriului drept si se datoreaza inhibarii nucleului dorsal al vagului.
Distensia atriului stang provoaca pe cale aferenta vagala diureza reflexajca unnartfa inhiba~f producerii ADH la ni
v hipotalamusului in vederea eliminarii excesului de apa.
Stimuli nocivi, fizici sau chimici, aplicati ventriculului stang det reactii neuroreflexe hipotensoare. Injectarea de su
bstante iritante sau obstructia arterelor coronare, poate duce la prabusirea valorilor tensiunii arteriale, si acesta e ref
lexul Bezold-Jarish.
Reactii neuroreflexe depresoare, provoaca si stimularea mecanica a receptorilor de fa niv globilor oculari, ca si kL
niv aparatului vestibular. Compresia globilor oculari e urmata de scaderea frecventei cardiace si 0 usoara scadere a
tensiunii arteriale, Dumit reflex Aschner Dagnini.

2. Caile aferente de 1egatura a zonelor receptoare a-i5oBslor reeepreare sinocarotidiene si endocardoaortice cu centri
i vegetativi bulbari sunt rep de nervi frenatori sau depresori:
- nv carotidian, ram din glosofarigian
- ram senzitiv a1 vagului
Sectionarea chirurgicala a acestor nervi, detennina hipertensiune arterial a, numita neurogena de defrenare, iar excit
area electrica a ramurilor nervoase detennina bradicardie si hipotensiune arteriala.

3. Centrii nervosi: sunt situati in su6stanta reticulara bulbopontina si sunt:

- vasoconstrictori si cardioacceleratori
- vasodilatatori si cardioinhibitori
In partea anterolaterala a substantei reticulate bulbopontine se gasesc centrii vasoconstrictori si cardioacceleratori c
are actionand cuo frecventa de 1-2 impulsuri pe secunda asupra snv simpatic din maduva spinarii, intretin tonusul
bazal al vaselor si cordului (acestuia in mai mica masura). Stimularea predominanta directa sau reflexa a acestorce
ntrii determina vasoconstrictie, tahicardie, cresterea resistentei vasculare periferice, hipertensiune arteriala.
In partea posteromediana a formatiunii bulbopontine se gasesc centrii vasodilatatori si cardioinhibitori. Acesti centr
i influen!eaza direct functia circulatorie inhiband centrii vasoconstrictori si stimuland nucleul dorsal al vagului( aces
ta are un efect cardioinhibitor).
Hipotalamusul coordoneaza circulatia sanguina astfel: in reginea posterioara bogata in catecolamine si serotonine s
e coordoneaza activitatea sistemului simpato-adrenergic ce determina vasoconstrictie cu cresterea tensiunii arteriale
(in partea post a hipotalamusului se afla centrul termogenezei). In partea anterioara a hipotalamusului se gasesc ce
ntrii parasimpatici cu efect vasodilatator,(in aceeasi regiune existand si centrii termolitic~ Efectul vasodilatator se i
nsoteste de scaderea tensiunii arteriale prin stimularea portiunii anterioare a hipotalamusului.
Hipotalamusul se afla sub stimularea sau inhibitia provenita de la nivelul rinencefalului, ca si la niv neocortexului c
erebral. Complexul rinencefalo-hipotalamic, care influenteaza si regleaza viata psihoemotionala, afecteaza activitat
ea ambelor portiuni hipotalamice. Emotile, anxietatea, furia determina modificari ale ritmului cardiac, vasoconstrict
ie si hipertensiune.

4. Caile eferente:sunt reprezentate de fibre parasimpatice si simpatice:

- parasimpatice provin din vag. Inhiba activitatea cordului, intretin tonusul bazal al inimii, influenteaza negativ debi

'tul cardiac si functia circulatorie=> scaderea tensiunii arteriale. Sectionarea nervului vag in reg cervicala, det: tahic

ardie si hipertensiune arteriala.

- simpatice provin din zona toracolombara: det vasoconstrictie la niv arteriolelor,efectul fiind de hipertensiune arter

iala, cu anumite exceptii: muschiul striat, inima, creier, descarcarile eferente simpatice actioneaza in sens vasodilata

tor. Acest efect sau Raspunsurile vasculare depind de predominanta receptorilor vasculari de tip alfa care det vasoc

onstrictie, si cei de tip beta care determina vasodilatatie. Acestia se gaseec la niv peretelui arterial.

Influente minore asupra valorilor presiunii arteriale mai pot fi determinate de excesul de ioni de H, C02, dublat de

deficitul de 02, activeaza ..,centrii. vasomotori bulbari, detenninand hipertensiune arteriala. In hiperventilatie cand fre

cventa respiratorie creste peste 18 respiratii pe minut, deficitul de C02, inhiba centrii vasomotori bulbari si det hipo
tensiune arteriala.
 Reglarea umorala a tensiunii arteriale

Reglarea umorala a tensiunii arteriale:Compleateaza si prelungeste reglarea nervoasa si se datoreaza descarcarii in

sange a unor substante cu proprietati vasoactive putemice, sub stante numite mediatori chimici si hormoni tisulari
locali.
Mediatorii chimici
1. Catecolaminele: andrenalina si norandrenalina (epinefrina si norepinefrina [se noteaza E;NE])

- se descarca in sange din medulosuprarenala in proportie de 80% E si 20% NE

NE: efect vasoconstrictor de 1,5 ori mai putemic decat E

E: prezinta raspunsuri vasoactive bifazice, determinand vasoconstrictie urmata de vasodilatatie compensatorie in

regiunile splahnica, cutanata, pulmonara si la nivelul musculaturii scheletice
NE: actioneaza doar asupra receptorilor a-adrenergici din peretele arteriolar si determina vasoconstrictie
E: reactioneaza si cu receptorii (I- si ~-adrenergici din peretele arteriolar.
o caracteristica speciala 0 prezinta arterele coronare, care sunt bogate in ~ receptori adrenergici si, ca urmare,

stimularea lor catecolaminica va determina coronarodilatatie.

- Catecolaminele produc de asemenea ,prin actiunea metabolica indirecta, intensificarea glicolizei, produce rea de

acid lactic in exces care va determina vasodilatatie si permeabilitate capilara crescuta.

2. Acetilcolina= mediator chimic al fibrelor parasimpatice

C,pfect: vasodilatatie putemica in circulatia sistemica si coronarodilatatie

>'~···Bfectul este de scurta durata deoarece este inactivata rapid de colinesteraze.

3. Dopamina

- exercita efect stimulant asupra activitatii cardiace, cu cresterea debitului cardiac si a fortei de contractie a

miocardului.

In schimb, determina vasoconstrictie la a. renale, a. mezenterica superioara, a. coronare si a. cerebrale.

Hormonii tisulari locali. Sunt sub stante biologic active rezultate din metabolismul propriu celular si cu efecte
asupra irigatiei locale in sistemul periferic.

"1. Histamina
- in cantitati mari la nivel cutanat, nivelul tubului digestiv si la nivelul tesutului pulmonar in mastocite, alaturi de
heparina ~

- se elibereaza in cursul agresiunilor fizice, dar si in cursul unor reactii alergice

Efect: vasodilatator arteriolar. De asemenea, cresterea permeabilitatii capilare si dilatarea ritmica a sfincterului
arteriolar precapilar.

2. Serotonina (5-hidoxi triptamina= 5-HT)

- metabolic al triptofanului

Efect: vasoconstrictor in teritoriile splahnice

vasodilatator in teritoriul cutanat, mai ales la nivelul extremitatii cefalice.

Asupra aparatului cardiac -> serotonina exercita efect inotrop pozitiv, stimuland contractilitatea cardiaca.

3. Polipeptidele vasoactive de tipul bradikinina (care are efecti vasodilatator- eica 0 sa tot auzim de asta pe la
farmaco), kalidina si metionilkalidina
- determina vasodilatatie in toate teritoriile, urmate de hipotensiune arterial a

4. Prostamina

-rezulta din degradarea aeizilor grasi nesaturati (acid arahidonic si acid prostanonic)

Pg Fl, Pg F2 => vasoconstrictie

Pg A, PgA => vasodilatatie (Pg= prostaglandina)

5. Tromboxanii

- determina vasoconstrictie locala

- rol in agregarea plachetara (timpul2 al hemostazei)

6. Factorul natrio-uretic atrial = atriopeptil= AP=

- este eliberat de celulele atriale sub actiunea distensiei atriale
Efect: vasodilatatie cu cresterea tenstiunii arteriale
cresterea diurezei
cresterea eliminarilor de Na in urina
Inhiba reabsorbtia tubulara aNa si secretia renala
Inhiba secretia de aldosteron si eliberarea de ADH din neurohipofiza (contracareaza efectul sistemului renina­
angiotensina- aldosteron)

S_N_
scade apeI:iml pt sare

At>- cardiovascular
Ap_l'enai \~
Sist endocriD
oreste dioreza. scade seaetia cddoste.romiui
scade debimt cardiac
creste eian_ Na scade Secf_ ADH

7. Endotelina
- este un peptid de secretie al celulelor endoteliale cu 0 concentratieplasmatica= 2 picograme/ml sange care se
fixeaza pe tunica medie a arterelor unde determina vasoconstrictie si predispozitie pentru depunerea placilor de
atenom.

Efectul vasosonstrictor = de tip angiotensinic, dar este de 5 ori mai putemic decat angiotensina

8.ADH
- determina vasoconstrictie putemica
- in cantitati fiziologice se considera ca nu influenteaza tonusul vascular
- cercetari recente au arata ca ADH-ul, in cantitati fiziologice, poate determmina vasoconstrictie in cateva teritorii
arteriolare: in musculatura sche!etica, pe vase Ie renale si pe a. coronare. La nivelul a. coronare, ADH potenteaza
efectul NE

9. Renina (sau sistemul renina:- angiotensina)

- scaderea tensiunii arteriale duce la ischemie renala
~Ischemia renal a => stimularea aparatului juxta-glomerular cu eliberare de renina, apoi eliberarea de angiotensina I,
angiotensina II. Angiotensina II are efect vasoconstrictor cu cresterea tensiunii arteriale si stimularea secretiei de
aldosteron pentru ca in final sa creasca retentia de aJ!t si electroliti => cresterea tensiunii arteriale.
 Aparatul excretor
Excretia rep functia ce asigura eliminrea din organsm al produsilor rezultati din procesele cataboli4de asemenea a

substantelor aflate in exces in organsm sau a ce10r straine patrunse in organism.

Excretia se clasifica in extrarenal a si renala.

un'"
Cea extrarenala are scundar in mentinerea homeostaziei hidroelectrolitice si se realizeaza prin:

-plamani cu eliminarea C02 cat si a solventilor organic(eter, c~loroform, acetone, alcool si a.m.fIoniac).

-la niv tubului digestivj.se elimina apa, medicamenele, si vitaminele.

-la niv teguentului prin cel~2 pana la 4 mil de glande sudlJipare se elimina apa, uree, acid uric si elemente ca S,P si K.

-la niv. glandelor mamare P$ laptele matern se elimina medicamentele

Excr!h renala

Rinichiul fiind principalul organ car(epureaza organism"l de substntele nevolatile inutilizbiltsau toxice. Rinichiul

contrbuie la mentinerea constar(a:

1. volume lichidiene si mai ales vol sangvin (numita IZOVOLEMIE)

2. mentinerea constanta a echilibrului acido-bazic (si poarta numele de lZOHIDRlE)

3.mentinerea constanta a concentratiei ionilor (numita IZOIONIE)

4.Jl}entinerea constanta a unor constituenti neionizati: glucoza, uree, ac uric si aa.

D~asemenea rinichiul contribuie in reglarea tensiunii arteriale prin secretia de renina, si in reglarea eritropoezei prin

•secretia de eritropoetina. Si de asemenea intervine in metabolismul fosfocalcic prin sinteza :1,2S(OH)2 colecalciferul (sau
Vit.D3 activat).
Nefronul este unitatea morfofunctionala a rinichiului. Exista 2 mil de nefroni (cand ne nastem)... Dupa 40 de ani nr
nefronilor se reduce cu 10% la fiecare 10 ani si din pacate nu se pot regenera.
Componentele nefronulUl:. '
-glomelurul renal din corpusculul renal cu capsula bowman
-tubulul reQ§.l
Capsula bowman inveleste glomerulul renal si prezinta fointa interna(viscerala) care adera de capilarele glomerulare si
foita externa(parietala) care se continua cu tubul contort proximal .
'" Glomerulul renal reprezinta unghem de capilare intre arteriola aferenta si arteriola eferenta si este adaptat pentru formarea
urinii primare prin ultrafiltrarea glemerulara.
Corpusculul renal mai contine polul vascular(adica, locul de intrare al arteriolei aferente si de iesire al arteriolei eferente)
si polul urinar unde se continua cu tubul contort proximal.
Membrana bazala de la nivelul capsul~bowman e bogata in colagen si proteoglicani care prezinta incarcare negativi:si
favorizeaza ultrafiltrare glomerulara, iar endoteliul capilar prezinta fenestratii ca niste pori, prin care se previne filtrarea
proteinelor si in felul acesta se favorizeaza ultrafiltrarea glomerulara. :>
Foita visceral a a capsule bowman prezinta podocite(care sunt cellule cu preJungiri) care invelesc capilarele glomeruJare,
dar lasa spatH lacunare prin care se scurge urina primara.
Tubii renali sunt adaptati pentru procesele de reabsorbtie si secretie renal a si sunt formati din mai multe segmente.:
-tubul contort proximal e situat in cortex, primeste tot filtrarul glomerular ce va suferi procesele de absorbtie.
-ansa Henle contine segmentul descendent subtire care coboara in medulara si segmentul ascendant .stlea~i gros care se
intoarce in cortical a si are rol in concentrarea si dilutia urinii.
-tubul contort distal este localizat in cortexul renal. Prima 113 a tubului contort distal functioneaza ca si segmentul
ascendent al ansei Henle peotru ca restul sa functioneze ca si tubul colector.
-macula densa: la limita dintre ansa Henle si tubul distal, este componenta aparatului juxtaglomerural.
-tubul colector cu rol in definitivarea urinii finale, colectarea si transportul ei. 8-10 tubi colectot#se unesc in tubul colector
comun si coboara in zona medulara pentru a se goli apoi in calicele reoale. '

Filtrarea Glomerurala
Formarea urinii cuprinde 3 procese:

1)filtrarea glomerulara

2)reabsorbtia unor constituentJn tubii uriniferi

3)secretia unor constitue~ti'in tubii uriniferi

 Excretia renala= FG(filtratul glomerular) - (reabsorbtie + secretie)

Deoarece filrteaza numai molecule mici cu greutate molec sub 69(mii) de Daltoni, se poate spune ca membrana filtranta

glomerurala(moleculara) este importanta pentru proteinele plasmatice(in special in a1bumirfJ, se poate spune ca urina

primara este un filtrat de sange fara proteil1l1Sau plasma deproteinizata , cu un pH de 7,35 ~i 0 densitate de 1010.

Filtrarea glomerurala este un proces dirijat de forte fizice prin care sangele trece prin endoteliul capilar , membrana bazala

si epiteliul visceral al capsuleibowman. AceastJl,membrane permitand trecerea selectiva doar a unor constituenti.

Factori care intluenteaza filtrarea glomerurala:

l)structma membranei filtrante fonnata din endoteliul vascular, membrana bazala si epiteliul glomerular care prezinta

podocite

. ~

2)suprafata membraneifiltrante care ese de aprox 1,2-1,5 m patrati.

3)tluxul renal sangvin care este de aprox. 1200-1300 ml/min

4 )Fractiunea fiitranta,care reprezinta cantitatea de plasma ce se filtreaza. exprimata procentual. Daca se produce

vasoc~nstrictie pe 81ieriola aferenta=> scade fractiunea f1Itranta, in timp ce in vClsociiJatatie'''>creste fractia filtranta.

5)presiunea efectiva de fiJtrare care reprezinta suma algebrica a fortelor care tind sa treaca plasma din capilar in capsula

bowman si a fOlieior care se OpUll acestei treceri.

Filtrarea glomerurala reprezentand rezultatul presiunii efective de filtrare ce se exercita la nivelul capilarelor glomerurale.

(r-'~Pef=Ph -(poC+Pic) ,unde: Poc=pres coloid osmotica

\ Pic= pres intracapilara
Ph=presiunea hidrostatica
.~u~idrostatica de la nivelul capilarelor glomerurale este singura care favorizeaza ultrafiltrarea glomerurala si prin
mai multe metode s-a ajuns la conc1uzia ca presiunea hidrostatica din capilarele glomerulare ar reprezenta cam 70% din
presiunea sangelui. Ca unnare presiunea hidrostatica ar avea 0 valoare de 75 mmlHg la nivelul arteriolei aferente si
eferente. Aceasta valoare ridicata a presiunii hidrostatice la acest nivel a fost explicata prin caracteristicile anatomice ale
irigatiei renale: Artera renal a provine direct din aorta si are un traiect aproape perpendicular, de asemenea aceste artere au
diametru mare si lungime redusa, ceea ce duce la 0 val crescuta a presiunii sangelui si a presiunii hidrostatice la acest
nivel, insa prin masurarea directa a presiunii hidrostatice prin metoda: debitului continuu, la nivelul cajJilarelor glomerulare
, s-a demonstrat,f ca presiunea hidrostatica la acest nivel are valori de doar 45 mmHg, intre arteriola aferenta si arteriola
eferenta.
Presiunea coloid osmotica(oncotica) este exercitata de catre proteinele plasmatice, actioneaza in sens opus filtrarii
glomerulare, iar valoarea ei se modifica fata de momentul intrarii la nivelul capsul~ bowman, astfel:
-Ia capatul proximal catre arteriola aferenta are 0 val de 20mmHg, iar eferenta 30mmHg. ~rtsiunea intracaps~I!f_l!.,
reprezinta presiunea din spatiul delimitat de capsula bowman; se opune filtrarii glomerulare si are 0 val medie de aprox 10
mmHg.
! Arteriola aferenta I Arteriola eferenta Arterola aferenta Arteriola eferenta
Ph 75mm/Hg! J 75mm/Hg! 45mmlHg! 4SmmlHg!
Poe 20mmIHgt 135mmIBgt .2Smm/Hgt I 3Smm/Hgt

Pic 10mmlHgj lOmmlHgj 10mm/Hgt lOmmlHgt :

Pef 4Smm/Hg : 30mm/Hg I lOmmlHg I tOmm/Hg ~
Valorea l1ltrarii g]omerurale poate fi determinata prin Clearance-ul renal sau coeticient de epurare care repr calltitatea de
plasma in ml ce poate fi teoretic epurata total de 0 anumita substanta..intr-un minut de catre rinichi. Substanteie utilizate
pentru clearance de tipul inulinei sf manitol trebuie sa prezinte umlatoarele proprietati:
I )sa se tiltrezein tota]itate
2)S8 nLl se re..'lbsoarba sau sa se secrete la ni velul tubi lor renali
3)sa nu fie metabolizate la nivelul nefronului
4)sa nu fie stocate in rinichi sau in alte tesuturi
5)sa nu fie legate de proteine
6 )sa nu fie toxice
7)sa tie inactive
8)sa fie usor masurabile in plasma si urina
Formula Clearance-ului :
U*V
Cl= A ,unde: U:concentratia subst in urina in mg/ml urina
V- debitul umiar(pe minu~in ml/min

A- concentratia subst in plasma in mg/ml sahge

Inulina este 0 substanta care apare in urina primara in aceeasi concentratie ca si in plasma, iar clearance-ulla inulina este
de 130± 15 mllmin la barbat si 120±15 ml /min la femeie.
*Pt filtrare glomerulara > clearance renal = ml de urina eliminati intr-un minut
II)Reabsorbtia tubulara.
In urma filtrarii glomerulare rezulta urina primara, care de-a lungul tubilor uriniferi va fi in cea mai mare parte pan a la
99 % reabsorb ita, compozitia sa fiind in principal apa ~i electroliti.
Mecanismele reabsorbtiei sunt complexe ~i diferite in functie de substanta absorbita, astfel: apa este reabsorbita pasiv
conform gradientelor presionale, in timp ce glucoza, aminoacizii sunt reabsorbiti activ, adica folosind energie ~i
folosind sisteme de transport. In momentul in care este depasita capacitatea maxima de transport (CMT) atunci acea
substanta va ramane ~i se va elimina in urina finala patologic (aceste substante sunt numite substante prag renal).
a)Reabsorbtia glucozei: se face complet la !livelul tubilor proximali ( la 0 valoare a glucozei in sange glicemie
nonnala=85-110) , iar toata glucoza din urina normala ar trebui sa fie reabsorb ita ~i sa nu mai apara in urina finala,
adica sa nu apara glicozuria. La valori ale glicemiei peste nivelul prag ]80 mg % in sangele venos sau 200 mg % ill
sangele arterial => glicozurie deoarece a fost depasit cmt. Reabsorbtia glucozei depinde ~i de reabsorbtia ionilor de
sodiu Na.
b)Reabsorbtia aminoacizilor: se face tot prin mecanisme active, specifica lor Ie este existenta mai multor tipuri de
sisteme transportoare, in functie de tipul de aminoacid (exista transportori diferiti pentru aminoacizi dibazici -arginina,
Lizina, altii pt aminoacizi dicarboxilici).
Obs: in mod fiziologic, la NN se deceleaza aminoaciduria( de 3-4 ori>decat la adulti), de asemenei in mod fiziologic
in timpul sarcinii, din cauza modificarilor hormonale specifice, valoarea aminoaciduriei creste, in mod fiz regimul
alim bogat in carne creste val aminoaciduriei.
Obs2: reabsorbtia proteinelor este de asemenea un proces selectiv, unele dintre ele sunt reabs aproape in totalitate,
(cum ar fi albumina), altele sunt reabsorbite partial, (cum ar fi lizozimul), iar altele nu sunt reabsorbite sau aproape
deloc, (cum ar fi amilazele).
£lReabsorbtia potasiului: are loc pl'Obabil complet ~i activ la nivelul tubului proximal. Potasiul se ga~este in urina
finaJa ~i ar putea avea doua proveniente: sa fie absorbit partial sau sa fie reabsorbit total dar apoi sa fie secretat in tubul
distal.
d)Reabsorbtia sodiului: se face in toate segmentele tubulare, exceptand segmentul descendent al ansei Henle. El este
reabsorbit prin mecanisme pasive ~i active, astfel din lumen in celula tubulara sodiul intra pasiv , apo! din celllla
tubulara in spatiile interstitiale peritubulare intra activ impotriva gradientului de concentratie, apoi din spatiile
interstitiale in sangele capilarelor peritllbulare din nou pasiv conform gradientelor de concentratie.
Obs: Modificarile filtratului glomerular adica a urinii primare de-a lungul anse.i Henle: segmentul descendent nu este
permeabil pentru sodiu, deci continutul ansei, filtratul glomerular devine mai concentrat, iar apa poate parasi aceste
segment rezulta continutul tubular de la hipoosmotica la intrarea in ansa Henle devine hiperosmotica la varful ansei; in
segmentlll ascendent al ansei stildiul poate fi reabsorbit, dar apa nu => continutlll tubular din hiperosll1otic la varful
ansei devine din nou hipoosmotic la iesirea din ansa. Se considera ca sodi111 iesit din segmentul ascendent reintra in
segmentul descendent prin difuzie. Acestproces constatat se numestefenomenul de multiplicare a sodiului impotriva
curentului saufenomenul de sechestrare a sodiului in regiunea anselm' Henle. Dupa iesirea din ansa, Apoi in
segmentl1l tubular distal nu predomina reabsorbtia tubulara ci secretia tubulara.
e)Reabsorbtia ap~: este un proces foarte important la nivelul tubilor renali, important pentru mentinerea vilemiei, a
presillnii arteriale sistemice, a presiunii osmotice a plasmei (285-286 milios1110li la litrul de apa). De exemplu, in cazul
unui exces de apa, scade presiuniea oSl11otica a plasmei, iar riniehiul va elimina 0 urina in cantitate mare ~i eu
osmolaritate mica, 0 urina hipoosmolara fata de plasl}Ja. 1\1 situatia oplIsa, in ingestia redusa de apa sau pierderea apei
rezulta cll la nivel renal se va elimina 0 cantitate '~~~e urina hiperosl1101ara. Capaeitatea rinichiului de a modi fica
selectiv cantitatea de urina elil1linata zilnic ~i concentratia sa electrolitica duce la 0 diureza variabila in functie de
starea de hidtratere cuprinsa intre 500-1000 millrina pe zi, cu 0 densitate variabila cllprinsa intre 1003-1035 unitati
densiometrice.
La nivelul tubilor contorti p1"Oximali apa se reabsoarbe in proportie de 80 % din urina primara filtrata deja, aceasta
numindu-se reabsorbtia obligatorie care este indepedenta de hidratarea organismului.
La nivelul tubilor contorti distali, guvernata de control hormonal are loc reabsorbtia facultativa a apei, in functie strict
dependellta de hidratarea organismLJlui ~i cu scopul ajustarii compozitiei finale a organisl11ului.
La nivelul tubilor contorti distali ~i a tubilor colectori, modificarile de volum ~i osmolaritate ale urinii oepind in
special de doi bormoni ADH ~i aldosteron. Pe langa controlul hormonal exercitat de adh ~i aldosteron la nivelul
tubului contort distal are loc secretia tubuJara in scopul corectarii compozitiei urinii finale. Pe langa secreatia de
substante introduse accidental, coloranti ~i substante de contrast, pe langa secretie de acizi ~i baze slabe, cel mai
important este secretia in competitie a ioniJor de potasiu ~i hidrogen la schimb cu ionii de sodiu.
,r
 Reglarea activitatii renale
Variatiile asupra cantitatii de urinal24h si asupra concentratiei diferitelor sub stante din urina se
produc ca urmare a interventiei atat a factorului nervos, cat si a celor umorali, actiunea acestora exercitandu­
se de cele mai muite ori in mod conjugat.
REGLAREA NERVOASA:
Rinichiul primeste 0 bogata inervatie simpaticoL si parasimpatica, anumite tenninatii nervoase
ajungand pana in vecinatatea celulelor tubular renale.
Rolul filetelor nervoase simpaticSfeste foarte bine cunoscut (vasoconstrictie), actionand atat asupra
arteriolelor aferente, cat si asupra celei eferente de Ia nivelul capsule Bowman.
Atunci cand cantitatea de epinefrina si norepinefrina ~ este redusa, efectul vasoconstrictor se
exercita mai ales asupra arteriolei eferente si, ca unnare, valoarea ultrafiltrarii glomerulare este mai marita.
Atunci cand epi si norepi sunt in cantitate crescuta, efectul vasoconstrictor se exercita asupra ambelor
teritorii arteriale (adica arteriola aferenta s~a eferenta), iar efectul consta in diminuarea, pana la sistarea,
filtrarii glomerulare. '
Presiunea sangelui de la nivelul vaselor renale va regIa hemodinamica de la acest nivel deoarece
celulele muscula:t:fmodificate de la nivelul aparatului juxtaglomerular vor influenta secretia de renina, aceste
cellule comportandu-se ca presoreceptori.
Cand presiunea sangelui este scazuta, sunt excitati receptorii de la nivelul arteriolei aferente; Acestia
vor detennina secretia de renina, care mai departe va declansa secretia de angiotensina 1. 0 parte din
angiotensina I ramane la nivel renal, fiind considerat~ honnon intrarenal, iar cea mai mare parte va
- . detennina formarea de angiotensina II, care, la randul ei, va detennina secretia de aldosteron.
Efectul vasopresor al angiotensinei II este mai putemic decat al norepinefrinei.
Stimularea nervilor renaH detennina diminuarea eliminarilor de sare 0 data prin modificarea conditiilor de
irigatie renal ala nivel arteriolei aferente si eferente, sau fie prin actiunea directa asupra celulelor tubulare
renale.

REGLAREA UMORALA:
Actiunea diferitilor hormoni ADH, aldosteron si factorul Na-uretic atrial se exercita atat direct asupra
rinichiului, fie indirect prin modificarea factorilor care regleaza distributia apei si a subs~telor minerale in
"­
orgamsm.
ADH:
Actiunea antidiuretica rezulta in urma cresterii reabsorbtiei de apa la nivelul segmentului distal al
nefronului (tub distal si colector)
Aceasta reabsorbie a apei se face in proportie de 15% din totalitatea filtratului glomerular si
reprezinta reabsorbtia facultativa a apei.
La nivelul tubului renal cuplarea ADH cu receptoriae la acest nivel este urmata de activarea
adenilatciclazei si cresterea concentratiei intracitoplasmatice de' 3'5'-AMP ciclic.
Adenilatcic1aza = 0 enzima situata la nivelul membranei celulare, care ,in prezenta ionilor de Mg, transfonna
ATP in 3'5'-AMP ciclic.
Ca urmare a acestui fenomen, po ate creste eliberarea ionilor de Ca la nivelul membranei celulare,
urmata de agregarea canalelor de apa de la nivelul tubilor uriniferi si cresterea consecutiva a reabsorbtiei de
apa la acest nivel.
Stimularea osmoreceptorilor de la nivelul tubBor distali va stimula hipotalamusul, acesta va influenta
descarcarea de ADH din neurohipofiza, va urma efectul asupra tubilor distali si colectori, con stand in
reabsorbtia apei si eliminarea sarurilor minerale, presiunea o_Pllotica va scadea si acest lucru va stimula din
nou osmoreceptorii.
Aldosteronul:
In cantitati normale, detennina vasoconstrictie in teritoriile vasculare renale, si prin actiune directa, si
prin potentarea actiunilor norepinefrinei.
Efecte: se produce scaderea eliminarilor de Na si cresterea eliminarilor de K atat la nivel renal, cat si la
nivelul glandelor sudoripare si salivare.
Actiunile aldosteronuluiseexercitasLasupra tubuluicontort distal, stimuland reabserbtia ionilorde
Na si eliminarea in lmnenul tubilor distali a ionilor de K.
Actiunea aldosteronului in cantitate mai mica se exercita si asupra tubilor contorti proximali si in
tubii colectori.
 Peptidul Na-uretic:
Determina scaderea volumului sanguin la nivel renal si, consecutiv, a presiunii sangelui la acest nivel
prin cresterea diurezei, cresterea eliminarii de Na si vasodilatatie arteriolara. (este singurul cu actiune
vasodilatatoare)
Actiunile se exercita prin:
1. inhibarea eliberarii de ADH de la niveHleurohipofizar.
2. relaxarea musculaturii netede de la nivel renal
3. inhibarea reabsorbtiei de apa si Na la nivelul tubilor uriniferi
4. inhibarea secretiei de renina
5. scaderea secretiei de aldosteron de la nivelul zonei glomerulare a cos.ticosuprarenalei (! Asta e
importanta ! )

Parathormonul (=PTH=) :

Prin efectele sale renale, intervine in mentinerea echilibrului fosfo-calcic.

Sub actiunea PTH, se stimuleaza excretia ionilor de fosfor prin 2 mecanisme:
1. inhibarea reabsorbtiei de fosfor la nivelul tubului contort proximal
2. stimulareasecretiei de fosfor in tubii uriniferi
De asemenea, PTH creste capacitatea renala de reabsorbtie a ionilor de Ca prin actiunea la nivelul
ramurii ascendente a ansei Henle si la nivelul tubului contort distal.
De asemenea, PTH creste reabsorbtia ionilor de Mg la nivelul ramurii ascendente a ansei Henle .
. (PTH va influenta indirect actiunea adenilatciclazei)
. PTH isi realizeaza efectele prin actiunea metabolizanta directa asupra celulelor tubulare renale.
La nivelul tubului contort proximal exista de asemenea receptori specifici pentru actiunea PTH.
PTH actiuneaza si in stransa legatura cu vitamina D3 (numita si calciferol). PTH este considerat ca 0
stimulina a secretiei de vitamina D3 activata (adica 1,25 (OH)2 D3 )
Aceasta actiune se realizeaza prin intermediul efectelor de stimulare ~supra eliberarii fosfatilor la
nivel renal, iar scaderea concentratiei plasmatice a fosfatilor este urmata de stimularea formarii de vitamina
D3 activata.
Calcitonina:
Stimuleaza reabsorbtia ionilor deCda nivelul ramurii ascendente a ansei Henle, ca si la nivelul
tubilor distali'. (deci efect asemanator PTH)
Qh!.coc~~ic9tz;ii: .
Favorizeaza eliminarea excesului de apa din cresterea ultrafiltratului glomerular si prin efect tubular
direct, in urma careia creste permeabilitatea pentru apa la acest nivel, in lipsa ADH-ului.
Alti hormoni:
Hormonii tiroidieni vor actiuna tot la nivelul capsulei Bowman, influentand procesul de ultrafiltrare
glomerulara.
Hormonii sexuali, in special estrogenii, actioneaza la nivelul tubului contort proximal, influentand
procesele de reabsorbtie de la acest nivel.
Fizio Curs 3 Sem 2 Digestia gastrica
Stomacul= organul digestiei, in care alimentele sufera transformari fizice si chimice ce duc la
formarea in final a unei mase semi-lichde foarte acida = chim gastric=
In stomac se realizeaza numai degradari partiale ale alimentelor, pregatindu-le pt interventia
enzimelor subiacente de pe tractul digestive.
Sucul gastric

Este secretat de cele aprox 35 milioane de glande din mucoasa gastric. Zilnic se secreta 1200-1500
ml suc gastric.
Este un lichid incolor, cu miros acid intepator, uneori usor opalescent, in functie de cantitatea de
mucina pe care 0 contine.
Densitatea= 1006-1010
pH::: 0,8-1,5 datorita prezentei HCl

compozitie chimica:

99%apa

1% sub stante solide - 0,6% sub stante anorganice ( HCl; NaCI; KCI; fosfati de Ca, Mg; anioni de CI;

carbonate; fosfati; cationi si ioni de Mg si Ca ce se gasesc in sucul gastric in cantitati

mai mici decat din plasma, exceptie: ionii de K care se gasesc de 4 ori mai mult in
sucul gastric decat in plasma; dintre toate, HCI = cel mai important
0,4% substante organice

Este secretat in mod active de celulele oxintice ale glandelor gastrice de la nivelul corpului si
fundului gastric.
S-a demonstrat ca aceste cellule prezinta in interior un system canalicular asemanato,l; reticulului
endoplasmatic.
S-a demonstrate ca in interior acestor canalicule (care au permeabilitate unidirectional pt ionii de H si
CI) exista un pH foarte acid. in timp ce extracanalicular (dar intracellular) pH= 7-7,2 deci sinteza HCl se
realizeaza numai intracanalicular din ioni de CI si H.
in interiorul celulelor oxintice, din apa si C02 se sintetizeaza H2C03 (acidul carbonic) in prezenta
anhidrazei carbonice. H2C03 disociaza intr-un ion de H si 1 ion de HC03 (carbonat) ; ionii de H vor fi
secretati active in canaliculi, iar ionii HC03 vor trece din celulele oxintice in sange, unde vor fi schimbati pe
ioni de Cl, CI care va intra in cellule in mod pasiv si apoi va fi secretat intracanalicular unde se va intalni cu
ionul de H si, intracanalicular, vor sintetiza HCI.
Ionii de Cl provin din disocierea NaCL Ionii RC03 impreuna cu ionii de Na ramasi in urma acestei
disocieri va constitui in sange bicarbonate de Na.
S-a observant ca in perioadele de digestive gastrica, pH -ul sucului gastric scade foarte mult, in timp
ce pH-ul sangelui creste.
S-a mai observant experimental ca la animalele hranite in exc1usivitate eu carne fiarta, care in timpul
fierberii pierde NaCl, si sueul gastric al aeestor animale va fii mai putin acid, neavand Cl sa sintetizeze RCI
in eantitati corespunzatoare pentru digestive.
S-a observant ca anhidraza earbonica, absolute necesara sintezei de H2C03, este distrusa de diverse
medicamente (de ex: diuretiee de ansa)
S-a mai observant ca in hiperventilari seade cantitatea de C02 deci si in sange seade C02 => in
celula oxintica scade R2C03, deci seade si cantitatea de HCI sintetizata intracanalicular. .
Intr-un aer bogat in C02 + hiperventilare => s-a constatat ca creste eantitatea de HCI sintetizata si
implicit va creste cantitatea sucului gastric.
HCI se gaseste in sucul gastric sub forma libera si legat de protein. Aciditatea sucului gastric se
exprima in unitati cHnice = unitati Javorsky.
definitie: 1 unitate Javorsky= nr de ml de NaOR N/10 (N= normal) necesar pentru neutralizarea aciditatii
din 100 m! suc gastric.
Valorile medii normale 15-20 unit Javorsky pt aciditatea libera
::: aprox 40 unit. Pt aciditatea total a

Rolurile HCl:
1. activeaza pepsinogenul in pepsina (cea mai importanta enzima proteolitica din sucul gastric) si creaza
astfel un mediu optim de actiune pt toate enzimele gastrice.
2. Realizeaza combinatii cu proteinele alimentare, formand acizi albumin care sunt mai usor de digerat.
3. Produce hidroliza acida a polizaharldelor si degradarea hernicelulozelor vegetale
4. Favorizeaza precipitarea cazeinogenului din lapte, favorizand digestia la sugar
5. Stimuleaza evacuarea gastric deci peristaltismului gastric
6. Stimuleaza toate exosecretiile digestive subiacente
7. Favorizeaza transformarea Fe+3 ferric in Fe+2 feros in forma absorbabila
8. Impiedica dezvoltarea germenilor ajunsi in stomac ocazional (cu alimentele), deci rol antiseptic
Substantele organice: enzime, mucusul si factorul intrinsec Castle
Enzime: pepsine, labferment, lipaza gastrica, catepsine, ureaze, gelatinaza, lizozim, anhidraza carbonica
Pepsinele
Sunt enzime proteolitice secretate de celulele pmcipale (=peptice=) ale glandelor gastrice sub forma
inactiva de pepsinogen. Pepsinogenul va fi activat in stomac de HCl sau de orice mica, redusa cantitate de
,pepsina activata anterior (numit proces auto-catalitic).
!Observatie: Pepsinogenul se sintetizeaza in perioadele de repaos digestiv si este depozitat in granule
intracelulare de zimogen.

S-a observat ca 0 mica parte din pepsinogen ajunge din celulele peptice in plasma, de unde ajunge la
nivel renal pe calea sangelui si se elimina prin urina sub forma de uropepsinogen.
Pepsina rezultata in urma activarii pepsinogenului are un pH optim de actiune= aprox 1,5. Ea
actioneaza asupra acid albuminelor create anterior din combinatia proteinelor alimentare si HCl si duce, in
final, la degradarea lor partiala (pana la peptone).
Cresterea pH-ului HCl peste 3 => inhibarea actiunii pepsinei
Cresterea peste 5 => inactiveaza total
Catepsina= tot 0 enzima proteolitica
<a
pH-ul optim de actiune= 3-5 . la adult nu este activa, dar la sugari este.
Labfermentu1= chimozina= renina gastrica= enzima proteolitica
Secretat de celulele principale ale glandelor gastrice initial sub forma inactiva de prolabferment care .
este apoi activata de HCl. Pt actiune optima Ph= 4-4,5 => inactiva la adult, activ la sugari. Produce
coagularea laptelui (transformarea cazeinogenului solubil in paracazeina, care impreuna cu Ca se transforma
in paracazeinat de Ca, care precipita). Beneficiul acestui lucru= incetineste evacuarea rapida din stomacul
sugarului.
Lipaza gastrica= secretata de celulele principale
Ph optim de actiune = 4-5 => inactiva la adult, activa la sugari la care determina hidroliza grasimil.or
emulsionate din lapte.
Anhidraza carbonica se gaseste in sucul gastric numai datorita dezintegrarii celulelor epiteliale superficiale
din mucoasa gastrica.
Mucina= secretata in aproape toate segmentele mucoasei gastrice. Este 0 glicoproteina. Intra in componenta
mucusului ce acopera suprafata mucoasei gastrice si 0 apara de agresiuni mecanice, termice, chimice,
autodigestive.
Factorul intrinsec Castle::: 0 glicoproteina
Secretat la nivelul mucoasei cardiale si fundice. Acest factor este deosebit de important pt absorbtia

vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle). Este termolabil distrus repede la aprox 70°C in max 30 min. Este

inactivat partial de pepsina si tripsina. Nu este secretat de celulele peptice, ci secretat ca si HCI de celulele

oxintice.

In compozitia sucului gastric se mai gasesc imunoglibuline M, G si in cant mai marl decat in plasma IgA.
 Reglarea secretiei gastrice
Studiindu-se seeretia gastriea dupa ingestia unor anumite cantitati de alimente s-a eonstatat ea dupa reducerea la

jumate a V.ingerat seeretia gastriea a seazut eu 55- 78 % din valoarea initiala. Seeretia bazala de sue gastric

nestimulata reprezinta 10 %din valoarea seeretiei stimulate si reprezinta efeetul eumulativ stimulator sau inhibitor a

influentelor nervoase sau umorale. Tonusul vagal eonstatat , ee det eliberarea continua de aeetil colina e factorul de

baza care mentine seeretia gastriea bazala. lnfluentele nervoase asupra pacientilor eu fistula gastriea s-au manifestat

astfel: depresie psihiea care scad seeretia bazala de sue gastric (de obicei tumorile gastrice merg eu anaclorhidrie, iar

agresivitatea det cresterea secretie bazale de sue gastric)

Reglare nervoasa

Este realizata prin transmiterea informatiilor de la periferie pe cai senzitive la eentrii nervosi si de aiei pe calea

nervului lOla glande gastriee. Se obtine un raspuns promt eu 0 seeretie bazala acida si bogata in enzime proteolitiee.
Mecanismul reflex nervos de stimulare a seeretiei gastriee pe ealea reflexelor conditionate sau neeonditionate a fost
demonstrat de I P Pavlov pe animale cu dubla fistula gastriea si esofagiana. In eursul masticatiei si deglutitiei, desi
alimentele nu ajung in stomac, aeeste animale prezinta 0 crestere a seeretiei gastriee si este abolita de vagotomie.

I.Faza eefalica a secretiei gastrice incepe inainte ea alimentele sa fii ajuns in stomac si se realizeaza pe cale exclusiv
nervosa avand la baza reflexe conditionate si neconditionate. Excitarea receptorilor bucali ai analizatorului gustativ
. deelansata de calitatea si cantitatea alimentelor ingerate S1 de calitatile sapide ale alimentelor ingerate declanseaza
impulsuri care ajung la nivelul centrului gastrosecretor din subst reticulata bulbara. De la aeest centru pleaca prin
nucleu dorsal al vagului impulsuri secretorii pt glande gastrice si tot pe calea nervului ] 0 se obtine 0 secretie gastriea
abundenta, iar vagotomia inhiba secretia gastrica. Sistemul nervos simpatic fiziologic exercita influente inhibitorii
asupra secretiei, dar trofie asupra glandelor gastriee, stimuland descarearea enzimelor la nivelul granulatiilor
zimogene. Seeretia gastrica este influentata si de impulsuri ee sosesc de la nivelul sist limbic si al hipotalamusului ant
. Impulsurile de la acest nivel ajung la centrul gastrosecretor bulbar ,iar rezultatul este stimularea secretiei gastrice si
cresterea activitati aferente vagale. Excitarea hipotalamus post det 0 secretie gastric a tardiva neinfluentata de
vagototnie. Mecanismul reflex conditionat al fazei cefalice se realizeaza prin nervull O.
Conform acestei teorii vederea, mirosul, gandul la aliment ca si zgomotul asociat alimentarii det cresterea secretie
gastrice. Experimental pe animale s au evidentiat reflexe gastrosecretorii la excitanti conditionati artificiali ex .lumina
,clopotel. Faza cefalica dure~ mai putin de 30 min, dar are importanta deosebita, deoarece alimentele ajunse in
stomac sunt supuse actiunii.sucului gastric .

2.Faza gastric a sau neuroumorala

Incepe odata cu patrunderea alim in stomac si are la baza mecanisme nervoase cu rol secundar si umoral. MecanismuI
nervos reflex neconditionat e declansat de distensia mecanica a stomacului det de prezenta alim in stomac
.Experimental s a dovedit prin introducerea in stomae a unui balon eu apa/ aer ee det un raspuns secretor ,dar se
eonsidera ea acest meeansim intervine doar eand stomacul e f dilatat din cauza ingestiei excesive de alimente.
Mecansim umoral cu rol principal este reprezentat de descarcarea din mucoasa antropilorica sub influenta factorilor
chimici rezultati din digestia gastrica a gastrinei .Gastrina este secretata de celule Gale mucoasei antrale si au fost
identificate tipuri pre cum :G 17 - gastrina mica,G13-minigastrina ,G34- gastrina mare ,gastrina uriasa care contine 5
ori mai multi AA.decat gastrin a mare. Se pare ca efectul gastrosecretor e det de G 17, iar celelalte gastrine au rol de
rezerva.Sub influenta G 17 secretia gastrica incepe la 20- 30 min dupa injeetare intravenoasa, atinge un maxim la 1 h
30 min si dureza 3 -4 h (mod de aetiune gastrina la normosecretor).Distensia mecanica a stomacului det stimularea
secretiei gastrice nu numai prin mecansime conditiinate sau nervoase, dar si prin descarcarea de gastrin a .G ] 7 det 0
secretie bogata de hel mucus si saraca in pepsina .AIte roluri :activeaza tonusul motilitatea stomaeului ,inhiba tonusul
intestinal,stimuleaza secretia de sue pancreatic.Eliberarea de gastrin a e inhibata de hormoni peptidici: somatostatin a,
glucagon, secretina, colecistochinina, peptid vasomotor intestinal (VIP), calcitonina. Prostaglandinele sunt prezente ca
hromoni locali in mucoasa gastrlca ;prostaglandina E det scaderea V. de suc gastric si scaderea cantitatii de hcl si
pepsina .Histamina det secretie abundenta de hel ,dar saraca in enzime .Acetilcolina stimuleaza descarcarea de suc
gastric din pepsina si factori intrinseci.

3.Faza intestinala
Reprezinta 5-10 %din secretia gastrica ineepe odata cu patrunderea chimului gastriea in duoden. Substantele provenite
din degradarea proteinelor det efecte excitatorii asupra secretiei gastrice. Cel mai important hormon este
enterogastronul, hormon local descarcat de la nivelul mucoasei duodenale in urma contactului mucoasei cu grasimi,
glucide, acizi in solutii hipertone. Enterogastronul det inhibarea secretiei de hel, pepsina si inhiba motilitatea
stomacului. Glanda hipofiza, dupa hipofizectomie scade V. secretiei gastrice si aciditatea totala gastrica ,ca urmare a
atrofiei celulelor secretiei gastrice. ACTH det stimularea secretiei de hel si enzime in special pepsina, dar det scaderea
cantitatii de suc gastric. Hipoglicemia det 0 secretie gastrica crescuta, bogata in hcl si pepsina.
 Aparatul digestiv
1. Saliva: lichid incotor, inodor, pH intre 5,5 si 7,4, dar mai mult de 80% dintre indivizi, au ph cuprins intre 6, 35-7,05.
Ph salivei este regtat prin sistemele tampon: acid carbonic-bicarbonat de sodiu, fostfat monosodic-fosfat disodic, siste
mill mucina acida-mucina bazica.
!
Obs: s-a obs ca 0 aciditate ere scuta a salivei favorizeaza aparitia cariilor6entare, in timp ce una alcalina, favorizeaza pr
ecipitarea sarurilor de calciu= depunere de tartru dentar. La M.O. saliva prezinta in mod normal: celule epiteliale descu
amate, rare leucocite, filamente de mucus, rari fungi, rareori bacterii.
Compozitie: contine 99% apa, si 1% reziduu uscat, format din saruri minerale(cloruri, fosfati, carbonati, bicarbonati de
Na K ~g, si ioni de Cl, Flor, I, K), substanteorganice(enzime, mucina, dintre enzime cea mai importanta este amilaza
salivara numita si ptialina, capabila sa hidrolizeze amidonul preparat, dar nu poate degrada amidonul crud. In urma de
gradarii amidonului de catre ptialina rezulta produsi intermediari ai degradarii: amilodextrine, eritrodextrine, acrodextr
ine. Apoi degradarea duce catre maltoza(87%), si glucoza(13%), intervenind si 0 maltaza. Mucina este secretata de cel
ulele mucoase ale gl salivare si are rol important in formarea bolului alimentar si in deglutitie, de asemenea avand rol p
rotectiv fata de orice agresiune chimica, chiar alimentara(piper).
Obs: in saliva se mai gasesc in cantitati mici, urmatoarele substante: lizozim(substanta bactericida cu proprietatea de a
liza polizaharidele din capsulele bacteriene), aminoacizi, glicoproteine, bactericidina(rol carioprotector), trasilol(cu rol
\ inhibitor), kalicreina, bradichinina( este cel mai important vasodilatator local), sialogastrina(hormon local cu rol minor
in inhibitia de secretie gastrica acida), sialotonina(rol vasoconstrictor dar slab), parotina(hormon local hipocalcemiant),
factorul hiperglicemiant(mai este numit proglucagonul salivar), aglutinogene si aglutinine(anticorpi), se mai gasesc in
cantitati mici lipide, glucide, acid uric, uree, creatinina, lipaze-slabe, fosfolipaze ,pseudocolinesteraze.
Obs: se considera ca procesul secretiei salivare este asemanator filtrarii glomerulare, adica el consta intr-un proces de
ultrafiltrare la nivelul acinilor glandelor salivare, completat apoi de un proces de reabsorbtie si secretie la nivelul canal
elor salivare.
Obs: Procesul de secretie salivara necesita energie consumul a 5-9 kcal pt secretia de repaus. Substratul energetic fiind
reprezentat de glucoZR, deci se consuJarsi miilt oxigen(consumul de oxigen pt secretia de rapaos este de 6 ori mai mare
pt muschiu! striat in repaus).
Roluri: <>

1) rol in pregatirea mecanica a bolului alimentar.

2) rol de solvent al unor nutreinti continuti de alimente.

3) rol in curatarea mecanica a cavitatii bucale.

4) ro! in digestie,(dar e minor fiind initiata degradarea carbohidratilor, datorita interventiei ptialinei.

5) rol in vorbirea articulata.

6) rol in excretie(minor), eliminanduse: produsi de catabolism(uree, acid uric), dar si substante toxice(sarurile de plum

b, de mercur, introduce accidental in corp), virusuri (prin picaturi pflugge, virusu} urliant care da oreionul, virusul mon

onucleozei infectioase), se elimina bacilul coh(transmite tuberculoza), se transmite virusul poliomielitei(poliomielita).

7) rol anticariogen.

8) rol in termoreglare, dar este minor.

Reglarea secretiei salivare: se realizeaza in principal prin mecanisme nervoase de tip reflex, conditionate sau necondit

ionate.

-Refle neconditionat!inaturale, mostenite)(Reflexul pus in evidenta de pavlov): sunt determinate de introducerea alime

ntelor in cavitatea bucala, moment in care sunt stimulati receptorii gustativi, mono-,preso-,termo-receptori. Stimulii po

miti de la receptorii gustativi din 2/3 anterioare ale limbii ajuttg pe calea nv facialla centrul salivator din punte, de aid

fibrele efectoare merg catre gl subtAx.l~re si submandibulare. Stimulii din 113 posterioara a Iimbi, pe calea nv glosofa

ringian, ajung la centrul salivator inf din bulb, de unde fibre Ie merg la gl parotide.

Excitarea de tip parasimpatic cat si folosirea de parasimpato~etice declanseaza 0 secretie bogata in ptialina. Conco

mitent cu stimularea parasimpatica, se produce la niv intraglandular eliminarea bradikininei care produce vasodilatatie.

-Reflaxele conditionate (dobandite, invatate) se creaza in momentul in care la stimulul neconditionat=mancarea se aso
daza in mod repetitiv un miros, un sunet, sau 0 imagine, dar aceeasi de fieeare data. Daca asocierea nu mai are loc, in t
imp se sterge reflexul.
Obs: Pe langa stimuli innascuti si cei dobanditi, secretia suporta si influente cortieale (ex: 0 emotie inhiba secretia sali
vara).

Deglutitia reprezinta un lant de reflexe gratie carora bolul alimentar format in cay bucala strabate faringele, esofaguI,
descchide cardia si patrunde in stomac. In timp ce in faringe viteza e f mare-9m1s, apoi viteza seade dea lungul esofagu
lui la 4m/s, progresiv mai mica in esofagul distal. Dpdv functional deglutitia are 3 timpi:
1. Bucal, in care se formeaza bolul alimentare care e imp ins din cavitatea orala in faringe, timp care dureaza in functie
de aliment: cel putin 0,2 s. Acest timpul este voluntar initial, si apoi devine reflex involuntar. In realizarea acestuia sun
t implicati muschii limbii, masticatori, bolta palatina, valul palatin.
2. Faringian: este eel mai scurt timp, aproxO, I sec, involuntar, f important pt ca in acest timp se inchid toote comunicar
ile cu fosele nazale, laringele, lasand cale libera numai eatre esofag. Noi cand inghitim nu repiram, timpul deci se reali
zeaza in apnee.
3. Timpul esofagian: rep trecerea bolului alimentar prin esofag si in functie de consistenta lui, dureaza in.medie 5-6 sec
unde, viteza de deplasare a bolului fiind mai mare in 213 superioare, si mai redusa in 1/3 distala a esofagului.

Propulsia bolului alimentar este pusain evidenta cu substanta de contrast si consta in evidentierea undelor peristaltice.

Exista 3 tipuri de unde peristaltice la nivel esofagian:

- primare, declansate de stlmularea receptorilor bucofaringieni.

- secundare, dec1ansate de stimularea receptorilor mucoasei esofagiene din dreptu] carjei aortice.

- terti are (=contractii locale, neregulate, asimetrice ca niste dinti de fierastrau), apar in 113 distala a esofagului, in gener

al ele sunt un indiciu de cancer esofagian, dar la batrani pot fi fiziologice.

Cardia este un sfincter care impiedica reflexul gastroesofagian, acest sfincter se deschide in mod normal cand presiune

<S
a intraesofagiana este intre 2-7 cm/apa. Dar pt a se deschide cardia si apare refluxul alimentar e nevoie de 0 presiune m

ult mai mare in stomac, aproximativ 25 cm/apa.

Obs: exista un f mic reflux gastroesofagian fiziologic, care poate avea loc dupa mese abundente.

 Digestia gastrica
Stomacul este organul digestiei in care alimentele sufera transformari fizice si chimice, in urma carora rezulta 0 masa
semilichida, foarte acida, numita chim gastric.
La acest nive! se produc degradari partiale ale alimentelor, care sunt pregatite astfel sa intre sub actiunea enzimeior ce
intervin pe tract digestiv.
Stomacul in scopui implicarii in digestie secreta sucul gastric. Sucul gastric e secretat de aprox 35 milioane glande ale
mucoasei gastrice. Zilnic sunt secretati 1200-1500ml suc gastric. Sucul gastric este un lichid incolor, cu miros acid inte
pator, usor opalescent in functie de cantitatea de muscina continuta. Densitatea 1006-1010, si un pH foarte acid intre
0,8-1,5 din cauza prezentei in suc a HCL
Compozitie: 99% apa, 1% reziduu uscat( 0,6% substante anorganice; O,4%substante organ ice ).
-Substante anorganice: HCl, NaCI, KCI, Fosfati de Ca si Mg, Cationi (de Na Ca Mg K-toti acesti ioni se gasesc in sucu
I gastric in cantitati mult mai reduse decat in plasma, cu 0 singura exceptie, concentratia ionilor de K e de 4 ori mai rna
re decat in plasma), Anioni (CI, Carbonat, Fosfat).
HCI: este secretat activ de celulele oxintice ale glandelor gastrice din regiunea fundica cat si din reg corpului gastric.
Obs: s-a demonstrat ca celulele oxintice(parietale), prezinta un sistem canalicular intracelular asemanator RE. Aceste c
analicule delimitate de membrane fine sunt permeabile unidirectional pentru ionii de H si Cl. In interiorul acestor canal
\. icule pH este intens acid, in timp ce extracanalicular dar in celula oxintica pH e 7,2. Deci rezulta ca HCI, componenta
principala anorganica a sucului gastric, se sintetizeaza din ioni de CI si H secretati activ intracanalicular. In celulele 0
xintice se sintetizeaza permanent din C02 si H20 Acidul Carbonic, care in prezenta anhidrazei carbon ice disociaza in
ioni de H care vor fi secretati activ intracanalicular si ioni carbonat. ionul carbonat trece din celule in sange unde va fi
schimbat pe un ion de Ci, care va intra pasiv in celula oxintica(ionii de clor rezuita din disocierea clorurii de sodiu), si
apoi vor fi secretati activ intrac;jlil~;: t'nd~ se vor intalnii cu ionii de H si vor sintetiza astfel HCI.
Ionii carbonat ramasi in sange, rezultati in urma disocierii acidului carbonic sischimbati pe ioni de clor, vor realiza in
sange combinatia cu ionii de sodiu.
Obs: in perioadele de digestie gastrice, cu cat se va sirftetiza mai mult HCI, implicit va, scadea pH sucului gastric, si cu
atat se va forma 0 cantitate mai mare de bicarbonat de sodiu si va creste pH sanguin.
Obs: s-a constatat ca la animal~e hranite numai cu fierturi, care prin fierbere pierd clorura de sodiu, din cauza saraciei
de clor, si sinteza de HCI este deficitara, deci si pH gastric va fi peste 1,5 si digestia va fi deci deficitara, neavand HC!.
Rolurile HCl in digestie:
1. Activeaza pepsinogenul in pepsina(cea mai importanta enzima proteolitica), creand astfel un mediu optim celorlalte
enzime.
2. Realizeaza combinatii cu proteinele alimentare, formand acid albuminele, forma mult mai usor digerabile.
3. Produce hidroliza acida a polizaharidelor si degradarea hemicelulozelor vegetale.
4. Favorizeaza precipitarea caxeinogenului din lapte, favorizand digestia.
5. Favorizeaza evacuarea eontinutului gastric= stimuleaza funetia peristaltica a stomacului.
6. Stimuleaza toate seeretiile subiacente stomaeului. (pe tract digestiv)
7. Favorizeaza transformarea fierului ferie(Fe+3) in fier feros(Fe2+) care este forma absorbabila.
8. Impiedica inmultirea gennenilor care ajung accidental in stomac odata eu alimentele.

-Substantele organ ice sunt reprezentat de enzime, mucus, si factorul intrinsec.

Enzimele: pepsina, labfermentul, lipaza gastrica, catepsina, gelatinaza, ureaza, anhidraza carbonica, lizozimul.

Pepsin a: este cea mai importanta enzima proteolitica pe tract digestiv, secretata de celulele principale(peptice), ale glan

delor gastrice, initial fiind secretata sub forma inactiva- pepsinogen, care va fi activat intragastric de HCI sau de catre

pepsina insasi aetivata anterior- prin mecanism autoeatalitic.

Obs: pepsinogenul este sintetizat in perioadele din repaus digestiv si depozitat in granulele intracelulare de zimogen. S.

a obs ca 0 foarte mica parte din zimogen e descarcata in plasma, de unde se elimina la nivel renal prin urina sub forma

de uropepsinogen.

Forma activa a pepsinogenului necesara perioadei de digestie actioneaza la un pH optim de actiune de aproximativ 1,5.
(Fiecare enzima are pH optim specific al acesteia!) Pepsina actioneaza asupra substantelor proteice, asupra carora a act
ionat anterior HCI transformandule in acid albumine. In urma actiunii pepsinei degradarea merge pana la peptone.
Obs:cresterea pH gastric peste 3, duce la inhibarea activitatii pepsinei, iar cresterea peste 5 duce la inactivarea sa total a
Catepsina: enzima proteolitica cu pH de actiune intre 3-5,la adult nefiind activa, in schimb la sugar da.
Labfermentul(sau chimozina sau renina gastrica): secretata sub forma inactiva de prolabferment, fiind activata de HCI.
PH optim e 4- 4,5, deci e inactiv la adult, in schimb activ la sugar, unde produce coagularea laptelui(transformarea cas
einogenului solubil in paracaseina care in prezenta caJciului se transforma in paracaseinat de calciu), fiind astfel inceti
nita evacuarea rapida a laptelui din stomac.
Lipaza gastrica: secretata de celule principale, pH intre 4-5 deci inactiva la adult, dar la sugar e activa, determinand hid
roliza grasimilor emulsionate din lapte.
Anhidraza carbonica: rol important in sinteza acidului carbonic din C02 si H20. Se gaseste in sucul gastric numai dat
orita dezintegrarii fiziologice a celulelor epiteliale superficiale din mucoasa gastrica.
Mucina: secretata in aproape toate segmentele mucoasei gastrice. Este 0 glicoproteina, intrand in compozitia mucusulu
ice acopera suprafata mucoasei gastrice si 0 apara, protejand.o de agresiuni(mecanice, termice, chimice).
Factorul intrinsec Castle: este 0 glicoproteina secretata de mucoasa antrala si fundica, glicoproteina absolut necesara a
bsorbtia vitaminei B12. Motiv pt care vitamina B12 insasi a fost numita factorul extrlnsec Castle. Din pacate acest fact
or intrinsec este termolabil, fiind distrus la temperaturi in jur de 70 de grade. Factorul intrinsec e inactivat chiar de enzi
me proteolitice: pepsina tripsina. Este secretat ca si HC] de catre celula oxintica(parietaJa).
Celulele peptice secreta enzimele.
Pe langa enzime, mucina, factor intrinsec, in sucul gastric se mai gasesc imunoglobuline M, G si in cantitati mult mai
mari decat in plasma imunoglobulinele care se gasesc in to ate secretile anume imunoglobulinele A.

Reglarea secretiei gastrice: este totdeauna conditionata de cantitatea si calitatea elementelor digerate( cea mai bogata
secretie gastrica este declansata de ingestia de came, si cea mai saraca declansata de fainoase) .
. Pavlov a identificat 3 faze ale secretiei gastrice:
-cefalica(ce incepe inainte ca alimentele sa ajunga in stomac),
-gastrica( ce incepe in momenttil cand alimentele au ajuns in stomac),
-intestinala(ce incepe odata cu patrunderea chimului gastric in duoden).

1) Faza cefalica: incepe inainte ca alimentele sa fi ajuns in stomac si are la baza reflexe neconditionate (declansate de
stimularea receptorilor gustativi din cavitatea bucala, in momentul introducerii alimentelor, receptori de la care
informatiile sunt transmise catre cenrtii gastro-secretori din bulb, iar de la acesti centri, impulsurile se transmit carte
glandele gasrice, stimulandu-Ie secretia:::: excitare de tip parasimpatic) In timpul acestei faze, ca urmare a simularii
parasimpatice si dupa 0 scurta perioada de latenta, de 5-10 min, apare secretia gastrica, in cantitate mica ce reprezinta
aproximativ 5-10% din secretia gasrica totala zilnica. Acest suc gastric se numeste suc de apetit.
Obs: pe langa reflexele neconditionate, in aceasta faza, se inchid si reflexe conditionate, declansate de stimuli externi­
vederea, mirosul unor alimente pot duce la dec)ansarea secretiei sucului de apetit.
Indiferent de tipul de reflex inchis, conditionat sau neconditionat, faza cefalica este importanta, deoarece reduce timpul
digestiei gastrice, el existand in stomac inaintea patrunderii alimentelor.

2) Faza gastrica: incepe in timpul patrunderii alimentelor in stomac: aceasta faza este reglata prin mecanisme
neuroumorale si in aceasta faza este secretata 0 canitate importanta - 75% din cantitatea totala ziln!ca de suc gastric.
Mecanisrnul nervos de control are la baza reflexe neconditionate, dec1ansate de simpla distensie mecanica a
stomacului. S-a demonstrat exeprimental ca introducerea unei sonde cu balonas duce la distensia stomacului si
stimularea receptorilor mecanici, ce va duce la hipersecretie gastrica.
Mecanismul umoral de control este mecanismul principal de control - el consta in eliberarea de la nivelul mucoasei
antro-pilorice a unui hormon local = gastrina, secretata de celulele G din mucoasa antro-pilorica, in prezenta
alimentelor ajunse in stomac.
Obs: au fost identificate mai multe tipuri de gastrine, astfel: G 13/minigastrina, G 17/gastrina mica, G34/gastrina mare,
G170/gigant gastrina. La om, forma activa este g17, cu 17 aa. Rolul gastrinei in principal, este de a stimula secretia
gastrica boagata in Hel si saraca in enzime, mai ales in pepsina. De asemenea, in mod secundar, gastrina activeaza
contractilitatea, motilitatea gastrica, evacuarea gasrtiea.

3) Faza intestinala: in timpul aeestei faze se secreta aprox 15% din sucul gastric, de asemenea se stie ea aceasta faza
ineepe in momentu\ patrunderii chimului gastric in duoden, fapt scontat eu dublu-efeet asupra secretiei gasrtriee. Pe
de-o parte substantele provenite din degradare proteica au un puternic rol stimulator de seeretie de suc gastric, DAR
exista multi adepti ai teoriei ca de fapt, secretia de sue gastric se produce prin eliberarea unei mici cantitati de gastrina
intesinala, de la nivelul mucoasei duodenale, si aceasta, pe cale sangvina, ajunge la nivelul centrilor gastrosecretori si
Ie stimuleaza activitatea. Pe de alta parte, mult mai bine eunoscute sunt meeanismele efectului inhibitor al prezentei
chimului gasrie in duoden: in acest moment, al patrunderii chimului in duoden se elibereaza tot de la nivelul mueoasei
duodenale un hormon local numite enterogastron, care tot pe cale sangvina ajunge lanivelul glandelor gastrice si Ie
inhiba secretia, mai ales sinteza de RCI si secundar - de enzime.
Obs: din urina a fost indentifieatlizolat un hormon local cu efecte similare enterogastronului, numita urogastron (dupa
unele pareri nu este alt hormon local, ci numai un produs de degradare al enterogastronului).
Influentele endocrine exercitate asupra secretiei gas/rice si demonstrate experimental
l)hipofizeetomia - s-a demonstrat ea duce la scaderea brutala a secretiei gastrice si a aeiditatii sale, mai mult decat atat
daea au fost mentinute functiile vitale, s-a observat ea se instaleaza atrofia de mueoasa gastrica.
2)administrarea de ACTHlhormoni glucocorticoizi s-a demonstrat ca stimuleaza se~retia gastrica acida, bogata si in
enzime. Inducand aparitia ulceraltiilor de mueoase.
Obs: diabeticii, hiperglicemia inhiba secretia gastrica, precum si catecolaminele secretate de MSR inhiba secretia de
sue gastric.
/mada
3.Faza intestinala
Reprezinta 5-10 %din secretia gastrica ineepe odata cu patrunderea chimului gastriea in duoden. Substantele provenite
din degradarea proteinelor det efecte excitatorii asupra secretiei gastrice. Cel mai i:uportant hormon este
enterogastronul, hormon local descarcat de la nivelul mucoasei duodenale in urma eontactului mu.coasei cu grasimi,~.
~ '.

glucide, acizi in solutii hipertone. Enterogastronul det inhibarea secretiei de hcl, pepsina si inhiba .motilitatea
stomacului. Glanda hipofiza, dupa hipofizectomie scade V. secretiei gastrice si aciditatea total a gastrica ,ca urmare a
atrofiei celulelor secretiei gastf'ice. ACTH det stimularea secretiei de hcl si enzime in special pepsina, dar det scaderea
cantitatii de suc gastric. Hipoglicemia det 0 secretie gastriea crescuta, bogata in hcl si peps ina.
Functia motorie a stomacului
In perioadele interdigestive stomacul gol prezinta activitate motorie, nefiind in repaus, ci prezinta salve de contractii, u
rmate de perioade de liniste. Salvele se succed si se intind pe 0 perioade de 15 min, urmate de 90 minute de liniste. Int
enstitatea acestor contractii creste progresiv in timp, si duce la senzatia de foame acuta, (aceste contractii trezesc in pia
nsete nou-nascutul). Aceste contractii au fost descrise de Canon, numite "contractii de foame". Cannon a dovedit ca ac
este contractii nu sunt influentate de vag, nefiind inhibate in vagotomie, datorita plexurilor intrinseci ale stomacului.
Influente:
- pentru 0 scurta perioada de timp, contractiile de foame sunt inhibate de deglutitie si masticatie, de asa numitul pranz f
ictiv, dar inhibitia este temporara, pt f scurt timp, dupa aceea revenind senzatia de foame
- hipoglicemia intensifica senzatia de foame.
Pe de alta parte in momemtul in care bolul alimentar in urma masticatiei, deglutitiei, tranzitului prin esofag deschide c
ardia si intra in stomac, are Ioc asa numita relaxare receptiva.(stomacul se relaxaseaza pt ca sa primeasca hrana, ajusta
nduse pe baza cantitatii. Are la baza stimularea receptorilor mecanici din mucoasa gastrica). La cateva minute dupa u
mplerea stomacului apar undele peristaltice, care incep in 113 medie a stomacului, si se propaga catre pilor, undele se s
ucced la 10-15 secunde. Gratie lor continutul aIimentar e amestecat cu sucul gastric, rezultand 0 masa semilichida num
ita chim gastric, care va fi supus actiunilor enzimelor din sucul gastric, cat si asupra HCI.

. Sucul pancreatic
In timp ce celulele Langerhans secreta 2 hormoni: insulina si glucagonu1, (asigurand functia endocrina), acinii secretor
i din pancreas secreta sucul pancreatic, colectat de canalele Wirsung si Santorini si apoi varsanduse in D2.
Sucu] pancreatic este secretat in 1000-1500 ml pe zii. E un lichid apos, incolor, putemic alcalin, cu un pH ~ cu 8,4.
Alcalinitatea e data de continutul bogat de bicarbonatiide
{
sodiu.
Contine 98,5% apa si 1,5% sub stante solide.

Substantele anorganice: bicarbonat de sodiu, f important pt neutralizarea acidiatatii chimului gastric, si pt ca el creeaza

un mediu alcalin idel!J pt actiunea enzimelor Alin sucul pancreatic; anioni de carbonat, fosfat, clor; cationi de Ca, Na, K

Substante organice: enzime(proteolitice- cea mai importanta fiind tripsina, alaturi de chemotripsina, leucinaminopepti

dam, chemopeptidazele,colagenazele, elastazele; dezoxiribonucleaza, ribonucleaza-enzime nucleice; /ipolitice-lipaza

pancreatica, colesterolesteraza~fosfolipazele, trigliceridesteraza; glicolitice- amilaza pancreatica).

1. Tripsina si chemotripsina=numite si endopeptidaze. Ele actioneaza asupra produsilor de degradare rezultati in urma
actiunii pepsinei din sucul gastric-peptone, pe care continua sa ii degradeze pana la polipeptide mid adica tetra, di, trip
eptide, si 0 cantitate fmica de aminoacizi. Tripsina e secretata de pancreas sub forma inactiva de tripsinogen, care e ac
tivat in intestin de catre enterokinaza(origine controversata, propabil secretata de placile payer). Odata activata, 0 canti
tate f mica, tripsina poate activa alta tripsina inactiva, si activeaza enterokinaza.
Obs: chemotripsina, forma activa a chemotripsinogenului, se considera ca are 0 actiune mai apropiata de pepsina decat
de tripsina, si are in mod specific actiune coagulanta asupra laptelui, spre deosebire de pepsina. Ca urmare a actiunii p
epsinei din suc gastric, cat si a tripsinei, si chemotripsinei, degradarea nu e completa, motiv pt care, asupra produsilor
de degradare, va actiona un complex, numit complexul Erepsinelor, care e defapt un amestec de carboxipeptidaze, ami
nopeptidaze, si dipeptidaze intestinale. Acestea degradeaza complet pana la aminoacizi.
2.Lipaza pancreatica::;:steapsina: hidrolizeaza grasimile neutre succesifv in digliceride, mono, adizi grasi si glicerol. Ar
e un pH optim de 9. In lipsa acestor enzime, lipidele se elimina nedigerate prin scaun. Activitatea acestei enzime, e fac
ilitata de emulsionarea prealabila a grasimilor, facuta de sarurile biliare continute in bila.
3. Colesterolesteraza faciliteaza esterificarea colesterolului eu acizii grasi, favorizand abs colesterolului cu acizii grasi.
4. Amilopsina, sau amilaza pancreatica: este 0 enzima puternica, activa, pH intre 6,2-7,2. Actioneaza asupra amidonul
ui, atat a celui crud dar si preparat, degradandul pana la maltoza si glucoza.
 Reglarea: sucul pancreatic nll e secretat in perioadele interdigestive, incepand sa fie secretat la 3-5 min dupa ingestia d
e alimente, apoi secretia devine maximala la 2-3 ore dupa ingerare, cand chimul gastric ajunge in duoden, si in final in
ceteaza la 5 ore dupa ingestie.
Obs: Secretia pancreatica are 3 faze: cefalica, gastrica, intestinala.
Secretia pancreatica e declansata de mecanisme reflexe neconditionate, adica de exdtarea receptorilor gustativi din cay
bucala. Sa dovedic ca si pranzul fictiv stimuleaza secretia pancreatica. De asemenea secretia e declansata si prin meca
nisme reflexe conditionate: vedere, miros. In cele din urma este excitata si de stimularea vagal a, influentele insa sunt
mid.

Mecanismele umorale: sunt mecanismele dominante, fiind declansate in momentul patrunderii chimului gastric in du
oden. In acest moment de la niv mucoasei duodenale, sunt secretati 2 hormoni locali, care for fi imediat reabs, si trecut
i in sange, de unde la niv acinilor pancreatici isi exercita rol stimulator direct. Acesti 2 hormoni sunt: secretina-det 0 se
cretia abundenta de suc pancreatic, si pancreozimincolecistochimina- secretata tot la niv mucoasei duodenale, determi
na secretia unui suc pancreatic f bogat in enzime dar sarac cantitativ.
Obs: 1)acesti 2 hormoni locali actioneaza direct asupra acinilor pancreasului, efectele lor nefiind influentatfde vag.
2) In timpul secretiei pancreatice, se imbunatateste fluxul sanguin local si implicit aportul de oxigen necesar aportului
I"",,_glandular pt sinteza de suc pancreatic. aceste lucruri fiind posibile pt ca in timpul secretiei de suc pancreatic se elib~re

l aza si bradikinina(cel mai putemic vasodilatator local).

3) Exosecretia pancreatica sUPorta si alte influente endocrine, de exemplu glucagonul inhiba secretia de suc pancreatic,
in timp de gastrina stimuleaza secretia de suc pancreatic.

4) Desigur si secretia pancreatica e influentata de tipul alimentului ingerat, de exemplu camea declanseaza 0 secretie

mai redusa de suc pancreatic.

Secretia biliara

Bila e produsul de secretie extema a ficatului, secretata permanent, intre 500 si 1200 ml pe zi. In perioadele interdigest .,;

ive, bila nu ajunge in duoden datorita inchiderii sfincterului Oddi, moment in care bila e stocata in vezicula biliara( 40­
70 ml capacitate).

In perioadele de digestie secretia de bila se intensifica, iar cea stocata in colecist, ca urmare a contractiei e eli be rata in

duoden.

Obs: unica metoda de studiu a bilei e tubajul duodenal. Inainte de a fii efectuat se administreaza 0 substanta colecisto­

chinetica, care stimuleaza contractilitatea veziculei biliare: ciocolata, smantana, frisca, galbenus de ou crud, maioneza.

sulfat de magneziu. Se numeste pranzul Boyden. Dupa care se introduce sonda Eynhom, care la capatul distal are 0 oli

va metalica perforata, iar la capatul proximal se ataseaza 0 seringa. Cu seringa aspiram 3 tip uri de bila cu aspecte diferi

te:

- la inceput, bila galben verzuie, limpede, numita bila A, din coledoc, numita bila coledociana.

- apoi se aspira bila stat uta in colecist, inchisa la culoare, vascoasa, bruna, bogata in mucus, numita bila B, provenita di

n vezicula biliara, fiind concentrata.

- in final, se asp ira 0 bila gal ben aurie, clara, lim pede de provenienta hepatica din canaliculele biliare.

Caracteristici generale: bila e un lichid alcalin, cu un pH intre 7,8 si 8,7. Contine multi electroliti adica ioni de K, Na,

CI, Carbonat, si e ff saraca in enzime. Principalele componente: acizi biliari, pigmenti biliari, colesterol.

Acizii biliari: rep principala componenta prin care bila intervine in digestie. Din bila umana au fost izolati 4 acizi biHar

i: acidul colic, si chenodeoxicolic(primari), deoxicolic, Iitocolic(secundari).

 Bila

Este un lichid a1calin cu pH= 7,8-8,7

Contine ioni de Na, K, CI, carbonat
Este foarte saraca in enzime
Acizii biliari
Reprezinta cel mai important component al bilei, care intervine in digestie
Sunt produsii terminali ai metabolismului colesterolului, pe care celulele il extrag din sange
Eliminarea acizilor biliari prin bila reprezinta un indicator important al functiei de epurare hepatica
Sunt precursori ai sarurilor biliare, obtinute in urma conjugarii acizilor biliari si formarii sarurilor de Na si K,
forma sub care se elimina prin bila in duoden
Acizii biliari primari sunt: colic si hemodeoxicolic; se formeaza in hepatocit si secretati apoi prin bila. La nivelul
hepatocitelor, ei se conjuga cu glicocolul (sau taurina) rezultand acid glicocolic, taurocolic si acid glicokenodeoxicolic
si taurokenodeoxieolie. Acesti produsi, impreuna eu Na si K => sarurile (glieocolati si taurocolati de Na si K)
Pe de alta parte, aeizii biliari seeundari nu se formeaza in hepatocite, ci in colon, din acizii biliari primari si in
prezenta florei microbiene eolonice.
Sarurile biliare, eand ajung in intestinul subtire, isi exereita rolurile digestive si apoi, la nivelul ileonului
terminal, sunt reabsorbite in proportie de 95%, intorcandu-se la ficat (circuitul hepato-entero-hepatic). Restul 5% din
.... sarurile biliare ajung in colon, eare, sub influenta florei mierobiene, sufera proeese chimice de deshidratare si
deconjugare rezultand aeizii biliari seeundari = deoxicolie si litoeolie.
Acidul deoxicolic este reabsorbit si ajunge la ficat, Wlde se conjuga si el tot eu glicocolul si taurina si apoi este
reexcretat prin bila.
Acidul litoeolie este foarte putin solubil, se absoarbe foarte putin. Ajunge in eantitati mici la fieat, unde este
sulfoeonjugat si apoi eliminat prin bila, in timp ee eea mai mare parte a sa ramane in eolon si se elimina prin feeale.
!Obs! In general, cantitatea de saruri biliare eare nu a fost reabsorbita se leaga in colon cu fibre vegetale insolubile
si se elimina aprox 0,5 g/24h prin materiile feeale.
Roluri:
1. Prin actiunea lor tensioaetiva, sarurile biliare produc emulsionarea lipideror, oferind astfel 0 mai mare
suprafata de actiune pentru lipaza pancreatica.
2. Cel mai important rol al sarurilor se exercita deci in absorbtia lipidelor, dar si a vitaminelor liposolubile
A,D,E,F,K. Prin absorbtia lor se pierd aprox 50% prin feeale. Daca absenta bilei este prelungita, apar
avitaminozele severe.
3. Acizii biliari precursori ai sarurilor biliare au rol important in mentinerea colesterolului in stare de
suspensie in bila (in mod normal, raportul saruri biliare/colesterol = 2011. Daca acest raport se modifiea in
favoarea eolesterolului, atunci preeipita ealculii biliari deei bila devine litogena)
4. Acizii biliari reintorsi la fieat au rol in stimularea seeretiei de bila si in eliminarea ei de la nivelul
hepatocitelor (actiune biligenetica si cleretica)
5. Bila, prin pH-ul sau alcalin, are rol in neutralizarea chimului gastric eare patrunde in duoden
6. Rol excretor deoarece prin ea se elimina pigmelltii biliari, medicamente care se concentreaza in bila
(antibiotice) si substantele iodate (substanta de constrast)
7. Rol minor: bacteriostatic = opreste multiplicarea organismelor (ex: E. Coli)
8. Bila participa in reglarea sintezei si eliminarii biliare a colesterolului si transferul sau catre cireulatia
limfatica.
9. Tot bila stimuleaza peristaltimul intestinal.
Pigmentii biliari
Reprezinta aprox 2% din totalul substantelor solide din bila, eare eonfera culoare bilei.
Sunt reprezentati de bilirubina si biliverdina.
Ei sunt produsii finali de degradare ai hemoglobinei eliberate din hematiile hemolizate (din 19 Hb => aprox
38-40 mg bilirubina)
Bilirubina, in urma hemolizei, este eliberata in plasma, unde realizeaza eombinatii cu globulin a, albumine si
sub aceasta forma este transportata la nivelul eelulelor hepatice si aici, in hepatocite, bilirubina realizeaza combinatii
eu proteinele acceptoare din citoplasma hepatoeitelor =ligambine=. Bilirubina este apoi conjugata la nivelul reticulului
endoplasmatic neted cu acid glucuronic, dupa care este eliminata prin polul biliar al celulei hepatice in canaliculii
biliari, care contin deja bila.
Caile biliare intrahepatice converg spre caile biliare extrahepatice si, in fmal, bila se varsa in segmentul D n.
Dupa eliminarea in duoden, 0 parte din pigmentii biliari vor fi reabsorbiti in circulatia portala, realizand circuitul
hepato-entero-hepatic, iar cealalta parte va suferi, sub actiunea florei microbiene intestinale, reactii in urma carora
bilirubina va fi redusa la mezobilirubinogen (produs incolor) care apoi va fi transformat in urobilirubina saulsi
stercobilina, care se vor elimina sub forma de urobilinogen prin urina si/sau stercobilinogen prin fecale.
lObs!! In mod normal, prin urina se elimina zilnic max 1-2 picog de pigmenti biliari iar prin fecale aprox 150 mg
pigmenti biliaril24h
!Obs2! Producerea excesiva de pigmenti biliari (in unna hemolizelor severe sau functia deficitara sau impiedicare
eliminarii bilei, implicit a pigmentilor biliari, din cauza unei obstructii pe caile biliare) duc la aparitia sindromului
icteric, caracterizat prin cresterea concentratiei in sange a pigmentilor biliari si depunerea lor in tegumente si mucoase,
dandu-Ie coloratia galbena specifica.

Colesterolul
Se gaseste in bila hepatica in concentratie de de 50-70 mg%
In cea mai mare parte, colecistul biHar este produsul de sinteza a celulelor hepatice si, in mica parte, este de
provenienta sanguina.
In bila, colesterolul se gaseste sub forma libera, neesterificata in proportie de 59-60%, dar celula hepatica are
abilitatea de a-I esterifica si a-I descarca sub aceasta forma.
Colecistul care ajunge in interior impreuna cu bila este transformat in parte in coprosterol in prezenta florei
bacteriene colonice si eliminat prin fecale; cealalta parte este reabsorbita in segmentul proximal colonic si se
reintoarce la ficat.
Reglarea secretiei si excretiei de bila
Conform regulii respectate pe tractul digestiv: stimularea parasimpatica = excitosecretorie, dar factorii
principali de reglare ai secretiei biliare= sarurile biliare si anumite alimente (ex:grasimile, produsii de degradare
proteica=substante coleretice=), in timp ce glucidele inhiba secretia biliara.
Stimularea secr~tiei de catre un anum it tip de aliment are la baza descarcarea de hormoni locali: secretina,
nepatocrinina, gastina, pancreozimincolecistochinina.
IObst'! In perioadele interdigestive, bila, care este secretata continuu de ficat, nu trece in duoden deoarece, pentru a
deschide sfmcterul Oddi, este Ilevoie de 0 presiune in coledoc de aprox. 100-120 mm/apa (in perioadele interdigestive,
presiunea in coledoc =50-70 mm/apa) deci bila este stocata in vezica biliara (40-70 ml bila), unde se concentreaza ca
urmare a resorbtiei apei prin peretii colecistului si secretiei de mucus din celulele ce tapeteaza suprafata intema a
colecistului.
!Obs2! In ceea ce priveste evacuarea bilei , mecanismele ce regleaza evacuarea bilei sunt nervoase si umorale:
stimularea parasimpatica== excitomotorie (contracta colecistul si relaxeaza sfincterul Oddi). Pe de alta parte, anumite
alimente (galbenus de ou crud, grasimi alimentare, ulei, ciocolata, frisca =pranzul Boyden=), cat si sulfatul de Mg sunt
sub stante colecistokinetice -> stimuleaza contractia colecistului, cat si eliberarea la nivelul mucoasei duodenale a unui
hormon local cu efect colecistokinetic (se pare ca este unul si acelasi cu pancreozimincolecistochinina)
 Sueul intestinal

Este un suc alcalin cu pH= 7,5-8,3.

Contine 97,5% apa; restul de 2,5% = reziduu uscat:

Substante anorganice: ioni de Na, K, Ca in concentratii similare celor din plasma

Substante anorganice: mucus, enzime (controversate ca origine)

!Obsl! Glandele Brunner prezinta 0 secretie bogata in mucus si bicarbonati cu rol de protectie a mucoasei duodenale
in fata aciditatii chimului gastric. Secretia acestor glande intertinale este declansata de stimularea receptorilor chimic si
mecanici din mucoasa duodenala in prezenta bolului alimentar. Pe de alta parte, secretia este stimulata si de cei 2
hormoni locali: secretina si pancreozimincolecistochinina.

!Obs2! Pe de alta parte, glandele Lieberkuhn nu produc un lichid alcalin ca cele Brunner, ci putin acid (pH= 6,5-7),
bogat inelectroliti si care este absorbit rapid de vilozitatile intestinale. In profunzimea criptelor glandelor Lieberkuhn
se aflta celulele Paneth, care, dupa unele pareri, secreta 0 enzima =enterokinaza= care are rol important in activarea
tripsinogenului in tripsina, cat si a celorlalte enzime subiacente pe tract digestiv (dupa alte opinii, aceasta enzima nu
este secretata de celulele Paneth si rezulta din dezintegrarea celulelor marginii in perie in momentul in care cad in
lumen). Secretia glandelor Lieberkuhn este reglata de mecanisme reflexe locale, declansate de distensia mecanica a
intestinului; Nu depinde deloc de inervatie.

Secretia intestinala este foarte mult influentata de hormoni locali: gastrina, secretina, glucagonul intestinal,
pancreozimincolecistokinina, VIP, GIP; toate acestea au efect stimulator asupra secretiei intestinale.

!Obsl! 0 activitate deosebita 0 au celulele mucoasei intestinale: epiteliale unistratificate care acopera vilozitatile
intestinale si sunt reprezentate de enterocite, care in zona apicala au 0 margine in perie =platou striat=; celule
caliciforme Care secreta mucina; celulele Paneth din profunzimea criptelor glandelor Lieberkuhn; celule nediferentiate
care se afla in abundenta in partea mijlocie a criptelor cu rol de a inlocui celulele descuamate si celulele
enterocromatine= celule de tip endocrin care apartin sistemului APUD (: celule de tip E ce secreta bradikinina; celule
tip S care secreta secretina; celule tip L secreta enteroglucagon; celule tip I secreta pancreozimincolecistokinina=PZ­
~ ",

CCK=; celule tip D -> dopamina, colinesteraze, somatostatina, VIP si GIP; celule tip G -> toate tipurile de gastrina;
celule tip Ee -> motilina).
<G
!Obs2! Unii autori sustin ca in sucul intestinal ar exista si 0 amilaza si lipaza intestinale, mult mai slabe decat cele
pancreatice.

Reglarea secretiei intestinale

Secretia sucului intestinal este continua. Cantitatea si calitatea sucului depind de calitatile si cantitatea sucului
gastric care patrunde in duoden.
Reglarea nervoasa = de mica importanta.
Reflexele locale se inchid la nivelul plexurilor Meissner si Auerbach, inervatie pe langa care si stimulatia
parasaimpatica este excitosecretoare.
Reglarea umorala reprezinta principala modalitate de reglare a secretiei intestinale si consta in eliberarea unui
hormon local=enterocrinina= (de la nivelul mucoasei intestinale) ce stimuleaza secretia intestinala, fara sa influenteze
contractilitatea intestinului.

!Obs! In ultimii ani au mai fost identificati si alti hormoni locali cu rol pe tractul digestiv, cu mecanisme incomplet
elucidate:
Substanta P -> intervine in reglarea secretiei intestinale
Neurotensina -> inhiba secretia gastrica, iar pe intestin functia motorie
VIP = peptidul intestinal vasoactiv= -> relaxeaza musculatura neteda intestinala si stimuleaza mai mult
exosecretia pancreatica
GIP =peptidul gastric inhibitor- -> inhiba secretia gastrica
PIP =peptidul pancreatic inhibitor- ->inhiba exosecretia sucului pancreatic si stimuleaza motilitatea intestinala
Bombesina -> stimuleaza secretia PZ-CCK
Somatostatina -> inhiba secretia gastrica si pancreratica
Glucagonul intestinal-> stimuleaza secretia pancreatica
 Endorfmele -> inhiba motilitatea si secretia intestinala

Functia motorie a intestinului

Musculatura neteda intestinala are proprietatea de a se contracta spontan si aproape continuu si automat
deoarece aceasta m,usc~latura, ca si miocardul, contine fibre musculare cu proprietatea de autoexcitare, genereaza unde
lente spontane cu 0 i;tecventa destul de rapida= 12/min => se poate considera ca musculatura neteda intestinala
I
formeaza un sincitiu intestinal desi doar 12% din suprafata membranei celulare fuzioneaza sub forma de nexusuri,
restul fiind in stransa legatura unele cu altele, dezvolta rezistenta electrica la fortele potentialelor de actiune deci
rezistenta la propagarea lor => aceste potentiale se transmit la fibrele invecinate dar nu la toata musculatura, deci este
un sincitiu limitat.
Contractiile musculaturii -> exista 2 tipuri de contractie:
1. Contractie de amestec (de framantare)
a. Segmentare -> se datoareaza contractiei fibrelor musculare circulare. Au amplitudine mica. Au loc de­
a lungul intregului intestin si au rol in compartimentarea continutului intestinal. Frecventa= 6-9
contractii/min. Intensitatea creste prin stimulare parasimpatica si scade in stimularea simpatica. Ele nu
depind decat in foarte mica masura de inervatia intrinseca.
b. De pendulare -> sunt miscari total atipice si haotice, dar benefice. Constau in contractii asimetrice a
musculaturii longitudinale ale intestinului, ducand Ia alunecarea anselor unele pe altele.
2. Peristaitice =propulsive= -> imping continutul intestinal din aproape in aproape initial in directia cecului cu
viteze si frecvente variabile (ex: in regiunea duodenului, frecventa = 11-12/min si scade in uitimele anse ileale
la 6-7/min). Ele au 0 singura directie de propagare si aceasta contractie respecta "legea intestinului": orice chil
intestinal determina prin distensie contractia fibrelor musculare circulare inapoia lui si dilatatia si relaxarea
musculaturii intestinale· inaintea lui. Stimulul pentru aparitia miscarilor peristaltice =distensia mecanica a
peretelui intestinal

IObsl Peristaltismul intestinal poate fi accelerat si de sub stante chimice (ex: sarurile biliare). De asemenea mesele
abundente, bogate in grasimi, fibrele vegetale, cafeaua.

lObs! pe langa aceste tipuri de miscari, mai exista si miscarimiscroscopice ale mucoasei intestinale datorita contractiei
'" ..
fibrei din muscularis mucosa.

Toate aceste miscari asigura si miscarea vilozitatilor intestinale, identificand procesul de absorbtie intestinala,
<;)

circulatia limfatica si sanguina (nu numai motilitatea intensifica miscarile vilozitatilor). Miscarile vilozitare sunt
stimulate si de un hormon local= vilikinina=.

Functiile intestinului gros

Din punct de vedere functional, se poate imparti in 2 segmente:
Jumatatea proximala cu functie asemanatoare intestinului subtire, predominant absorbanta
Jumatatea distala = rezervor pentru reziduurile alimentare

Secretia colonului: un lichid alcaIin, pH= aprox 8, fara enzime si foarte bogat in mucus. Prin valvula ileocecal a, care la
om are rolul de a impiedica evacuarea rapida a continutului ileal in cee; tree zilnic prin aceasta valva 300-500 ml chil
intestinal, care in urma schimbarilor suferite in colon se transforma 100-250 g materiale fecale. Chilul intestinal=
masa semiliehida ce contine aprox 70% apa si 30% sub stante ce n-au putut fi digerate pana acum +produsii finali de
digestie care nu au putut fi absorbiti.
Asupra lui (chilului) actioneaza flora bacteriana din colon, formata din coci si bacili aerobi si anaerobi (intre cele 2
tipuri de flora trebuie pastrat un echilibru in favoarea florei anaerobe). Sub influenta acestei flore se desfasoara
procesele de a) fermentatie si b) putrefactie.
a) Fermentatia = procesul care se desfasoara in jumatatea proximala a colonului sub actiqnea florei aerobe si
consta in degradarea glucidelor nedigerate sau neabsorbite anterior. In urma degradarii lor => acid lactic, acid
acetic, ac. butiric (ceea ce da materiilor fecale un pH acid = 5-7) si mai rezulta 0 cantitate variabila de gaze.
b) Putrefactia -> se datoreaza florei anaerobe si consta in degradarea proteinelor nedigerate pana la aminoacizi,
iar apoi acestia vor suferi preocese de carboxilare si dezaminare, rezultand aminele corespunzatoare, fenoli,
acizi organici.
 In mod normal, mucoasa colonului este putin penneabila deoareee multe dintre substantele rezultate s:unt t~xice
=> 0 foarte mica parte din ele tree bariera si ajung la ficat pe cale sanguina, unde au loc reactii de oxidare si conjugare
in urma carorarezulta produsii netoxici ce se vor elimina prin urina. Restul se elimina ca materii fecale.

Functia motorie a colonului

Colonul prezinta si el miscari segmentare si peristaltice, care se pot vizualiza cu substanta de contrast. 99,9%
din miscarile peristaltice ale colonului au 0 singura directie, dar in jumatatea proximala exista si 0 activitate
antiperistaltica minora, fiziologica, ce mareste timpul de contact dintre chi! si colon. Clasificarea contractiilor:
• Segmentare - prin musculatura circulara. Simultan cu musculatura circulara se contracta si cele 3 tenii =>
aspectul tipic al haustrelor
• Peristaltice - traverseaza cOlonfin directie anala cu 0 frecventa descrescanda in jumatatea distala (2-3/min
max)
• Miscare de masa -> 1-3 oril24h; Nu percepem intotdeauna ca un discomfort acest tip de contractii. Sunt
dec Ian sate de reflezele gastroenterice, dar si de reflexele conditionate (emotii putemice, mirosuri
putemice)

lObs! Activitatea motorie a colonului este declansata de distensia colonului si este controlata in principal de plexurile
intramurale si secundar de inervatie extrinseca vegetativa.

Ca rezultat al activitatii colonice se formeaza materiilefecale, eliminate de 1-3 orilzi la adult, formate din 60­
70% apa si restul sub stante solide: celuloza, mici cantitati de lipide, saruri, ioni de Ca, Mg; filamente de mucus, unele
bacterii, pigmentii biliari.
 Sistemul Endocrin
Fiziologia hipofizei =glanda pituitara=
Este a1catuita din 2 lobi anterior si posterior si un lob intermediar, care, la om, este foarte slab dezvoltat.
Hipofiza este in stransa conexiune cu hipotalamusul prin tractul hipotalamo-hipofizar, car si cu glandele tinta a
caror activitate hormonal a 0 stimuleaza major. Glandele tinta secreta hormoni in circulatia periferica. Cantitatea
acestor hormoni este transmisa prin mecanisme de feedback hipotalamusului, care secreta releasing si inhibitory
hormones pentru hipofiza, hipofiza care la randul ei va secreta hormoni tropi hipofizari (pentru glandele tinta,
controlandu-Ie astfel secretia).

Adenohipofiza
Reprezinta 75% din volumul glandei
Contine 0 populatie heterogena de celule (cromofobe, amfofile, bazofile, eozinofile) secretoare de diversi
hormoni (ex: cel amfofile => STH, bazofile => FSH,LH)

De la nivelul adenohipofizei sunt secretati:

• GH =growth hormone= adica STH
• ACTH =adenocortico trop hormone= corticotropina
• TSH =tireD stimulatinghormone= TTH=tireo trop horm= tireotropina
• Gonadotropinele
• FSH =foliculo stimulant horm.
• LH =luteinising horm
• LTH =luteotropic horm.= prolactina
( ••~! ;'
• MSH =melano stimulating hormone= MTH= melano trope horm.= melanotropine
ail = polipeptid 191 aminoacizi

Secretat aprox 4 mg/24h si secretia scade odata cu inaintarea in varsta'

Roluri:

1. Stirhuleaza cresterea organismului impreuna cu hormonii gonadi~i si tiroidieni prin

a. Accelereaza condrogeneza la nivelul oaselor lungi prin intermediul unor polipeptide mici
=somatometine= ce sunt sintetizate in ficat
b. Stimuleaza sin~za proteica la myel hepatic
2. Diminua eliminarile. de azot, fosfor, calciu (retentia fosfo-ca1cica), cat si de NaCI (deci creste volumul
extracelular)
3. Stimuleaza mecanismele de transport ale aminoacizilor din afara in interiorul celulelor, cat si incorporarea
aminoacizilor in proteine
4. Stimuleaza descarcarea de glucoza din ficat si scade consumul glucozei de la nivel tisular => este horm
hiperglicemiant
5. Mobilizeaza acizii grasi din depozitele lipidice si stimuleaza sinteza de corpi cetonici, furnizand energie
tuturor proceselor de anabolism proteic
6. Roluri minore: stimuleaza eritropoieza la nivel medular; mentine secretia lactata

Secretia de STH se face sub forma unui prehormon si este controlata acum de hipotalamus printr-un factor
eliberator de 8TH (releasing horm)= stomatoliberina=, dar hipotalamusul secreta si un inhibitory horm (factor
inhibitor) =somatostatina=. Ambele in functie de concentratia STH in sangele periferic (aceasta valoare va fi transmisa
hipotalamusului prin mecanisme de feedback, iar hipotalamusul va actiona pe adenohipofiza, stimuland sau inhiband
secretia de 8TH)

ACTH =corticotropina= - polipeptid -> 39 aminoacizi (primii 13 sunt identici ai MSH-ului, de unde rezulta si 0

actiune melanocitostimulanta a ACTHului)

Roluri:

1. Stimuleaza secretia hormonala a corticosuprarenalei, in principal cea de glucocorticoizi

2. Este horm. hiperglicemiant, el stimuland gluconeogeneza
3. Efect catabolic pe metabolismul proteic, efect lipolidic pe metabolismul lipidic si efect eozinopenic pe sange
(lajum de ora dupa administrare de ACTH se face testul Thorn)
 Secretia de AC1H este controlata de hipotalamus printr-un releasing horm. =corticoliberina=CRH
AC1H este secretat in timpul zilei in cantitati mid, dar suficient pentru a mentine 0 secretie bazala. Aceasta
secretie creste brusc in momente de stres maximal, emotie, agresiune fizica, frica, momente in care este stimulata
secretia de glucocorticoizi (mai ales cortizol)

TSH=TTH= treotropina
Controleaza activitatea tiroidei.
Este 0 glicoproteina secretata de celulele amfofile din adenohipofiza
Roluri:
1. Stimuleaza dezvoltarea, cat si secretia gl tiroide
2. Efect intens lipolitic
3. Daca este secretat in exces, apare exoftalmia

Controlul secretiei de TSH -> hipotalamus, in functie de concentratia in sangele periferic a hormonilor tiroidieni T3 si
T4, prin eliberarea de TRH= tireoliberina=

Gonadotropinele
Regleaza activitatea hormonal a a ovarelor si testiculelor si mentine dezvoltarea lor somatica prin 3 hormoni
somatotropi:
T. FSH, ell uhnatoarele roluri:
a. La femeie: stimuleaza cresterea si dezvoltarea precoce a foliculilor ovarieni in prima faza a ciclului
menstrual si stimuleaza producerea de estrogeni

b. La barbat: stimuleaza dezvoltarea somatica a testiculelor si stimuleaza spermatogeneza

2. LH:
a. La femeie: controleaza ovulatia, dezvoltarea corpului galben, 'cat si secretia de progesteron de la
nivelul corpului galben
b. La barbat LH devine ICSH =interstitial cells stimulating hormone=: stimuleaza activitatea hormonala
a celulelor interstitiale Leydig => creste secretia de testosteron. De asemeni, ICSH determina cresterea
"! si dezvoltarea organelor reproducatoare accesorii: prostata, vezicile seminale, canale Ie deferente.
3. LTH =prolactina=
a; La femeie: stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata indusa de estrogeni,
progesteroni, Hormoni tiroidieni. Secretia de prolactina creste progresiv in trnpul sarcinii, incepand cu
luna a 3a de sarcina. Sec retia este stimulata de actul suptului.
b. La barbat: se pare ca nu are un rol

Reglarea ->hipotalamusul prin 2 hormoni: prolactoliberina si prolactostatina

!Obsl! Secretia de hormoni gonadotropi de Ia niveIuI hipofizei este influentata de concentratia in sangele
periferic a hormonilor secretati de gonade: estrogen, progesteron, testosteron.
!Obs2! S-a demonstrat ca placenta secreta un hormon gonadotrop, mai ales in primul trimestru de sarcina:
hormonul gonadotropic corionic = HGC=. Acest hormon este determinat in teste Ie de sarcina.

MSH - polipeptid, 13 aminoacizi (identici cu primii 13 din ACTH

Rol: in cresterea continutului de melanina din meianocitele pielii
Reglarea -> cu ajutorul hipotalamusului, printr-o melanoliberina
A mai fost identificata 0 lipotropina =lipotropic hormone= LPH= cu actiune lipolitica, dar si actiune
melanocitostimulanta ca si MSH

Neurohipofiza - NU secreta hormoni, ci stocheaza 2 hormoni: ADH si oxitocina (sau ocitocina, e aceeasi chestie).
Acestia sunt produsi de secretie din nuc1eii supraoptic si paraventricular de la nivelul hipotalamusuIui, de unde sunt
transportati in neurohipofiza cu ajutorul unor proteine transportoare =neurofizine=

Oxitocina
RoI: stimuleaza contractiile uterine in perioada travaliului, facilitand nasterea. De asemenea, oxitocina
stimuleaza contractia celulelor mioepiteliale din peretii glandelor galactofore din glanda mamara => ejectia laptelui (
pe scurt: actul suptului => stimuleaza secretia oxitocine => ejectia laptelui)
Vasopresina =ADH=
Reduce eliminarile de apa prin cresterea reabsorbtiei apei la nivelul tubului contort distal => se va elibera prin
urina concentrata in cantitate mica.
fObs!! Numai atunci cand este secretat in exces, ADH-ul are si actiuni vasopresoare (determina musculaturii
netede arteriolare si contribuie astfel la cresterea presiunii arteriale sistemice). ~
fObs2! Secretia de ADH intervine in reglarea setei si echilibrului osmolar, astfel: 0 crestere de 1% a
osmolaritatii plasmei determina stimularea secretiei de ADH la nivel hipotalamic => diureza va scadea cu 10%
!Obs3! S-a constatat ca alcoolul si cafeaua inhiba ADH
!Obs4! Secretia de ADH este stimulata de centrii nervosi superiori in situatii de durere, frica, anxietate.
Locul de actiune al ADH-ului este tubul contort distal, nivel la care actioneaza impreuna cu aldosteronul,
favorizand reabsorbtia apei, respectiv Na, si avand drept scop principal cresterea presiunii arteriale sistemice.
 Tiroida
Este 0 glanda foarte bine vscularizata, activa din L2 Lu.

Histologic -> alcatu.ita din foliculi si acini glandulari. In interiorul acinilor exista un spatiu ocupat de coloid (
=0 substanta vascoasa ce contine 0 glicoglobulina=tireoglobulina=). Precursorul hormonilor tiroidieni este
tireoglobulina sintetizata de tireocite sub forma de protireoglobulina ce contine aprox. 115 molecule de tirozina.
Celulele foliculare sunt inconjurate de celule parafoliculare care secreta calcitonina.
In urma iodarii tirozinei, protireoglobulina se transforma in tireoglobulina si este expulzata de tirocite in
coloid, deci tesutul tiroidian are capacitatea de a captalextrage iodul din sange si de a-llega cu proteinele (aprox 113
din cant. totala absorbita zilnic=100-200 IJ.g este captata, restul se pierde).
In urma iodarii tirozinei sub influenta iodinazei se sintetizeaza mai intai mono-iodo-tirozina si apoi di-iodo­
tirozina. In urma condensarii a 2 molecule de diiodotirozina => tetraiodozina=tiroxina=T4=. In urma condensarii unei
molecule de monoiodotirozina si diiodotirozina => triiodotirozimina = T3.
Odata formati, hormonii tiroidieni se desprind de tiroglobulina si trec in sange sub forma de T3 si T4, in
cantitati diferite:
90% sub forma de T4
10% sub forma de T3
(T4 are actiunea de 4-5 ori mai lunga decat T3, dar T3 are actiunea de 3-4 ori mai intensa)
In plasma, T3 si T4 se leaga.de proteine plasmatice, mai ales de 0 a-globulina (TBG=tireo binding globuline)
in proportie de 60%. De asemenea, se leaga de 0 prealbumina (TBPA =tireo binding pre-albumine) in proportie de
30% si se leaga de 0 albumina (TBA=tireo binding albimine) in proportie de 10%.

Reglarea:
Secretia hormonilor tiroidieni este controlata prin mecanisme de feedback de catre hipotalamus, care'
elibereaza un TRH (tireo reducing hormone) ce stimuleaza adenohipofiza pentru a secreta TSH.
In mod fiziologic, secretia adenohipofizei de TSH depinde de in principal de concentratia sangelui periferic a
hormonilor tiroidieni, mai ales de T4.
c.

!Obs! in situatii de exceptie, de necesitati crescute,de hormoni tiroidieni, stres, trig maximal, intervine un mecanism
direct de informare a hipotalamusului, gratie caruia acesta descara in exces TRH =>stimuleaza adenohipofiza =>
creste secretia de TSH=>creste .§ecretia de T3,T4.

Roluri: l.Controleaza intensitatea tuturor reactiilor oxidative, din toate tesuturile, exceptand creierul, splina, gonadele,
plamanii si retina.
2.Daca sunt secretati in exces, hormonii tiroidieni au efect catabolic asupra metabolismului proteic si efect
lipolitic (sunt hormoni hipocolesterolemianti si hiperglicemianti -> pt ca stimuleaza absorbtia intestinala a
glucidelor si intensifica glicogenoliza hepatita)
3.Sunt esentiali pentru cresterea, diferentierea, maturarea tisulara => potenteaza actiunile STH-ului
(stimuleaza maturizarea neuropsihica, neurogeneza, mielogeneza, excitabilitatea cerebrala)
4.Stimuleaza excitabilitatea, contractilitatea, conductibilitatea muschiului cardiac.
5.Stimuleaza ventilatia pulmonara
6.Stimuleaza motilitatea intestinala si apetitul
7.Impreuna cu prolactin a mentin secretia lactata
8.Sunt potentati de catecolamine

Paratiroidele
Contin celule principale ce secreta PTH si celule oxifile carre alaturi de celulele parafoliculare din tiroida
seccreta calcitonina.
PTH = sintetizat initial in ribozomii celulelor principale sub forma de pre- pro- PTH; de natura prolipeptide1or
-> trece in Ap Golgi, unde este stocat si se elibereaza la nevoie (eliberarea se face in urma unei ruperi de 6 aminoacizi
din cei 90 ai pre-PTH, deci PTH va avea 84 aminoacizi).

Reglarea:
 NU este facuta de hipotalamus sau adenohipofiza, ci doar de nivelul calcemiei ce actiuneaza direct asupra
parotidelor si prin mecanism de feedback: stimuleaza PTH atunci cand nivelul calcemiei scade si invers => PTH=
hormon hiperglicemiant, astfel:
1. La nivel intestinal, PTH stimuleaza absorbtia de Ca
2. La nivelul osului prin mecanism rapid creste permeabilitatea membranei osteocitelor si actioneaza pompa de
Ca pe care il scade de aici si il trans porta in rnediul intern. Si prin mecanism lent, PTH creste activitatea
osteoclastelor => creste resorbtia osoasa
3. La nivel renal stimuleaza reabsorbtia calciului, inhiba reabsorbtia fosforului

Prin actiunea la toate cele 3 nivele, PTH produce hipercalcemie.

Calcitonina
Secretata si de celulele parafoliculare tiroidiene si la nivel pulmonar, la nivelul SNC, la niv intestinal, la niv
celulelor enterocromatofine ale sistemului APUD si are efect hipocalcemiant, astfel:
1. Scade absorbtia Ca la nivel intestinal
2. Scade permeabilitatea membrane lor osteocitare si impiedica iesirea Ca din ele Sl inhiba activitatea
osteoclastelor => scade resorbtia osoasa
3. La nivel renal, stimuleaza eliminarea de Ca

!Obs! in metabolismul fosfo-calcic, in afara de PTH si calcitonina intervin si alti hormoni:

1. Glucocorticoizii (cortizolul) - secretat in exces scade calcemia si, dupa un timp indelungat de secretie
excesiva, apare osteoporoza
2. STH - stimuleaza eliminarea renala a Ca, dar stimuleaza absorbtia Ca la nivel intestinal
3. Horm. tiroidieni - stimuleaza formarea de carlilaj -au efect condrogenetic si stimuleaza actiunea osteoclastelor
=> alaturi de PTH sunt hormoni hipercalcemianti
4. Prostaglandinele de tip E= hormoni locali hipercalcemianti = sunt factori de activare a osteoclastelor =>
stimuleaza resorbtia osoasa
5: Calcitriolul (ca1ciferolul) = metabolit activ al vitamine D3, este considerat un prehormon cu rol
hipercalcemiant, similar cu PTH

Timusul
Situat in mediastinul superior
Greutate maxima = 30-35g la pubertate, apoi involueaza => tesut adipos In care mai persista resturi
limfoepiteliale.

In medulara timusului exista limfocite si celule epiteliale reticulare

In corticala: predomina limfocite
In tesutul reticular se creeaza 0 retea in ochiurile carora exista timocite -de origine medulara, pe linie
limfocitara.

Timocitele sub influenta unor hormoni locali (limfochine) prolifereaza si se diferentiaza => limfocitele T =
imunocompetente cu memorie, cu rol in imunitatea celulara de tip intarziat. Pe langa acest rol, timusul secreta si
alti hormoni:

Timozina -> stimuleaza activitatea si cresterea limfocitelor T

Factorul umoral timic
Timopoietina
Ubicuitina
Factor timie homeostatic ->fara roluri clare
Timulina ->circula prin plasma legat de zinc si stimuleaza markerii de diferentiere ai limfocitelor B si T .
secretia ei este stimulata de ACTH si T3,T4

! Administrarea de timulina ar influenta favorabil in bolile de colagen.

 Epifiza = glanda pineala=
0.10- 0,15g, situata in epitalamus
Inregistreaza 0 usoara evolutie (spre maturitate)
Secreta melatonina= derivat al triptofanului
Sinteza de melanonina nu este constanta, se stimuleaza mai mult noaptea, scade la lumina => are ritm
circadian

Roluri:

1. Rol antigonadotropic -> inhiba secretia de LH si FSH

2. Rol in reglarea excitabilitatii cerebrale, deci reglarea ritmului veghe-somn

tObs! A mai fost identificat un hormon epifizar, de natura proteica= argininvasotocina cu actiune asemanatoare cu
cele ale melatoninei, dar mai mult anti LH
 Subiecte renal:

-conditiile ce trebuiesc indeplinite de catre subst care sunt filtrate la niv glomerular
-Clearance-ul renal. Def.formula. + conditiile ce trebuiesc indeplinite de subst care sunt fol pt det clearance-ului renal.
-reabs tubulara a glucozei.
-reabs tubulara a sodiului.
-reabs tubulara a K
-modificarile filtratului glomerular la niv ansei Henle
-reabs apei(nivel proximal si distal)
-influentele hormonale asupra reabs tubulare la niv contort distal( adh, aldosteron)
-secretia tubulara
-0 intrebare sigur din valori normale

Prop fund ale muschiului cardiac- fiecare prop/ faza poate fi 0 intrebare
1. sist atriala
2. sist ventriculara

3.diastola generala

4. legea inimii( tot sau nimic)

,5. fazele potentialului de actiune:O, 1,2 ...(--gOmv)
6. reflexele Beybridge, Aschner Dagnini, Bezold Jarisch
7. fenomenul in scara,
8. presiunea arteriala sistemica. Ex: de ce creste pres art sist la varstnic(continut si continator)
9. sist simpaticului pe sist cardia vascular+ parasimpatic. Bradicardie+ vasodilatatie
10. fenomenul de scapare de sub influenta vagului( stimulare prelungita+ intensa cordul se opreste in diastola cateva sec)
mediator chimic: acetil colina
11. reglarea umorala a presiunii umorale

12.legea lui poiseuille

Intrebari din digestiv:

l. Compozitia si caracterele generale ale salivei

2. Roluri saliva
3. Timpii deglutitiei
4. Componentele si caracteristicile sucului gastric
5. HCl- sinteza si roluri
6. Enzimele sucului gastric
7. Reglarea secretiei gastrice (reglarea umorala)
8. Functia motorie a stomacului
9. Tripsina si chemotripsina
10. Amilaza pancreatica
11. Lipaza pancreatica
12. Reglarea secretiei pancreatice
13. Secretia biliara: componente, caractere generale, tipuri de bila
14. Componentele majore ale bilei
15. Acizii biliari
16. Pigmentii biliari (colesterolul)
17. Roluri sucul biliar
18. Suc intestinal caractere generale
19. Celulele sistemului APUD
20. Reglarea secretiei intestinale (nervoasa si umorala)