BOTANICĂ FARMACEUTICĂ

SUPORT PENTRU LUCRĂRILE PRACTICE

DIN SEMESTRUL II
2015-2016

Primula veris

1
 LUCRAREA PRACTICĂ 1
Regnul Protista
Încrengătura CHLOROPHYTA (ALGE VERZI)
Clasa CHLOROPHYCEAE
Ordinul CHAETOPHORALES
Familia PLEUROCOCCACEAE/ CHAETOPHORACEAE
Pleurococcus vulgaris – verdeaţa zidurilor

Clasa ZYGNEMATOPHYCEAE
Ordinul ZYGNEMALES
Familia ZYGNEMATACEAE
Spirogyra rivularis – mătasea broaştei

Încrengătura PHAEOPHYTA (ALGE BRUNE)

Clasa FUCOPHYCEAE
Ordinul FUCALES
Familia FUCACEAE
Fucus vesiculosus – fucus
Familia CYSTOSEIRACEAE
Cystoseira barbata

Încrengătura Rhodophyta (Alge roşii)

Clasa FLORIDEOPHYCEAE
Ordinul CERAMIALES
Familia CERAMIACEAE
Ceramium rubrum

REGNUL FUNGI
Încrengătura ASCOMYCOTA
Clasa SACCHAROMYCETES
Ordinul SACCHAROMYCETALES
Familia SACCHAROMYCETACEAE
Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere

Clasa EUROTIOMYCETES
Ordinul EUROTIALES
Familia TRICHOCOMACEAE
Penicillium notatum – mucegaiul de penicilină

Clasa SORDARIOMYCETES
Ordinul HYPOCREALES
Familia HYPOCREACEAE / CLAVICIPITACEAE
Claviceps purpurea – cornul secarei

2
 Încrengătura Chlorophyta (Alge verzi)
Pleurococcus vulgaris – verdeaţa zidurilor

-algă unicelulară de formă sferică, uninucleată

-cromatofor sub formă de cupă
-creşte solitar sau în grupe de câte patru indivizi
pe scoarţa arborilor, sol, în locuri umede

Spirogyra rivularis – mătasea broaştei

-este o algă pluricelulară filamentoasă, neramificată,

compusǎ din celule cilindrice, uninucleate
-prezintă cromatofor sub formă de panglică spiralată
 vara, alga se înmulţeşte asexuat, prin
fragmentarea talului
 toamna, reproducerea are loc sexuat prin
conjugare
celulele a două filamente vecine emit
prelungiri care se ating; în punctul de
contact, peretele celular se dizolvă şi
conţinutul uneia din celule trece în cealaltă
după contopirea citoplasmelor şi nucleilor se formează un zigot binucleat protejat de un
perete gros (alcǎtuit din biopolimerul sporopoleninǎ), care rezistă în timpul iernii
primăvara, zigotul se divide prin meioză, generând 4 celule, dintre care trei dispar, iar cea
rămasă va da naştere, prin diviziuni repetate, unui nou filament de algă
 mătasea broaştei creşte în ape dulci

Încrengătura Phaeophyta (Alge brune)

Importanţa algelor brune

 sursă de alimente şi furaje
 extragerea unor elemente precum iodul, bromul, potasiul
 din punct de vedere farmaceutic, algele brune prezintă interes prin conţinutul lor în mucilagii
şi iod
 cromatoforii conţin pigmenti bruni – fucoxantina, care maschează culoarea verde a clorofilei
şi conferǎ culoarea brună caracteristicǎ acestui grup

3
 Fucus vesiculosus – fucus

-algă răspândită pe coastele Atlanticului de Nord,

a Mării Nordului şi în alte ape reci, unde acoperă
stâncile
-talul este lamelar, ramificat dicotomic, şi
diferenţiat în rizoizi, cauloid şi filoizi
-de-a lungul talului se găsesc vezicule aerifere
ovoidale (numite aerocişti), care asigură
menţinerea unei poziţii adecvate în apă
-la vârful anumitor ramificaţii ale talului există
formaţiuni ovoidale îngroşate implicate în
reproducere, numite conceptacule

-în interiorul acestora se găsesc, adăpostite în mici cavităţi, mai multe anteridii cu anterozoizi (pe
indivizii bărbăteşti) şi, respectiv, oogoane cu oosfere (pe indivizii femeieşti)
-prezintă interes farmaceutic graţie conţinutului său în alginat de sodiu (un mucilag) şi iod.

Utilizari :
- alginatul de sodiu prezintă utilizări în tehnica farmaceutică:
-stabilizant al emulsiilor şi suspensiilor
-excipient la prepararea comprimatelor
-bază pentru unguentele hidrosolubile
- alginatul de sodiu reduce proporţia absorbţiei metalelor grele (plumb, cadmiu, mercur, bariu),
poluanţi ai mediului urban

-talul de fucus a fost utilizat pentru combaterea carenţei de iod (hipotiroidism)

-suplimente alimentare cu fucus sunt recomandate ca adjuvante în curele de slăbire (datorită
stimulării activităţii metabolice prin stimularea glandei tiroidiene)

Cystoseira barbata

- tal cilindric brun-negricios, bogat

ramificat, prevăzut cu vezicule plutitoare
fusiforme
- lungimea talului poate atinge 2 m
- este frecventă în Marea Neagră

4
 Încrengătura Rhodophyta (Alge roşii)

Ceramium rubrum

-cromatoforii conţin pe lângă clorofilă, pigmentul roşu

ficoeritrină, care determină culoarea roşie şi face posibilă
fotosinteza la adâncimi mari
-algele roşii prezintă interes mai ales pentru: extracţia agar-
agarului (geloză vegetală), a alginaţilor, manitolului
Agar-agar
-mucilag (un galactan complex), gelificat şi uscat, obţinut
prin decocţia în apă acidulată a talului algelor

-frecvent utilizat în microbiologie ca mediu de cultură, însă prezintă şi utilizări în farmacie: are
acţiune laxativă şi protectoare a mucoaselor, fiind indicat în caz de gastrită, ulcer
-întrebuinţat în tehnica farmaceutică, agarul:
 creşte viscozitatea preparatelor
 stabilizează emulsiile şi suspensiile

Regnul Fungi (Ciuperci)

Saccharomyces cerevisiae – drojdia de bere

-specie unicelulară ce se reproduce vegetativ prin înmugurire

-celulele fiice pot rămâne ataşate de celulele mamă, formând colonii
laxe, ramificate
-uneori, două celule se unesc, formează o celulă zigot diploidă care se
transformă în ască şi prin meioză generează patru spori
-drojdia de bere secretă enzime care transformă glucidele în alcool
etilic şi dioxid de carbon, fiind utilizată la fabricarea berii, dospirea
pâinii şi ca furaj
-este utilizată farmaceutic, sub denumirea de Faex medicinalis

Compoziţie: vitamine (în special din grupul B), enzime, proteine şi substanţe minerale (magneziu,
potasiu)
Acţiune: tonică generală, vitaminizantă, mineralizantă, imunostimulatoare
Indicaţii: suplimentele alimentare de drojdie de bere (sub formă de capsule, comprimate sau chiar
drojdie proaspătă) sunt recomandate în caz de oboseală, convalescenţă, furunculoză, hipovitaminoză
B, stările diareice şi de tratamentul concomitent cu antibiotice de spectru larg

5
 Penicillium notatum – mucegaiul de penicilină

-specie saprofită pe resturi vegetale,

cu miceliul albastru-verzui
-se înmulţeşte prin spori numiţi
conidii, formaţi la extremitatea unor
hife (conidiofori) ramificate în
formă de pensulă
-din această specie a fost izolat
primul antibiotic, penicilina; în
prezent, antibioticul se extrage însă
pe scară industrială din Penicillium
chrysogenum

Miceliul şi sporii se evidenţiază cu

colorantul lactofenol/albastru de
anilină.

Claviceps purpurea – cornul secarei

-specie care parazitează ovarele florilor de secară

-în ovare se dezvoltă micelii compacte, numite
scleroţi, rezistente în timpul iernii; pe aceşti scleroţi
se formează primăvara corpuri sporifere cu asce
-ascosporii produc infestarea spicelor, reluând ciclul
de dezvoltare
-scleroţii conţin substanţe toxic/medicinale, putând
induce intoxicaţii foarte grave prin consumarea făinii
obţinute din secară infestată
-aceste intoxicaţii, relativ frecvente în Evul Mediu
(«focul sfântului Andrei»), sunt în prezent cu totul
excepţional

-în terapeuticǎ, scleroţii sunt utilizaţi sub denumirea Secalae cornutum

Compoziţie: alcaloizi derivaţi ai acidului lisergic : ergotamina, ergometrina şi ergotoxina
Ergotamina: acţiune vasoconstrictoare şi ocitocică, fiind utilizată în caz de hemoragii
uterine şi migrene
Ergometrina: efect ocitocic, fiind utilizată pentru declanşarea travaliului
Ergotoxina:
- nu este utilizată ca atare, ci doar după o hidrogenare selectivă
- produsul de reacţie are efect vasodilatator şi este indicat în tulburările circulaţiei
sanguine cerebrale şi periferice

6
 LUCRAREA PRACTICĂ 2
1. Confecţionarea unui herbar. Importanţă şi tehnici de herborizare
2. Tehnica determinării plantelor medicinale
******************************************************************************

1. Confecţionarea unui herbar. Importanţă şi tehnici de herborizare

Importanţa herbarului
Herbarul (lat. : herba – plantă) este o colecţie de plante uscate sau conservate în alt mod,
fixate pe un suport corespunzător (de regulă coli de hârtie, pentru plantele uscate), etichetate şi
clasificate. Tot denumirea de herbar o poartă şi instituţiile care găzduiesc astfel de colecţii (în cadrul
unor muzee, universităţi sau grădini botanice – fiind institute, le vom nota cu majusculă: Herbare).
Colecţiile de plante de tipul herbarelor sunt fundamentale pentru ştiinţele al căror obiect este
studiul plantelor, fie în mod direct, fie conex.
În primul rând, plantele conservate prin herborizare reprezintă referinţe pentru definirea şi
denumirea corectă a speciilor. Când o nouă specie este descoperită, aceasta primeşte un nume
latinizat. Un exemplar-tip (denumit holotip) este desemnat să reprezinte specia şi va fi depus într-un
Herbar recunoscut pe plan mondial. În final, denumirea şi descrierea speciei sunt publicate într-o
revistă ştiinţifică din domeniu. Botanistul care a descris şi publicat noua specie va fi considerat
autorul ei, iar prescurtarea numelui său va figura alături de denumirea latinizată a plantei.
În afară de holotip, se mai cunosc următoarele specimene-tip :
 izotip : este un exemplar vegetal duplicat al holotipului, care a fost cules la aceeaşi dată, de
către acelaşi botanist, în acelaşi loc ;
 lectotip : este un exemplar selectat din materialul utilizat de autorul original, dacă la momentul
publicării nu a fost desemnat un holotip ;
 neotip : este un exemplar ales să reprezinte specia în caz că întregul material original a fost
distrus sau pierdut.
Specimenele-tip sunt deci asociate în mod permanant cu o denumire ştiinţifică dată, şi reprezintă o
referinţa care să confirme identitatea acelei specii.
Carl Linné (1707-1778), botanistul sudez care a introdus denumirea binomială pentru regnurile
vegetal si animal, a publicat peste 9000 de nume de plante. Majoritatea herbarului său personal
(peste 14 000 de coli, dintre care mai mult de 4 000 sunt exemplare tip) se află în custodia
Linnean Society of London. Cu ocazia aniversării, în 2007, a 300 de ani de la naşterea lui Linné,
herbarul său a fost digitalizat şi este accesibil gratuit pe site-ul internet http://www.linnean-
online.org/view/
Un mare număr de colecţii de plante herborizate sunt în prezent accesibile on-line. Cu titlu de
exemplu vor fi citate doar trei :
 http://botany.si.edu/ din cadrul Smithsonian National Museum of Natural History, Washington,
DC, SUA ;
 http://www.tropicos.org/ din cadrul Missouri Botanical Garden, St. Louis, SUA ;
 http://www.mobot.org/mobot/research/leguide/species/index.html ilustrează Herbarul
Plantelor Vasculare al Institutului Botanic Komarov din St. Petersburg, Rusia.

Pe plan mondial, institutele care găzduiesc cele mai mari colecţii de plante (cu milioane de
coli, fiecare), având în grijă eşantioane vechi de sute de ani, inclusiv numeroase holotipuri, sunt:
 Muséum National d’Histoire Naturelle, Paris, Franţa (din punct de vedere numeric cel mai
important din lume, cu peste 8 milioane de planşe) ;
 New York Botanical Garden, New York, SUA ;
7
 Institutul Botanic Komarov, St. Petersburg, Rusia ;
 Royal Botanic Gardens, Kew, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ;
 Conservatoire et Jardin botaniques de la Ville de Genève, Geneva, Elveţia ;
 Missouri Botanical Garden, St. Louis, Missouri, SUA ;
 British Museum of Natural History, Londra, Regatul Unit ;
 Harvard University, Cambridge, Massachusetts, SUA ;
 Muzeul Suedez de Istorie Naturală (Naturhistoriska riksmuseet), Stockholm, Suedia ;
 United States National Herbarium (Smithsonian Institution), Washington, DC, SUA ;
 National Herbarium Nederland, Leiden, Olanda ;
 Université Montpellier, Montpellier, Franţa ;
 Botanischer Garten und Botanisches Museum Berlin-Dahlem, Berlin, Germania.

Vizitarea site-urilor acestor institute permite atât descărcarea de imagini – fotografii de plante
în stare proaspătă sau herborizată (herbare digitale), dar şi descărcarea unor volume de Floră
digitalizate sau a unor cărţi de specialitate valoroase (Botanicus Digital Library,
http://www.botanicus.org/ permite vizionarea a aproape 600 de cărţi şi reviste din domeniu).
Index Herbariorum (http://sciweb.nybg.org/science2/Index Herbariorum.asp) este o bază de date on-
line care cuprinde informaţii despre 3 382 de Herbare publice din 168 de ţări, precum şi despre peste
10 000 de membri ai colectivelor asociate acestor Herbare. Proiectul a luat naştere în urma
colaborării Asociaţiei Internaţionale pentru Taxonomie vegetală (IAPT) cu Grădina Botanică din
New York şi facilitează schimburile de eşantioane herborizate, achiziţia de seminţe şi cercetarea
taxonomică sau de altă natură a plantelor.

În România, cea mai mare colecţie de plante herborizate este adăpostită de Grădina Botanică
„Alexandru Borza” a Universităţii „Babeş- Bolyai” din Cluj-Napoca. Ea găzduieşte circa 635.000
coli de herbar cu plante provenite din toate regiunile globului. Herbarul Universităţii este integrat în
circuitul ştiinţific internaţional şi înregistrat la Index Herbariorum sub acronimul CL.
Herbarul Institutului de Biologie Bucureşti (afiliat la Index Herbariorum sub acronimul BUCA) a
devenit a doua colecţie (ca mărime) de plante din România datorită distrugerii, prin
bombardamentele din 1944, a celei mai importante colecţii de plante. Herbarul BUCA dispune de
aproximativ 400.000 de coli, cu numeroase eşantioane cu holotipuri, specii rare, vulnerabile şi
periclitate, precum şi de o importantă colecţie de briofite (cu peste 20.000 de exemplare). Herbarul
îşi are originea în donaţia renumitului farmacist şi botanist G. Grinţescu (1878-1956).
Alte herbare preţioase sunt deţinute de: Muzeul Bruckenthal Sibiu (care adăposteşte primul ierbar cu
nomenclatură lineeană existent în ţara noastră, alcătuit de Joseph von Lerchenfeld, profesor şi
director al Şcolii Normale din Sibiu), Muzeul de Ştiinţele Naturii din Târgu Mureş, Grădina Botanică
a Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi (cu peste 43.000 de coli), Muzeului Olteniei (care deţine şi 760
coli de herbar donate de cunoscutul botanist academician E. I. Nyárády) ş.a.
Muzeul Banatului din Timişoara deţine herbare provenite de la diferiţi colecţionari, ca A. Degen, E.
Ţopa, Al. Borza, D. Mititelu, N. Boşcaiu, P.C. Popescu, G. Bujorean, N. Vlaicu. Materialul floristic
din Banat şi restul ţării, colectat din diverse biotopuri, inclusiv din rezervaţii naturale, cuprinde
numeroase plante endemice, rare, ocrotite şi monumente ale naturii.

Un sinoptic al domeniilor de ştiinţă pentru care herbarele reprezintă mijloace esenţiale de studiu
este prezentat mai jos :
 Taxonomie / botanică sistematică – pentru a identifica o specie sau a evidenţia variaţiile unei
specii, pentru a obţine date în vederea alcătuirii unor revizii şi monografii ale grupurilor de
plante, dar şi pentru a demonstra biodiversitatea unei regiuni.
 Genetică – marile herbare sunt preţioase surse de material genetic pentru a permite aflarea
înrudirii şi evoluţiei grupurilor de plante în cadrul studiilor molecularbiologice de filogenie.

8
  Ecologie – exemplarele din herbar pot documenta prezenţa plantelor invazive, noi pentru un
anumit teritoriu.
 Biogeografie – oferă informaţii despre distribuţia plantelor într-o regiune, la un moment dat, şi
despre modificările care au loc.
 Etnobotanică – documentează utilizarea unică a unei plante în medicina populară a unei
anumite zone.
 Farmacognozie, domeniu în care se păstrează un exemplar herborizat din specia asupra căreia
se fac studii fitochimice şi farmacologice.
 Anatomie şi fiziologie vegetală – plantele conservate pot furniza ţesuturi pentru studii
microscopice.
 Istorie – herbarele oferă informaţii despre expediţii şi exploratori, viaţa şi realizările
botaniştilor.
 Horticultură
 Medicină legală, etc.

Importanţa herbarelor pentru ştiinţele farmaceutice

Din punctul de vedere al studiului farmaceutic, depunerea unor plante în herbare are o mare
însemnătate pentru confirmarea identităţii speciilor asupra cărora au fost realizate studii chimice şi
farmacologice. În momentul publicării rezultatelor unui astfel de studiu, se menţionează unde şi sub
ce număr de înregistrare a fost depus un exemplar de plantă (numit “voucher specimen” în limba
engleză).
Necesitatea acestui procedeu s-a impus din cauza confuziilor, deloc rare, a speciilor analizate
farmaceutic. Să luăm următorul exemplu: Un cercetător izolează un compus cu excelentă activitate
antitumorală din rădăcinile plantei X. Din păcate, alţi cercetători nu reuşesc, în ciuda tuturor
eforturilor, să regăsească acea substanţă în planta numită de primul autor, deşi urmează riguros paşii
descrişi de el. Căutând motivul eşecului, reevaluează între altele şi identitatea plantei X, depuse în
Herbarul A. La o analiză atentă, ajung la concluzia că primul autor nu identificase corect planta,
astfel că echipa lor cercetase de fapt o altă specie! Aceasta, evident, nu a conţinut compusul
anticanceros. Dar greşeala poate fi rectificată: a doua echipă de cercetători determină corect planta
depusă în herbar, culege sau cumpără o cantitate suficientă de rădăcini şi izolează substanţa
antitumorală. În lipsa specimenului de herbar, compusul antitumoral ar fi fost poate iremediabil
pierdut.

Întocmirea unui hebar

Culegerea plantelor
Un specimen de herbar este dovada permanantă a unei specii, în toată complexitatea sa.
Pentru un nespecialist, un exemplar presat este probabil mai puţin elocvent decât fotografiile viu
colorate ale respectivei plante în stare proaspătă. Totuşi, valoarea unei plante herborizate este
incomparabil superioară unei fotografii sau scheme : Un specimen de herbar este un organism
vegetal deshidratat, şi reprezintă prin urmare o realitate biologică obiectivă, nu doar o imagine a
acesteia. O plantă uscată poate fi oricând studiată în ceea ce priveşte alcătuirea sa, inclusiv
anatomică. Pot fi examinate detalii precum tricomul (perii plantei), epiderma cu stomate, polenul,
numărul şi inserţia elementelor florii, particularităţi ale sepalelor, petalelor, staminelor şi carpelelor,
plaja de variabilitate a diferitelor părţi ale plantei etc.
Având în vedere valoarea de document pe un termen practic nelimitat (Herbarul Muzeului de
Ştiinţe Naturale din Paris conţine eşantioane culese în anul 1558), exemparul vegetal care se doreşte
a fi conservat trebuie să fie reprezentativ pentru specia sau populaţia căreia îi aparţine, cât mai
complet şi cât mai corect presat.

9
Alegerea unei plante reprezentative din cele care cresc într-un anumit biotop trebuie să ţină cont de :
 Mărimea plantei : nu se va alege nici cel mai mic, nici cel mai înalt exemplar, ci unul care să
reprezinte majoritatea plantelor. Mărimea colilor pe care sunt inserate plantele este
standardizată internaţional (format A3), iar culegătorul este uneori influenţat în alegerea
plantei de către mărimea colii. Astfel el poate prefera o plantă neobişnuit de mare, dacă
specia respectivă este de talie mică, sau dimpotrivă, poate alege un individ mai mic decât
media în cazul speciilor mari, doar pentru că doreşte ca întreaga plantă să « încapă » pe coală.
Culegătorul NU trebuie însă să aleagă planta de presat după mărimea colii de herbar ;
mijloacele practice prin care pot fi rezolvate micile probleme legate de talia plantei ce se
doreşte a fi presată vor fi prezentate în cele ce urmează.
 Variabilitatea frunzelor : adesea, frunzele bazale au o altă alcătuire / morfologie decât cele
superioare (frunzele inferioare pot fi peţiolate, iar cele superioare sesile; frunzele bazale pot fi
întregi iar cele superioare sectate, etc.). O divresitate mare a frunzelor este caracteristică
pentru umbelifere, dar şi unii arbori pot avea un anumit tip de frunze exterioare, orientate
către lumină, şi un alt fel către interiorul plantei. De asemenea, există specii (iedera,
eucaliptul) care au un dimorfism foliar caracteristic.
 Diversitatea inflorescenţei şi florilor.
 Aspectul tulpinii.
 Exemplarul vegetal selectat trebuie să fie normal, sănătos, exceptând cazurile în care se
doreşte documentarea efectelor dăunătoare ale ciupercilor parazite sau insectelor, respectiv
dovedirea efectelor nefavorabile ale lipsei luminii, nutrienţilor etc.

Deşi echipamentul luat la efectuarea deplasărilor pe teren depinde de preferinţe personale şi de

posibilităţile materiale, în general s-au dovedit necesare şi utile următoarele:
 Uneltele pentru tăiat – sunt indispensabile pentru tăierea şi prepararea plantelor din herbare.
Un briceag va fi util în multe privinţe, însă nu va fi eficient când trebuiesc tăiate ramuri mai
groase sau cu lemn foarte dens. De aceea se recomandă a se lua şi o foarfecă de grădinărit.
 O sapă mică, pentru a putea accede la organele subterane ale plantei (rădăcini, rizomi,
tuberculi, bulbi, stoloni subterani), a căror prezenţă şi aspect ajută adesea la identificarea
plantei ;
 Un caiet pentru note, în care vor fi înscrise următoarele (de preferinţă cu un creion, deoarece
scrisul cu grafit nu se şterge nici cu apă, nici cu solvenţi organici) :
locul culegerii, cu cea mai mare precizie – judeţul, oraşul, numărul de km şi direcţia în
raport cu un anume oraş sau intersecţie. Dacă există posibilitatea, se notează şi
coordonatele obţinute prin GPS. Astfel, respectiva populaţie de plante poate fi regăsită cu
o altă ocazie, sau de către o altă persoană interesată ;
altitudinea (ms.m) de la care a fost culeasă planta ;
biotopul – tipul de sol, topografie, înclinarea pantei, expoziţia versantului ;
speciile asociate şi tipul de vegetaţie ;
acele caracteristici ale plantei care nu vor fi vizibile după presarea plantei (dacă este
vorba despre un arbust, arbore sau plantă ierboasă – înălţimea sa, note despre sistemul
radicular, culoarea florilor, miros etc.) ;
data culegerii ;
dacă se fac şi fotografii, se trece numărul poziţiei imaginii ;
numărul de identificare al plantei (Când planta este culeasă şi introdusă într-o pungă de
plastic, i se ataşează cu sfoară sau sârmă o etichetă cu un număr curent sau cod. La
presare, acest număr de identificare va fi notat pe coala de hârtie).

 Pungi de plastic, în care vor fi depuse plantele proaspete în caz că nu pot fi presate pe loc. În
trecut, botaniştii foloseau o cutie de tablă, numită vasculum în care se introduceau materiale
10
 vegetale până când apărea ocazia presării lor. Pungile de plastic care exisă în prezent sunt
foarte practice deoarece ocupă puţin loc înainte de a fi umplute şi sunt practic lipsite de
greutate. Dacă în aceeaşi pungă sunt introduse mai multe specii, ele trebuiesc etichetate
pentru a nu apărea confuzii. Este preferabil a lua mai multe exemplare ale aceleiaşi specii,
formând mănunchiuri legate cu o sfoară şi etichetate. Astfel, culegătorul se asigură că va avea
câteva duplicate bune pentru presat, chiar dacă în timpul transportului sunt rupte sau dislocate
frunze, flori sau alte părţi.
 Aparat fotografic, cu ajutorul căruia pot fi captate culoarea frunzelor, florilor şi seminţelor,
detalii legate de pilozitatea plantei etc.
 GPS (Global Positioning System), pentru obţinerea coordonatelor geografice (este important
în special atunci când se studiază plante rare şi periclitate), eventual cuplat cu un altimetru.
Din păcate, includerea acestui instrument foarte util în echipamentul culegătorlui este adesea
limitată financiar.
 Presă de teren pentru herborizare. Astfel de prese de uz botanic pot fi cumpărate sau, pur şi
simplu, create manual. În acest caz se confecţionează două grilaje de lemn din şipci (late de
2,5 cm şi groase de circa 8-10 mm). Sunt necesare 5 şipci longitudinale de 43 cm lungime,
respectiv 6 şipci transversale, lungi de 30 cm, pentru fiecare grilaj. Lemnul respectiv este
preferabil să fie dur, de stejar sau fag, deoarece lemnul moale de brad se poate deforma uşor,
mai ales dacă presa devine umedă din cauza unei ploi. Când este gata, grilajul trebuie să fie
ceva mai mare decât o coală A3. În comerţ există şi prese cu grilaje metalice, montate pe o
ramă (ochiurile reţelei sunt de aproximativ 1x1 cm).
Oricare ar fi suportul, din lemn sau metalic, peste acesta se aşează un carton (mărimea
A3), apoi câteva coli de ziare, urmate de planta care urmează a fi presată, inclusă între două
coli de sugativă sau hărtie albă. Peste plantă se pune un cearceaf de sugativă cu rol de a
absorbi umiditatea (eventual ziare), urmată de un carton. Se alternează în acelaşi fel, pentru a
doua plantă. Este avantajoasă utilizarea cartonului ondulat sau a unui carton gros în al cărui
interior există canalicule de aer. După asamblarea presei (grilaje, ziare, plante şi coli de
carton), întregul se leagă cu sfoară groasă şi rezistentă sau cu două curele (din material sintetic
sau piele). Acasă se aşează o greutate consistentă deasupra presei cu plante. Hârtiile absorbante
(sugativă, ziare) şi cartoanele trebuiesc schimbate cu regularitate, mai des la început (de 2-3 ori
la câte 2 zile, apoi din ce în ce mai rar). Cearşaful (colile) în care este presată planta direct nu
se schimbă niciodată în cursul presării, se schimbă doar hârtia absorbantă dintre plante.

Presă pentru herborizare, alcătuită din două grilaje de lemn, între care sunt intercalate
coli de carton, coli (ziare) absorbante, şi plantele de presat

Cum se procedează la culegerea plantelor ?

În primul rând, culegătorul trebuie să se asigure că se află într-o zonă unde culegerea
plantelor este legală, permisă.
Nu vor fi culese plante protejate de lege (rare şi periclitate, ameninţate cu dispariţia). Nu vor
fi culese nici plante din care există doar 1-2 exemplare în zona culegerii.

11
Se alege un exemplar reprezentativ pentru populaţia de plante existente la faţa locului, care să fie în
acelaşi timp viguros (fără dăunători, dezvoltat normal, la maturitate). Exemplarul cules (sau partea de
plantă culeasă) să fie cât mai complet (organe subterane, tulpină, frunze, organe reproducătoare).
Atenţie! Unele determinatoare de Floră permit identificarea plantelor pe baza organelor de
reproducere, iar lipsa florilor/fructelor poate avea ca urmare imposibilitatea identificării plantei. În
funcţie de mărimea plantei se hotărăşte culegerea plantei întregi sau doar a unei părţi (la arbori sau
plantele ierboase mari) având grijă să colectăm flori/fructe. Părţi subterane (rădăcini, bulbi) trebuiesc
scoase cu grijă din pământ ; în acest scop solul se umectează în prealabil.
Dacă plantele nu pot fi presate imediat, ele vor fi etichetate şi introduse în pungi de plastic, în
care în prealabil a fost aşezată hârtie umedă – astfel se limitează pierderea turgescenţei (ofilirea)
plantelor. Plantele ierboase friabile se culeg mai întâi şi se plasează separat, astfel ele nu vor fi
distruse de plante mai grele şi dure, aşezate de asupra. Nu vor fi introduse în pungile de plastic
organe subterane înconjurate de bulgări de pământ voluminoşi, deoarece ar murdări şi rupe florile
sau frunzele.

Presarea plantelor
Presarea exemplarelor pentru herbar implică două probleme: 1) presiunea (greutatea aplicată)
trebuie să fie suficientă pentru ca frunzele şi alte organe să nu devină ondulate în timpul uscării, şi 2)
umezeala din structura plantei trebuie să fie îndepărtată cât mai repede posibil. Utilizarea presei de
herborizare descrisă în cadrul capitolului precedent si-a dovedit eficacitatea în vederea obţinerii unor
plante frumos presate. Dacă este respectată alternanţa diferitelor părţi: carton ondulat (sau cu canale
interioare), hârtie absorbantă (ziare), plantă inclusă între două coli albe, hârtie absorbantă (ziare), carton,
hârtie absorbantă (ziare), a doua plantă ş.a.m.d, ansamblul fiind inclus între cele două grilajele (de lemn
sau metalice), superior şi inferior, presarea plantelor va avea premize optime. Este foarte important ca
hârtia absorbantă şi cartoanele să fie schimbate în mod regulat, prima dată a doua zi, apoi la două zile, şi
mai târziu mai rar, în funcţie de umezeala plantei presate. Hârtia şi cartoanele umede pot fi întinse la
soare, uscate complet, şi reinserate călduţe, grăbind astfel uscarea. Atenţie! Dacă colile de ziar absorbante
şi cartoanele nu sunt schimbate regulat, plantele mucegăiesc repede. De la o singură plantă atinsă de
ciuperci, mucegaiul se răspândeşte rapid la toate celelalte, compromiţând întreaga colecţie.
De obicei, plantele ierboase mici pot fi plasate fără dificultate pe o coală de herbar, în special dacă
tulpinile lor vor fi pliate (o dată sau de două ori). Dacă tulpina este prea înaltă, ea va fi tăiată în două;
partea bazală a plantei va fi presată pe o coală, iar partea superioară pe alta. Plantele mici ar trebui să aibe
şi sistem radicular.
Unele plante ierboase sunt mult prea mari pentru colile A3, astfel încât trebuie aleasă o porţiune
de plantă pentru a fi presată. În acest caz se alege o plantă cu frunze şi inflorescenţă de mărime medie,
se inseră o parte pe coală, şi alături se presează o frunză desprinsă având dimensiunea cea mai mare.
Dacă pe tulpină foliaţia este foarte densă, şi prin suprapunerea reciprocă a frunzelor nu pot fi distinse
detalii legate de mărime, formă, nervaţiune etc, este preferabil ca un număr de frunze să fie îndepărtate,
dar vor fi lăsate peţiolurile care indică punctele de fixare. La fel se procedează şi în cazul
inflorescenţelor prea mari, care vor fi subţiate. Părţile îndepărtate pot fi presate separat sau depuse în
plicuri de hârtie care se ataşează colii de herbar, astfel încât nu vor trebui rupte (pentru disecţie) părţi
din exemplarul presat.
Uneori, frunzele plantelor pot fi mai mari decât dimensiunile unei coli de herbar (de ex.,
captalanul – Petasites hybridus). În acest caz, se va tăia şi îndepărta o jumătate de limb, păstrându-se
celaltă jumătate pe care a fost lăsată nervura mediană şi peţiolul. Dacă chiar şi aşa frunza este prea
mare, se notează dimensiunile frunzei întregi, se face o fotografie în care alături de frunză se aşează
o riglă, iar în final se presează părţi reprezentative ale frunzei incluzând vârful, baza şi mijlocul
laminei.
La presarea frunzelor, se procedează în aşa fel ca la unele dintre ele să fie vizibilă faţa inferioră, iar
în cazul florilor, ca atât petalele, cât şi caliciul să fie vizibile. Una dintre flori poate fi desfăcută, iar

12
elementele ei pot fi presate separat. Pentru florile deosebit de friabile se recomandă aşezarea câte unei
batiste de hârtie deasupra şi sub floare.
Bulbii, rizomii, rădăcinile tuberizate şi fructele mai mari vor fi secţionate longitudinal, în două
jumătăţi sau în mai multe felii, alegându-se acele părţi care permit vizualizarea detaliilor importante.
Pentru a obţine o uscare rapidă şi temeinică, organele deosebit de suculente (tulpinile cactaceelor) pot
fi secţionate şi deschise, iar o parte din interiorul cărnos se îndepărtează prin răzuire.
Plantele lemnoase sunt de regulă mult prea mari pentru a putea fi presate întregi. Va fi deci selectată
o porţiune reprezentativă. În acest scop se examinează cu atenţie respectivul arbore sau arbust; multe
plante produc un foliaj diferit către exteriorul plantei unde există lumină din abundenţă, şi, respectiv,
către interior sau în partea inferioară, mai puţin iluminată. Uneori, frunzele ramurilor înflorite diferă
de cele ale ramurilor sterile. exemplarele presate ar trebui să ilustreze şi modul de ramificare al
plantei. Se pot include şi fragmente ale scoarţei. Ori de câte ori este posibil, vor fi culese şi presate
ramuri pe care se află organe reproducătoare.

Montarea plantelor pe coli

După uscarea plantelor prin presare, acestea vor fi montate pe coli de hârtie cartonată format
A3. Întâi planta este aşezată pe coală, pentru a putea estima aranjarea optimă, astfel încât poziţia să
fie apropiată de cea reală (rădăcinile în partea inferioară, florile în cea superioară), şi să rămână
suficient loc pentru etichete, ştampila instituţiei şi eventual, pentru un plic din hârtie în care vor fi
introduse părţi mici ale plantei (desprinse de-a lungul timpului).
La pregătirea colilor incluse în marile colecţii ale Herbarelor din lume, pentru fixarea plantei
se utilizează o combinaţie de lipici, benzi adezive din in, şi aţă. Lipiciul (cu pH neutru) este utilizat
în cantitate redusă pentru a ataşa părţile mai mari ale plantei, precum tulpina, frunzele mari, şi
fructele. Benzile adezive sunt apoi aplicate pentru a fixa acele părţi care s-ar putea rupe la folosirea
(examinarea) plantelor. Anumite părţi pot fi prinse cu aţă, efectuând o cusătură ce perforează hârtia
cartonată, apoi pe dos aţa se înnoadă. În dreptul nodului, pe partea inferioară a colii de herbar, se
lipeşte un părtăţel de hârtie (care acoperă nodul), pentru a împiedica distrugerea plantei de pe coala
subiacentă. Scopul fixării cu aţă este ca exemplarul vegetal să fie montat ferm de coală, dar să
permită totuşi detaşarea unor părţi pentru studiu ştiinţific, atunci când este nevoie.

Etichetarea colilor de herbar

Eticheta colilor de herbar are o importanţă foarte mare. Exemplarul vegetal, cules şi presat,
dă indicii esenţiale cu privire la morfologia sa. Eticheta indică : denumirea corectă în limba latină a
plantei, denumirea populară, caracterele plantei şi habitatul său, locul culegerii, numele celui care a
colectat planta şi data culegerii. Toate aceste date înscrise pe etichetă determină valoarea ştiinţifică a
unei plante herborizate.
De regulă, eticheta este lipită în colţul din dreapta jos a colii, dar poate ocupa şi un alt loc,
dacă alcătuirea plantei presate o impune. Are dimensiunea de 10-12 cm x 7-10 cm. Eticheta oferă şi
informaţii privind încadrarea taxonomică (familia, ordinul), precum şi date legate de aspectul plantei
care nu pot fi observate pe planta presată : portul plantei, înălţimea, culoarea florilor etc (Fig. 2).
În afară de etichetă, de planşele de herbar mai pot fi lipite: un plic din hârtie pentru
fragmentele rupte sau detaşate din plantă, o hartă pentru a indica locul culegerii, o fotografie a
plantei, codul de bare, etichete adiţionale cu diferite adnotări. Pentru detalii şi modele de etichetare
pot fi consultate variate specimene de herbar digitalizate, de exemplu, la adresa
http://www.tropicos.org/.
În scop didactic (pentru a facilita asimilarea informaţiilor necesare profesiei), la întocmirea
herbarului din anul I de studiu, studenţii Facultăţii de Farmacie vor indica în plus şi unele informaţii
legate de importanţa farmaceutică a plantelor (Fig. 3).

13
 Model de etichetă a specimenelor de herbar deţinute de instituţii de profil
(Grădini Botanice, Muzee de Ştiinţe Naturale, Universităţi)

Denumirea institutului unde Biotopul (tip de vegetaţie, sol,

a fost depus prima dată
(confecţionat) specimenul de
herbar
Teritoriul de pe care a fost
făcută culegerea – o ţară, o
regiune, un lanţ muntos, în
funcţie de scopul colecţiei
rocă de solificare)
UNIVERSITATEA .......... Informaţii referitoare la plantă, care
HERBARUL FACULTĂŢII DE.......
nu pot fi observate la specimenul
FLORA MUNŢILOR ANINEI presat (portul plantei, înălţimea,
Thymus glabrescens Willd. subsp. pilosus (Opiz) Soó culoarea florilor etc)
Fam. Lamiaceae

Numele ştiinţific al speciei, cu
caractere italice sau subliniat
(însoţit de abrevierea
persoanei care a descris pentru
prima dată specia şi/sau a
modificat numele ei latin)
Familia botanică
Indicaţii referitoare la locul
culegerii: judeţul (regiunea,
provincia) ; descrierea cât mai
detaliată a locului de culegere
Latitudinea şi longitudinea
geografică; altitudinea
Jud. Caraş-Severin, 3 km NE de intersecţia DN 58 către
Caraşova, cu drumul comunal către Iabalcea, versant
sudic al unei doline.
45°13’ lat. N, 21°54’ longit. E; 420 m alt.
Pajişte xeromezofilă pe substrat calcaros
Tulpini şi frunze cu peri lungi pe ambele feţe. Flori roz-
violete.
I. Popescu A-25 23/ 6/ 2004
Numele culegătorului şi numărul de
colecţie (din caietul cu notiţe de
teren)
Data culegerii (pentru a putea face
comparaţii trecut-prezent, dar şi
pentru a planifica corect viitoare
expediţii în funcţie de perioada
înfloririi)

Model de etichetă al plantelor presate din herbarul de uz didactic al

studenţilor Facultăţii de Farmacie

Denumirea institutului unde este Informaţii referitoare la plantă,

depus specimenul de herbar
Teritoriul de pe care a fost făcută
culegerea.
Scopul colecţiei
Numele ştiinţific al speciei, (cu
caractere italice sau subliniat),
însoţit de abrevierea autorului
speciei. Denumirea populară
română
Î Încadrare (familie botanică)
Indicaţii referitoare la locul
culegerii: judeţul, oraşul (din
apropiere), alte precizări după
caz. Altitudinea
Biotopul (tip de vegetaţie, sol,
rocă de solificare)
care nu pot fi observate la
specimenul presat (portul
UNIVERSITATEA “VICTOR BABEŞ” TIMIŞOARA
HERBARUL FACULTĂŢII DE FARMACIE
plantei, înălţimea, culoarea
florilor etc)
FLORA MEDICINALĂ A ROMÂNIEI
Produs utilizat în fitoterapie (în
Allium ursinum L. (leurdă)
Fam. Alliaceae
lb. latină).
Compoziţia chimică a acestuia
Jud. Caraş-Severin, la 5 km E de Marila, lângă DN 57B.
Altitudine cca. 700 m.
(succint)
Pădure de fag. Sol umed. Substrat calcaros.
Principalele acţiuni terapeutice.
Miros persistent de usturoi. Flori albe. Numele culegătorului
Prod. veg.: Alii ursini folium, Alii ursini bulbus Data culegerii
Comp. chim.: compuşi sulfuraţi, flavonozide
Acţiuni: antimicrobiană, hipolipemiantă, remineralizantă
I. Popescu 15/ 5/ 2008

14
 2. Tehnica determinării plantelor medicinale
În botanică, determinarea speciilor (identificarea lor) se realizează cu ajutorul volumelor de
Floră (Flora României, Flora Europaea, Flora Alpina etc), în funcţie de regiunea din care se provine
planta culeasă. Volumele de Floră cuprind descrieri succinte, comparative, ale totalităţii speciilor care
vegetează pe un anumit teritoriu, în funcţie de specificul lucrării. De exemplu, „Flora României”
cuprinde totalitatea plantelor vasculare (3500 specii) de pe cuprinsul ţării noastre; „Flora Alpina”
cuprinde totalitatea plantelor vasculare (circa 4500 de specii) care cresc de-a lungul Munţilor Alpi (în
mai multe ţări). După acelaşi model, există şi Flore lichenologice, Flore dendrologice, Flore ale
plantelor cultivate dintr-o anumită zonă etc.
Determinarea speciilor se face pe baza cheilor dicotomice cuprinse în Flore. Căutarea se face
selectând în mod repetat între câte două alternative, notate cu literele a şi b (1a şi 1b; 2a şi 2b) –
numerele sunt plasate în stânga paginii. Ele se numesc numere caracteristice, şi sunt urmate fiecare
de caracterele (descrierea succintă) a taxonilor. Cele două descrieri sunt antitetice, adică caracterele
prezentate se exclud reciproc. Ceea ce se afirmă la 1a este negat la 1b. De exemplu 1a – plante cu
flori zigomorfe, 1b - plante cu flori actinomorfe; 1a – corola dialipetală, 1b – corola gamopetală.
Caracterele plantei pe care o determinăm se încadrează obligatoriu fie la 1a, fie la 1 b (în caz contrar
a fost făcută o greşeală într-o etapă de determinare anterioară, i.e. floarea plantei noastre nu are de
fapt corolă! În acest caz, va trebui reluată determinarea). Fiecare alternativă (descriere) conduce spre
o anumită cifră (număr indicator), care ne trimite către un alt set de caractere tip a-b (un alt articol)
de mai jos. Acesta va trebui citit, hotărând din nou între două alternative posiblile. Căutarea
dicotomică trebuie repetată până când una dintre alternative indică numele taxonului/speciei.
Pentru a înţelege mai uşor principiul determinării plantelor, se va exemplifica cu identificarea
unei specii ierboase, cu inflorescenţă spiciformă alcătuită din flori violete. Planta a fost culeasă de un
coleg dintr-o pajişte de lângă Timişoara, dintr-un loc înierbat uscat şi însorit. Colegul este de părere că
a cules salvia, Salvia officinalis, deoarece planta seamănă mult cu imaginea din cartea cu plante
medicinale pe care o are acasă. Înainte de a-şi confecţiona un extract pentru uz propriu, colegul doreşte
totuşi ca planta să fie identificată exact.
Planta culeasă este completă, cu parte subterană şi aeriană (inflorescenţa are încă în partea
superioară flori); în partea inferioară sunt prezente doar caliciurile persistente.
Determinarea va fi făcută cu ajutorul volumului „Flora ilustrată a României” (Ciocârlan,
2000), deoarece cuprinde toate speciile de plante superioare care vegetează în ţara noastră. Începem
determinarea la cheia dicotomică pentru încrengături, şi citim primul set de caractere 1a-1b.

1a Plante fără flori şi fără seminţe...........................................................Încrengătura Pteridophyta

1b Plante cu flori şi seminţe............................................................Încrengătura Spermatophyta...2
Deoarece planta noastră cu flori şi seminţe se încadrează la 1b, citim mai departe la 2, unde se
continuă determinarea.
2a Carpela este ± plană, solzoasă, şi poartă ovule descoperite. Florile sunt lipsite de înveliş
floral......................................................Subîncrengătura Pinophytina (Gymnospermophytina)
2b Carpela (carpelele) este (sunt închise) în formă de vas, formând ovarul care adăposteşte
ovulele. Florile prezintă înveliş floral...............................Subîncrengătura Magnoliophytina
(Angiospermophytina)
Deoarece planta noastră are flori cu corola violetă, se încadrează la 2b (plante angiosperme)
continuăm determinarea la capitolul alocat angiospermelor.
1a Embrionul şi plantula au 2 cotiledoane. Limbul cu nervaţiunea penată sau palmată. Flori pe
tipul 5...............................................................................Cls. Magnoliopsida (Dicotyledoneae)

15
1b Embrionul şi plantula au 1 cotiledon. Limbul cu nervaţiunea paralelă. Flori pe tipul
3.........................................................................................Cls. Liliopsida (Monocotyledoneae)
Examinând mai atent planta noastră, constatăm că nervaţiunea limbului foliar este penată. Florile
sunt bilabiate, labiul superior este alcătuit din două petale unite, iar cel inferior din trei petale unite
(floarea este prin urmare pentameră). Planta se încadrează deci în clasa dicotiledonatelor. Vom
continua determinarea la capitolul Magnoliopsida.
1a Plante cu flori golaşe sau flori cu perigon..................................................................................2
1b Plante cu flori care au înveliş floral evident diferenţiat în caliciu şi
corolă........................................................................................................................................83
Examinând floarea, se observă învelişul floral diferenţiat în caliciu verde şi corolă violetă, deci se
încadrează la 1b, care ne trimite la 83. Căutăm numărul caracteristic 83, şi continuăm acolo.
83a Corola dialipetală.....................................................................................................................84
83b Corola gamopetală..................................................................................................................202
Deoarece planta are corola bilabiată şi gamopetală, continuăm identificarea la 202.
202a Gineceu superior....................................................................................................................203
202b Gineceu inferior sau semiinferior...........................................................................................241
Examinând cu atenţie una dintre florile bine dezvoltate ale inflorescenţei, se observă că gineceul
este superior. Continuăm la 203.
203a Gineceu format din 2 carpele libere, unite doar prin stil........................................................204
203b Gineceu gamocarpelar şi numai aparent se vede uneori ovarul 4-
lobat........................................................................................................................................205
În partea inferioară a inflorescenţei găsim flori cu corola căzută, dar caliciul este persistent, şi la
interiorul său observăm cei 4 lobi ai gineceului. Continuăm la 205.
205a Plante parazite fără clorofilă...................................................................................................206
205b Plante verzi, autotrofe.............................................................................................................208
Planta noastră este verde, deci continuăm la 208.
208a Flori zigomorfe.......................................................................................................................209
209a Stamine 8, cu filamente unite la bază şi numai cu câte o lojă ce se deschide printr-un por.
Petale 3, unite..........................Fam. Polygalaceae
209b Flori cu alte caractere; staminele nu sunt 8............................................................................210
Având în vedere că florile plantei noastre nu au 8 stamine, continuăm la 210.
210a Stamine 10. Arbuşti cu frunze alterne, persistente, din etajul
subalpin................................................................................................................Fam. Ericaceae
210b Stamine mai puţin de 10.........................................................................................................211
Având în vedere că florile plantei noastre au mai puţin de 10 stamine, şi că planta a fost culeasă într-
un câmp lângă Timişoara, continuăm la 211.
211a Flori mici, grupate în capitule globuloase, terminale..............................................Fam Globulariaceae
211b Florile nu formează capitule...................................................................................................212
Având în vedere că florile plantei noastre sunt dispuse în inflorescenţă spiciformă, vom continua la
212.
212a Ovarul evident 4 lobat............................................................................................................213
212b Ovarul nu este 4 lobat............................................................................................................214
După cum am observat deja mai devreme, ovarul vizibil în interiorul caliciului persistent este
evident tetralobat. Continuăm la 213.
213a Frunze alterne. Plante acoperite cu peri aspri. Flori grupate în cime scorpioide. Stamine
5....................................................................................................................Fam. Boraginaceae
213b Frunze opuse. Stamine 4, rar 2...........................................................................Fam. Lamiaceae
Deoarece frunzele plantei noastre sunt opuse şi nu prezintă peri aspri, nici inflorescenţe cime
scorpioide, rezultă că planta este încadrată în familia Lamiaceae. Deschidem Flora la capitolul
dedicat lamiaceelor, şi continuăm determinarea acolo. La începutul capitolului avem o mică descriere

16
a plantelor din această familie, o citim şi verificăm dacă caracterele corespund. Dacă da, trecem la
determinarea genului din care face parte planta noastră.
1a Corola unilabiată, labiul superior lipseşte sau este foarte mic.......................................................2
1b Corola bilabiată sau slab zigomorfă...............................................................................................3
Planta noastră se încadrează la afirmaţia 1b. Continuăm la 3.
3a Labiul superior al caliciului prevăzut cu un apendice scvamos,
dorsal...............................................................................................................................Scutellaria
3b Caliciu fără apendice solziform dorsal...........................................................................................4
Planta noastră se încadrează la afirmaţia 3b. Continuăm la 4.
4a Stamine fertile 2..............................................................................................................................5
4b Stamine fertile 4..............................................................................................................................7
Planta noastră se încadrează la afirmaţia 4a. Continuăm la 5.
5a Plantă anuală scundă, până la 20 cm înălţime, cu frunze liniar lanceolate,
întregi.................................................................................................................................Ziziphora
5b Plante robuste, arbuşti, subarbuşti sau perene................................................................................6
Planta noastră se încadrează la afirmaţia 5b. Continuăm la 6.
6a Corola este slab bilabiată, ± actinomorfă. Stamine cu ambele antere
fertile....................................................................................................................................Lycopus
6b Corola evident bilabiată. Stamine numai cu o anteră fertilă..................................................Salvia
Planta noastră are flori foarte evident bilabiate. Este deci vorba despre un reprezentant al genului
Salvia. Deschidem Flora la capitolul dedicat plantelor din genul Salvia, şi continuăm determinarea.
1a Caliciul şi corola de culoare roşie intens. Corola de 4-5 cm
lungime...............................................................................................................S. splendens Selow
1b Corola nu este roşie, ci albastră-violetă, albă sau galbenă, mai mică............................................2
Planta noastră are corola violetă, lungă de cca. 1,2-1,4 cm. Continuăm deci la 2.
2a Flori grupate câte (15) 20-40 în verticile dense. Frunze ovat-triunghiulare, cu baza cordată sau
trunchiată şi cu 1-2 perechi de segmente la
bază.........................................................................................................................S. verticillata L.
2b Flori grupate câte 2-12 în verticile laxe..........................................................................................3
Planta noastră are 4-6 flori în verticile laxe. Continuăm la 3.
3a Plantă anuală, cu flori mici, de 7-9 mm lungime, grupate câte 2 (-6). Corola de abia depăşeşte
caliciul.................................................................................................................S. reflexa Hornem.
3b Plante bisanuale-perene, cu flori mari. Corola iese evident din caliciu...........................................4
Planta noastră are flori mari, iar corola iese mult din caliciu. Continuăm la 4.
4a Frunze penat-fidate până la sectate (compuse)..............................................................................5
4b Frunze cel mult lobate.....................................................................................................................6
Frunzele plantei noastre au marginea fin şi regulat crenat-sinuată. Continuăm la 6.
6a Subarbust-arbust de cultură. Plantă pubescent-tomentoasă. Flori de 2-3 cm lungime; labiul
superior al corolei este drept, mai scurt puţin decât cel
inferior......................................................................................................................S. officinalis L.
6b Plante erbacee, spontane. Labiul superior al corolei este curbat....................................................7
Planta noastră este erbacee, a crescut spontan, iar labiul superior al corolei este curbat. Toate cele 3
caractere corespund cu 6b. Continuăm determinarea la 7.
7a Frunze ovate, baza cordat-hastat-sagitată, cu lobii bazali ascuţiţi, ca şi vârful frunzei. Verticile
cu 2-6 flori. Corola este galbenă, uneori pătată cu
brun............................................................................................................................S. glutinosa L.
7b Frunzele nu sunt hastate şi nu au lobi bazali ascuţiţi. Corola nu este galben-
brună................................................................................................................................................8
Deoarece planta noastră are flori cu corolă violetă, şi frunze lanceolate, continuăm la 8.
8a Stamine lung exserte din corola alb-gălbuie.......................................................S. austriaca Jacq.

17
8b Staminele nu depăşesc corola.........................................................................................................9
9a Bractee ovate, egale sau mai lungi decât corola. Frunze lat-ovate, cordate. Verticile cu 4-6
flori................................................................................................................................S. scalrea L.
9b Bractee mai scurte decât corola, uneori şi decât caliciul..............................................................10
Frunzele plantei noastre sunt lanceolate, iar bracteele de le baza florilor au de regulă lungimea
caliciului. Continuăm la 10.
10a Inflorescenţa pendulă la vârf, înainte de înflorire. Tulpina aproape fără frunze în partea
superioară, sau cu 1-2 perechi de frunze mici. Frunze bazale ovate,
cordate............................................................................................................................S. nutans L.
10b Inflorescenţă erectă. Tulpini foliate..............................................................................................11
Caracterele de la 10b se potrivesc. Inflorescenţele sunt evident erecte
11a Plantă alb lanat-păroasă. Corola albă........................................................................S. aethiopis L.
11b Plante păroase, dar nu alb lanate. Verticile cu 2-6 (8) flori. Corola albastru-violacee, rar roză
sau albă..........................................................................................................................................12
Caracterele de la 11b se potrivesc. Corola este violetă.
12a Tulpina dens patent viloasă. Frunze tulpinale mijlocii şi superioare sesile, cordat-amplexicaule.
Corola de 8,5-12 mm.........................................................................................S. amplexicaulis Lam.
12b Frunze tulpinale mijlocii evident peţiolate...................................................................................13
Caracterele de la 12b se potrivesc. Continuăm la 13.
13a Bractee egale sau mai lungi decât caliciul, violete sau roze. Tulpina ± alipit păroasă, fără peri
glandulari. Corola de 12-14 mm.
S. nemorosa L. – Jaleş de câmp. Specie perenă, înaltă de 30-60 cm, înfloreşte VI-VIII.
Frecventă din zona stepei până în etajul gorunului, în pajişti, tufărişuri. Specie xerofilă-
xeromezofilă.
13b Bractee verzi, evident mai scurte decât caliciul. Tulpina, cel puţin în partea superioară, cu peri
glandulari.
Comparând caracterele de la articolul 13, constatăm că cele de la 13a corespund întru totul plantei
noastre, inclusiv biotopul şi timpul înfloririi. Am reuşit deci să determinăm specia ca fiind S.
nemorosa. Aceasta are şi două subspecii, astfel continuăm determinarea:
a – subsp. nemorosa – plantă scurt alipit păroasă. Corola de 8-12 mm.
b – subsp. tesquicola – plantă dens păroasă, inclusiv caliciul cu peri lungi, denşi, patenţi. Corola
până la 14 mm.
Examinând planta noastră, constatăm că perii săi sunt scurţi şi alipiţi. Este deci vorba despre Salvia
nemorosa subsp. nemorosa.

Concluziile ce pot fi trase după parcurgerea acestor paşi pentru determinarea completă şi
corectă a unei specii sunt :
 Planta trebuie să fie cât mai completă. Pentru o determinare cu ajutorul Florelor, este necesar să
avem şi organe reproducătoare. Dacă planta are flori şi fructe (sau măcar flori ofilite, la care
ovarul s-a dezvoltat deja către fruct), identificarea va fi mai uşoară. Identificarea unei plante doar
pe baza organelor vegetative necesită experienţă – cunoaşterea anterioară a plantei, când era
înflorită.
 Practic, determinarea completă a unei plante necunoscute nu poate fi făcută fără prezenţa florilor
şi/sau a fructelor.
 Este necesară cunoaşterea alcătuirii organelor vegetative şi de reproducere (care sunt corola,
caliciul, bracteele, stipelele etc.) precum şi stăpânirea vocabularului de specialitate aferent
(frunze hastate, cordate, peri patenţi sau viloşi etc.). În ajutor vine capitolul introductiv din
majoritatea Florelor, unde sunt explicate morfologia organelor vegetative şi reproducătoare,
precum şi glosarele din partea terminală, unde sunt definiţi termenii de specialitate.

18
 Trebuiesc avute cât mai multe informaţii privind provenienţa plantei : unde a fost culeasă, la ce
altitudine, dacă locul era însorit sau umbros, o pădure sau o pajişte, solul era de tip uscat sau
umed?
 Este mult mai uşoară determinarea plantelor proaspete, in situ, motiv pentru care există în multe
ţări aşa-numite Flore portative, puţin voluminoase şi care pot fi luate pe teren, în rucsac. Cu cât
turgescenţa ţesuturilor scade, caracterele organelor de dimensiuni mici sunt mai greu de analizat
(organele mici sunt de regulă florile, iar detaliile lor sunt esenţiale!!). Determinarea plantelor
necunoscute din herbare, mai ales dacă plantele sunt incomplete, de regulă poate fi greu făcută.
Dacă persoana are experienţă în domeniu, poate eventual preciza familia şi genul plantei.
 Determinarea unei plante necunoscute ţine atât de cunoştinţele din domeniu, cât şi de răbdare.
 Determinarea speciilor medicinale pe baza fotografiilor din cărţile specifice poate fi înşelătoare.
Cărţile de plante medicinale sunt de regulă colorate, atrăgătoare, dar sugerează cititorului o
anumită specie, şi doar una. În cazul exemplului de mai sus, cărţile uzuale de plante medicinale
conţin doar fotografia salviei de grădină. Cititorul observă florile evident bilabiate, mari, violete
şi frunzele ovat-lanceolate şi este tentat să creadă că acea plantă este singura plantă cu flori
evident bilabiate, mari, violete şi frunze lanceolate. De regulă, în text nu se specifică faptul că o
plantă poate fi confundată cu alte plante asemănătoare. Din aceste considerente, o persoană
interesată de plante medicinale este bine să posede o Floră a României, unde sunt descrise
totalitatea plantelor din ţara noastră.
 Ultima concluzie: este lăudabil că persoana care credea că a cules salvia de grădină a cerut
părerea unui specialist, înainte de a-şi prepara un extract! Din păcate, mulţi culegători de plante
medicinale se limitează la cărţile ilustrate, şi nu cunosc posibilitatea confuziilor dintre plante. În
cazul de faţă, jaleşul de câmp cules are o compoziţie chimică diferită de cea a salviei de grădină,
şi nu este considerat a fi specie medicinală. În schimb, Salvia nemorosa este uneori cultivată ca şi
plantă ornamentală (sub forma unor cultivari specifici), în grădini şi parcuri, alături de alte specii
ale genului.

19
 LUCRAREA PRACTICĂ 3
Regnul Fungi
Încrengătura Ascomycota
Clasa Lecanoromycetes
Ordinul Lecanorales
Familia Parmeliaceae
Usnea barbata – mătreaţa bradului
Cetraria islandica – lichen de Islanda

Regnul Plantae
Supraîncrengătura Pteridophyta (Ferigi)
Încrengătura Pterophyta
Clasa Polypodiopsida
Ordinul Polypodiales /Dryopteridales
Familia Aspleniaceae/Dryopteridaceae
Dryopteris filix-mas –feriga mare
Încrengătura Sphenophyta
Clasa Equisetopsida
Ordinul Equisetales
Familia Equisetaceae
Equisetum arvense – coada calului

Supraîncrengătura Spermatophyta
Încrengătura Pinophyta (Gimnospermae)
Clasa Ginkgopsida
Ordinul Ginkgoales
Familia Ginkgoaceae
Ginkgo biloba - ginkgo, arborele pagodelor
Clasa Coniferopsida (Pinopsida)
Ordinul Pinales
Familia Cupressaceae
Juniperus communis - ienupăr
Familia Pinaceae (Abietaceae)
Pinus sylvestris – pin de pădure
Pinus nigra – pin negru
Abies alba – brad alb
Picea abies - molid
Clasa Coniferopsida (Pinopsida)
Ordinul Taxales
Familia Taxaceae
Taxus baccata - tisa
Clasa Gnetopsida
Ordinul Ephedrales
Familia Ephedraceae
Ephedra distachya - cârcel

20
 Usnea barbata – mătreaţa bradului

-lichen cu tal filamentos, ramificat, verde-cenuşiu, fixat pe scoarţa

arborilor şi prevǎzut cu apotecii disciforme evidente
-este răspândit în regiunile montane, pe ramuri de conifere
-talul uscat se utilizează în farmacie sub denumirea de Lichen
usneae
Comp: acizi lichenici (acid usnic)
Acţ : antibacteriană, antivirală, antifungică, imunostimulatoare şi,
într-un anumit grad, antitumorală.
Ind.: inflamaţiile mucoasei buco-faringiene

Cetraria islandica – lichen de Islanda

- are tal de forma unei tufe bogat ramificate, cu lobi răsfrânţi, de

lungimi inegale, ramificaţi dicotomic ;
- culoarea sa este verde-brună pe faţa superioară şi gri-albicioasă pe
faţa inferioară.
- marginea lobilor este prevăzută cu cili scurţi, bruni.
- lichenul de Islanda creşte în regiunile nordice ale Europei
- în România vegetează în pajiştile alpine
- în Islanda este utilizat alimentar
-talul uscat este utilizat în farmacie sub denumirea de Lichen
islandicus
Principii active: acizi lichenici (acid cetraric, acid usnic), mucilagii şi principii amare
Acţiuni: antimicrobiană, emolientă şi stimulatoare a poftei de mâncare
Indicaţii: inflamaţiile mucoasei buco-faringiene, tulburările de digestie, lipsa poftei de mâncare,
tratamentul rǎnilor superficiale

Dryopteris filix-mas – feriga mare

-plantă perenă cu rizom acoperit de tecile frunzelor din anii anteriori şi

de frunze solzoase brune
-frunzele aeriene sunt bipenat-sectate, mari; lobii secundari sunt
rotunjiţi.
-frunzele poartă pe faţa inferioară sori reniformi protejaţi de induzie ;
Prod. farm.: Filicis maris rhizoma
Comp. ch. : rezine cu derivaţi ai floroglucinei ; ulei gras ; tanin
Acţiuni: antihelmintică, paralizând musculatura netedă a viermilor
intestinali (Tenia, Ascaris, Ankylostoma); în trecut a fost utilizat în
tratamentul parazitozelor intestinale.
Datoritǎ toxicitǎţii sale şi a dificultǎţii dozǎrii, in fitoterapia actualǎ nu
se mai utilizeazǎ acest produs vegetal.

21
 Equisetum arvense – coada calului

- plantă ierboasă cu rizom, de pe care se formează două tipuri de

tulpini supraterane:
▫ fertile, primăvara
▫ sterile, la începutul verii ;
-tulpinile fertile sunt brune, neramificate, suculente, cu frunze
mici brunii, unite sub forma unor manşoane dinţate, dispuse la
noduri; ele poartă la vârf câte un spic sporifer ; după răspândirea
sporilor, tulpinile fertile se usucă şi pe rizom se dezvoltă tulpini
sterile
-tulpinile sterile sunt mai înalte, verzi, şi poartă la noduri verticile
de 20-30 de ramuri lungi şi subţiri şi poartă frunze verzi-gălbui,
unite, mici; ramurile prezintă patru muchii şi sunt pline la
interior
OBS: Specia medicinală poate fi confundată cu Equisetum
pratense (ramuri trimuchiate, goale la interior), sau cu Equisetum
palustre (ramuri pentamuchiate, goale la interior). Aceste două
specii sunt toxice.

Produs farmaceutic : Equiseti herba - tulpinile sterile, verzi

Comp. ch.: acid silicic, săruri de potasiu, calciu ; flavonozide

Acţ. terap.: diuretică ; antiinflamatoare ; fortifiantă a ţesutului

conjunctiv şi osos ; remineralizantǎ
Ind. terap.:
• afecţiuni inflamatorii şi bacteriene ale căilor urinare;
• osteoporoză, reumatism ;
• răni cu vindecare lentă (uz extern).

Ginkgo biloba - ginkgo, arborele pagodelor

Caractere botanice:
-arbore - 40m , coroană asemănătoare
angiospermelor dicotiledonate
-frunze caduce peţiolate, cu limbul în formă de
evantai şi nervaţiune dicotomică
-flori unisexuat dioice; cele bărbăteşti sunt grupate
în amenţi
-florile femele sunt reduse - 2 ovule inserate pe un
peduncul
-sămânţa - parte externă cărnoasă, - “caisă”
nepăroasă
Prod.farm.: Ginkgo folium
Comp. ch. : lactone terpenice (ginkgolide) ; flavone; biflavone; proantocianidine; acizi ginkgolici
Acţ. terap. : vasodilatatoare centrală şi periferică ; vasoprotectoare; antiedematoasǎ;
neuroprotectoare ; creşte capacitatea de învǎţare şi memorare; creşte rezistenţa ţesuturilor în condiţii
de hipoxie ;
Ind. terap. :
• în geriatrie (memoria şi facultăţile mentale sunt ameliorate) ; surditate ; vertij
• angină pectorală, circulaţie periferică deficitară cu membre reci
• demenţǎ degenerativǎ primarǎ

22
 Juniperus communis – ienupăr
-arbust înalt de 3-6 m
-frunze persistente aciculare, ascuţite, dispuse câte trei în verticil
-conurile bărbăteşti cu numeroase stamine solzoase, opuse sau
verticilate
-conurile femeieşti sunt formate din doi până la numeroşi solzi, care
protejează un singur ovul terminal
-după fecundare, solzii conului concresc, devin cărnoşi şi suculenţi,
închizând sămânţa ca o bacă negru-albăstruie brumată; fiecare pseudo-
bacă prezintă o cicatrice formată din trei linii divergente
Prod. farm. : Juniperi pseudo-fructus; Juniperi aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil, antociani, flavone ; tanin
Acţ. terap. : diuretică, stomahică (uz intern); revulsivă (uz extern)
Ind. terap. :
• infecţii ale căilor urinare ;
• tulburări ale digestiei;
• dureri articulare

Pinus sylvestris – pin de pădure

Caractere botanice:
-arbore înalt, cu trunchiul acoperit de un ritidom roşu-
cărămiziu, ce se exfoliază în plăci
-frunze aciculare, verzi-cenuşii, 4-7 cm lungime,
grupate câte două pe microblaşti
-flori unisexuat monoice:
 bărbăteşti gălbui
 femeieşti brun-violete
-conurile au o lungime de 4-8 cm şi cad intacte
Prod. farm. :
 Pini sylvestris turiones (gemmae) – mugurii
vegetativi
 Pini aetheroleum – uleiul volatil extras din
frunze
 Terebinthina communis – răşina obţinută prin
incizarea trunchiului
 Pix liquida – gudronul obţinut prin distilarea
uscată a lemnului

Comp. ch. : - mugurii: ulei volativ cu pinen; tanin ; rezine

- gudronul : derivaţi fenolici(pirocatechină, crezol)
Acţ. terap. : mugurii, uleiul volatil : antiseptică, secretolitică
gudronul : keratolitică
Ind. terap. :
 mugurii : afecţiuni respiratorii (sirop, infuzie, tinctură)
 uleiul volatil : afecţiuni respiratorii (inhalaţii, unguente cu aplicaţie pectoralǎ) ; nevralgii,
mialgii (uz extern)
 gudronul : dermatoze cronice : eczeme, psoriazis (unguente)

23
 Pinus nigra – pin negru

Caractere botanice:
-arbore înalt de 30-40 m, cu ritidom brun negricios,
adânc brăzdat, acoperit cu solzi
-frunze lungi de 8-18 cm, grupate câte două pe
microblaşti, rigide, drepte sau curbate, ascuţite
-flori unisexuat monoice ; conurile sunt ovale, brun
gălbui
Prod. farm. : Terebinthina communis – răşina obţinută
prin incizarea trunchiului
Comp. ch. : ulei volatil (cu pinen, camfen, mircen) ;
colofoniu
Acţ. terap. : antiseptică ; revulsivă
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii ; reumatism ; nevralgii

Abies alba – brad alb

Caractere botanice:
-arbore înalt de 30-50 m, cu o coroană piramidală
-trunchiul acoperit cu un ritidom gri-argintiu
-frunzele lungi de până la 3 cm, aplatizate, cu vârful obtuz,
emarginat; pe faţa inferioară prezintă două linii stomatice
longitudinale albe
-frunzele au dispoziţie alternă, dar sunt orientate în acelaşi plan
(pectinat).
-florile sunt unisexuat monoice:
 cele bărbăteşti roşietice, solitare, dispuse la baza frunzelor
 conurile femeieşti cilindrice, verzi-deschise, erecte; la
maturitate se desfac în solzi care cad, rămânând pe ramuri
doar axul central
Prod. farm. : Abieti folium (cetina de brad)
Abieti pectinatae aetheroleum (uleiul volatil din frunzele proaspete)
Comp. ch. : uleiul volatil conţine acetat de bornil, pinen, limonen
Acţ. terap. : antiseptică ; revulsivă ; expectorantă
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii ; dureri articulare ; nevralgii

Picea abies – molid

Caractere botanice:
-arbore înalt de 30-50 m, cu coroană piramidală.
-frunzele sunt lungi de 3 cm, ascuţite, alterne, dispuse spiralat în
jurul ramurilor
- după uscare se desprind uşor, iar ramurile rămân cu cicatrici aspre
-flori unisexuat monoice:
- bărbăteşti dispuse la baza frunzelor; au culoare roşietică
iar apoi gălbuie
-femeieşti roşietice până la galbene-verzui
 Conurile sunt pendente
 La maturitate cad intacte de pe ramuri
Prod. farm. : Piceae excelsae turiones (mugurii)
Piceae aetheroleum – uleiul volatil din frunze şi din vârful ramurilor
Terebinthina communis – răşina purificată

24
Comp. ch. : ulei volatil cu acetat de bornil, pinen, mircen
Acţ. terap. : antiseptică ; expectorantă ; revulsivă (uleiul volatil)
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii, reumantism

Taxus baccata – tisa

Caractere botanice:
-arbore cu înăţimea de 10-12 m, cu o coroană largă,
conică, şi ramuri subţiri, elastice
-este lipsit de canale rezinifere
-trunchiul este acoperit cu un ritidom roşu-brun, care se
exfoliază în plăci
-frunze aciculare, lungi de 2-3 cm, verzi-închise pe faţa
superioară, verzi-deschise pe faţa inferioară, moi,
orientate în acelaşi plan (pectinat)
-florile unisexuat dioice:
- bărbăteşti de forma unor conuri reduse prezintă la bază bractei similare periantului;
grăunciorii de polen nu au saci aeriferi
- femele prezintă bractei bazale şi o axă scurtă terminată cu un ovul
-la baza seminţei se dezvoltă o anexă a tegumentului numită aril, care acoperă parţial sămânţa; arilul
este roşu, mucilaginos, bogat în glucide
-cu excepţia arilului, întreaga plantă este toxică pentru om şi animale
Prod. farm. : Taxi folium ; Taxi cortex
Comp. ch. : alcaloizi diterpenici derivaţi ai taxanului
Acţ. şi ind. terap. : anumiţi alcaloizi diterpenici sunt utilizaţi pentru semisinteza compuşilor
paclitaxel (Taxol®) şi docetaxel (Taxotere®), cu acţiune anticanceroasă
 aceste substanţe medicamentoase stabilizează microtubulii din componenţa fusului de
diviziune şi blochează diviziunea celulară
 sunt indicate în tratamentul unor forme severe de neoplasm mamar şi ovarian

Ephedra distachya - cârcel

Caractere botanice:
-subarbust cu înălţimea de 30-100 cm, dioic, cu tulpini şi
ramuri articulate cu noduri şi internoduri evidente.
-frunze solzoase, mici şi opuse
-florile bărbăteşti sunt grupate în inflorescenţe compacte
-florile femeieşti, dispuse câte 2 la extremitatea ramurilor au
mai multe bractei bazale şi câte un ovul cu 2 integumente
-la maturitate, sămânţa este învelită în bracteile cărnoase cu
aspect de bacă roşie
Prod. farm. : Ephedrae herba – se recoltează toamna
Comp. ch. : alcaloizi (pseudoefedrină)
Acţ. terap. : vasoconstrictoare, cu efect decongestionant
(extern) şi hipertensiv (intern) ; bronhodilatatoare, stimulantă
cardiacă şi a sistemului nervos central

Ind. terap. : ca decongestionant nazal (picături pentru nas) în stări gripale, astm, hipotensiune
arterială (uz intern)
OBS: în scop medicinal se foloseşte efedrina sintetică

25
 LUCRAREA PRACTICĂ 4
Ramura plantelor Angiosperme (Încrengătura Magnoliophyta)
Ramura Magnoliide
Ordinul PIPERALES
Familia ARISTOLOCHIACEAE
Aristolochia clematitis – mărul lupului
Ramura monocotiledonatelor
Ordinul ASPARAGALES
Familia AMARYLLIDACEAE (ex-Alliaceae, ex-Liliaceae)
Allium ursinum – leurdă
Familia RUSCACEAE
Convallaria majalis - lăcrămioare
Ruscus aculeatus - ghimpe

Ordinul LILIALES
Familia COLCHICACEAE
Colchicum autumnale – brânduşa de toamnă

Ordinul POALES
Familia POACEAE (GRAMINEAE)
Elymus repens – pir
Ramura eudicotiledonatelor
Ordinul RANUNCULALES
Familia BERBERIDACEAE
Berberis vulgaris – dracilă
Familia PAPAVERACEAE
Papaver rhoeas – mac roşu
Papaver somniferum – mac de grădină
Chelidonium majus - rostopască

26
 Aristolochia clematitis – mărul lupului
Caractere botanice :
- plantă ierboasă perenă cu rizom ramificat
- tulpina neramificată, erectă sau ascendentă, lignificată în partea inferioară
- frunzele oval-triunghiulare au bază cordată şi vârf rotunjit
- flori galbene grupate câte 2-8 la baza frunzelor; corolă tubuloasă,
zigomorfă
- fructul: capsulă pendentă
Prod. farm. : Aristolochiae herba et radix
Comp. ch. : acizi aristolochici ; ulei volatil ; alcaloizi
Acţiuni : antibacteriană, stimulantă a acţiunii fagocitare; ocitocică,
emenagogă
Ind. terap. : răni infectate, ulcer de gambă
OBS: acizii aristolochici sunt toxici (cancerigeni, genotoxici). Din acest
motiv, utilizarea mărului lulpului pe cale internă este nerecomandată.

Allium ursinum – leurdă

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă cu bulb îngust-ovoidal
- emană un puternic miros de usturoi, chiar şi fără lezarea ţesuturilor
-frunzele sunt bazale, dispuse câte 2-3, formă eliptic-lanceolată, cu limbul lung
de până la 20 cm şi lat de 3-6 cm; peţiolul este mai lung de 5 cm
-flori grupate în inflorescenţă de tip umbelă simplă, ce are la bază bractei albe
caduce
-florile au perigon alb
Prod. farm. : Alii ursini folium; Alii ursini bulbus
Comp. ch. : compuşi sulfuraţi ; flavonozide ; vitamine ; cantităţi crescute de
macro- şi microelemente minerale
Acţ. terap. : antimicrobiană, vermifugă, stomachică ; hipolipemiantă ;
antiagregant plachetară ; antihipertensivă
Ind. terap. : adjuvant în ateroscleroză, hipertensiune, gripă, răceli

Convallaria majalis - lăcrămioare

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă cu rizom orizontal, alungit, alb
-tulpina este verde, subţire, înconjurată la bază de resturile uscate ale
tecilor din anii precedenţi.
-frunzele, în număr de 2-3, sunt bazale, au formă eliptic-lanceolată
până la ovoidală; sunt aproape lipsite de peţiol
-florile sunt albe, urceolate, foarte odorante, grupate în racem
unilateral
-fructul este o bacă roşie
Prod. farm. : Convallariae herba, Convallariae folium
Comp. ch. : glicozide cardiotonice (convalatoxozida,
convalatoxolozida) ; saponine sterolice (convalarozida)
Acţ. terap. : cardiotonică, diuretică
Ind. terap. : insuficienţă cardiacă, cord pulmonar cronic (sub forma unor preparate farmaceutice cu
extracte standardizate în glicozide cardiotonice)

27
 Ruscus aculeatus - ghimpe
Caractere botanice :
-subarbust cu rizom târâtor şi tulpină erectă, rigidă, bogat ramificată, cu
port tufos
-ramurile prezintă filocladii ovate, rigide, verzi-închise, atenuate în spini
ţepoşi ; pe filocladii se dezvoltă frunze foarte reduse, membranoase, şi
flori mici trimere, dioice sau poligame
-fruct: bacă roşie
-specia creşte în România sporadic în poieni, rarişti de pădure, tufărişuri
şi este ocrotită prin lege; e cultivată la plantă decorativă
Prod. farm. : Rusci rhizoma
Comp. ch. : saponine sterolice (ruscină, ruscozid) ; fitosteroli,
triterpene
Acţ. terap. : capilaroprotectoare ; venotonică ; antiinflamatoare ;
antiedematoasă
Ind. terap. : varice, hemoroizi (sub formă de comprimate sau unguente
cu extracte standardizate)

Colchicum autumnale – brânduşa de toamnă

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă
-prezintă în sol un bulbotuber; acesta emite primăvara 3-4 frunze
lanceolate, lungi, glabre, netede
-florile, în număr de 1-4, apar toamna şi au un perigon roz sau
liliachiu, infundibuliform; sunt alcătuite din 6 tepale inserate pe 2
verticile, 6 stamine galbene şi un gineceu superior tricarpelar.
-fructele şi seminţele apar doar în primăvara următoare, ajungând la
maturitate în mai-iunie ; ele sunt protejate de frunze
-fructul este o capsulă valvicidă
-specia este prezentă în pajişti umede şi la liziera pădurilor
Prod. farm. : Colchici semen, Colchici bulbus
Acţ. terap. : antiinflamatoare specifică în criza de gută ; antimitotică,
oprind formarea fusului de diviziune celulară
Comp. ch. : alcaloizi (colchicină, demecolcină)
Ind. terap. : criza acută de gută (indicaţia actuală a colchicinei) ;
leucemie (demecolcina - în prezent indicaţie rară)

Elymus repens – pir

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă, cu rizom târâtor, stolonifer
-tulpina este verde-cenuşie, de tip pai
-frunzele liniare au teacă dezvoltată, amplexicaulă
-florile sunt grupate în spice compuse, cu spiculeţe distanţate, multiflore
-fructul este o cariopsă turtită şi brăzdată
Prod. farm. : Graminis rhizoma
Comp. ch. : ulei volatil (cu agropiren, timol, carvonă) ; ulei gras ;
saponine ; polizaharide omogene
Acţ. terap. : diuretică, sudorifică, antimicrobiană
Ind. terap. : afecţiuni ale căilor urinare descendente, profilaxia calculozei
renale ; bronşită, gripă

28
 Berberis vulgaris – dracilă

Caractere botanice :
-arbust spinos, de până la 3 m înălţime, prevăzut cu spini trifurcaţi,
lungi de 1-2 cm
-frunzele sunt alterne, ovate, cu margine dinţată
-florile galbene sunt grupate în raceme pendente la baza frunzelor; ele
sunt trimere, cu elementele caliciului, corolei şi androceului dispuse pe
câte două verticile fiecare
-la baza staminelor se găseşte un ţesut senzitiv cu rol în polenizarea
entomofilă : atingerea sa declanşează o mişcare ce proiectează antera pe
stigmat
-fructul: bacă ovoidală roşie, cu gust acru şi astringent

Prod. farm. : Berberidis cortex (scoarţa)

Comp. ch. : alcaloizi (berberină, berbamină, oxicantină)
Acţ. terap. : antibacteriană, antifungică, coleretic-colagogă
Ind. terap. : afecţiuni hepato-biliare ; diaree ; dermatologie : răni,
eczeme

Papaver rhoeas – mac roşu

Caractere botanice :
-specie ierboasă anuală, acoperită de peri lungi, aspri
-frunzele sunt dublu penat-sectate, peţiolate
-florile solitare au 4 petale roşii, 2 sepale caduce şi numeroase
stamine negre
-fructul este o capsulă poricidă glabră, globuloasă până la invers
ovoidă; prezintă un stigmat persistent
Prod. farm. : Papaveris rhoeados flos
Comp. ch. : mucilagii ; antociani ; urme de alcaloizi
Acţ. terap. : emolientă, uşor sedativă
Ind. terap. : tuse, laringite ; sedativ în pediatrie

29
 Papaver somniferum – mac de grădină

Caractere botanice:
-plantă ierboasă anuală glaucă, cu tulpină erectă, înaltă de până
la 1 m, neramificată.
-frunzele sunt alungit-ovate, cu margini neregulat-dinţate şi de
culoare verde-albăstruie
-florile solitare sunt mari; ele prezintă 2 sepale caduce şi 4
petale (liliachii, albe sau roze) cu o pată mare violet-închisă la
bază
-fructul este o capsulă poricidă, cu peretele bogat în laticifere
-planta este larg cultivată în Iran, India, China şi Turcia pentru
obţinerea opiului, iar în Europa pentru seminţele alimentare
Prod. farm. :
 Opium crudum (latexul uscat la aer, obţinut
prin incizii practicate în capsulele imature);
 Opii pulvis normatus
 Papaveris immaturi fructus (capsulele imature)
Comp. ch.: Opiul conţine un amestec de numeroşi alcaloizi,
mai importanţi fiind : morfina, codeina, papaverina,
codamina, tebaina

Acţ. terap.:
 Morfina: analgezic potent
 Codeina : acţiune antitusivă, inhibând centrul tusei din creier; are şi acţiune analgezică, dar
mai slabă decât morfina
 Papaverina: acţiune antispastică
Ind. terap. : Opiul sub formă de pulberi farmaceutice şi tincturi, se utilizează pentru acţiunea
analgezică, antitusivă (în tusea uscată) şi antidiareică
 Morfina se întrebuinţează în durerile de intensitate ridicatǎ.
 Codeina este indicată în tusea uscată şi durerile de intensitate medie.
 Papaverina se utilizează în spasmele renale, biliare, menstruale etc.
Notă : Seminţele de mac sunt comestibile, şi se utilizează în patiserie. Sunt foarte bogate în ulei gras.
- Abuzul de morfină, codeină şi opiu dǎ naştere unor toxicomanii grave

Chelidonium majus – rostopască

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă, cu tulpina bogat ramificată
-organele vegetative conţin un latex portocaliu
-frunzele au culoare verde pe partea superioară şi cenuşiu-deschisă
pe cea inferioară; ele sunt mari, imparipenat-sectate, şi au lobi cu
margini adânc crenate
-inflorescencenţele de tip umbelă sunt alcătuite din 2-6 flori
galbene
-fructul este o capsulă silicviformă; seminţele prezintă strofeolă
Prod. farm. : Chelidonii herba
Comp. ch. : alcaloizi (chelidonină, berberină, protopină); enzime
proteolitice
Acţ. terap. : colagogă, coleretică, antispastică, antiinflamatoare
Ind. terap. : afecţiuni spastice ale cǎilor biliare şi tractului gastro-
intestinal; afecţiuni respiratorii : bronşită, tuse ; in dermatologie
pentru tratamentul unor negi, dermatite licheniforme

30
 LUCRAREA PRACTICĂ 5
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Ranunculales
Familia Ranunculaceae
Adonis vernalis – ruşcuţa de primăvară
Consolida regalis – nemţişor de câmp
Helleborus purpurascens – spânz
Nigella damascena – chica-voinicului

Ordinul Caryophyllales
Familia Caryophyllaceae
Gypsophylla paniculata – ipcărige, floarea miresei
Saponaria officinalis – săpunariţă

Ordinul Santalales
Familia Loranthaceae
Viscum album – vâsc

Ordinul Saxifragales
Familia Grossulariaceae
Ribes nigrum – coacăz negru

Ordinul Malpighiales
Familia Euphorbiaceae
Ricinus communis – ricin
Familia Linaceae
Linum usitatissimum – in

31
 Adonis vernalis – ruşcuţa de primăvară

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă , cu rizom scurt şi gros, brun-negricios, de pe
care pornesc numeroase rădăcini fibroase
-frunzele sunt multiplu penat-sectate cu segmente filiforme
-flori : actinomorfe, solitare, mari
-caliciul este format din 5 sepale, iar corola din 10-20 de petale aurii
-staminele sunt numeroase
-fruct: poliachenă, achenele fiind rotunjite
-specia creşte în pajiştile xerofile din zona de deal
Prod. farm. : Adonidis herba ;
Comp. ch. : glicozide cardiotonice (adonitoxină) ; flavonozide
Acţ. terap. : cardiotonică ;
Ind. terap. : insuficienţă cardiacă (doar sub formă de preparate
standardizate în glicozide cardiotonice).
OBS! Specia este toxică

Consolida regalis – nemţişor de câmp

Caractere botanice :
-specie ierboasă anuală prevăzută cu rădăcină pivotantă
-tulpina ramificată în partea superioară şi prezintă ramuri foarte
subţiri
-frunzele sunt de 2-3 ori penat sectate, cu lacinii filiforme
-flori: zigomorfe, grupate în raceme simple, laxe
-perigon violet, pentamer, cu tepala inferioară prelungită într-un
pinten
-fruct: foliculă brună
-specia creşte în locuri ruderale şi semănături
Prod. farm. : Calcatrippae flos
Comp. ch. : alcaloizi diterpenici (delfinina); antocianozide
(delfinidină)
Acţ. terap. : slab diuretică, uşor analgezică
Ind. terap. : afecţiuni ale căilor urinare ; adjuvant în gută

Helleborus purpurascens – spânz

Caractere botanice :
-specie ierbosă perenă (35 cm)
-prezintă rizom şi rădăcini brun-negricioase cilindrice
-frunzele bazale sunt lung peţiolate, pedat-sectate cu 7-11
segmente lanceolate, serate,
-frunzele tulpinale sunt tripartite, sesile
-flori: neodorante, de regulă solitare; ele prezintă cinci tepale
verzi pe faţa interioară şi roşietice la exterior, numeroase
stamine.
-fruct: polifoliculă, alcătuită din 3-5 folicule
-specia creşte la marginea pădurilor şi în păşunile din zona de deal

32
Prod. farm. : Hellebori rhizoma
Comp. ch. : glicozide cardiotonice (helebrozida); saponine sterolice
Acţ. terap. : antiinflamatoare ; imunostimulatoare ; cardiotonică
Ind. terap. : afecţiuni articulare, mialgii, nevralgii (sunt utilizate extactele totale lipsite de glicozide
cardiotonice)
OBS: Toate părţile plantei sunt toxice.
În sud-vestul ţării creşte Helleborus odorus, cu tepale galbene-verzui pe ambele feţe ; şi această
specie este considerată medicinală.

Nigella damascena – chica-voinicului

Caractere botanice :
-Specie ierboasă anuală, înaltă de până la 50 cm
-frunze: alterne sunt de 2-3 ori penat-sectate, cu segmente filiforme
-flori: solitare albastre sau albe; sunt înconjurate de un involucru
filiform sectat, mai lung decât petalele
-fruct: capsulă globuloasă ce conţine seminţe negre cu gust de
fragi sălbatici
-specia este originară din regiunea mediteraneană, cultivată în scop
decorativ, şi uneori sălbăticită
Prod. farm. : Nigellae semen
Comp. ch. : alcaloidul damascenină, saponine, ulei volatil
Acţ. terap. : uşor antiinflamatoare, antioxidanta, uricozuric
Ind. terap. : dureri articulare

Gypsophylla paniculata – ipcărige, floarea miresei

Caractere botanice:
-plantă ierboasă perenă
-rizom acoperit cu un suber de culoare deschisă
-tulpina: foarte ramificată de la bază, formând o tufă compactă,
sferică
-frunze: lanceolate, opuse, treptat îngustate de la bază la vârf, cu 3
nervuri arcuate.
-flori: grupate în cime bipare
-fruct: capsulă
-seminţe: turtite, de culoare brun-negricioasă
-specia creşte pe soluri nisipoase, în pajişti uscate
-este cultivată frecvent în scop ornamental
Prod. farm. : Gypsophilae radix (Saponariae albae radix)
Comp. ch. : saponine triterpenice în concentraţie de până la 20%
Acţ. terap. : expectorantă
Ind. terap. : tuse productivă
OBS :
-rizomul de ipcărige are şi utilizări în industria alimentară şi
textilă.
-farmaceutic se utilizeazǎ şi saponinele sub formǎ purificată, ca
emulgatori.
-inflorescenţele de ipcărige se adaugă buchetelor de flori.

33
 Saponaria officinalis – săpunariţă

Caractere botanice :
-specie ierboasă perenă, cu rizom cilindric, gros, ramificat, acoperit cu un suber
roşietic
-tulpina, ramificată la bază, articulată, cu noduri şi internoduri evidente
-frunze: sunt opuse, sesile, glabre, ovat-lanceolate, cu 3 nervuri arcuate evidente
-flori: grupate în cime bipare compacte; ele sunt slab odorante, pentamere,
gamosepale şi au corola albă la roz
-fruct: capsulă
Prod. farm. : Saponariae rubrae radix
Comp. ch. : saponine triterpenice (saporubină) ; flavonozide
Acţ. terap. : expectorantă ; emetică (în doze mari)
Ind. terap. : tuse productivǎ
OBS : - saponinele din această plantă sunt utilizate şi ca emulgatori în tehnica
farmaceutică
- datorită faptului că reduc tensiunea superficială a apei, se folosesc uneori
ca detergenţi pentru ţesături fine

Viscum album – vâsc

Caractere botanice :
-arbust dioic de 40-50 cm, semiparazit pe ramurile unor conifere (brad,
molid, pin) sau foioase (mesteacăn, frasin, măr, păr), formând tufe
globuloase, ramificate dicotomic, verzi-gălbui
-frunze: coriacee, spatulate, opuse şi persistente
-flori: unisexuate sunt galbene, tetramere, dispuse în mici raceme
-fruct: este o pseudobacă alb-translucidă, vâscoasă, cu suprafaţă
lipicioasă.
Prod. farm. : Visci folium cum stipites
Comp. ch. : lectine (glicoproteine) ; viscotoxine (polipeptide toxice) ;
amine biogene
Acţ. terap. : antitumorală, imunostimulatoare, antiinflamatoare,
hipotensivǎ
Ind. terap. :
-tratamentul adjuvant al anumitor forme de cancer (sub forma unor extracte speciale injectabile)
- afecţiuni inflamatorii şi degenerative ale articulaţiilor (preparate injectabile)
- hipertensiune arterială (sub formă de infuzie sau macerat)
OBS: - colectarea frunzelor de vâsc este preferabil să se realizeze iarna (X-XII), pentru a evita
confuzia cu frunzele speciei Loranthus europaeus, care sunt caduce
- tratamentele cu extracte de vâsc vor fi realizate sub supraveghere medicalǎ

Ribes nigrum – coacăz negru

Caractere botanice :
-arbust de până la 2 m înălţime
-frunze: subrotunde, cu 2-5 lobi seraţi, odorante, prezintă pe faţa inferioară glande secretoare de
ulei volatil
-flori: campanulate; verzi-roşietice, actinomorfe, grupate în raceme pendente

34
-fructe: bace negre, acrişoare şi aromatice, prevăzute cu sepale
persistente
Prod. farm. : Ribes nigri folium
Comp. ch. : flavonozide ; tanin ; ulei volatil ; diterpene
Acţ. terap. : diuretică, antihipertensivă
Ind. terap. : afecţiuni inflamatorii ale căilor urinare ; calculoză
renală ; adjuvant în tratamentul reumatismului
OBS : -fructele bogate în glucide, vitamine (B, C), antociani,
flavonozide, pot fi recomandate ca tonic general în convalescenţă,
fatigabilitate, hipovitaminoză

Ricinus communis – ricin

Caractere botanice :
-plantă ierboasă cu creştere rapidă, anuală în regiunile temperate şi
arbustivă în regiunile tropicale
-tulpina: goală în interior, verde sau roşietică
-frunze: sunt alterne, mari, glabre, lung peţiolate, peltate, palmat-
fidate (sau - partite) cu 5-9 lobi
-flori: unisexuat-monoice sunt grupate în inflorescenţe terminale
specifice euforbiaceelor (ciaţii)
o flori bărbăteşti, gălbui, sunt dispuse la baza inflorescenţei
o flori femeieşti, roşietice, la vârf
-fruct: capsulă spinoasă, gri-verzuie, conţinând trei seminţe brun
marmorate; la bază ele prezintă un caruncul, anexă cărnoasă mică
de culoare deschisă

Prod. farm. : Ricini oleum (ofic. FR X) extras din seminte

Comp. ch. : seminţele conţin ulei gras cu gliceride ale acidului ricinoleic ; toxalbumina ricină ;
alcaloidul ricinină
Acţ. terap. : laxativ-purgativă
Ind. terap. : constipaţii ocazionale ; după administrarea unor medicamente antihelmintice ; înaintea
intervenţiilor chirurgicale în sfera abdominală
OBS: -ricina este o substanţǎ foarte toxică ; 5-6 seminţe de ricin pot fi letale pentru copil, iar 10-20
de seminţe pentru adult.
-în timpul extracţiei uleiului gras, toxalbumina este inactivată (denaturată) prin încălzire.
-uleiul de ricin precum şi uleiul hidrogenat de ricin prezintă utilizări în tehnica farmaceutică

35
 Linum usitatissimum – in

Caractere botanice :
-plantă ierboasă anuală, cultivată
-tulpina: subţire, erectă, ramificată în partea superioară şi bogată în fibre sclerenchimatice (textile)
-frunze: liniare, dispuse altern
-inflorescenţe: cimă bipară sau unipară
-flori: pentamere, albastre sau albe
-fruct: capsulă globuloasă gălbuie
-seminţele conţin mucilagii în tegument şi ulei gras în cotiledoane
Prod. farm. : Lini semen, Lini oleum virginale
Comp. ch. : mucilagii
 ulei gras cu trigliceride ale unor acizi graşi polinesaturaţi (linoleic, linolenic)
 glicozide cianogenetice
Acţ. terap. : emolientă, laxativă, reglatoare a peristaltismului ; protectoare a mucoaselor
(inclusiv a colonului) ; cicatrizantă
Ind. terap. :
 constipaţie (seminţele consumate întregi, cu apă), colon iritabil, colon lezat în
urma utilizǎrii laxativelor iritante
 gastrite, enterite (seminţele consumate întregi, cu minim de 10 ori mai multă
apă)
 inflamaţii dermice (cataplasme, linimente)

36
 LUCRAREA PRACTICĂ 6

Ramura eudicotiledonatelor (continuare):

Ordinul Malpighiales
Familia Violaceae
Viola tricolor – trei fraţi pătaţi
Familia SALICACEAE
Salix alba - salcia
Populus nigra – plop negru
Familia HYPERICACEAE
Hypericum perforatum - sunătoare

Ordinul Fabales
Familia FABACEAE (LEGUMINOSAE)
Glycine soja - soia
Melilotus officinalis - sulfină
Ononis spinosa – osul iepurelui
Phaseolus vulgaris - fasole
Sophora japonica – salcâm japonez

Ordinul Malpighiales
Familia Violaceae
Viola tricolor – trei fraţi pătaţi

Viola tricolor – trei fraţi pătaţi

Caractere botanice :
-plantă ierboasă anuală sau perenă
-tulpina: ascendentă sau erectă, mai mult sau mai puţin ramificată, poate atinge 10-30 cm înălţime
-frunze: sunt eliptic-ovate, cu vârful rotunjit şi margine crenată; la baza lor se află două stipele mari,
penat-sectate, cu segmentul terminal mai mare decât cele laterale
-flori: zigomorfe sunt lung pedunculate; petalele sunt inegale, cele
superioare violete, iar cele inferioare alb-gălbui cu striaţii violete
-fruct: este o capsulă valvicidă
-planta creşte în pajişti din zona colinară şi montană
Prod. farm. : Violae herba cum flore
Comp. ch. : mucilagii ; flavonozide; antociani ; carotenoide ; glicozide
ale salicilatului de metil
Acţ. terap. : antiinflamatoare, depurativă, emolientă
Ind. terap. : dermatoze, acnee, urticarie (mai ales în pediatrie) ;
afecţiuni respiratorii însoţite de tuse

37
 Salix alba – salcia
Caractere botanice:
-arbore înalt (25 m), cu lăstari la început păroşi.
-frunze: lanceolate, lungi de 5-8 cm, treptat îngustate către vârf şi bază, de 4-6 ori mai lungi decât
late.
-frunzele mature sunt discolore, verzi pe faţa superioară şi albăstrui alburii pe cea inferioară ; cele
tinere sunt argintiu-păroase pe ambele feţe
-marginile frunzelor sunt fin serate
-flori: unisexuat dioice, dispuse în amenţi cilindrici, care apar odată cu frunzele
 florile bărbăteşti sunt formate din 2 stamine prinse pe o bractee
ovată cu 2 glande nectarifere.
 florile femeieşti, dispuse la baza unei bractei, au ovar bicarpelar
şi câte o singură glandă nectariferă
-fruct: capsulă ce conţine mai multe seminţe păroase
Prod. farm. : Salicis cortex
Comp. ch. : glicozide fenolice (derivaţi ai alcoolului salicilic : salicină,
salicortinǎ, populinǎ) ; tanin ; flavonozide
Acţ. terap. : antiinflamatoare ; antipireticǎ ; analgezică
Ind. terap. : afecţiuni reumatismale, stări gripale, febră

Populus nigra – plop negru

Caractere botanice :
-arbore înalt până la 30 m, cu ritidom negricios şi coroană largă.
-mugurii vegetativi sunt ascuţiţi, brun-gălbui, lucioşi, acoperiţi cu rezine lipicioase
-frunze: deltoide sau rombic-ovate au marginea serat crenată şi vârful acuminat; pe faţa inferioară
sunt verzi
-flori: sunt unisexuat dioice, dispuse în amenţi;
 bărbăteşti sunt alcătuite din 5-4 stamine protejate de câte o bractee
 femeieşti sunt formate din gineceu bicarpelar adăpostit de o bractee
-fruct: este o capsulă ce conţine seminţe prevăzute cu peri argintii
-Convarietatea ‘Italica’, cu coroana columnară, este frecvent
cultivată de-a lungul şoselelor.
Prod. farm. : Populi gemmae (mugurii)
Comp. ch. : glicozide fenolice (derivaţi ai alcoolului salicilic) ; ulei
volatil ; rezine ; taninuri
Acţ. terap. : cicatrizantă ; antiinflamatoare, antibacteriană
Ind. terap. : dermatite, răni uşoare, arsuri solare, degerături,
hemoroizi (sub formă de unguent)

38
 Hypericum perforatum – sunătoare

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă, glabră, cu tulpina înaltă de 25-60 cm,
bimuchiată şi lignificată la bază
-frunze: sunt opuse, sesile, ovat-lanceolate, prevăzute cu
numeroase glande secretoare translucide, care iau aspectul unor
perforaţii; marginea frunzelor este întreagă
-flori: dispuse în inflorescenţe cimoase; bisexuate, actinomorfe,
pentamere; petalele sunt galbene, unilateral serate, iar androceul
este triadelf
-fruct: este o capsulă care se deschide prin 3 valve
Prod. farm. : Hyperici herba
Comp. ch. : hipericină ; flavonozide (hiperozidă) ; tanin ; ulei
volatil
Acţ. terap. : cicatrizantă ; antiinflamatoare ; coleretic-colagogă ;
antimicrobianǎ, antivirală ; antidepresivă, sedativă
Ind. terap. : arsuri superficiale, răni, ulcere (gastric, duodenal, de
gambă) ; depresii, insomnie ; enurezis nocturna ; afecţiuni hepato-
biliare

Glycine soja – soia

Caractere botanice :
-plante ierboase anuale cu rădăcină pivotantă, prevăzută cu numeroase
nodozităţi
-tulpina este înaltă de 30-200 cm, erectă, puţin ramificată, pentamuchiată,
păroasă
-frunze: trifoliate, cu foliole păroase, ovat-lanceolate
-flori: grupate în raceme axilare ; corola este violacee până la albă,
papilionată
-androceul este monadelf
-fruct: este o păstaie păroasă, cilindrică, conţinând 2-5 seminţe
globuloase
-speciile sunt originare din China şi Japonia, dar sunt cultivate pe tot
globul, în scop alimentar.
Prod. farm. : Sojae semen, care furnizeazǎ :
 Sojae oleum raffinatum,
 Sojae oleum hydrogenatum
 Lecithinum ex soja ;

Comp. ch. : proteine ; ulei gras bogat în lecitine; glucide ; izoflavone cu proprietăţi estrogenice ;
Acţ. terap. :
• nutritivă (seminţele)
• estrogenică (seminţele, izoflavonele)
• hipocolesterolemiantă, hepatoprotectoare (lecitinele)
Ind. terap. :
• aliment uşor digerabil şi foarte nutritiv
• tratament adjuvant al osteoporozei şi tulburărilor legate de menopauză (izoflavonele)
• hipercolesterolemii, hepatopatii, ciroză (lecitinele)
Notǎ : uleiurile se folosesc pentru obţinerea preparatelor injectabile, ca excipienţi la prepararea
unguentelor

39
 Melilotus officinalis – sulfină

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă sau anuală, înaltă de 30-120 cm, bogat ramificată
-frunze: trifoliate, cu foliole dinţate
-flori: galbene sunt mici, parfumate, pendente, grupate câte 20-70 în raceme
axilare lungi.
-fruct: este o păstaie ovoidală glabră, brun-negricioasă, cu striaţii transversale.
-specia este comună în pajişti, tufărişuri, locuri ruderale, din etajul inferior până
în cel montan.
Prod. farm. : Meliloti flos (oficinal în Ph. Eur. 6)
Comp. ch. : cumarină liberă şi glicozide cumarinice (melilotozid, melilotină);
flavonozide ; saponine
Acţ. terap. : antiedematoasă; favorizează cicatrizarea
Ind. terap. :
 insuficienţă venoasă (însoţită de dureri ale gambelor, edeme,
crampe, prurit)
 adjuvant în caz de tromboflebitǎ, hemoroizi – uz intern
echimoze, entorse – uz extern

Ononis spinosa – osul iepurelui

Caractere botanice :
-subarbust de talie mică, cu partea inferioară lignificată şi vârfurile ierboase
-tulpina: erectă, ramificată de la bază, iar ramurile se termină în spini
-pe tulpină sunt prezente două rânduri de peri
-frunze: inferioare sunt trifoliate , superioare simple
-foliolele sunt ovate, dinţate, lungi de 1-3 cm; foliola mediană este scurt peţiolată
-flori: sunt dispuse la baza frunzelor superioare şi formează raceme laxe;ele au
corolă roz-violacee
-fruct: este o păstaie globuloasă
-întreaga plantă este acoperită cu peri glandulari
-specia este prezentă în pajiştile xerofile, tufărişuri, locuri aride
Prod. farm. : Ononidis radix
Comp. ch. : izoflavone (ononină) ; flavonozide ; saponine triterpenice ; ulei volatil
Acţ. terap. : diuretică, antilitiazică
Ind. terap. : inflamaţii ale aparatului urinar, calculozǎ renală

Phaseolus vulgaris – fasole

Caractere botanice :
-plantă ierboasă anuală, cu tulpini erecte, scurte sau volubile înalte
-frunze trifoliate aspru păroase
-flori: alb-rozee sau violet-deschise au carena dispusă în spirală, la fel şi
staminele şi stilul; ele pot fi dispuse în raceme cu 2-6 flori
-păstăile şi seminţele au formă, mărime şi consistenţă foarte variate.
-se cultivă alimentar pentru păstăi, sau pentru seminţele bogate în
amidon şi proteine
Prod. farm. : Phaseoli fructus sine semine
Comp. ch. : flavonozide, fazeolină, fitoalexine, acid silicic
Acţ. terap. : diuretică, uşor hipoglicemiantă, protectoare a colagenului
împotriva reacţiilor de degradare, normalizează activitatea enzimelor
implicate în metabolismul glucidic
Ind. terap. : tratamentul adjuvant al tulburǎrilor disurice şi al diabetului
zaharat neinsulino-dependent

40
 Sophora japonica – salcâm japonez

Caractere botanice :
-arbore înalt de 20-30 de m
-cu ritidom brăzdat longitudinal
-frunze: sunt imparipenat-compuse şi au 7-11 foliole ovat-
lanceolate cu vârful acut.
-flori: zigomorfe, alb-verzui, grupate în panicule erecte
-fructul este o păstaie indehiscentă, numită lomentă
-specia este originară din Asia (China, Japonia), cultivată
decorativ în Europa
Prod. farm. : Sophorae flores immaturae (bobocii florali)
Comp. ch. : flavone (rutozidă)
Acţ. terap. : rutozida măreşte rezistenţa capilarelor, le reduce
permeabilitatea (efect antiedematos) ;
are acţiune diuretică, antioxidantǎ, antiinflamatoare

Ind. terap. : hemoragii datorate fragilităţii capilare ; tratament adjuvant al tulburărilor venoase
(varice), edeme, tulburǎri ale microcirculaţiei, profilaxia aterosclerozei
Bobocii de Sophora japonica sunt produsul vegetal cu cel mai ridicat conţinut în rutozidǎ (20%).

41
 LUCRAREA PRACTICĂ 7

Ramura eudicotiledonatelor (continuare):

Ordinul Rosales
Familia ROSACEAE
 Agrimonia eupatoria - turiţă mare
 Geum urbanum - cerenţel
 Potentilla anserina – coada racului
 Rosa canina - măceş
 Rubus idaeus - zmeur
 Crataegus monogyna - păducel
 Pyrus communis - păr
 Cerasus avium – cireş
Familia RHAMNACEAE
 Frangula alnus – cruşin

Agrimonia eupatoria – turiţă mare

Caractere botanice :
- plantă ierboasă perenă, cu rizom scurt
- tulpina aeriană este înaltă de până la 1 m
- frunzele imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole mari, între
care se intercalează foliole mai mici; frunzele au culoare
verde-cenuşie pe faţa inferioară, datorită pilozităţii dese
- florile galbene, pentamere, grupate în spice alungite
- fructul achenă prevăzută cu o coroană de peri
Prod. farm. : Agrimoniae herba
Comp. ch.: tanin, flavonozide, ulei volatil, principii amare ;
Acţ. farm. : astringentă, antidiareică, cicatrizantǎ,
bacteriostaticǎ, hepatoprotectoare ;
Ind. terap. : diaree acutǎ nespecificǎ ;
- inflamaţii buco-faringiene ;
- leziuni superficiale ale pielii;
- adjuvant în afecţiuni hepatice.

42
 Geum urbanum - cerenţel

Caractere botanice :
- plantă ierboasă perenă, cu rizom scurt, acoperit de un suber
brun; prin rupere sau tăiere, urmată de umezire, rizomul
degajă un miros plăcut de cuişoare
-tulpina puţin ramificată, de talie mijlocie
-frunzele bazale sunt imparipenat compuse cu 3-5
foliole lobate mai mari şi 2-4 perechi de foliole mai mici;
frunzele tulpinale sunt trifoliate, serate, având la bază două
stipele mari
-flori galbene grupate în raceme laxe
-fructul poliachenă globuloasă, alcătuită din numeroase
achene prevăzute cu un stil încovoiat ca o croşetă
Prod. farm. : Gei rhizoma ;
Comp. ch. : tanin ; un glicozid al eugenolului, cu miros de
cuişoare (geina) ;
Acţ. terap. : astringentă, antiseptică, cicatrizantă,
antisudorifică ;
Ind. terap. : diaree; faringite şi laringite (gargarisme);
hemoroizi, răni superficiale.

Potentilla anserina – coada racului

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă cu rizom şi stoloni lungi
- frunzele imparipenat-compuse, dispuse în rozetă bazală ;
între foliole mai mari se află intercalate foliole mici;
foliolele sunt ovate, uniform serate, catifelat păroase,
argintii pe faţa inferioară.
- florile solitare galbene lung pedunculate
-fructul poliachenă.
Prod. farm. : Potentillae anserinae herba ;
Comp. ch. : taninuri, flavonozide; fitosteroli ;
Acţ. terap. : astringentă, antidiareică, hemostatică ;
creşte tonusul uterin ;
Ind. terap. : diaree nespecificǎ, rǎni superficiale;
inflamaţii buco-faringiene ; dismenoree.

43
 Rosa canina - măceş

Caractere botanice :
-arbust cu ramuri lungi, prevăzute cu ghimpi
- frunzele alterne, glabre, imparipenat-compuse cu 5-7 foliole; la
baza frunzelor se află două stipele sudate
- florile albe sau roz sunt izolate sau grupate în corimb; posedă un
receptacul de forma unei cupe (hipanţiu), de a cărui margine sunt
fixate 5 sepale
- fructul (măceaşa) este roşu, oval, alcătuit din receptacul devenit
cărnos în care sunt incluse numeroase achene păroase
Prod. farm. : Rosae pseudo-fructus (syn. Cynosbati fructus)
oficinal Ph. Eur. 6 ; Cynosbati semen (achenele) ;
Comp. ch. : pseudo-fructus : vitaminele C, B1, B2, carotenoide,
pectine, tanin, glucide, acizi organici ;
semen : ulei gras cu acizi graşi polinesaturaţi ;
Acţ. terap. : pseudo-fructus : vitaminizantă, semen: diuretică ;
Ind. terap. : pseudo-fructus : hipovitaminoză C ;
semen: afecţiuni ale căilor urinare.

Rubus idaeus - zmeur

Caractere botanice :
-arbust spinos cu ramuri arcuite, lungi de 1 - 2,5 m.
-frunzele imparipenat-compuse, cu 3, rar 7 foliole, argintiu-
păroase pe faţa inferioară ; marginea foliolelor este serată.
-flori albe pentamere grupate în corimb; florile se dezvoltă
pe ramurile din anul precedent
-fruct polidrupă roşie, care se desprinde cu uşurinţă de pe
receptaculul alb, conic.

Prod. farm. : Rubi idaei folium ;

Comp. ch. : taniuri, ulei volatil, flavonozide ;
Acţ. terap. : astringentă, cicatrizantă, uşor antispastică ;
Ind. terap. : diaree nespecificǎ, inflamaţii ale mucoasei
buco-faringiene.

44
 Crataegus monogyna - păducel

Caractere botanice :
-arbust spinos (1-3 m)
-frunzele obovate, romboidale, prevăzute cu 3-7 lobi; inciziile
depăşesc de regulă jumătatea demi-limbului (marginea frunzei este
de tip penat-partit); pe faţa superioară, frunzele sunt glabre,
lucioase, iar pe cea inferioară albicios-verzui
- florile albe (uneori roz) au un miros puternic, neplăcut, şi sunt
dispuse în corimbe scurte
- flori pentamere cu numeroase stamine cu antere roşii
- fructe ovoidale roşii sunt de tip drupă şi conţin un sâmbure oval
Prod. farm. : Crataegi folium cum flore (of. Ph. Eur. 6 şi FRX) ;
Crataegi fructus (of. Ph. Eur. 6) ;
Comp. ch. :
folium cum flore : flavonozide (hiperozidǎ, rutozidǎ, vitexinǎ),
procianidine oligomere, acizi triterpenici, amine biogene ;
fructus : flavonozide, acizi triterpenici (în concentraţie mai
redusǎ decât produsul precedent), taninuri.
Acţ. terap.: măreşte forţa de contracţie a miocardului, îmbunătăţeşte irigarea acestuia ; creşte
rezistenţa inimii în condiţii de hipoxie ; antiaritmică ; uşor sedativă şi antihipertensivă.
Ind. terap. : insuficienţă cardiacă, angină pectorală, aritmii

Pirus pyraster – păr pădureţ

Pyrus communis – păr cultivat

Caractere botanice:
- arbore cu sau fără spini
- frunze: ovate, îngustate mai mult sau mai puţin către
bază, glabre.
- florile albe, pentamere, sunt dispuse în corimb
- fructul poamă, cu mezocarp cărnos, dulce
Prod. farm. : Pyri folium
Comp. ch. : heterozide fenolice (arbutozid); taninuri ;
Acţ. terap. : diuretică, antiseptică urinară, antilitiazică,
astringentă ;
Ind. terap. : afecţiuni inflamatorii ale căilor urinare,
litiază renală

45
 Cerasus avium - cireş;
Cerasus vulgaris - vişin

Caractere botanice:
-arbori cu frunze avand limb eliptic până la obovat, margine
serată,
-flori albe pentamere, grupate în fascicule care au la bază
câteva bractei,
-fruct drupă globuloasă lung pedunculată,
-cireşul are frunze mai lungi (8-15 cm) şi mai subţiri decât
vişinul ; ele sunt dispers pubescente pe dos.
-peţiolul prezintă către baza limbului o glandă nectariferă
roşie cu aspect verucos; inflorescenţele nu au frunze
normale la bază
Prod. farm. : Cerasorum stipites (pedunculii fructelor) ;
Comp. ch. : flavonozide, saponine, tanin, săruri de potasiu ;
Acţ. terap.: diuretică
Ind. terap. : afecţiuni inflamatorii ale aparatului urinar,
litiaze renale

Frangula alnus – cruşin

Caractere botanice :
-arbust sau arbore de talie mică, nespinos
-ramurile tinere sunt brun-violacee, cu lenticele gri,
alungite
- frunze: alterne, eliptic-ovate, mai late în jumătatea
superioară, verzi-lucioase
-flori hermafrodite, verzui, pentamere, mici, solitare
sau grupate în inflorescenţe axilare
-fruct drupă, moale, întâi verde, apoi roşu-violetă iar
la maturitate neagră, cu 2-3 seminţe ;
Prod. farm. : Frangulae cortex (scoarţa ramurilor)
Comp. ch. : glicozide antrachinonice
(glucofranguline, franguline) ;
Acţ. terap. : laxativ-purgativă ;
Ind. terap. : constipaţii ocazionale.

46
 LUCRAREA PRACTICĂ 8
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Rosales
Familia ELAEAGNACEAE
Hippophaë rhamnoides - cătină
Familia CANNABACEAE
Cannabis sativa - cânepă
Humulus lupulus – hamei
Familia URTICACEAE
Urtica dioica - urzică

Ordinul Cucurbitales
Familia CUCURBITACEAE
Cucurbita pepo - dovleac

Ordinul Fagales
Familia Fagaceae
Castanea sativa – castan bun
Quercus robur – stejar
Familia BETULACEAE
Betula pendula – mesteacăn
Corylus avellana - alun
Familia JUGLANDACEAE
Juglans regia - nuc

47
 Hippophaë rhamnoides - cătină

Caractere botanice :
-arbust spinos înalt de 1-2 (4) m.
-frunze: sunt aproape sesile, liniare, uninerve;
-flori: mici, verzui, unisexuat dioice şi apar înaintea frunzelor.
◦ bărbăteşti sunt grupate în amenţi scurţi
◦ femeieşti sunt izolate sau dispuse în mici glomerule
axilare
-fruct: este o pseudo-drupă portocalie, globuloasă
Prod. farm. : Hippophaë fructus ;
Comp. ch. : carotenoide ; vitaminele B1, B2, C, E ; ulei gras cu
gliceride ale acidului oleic ; flavonozide (glicozide ale
quercetinei, kaempferolului) ;
Acţ. terap. : tonică generală ; antifungică ; cicatrizantă ;
Ind. terap. : hipovitaminoze, afecţiuni dermatologice, urticarie,
afecţiuni oculare.

Cannabis sativa – cânepă

Caractere botanice:
-plantă ierboasă anuală dioică
-indivizi cu flori bărbăteşti: cânepa de vară
-indivizi cu flori femeieşti: cânepa de toamnă
-tulpini înalte, de până la 4 m, puţin ramificate
-frunze: alterne, palmat-sectate, cu 3-9 segmente laceolate, serate
-tulpinile conţin fibre sclerenchimatice, celulozice, utilizate în industria textilă
-cânepa de vară poartă raceme răsfirate din cime cu flori bărbăteşti, cu 5 tepale verzui şi 5
stamine
-cânepa de toamnă prezintă spice cu glomerule axilare reunind flori nude, protejate de câte o
bractee
-fruct: este o achenă
-întreaga plantă este acoperită cu peri glandulari, mai numeroşi pe somităţile florale
femeieşti; produsul lor de secreţie este o oleorezină
Produs utilizat : Cannabis herba – inflorescenţele femele cu
frunze, obţinute de la cânepa indiană (Cannabis sativa var.
indica)
Comp. ch. : oleo-rezină (conţinând canabinoizi)
Acţiune : analgezică, antispastică, sedativă, hipnotică,
halucinogenă, antiemetică, antiglaucomatoasă
Ind. terap. : datorită faptului că acţiunile terapeutice nu pot
fi disociate de acţiunea halucinogenă, utilizarea cânepei în
terapeutică este foarte limitată, rezervată unor cazuri
particulare de cancer, astm, glaucom, emeză şi scleroză
multiplă

48
 Humulus lupulus – hamei

Caractere botanice :
-plantă ierboasă volubilă, cu tulpină lungă de până la 6 m, aspru-păroasă
-frunze: opuse, palmat-lobate până la partite; ele prezintă peri aspri
-specia este dioică
-inflorescenţele bărbăteşti sunt panicule, cu flori pentamere verzui
-florile femeieşti sunt grupate câte 2 la baza unor bractei, ce
formează inflorescenţe sub formă de conuri; bracteile au pe
partea internă glande secretoare ruginii
-fruct: achenă
Prod. farm. : Lupuli flos – inflorescenţele femeieşti; Lupuli
glandulae – glandele secretoare
Comp. ch. : oleo-rezine ; principii amare ; substanţe estrogenice
Acţ. terap. : tonic amară, stomahică; sedativă, antispastică
Ind. terap. : nervozitate, tulburǎri de somn ; tulburări legate de
menopauză ; inapetenţă, tulburări digestive

Urtica dioica – urzica

Caractere botanice:
-plantă perenă prevăzută cu rizom
-frunzele opuse, serate, de culoare verde-închisă, acoperite cu peri
secretori urticanţi
- specie dioică cu flori foarte mici, verzui şi unisexuate, dispuse în
glomerule, grupate la rândul lor în raceme ramificate
-fruct: achenă
Prod. farm.: Urticae folium; Urticae herba; Urticae radix ;
Comp. ch.:
frunzele: acizi graşi nesaturaţi ; derivaţi ai acidului cafeic
vitamine (C, B, K), săruri minerale (ale K, Mg, Ca, Si, Fe,
şi altor microelemente)
rădăcinile : steroli ; lectine; lignani
Acţ. terap:
frunzele : diuretică ; antiflogistică ; hemostatică, hematopoietică, remineralizantă ; tonică a
firului de păr
rădăcinile : antiinflamatoare, imunomodulatoare, anticongestivă, diuretică, antiandrogenă
Ind. terap. : frunzele : adjuvant în reumatism
afecţiuni bacteriene şi inflamatorii ale cǎilor urinare
prevenţia şi tratamentul adjuvant al litiazei renale
sângerări nazale, gingivale ; anemie
stǎri de convalescenţă
hipovitaminoză, carenţă de oligo-şi microelemente minerale
rădăcinile : tulburǎri de micţiune din adenomul de prostată

49
 Cucurbita pepo - dovleac

Caractere botanice :
-specie anuală, acoperită cu peri rigizi
-tulpina târâtoare sau agăţătoare, prevăzută cu cârcei,
pentamuchiată şi în centru prezintă o lacună stelată
-frunze mari, triunghiular-cordate, adânc palmat-lobate
-flori unisexuat monoice, portocalii, mari, dispuse solitar la baza
frunzelor
-fructul peponidă, cu epicarp galben sau verde
Prod. farm. : Cucurbitae semen
Comp. ch. : fitosteroli, ulei gras cu acid linoleic , carotenoide
Acţ. terap. : antiinflamatoare ; anticongestivă a ţesutului
prostatic ; tonifică vezica urinară
Ind. terap. : adenom de prostată (stadiu incipient) ; enurezis

Castanea sativa – castan bun

Caractere botanice :
-arbore înalt de până la 30 m
-frunze lanceolate, cu margine dinţată
-specia este monoică
-florile bărbăteşti sunt dispuse în amenţi subţiri; florile
femeieşti sunt grupate câte 2-3 la baza amenţilor şi sunt
protejate de un involucru comun, spinos
-fructe: achene brune (castane), închise într-un involucru
spinos
-seminţele conţin amidon şi sunt comestibile
Prod. farm.: Castaneae folium
Comp. ch.: taninuri, flavonozide, mucilagii
Acţ. terap. : antitusivă, antispastică, astringentă,
bacteriostatică
Ind. terap. : tuse, rǎni superficiale

50
 Quercus robur – stejar

Caractere botanice :
-arbore de talie mare
- frunze obovat-elipsoidale, sinuat penat-lobate până la fidate, cu
peţiol scurt
-florile unisexuat monoice ; cele bărbăteşti sunt reunite în amenţi
lung pedunculaţi ; flori femeieşti grupate câte 2-3 într-o
inflorescenţă cu involucru format din numeroase bractei unite la
bază
-fructe: achene mari, cu pericarp lignificat, protejate la bazǎ de
un involucru în formǎ de cupǎ ; poartǎ denumirea popularǎ de
« ghindă »
Prod. farm.: Quercus cortex
Comp. ch. : taninuri catechice, flavonozide (derivaţi ai
quercetinei)
Acţ. terap. : astringentă, hemostatică, antidiareică, antiseptică; uşor antiinflamatoare; reduce
permeabilitatea capilarelor; antipruriginoasă; uşor anestezic locală
Ind. terap. : diaree acută, nespecifică ; dermatite inflamatorii ; inflamaţii ale mucoaselor (buco-
faringiană, genitală, anală)
Obs: Utilizări similare posedă şi scoarţa gorunului (Quercus petraea L.), care se distinge de stejar
prin frunze cu peţiol mai lung şi achene sesile

Betula pendula – mesteacăn

Caractere botanice :
-arbore cu ritidom albicios care se exfoliază papiriform
-ramuri flexibile, pendente
-frunze sunt lung peţiolate, rombice
-flori unisexuat monoice grupte în amenţi
-fruct: samară micǎ
Prod. farm.: Betulae folium
Comp. ch.: saponine triterpenice, flavonozide, ulei
volatil, tanin
Acţ. terap.: diuretică, antilitiazică, uricozurică,
antiinflamatoare
Ind. terap. : afecţiuni inflamatorii şi bacteriene ale cǎilor
urinare; adjuvant în caz de litiazǎ renalǎ şi reumatism

51
 Corylus avellana - alun

Caractere botanice :
-arbust de până la 6 m înălţime
-frunze lat obovate sau subrotunde, acuminate, cu baza
cordată, dublu serate, la maturitate păroase doar pe faţa
inferioară
-flori unisexuat monoice, cele bărbăteşti grupate în
amenţi lungi şi flexibili; florile femeieşti, grupate câte
2-3, sunt protejate de un involucru din care la înflorire
apar vizibile la exterior doar stigmatele roşietice
-fruct : achenă cu involucru campanulat
Prod. farm.: Coryli folium
Comp. ch.: taninuri, flavonozide, procianidine, urme
de ulei volatil
Acţ. terap.: astringentă, antimicrobiană
Ind. terap.: diaree nespecifică, leziuni cutanate uşoare

Juglans regia - nuc

Caractere botanice :
-arbore înalt de până la 30 m, cu scoarţă cenuşie,
netedă
-frunze imparipenat-compuse, dispuse altern;
foliolele sunt întregi, eliptice, glabre
-flori verzui unisexuat monoice şi apar pe ramurile
tinere; cele bărbăteşti sunt grupate în amenţi
pendenţi, iar cele femeieşti sunt grupate câte 2-3 la
vârful ramurilor
- fructe: drupe cu mezocarp cărnos, bogat în taninuri
ce conţin o sămânţă oleaginoasă
Prod. farm.: Juglandis folium
Comp. ch.: tanin ; flavonozide ; naftochinone
(juglonă) ; acizi fenol-carboxilici ; ulei volatil
Acţ. terap. : astringentă, antiinflamatoare ; antisecretoare ; reduce permeabilitatea capilarelor ;
antipruriginoasă ; antiseptică ; uşor hipoglicemiantă
Ind. terap. : inflamaţii şi leziuni superficiale ale pielii ; hiperhidrozǎ (palmarǎ, plantarǎ) ; eczeme
cronice (în pediatrie, asociat cu Violae tricoloris herba)

52
 LUCRAREA PRACTICĂ 9
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Brassicales
Familia BRASSICACEAE (CRUCIFERAE)
Brassica nigra - muştar negru
Sinapis alba – muştar alb
Capsella bursa-pastoris - traista-ciobanului

Ordinul Malvales (Columniferales)

Familia MALVACEAE
Altheaea officinalis – nalbă mare
Alcea rosea – nalbă de grădină
Malva sylvestris - nalbă
Familia TILIACEAE
Tilia cordata – tei pucios
Tilia tomentosa – tei argintiu
Tilia platyphyllos - tei cu frunza mare

Ordinul Sapindales
Familia SAPINDACEAE
Aesculus hippocastanum – castan ornamental

Familia Ericaceae
Vaccinium myrtillus – afin
Vaccinium vitis-idaea – meriș or

53
 Brassica nigra - muştar negru

Caractere botanice :
-plantă ierboasă anuală, ramificată în partea superioară
-frunzele bazale sunt peţiolate, lirate, cu segmentul terminal mult mai
mar
-frunzele superioare de la baza inflorescenţelor sunt liniare sau
lanceolate, întregi sau dinţate
-inflorescenţa este un racem terminal; florile sunt galbene, tetramere
-fructele sunt silicve erecte, dispuse alipit de axa inflorescenţei;ele
conţin seminţe negricioase, globuloase
Prod. farm. : Sinapis nigrae semen
Comp. ch. : tioglicozide (sinigrozidǎ) ; lipide
Acţ. terap : revulsivă, antiinflamatoare, analgezică, bacteriostatică
Ind. terap. : afecţiuni articulare, afecţiuni respiratorii (cataplasme)

Sinapis alba – muştar alb

Caractere botanice :
-plantă anuală de talie mai mică decât specia precedentă, acoperită cu
peri aspri
-toate frunzele sunt peţiolate, penat-fidate până la penat-sectate
-florile sunt galbene, tetramere, grupate în racem simplu
-fructul este o silicvă cilindrică, rigid păroasă; între seminţe prezintă
gâtuiri, fructele sunt dispuse perpendicular pe axa inflorescenţei
-seminţele sunt gălbui-brune
Prod. farm. : Sinapis albae semen (Erucae semen)
Comp. ch. : tioglicozide ; ulei gras
Acţ. terap. : revulsivă, antiinflamatoare, bacteriostatică ; stomahică
Ind. terap. : reumatism, afecţiuni articulare, afecţiuni respiratorii (sub
formă de cataplasme)

Capsella bursa-pastoris - traista-ciobanului

Caractere botanice :
-plantă anuală sau bienală cu tulpină erectă, ramificate
-frunzele bazale sunt dispuse în rozetă. Au formă oblanceolată şi
margine neregulat penat-sectată, frunzele tulpinale sunt sagitate
-florile sunt albe, tetramere, grupate în raceme adesea ramificate
-fructul este o siliculă cordiformă
Prod. farm. : Bursae pastoris herba
Comp. ch. : flavonozide, amine biogene (acetilcolinǎ, tiraminǎ)
Acţ. terap. : creşte contractilitatea uterinǎ, hemostatică
Ind. terap. : metroragii, sângerǎri nazale, leziuni superficiale ale
pielii

54
 Altheaea officinalis – nalbă mare
Caractere botanice :
-plantă ierboasă, înaltă de până la 2 m, cu rădăcină groasă, cilindrică
şi tulpină catifelat-păroasă, erectă
-frunzele sunt triunghiular-ovate, 3-5 lobate, acoperite de peri tectori
deşi, care le conferă o suprafaţă catifelată şi o culoare cenuşie
-florile de circa 2 cm în diametru sunt dispuse în cime axilare
-corola este formată din 5 petale libere, albe sau roze
-fructele stelat-pubescente sunt asemănătoare unor
Prod. farm. : Althaeae radix, Althaeae folium
Comp. ch. : mucilagii ; ulei eteric ; flavonozide
Acţ. terap. : emolientă, anti-iritativă, imunostimulatoare,
expectorantă
Ind. terap. : afecţiuni iritative ale mucoaselor : bucală (gingivită,
stomatită); gastro-intestinală; a căilor respiratorii (faringită, laringită),
tuse seacă şi productivă

Alcea rosea – nalbă de grădină

Caractere botanice :
-plantă ierboasă perenă robustă , înaltă de până la 3 m
-frunzele sunt cordiform-rotunde, acoperite cu peri aspri
-florile sunt mari (circa 10 cm în diametru), în general roz sau albe,
uneori roşii, violete sau negre, grupate în raceme terminale
-planta este cultivată în scop ornamental şi medicinal
Prod. farm. : Malvae arboreae flos sine calicibus (petalele)
Comp. ch. : mucilagii ; antociani (alteină) ; fitosteroli
Acţ. terap. : emolientă, anti-iritativǎ, antiinflamatoare
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii : faringită, laringită, tuse (intră în
componenţa ceaiurilor de tip Species pectorales)

Malva sylvestris - nalbă

Caractere botanice :
-plantă ierboasă bienală sau perenă
-frunzele sunt peţiolate, rotunjite, de la palmat-lobate
până la fidate
-florile sunt violet-deschise sau roze, grupate câte 3-5
în cime axilare
-fructul : poliachenă
-creşte în locuri ruderale, margini şi rarişti de pădure
Prod. farm. : Malvae sylvestris flos
Comp. ch. : mucilagii; flavonozide ; antociani
(malvidină) ; tanin
Acţ. terap. : emolientă, anti-iritativă

55
Ind. terap. : -afecţiuni iritative ale mucoaselor :
-bucală (gingivită, stomatită)
-gastrică
-a căilor respiratorii (faringită, laringită, tuse uscatǎ iritativă)
-afecţiuni respiratorii (în ceaiuri Species pectorales)
-inflamaţii ale mucoasei buco-faringiene (gargarisme) ; gastrite

Tilia cordata – tei pucios

Caractere botanice :
-arbore de talie mare, cu trunchi prevăzut cu ritidom neted, gri
-frunzele cordiforme sunt glabre, dar prezintă pe faţa inferioară, la unghiurile dintre nervuri, smocuri
de peri tectori ruginii
-florile actinomorfe sunt plăcut mirositoare, gălbui, pe tipul 5, cu sepale şi petale libere, cu
numeroase stamine unite prin filamente în 5 mănunchiuri; florile sunt grupate câte 3-15 în
inflorescenţe cimoase, iar axa inflorescenţei este parţial concrescută cu o bractee care ajută la
răspândirea fructelor de către vânt
-fructul este o achenă cu pericarp subţire cu 2-3 coaste puţin evidente

Tilia tomentosa – tei argintiu

Caractere botanice :
-arbore cu frunze mai mari, alb-cenuşii pe faţa inferioară datorită perilor stelaţi
-cimele sunt formate din 7-9 flori, iar bracteea este tomentoasă
-această specie înfloreşte mai târziu, după T. platyphyllos şi T. cordata, în luna iulie

Tilia platyphyllos - tei cu frunza mare

Caractere botanice :
-frunzele acestei specii sunt verzui-albicioase sau cenuşii pe faţa inferioară iar la unghiul nervurilor
se găsesc smocuri de peri albicioşi
-inflorescenţa reuneşte 2-5 flori
-achena are pericarpul gros, cu 4-5 coaste evidente
-această specie este prima care înfloreşte, dintre cele trei specii menţionate

Prod. farm. : Tiliae flos - inflorescenţele cu bractei

de la Tilia cordata, T. platyphyllos sau hibrizii
acestora; FR X oficializeazǎ inflorescenţele cu sau
fǎrǎ bractei de la Tilia cordata, T. platyphyllos şi T.
tomentosa
Comp. ch. : mucilagii ; flavonoizde; ulei volatil (cu
farnesol); saponine triterpenice
Acţ. terap. : emolientă, expectorantă ; sudorifică ;
uşor sedativă şi antispastică
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii, stări gripale ;
insomnii uşoare, nervozitate

56
 Aesculus hippocastanum – castan ornamental
Caractere botanice :
-arbore înalt de până la 30 m, cu scoarţă cenuşie
-mugurii sunt mari şi lipicioşi
-frunzele sunt mari, lung peţiolate, palmat-compuse, cu 5-7 foliole
-florile au petale albe cu pete roşietice la bază; sunt dispuse într-o inflorescenţă compusă, erectă,
mare
-fructul este o capsulă cărnoasă dehiscentă, ţepoasă, verde, conţinând 1-2 seminţe brune, cu hil
circular mare, albicios
Prod. farm. : Hippocastani semen
Comp. ch. : complex de saponine triterpenice (escină),
flavonozide
Acţ. terap. : venotonică, antiedematoasă, antiinflamatoare
Ind. terap. : insuficienţǎ venoasǎ cronicǎ (cu durere şi senzaţie
de greutate în picioare, crampe, prurit) ;tratamentul adjuvant al
varicelor, flebitelor, hemoroizilor, sindrom posttrombotic,
resorbţia hematoamelor; preventiv, în cǎlǎtoriile lungi.

Vaccinium myrtillus – afin

- arbust ramificat, cu ramuri muchiate

- frunze alterne, caduce, eliptic-ovate, cu margini fin
serate şi la vârf ascuţite
- flori solitare dispuse la baza frunzelor şi au corolă
gamopetală rozee-verzuie,urceolată
- fructele bace albastru-închise, brumate, globuloase
Prod. farm. : Myrtilli fructus recens (fructele proaspete),
Myrtilli fructus siccus (fructele uscate); Myrtilli folium
Comp. ch. : fructus : antociani (mirtilozide), taninuri,
vitamine
folium: taninuri, flavonozide, proantocianidine
Acţ terap. : fructus : capilaroprotectoare ; ameliorează
vederea ; fructele proaspete sunt laxative ; fructele
uscate sunt antidiareice
folium : uşor hipoglicemiantă, astringentă

Ind. terap. : fructus : tulburări de vedere, angiopatie diabetică (extracte îmbogǎţite în antociani) ;
fructele uscate: diaree acutǎ nespecificǎ, inflamaţii uşoare ale mucoasei buco-faringiene
folium : tratamentul adjuvant al diabetului zaharat ; diaree

57
 Vaccinium vitis-idaea – meriș or

- arbust mic
- frunze alterne, persistente, coriacee, cu
margine întreagă, obovată, vârf rotunjit şi
prezintă puncte brune pe faţa inferioară
- flori dispuse în raceme terminale cu 2-6
flori roze
- fructe bace sferice roşii
Prod. farm. : Vitis-idaeae folium
Comp. ch. : glicozide fenolice (arbutozidă) ;
taninuri ; flavonozide
Acţ. terap. : antiseptică a căilor urinare
Ind. terap. : afecţiuni bacteriene şi
inflamatorii ale cǎilor urinare

58
 Lucrarea practică 10
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Ericales
Familia Primulaceae
Primula veris (Primula officinalis) – ciuboț ica cucului

Ordinul Boraginales
Familia Boraginaceae
Symphytum officinale – tătăneasă

Ordinul Gentianales
Familia Gentianaceae
Centaurium erythraea(Centaurium umbellatum)–fierea- pământului
Familia Apocynaceae
Vinca minor – saschiu

Ordinul Lamiales
Familia Scrophulariaceae
Digitalis lanata – degeț el lânos
Digitalis purpurea – degeț el roș u
Familia Plantaginaceae
Plantago lanceolata – pătlagina îngustă
Plantago major – pătlagina mare
Plantago media – pătlagina medie

Ordinul Solanales
Familia Solanaceae
Atroppa belladonna – mătrăgună
Solanum dulcamara – lăsnicior
Capsicum annuum – ardei iute

59
 Primula veris (Primula officinalis) – ciuboț ica cucului

- plantă ierboasă perenă cu rizom cilindric, de pe

care pornesc numeroase rădăcini adventive
subţiri, albe.
- frunze dispuse în rozetă bazală, ovat-lanceolate,
margine crenat-serată, vârf rotunjit
- tulpini scapiforme, cilindrice, argintiu-păroase,
cu o umbelă din 6-18 flori la vârf.
- flori pentamere, hermafrodite, cu corolă
tubuloasă, galben-aurie
- fruct: capsulă care se dezvoltă în caliciul
persistent
Prod. farm. : Primulae radix ; Primulae flos ;
Comp. ch. : saponine triterpenice (acid
primulinic) ; flavonozide
Acţ. terap. : expectorantă
Ind. terap. : tuse productivă (din bronşite,
traheite, stări gripale)

Symphytum officinale – tătăneasă

- plantă ierboasă perenă, aspru păroasă, cu tulpina

erectă, înaltă de până la 1 m
- prezintă rizom scurt, continuat prin rădăcini
fusiforme ramificate, cărnoase, acoperite cu suber
negru
- frunze ovat-lanceolate, cele bazale peţiolate, cele
superioare sesile, decurente de la un nod la altul, astfel
tulpina este aripată
- inflorescenţa este de tip cimă unipară scorpioidă
- flori bisexuate cu corola tubuloasă, de culoare
violacee (rar albicioasă)
- fruct: tetranuculă neagră
Prod. farm. : Symphyti radix
Comp. ch. : alantoină ; mucilagii ; taninuri ; colină ;
alcaloizi
Acţ. terap. : cicatrizantă ; antiinflamatoare ;
antiedematoasă ; anti-iritativă ; antimicrobiană
Ind. terap. : doar în uz extern, pe pielea intactă :
contuzii, hematoame, entorse, fracturi cu vindecare
lentă, inflamaţii ale tendoanelor ; tromboflebite;
furunculoză

60
 Centaurium erythraea (Centaurium umbellatum)– fierea- pământului

- plantă ierboasă anuală sau bienală cu rădăcină pivotantă

- tulpina erectă, ramificată în partea superioară,
tetramuchiată
- frunzele bazale obovate sunt în rozetă bazală ; cele
caulinare sunt sesile, opuse, cu 3-5 nervuri arcuate
- florile roz grupate în dichazii corimbiforme
- fruct: capsulă biloculară
Prod. farm. : Centaurii herba
Comp. ch. : principii amare, acizi fenolcarboxilici, xantone,
flavone
Acţ. terap. : tonic amară, tonic generală, creşte secreţiile
tuturor organelor şi glandelor participante la digestie
Ind. terap. : inapetenţǎ, dispepsie, hipoaciditate, atonie
intestinalǎ, convalescenţă

Vinca minor – saschiu

- plantă perenă, cu tulpini târâtoare, ce formează rădăcini

adventive la noduri
- tulpinile, lignificate spre bază, sunt lungi de până până
la 1 m şi poartă ramuri ascendente
- frunze opuse, întregi, eliptice, coriacee, lucioase pe faţa
superioară şi sempervirescente
- flori axilare lung pedunculate cu corolă
hipocrateriformă albastră-violetă
- fruct format din 2 folicule sudate la bază, ce conţin
seminţe brune
Prod. farm. : Vincae minoris herba (produsul vegetal se
foloseşte pentru extracţia industrială a vincaminei) ;
Comp. ch. : alcaloizi indolici (vincamină, vincină)
Acţ. terap. (a vincaminei) : antihipertensivă ;
îmbunătăţeşte micro-circulaţia la nivel cerebral şi
periferic
Ind. terap. (a vincaminei) : insuficienţă circulatorie
cerebrală, cefalee, vertij ; hipertensiune arterială

61
 Digitalis lanata – degeţel lânos

- plantă ierboasă perenă cu rădăcină pivotantă

- tulpin erectă, înaltă de 30-70 cm, de regulă
neramificată
- frunzele rozetei bazale sunt lanceolate,
peţiolate, cele superioare sunt sesile ; toate
frunzele sunt glabre
- florile cu corolă campanulată de culoare
gălbuie, la interior brun reticulată grupate într-un
racem terminal, cu peri lânoşi şi glandulari
- fruct capsulă conică
Prod. farm. : Digitalis lanatae folium
Comp. ch. : glicozide cardiotonice (lanatozidele
A-E) ; glicozide necardioactive ; saponine
Acţ. terap. : cardiotonică ; antiaritmică
Ind. terap. : insuficienţă cardiacă

Digitalis purpurea – degeţel roşu

- plantă bienală, care în primul an de vegetaţie formează o rozetă

de frunze, iar în cel de-al doilea an dezvoltă tulpina floriferă,
cenuşiu-tomentoasă, înaltă de 30-150 cm, în general neramificată.
- frunzele rozetei din primul an sunt mari, ovat-lanceolate ;
frunzele de pe tulpina floriferă sunt eliptic-alungite, alterne,
îngustate într-un peţiol (cele inferioare), respectiv lanceolate, sesile
(cele superioare)
- flori grupate într-un racem unilateral şi au la bază bractei ;
corola, de forma unui deget de mănuşă terminat în două labii, are
culoare roz-purpurie, cu macule roşu-brune în interior
- fructul capsulă, ce conţine numeroase seminţe brun-deschise,
foarte mici
Prod. farm. : Digitalis purpureae folium
Comp. ch. : glicozide cardiotonice (purpureaglicozidele A, B, E) ;
alte glicozide, necardioactive (digifoleină) ; saponine sterolice ;
Acţ. terap. : cardiotonică (creşte forţa de contracţie a muşchiului
cardiac) ; antiaritmică
Ind. terap. : insuficienţă cardiacă (sub formă de pulbere titrată,
tinctură)

62
 Plantago lanceolata – pătlagina îngustă

-plantă ierboasă perenă cu tulpini

scapiforme
- frunze lanceolate, peţiolate, cu 3-5 nervuri
arcuate, dispuse în rozetă bazală
- florilefoarte mici, verzui-maronii, grupate
în spic simplu, lung de 1-3 cm
- fruct: pixidă.

Plantago major – pătlagina mare

- frunze lat-ovate ; marginea limbului este întreagă

sau neregulat dinţată
- frunzele sunt glabre şi prezintă 5-9 nervuri
arcuate
- florile sunt galben-verzui ; spicul este mai lung
(5-15 cm) decât cel al speciei precedente

Plantago media – pătlagina medie

- frunze eliptic-ovate, culcate pe sol, cu 7-9

nervuri şi peri deşi pe ambele feţe
- flori albe parfumate au stamine cu filamente
lungi, violete şi grupate în spice simple, de lungime
apropiată pătlaginii mari
- utilizarea acestei specii în fitoterapie este mai
rarǎ.

Prod. farm. : Plantaginis folium

Comp. ch. : mucilagii ; iridoide ; tanin ; flavonozide ;
Acţ. terap. : emolientă, anti-iritatvă, cicatrizantă, antiinflamatoare ; astringentă ; antibacteriană,
imunostimulatoare ;
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii (tuse, bronşită, faringită, laringită) ;
afecţiuni inflamatorii dermice

63
 Atroppa belladonna – mătrăgună

-plantă ierboasă perenă, ce prezintă în pământ un rizom gros,

cilindric, albicios.
- frunzele sunt ovate, acuminate, cu peţiol scurt, acoperite cu
peri glandulari; frunzele bazale sunt alterne iar cele superioare
sunt dispuse câte două (geminate), una mare şi una mică.
- flori solitare, de culoare brun-violacee, campanulate
- fruct: bacă globuloasă neagră, lucioasă, cu caliciul persistent,
foarte toxică
Prod. farm. : Belladonnae folium; Belladonnae radix
Comp. ch. : alcaloizi tropanici : hiosciamină, scopolamină
Acţ. terap. : antispastică ; bronhodilatatoare ; sedativă ;
antiemeticǎ; midriatică (dilată pupila) ;
antisecretoare (reduce secreţiile : gastrică, salivară, bronhică)
Ind. terap. :
- extractele : colici intestinale, biliare, renale ; kinetoze
- atropina (substanţă formată prin racemizarea hiosciaminei în
timpul extracţiei) se foloseşte în diagnosticul unor afecţiuni
oculare, datorită efectului midriatic ;
Notă : Toate părţile plantei sunt toxice

Solanum dulcamara – lăsnicior

- subarbust cu bază lemnoasă şi ramuri ierboase

- tulpina ascendentă, volubilă sau căţărătoare, cu o lungime de până la 3 m.
- frunze alterne, peţiolate, ovale sau cordiforme
- flori violete, grupate în cime la baza frunzelor ; anterele galbene sunt evidente.
- fruct: bacă roşie ovoidală
Prod. farm. : Dulcamarae stipites ;
Comp. ch. : alcaloizi sterolici glicozilaţi
(solasodină, soladulcidină) ; saponine sterolice ;
tanin ;
Acţ. terap. : antiinflamatoare ; antialergică ;
antimicrobiană, antifungică ; astringentă ;
reduce secreţiile ; anestezică locală ;
Ind. terap. : eczeme cronice ;
Notă : Toate organele plantei sunt toxice (în
afara bacelor coapte). Treizeci-patruzeci de
bace verzi pot fi mortale în cazul copiilor.

64
 Capsicum annuum – ardei iute

- plantă ierboasă anuală, cultivată alimentar

- frunze lung peţiolate, verde-închise, glabre, alterne,
peţiolate, eliptice sau ovate, cu vârf ascuţit
- flori dispuse solitar la baza frunzelor
- fructul este o bacă conică alungită, cu pericarp roşu
la maturitate (Notă : în scop terapeutic, se utilizează
doar ardeii iuţi, roşii); în interiorul bacei se află zone
placentare spongioase pe care se fixează numeroase
seminţe albe, aplatizate. Ţesutul placentar şi septurile
lojelor ovarului conţin glande secretoare care produc
principiul iritant şi iute, capsaicina
Prod. farm. : Capsici fructus
Comp. ch. : alcaloizi (capsacinoide) ; vitaminele C,
B ; carotenoide ; flavonozide
Acţ. terap. : extern: revulsivă, analgezică,
antipruriginoasă, anti-inflamatoare ; intern: măreşte
secreţia gastrică şi peristaltismul
Ind. terap. : reumatism, artroze, mialgii, prurit,
nevralgie post-zosteriană (în aplicaţii externe)

65
 Lucrarea practică 11
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Lamiales
Familia Lamiaceae
Hyssopus officinalis - isop Origanum vulgare - şovârf
Lamium albium – urzica moartă Rosmarinus officinale - rozmarin
Lavandula angustifolia - levănţică Salvia officinalis - salvia
Leonurus cardiaca – talpa gâştii Thymus serpyllum - cimbrisorr
Mentha piperita - mentă

Hyssopus officinalis – isop

- subarbust, cu tulpina bogat ramificată de la

bază
- ramuri tetramuchiate, frunze opuse, liniar-
lanceolate
-flori zigomorfe roşii, violete sau albastre
grupate în mici dihazii la axila frunzelor superioare,
formând inflorescenţe spiciforme ; corola bilabiată
-fruct: tetranuculă
Prod. farm. : Hyssopi herba ;
Comp. ch. : ulei volatil (cu pinocamfen, pinen) ;
flavonozide ; marrubiină ;
Acţ, terap. : expectorantă, uşor bronho-dilatatoare ;
antiseptică ; sudorifică ;
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii (bronşită, astm,
răceli) ; răni ;
Notǎ: Utilizarea internă a uleiului volatil de isop este
nerecomandatǎ, având în vedere semnalarea unor
intoxicaţii cu convulsii.

Lamium albium – urzica moartă

- plantă ierboasă perenă cu rizomi orizontali

- tulpina tetramuchiată
- frunzele sunt opuse, triunghiular-ovate
- florile albe, bilabiate sunt grupate în cime la
baza frunzelor superioare şi alcătuiesc o
inflorescenţă spiciformă laxă
- fruct : tetraachenă
Prod. farm. : Lamii albi herba ; Lamii albi flos ;
Comp. ch. : iridoide (lamalbidǎ, albozide) ;
flavonoide ; saponine ; tanin (herba); florile conţin în
plus mucilagii ;
Acţ. terap. : antiseptică, antiinflamatoare, astringentǎ
(herba et flos) ; emolientă (flos) ;
Ind. terap. : afecţiuni ale aparatului uro-genital ;
inflamaţii uşoare ale cavitǎţii buco-faringiene ;
inflamaţii dermice ; afecţiuni respiratorii (flos).
66
 Lavandula angustifolia (L. officinalis) – levănţică

- subarbust cu aspect cenuşiu

- tulpinile tinere sunt tetramuchiate, ierboase,
devenind lemnoase pe măsură ce îmbătrânesc
- frunzele sunt liniare, opuse, verzi-cenuşii
- florile sunt grupate în inflorescenţe spiciforme ;
corola este tubuloasă, violetă, prevăzută cu numeroşi
peri secretori de ulei volatil
- fruct: tetraachenă
Prod. farm. : Lavandulae flos, L. aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu linalool, acetat de linalil) ;
tanin ;
Acţ. terap. : sedativă, antispastică, colagogǎ,
carminativǎ (uz intern) ;
revulsivă (uz extern) ;
Ind. terap. : anxietate, insomnie, migrene, hipertensiune
pe bază nervoasă (uz intern); reumatism (uz
extern).

Leonurus cardiaca – talpa gâştii

- plantă ierboasă perenă, cu rizom lemnos

- tulpinile sunt erecte, tetramuchiate
- frunze opuse, cele inferioare palmat-lobate cu 5
segmente serate, cele superioare trilobate (oarecum
asemănătoare cu laba unei gâşte – denumire
populară!).
- florile roz, uneori cu pete purpurii, dispuse în
verticile la baza frunzelor superioare
Prod. farm. : Leonuri cardiacae herba
Comp. ch. : iridoide, diterpene, triterpene;
stachidrină ; taninuri ;
Acţ. terap. : sedativă ; antispastică ; uşor
antihipertensivă ;
Ind. terap. : nevroze cardiace, insomnii uşoare ;
tratamentul adjuvant al hipertiroismului şi
hipertensiunii arteriale

67
 Mentha piperita – mentă

- plantă ierboasă, aromatică, cu rizom orizontal

- tulpini aeriene erecte, tetramuchiate
- frunzele sunt decusat-opuse, ovat-lanceolate; tulpinile şi frunzele prezintǎ frecvent striaţii şi
nervaţiuni violete
- flori zigomorfe roz-violacee sunt grupate în pseudoverticile ce formează spice terminale
Prod. farm. : Menthae piperitae folium ; Menthae piperitae aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu mentol, mentonǎ, esteri de mentil) ; taninuri ; flavonozide ; compuşi
fenil-propanici ;
Acţ. terap. : stomahică, antivomitivă, coleretic-colagogă ; antispastică ; astringentă ; bactericidă ;
decongestionantă a căilor respiratorii; anestezică locală; antipruriginoasă (mentolul, uleiul volatil) ;
Ind. terap. : tulburări de digestie, vomă, diaree ;
afecţiuni hepato-biliare şi respiratorii ;
mialgii; cefalee; prurit (mentolul, uleiul volatil – uz extern).
Notǎ: Uleiul volatil de mentǎ şi mentolul nu se utilizeazǎ în cazul copiilor mai mici de 3 ani (pericol
de spasm glotic).

68
 Origanum vulgare – şovârf

- plantă ierboasă perenă, cu baza lemnoasă

- tulpina tetramuchiată ascendentă sau erectă,
roşietică, prezintă ramificaţii opuse
- frunzele opuse, ovate, întregi
- flori cu corola bilabiată roşie-violacee grupate
în inflorescenţe corimbiforme, la vârful ramurilor
Prod. farm. : Origani herba
Comp. ch. : ulei volatil (cu carvacrol, p-cimen,
limonen); flavonozide
Acţ. terap. : antiseptică ; expectorantă ;
antispasticǎ, antiinflamatoare
Ind. terap. : afecţiuni respiratorii (tuse, bronşită),
colici digestive.
Notă : Diverse specii ale genului Origanum din
regiunea mediteraneană sunt utilizate condimentar
(pizza). Tot condimentar se utilizeazǎ şi specia
înrudită Origanum majorana, cu care este adesea
confundată.

Rosmarinus officinale – rozmarin

- arbust cu tulpină bogat ramificată

- frunzele sempervirescente, liniare, opuse
- florile zigomorfe, bilabiate, roz, albastre, violete sau
albe, grupate în pseudoverticile dispuse la baza frunzelor
superioare
- planta este spontană în regiunea mediteraneană,
cultivată ca specie ornamentală, medicinală şi condimentară
Prod. farm. : Rosmarini folium, Rosmarini aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu camfor, borneol, cineol) ;
flavonozide ; acid rosmarinic ; principii amare ;
Acţ. terap. : stimulantă a secreţiei gastrice ; stomahică ;
antispastică ; creşte forţa de contracţie a inimii,
îmbunătăţeşte circulaţia sanguină coronariană, cerebrală şi
microcirculaţia generală (uz intern) ; revulsivă (uz extern) ;
Ind. terap. : inapetenţǎ, tulburări digestive ; anginǎ pectoralǎ;
vertij ; migrene ; astenie ; reumatism

69
 Salvia officinalis – salvia

- subarbust mediteranean cu baza lemnoasă şi

ramuri ierboase, tetramuchiate.
- tulpina este bogat ramificată de la bază
- frunzele opuse, lanceolate, cenuşii
- inflorescenţa spiciformă, alcătuită din mai multe
pseudoverticile distanţate ; flori bilabiate, violete,
uneori albe
Prod. farm. : Salviae officinalis folium ;
Comp. ch. : ulei volatil (cu tuionă, cineol, camfor,
borneol) ; tanin ; flavonozide ; principii amare ;
fitosteroli ;
Acţ. terap. : antibacteriană, fungistatică, virustatică ;
hemostatică, astringentă ; antisudorifică ;
antiinflamatoare ; coleretică, stomahică ; emenagogă,
estrogenă ;
Ind. terap. : inflamaţii ale mucoasei buco-faringiene,
rǎni superficiale; dispepsii ; tulburări legate de
menopauză, transpiraţie excesivă.
OBS: Tuiona este neurotoxicǎ.

Thymus serpyllum – cimbrişor

- subarbust de talie mică (5-15 cm), cu

tulpini târâtoare lemnoase şi ramuri
ascendente
- frunzele mici, eliptice, opuse
- florile violacee, mici, sunt dispuse în
pseudoverticile care formeazǎ
inflorescenţe terminale globuloase
Prod. farm. : Serpylli herba
Comp. ch. : ulei volatil, flavonozide ;
taninuri ; principii amare ;
Acţ. terap. : antiseptică ; antispastică ;
expectorantă ;
Ind. terap. : diverse afecţiuni respiratorii şi
dispepsii uşoare

70
 Lucrarea practică 12
Ramura eudicotiledonatelor (continuare):
Ordinul Apiales
Familia Apiaceae
Carum carvi – chimen
Coriandrum sativum – coriandru
Anethum graveolens – mărar

Ordinul Asterales
Familia Asteraceae
Achillea millefolium – coada şoricelului
Artemisia absinthium – pelin
Calendula officinalis – gălbenele
Cichorium intybus – cicoare
Matricaria recutita – muşetel
Taraxacum officinale – păpădie

Ordinul Dipsacales
Familia Adoxaceae
Sambucus nigra – soc
Familia Valerianaceae
Valeriana officinalis - valeriană

71
 Carum carvi – chimen

- plantă bienală sau perenă, cu tulpini

muchiate
- frunzele bazale sunt tripenat-sectate, cu
segmente liniare ; frunzele tulpinale sunt
liniar penat-sectate.
-flori albe sau roz dispuse în umbele fără
involucru şi involucel
- fructe diachenă, cu 5 coastele principale
evidente
Prod. farm. : Carvi fructus, Carvi aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu carvonă, limonen) ;
ulei gras ; polizaharide
Acţ. terap. : antispastică, carminativă,
stomahică, stimulantă a secreţiilor digestive şi
a poftei de mâncare, antibacteriană
Ind. terap. : colici intestinale, flatulenţă,
stimularea poftei de mâncare

Coriandrum sativum – coriandru

- plantă ierboasǎ anuală, cu miros neplăcut de

ploşniţă
- frunzele bazale sunt lung peţiolate, trilobate
cu lobi laţi, seraţi; frunzele tulpinale inferioare
sunt simplu penat-sectate, cu diviziuni late, lobat-
fidate ; frunzele superioare sunt de 2-3 ori penat-
sectate cu diviziuni liniare
- florile albe sau roz grupate în umbele
compuse, fără involucru şi cu involucel redus
- fructul: diachenă globuloasă
Prod. farm. : Coriandri fructus ; Corinadri
aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu linalol, geraniol) ; ulei
gras
Acţ. terap. : stimulantă a secreţiilor digestive ;
carminativǎ ; antispastică
Ind. terap. : colici intestinale, dispepsii, stimularea
poftei de mâncare

72
 Anethum graveolens – mărar

- plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă

- tulpină de 1-1,5 m, glabră, cilindrică cu striaţii fine
- frunze de 3-4 ori penat sectate, cu diviziuni filiforme şi
teci care înconjoară tulpina
- flori gălbui, grupate în umbele compuse, fără involucru
- fruct: diachenă
Prod.farm. : Anethi fructus
Compoziţie chimică :
- ulei eteric cu anetol, pinen, felandren, limonen
- ulei gras
Acţiune: - carminativă
- spasmolitică intestinal
- bacteriostatică
Utilizare: - balonări, colici
- previne diareea infecţioasă şi infecţiile
urinare, datorită efectului bacteriostatic asupra
E. coli
-intră în compoziţia ceaiului gastric şi
anticolitic

Achillea millefolium – coada şoricelului

- plantă ierboasă perenă, stoloniferă, cu miros

aromatic.
- frunze lanceolate, dublu-sectate
- inflorescenţele sunt mici capitule, grupate în
corimb compus, capitulele sunt alcătuite din 4-6 flori
ligulate periferice şi numeroase flori tubuloase
centrale, bisexuate, alb-gălbui
-fructul : achenă
Prod. farm. : Millefolii herba ; Millefolii flos
Comp. ch. : ulei volatil (de la 0,2% până la peste 1%);
sesquiterpene amare ; flavonozide ; tanin ;
vitaminele E, K ;
Acţ. terap.: antiinflamatoare ; coleretică, antispastică,
tonic amară, stomachică ; antibacteriană, astringentă ;
cicatrizantă, hemostatică
Ind. terap. : tulburări digestive (dispepsii, colici) şi
hepato-biliare ; inapetenţă ; dismenoree ;
inflamaţii dermice şi ale mucoaselor ; răni
superficiale, arsuri ; hemoroizi ; sângerări (nazale,
gingivale)

73
 Artemisia absinthium – pelin

- plantă ierboasă perenă, acoperită cu peri mătăsoşi,

argintii.
- frunzele bipenat sectate dens alburiu păroase pe
ambele feţe
- inflorescenţele sunt capitule mici, grupate în raceme
compuse lungi; florile care alcătuiesc capitulele sunt doar
de tip tubulos, galbene
- fruct: achenă
Prod. farm. : Absinthii herba (vârfurile înflorite)
Comp. ch. : ulei volatil (cu tuionă ca şi componenet
principal, proazulene) ; principii amare de tip
sesquiterpenic (absintină, artabsină) ; flavonozide ;
taninuri
Acţ. terap. : tonic amară, carminativă, coleretic-colagogă ;
antispasticǎ; antihelmintică; stimulantǎ a SNC
Ind. terap. : hipoaciditate, inapetenţǎ, dispepsii,
dischinezii biliare; parazitoze intestinale (oxiurază) –
(utilizare excepţională în prezent)
Notă : Planta este utilizată de asemenea pentru
aromatizarea unor băuturi alcoolice (vermut, vin pelin),
dar şi condimentar

Calendula officinalis – gălbenele

- plantă ierboasă cu tulpina ramificată de la mijloc în

sus
-frunzele inferioare sunt spatulate iar cele superioare
lanceolate, sesile şi alterne.
- inflorescenţa: calatidiu terminal;florile care alcătuiesc
inflorescenţa sunt portocalii sau galbene, ligulate la
periferie şi tubuloase centrale
-fructul: achenă curbată în formă de barcă
Prod. farm. : Calendulae flos
Comp. ch. : saponine triterpenice (saponozidele A-F) ;
carotenoide (luteină) ; alcooli triterpenice ; flavonozide ;
ulei volatil
Acţ. terap. : cicatrizantă ; antiinflamatoare ;
antiedematoasă ; antibacteriană, fungistatică, virustatică,
antritricomonazică ; imunostimulatoare
Ind. terap. : răni şi arsuri superficiale ; inflamaţii buco-
faringiene ; ulcer varicos ; eriteme ; degerături ;
dismenoree ; inflamaţii şi infecţii vaginale

74
 Cichorium intybus – cicoare

- plantă ierboasă perenă prevăzută cu laticifere

-tulpina erectă, ramificată, prevăzută cu peri aspri sau
glabră
- frunzele rozetei bazale sunt lanceolate, neregulat
sectate, păroase; frunzele tulpinale superioare sunt sesile,
întregi
- inflorescenţele sunt calatidii, dispuse la rândul lor în
cime laxe; florile sunt bisexuate, ligulate, zigomorfe,
albastre (rar roze sau albe)
- fructul: achenă cu papus foarte scurt
Prod. farm. : Cichorii radix, Cichorii herba
Comp. ch. : principii amare; acizi fenolcarboxilici;
flavonozide; în rǎdǎcini inulină (un polimer al fructozei)
Acţ. terap. : coleretic-colagogă ; hepatoprotectoare ; tonic
amară, stomahică; depurativă ;
Ind. terap. : afecţiuni hepato-biliare; inapetenţă ; dispepsii.

Matricaria recutita – muşetel

- plantă anuală aromatică, cu tulpină ramificată, glabră

-frunzele alterne, de 2-3 ori penat-sectate
-inflorescenţe : capitule cu receptacul conic şi gol în interior ; florile periferice sunt ligulate, albe,
femeieşti, iar cele centrale sunt galbene, tubuloase, bisexuate
-fructul: achenă fără papus
Prod. farm. : Matricariae flos, Matricariae aetheroleum
Comp. ch. : ulei volatil (cu bisabolol, camazulene) ; flavonozide (apigenină), mucilagii, cumarine ;
Acţ. terap. : antiinflamatoare ; antispastică ; carminativă ; cicatrizantă ; antibacteriană; antifungică ;
imunostimulatoare ;
Ind. terap. : inflamaţii dermice şi ale mucoaselor (bucală, gastro-intestinală, ano-genitalǎ) ; micoze
bucale şi vaginale ; afecţiuni respiratorii;colici gastro-intestinale ; dismenoree ; răni superficiale,
arsuri , ulcer gastro-duodenal
OBS : specia medicinală nu trebuie confundată cu alte specii înrudite, la care receptaculul este plin
la interior sau plan, sau cu specii care nu prezintă flori ligulate albe, sau cu specii la care inflores-
cenţa este mai mare.

75
 Taraxacum officinale – păpădie

- plantă ierboasă perenă, a cărei organe vegetative

sunt străbătute de laticifere
- prezintă rizom vertical
- frunzele dispuse în rozetă bazală, lanceolate,
inegal divizate
-tulpina de tip scap, cilindrică, goală în interior
-flori ligulate, galbene, grupate în calatidiu
- fruct: achenă cu papus
Prod. farm. : Taraxaci radix cum herba ;
Comp. ch. : principia amare (lactucopicrinǎ);
triterpene (taraxasterol) ; fitosteroli; acizi
fenolcarboxilici; flavonozide; vitaminele B1, C,
D ; carotenoide ; conţinut crescut de săruri
minerale
Acţ. terap. : diuretică (normalizeazǎ
peristaltismul uretrelor şi favorizeazǎ
eliminarea renalǎ a apei);
laxativă;
coleretic-colagogă ; antiinflamatoare;
spasmolitică; tonic amară, stimulantă a
secreţiilor digestive;

Ind. terap. : afecţiuni hepato-biliare, dispepsii ; balonǎri ;

inapetenţǎ (adiministrare cu 30 min înaintea meselor) ;
adjuvant în curele de slǎbire (administrare în timpul meselor) datoritǎ efectului depurativ.

Sambucus nigra – soc

- arbust tufos, cu înălţimea de 4-5 m

- ramurile sunt brune, prevăzute cu lenticele
mai deschise şi o măduvă albă şi moale.
- frunzele sunt opuse, imparipenat-compuse
- flori alb-gălbui, plăcut mirositoare,
dispuse în inflorescenţe cimoase cu aspect de
corimb sau umbelă
- fructe: bace negre, globuloase, lucioase şi
comestibile
Prod. farm. : Sambuci flos
Comp. ch. : flavone (rutozidă) ; ulei volatil ;
mucilagii ;
Acţ. terap. : sudorifică, expectorantă ;
Ind. terap. : răceli, stǎri gripale

76
 Valeriana officinalis – valeriană

- plantă ierboasă perenă cu rizomi verticali scurţi, cu

numeroase rădăcini adventive filiforme, albe; după
uscare, capătă un miros dezagreabil, penetrant; în
timp, rizomul şi rădăcinile se brunifică.
-tulpinile sunt erecte
-frunzele opuse, penat-sectate
- florile alb-roze, dispuse în cime corimbiforme
- fructul: nuculă cu papus
Prod. farm. : Valerianae rhizoma cum radicibus
Comp. ch. : ulei volatil cu mono- şi sesquiterpene
(acid valerenic) ; iridoide (valepotriaţi).
Acţ. terap. : sedativă, antispastică, miorelaxantă ;
Ind. terap. : nervozitate, anxietate, dificultǎţi de
adormire, adjuvant în gastrite

Lucrarea practică 13: Recapitularea cunoştinţelor

Lucrarea practică 14: Examen de laborator

77