Delimitarea între falsul material în

Facultatea de drept
înscrisuri oficiale și falsul
intelectual
Drept penal – parte speciala
Cuprins
1. Introducere
2. Falsul material in inscrisuri oficiale
3. Falsul intelectual
4. Delimitarea intre falsul material si falsul intelectual
5. Bibliografie
 1. Introducere
Infracţiunile de fals în înscrisuri sunt prevăzute în al III-lea capitol al Titlului VII din partea
specială a Codului Penal.

Faptele incriminate sub denumirea de „infracţiuni de fals” constituie o categorie bine

particularizată şi extrem de variată în sfera vastă a acţiunilor socotite ca fiind social periculoase.
Faptele de fals aduc o gravă atingere adevărului şi încrederii care trebuie să determine formarea şi
desfăşurarea relaţiilor dintre oameni. Ceea ce este specific pentru grupul infracţiunilor de fals în
înscrisuri şi le diferenţiază de alte fapte de denaturare a adevărului este împrejurarea că înşelarea
încrederii publice se realizează prin produsul activităţii infracţionale (înscrisuri). Pe de altă parte,
în cadrul acestui grup de infracţiuni, ceea ce se incriminează este alterarea adevărului în cuprinsul
unor entităţi (documente) privite în ele însele ca acte care trebuie să se bucure de o încredere
deplină, neştirbită, având, juridic, însuşirea de a servi ca probă a adevărului pe care îl exprimă.1

2. Falsul material în inscrisuri oficiale

Cu unele modificări, infracţiunea analizată are corespondent în incriminarea prevăzută în art. 288
CP, cu aceeaşi denumire marginală.

Forma de bază a infracţiunii din alin. (1) are conţinut identic formei de bază din reglementarea
anterioară [alin. (1) al art. 288 CP 1969]. Deosebiri apar sub aspectul regimului sancţionator, prin
sporirea limitei minime a pedepsei cu închisoarea, de la 3 luni în reglementarea anterioară, la 6
luni în noua reglementare.

Şi în noua reglementare, sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producătoare de consecinţe juridice. Sub acest aspect, alin. (3) al art. 320 NCP prevede
că sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de
consecinţe juridice, spre deosebire de reglementarea din Codul penal anterior [alin. (3) al art. 288],
prin care se prevedea că sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte
imprimate producătoare de consecinţe juridice.

Noul Cod penal redefineşte înscrisul oficial prin prevederile art. 178 alin. (2), el constând în orice
înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 (ce priveşte
autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau
exploatează bunurile proprietate publică) ori de la o persoană prevăzută în art. 175 alin. (2)
(persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public) sau care aparţine unor asemenea persoane.

Considerăm că dezvoltările teoretice şi jurisprudenţa consolidată în aplicarea incriminării din

Codul penal anterior, prin luarea în considerare a distincţiilor evidenţiate, îşi vor păstra actualitatea
şi în aplicarea incriminării din noul Cod penal. Avem în vedere că în practica judiciară s-a
considerat că sunt îndeplinite elementele infracţiunii în cazul următoarelor fapte: modificarea
bonurilor de plată, majorând sumele plătite2; modificarea datelor unui abonament de călătorie pe
1
http://legeaz.net/spete-penal/infractiuni-de-fals-128-2013
2
Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 3255/1971, în R.R.D. nr. 9/1972, p. 172.
C.F.R.3; modificarea unei declaraţii autentice, precum şi a încheierii notarului4; modificarea
datelor dintr-un carnet de muncă5, a celor înscrise într-un libret C.E.C.6543 etc.

Forma agravată din alin. (2) există atunci când falsul prevăzut în alin. (1) este săvârşit de către un
funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, spre deosebire de forma agravată din
Codul penal din 1969 [alin. (2) al art. 288 NCP], care putea fi săvârşită de către un funcţionar aflat
în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Altfel spus, noua incriminare ia în considerare calitatea de
funcţionar public a subiectului activ, spre deosebire de incriminarea anterioară, care lua în
considerare numai calitatea de funcţionar. Forma agravată din noul Cod penal se deosebeşte de
cea din Codul penal anterior şi sub aspectul regimului sancţionator, prin sporirea minimului de
pedeapsă. Astfel, pentru forma agravată din noul Cod penal, sancţiunea constă în închisoare de la
1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, spre deosebire de forma agravată din Codul penal
anterior, la care sancţiunea consta în închisoare de la 6 luni la 5 ani. În plus, în noul Cod penal se
prevede şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

Ca element de continuitate, tentativa la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale se

pedepseşte.

Legea penală mai favorabilă. În condiţiile în care forma de bază din alin. (1) are conţinut identic
celei anterioare, rămâne mai favorabilă incriminarea din Codul penal anterior, deoarece avea limita
minimă a pedepsei cu închisoarea mai redusă.

Având ca subiect activ funcţionarul public (cu o arie de cuprindere mai restrânsă), forma agravată
din noul Cod penal este mai favorabilă faţă de cea din Codul penal anterior (cu o arie de cuprindere
mai extinsă). Sub aspectul regimului sancţionator, în condiţiile în care forma agravată din noul
Cod penal are limita minimă a pedepsei cu închisoarea de 1 an, rămâne mai favorabilă incriminarea
agravantei din Codul penal anterior, deoarece avea limita minimă a pedepsei cu închisoarea mai
redusă, respectiv de 6 luni.7

3. Falsul intelectual
Falsul intelectual prevăzut în art. 321 NCP are corespondent în incriminarea cu aceeaşi denumire marginală
din art. 289 CP 1969.
Incriminarea noului Cod penal se deosebeşte de precedenta sub două aspecte – calitatea subiectului activ şi
regimul sancţionator.
În condiţiile incriminării din noul Cod penal, subiectul activ al infracţiunii este calificat prin calitatea de
funcţionar public, în accepţiunea art. 175, spre deosebire de incriminarea anterioară, la care subiectul activ
era calificat prin calitatea de funcţionar, în accepţiunea prevederilor art. 147 alin. (2) CP 1969.
Sub aspectul regimului sancţionator, noua incriminare este mai severă, deoarece minimul pedepsei cu
închisoarea este de 1 an, în timp ce reglementarea anterioară prevedea un minim al pedepsei cu închisoarea
de 6 luni.

3
Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 4700/1971, în R.R.D. nr. 7/1972, p. 158.
4
Trib. Suprem, s. mil., dec. nr. 55/1974, în V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în
materie penală pe anii 1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 167.
5
Trib. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1200/1976, în R.R.D. nr. 6/1977, p. 63.
6
Trib. jud. Constanţa, s. pen., dec. nr. 1389/1980, în R.R.D. nr. 6/1981, p. 88.
7
TOADER Tudorel;colectiv, Noul Cod Penal din 28-feb-2014, Hamangiu
Luând în considerare diferenţele referitoare la calitatea subiectului activ, considerăm că dezvoltările
teoretice şi jurisprudenţa consolidată sub vechea reglementare îşi vor păstra valabilitatea şi în condiţiile noii
incriminări. Avem în vedere faptul că acţiunea sau inacţiunea trebuie să se realizeze cu prilejul întocmirii
înscrisului de către un funcţionar public aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. Astfel, spre exemplu, în
practica judiciară s-a considerat că sunt întrunite elementele infracţiunii: prin fapta notarului public de a
autentifica un act de vânzare-cumpărare în care semnăturile nu aparţin vânzătorilor8; dacă funcţionarul trece
în listele de inventar cantităţi de marfă mai mari decât în realitate9; dacă funcţionarul întocmeşte procese-
verbale fictive sau o factură şi un contract de vânzare fictive ori state de plată fictive10; dacă medicul a
eliberat un certificat de deces fără a fi examinat cadavrul şi fără a fi constatat personal cauzele morţii11;
dacă medicul atestă fals că a examinat un bolnav căruia i-a acordat certificatul de concediu medical12 etc.
Deosebiri între falsul intelectual şi forma agravată a falsului material în înscrisuri oficiale. Falsul intelectual
se aseamănă cu forma agravată a falsului material în înscrisuri oficiale [alin. (2) al art. 320 NCP] prin
calitatea subiectului activ. Principala deosebire dintre cele două infracţiuni constă în momentul săvârşirii
faptei incriminate. Astfel, falsul material în înscrisuri oficiale are ca situaţie premisă existenţa unui înscris
oficial, săvârşindu-se ulterior întocmirii acestuia, spre deosebire de falsul intelectual, care poate fi săvârşit
numai în momentul întocmirii respectivului înscris oficial. Din aceeaşi perspectivă, cele două infracţiuni se
deosebesc şi sub aspectul elementului material al laturii obiective – falsul material în înscrisuri oficiale
poate fi săvârşit numai printr-o acţiune, în timp ce falsul intelectual poate fi săvârşit fie printr-o acţiune, fie
printr-o inacţiune. Sub aspectul regimului sancţionator, deşi pentru ambele infracţiuni sunt prevăzute
aceleaşi limite pentru pedeapsa cu închisoarea, pentru forma agravată a falsului material în înscrisuri
oficiale se prevede şi interzicerea exercitării unor drepturi. Ca element de continuitate între noua şi vechea
reglementare, tentativa la infracţiunea de fals intelectual se pedepseşte.
Legea penală mai favorabilă. Prin regimul sancţionator, rămâne mai favorabilă incriminarea din Codul
penal din 1969.13

4. Delimitarea intre falsul material şi falsul intelectual

Dacă în cazul falsului material înscrisul oficial trebuie să preexiste acţiunii de falsificare, la falsul
intelectual înscrisul este falsificat chiar în momentul redactării acestuia, chiar de către cel care
avea competenţa de a întocmi acest înscris oficial. Dacă înscrisul oficial preexistă, atunci orice
alterare a conţinutului acestuia se va încadra la infracţiunea de fals material.

Potrivit dispoziţiilor art. 288-290 Cod. Pen, falsul în înscrisuri poate fi de natură materialăsau
intelectuală.
Falsul material, atât cel în înscrisuri oficiale, cât şi cel în înscrisuri sub semnătură privată, este
consecinţa contrafacerii sau alterării lor, în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice.El
poate fi săvârşit printr-o modificare fizică a înscrisului preexistent sau prin alcătuirea în
totalitatesau în parte a unui înscris oficial.14

8
C.S.J., s. pen., dec. nr. 3378/1998, în Dreptul nr. 1/2000, p. 158.
9
Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 1045/1975, în C.D. 1975, p. 399.
10
Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 167/1981, în C.D. 1981, p. 309.
11
Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 3166/1974, în R.R.D. nr. 8/1975, p. 70.
12
548 Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 6334/1971, în V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu 1969-1975, p. 165.
13
TOADER Tudorel;colectiv, Noul Cod Penal din 28-feb-2014, Hamangiu
14
I. Neagu, Falsul în înscrisuri, teză de doctorat, Bucureşti, 1976, p. 53
Falsul intelectual constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia decătre
un funcţionar ori alt salariat aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau
împrejurări neadevărate în înscrisul astfel întocmit.
Spre deosebire de falsul total al unui înscris sau al unei contrafaceri, caracterizat printr-o anumită
“unitate de structură, atât logică, cât şi grafică”, falsului parţial îi lipseşte această unitate, în general
fiind mai uşor de depistat.15
Principalele procedee de realizare a falsului în înscrisuri le reprezintă înlăturarea sau acoperirea
unui text, adăugarea de text, modificarea unui semn grafic (litera sau cifra), imitarea unui scris sau
a unei semnături, deghizarea propriului scris. În falsificarea unui înscris poate fi folosită numai
una dintre aceste modalităţi, dar pot fi întrebuinţate concomitent. Actele pot fi falsificate total sau
parţial.
Ele se redactează în numele unei instituţii ori întreprinderi de stat, al unei organizaţii obşteşti sau
al unei persoane particulare. Persoana în numele căreia se elaborează actul poate să existe în
realitate ori să fie fictivă. Actele falsificate în întregime de aceeaşi persoană au unitate de structură,
atât logică, cât şi grafică, ceea ce lipseşte în majoritatea situaţiilor de falsuri parţiale. Metodele de
examinare a falsului se aleg şi se aplică în funcţie de procedeul utilizat la falsificare, de natura
hârtiei şi a substanţei de scris folosite la întocmirea actului. Falsul în acte se realizează prin
înlăturarea, acoperirea sau adăugarea de text, contrafacerea scrisului, falsificarea ştampilelor şi a
semnăturilor.

5. Bibliografie

o http://legeaz.net/spete-penal/infractiuni-de-fals-128-2013
o Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 3255/1971, în R.R.D. nr. 9/1972, p. 172.
o Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 4700/1971, în R.R.D. nr. 7/1972, p. 158.
o Trib. Suprem, s. mil., dec. nr. 55/1974, în V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu
alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 167.
o Trib. Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1200/1976, în R.R.D. nr. 6/1977, p. 63.
o Trib. jud. Constanţa, s. pen., dec. nr. 1389/1980, în R.R.D. nr. 6/1981, p. 88.
o TOADER Tudorel;colectiv, Noul Cod Penal din 28-feb-2014, Hamangiu
o C.S.J., s. pen., dec. nr. 3378/1998, în Dreptul nr. 1/2000, p. 158.
o Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 1045/1975, în C.D. 1975, p. 399.
o Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 167/1981, în C.D. 1981, p. 309.
o Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 3166/1974, în R.R.D. nr. 8/1975, p. 70.
o 548 Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 6334/1971, în V. Papadopol, M. Popovici,
Repertoriu 1969-1975, p. 165.
o TOADER Tudorel;colectiv, Noul Cod Penal din 28-feb-2014, Hamangiu
o Neagu, Falsul în înscrisuri, teză de doctorat, Bucureşti, 1976, p. 53
o V. Cătuna, Criminalistică, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2004, p. 285

15
V. Cătuna, Criminalistică, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2004, p. 285