RADIAȚII ULTRAVIOLETE ÎN INDUSTRIA

ALIMENTARĂ
Introducere

Conservarea (produselor alimentare) în vederea fie a prelungirii duratei de

valabilitate, fie pentru modificarea caracteristicilor senzoriale a apărut încă din
cele mai vechi timpuri. Astfel, în scrierile istorice sunt amintite: uscarea la soare,
prin ventilaţie naturală, sau pe un foc cu lemne; sărarea şi afumarea cărnii;
eliminarea apei (deshidratarea) şi conservarea în grăsime sau zahăr; păstrarea
măslinelor în apă – în palatul din Cnossos s-au găsit ulcioare în care
se păstrau măsline acum cca. 4000 de ani .
Acest procedeu se practica şi în cazul fructelor, condimentelor menţinute
în alcool sau oţet, sau conservarea ouălor în soluţie slab acidifiată. Fermentarea
se aplica la pâine, ea fiind atestată în Turcia de acum 900 de ani, la obţinerea
băuturilor alcoolice – bere, vin, cidru – şi la fructe, când se depozitau în vrac.
Există, deci, câteva atestări documentare care ilustrează aplicarea
diferitelor metode de conservare a alimentelor din cele mai vechi timpuri
Noile tehnologii de prelucrare minimă a alimentelor determină o îmbunătăţire a
stabilităţii, reţinerii şi disponibilităţii componentelor.
Pot fi optimizate conţinutul de minerale, randamentul, solubilitatea şi
biodisponibilitatea utilizând procese atermice (tratamente la presiuni înalte, cu
fluide supercritice, în câmp electric pulsatoriu de înaltă intensitate, cu
ultrasunete, cu impulsuri ultrascurte de lumină, radiaţii IR şi UV), precum şi
procese termice (tratamente cu microunde, încălzire folosind curenţi de înaltă
frecvenţă, încălzire ohmică).
În aceeaşi categorie a prelucrării minime pot fi incluse si tehnicile
membranare precum şi procesele enzimatice.
Utilizarea radiaţiilor ultraviolete (UV) îşi găseşte aplicabilitate în
industria alimentară, în special la tratarea fructelor şi sucurilor de fructe precum
şi în industria laptelui şi a cărnii.
Prezenta îşi propune să abordeze câteva aspecte legate de aplicaţiile şi impactul
pe care îl au radiaţiile UV în industria alimentară.

Capitolul I

1.1 Tipuri de radiaţii UV

Radiaţiile UV sunt de natură electromagnetică şi sunt clasificate în:

•radiaţii UV cu X = 315 - 400 nm (UV-A) care provoacă bronzarea
pielii la oameni;
•radiaţii UV cu X = 280 - 315 nm (UV-B) care provoacă arsuri ale
pielii şi eventual produc cancerul pielii;

2
 • radiaţii UV cu X = 200 - 280 nm (UV-C) care au efect germicidal,
inactivând bacteriile, drojdiile şi sporii de mucegai precum şi
virusurile; :
• radiaţii UV cu X = 100 - 200 nm care sunt absorbite de toate
substanţele şi care nu se transmit decât în vid.
În industria alimentară se utilizează radiaţiile UV-C (landa = 200 -
280) şi în special cele cu landa = 240 nm, deoarece au o puternică acţiune
germicidă, efectul letal fiind dependent de doza de iradiere şi durata de
iradiere. Acţiunea germidă (reducere cu 4 cicluri logaritmice) are loc atunci
când expunerea se face la mult de 400 J/m2, factorii care influenţează acţiunea
sterilizantâ a radiaţiilor UV fiind:
- transmisivitatea produsului;
- configuraţia geometrică a reactorului în care se găseşte produsul;
- puterea şi aranjamentul sursei (lor) de radiaţii UV;
- lungimea de undă a radiaţiei UV;
- distanţa dintre sursa UV şi produsul de tratat

1.2 Mecanismul de inactivare a microorganismelor cu UV

Mecanismul - de acţiune a radiaţiilor UV care provoacă inactivarea

sau distrugerea microorganismelor şi virusurilor, constă în principal în
absorbţia radiaţilor UV de către molecule de ADN, absorbţie care provoacă
modificări în structura acestuia, în sensul că distorsionează
macromoleculele de ADN prin formarea de legaturi ciclobutanice între
timinele corespunzătoare adeninelor complementare.
Se blochează formarea legăturilor de hidrogen între timine - ş i
adeninele complementare aşa cum se arată în fig. 1 a, b.

lungimea de undă

3
 Fig. 1. Efectul radiaţiilor UV asupra structurii ADN: a - spectrul de
absorbţie în UV al unor componente celulare: 1 - spectrul de absorbţie al celulei
microbiene; 2- spectrul de absorbţie al acizilor nucleici; 3 - spectrul de absorbţie
al proteinelor; b – efectul radiaţiilor UV asupra ADN şi procesele de reactivare.

1.3 Aplicaţii ale UV

Radiaţiile UV au o putere penetrantă redusă (< 1,0 mm) şi de aceea ele se
utilizează pentru:
• sterilizarea de suprafaţă a cărnii având un efect de reducere de > 90 % a
microbiotei la o distanţă a sursei de < 12 cm. Sterilizarea de suprafaţă a cărnii cu
UV se combină cu refrigerarea şi depozitarea în stare refrigerată (fig. 2).

Fig. 2. Schiţa de principiu a instalaţiei de tratare cu UV a cărnii înainte de

preambalare: zi - zona pentru alimentarea cărnii; zz - zona de iradiere; za - zona
de evacuare a produsului; 1 - carcasă exterioară; 2 - tub reflectorizant; 3 - bandă
din plasă de sârmă inox; 4- cadru cu lămpii UV; 5- rolele benzii; 6- instalaţia de
spălare a benzii.
• sterilizarea lichidelor în strat subţire la suprafaţa răcitoarelor
- plane: saramură pentru injectare şi imersie, sucuri de fructe (mere) şi
cidru, apa potabilă şi apa destinată răcirii carcaselor de pasăre;

4
 • sterilizarea aerului din sălile de tranşare, depozite de maturare
şi încăperile pentru ambalarea produselor alimentare, pentru obţinerea
culturilor pure de microorganisme etc.
• accelerarea maturării cărnii prin menţinerea acesteia, în prima
etapă, la temperatura de - 16°C şi <p = 85 - 90 % timp de 24 - 48 ore,
lămpile UV fiind montate deasupra liniilor aeriene din depozitele frigorifice,
pe care sunt suspendate carcasele, semicarcasele, sferturile. Iradierea
intermitentă, se face la 24 - 48 ore, intensitatea de iradiere fiind de 150
u.W/cm 2 . După terminarea maturării, cărnurile se refrigerează rapid şi se
păstrează la temperatura aerului de ~2°C.
• sterilizarea materialelor de ambalat (folii, caserole, hârtie) pentru
produsele alimentare. [7]

Capitolul II

2.1 Efectele radiatiilor ultraviolete asupra alimentelor

Procesarea şi conservarea legumelor şi fructelor trebuie astfel orientată

încât să se realizeze păstrarea în cât mai bune condiţii a caracteristicilor
legumelor în stare proaspătă. Trebuie să se asigure un termen de valabilitate
corespunzător şi să se asigure o valoare nutritivă cât mai ridicată.
În prezent sunt studiate procesele de conservare a alimentelor care să nu fie pe
bază de energie termică şi care să elimine deci, dezavantajele sau pierderile
cauzate de încălzirea sau răcirea avansată. Unul din aceste procedee este
conservarea alimentelor cu ajutorul energiei luminoase UV, cu lungimi de undă
scurte.
Pentru a realiza inactivarea microbiană, expunerea la unde UV trebuie să
fie de cel puţin 400 J/m2 în toate părţile produsului. Factorii critici include
transmisivitatea produsului, confguraţia geometrică a reactorului, puterea,
lungimea de undă, aranjarea fizică a sursei de UV, profilul de curgere al
produsului, lungimea drumului parcurs de radiaţie de la sursă şi până la produs
Conform cu reglementarea FDA 21 CFR 179.39, acest proces trebuie să
se desfăşoare la presiune scăzută, emisia realizîndu-se de către lămpi cu mercur.
Aproximativ 90% din radiaţiile emise prezintă lungimea de undă de 253,7 nm
(2537 Å).
Sucurile de fructe trebuie să curgă în regim turbulent prin tuburi, cu un
coeficient al lui Reynolds de 2200. În final, acest amendament a fost publicat în
Registrul Federal, în noiembrie 29, 2000
Studiile efectuate de-a lungul timpului s-au concentrat asupra efectelor
pozitive şi negative ale radiaţiilor UV folosite la conservarea alimentelor.
În prezent, specialiştii de la NCFST sub conducerea Dr. Tatiana Koutchna,
studiază problema tratării alimentelor cu UV.
Această echipă a prezentat FDA proiecte tehnologice foarte documentate
cu privire la eficaţitatea folosirii UV în scopuri germicide. S-a demonstrat că
5
 efectul UV la nivel celular constă în întreruperea abilităţii de a reproduce
germenii.
Actualmente, echipa şi-a concentrat atenţia asupra distrugerii vitaminei C
în sucurile de fructe, morcovi, mere de către radiaţiile UV, precum şi asupra
vitaminelor A şi D din alimente liposolubile

2.2 Determinarea vitaminei C din sucurile supuse conservării

cu radiaţii ultraviolete

Determinarea vitaminei C se bazează pe proprietăţile ei reducătoare, ea

reducând 2,6 diclorfenolidofenul (DFI) forma oxidată – de culoare albastră, la
DFI - forma redusă, incoloră, iar acidul ascorbic trece în acid dehidroascorbic.
Scăderea conţinutului în vitamina C a sucurilor de fructe se datorează pierderi a
doi atomi de hidrogen, ceea ce duce la formarea acidului dehidroascorbic.

O C O C

HO C O C
O Cl O Cl
HO C O C
+ O N OH + HO N OH
HC HC
Cl Cl
HO CH HO CH

H2C OH H2C OH
2,6 DFI (forma 2,6 DFI (forma
Acid ascorbic oxidată - albastră) Acid dehidroascorbic redusă - incoloră)

Scăderea conţinutului în vitamina C a sucurilor de fructe se datorează

pierderi a doi atomi de hidrogen, ceea ce duce la formarea acidului
dehidroascorbic.
O C O C

HO C O C
O O
HO C - 2 H+ O C

HC +2 H+ HC

HO CH HO CH

H2C OH H2C OH

Acid ascorbic Acid dehidroascorbic

2.3 Grupa metodelor moderne de conservare

Se împarte în metode termice şi atermice.

Metodele de conservare atermice mai importante sunt:
● conservarea cu ajutorul presiunilor înalte – distrugerea formelor vegetative de
microorganisme sub acţiunea presiunilor înalte (4000-10 000 bar). Presiunile
6
înalte afectează legăturile de hidrogen, hidrofobe, ionice ale microorganismelor,
având următoarele efecte :
– inactivarea unor enzime datorită denaturării părţii proteice a acestora
(păstrarea legumelor şi fructelor);
– stimularea unor enzime cum ar fi termolizina şi celulazele;
– scăderea activităţii unor enzime cum ar fi trepsina şi carboxipeptidaza;
– modificarea structurii terţiare şi cuaternare a proteinelor, creşterea
digestibilităţii şi mărirea susceptibilităţii acestora la atacul proteazelor;
– gelificarea amidonului şi proteinelor;
– modificarea punctului de topire al grăsimilor, al măririi cristalelor
detrigliceride;
– intensificarea aromei unor produse alimentare prin dezorganizarea unor
organite celulare care eliberează enzime proteolitice ce acţionează asupra
proteinelor cu formare de substanţe de gust;
●conservarea cu ajutorul câmpului magnetic – câmpul magnetic oscilant şi
static exercită efect letal asupra microorganismelor datorită următoarelor acţiuni
deteriorative:
– la nivelul membranelor celulare;
– asupra ADN şi modificarea sintezei ADN;
– modificarea fluxului de ioni (Ca2+) prin membrană.
Avantajele metodei sunt următoarele :
– păstrează calitatea senzorială şi nutriţională a produsului (temperatura creşte
cu maximum 5oC);
– produsul alimentar poate fitratat în ambalaje plastice flexibile;
– aplicarea câmpului magnetic nu este periculoasă pentru operator.
●conservarea cu ajutorul radiaţiilor ionizante (în principal γ ) este utilizată în
următoarele scopuri :
– eliminarea microorganismrelor patogene (radicidaţie – 1-4 kGy);
– eliminarea microorganismrelor de alterare – forme vegetative (radurizare –
radiopasteurizare 1-6 kGy);
– eliminarea microorganismelor – forme vegetative şi spori, respectiv
radapertizare sau radiosterilizare (15-60 kGy).
Acţiunea electronilor acceleraţi şi a radiaţiilor γ se manifestă la nivel de atomi şi
la nivel de molecule cu efecte negative asupra principiilor nutritive şi enzimelor
din alimente.
●conservarea cu ajutorul câmpului electric pulsatoriu de înaltă tensiune – se
aplică la produse lichide, efectul manifestându-se cândpotenţialul de
transmembrană depăşeşte 1 V în membrană celulară . Procedeul nu are efecte
negative asupra valorii nutritive şi proprietăţilor senzoriale ale produselortratate;
●conservarea cu impulsuri ultrascurte de lumină – produse de generatoare laser
sau lămpi (flash); are loc o distrugere a microorganismelor de la suprafaţa
interioară a ambalajelor, ducând la prelungirea duratei de conservare, mai ales
când se practică depozitarea în stare refrigerată sau congelată;

7
●conservarea / prelungirea duratei de depozitare cu ajutorul radiaţiilorUV –
cuaplicabilitate în industria cărnii.
Sunt trei categorii de radiaţii UV: A) λ= 400-315 nm,
B) λ= 315-280 nm; C) λ= 280-210 nm (cele mai active).
Acţiunea letală a radiaţiilor UV este explicabilă prin:
– inhibarea, inactivarea unor enzime ce conţin grupări –SH active;
– acţiunea unor produşi de radioliză a apei;
– dezorganizarea structurii proteinelor, prin scindarea legăturilor –SS– şi ruperea
legăturilorpeptidice;
– formarea dimerilor de timină care determină distorsiunea ADN .

Procedeele de conservare termice moderne sunt următoarele :

– conservarea prin încălzire ohmică – se aplică produselor alimentare lichide
mai mult sau mai puţin vâscoase, cu un anumit raport solid / lichid . Acest
procedeu se încadrează ca un sistem UHT şi efectul letal asupra
microorganismelor este datorat căldurii şi curentului electric;
– conservarea prin încălzire cu unde radio – este un procedeu considerat ca
încălzire în dielectric, realizându-se concomitent pasteurizarea şi congelarea în
flux continuu a compoziţiilor de carne, destinate obţinerii produselor din carne
cu diametrul de până la 50 mm. Caracteristicile câmpului de unde sunt λ = 10-
100 mm,frecvenţă de3-30 MHz (unde radio scurte);
– conservarea prin încălzire indirectă cu efect Joule(Actijoule) – principiul
acestui procedeu constă în faptul că energia calorică, generată prin efect Joule în
masa unui tub metalic, este transmisă prin convecţie forţată produsului care
circulă prin tub. Se aplică produselor alimentare panipabile: compoziţii pentru
pateuri de ficat, sosuri, dressinguri pentru salate, lapte, sucuri de fructe, piureuri
de fructe, siropuri, creme;
– conservarea cu radiaţii infraroşii – acestea pot fi cu λ = 0,75-2,5 µ (scurtă), λ=
2,5-25 µ (medie), λ = 25-750 µ (mare). Se folosesc în industria cărnii, la uscarea
cerealelor, lactozei, coacerea pâinii, biscuiţilor şi produselor de patiserie;
– conservarea cu ajutorul substanţelor antiseptice – antisepticele sunt substanţe
care opresc dezvoltarea şi acţiunea unor microorganisme (substanţe
bacteriostatice) sau le distrug (substanţe bactericide), în funcţie de concentraţie
şi de specia microorganismului. Factorii care influenţează acţiunea antisepticelor
sunt: concentraţia substanţelor, durata de contact, temperatura, specia şi numărul
de microorganisme din substrat, stadiul de dezvoltare al microorganismelor,
compoziţia chimică a mediului şi pH-ul acestuia
– filtrarea sterilizantă (sestoabioză) – constă în reţinerea microorganismelor de
către anumite membrane filtrante care permit trecerea lichidelor ce urmează a fi
conservate, acestea din urmă trebuind să fie ambalate în condiţii aseptice. Se pot
utiliza două tehnici de filtrare –microfiltrare şi ultrafiltrare .
La microfiltrare sunt reţinute particule cu diametrul mai mare de 0,1 µm
(bacterii, virusuri) şi macromolecule cu masa moleculară mai mare de 500 000.
Se aplică pentru zer, vin, bere, sucuri limpezi de fructe, apă potabilă.

8
Prin ultrafiltrare se reţin particule cu dimensiuni 0,001-0,1 µ, MM = 500-500
000. Se aplică numai la vinuri şi bere pentru îndepărtarea coloizilor.

2.4 Tehnologia UV- LIT

De peste 10 ani, tehnologia LIT s-a specializat în dezvoltarea, producerea
şi vânzarea de sisteme pe bază de raze ultraviolete (UV) pentru decontaminarea
apei.

Radiaţiile ultraviolete (UV) distrug în mod eficient bacteriile, viruşii şi

chisturile din aer şi din apă, care nu pot fi eliminaţi prin metode convenţionale
de clorinare. Trei companii din întreaga lume şi-au canalizat cercetările pentru
elaborarea unor echipamente care să realizeze decontaminarea apei, utilizând
surse de ultraviolete. Prin metoda de decontaminare cu UV nu se schimbă
compoziţia chimică şi gustul apei, spre deosebire de metodele reactive de
dezinfecţie (clorinare, ozonare), iar supradozarea tratamentului nu are nici un
efect negativ asupra calităţii şi proprietăţilor acesteia. Rezistivitatea
microorganismelor la radiaţiile UV depinde de tipul lor, viruşii şi bacteriile în
forme vegetative (bacili, coci) fiind cei mai sensibili la radiaţiile UV
(Salmonella typhosa, Vibrio Cholerae, Shigella dysenteriae, Hepatitis virus,
Mycobacterium tuberculisis), în timp ce pentru neutralizarea chisturilor Lamblia
şi Cryptosporidium este nevoie de o doză mai mare de UV.
2.5 Sterilizarea apei cu UV

Dezinfectarea apei ori reducerea germenilor cu raze U.V. poate fi aplicata in

majoritatea domeniilor. In cele mai multe aplicaţii, este folosita pentru a
satisface necesarul de apa, de buna calitate, cu un conţinut foarte mic de
germeni, fara a se interveni asupra componentei apei de alimentare cu alte
substanţechimice.

Unitatile de sterilizare a apei cu UV, genereaza o radiaţie de 30-40 J/cm2 in

vederea obţinerii unei rate de reducere a germenilor de peste 90%. Debitul
9
nominal variaza in funcţie de claritatea apei de alimentare, acesta putând fi
inbunatatit substanţial, prin prefiltrarea apei de alimentare cu filtre mecanice
fine.

Prezentare lampi bactericide : 8W, 15W, 30W, 55W, 2x30W, 2x55W

1. Utilizare: Dezinfectia aerului si suprafetelor din incaperi cu incarcatura

microbiana mare prin intermediul radiatiei ultraviolete:
a) unitati sanitare, laboratoare de microbiologie, laboratoare de analize
medicale, sali de operatie, sali de asteptare, industria farmaceutica, productia de
medicamente etc.
b) industria alimentara, productori / depozite / transport produse
alimentare, industria bauturiloralcoolice si racoritoare, depozite de legume si
fructe, silozuri de nutreturi concentrate, abatoare, fermepentru cresterea
animalelor si pasarilor, etc.
2. Principiul de functionare: radiatie UV emisa de un tub cu descarcare in
vapori de mercur.Lungimea de unda a radiatiei luminoase (253,7 nm), reprezinta
un maxim pentru efectul bactericid.
Toate lampile au un dispozitiv de orientare care asigura rotirea lampii cu
aprox. 165grade pentru varianta montata pe perete si cu aprox. 240grade pentru
varianta montata pe stativ mobil si posibilitatea orientarii fluxului radiatiei UV
in directia dorita. in plus, deoarece acest dispozitiv permite orientarea fluxului
luminos al lampii bactericide inspre perete sau tavan, lampa poate fi astfel
utilizata si in prezenta personalului uman.
Programul de functionare al lampilor bactericide se poate stabili prin
intermediul unui programator de pornire oprire (se asigura pina la max. 96
cicluri de functionare / 24 ore).
Microorganismele inactivate nu sunt indepartate din mediul din care se
gasesc. Deasemeni, UV nu modifica particulele sau substantele chimice din
mediu, fie ele organice sau anorganice. Efectul este dezinfectant iar la doza
mare, sterilizant. Lampile cu ultraviolete pun in practica principiul dezinfectiei
cu raze UV.
Fiind o metoda fizica, ce nu implica un consum permanent de substante
chimice, asa cum fac toate metodele clasice (cu dezinfectanti), dezinfectia cu
ultraviolete revolutioneaza tehnicile de asespie si antisepsie prin multiplele
10
avantaje pe care le ofera:-continuitate: dezinfectie permanenta a mediului de
lucru. -spectru larg: orice particula infectanta care contine acizi nucleici (ADN
sau ARN) va fi distrusa de actiunea UVC, daca este supusa unei anumite doze.
Practic orice MICROORGANISM BACTERIAN, VIRAL SAU
FUNGIC va fi distrus de ultraviolete.

2.6 Avantajele şi dezavantajele metodei de conservare cu UV

Avantajele:
- măresc durata de păstrare a produselor alimentare;
- tratamentul cu UVC (UV la lungimi de undă scurtă) se poate aplica la
sucuri termosensibile;
- eficienţa tratamentului creşte dacă sucurile sunt în prealabil filtrate
(substanţele de dimensiuni mai mari se constituie ca obstacole pe traiectoria
radiaţiei UV spre microorganismele patogene);
- numărul total de germeni (NTG) în urma tratamentului cu UV este sub
10cfu/ml;
- durata de tratare cu radiaţii UV este relativ redusă;
- metoda necesită un număr redus de personal [5, 6];
Dezavantajele:
- cost ridicat la aplicarea acestui tratament;
diminuarea conţinutului de substanţe cu potenţial vitaminic;
- scăderea intensităţii culorii produselor tratate cu radiaţii UV;
- nu afectează decât în foarte mică măsură drojdiile şi mucegaiurile;
- nu elimină complet posibilitatea apariţiei unor toxinfecţii alimentare
(în urma ingerării alimentelor tratate cu UV) sau regenerarea unor
microorganisme patogene în alimentele respective [5, 6].

CONCLUZII

11
 Tendinţele actuale cu privire la alimentaţia populaţiei se manifestă în
sensul consumării unor alimente cu proprietăţi cât mai apropiate de cele
naturale. Astfel, în domeniul industriei alimentare se încearcă o procesare
optimă – care să asigure valoarea nutritivă maximă a alimentelor respective.
Conservarea alimentelor cu radiaţii UV reprezintă una din metodele cele
mai eficiente atât din punctul de vedere al deprecierii conţinutului produsului
respectiv cât şi din punct de vedere al rapidităţii şi simplităţii execuţiei.
Spre deosebire de metoda de conservare cu microunde – care are ca efect
apariţia bolilor cancerigene în urma ingerării alimentelor tratate astfel, radiaţiile
UV nu prezintă riscuri majore asupra organismului uman, fiind considerată o
metodă sigură din acest punct de vedere.
În ultimul timp, folosirea radiaţiilor UV are o aplicabilitate tot mai mare,
atât în industria alimentară (conservarea alimentelor, reducerea populaţiei
bacteriene de pe unele utilaje) cât şi în alte domenii cum ar fi încăperi din unele
unităţi spitaliceşti, laboratoare microbiologice, instrumentar medical şi de
laborator.
O consideraţie foarte importantă la utilizarea luminii UV este puterea sa
foarte slabă de penetrare, deci numai organismele de suprafaţă sunt expuse
direct radiaţiei.

BIBLIOGRAFIE
1. http://leugen.ro/sterilizare_uv.html

12
2. http://facultate.regielive.ro/proiecte/industria_alimentara/conservarea_suc
urilor_de_fructe_cu_ajutorul_radiatiilor_ultraviolete-87995.html
3. http://209.85.129.132/search?
q=cache:SwQKyEkb5AgJ:www.agir.ro/buletine/32.pdf+RADIATII+U+V
+in+alimente&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
4. http://www.referate.ro/referate/Metode_si_tehnici_folosite_in_efectuarea_
examenului_micologic2005-03-18.html
5. http://www.microumftgm.ro/cursuri/cursro/vir/09_Rezistenta.pdf
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Raze_ultraviolete
7. C. Banu – Principiile conservării produselor alimentare, Ed. Agir, Buc.,
2004

13