TEHNOLOGIA PROTEZEI SCHELETATE

Definiţie. Proteza scheletată este un element ce reface integritatea arcadei dentare,

morfologia şi funcţiile aparatului dento-maxilar.

Faze clinico-tehnologice de realizare:

C.1, Examenul clinic al pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.
C.2. Amprentarea preliminară.
L.3. Realizarea modelului preliminar.
L.4. Realizarea portamprentei individuale.
C.5. Amprentarea funcţională.
L.6. realizarea modelului de lucru.
L.7. Analiza modelului de lucru la paralelograf şi conceperea proiectului protezei
scheletate.
L.8. Realizarea modelului duplicat.
L.9. Realizarea machetei scheletului metalic.
L.10. Realizarea tiparului pentru componenta metalică.
L.11. Topirea şi turnarea aliajului în tipar.
L.12. Dezambalarea şi prelucrarea componentei metalice.
C.13. Proba componentei metalice şi determinarea rapoartelor intermaxilare.
L.14. Realizarea machetei componentei acrilice.
C.15. Proba în cavitatea orală.
L.16. Realizarea tiparului componentei acrilice,
L.17. Polimerizarea, dezambalarea şi prelucrarea componentei acrilice.
C.18. Aplicarea protezei scheletate în cavitatea orală.

Elemente componente:
- şeile = componente ce acoperă crestele alveolare şi reprezintă suportul pentru
dinţii artificiali
- dinţii artificiali
- conectorii principali = elemente ce unesc şeile între ele, sunt metalici, cu forme
diferite la maxilar şi mandibulă, funcţie de tipul de edentaţie
- conectorii secundari = elemente ce realizează legătura între elementele de
stabilizare aplicate pe dinţi şi celelalte părţi componente ale protezei
- elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare – a) elemente principale, cu
acţiune directă şi elemente indirecte; b) elemente auxiliare

Pregătirea modelului funcţional în vederea duplicării

Această etapă cuprinde 3 operaţiuni: folierea, gravarea şi deretentivizarea.
Modelul duplicat este confecţionat din masă de ambalat şi reprezintă copia modelului de
lucru după ce a fost analizat la paralelograf şi preparat prin foliere şi deretentivizare.
Scopul realizării modelului duplicat:
1) la suprafaţa lui se modelează şi fixează macheta
2) reprezintă o parte din tipar (macheta este ambalată împreună cu acesta).

1
Folierea = operaţiune prin care se obţine un spaţiu între scheletul metalic al protezei şi
model. La maxilar trebuie foliate următoarele zone:
- crestele alveolare, pentru a obţine un spaţiu între şaua metalică a scheletului şi model,
spaţiu ocupat de componenta acrilică a şeilor; se utilizează folie de ceară roz, grosime de
1-1,5 mm iar suprafaţa de foliere trebuie să coincidă cu desenul şeii metalice a
scheletului: 2/3 din lungimea mezio-distală a crestei şi 2/3 din înălţimea versantului
vestibular şi palatinal, apreciată de la mijlocul crestei
- torusul maxilar – folierea cu ceară roz (0,5-1mm) în limitele desenate pe model
- rafeul median intermaxilar (grosimea foliei 0,30-0,40 mm)
- parodonţiul marginal şi papilele interdentare – ceară cu grosimea 0,20 mm, atunci când
conectorul principal dento-mucozal trece peste aceste zone
- papila incisivă – se va folia numai când conectorul principal trece peste această zonă,
grosimea fiind 0,20-0,30 mm
- rugile palatine se vor folia total/parţial, funcţie de întinderea conectorului principal,
grosimea foliei fiind 0,20-0,30 mm
La mandibulă trebuie foliate:
- crestele alveolare (ca la maxilar)
- procesul alveolar mandibular în zona conectorului principal – pentru a distanţa
conectorul principal de mucoasă
- torusul mandibular, folie groasă de 0,5-2 mm
Gravarea – indicată numai la maxilar, pe traiectul marginii anterioare şi posterioare ale
desenului conectorilor principali; se realizează un şanţ pe model, cu adâncime şi lăţime
de până la 1mm.
Deretentivizarea = procesul prin care se elimină anumite zone retentive. Există 3 tipuri
de deretentivizare: paralelă, modelată şi arbitrară.
Deretentivizarea paralelă. Toate zonele retentive de pe modelul funcţional cuprinse în
proiectul scheletului metalic al protezei şi în care pătrund elementele rigide ale
scheletului trebuie deretentivizate paralel cu axa de inserţie a protezei; se face cu
paralelograful, iar zonele sunt la nivelul dinţilor restanţi şi a unor zone muco-osoase
Deretentivizarea modelată. Se face fără paralelograf, pe feţele vestibulară şi orală ale
dinţilor stâlpi servind la aplicarea precisă pe dinţi a machetei braţelor retentive şi
opozante ale croşetelor; se utilizează ceară specială pentru deretentivizare.
Deretentivizarea arbitrară – se face fără paralelograf, pentru zonele retentive de pe
model plasate în afara proiectului scheletului protezei. Zonele deretentivizate: parodonţiul
marginal al dinţilor restanţi, tremele şi diastemele, dinţii şi fundul de sac vestibular în
regiunea frontală.

Duplicarea
Duplicarea = procedeu tehnic de reproducere precisă a modelului funcţional pregătit şi
analizat la paralelograf, realizat din material refractar (masă de ambalat specifică aliajului
din care se realizează scheletul metalic al protezei). Este de fapt, un procedeu de
amprentare a modelului funcţional, utilizând materialul de duplicare (amprentare) şi
cuvete speciale (mufe). Scopul duplicării: obţinerea unei machete precise, şi reprezintă o
parte din tipar.

2
Tehnica de realizare:
• izolarea modelului de lucru: in vas cu apă caldă 15-20 minute, pentru a evita lipirea
de suprafaţă a materialului duplicator;
• amprentarea modelului de lucru: materiale elastice; hidrocoloizi reversibili pe bază
de agar-agar, în conformatoare speciale de duplicare;
Pregătirea masei duplicatoare: se lichefiază fragmentele sub acţiunea căldurii
(temperatura de lichefiere este 80-900c, apoi se răceşte lent până la 40-450C, când se
toarnă în conformator fără să se deterioreze ceara pentru foliere şi deretentivizare.
Pregătirea conformatorului de duplicare
Pregătirea materialului duplicator: masa duplicatoare fluidă este turnată printr-unul
din orificiile conformatorului până se umple, se lasă să se răcească la temperatura
camerei 10 minute şi apoi se introduce în vas cu apă rece 30 minute.
Indepărtarea modelului din amprentă – prin tracţiuni uşoare
Aşezarea conformatorului pentru pâlnia şi canalul principal de turnare – în grosime la
nivelul bolţii palatine/ planşeului, modificat în formă de pâlnie
• turnarea pastei de masă de ambalat – specifică aliajului, se prepară pe masa
vibratorie sau la vacuum-malaxor un amestec sub formă păstoasă, se toarnă
progresiv în amprentă; priza are loc în 20-25 minute.
• pregătirea modelului duplicat – pentru a se elimina apa din structura materialului;
trebuie să se obţină parţial dilatarea termică; modelul se introduce în cuptor
special timp de 45 minute unde temperatura creşte de la 20 la 200-2500C
• impregnarea modelului – pentru a mări duritatea stratului de la suprafaţă, să fie uşor
aderent pentru machetă. Modelul scos din cuptor, aşezat pe un suport este
cufundat de 2-3 ori în vas cu ceară roz, parafină şi colofoniu

3
 Macheta scheletului metalic al protezei scheletate

Definiţie. Macheta = reprezentarea din material plastic a viitorului schelet metalic; se

realizează din elemente preformate/modelate din ceară sau mase plastice/răşini acrilice
termoplastice.
Tehnica realizării machetei scheletului la maxilar
a) Macheta conectorului principal: folii de ceară verde, netedă sau gravată cu
grosime de 0,50-=0,65 mm, din care se taie forma aproximativă şi mărimea
conectorului principal; se aplică folia de ceară pe model, pe mijlocul bolţii
palatine, apoi lateral; trebuie desenat pe model traiectul conectorului, şeilor, etc.
b) Macheta şeilor: ţine seama de executarea sau nu a folierii la nivelul crestelor;
dacă nu s-a făcut folierea, se aplică o bandă de ceară semirotundă cu partea plată
pe model, de-a lungul marginii vestibulare a desenului şeilor; dacă s-a făcut
folierea, se va aplica vestibular o bandă de ceară semirotundă cu partea plată de
jur-împrejurul reliefului folierii de pe model.
c) Macheta croşetelor: se aleg forme din ceară/plastic corespunzător desenului
d) Macheta pintenilor ocluzali: prin picurare de ceară albastră în lăcaşe; grosimea
machetei este de 1-1,5 mm, iar ceara nu trebuie să depăşească marginile lăcaşelor,
suprafaţa se va modela uşor concav
e) Macheta conectorilor secundari: prin picurare de ceară albastră, în limitele
desenului acestora; rezistenţa se asigură prin extinderea vestibulo-orală şi nu
îngroşare mezio-distală; se modelează între macheta pintenilor ocluzali şi macheta
şeilor, sau între macheta pintenilor şi macheta conectorului principal
f) Realizarea liniilor terminale exterioare: trepte între macheta conectorului
principal şi macheta şeilor – locul unde trebuie să se termine acrilatul şeilor
g) Finisarea machetei: netezirea suprafeţei, fără presiune şi nu la flacără.
Tehnica realizării machetei scheletului la mandibulă
a) Macheta conectorului principal: atenţie pentru limitele superioară şi inferioară ale
plasării machetei conectorului principal – bară linguală; se realizează din profil de
ceară/plastic, semipiriform pe secţiune; se aplică pe model în perimetrul desenului
de la o şa la alta,
b) Macheta şeilor, croşetelor, pintenilor şi conectorilor secundari: vor fi realizate
ca la maxilar.
c) Realizarea liniilor terminale exterioare: trepte situate la joncţiunea dintre
macheta conectorului principal şi şa; prin aplicarea unei plăcuţe de ceară verde de
turnare ce se lipeşte la macheta conectorului principal.
Conectorii principali maxilari:
- sub formă de placă palatinală, totală, fenestrată, răscroită, decoletată;
- sub formă de placă dento-mucozală răscroită distal – acoperă versantele palatinale
ale crestelor alveolare depăşind cu 4-5 mm spre linia mediană
- sub formă de plăcuţă fenestrată – eliberează zona centrală a bolţii palatine şi 1/3
anterioară a acesteia
- sub formă de plăcuţă mucozală posterioară – uneşte şeile de pe ambele
hemiarcade; pentru edentaţiile latero-laterale, termino-terminale şi latero-
terminale întinse.

4
Conectorii principali mandibulari:
- sub formă de bară linguală;
- sub formă de bară şi croşet continuu
- sub formă de plăcuţă dento-mucozală.
Conectorii secundari:
- bare secundare, situate pe feţele proximale ale dinţilor ce delimitează spaţiul
edentat sau interdentar pentru a nu fi percepuţi uşor de limbă
- sunt rigizi (prin turnare) sau elastici (din sârmă)
Elemente de menţinere, sprijin şi stabilizare:
- elemente principale: cu acţiune directă (croşete şi sisteme speciale) sau cu acţiune
indirectă (mijloace antibasculante)
- elemente auxiliare: adeziunea, retentivitatea anatomică, tonicitatea musculară,
fricţiunea.
Croşetele turnate: circulare- Ackers, cu 3 braţe, Bonwill cu 6 braţe; croşete divizate
Roach, croşete Ney 1,2,3, 4; croşete prefabricate
Sistemele speciale = dispozitive mecanice complexe care fac legătura protezei
scheletate la dinţii restanţi; culise, capse, telescoape, bare cu călăreţi
Mijloace antibasculante: pinten ocluzal, croşet continuu, gheruţe incizale, plăcuţă
dento-mucozală, culise şi coroane telescopate.

Transformarea machetei în proteza scheletată

Tiparul = cavitate obţinută în urma operaţiei de ambalare a machetei într-un material

refractar, comunică la exterior printr-un canal.
Ambalarea = operaţia de învelire a machetei cu modelul duplicat, intr-o pastă din masă
de ambalat. Tiparul se obţine într-un conformator special, iar pasta pentru ambalare se
obţine la vacuum-malaxor. Masa de ambalat prezintă proprietăţi fizico-chimice diferite
funcţie de aliajul folosit la turnare.
Realizarea tiparului
- pregătirea conformatorului şi solidarizarea modelului duplicat la capacul
conformatorului prin picurare de ceară fierbinte
- realizarea machetei canalelor de pătrundere a aliajului topit în tipar: macheta
canalului principal; macheta canalelor secundare se ramifică din macheta
canalului principal (plasate în zonele groase ale machetei pentru a favoriza
curgerea aliajului fluid; – 3-6 machete pentru aceste canale)
- realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor – prin porii din pereţii
tiparului şi prin canalele special create când porozitatea masei de ambalat nu e
suficientă; 2-3 fire de nailon, păr de cal, ceară, fixate pe partea cea mai
îndepărtată a machetei, iar cealaltă extremitate pe pâlnia conformatorului
- detensionarea şi degresarea machetei: baie de apă (25-350C), câteva minute;
degresare cu alcool, solvenţi ai acizilor graşi, soluţii speciale pensulate
- prepararea pastei de masă de ambalat şi turnarea: progresiv, continuu în
conformator; priza – 25-30 minute

5
 - topirea şi arderea cerii machetei: are loc preîncălzirea la un cuptor special unde
temperatura creşte progresiv până la 2000C, timp de 60-90 minute; o parte din
ceară se topeşte şi se scurge prin canalul ce comunică cu interiorul tiparului, iar o
altă parte, arde
Introducerea aliajului topit în tipar
- încălzirea tiparului: după operaţia de preîncălzire, tiparul este încălzit până la 800-
10000C, în cuptoare speciale, timp de 50-60 minute
- topirea aliajului: prin supunerea aliajelor acţiunii energiei calorice
- turnarea aliajului topit în tipar: „turnarea forţată” cu aparate speciale ce folosesc
diverse forţe (centrifugă, forţa de aspiraţie şi presiunea aerului)
- aliajul topit în creuzete speciale refractare se proiectează în tipar prin centrifugare
Dezambalarea şi prelucrarea piesei turnate
- dezambalarea = îndepărtarea piesei turnate din masa de ambalat prin sfărâmarea
tiparului; tiparul se răceşte lent, 40-50 minute, se scufundă apoi în apă – masa de
ambalat se dezagregă
Prelucrarea scheletului metalic – sablare, secţionarea tijelor, netezire, planare şi lustruire
electrochimică, mecanică.
Proba scheletului metalic pe modelul de lucru: adaptarea şi controlul adaptări la nivelul
braţelor croşetelor
Proba scheletului metalic şi adaptarea pe câmpul protetic – verificarea adaptării şi
inserţiei scheletului metalic
Determinarea şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare – se înregistrează noile relaţii
intermaxilare cu ajutorul bordurilor de ocluzie confecţionate din ceară şi fixate la nivelul
şeilor scheletului metalic; se înregistrează poziţiile de relaţie centrică şi intercuspidare
maximă.

6
 Macheta componentei fizionomice a protezei scheletate

Macheta componentei fizionomice cuprinde: macheta şeilor şi macheta segmentelor de

arcadă artificială.
Tehnic, se procedează astfel:
- modelele sunt fixate în articulator pentru a se păstra rapoartele intermaxilare
determinate anterior.
- se izolează modelul în apă pentru 2-3 minute; se picură ceară roz peste şeile
metalice (pentru şeile terminale ele vor fi încorporate în ceara deoarece suprafaţa
mucozală va fi acrilică)
- se aplică un rulou de ceară roz pe mijlocul şeilor (suportul pentru montarea
dinţilor) şi se solidarizează cu ceară fierbinte
- alegerea şi montarea dinţilor artificiali
- modelarea versanţilor vestibular şi oral ai şeilor
- finisarea şi lustruirea machetei.
Realizarea componentei acrilice:
- pregătirea pentru ambalare: se lipeşte macheta cu ceară fierbinte la nivelul
marginilor de suprafaţa modelului, se verifică pe machetă, şi se face proba
modelului la dimensiunile chiuvetei pentru ambalare
- ambalarea – după tehnica indirectă, fără val, în ambele părţi ale chiuvetei
Tehnic, ambalarea se realizează astfel:
- se depune pasta de ghips într-o parte a chiuvetei
- modelul şi scheletul se introduc în pasta de ghips, fiind acoperite părţile externe
ale modelului şi rămân neacoperite scheletul, croşetele şi macheta componentei
acrilice
- suprafaţa ghipsului după priză să nu prezinte forme retentive pentru ca la
deschiderea chiuvetei să nu se fractureze porţiunea din tipar
- prima parte se izolează în apă 10-15 minute
- inelul celei de-a doua părţi a conformatorului este asamblat şi se toarnă pasta de
ghips pentru completarea tiparului
- se deschide chiuveta după 60 minute, se îndepărtează ceara machetei prin spălare
cu un jet de apă fierbinte
- se izolează pereţii tiparului cu soluţii alginice depuse în 2-3 straturi prin pensulare
- se prepară pasta de acrilat
- în faza plastică este introdusă şi presată în tipar – chiuveta se introduce în vasul cu
apă pentru polimerizare (regimul termic)
Prelucrarea finală. Dezambalarea – secţionarea ghipsului cu spatula din aproape în
aproape; prelucrarea constă în îndepărtarea plusurilor din acrilat, netezirea şi lustruirea.
Se utilizează pietre şi freze diferite pentru îndepărtarea surplusurilor. Pentru lustruire – pe
feţele externe ale şeilor, se utilizează material uşor abraziv – pasta de feldspat sau piatra-
ponce pe filţ conic, apoi se lustruieşte cu peria şi puful de bumbac.