Biochimie PDF

Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului
Universitatea din Bacău

Departamentul pentru ÎnvăŃământ la DistanŃă şi ÎnvăŃământ cu FrecvenŃă Redusă
Adresa: Str. Mărăşeşti Nr.157, Bacău, România
Tel./Fax: (+4) – 0234/517.715 web: www.ub.ro
FACULTATEA DE ŞTIINłE ALE MIŞCĂRII,

SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂłII
SPECIALIZAREA EDUCAłIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ
BIOCHIMIE
AUTOR:
CONF. UNIV. DR. CULEA CĂTĂLINA
AN UNIVERSITAR 2008-2009
conf. univ. dr. C. Culea
CUPRINS
Unitatea de curs 1. Obiectul biochimiei. CompoziŃia şi structura materiei vii. ...............................................................3

Scopul unităŃii de curs...................................................................................................................................................3
Obiectivele operaŃionale................................................................................................................................................3
Cuprinsul unităŃii de curs.............................................................................................................................................3
1.1. Subunitatea 1. Obiectul biochimiei .......................................................................................................................3
1.2. Subunitatea 2. Caracteristicile biochimice fundamentale ale materiei vii ........................................................4
1.3. Subunitatea 3. ConstituenŃi fundamentali ai materiei vii ...................................................................................4
Rezumatul unităŃii de curs............................................................................................................................................9
Unitatea de curs 2. Bazele biochimice ale activităŃii musculare....................................................................................10
Scopul unităŃii de curs.................................................................................................................................................10
Obiectivele operaŃionale..............................................................................................................................................10
Cuprinsul unităŃii de curs...........................................................................................................................................10
2.1. Subunitatea 1. CompoziŃia biochimică a muşchiului ........................................................................................10
2.2. Subunitatea 2. Reglarea contracŃiei musculaturii scheletice ............................................................................26
2.3. Subunitatea 3. Mecanismul biochimic al contracŃiei musculaturii scheletice .................................................30
Rezumatul unităŃii de curs..........................................................................................................................................33
Unitatea de curs 3. Metabolismul şi energetica musculară............................................................................................34
3.1. Subunitatea 1. Elemente de termodinamică biologică ......................................................................................34
3.2. Subunitatea 2. Bioenergetica musculaturii scheletice .......................................................................................36
3.3. Subunitatea 3. Metabolismul glucidic şi energetica musculară........................................................................42
3.4. Subunitatea 4. Metabolismul lipidic şi energetica musculară ..........................................................................46
3.5. Subunitatea 5. Metabolismul protidic şi energetica musculară........................................................................47
3.6. Subunitatea 6. Enzimele antrenate în mod specific în efortul fizic ..................................................................48
3.7. Subunitatea 6. Metabolismul ionic al sistemului muscular...............................................................................50
Unitatea de curs 4. SusŃinătoare de efort. Doping .........................................................................................................52
4.1. Subunitatea 1. Aspecte farmacologice în sport ..................................................................................................52
4.2. Subunitatea 2. Doping ..........................................................................................................................................60
2
Biochimie
Unitatea de curs 1. Obiectul biochimiei. CompoziŃia şi structura materiei vii.
Scopul unităŃii de curs

Biochimia de efort care se impune în principal, a fi cunoscută de absolvenŃii secŃiilor FacultăŃii de EducaŃie
Fizică şi Sport, face parte din ramura dinamică a biochimiei, care tratează în principal transformările biochimice şi
energetice ale substanŃelor existente sau asimilate din organismul uman pentru susŃinerea unui efort fizic, precum şi
mecanismele biochimice care stau la baza fenomenelor biologice.
Studiul biochimiei se impune ca o necesitate pentru studenŃii şi personalul de specialitate din domeniul
menŃionat, atât pentru însuşirea mai temeinică, riguros ştiinŃifică a celorlalte discipline înrudite (fiziologie, anatomie,
biomecanică, biofizică, etc.), cât mai cu seamă pentru a se cunoaşte metabolismul organismului uman, întrucât
procesele fiziologice, normale sau patologice, nu pot fi înŃelese şi dirijate fără o cunoaştere a mecanismelor biochimice
care stau la baza lor. Numai prin cunoaşterea, dirijarea şi transformarea metabolismului uman, în funcŃie de cerinŃele
probei sportive respective, biochimia poate contribui la obŃinerea unei forme optime sportive, cu potenŃial competitiv
ridicat, rezistente şi uşor adaptabile la condiŃiile mediului înconjurător.
Obiectivele operaŃionale
Studierea acestei unităŃi de curs va permite studenŃilor:
- să cunoască terminologia disciplinei biochimie;
- să cunoască principalii componenŃi ai materiei vii, în speŃă ai organismului uman;
- să realizeze care e relaŃia dintre biochimie şi celelalte discipline care sunt prevăzute în programă.
Cuprinsul unităŃii de curs

• Obiectul biochimiei
• Caracteristici biochimice fundamentale ale materiei vii
• ConstituenŃii fundamentali ai materiei vii
1.1. Subunitatea 1. Obiectul biochimiei

Aprofundarea şi extinderea cunoştinŃelor de biochimie a permis o mai bună explicitare a aspectelor
morfofiziologice privitoare la menŃinerea statusului morfologic şi fiziologic, diferenŃiere, creştere, dezvoltare, adaptare
la arealul existenŃei. Acestea sunt condiŃionate de menŃinerea homeostaziei biochimice-la originea căreia se află reacŃii
complexe ale căror “căi biochimice” (biochemical pathways) au fost elucidate în parte şi continuă să fie studiate.
În acest context s-a înŃeles mai bine rolul factorilor endogeni, ex: genetici (genotip, fenotip), metabolici
(metabolism material, energetic) şi exogeni, e.g.: de mediu (fizici, chimici, biologici), socio-economici (familiali,
educaŃionali, profesionali, relaŃionali). Metodele de investigare moderne permit evaluarea aspectelor particulare ale
dishomeostaziei biochimice, la originea cărora se află factorii endogeni şi/sau exogeni. Statusul homeostaziei
biochimice poate justifica şi formularea generală a conceptului de sănătate şi rolul educaŃiei fizice şi sportului în
menŃinerea acesteia, condiŃie sine qua non pentru obŃinerea de performanŃe notabile în sport.
În accepŃia OMS, sănătatea poate fi definită largo sensu, ca starea de confort fizic, psihic şi social, în absenŃa
unei infirmităŃi clinice. Definirea leziunii, în accepŃia cunoştinŃelor contemporane, necesită precizarea aspectelor
anatomice, histologice şi biochimice. În acest sens se menŃionează faptul că: leziunile anatomice fiind manifeste, se
evidenŃiază de visu; leziunile histologice se identifică microscopic; leziunile biochimice (asociate precedentelor) pot fi
decelate prin mijloace specifice biochimiei analitice (e.g.: aplicaŃiilor specifice chimiei clinice, biologiei moleculare,
toxicologiei), pe care le vom studia la orele de lucrări practice (v.: Îndrumar de lucrări practice-Biochimie).
De un interes major se dovedeşte a fi astfel, studiul corelativ al modificărilor morfologice, fiziologice şi
biochimice induse printr-o leziune provocată fizic şi/sau chimic. Acest mod corelativ de abordare permite translatarea
problematicii de la morfologie (anatomie) şi fiziologie spre morfopatologie şi fiziopatologie, rolul biochimiei şi al
patobiochimiei fiind de la sine înŃeles. Deşi ştiinŃă relativ nouă (primul curs universitar de biochimie , denumit iniŃial
“Physiologische Chemie” a fost predat în 1866 de Felix Hoppe-Seyler (1825-1895), pentru care a fost înfiinŃată o
catedră nouă la Universitatea din Tübingen-Germania), a cunoscut o dezvoltare şi realizări remarcabile-multe
încununate cu Premiul Nobel-ceea ce a impus-o cu autoritate, ca unul din cele mai dinamice domenii în ansamblul
ştiinŃelor contemporane.
Într-o accepŃie mai vastă, se defineşte ca ştiinŃa care studiază compoziŃia chimică a organismelor vii
(bioconstituenŃi) şi transformările fizico-chimice care au loc în aceste organisme în spaŃiu şi timp (metabolismul).
Având în vedere vastitatea problematicilor descriptive, mai puŃin implicate în procesele de adaptare a organismului la
efortul fizic şi la cel de performanŃă, cursul va pune accent pe latura dinamică a disciplinei.
Biochimia dinamică studiază transformările de materie şi energie prezente în organismele vii. În cadrul
acesteia se disting şi se descriu două aspecte: metabolismele materiale privind bioconstituenŃii (e.g.: glucide, lipide,
protide) şi metabolismul energetic privind bioenergetica.
3
Având în vedere specificul transformărilor, studiul metabolismelor materiale vizează două direcŃii:
biodegradarea (catabolismul) şi biosinteza (anabolismul).
1.2. Subunitatea 2. Caracteristicile biochimice fundamentale ale materiei vii

Materia vie se caracterizează printr-un ansamblu de principii de organizare şi funcŃionare la nivel molecular,
precum şi prin trăsături definitorii care o deosebesc profund de materia nevie.
Caracteristicile esenŃiale care definesc noŃiunea de viu pot fi rezumate:
• organismele vii sunt sisteme deschise, în permanent schimb cu mediul ambiant, a căror însuşire fundamentală o
reprezintă metabolismul; materia vie se caracterizează printr-un dinamism continuu, determinat de un ansamblu de
reacŃii coordonate şi autoreglate;
• posedă un înalt grad de organizare şi complexitate, la care participă diferite tipuri de molecule şi macromolecule cu
structuri variate; fiecare componentă chimică a materiei vii (fie ca molecule integrate în structurile intracelulare, fie
ca molecule individuale ale celulei), posedă anumite funcŃii specifice;
• constituie o stare calitativ superioară, însuşire care îi este conferită de natura, structura, frecvenŃa şi secvenŃa de
asamblare a biomoleculelor componente, cât şi de interacŃiunile dintre colecŃiile de molecule specifice;
• manifestă capacitatea de a “extrage” şi transforma energia din mediul extern, adaptând-o şi utilizând-o pentru
edificarea propriilor structuri, precum şi pentru menŃinerea organizării structurale;
• prezintă capacitatea de autoreplicare precisă din generaŃie în generaŃie în forme identice ca masă, conformaŃie,
structuri interne şi proprietăŃi; alături de metabolism, proprietatea de autoreproducere poate fi considerată
chintesenŃa materiei vii;
• unitatea morfologică şi funcŃională este celula, care constituie modulul vieŃii. Celula, ca entitate, conŃine
echipamentul de bază complet pentru menŃinerea şi continuitatea vieŃii. Acest echipament este comun tuturor
celulelor, indiferent de varietatea şi caracteristicile acestora (formă, dimensiuni, funcŃii) şi cuprinde următoarele
sisteme cheie: un sistem de membrane ce delimitează celula, compartimentează interiorul ei şi controlează
economia chimică a celulei; un sistem pentru reproducerea copiilor exacte ale celulei; un sistem pentru potenŃarea
activităŃilor celulare, respectiv un sistem coordonat de reacŃii generatoare de energie.
Deci, se poate conchide că: “sistemele biologice sunt sisteme deschise, informaŃionale, care prin organizarea
lor au capacitatea de autoreproducere, autodezvoltare, autoreglare şi autoconservare” (Lehninger, 1980).
Sub raport biochimic, celula este o expresie a unui set universal de sisteme, proprietăŃi şi principii aplicabile
tuturor formelor de viaŃă, precum şi a unui model unic de arhitectură moleculară şi structurală. Catabolismul şi
anabolismul se desfăşoară în celule simultan şi sunt reglate independent întrucât sunt localizate în zone celulare diferite.
Deoarece metabolismul celulelor se desfăşoară treptat, prin mai mulŃi sau mai puŃini compuşi intermediari, se mai
numeşte şi metabolism intermediar, iar produşii intermediari – metaboliŃi. Toate transformările metabolice sunt însoŃite
de un schimb energetic caracteristic.
Metabolizarea treptată a substanŃelor este necesară pentru a realiza modificări energetice mici, care asigură
reversibilitatea reacŃiilor în organism. Fiecare cale anabolică sau catabolică se realizează printr-o secvenŃă de reacŃii
consecutive (unele au chiar 20 de etape catalizate enzimatic). ReacŃiile succesive pentru obŃinerea unui produs sunt mai
mobile şi mai flexibile decât o singură etapă, care virtual este ireversibilă, fapt ce îngreunează interconexiunile în
reŃeaua metabolică. Enzimele care catalizează diferitele procese metabolice funcŃionează secvenŃial, astfel încât
produsele din reacŃia catalizată de prima enzimă devin substrat pentru cea catalizată de a doua ş.a.m.d. Sistemele
multienzimatice pot cuprinde între 2 şi 20 enzime care acŃionează consecutiv, prin intermediari comuni. MetaboliŃii care
au masa moleculară mică, trec de la o enzimă la alta prin difuzie. Există sisteme multienzimatice formate din enzime
asociate fizic, care funcŃionează împreună în complexe multienzimatice (c. Krebs, biosinteza acizilor graşi, etc.). Cele
mai bine organizate sunt sistemele multienzimatice asociate cu structuri supramoleculare cum sunt ribozomii, sistemele
membranare, formaŃiuni subcelulare (mitocondrii, aparat Golgi, lizozomii ş.a.)-enzimele transportatoare de electroni de
pe substrat la oxigen sunt legate de membrana internă a mitocondriilor.
1.3. Subunitatea 3. ConstituenŃi fundamentali ai materiei vii

În principiu, materia vie este constituită din aceleaşi elemente chimice care există şi în cea anorganică, dar
proporŃia unora şi modul lor de combinare pentru a forma substanŃe specifice acesteia sunt esenŃial diferite în raport cu
materia anorganică. Elementele chimice prezente în materia vie sunt denumite bioelemente sau elemente biogene.
4
Biochimie
CompoziŃia chimică generală a organismului uman este:
   Nemetale : C, O, H, N, S, P, Cl
 Plastice
Bioelemente   Metale : Na, K,Ca, Mg
 Oligoelemente : Fe,Co, Mn,Cu, Mo, I, Br, F, B
 
   Ap \
  
  Anorganice  Anioni : PO43- ,CO32 − , SO42 − ,Cl − , I −
   S \ ruri minerale 
  Cationi : Na + , K + ,Ca 2+ , Mg 2+

 
  - Protide
  
  Rol plastic [i energetic- Lipide
 
  - Glucide
Biomolecule  
 

   Rol informa]io nal { - Acizi nucleici
 

 OrganiceRol catalitic {- Enzime
 
  - Enzime
  
 Rol de reglare - Vitamine
   - Hormoni
   

Rol energetic {- Compu[i macroergici
 

1. Macrobioelementele (elemente macrobiogene)-reprezintă cca. 99,70% din constituenŃii materiei vii:
• O, C, H şi N (96,20%)- au rol esenŃial în procesele de morfogeneză a formaŃiunilor ultrastructurale, intrând în
compoziŃia bioconstituenŃilor de natură organică (glucide, lipide, protide) şi anorganică (apa), precum şi a
efectorilor biochimici (vitamine, enzime, hormoni);
• la care se mai adaugă Ca şi P (2,50%):
Ca-în organismul omului, cca. 1% în plasma sanguină şi în Ńesuturile mari şi cca. 99% în schelet. În plasma
sanguină se află sub forma nedifuzabilă (legat de proteine plasmatice) sau sub formă difuzabilă, i.e. Ca
ionizat, Ca neionizat, complecşi chelatici solubili difuzabili (cu citraŃi, cu aminoacizi);
P-se află sub două forme: anorganică şi organică. Compuşii bioanorganici conŃin fosfaŃi primari, secundari
şi terŃiari cu oligoelemente sau microelemente metalice. Anionul fosfat se poate afla sub formele:
HPO 24− , H 2 PO −4 ; în unele cazuri, aceştia pot participa la formarea sistemelor tampon. Compuşii
bioorganici conŃin resturi fosfat, notat uzual Pi (fosfat anorganic), care se află sub formă de: a) monoesteri
ai acidului ortofosforic (-PO3 H2), ai unor molecule mici de glucide (ex.: aldehida fosfoglicerică, glucozo-6-
fosfat, etc.), ai unor produşi metabolici intermediari (ex.: acid fosfoenolpiruvic). Aceşti compuşi sunt
compuşi macroergici; b.) diesteri, având la origine : b’) acidul fosforic (-PO2H),prezent în anumite lipide
(ex.: fosfatide), în protide (ex.: polinucleotide); b” acidul pirofosforic (-PO2H-O-PO2H-) decelabil în
anumite coenzime (ex.:nicotinamidadenindinucleotid-NAD), în diverse nucleotide polifosfatate (ex.:
adenozindifosfat-ADP; adenozintrifosfat-ATP); P mai este component al acizilor nucleici prezenŃi în
nucleul celular al fosfolipidelor-prezente în membrana celulară. Intervine în numeroase procese fiziologice
şi biochimice specifice în diviziunea celulară, tranzitul transmembranar, energogeneză, menŃinerea
echilibrului acido-bazic. Alături de Ca, participă la formarea Ńesutului osos şi al dinŃilor.
2. Oligoelemente (elemente oligobiogene)-0,05-0,75%. Sunt: K, Na, S, Cl, Mg. Intră în structura unor compuşi
bioorganici şi/sau bioanorganici, sub formă nedisociată sau disociată. Formele disociate: a) cationi: K+, Na+, Mg2+
sau b) anioni: SO 42 − (dar mai ales SO3H-), Cl-.
• Bioelemente metale:
K-îndeosebi în mediul intracelular (530 mg%), iar în lichidele extracelulare 20-25 mg%. În organismul
adultului 140-160 g%;
Na- în organismul omului în toate celulele, Ńesuturile şi lichidele biologice, sub formă de NaCl, Na2CO3,
lactat de Na, etc. În organismul adult, 75-80%. Predilect e prezent în lichidele extracelulare (ex.: plasma
sanguină, lichide interstiŃiale. Na+ şi K+ au importanŃă din punct de
vedere fiziologic (ex: pompa Na-K în tranzitul substanŃelor prin membrana celulară; pompa de Na la
transmiterea impulsului nervos);
Mg-are distribuŃie ubiquitară; în organismul uman, cca. 25-30 g%, cele mai mari cantităŃi în schelet. În
celule, are o distribuŃie predilect în spaŃiul intracelular, sub forma difuzabilă şi nedifuzabilă. AbsorbŃia şi
retenŃia Ca şi Mg depind de vitamina. D şi de hormonii paratiroidieni.
5
• Bioelemente nemetale:
Cl-sub formă de cloruri sau HCl liber, prezent în sucul gastric al cărui pH e 1,5-2,0. În organismul uman
adult, cca. 100g%. Sub raport fiziologic, activitatea Cl-lui se sinergizează cu cea a Na. Similar cu acesta, în
organism Cl predomină în lichidele extracelulare (ex.: lichid cefalorahidian/LCR);
S-în bioconstituenŃi proteici, lipidici şi mucopoliglucidici, precum şi în unii efectori biochimici. Cuantumul
în organismul uman e de 150%. Sub formă de compuşi anorganici: sulfaŃi (intestin, ficat), sulfocianaŃi (salivă,
urină) şi organici: tiaminoacizi (cisteina, cistina), proteine (keratina), vitamine (biotina), hormoni (insulina,
ocitocina).
3. Microbioelemente (elemente microbiogene)-în cantităŃi extrem de reduse, uneori doar urme. Se grupează în:
M. invariabile (indispensabile): Fe, Zn, Cu, Co, Mn, Mo, F, I, ş.a.
M. variabile-prezente doar în anumite organe: Ni, Se, Si, B, etc.
Biomolecule. Bioelementele prezentate se află asociate sub forma unor diverse combinaŃii chimice,
caracterizate prin compoziŃie şi structură bine definite, ceea ce asigură “biocompatibilitatea” chimică şi participarea la
transformările fizico-chimice din organism. Se pot grupa în:
1. Biomolecule anorganice- în această categorie intră:
Apa-reprezintă componentul chimic prezent în cea mai ridicată proporŃie (58-66%) funcŃie de: sex (femeile au
un conŃinut mai redus de apă, cu 10% mai redus faŃă de bărbaŃi), vârstă (embrion de câteva zile-97%; făt de 3
luni-94%; copilul la naştere-66%, continuând să scadă cu vârsta), adipozitate (la omul adult cu adipozitate
normală (22%), apa reprezintă cca. 60% din greutate; cu cât cantitatea de grăsime este mai redusă, cu atât
proporŃia de apă e mai mare. De aceea, oamenii de tip atletic cuprind proporŃii mai mari de apă în corp faŃă de
celelalte tipuri constituŃionale), etc. Este repartizată în vasele sanguine şi limfatice, spaŃiile intercelulare şi în
celule, domenii care se deosebesc prin compoziŃie şi roluri funcŃionale. Datorită diferenŃierilor existente, ele
sunt grupate în două sectoare: intracelular (aprox. 50% din greutatea corpului; cuprinde apa de constituŃie sau
legată, ce participă la alcătuirea structurii celulare şi a mediului celular, la imbibiŃia sistemelor coloidale şi la
hidratarea diferiŃilor ioni sau biomolecule componente ale celulei) şi extracelular (aprox. 20% din greut. corp,
cuprinde “apa liberă” existentă în circulaŃia intravasculară (sânge, limfă) şi în spaŃiile interstiŃiale (apa lacunară),
separate prin membrana celulară a cărei permeabilitate selectivă determină deplasările apei şi electroliŃilor
(impermeabilă pentru. Na+ şi anionii mari; permeabilă pentru. K+ şi anionii mici). În ce priveşte repartiŃia apei
din corp în diverse organe sau lichide, este repartizată în proporŃii foarte variate.
Tab. 1 : ConŃinutul în apă al unor organe, Ńesuturi şi lichide din organismul uman
% din greut % din greut
Organul/Ńesutul/ % din apa totală Organul/Ńesutu % din apa totală
organ/Ńesut/ organ/Ńesut/
lichidul a organismului l/lichidul a organismului
lichid lichid
Saliva 99,5 plămân 78-79
transpiraŃia 99,5 pancreas 78 0,6
LCR 99 intestin 77 3
corp vitros 98 0,1 muşchi 73-76 50
suc gastric 97 piele 72 7-11
limfa 96 ficat 70 3-5
lapte 89 grăsimi 30 12
sânge 78-83 10-20 schelet 20-30 10
rinichi 77-84 dentină 10 0,5
inimă 79 2-5 smalŃ 2 0,1
Deşi conŃinutul în apă al muşchilor nu depăşeşte pe cel al celorlalte Ńesuturi moi sau pe cel al sângelui, totuşi-
din cauza masei musculare mari din corp-apa cuprinsă în muşchi reprezintă jumătate din conŃinutul global al apei din
organism. Determinarea cu precizie a apei din organism-inclusiv a celei din Ńesuturi şi grăsimi-s-a realizat cu ajutorul
unui analizor de impedanŃă bioelectrică. Astfel, organismul poate fi considerat ca un sistem heterogen dispers, al cărui
mediu de dispersie este apa. Originea apei poate fi exogenă (alimente, apa băută) sau endogenă (din reacŃii biochimice
de oxidare la nivel celular a compuşilor conŃinând H: glucide, lipide, protide-v. c. Krebs). În Ńesuturi, apa are roluri
biologice variate: component structural al anumitor constituenŃi ai materiei vii; solvent al diverşilor compuşi din
organism (anorganici sub formă ionizată; organici în stare moleculară sau ionică); mediu general pentru reacŃiile
biologice; vehiculant al substanŃelor în organism, ş.a.
Compuşii biominerali (3-5%) sunt reprezentaŃi predilect de electroliŃii de tip AC, ce pot disocia în anioni (A-: Cl-;
fosfat, carbonat; sulfat, azotat, etc.) şi cationi (C+: Na+; K+; Ca2+; Mg2+, etc.), putând astfel a fi absorbiŃi pe suprafaŃa
coloizilor celulari (micele), intervenind direct în diverse reacŃii biochimice. Sărurile minerale se găsesc fie dizolvate
în mediul apos al celulei şi în lichidele circulante, fie în combinaŃie cu proteinele din constituŃia citoplasmei sau sub
formă nedizolvată în Ńesutul osos şi dinŃi. Au roluri variate:
structural (plastic): sărurile de Ca participă la procesele de morfogeneză şi participă la formarea oaselor; Fe e
prezent în hemoglobină; etc;
6
Biochimie
catalitic: Zn e implicat în activitatea a peste 70 de enzime, având rol de bioconstituent sau efector (activator)
biochimic (ex.: pentru anhidraza carbonică, carboxipeptidază); Cu-bioconstituent sau efector enzimatic (ex.: în
cuproproteine); Mg- bioconstituent sau efector enzimatic
2. Biomolecule organice
Principalele categorii sunt: glucide, lipide, protide, acizi nucleici, enzime, hormoni, vitamine, compuşi
macroergici, compuşi organici intermediari. În organism au diverse roluri:
structural (plastic)-constituenŃi organici fundamentali ai materiei vii, ce participă la procesele de morfogeneză
de la nivelul celulelor, Ńesuturilor, organelor şi sistemelor. Ex: glucide, lipide, protide ce concură la constituirea
edificiului molecular al celulei;
efectori biochimici-incluzând compuşii ce influenŃează procesele biologice (ca activatori/inhibitori) şi
controlează desfăşurarea interacŃiilor metabolice. Ex: enzime, vitamine (efectori exogeni)şi hormoni (efectori
endogeni). Se mai pot include: mediatorii chimici ai influxului nervos, medicamentele administrate în scop
terapeutic, profilactic, doping;
energetic –ca surse primare de energie, prin procesele de biodegradare eliberând energia necesară funcŃiilor
vitale ale organismului-glucide, lipide, molecule macroergice;
informaŃional-macromoleculele protidice ale acizilor nucleici: ADN (Acid DezoxiriboNucleic); ARN (Acid
RiboNucleic), care pot stoca şi transmite informaŃia prezentă în secvenŃa nucleotidelor constituente;
fizico-chimic-alături de cele anorganice concură la echilibrul acido-bazic, echilibrul coloidoosmotic (oncotic) şi
la procesele de tranzit transmembranar.
Glucide (zaharuri)-compuşi polihidroxicarbonilici şi derivaŃi ai acestora.
Numele de hidraŃi de carbon care se mai foloseşte încă, sugerează formulele empirice ale acestora ce conŃin C, H,
O în raport de 1/2/1. Deşi multe zaharuri se conformează formulei empirice (CH2O)n, denumirea s-a dovedit
improprie pentru un număr mare de compuşi din această clasă, care conŃin alt raport al atomilor sau în compoziŃia
cărora s-au mai decelat: N, S, P. Prezintă predilect rol structural şi energetic. După comportarea la hidroliză, se
împart în:
- Oze (monoglucide, monozaharide, glucide simple)-conŃin o singură unitate polihidroxicarbonilică (sunt
deci nehidrolizabile). ConŃin în moleculă mai multe grupări hidroxilice şi o grupare carbonilică, funcŃie de
natura căreia se împart în: aldoze (polihidroxialdehide; ex. : glucoza, aldotrioza) şi cetoze (polihidroxicetone;
ex.: fructoza, ribuloza). După numărul atomilor de carbon se împart în: trioze (3C), tetroze, pentoze, hexoze,
heptoze, octoze. Cele mai importante şi abundente sunt hexozele (glucoza, fructoza, galactoza) şi pentozele
(riboza);
- Ozidele-se formează prin condensarea moleculelor de oze (holozide), unele (heterozide/glicozide)
prezentând şi compuşi neglucidici cunoscuŃi sub denumirea de agliconi. Holozidele sunt constituite dintr-un
număr relativ mic de unităŃi monozaharidice (2-10) legate covalent, cele mai frecvente sunt dizaharidele:
zaharoză (α-glucopiranozido-β-fructofuranozid; leg.1-2 diglicozidică), lactoza (β-galacto-piranozido-4-
glucopiranoză), maltoza (α-gluco-piranozido-4-glucopiranoză; legătura monoglicozidică). Dizaharidele de tip
monocarbonilic prezintă desigur, proprietăŃile ozelor date de gruparea carbonil (caracter reducător, formarea
de osazone) şi întrucât dispun de un hidroxil semiacetalic liber, virtual carbonil, prezintă şi fenomenul de
anomerie; Polizaharidele (conŃin un număr mare de unităŃi monozaharidice (de ordinul sutelor sau miilor), pe
care le pot elibera prin hidroliză chimică sau enzimatică, iar cele din categoria heterozidelor formează
monozaharide sau derivaŃi ai acestora (glucozamină, galactozamină, acizi uronici, acid N-acetil-neuraminic).
Sunt: homoglicani-cei mai răspândiŃi sunt: glicogenul, iar de provenienŃă exogenă (specifice regn vegetal):
amidon şi celuloză, care sunt produşi de policondensare ai unui singur tip de unitate structurală (glucoză). Se
cunosc şi polimeri ai manozei (mananii); arabinozei (arabanii), galactozei (galactozanii); heteroglicani-cei
mai răspândiŃi sunt: mucopolizaharidele, componente ale proteoglicanilor (constituite în general, din molecule
de acid hexuronic şi hexozamine).
Prezintă rol structural şi energetic.
Lipide (grăsimi)-sunt compuşi chimici cu structură heterogenă şi proprietăŃi chimice variate, având două
caracteristici esenŃiale: hidrofobicitate şi insolubilitatea în apă. Sub raportul compoziŃiei chimice, lipidele se prezintă
ca esteri, în compoziŃia cărora se află resturi de alcooli şi acizi. La formarea lipidelor participă alcoolii
monohidroxilici (aciclici sau ciclici), un alcool polihidroxilat (glicerolul) sau alcooli aminaŃi şi acizi organici şi în
unele cazuri, acidul fosforic. S-au decelat: a.) lipide simple-conŃin doar C, O, H; b.) lipide complexe-mai conŃin: P, N
şi uneori chiar S.
- lipide simple-compuşi ternari, cu structură de esteri organici, care funcŃie de natura resturilor de alcooli
sau de acizi organici sunt denumiŃi: gliceride (acilgliceroli); ceride (ceruri); steride; etolide.
- lipide complexe-formate din bioelemente ternare, alături de care pot apare: P (lipide fosfatate-
fosfatide); lipide azotate, lipide sulfatate (sulfatide), clasificare condiŃionată de natura elementelor biogene. În
general, pentru lipidele complexe, e preferată o clasificare dependentă, în principal, de natura alcoolilor
constituenŃi. Ex.: glicerofosfolipide-conŃin glicerol, acid fosforic, acizi graşi; sfingolipide-conŃin un aminoalcool
(sfingozina) şi acizi graşi.
Au predilect rol constituŃional şi energetic. Prezintă importanŃă biologică, nutriŃională, biomedicală.
7
Protide (proteine)-reprezintă o clasă foarte vastă de bioconstituenŃi, cu distribuŃie ubiquitară în organism. Sub
raportul compoziŃiei chimice, majoritatea proteinelor, în speŃă, proteinele simple, sunt substanŃe cuaternare, în
compoziŃia cărora se află: C, H, O şi N. Proteinele complexe mai conŃin: P, S, oligo- şi microelemente metalice
(Mg, Fe, Zn, Cu, Mn, etc.). Au ca unitate structurală de bază, aminoacizii. Prin hidroliza chimică (acidă, bazică)
sau biochimică (enzimatică) a proteinelor, se eliberează aminoacizii, iar în cazul proteinelor complexe, resturi
moleculare neprotidice (derivaŃi porfirinici în cazul cromoproteinelor; AN în cazul nucleoproteinelor,
etc.).Clasificarea protidelor se face în principal, în trei mari clase: a.) aminoacizi; b.) peptide; c.) proteide. În unele
cazuri, pentru prezentarea compuşilor din această clasă, pentru a facilita înŃelegerea terminologiei, se utilizează
noŃiunea de “proteine” în loc de “protide”.
- Aminoacizii-cunoscuŃi în literatura de specialitate şi sub denumirea de “monopeptide”, sunt substanŃe
simple, cu grupări funcŃionale mixte: grupare aminică (-NH2) şi gruparea carboxilică (-COOH). Structural,
există o catenă principală în care se află grupările funcŃionale şi o catenă secundară, de tip radicalic. FuncŃie de
compoziŃia şi structura catenei laterale, se disting: aminoacizi proteinogeni de tip aciclic (alifatic) şi ciclic,
homociclic-aromatic şi heterociclic. Aminoacizii esenŃiali sunt sintetizaŃi numai de plante, dar sunt
indispensabili omului, care nu-i poate sintetiza; lipsa lor provoacă tulburări metabolice, similare bolilor
carenŃiale. În nr de 8, au rol însemnat în creşterea şi dezvoltarea organismului. Principalii AME sunt (scara
FAO/OMS): leucina, fenilalanina (+tirozina), metionina (+cisteină), lizina, izoleucina, valina, treonină,
triptofan.
- Peptidele – rezultă prin condensarea mai multor aminoacizi identici sau diferiŃi. Se disting:
- Oligopeptide-conŃin 2-10 resturi aminoacid, legate prin legături peptidice (-CO-NH-), constituind o
catenă stabilă. Din această subclasă fac parte:
• o. inferioare (2-7 resturi amac)-ex.: carnosina şi anserina (o. decelate în muşchi); glutationul
(tripeptidă prezentă în celule, importantă pentru reacŃiile redox), encefalinele (pentapeptide cu rol în
neurochimie;
• o. superioare (8-10 resturi amac): ocitocina şi vasopresina (octopeptide ciclice, cu activitate
hormonală), bradikinina (nanopeptidă cu rol în reducerea contractibilităŃii musculare), angiotensina I
(decapeptidă cu efect hipertensor).
- Polipeptide-constituite din nr mare (>10) resturi amac, cu masa moleculară > 5 kDa. În Ńesuturi şi lichide
biologice au fost izolate polipeptide:
• cu acŃiune hormonală: insulina (hormon hipoglicemiant produs de pancreas); glucagonul (hormon
hiperglicemiant produs de pancreas); corticotropina sau hormonul adrenocorticotrophipofizar (ACTH),
produs la nivelul hipofizei anterioare, care intervine în principal, în biosinteza hormonilor steroizi;
parathormonul-produs în glşia paratiroidă, cu rol în inducerea hipercalemiei ş.a.
• cu acŃiune asupra neurotransmisiei: colecistokinina, are rol asupra neurotransmisiei şi efecte asupra
contracŃiei vezicii biliare; scotofobina, polipeptidă cu catenă scurtă, importantă în neurochimie, efectele
vizează acŃiunea la reacŃia stimulilor externi; endorfinele-polipeptide care intervin în modularea acŃiunii
neurotransmiŃătorilor, inducerea efectelor analgezice, etc.
- Proteidele-ansambluri macromoleculare în care se află condensat un număr mare de aminoacizi, la care,
în unele cazuri, se leagă şi alte molecule neprotidice. Sub raport structural, se disting două grupe:
- holoproteidele - compuşi ce conŃin doar resturi aminoacid;
- heteroproteide (proteine conjugate)- formate dintr-o grupare proteică numai resturi aminoacid) şi o
grupare prostetică, care defineşte şi tipul proteidei: glicoproteide-conŃin glucide; lipoproteine-conŃin lipide;
metaloproteide-conŃin oligoelemente metalice (Zn, Mn, etc.); cromoproteide-conŃin diverşi derivaŃi
(porfirine, carotenoide, ş.a.); nucleoproteide (conŃin acizi nucleici-ADN, ARN).
Au rol predilect structural, funcŃional şi informaŃional (unele intervin în stocarea şi transmiterea informaŃiei
genetice.
În cazul biomoleculelor organice, se remarcă organo-specificitatea. Astfel, s-au constatat diferenŃe cantitative
şi calitative notabile funcŃie de organ (şi Ńesut). Se relevă, de ex., conŃinut mai mare în protide în muşchi, ficat, sânge;
lipide, în creier; glucide, în ficat; săruri, în oase. Complexitatea morfofiziologică a organismului uman e tributară
bioconstituenŃilor, proceselor fizico-chimice specifice biodegradării şi biosintezei acestora.
O privire de ansamblu asupra biomoleculelor relevă faptul că structura, dimensiunile, forma şi proprietăŃile
fizico-chimice sunt importante pentru contribuŃia acestora la edificiul morfologic al celulei, precum şi la specificitatea
interacŃiilor biochimice la care concură. Sub raport dimensional, este remarcabil faptul că biomoleculele acoperă un
domeniu foarte vast: de la 18 Da în cazul apei, la ordinul milioanelor (mai mari de 106 Da) în cazul macromoleculelor
de AN.
8
Biochimie
Rezumatul unităŃii de curs

• Biochimia este ştiinŃa care cercetează fenomenele biologice ale organismelor, cu ajutorul metodelor chimice şi
fizico-chimice. Ea caută să stabilească substratul material al fenomenelor vieŃii, să determine compoziŃia
organismului şi să descopere mecanismele biochimice care stau la baza fenomenelor biologice.
• Biochimia apare ca o ştiinŃă de graniŃă, care stabileşte o punte de legătură între ştiinŃele biologice care se ocupă
cu studiul materiei vii şi celelalte ştiinŃe, care se ocupă cu studiul materiei lipsite de viaŃă. Face parte din ştiinŃele ce
au cunoscut o dezvoltare prodigioasă în ultimele 4-5 decenii, fiind considerată “piatra unghiulară” a ştiinŃelor
biologice.
• Sistemele biologice sunt sisteme deschise, informaŃionale, care prin organizarea lor, au capacitatea de
autoreproducere, autodezvoltare, autoreglare şi autoconservare
• Sub raport biochimic, celula e o expresie a unui set universal de sisteme, proprietăŃi şi principii, dar şi a unui
model unic de arhitectură moleculară şi structurală.
• ConstituenŃii fundamentali ai materiei vii sunt caracterizaŃi printr-o mare diversitate de structură, dimensiuni,
formă şi proprietăŃi fizico-chimice; sunt importante pentru contribuŃia acestora la edificiul morfologic al celulei,
precum şi la specificitatea interacŃiilor biochimice la care concură.
• CompoziŃia chimică generală a organismului uman este:
   Nemetale : C, O, H, N, S, P, Cl
  Plastice 
Bioelemente   Metale : Na, K,Ca, Mg
 Oligoelemente : Fe,Co, Mn,Cu, Mo, I, Br, F, B
 
   Ap \
  
  Anorganice  Anioni : PO43- ,CO32 − , SO42 − , Cl − , I −
   S \ ruri minerale 
  Cationi : Na + , K + ,Ca 2 + , Mg 2 +

 
  - Protide
  
  Rol plastic [i energetic- Lipide
 
  - Glucide
Biomolecule  
 

  Rol informa]ional {- Acizi nucleici
 OrganiceRol catalitic {- Enzime
 
 
 
  - Enzime
  
  Rol de reglare - Vitamine
  - Hormoni
 
  

Rol energetic {- Compu[i macroergici
 

TEMĂ DE CASĂ:
Să se argumenteze selectarea atomului de carbon (C) ca bioelement de bază pentru organizarea
moleculară a materiei vii
9
Unitatea de curs 2. Bazele biochimice ale activităŃii musculare

Prezentarea principalelor componente chimice ale muşchiului scheletic, precum şi substratul biochimic
interacŃional, asamblarea, principalele forme de acŃiune, mecanochimia contracŃiei.
• să se cunoască principalele componente chimice ale musculaturii scheletice;
• să se cunoască mecanochimia contracŃiei musculare;
• să se cunoască principalele reacŃii ce au loc, precum şi modificările complexe din cursul etapelor cuplajului
excitaŃie-relaxare

- CompoziŃia chimică a Ńesutului muscular striat. Structura miofibrilei. Asamblarea.
- Reglarea contracŃiei musculaturii scheletice
- Mecanismul biochimic al contracŃiei musculaturii scheletice
2.1. Subunitatea 1. CompoziŃia biochimică a muşchiului

Definită în accepŃiunea sa biochimică, contracŃia musculară, reflectată în fenomenul de mişcare sub diverse
aspecte, constituie ansamblul reacŃiilor mecanochimice ce se petrec în cadrul unor sisteme structurale specializate şi
anume:
- reacŃii ce intervin înaintea activităŃii contractile condiŃionând stimularea muşchiului;
- reacŃii ce se petrec în cursul contracŃiei generând fenomenele mecanice;
- reacŃii de refacere a rezervelor energetice consumate;
- reacŃii ce contribuie la instalarea relaxării.
Suma acestor reacŃii interdependente, dintre care unele se pot desfăşura simultan, reprezintă baza performanŃei
întregului sistem. Ceea ce denumim contracŃie musculară, constituie în realitate, un angrenaj extrem de complex,
realizat prin cooperarea intimă a mai multor sisteme structurale, ca de ex.:
- elemente celulare nervoase care inervează fibrele musculare;
- sisteme de membrane interne care brăzdează fibrele musculare cu rol în activitatea aparatului contractil şi în
instalarea mecanismelor de relaxare;
- sarcoplasma şi sarcozomii ca sedii ale proceselor furnizoare de energie utilizabilă în contracŃie;
- sistemul de filamente proteice actomiozinice reprezentând dispozitivul contractil propriu-zis.
CompoziŃia chimică a Ńesutului muscular striat e complexă, fiind alcătuit din:
- apă (72-75%);
- substanŃe minerale: Tab. 2:
Cationi (mg %) Anioni (mg %)
K+ 320-400 Na+ 80 Cl- 70 HCO3- 15
2+ 2+ 3-
Ca 8 Mg 21 PO4 7 SO42- urme
Se observă că muşchiul striat se caracterizează prin conŃinut ridicat în ioni de K (rol în excitabilitatea
musculară). În cantităŃi mici mai conŃine ioni de: Fe, Cu, Mn, Zn ş.a.
- substanŃe organice: proteine (20%); glucide (3%); lipide (1-3%); substanŃe organice micromoleculare.
Dintre substanŃele organice, proteinele miofibrilare constituie substratul material al contracŃiei, iar
glucidele, lipidele şi compuşii macroergici ATP şi creatinfosfatul, reprezintă sursele generatoare de
energie chimică implicate în contracŃia musculară.
Imaginea microscopică a unei miofibrile relevă existenŃa unor striuri optic neomogene, care indică o alternanŃă
a unor regiuni mai dense, denumite benzi A (Anizotrope) şi a unor regiuni mai puŃin dense şi birefringente, denumite
benzi I (Izotrope). În porŃiunea centrală a benzilor A, se delimitează o zonă îngustă şi mai puŃin densă, denumită zona
H, caracterizată printr-o mare elasticitate şi printr-o densitate optică mai scăzută. Benzile I realizează joncŃiunea dintre
două benzi A şi sunt bisectate de aşa-numita linie (disc) Z, compusă din material dens şi amorf.
Unitatea morfologică şi funcŃională a muşchiului striat care determină periodicitatea în direcŃia longitudinală a
miofibrilei e sarcomerul, cuprins între două linii Z. În mijlocul sarcomerului se află amplasată banda A, care include şi
zona H.
DifracŃia în raze X şi microscopia electronică a muşchiului scheletic. Studiile de difracŃie prezintă avantajul de
a se putea realiza muşchiul viu, intact, în condiŃii fiziologice, dar interpretarea diagramelor de difracŃie nu este simplă.
Imaginile la microscopul electronic vizualizează structura, dar procedurile de pregătire ar putea produce artefacte.
10
Biochimie
Datorită striaŃiilor sale, muşchiul scheletic se comportă ca o reŃea de difracŃie cu linii distanŃate la intervale regulate
egale pe lungimea sarcomerului, S. Fig. 1 prezintă schema, pe baza căreia poate fi înŃeleasă difracŃia.
Fig. 1. Teoria difracŃiei razelor X a

muşchiului.
(după Wilkie, 1968).
Punctele A şi C reprezintă liniile Z, astfel AC=S, lungimea sarcomerului. Precum undele sinusoidale întâlnesc
punctele A şi C se pot imagina ca noi surse de lumină, dispersia luminii în toate direcŃiile. În câteva direcŃii undele
dispersate vor fi în fază, aşa că undele se susŃin una pe alta şi lumina este strălucitoare. CondiŃia pentru prima strălucire
periferică este ca traseul diferenŃei AB trebuie să fie la lungime de undă a luminii naturale. Astfel AB=λ.
Apoi din triunghiul ABC, sin θ = λ /S. Lungimea de undă l este cunoscută, unghiul θ poate fi măsurat
experimental şi S poate fi calculat. Odată ce putem măsura lungimea sarcomerului prin metoda difracŃiei, putem măsura
de asemenea şi lungimea filamentelor subŃiri şi groase.
Fig. 2. Diagrama difracŃiei pe

muşchiul viu sartorius de broască.
M-meridional; E-ecuatorial; 1.L, 2.L,
3.L, prima, a doua şi a treia linie.
(după Huxley şi Brown, 1967)
Fig. 2 prezintă reflecŃiile meridionale şi reflecŃiile liniilor etajate ale muşchiului sartorius viu, iar fig. 3 prezintă
modelul dedus din diagrama razelor X. Diagrama difracŃiei reflecŃiilor liniilor etajate corespunde unei perioade de 429
Å şi apare datorită aranjamentului în formă de spirală a punŃilor dintre filamentele de miozină. Sunt perechi de punŃi pe
oricare dintre părŃi ale filamentelor subŃiri la intervale de 143 Å, cu fiecare pereche rotită cu 120o raportat la fiecare
pereche vecină.
Fig. 3. Diagrama schematică a aranjamentului

punŃilor în diagrama cu raze X a muşchiului sartorius de
broască, prezentat în fig. 2.
(după Huxley şi Brown, 1967)
11
Fig. 4 compară diagramele ecuatoriale în raze X ale muşchiului viu, cu muşchiul in rigor. ObservaŃi
schimbările de intensitate ale direcŃiilor cristalografice 10 şi 11. În muşchiul în repaus, intensitatea e cea mai mare e în
10 şi numai f. puŃin în 11, în timp ce la muşchiul in rigor, intensitatea lui 11 a crescut mult. Aceasta se explică prin
entităŃile separate ale filamentelor de miozină şi actină din muşchiul în repaus, în timp ce în muşchiul in rigor, o mare
parte a capetelor miozinei sunt ataşate la actină.
Fig. 4. Unghi redus ecuatorial al diagramelor

razelor X pe mu[chiul psoas de iepure: (sus)
viu; (jos) in rigor.
(după Huxley, 1968).
Diagrama prezintă reflecŃiile 10 şi 11
ale reŃelei hexagonale a filamentelor de
miozină şi actină.
Printr-o rapidă îngheŃare, urmată de expunerea la microscopul electronic, s-au detectat modificări structurale
ale punŃilor la generarea forŃei (Hirose ş.a., 1994). Structura s-a modificat dramatic între relaxare, rigor şi după un
interval de timp de la iniŃierea contracŃiei. Rezultatele care au stat la baza modelelor de contracŃie musculară au atribuit
generarea forŃei schimbărilor structurale prin ataşarea punŃilor. Odată cu dezvoltarea tehnicilor de investigare, prin
utilizarea tomografiei cu microscopul electronic a fost posibilă vizualizarea directă a acŃiunii motoare a miozinei din
timpul contracŃiei a muşchiului unei insecte zburătoare (Taylor ş.a., 1999).
Structura miofibrilei
În structura miofibrilei se disting două tipuri de filamente proteice dispuse paralel cu axa acesteia:
- filamente groase constituite din proteina miofibrilară (structurală), denumită miozină şi
- filamente subŃiri, constituite în majoritate din proteina denumită actină, precum şi din
proteinele tropomiozină şi troponină, în proporŃie mai mică.
În ultrastructura miofibrilei se distinge şi un sistem de aşa-numite “punŃi”, care apar la anumite intervale de-a
lungul filamentelor groase şi care reprezintă poziŃiile de interacŃiune ale miozinei cu actina.
Componenta majoră a miofibrilelor o constituie proteinele, care în funcŃie de proprietăŃile şi rolul lor, se
integrează în următoarele două categorii:
I. Proteine miofibrilare (structurale, funcŃionale)-sunt localizate în miofibrile, contribuie la organizarea
filamentoasă a muşchiului şi participă direct în procesul mecanochimic. Mecanismul contracŃiei musculare a fost studiat
în mod susŃinut în sec XX. La început, fiziologii priveau musculatura ca pe o maşină ce poate genera putere, căldură şi
are proprietăŃi electrice. Mai târziu, întrebările care s-au evidenŃiat au fost cele privitoare la compoziŃia maşinii şi tipul
energiei utilizate de aceasta. Rolul major al proteinelor în contracŃia musculară a fost recunoscut abia atunci când Albert
Szent-Györgyi a demonstrat că in vitro, se poate reproduce contracŃia musculară prin adăugarea ATP la capetele
actomiozinei (fig. 5). Aceasta a constituit un mare salt în cercetarea musculaturii. Cartea lui Albert Szent-Györgyi
(1951) descrie experimentele clasice la nivel de laborator, în Ungaria, în timpul celui de al doilea război mondial.
Fig. 5: a – filament de actomiozină; b – contracŃia

filamentului de actomiozină indus de ATP
(mărire x30).
12
Biochimie
Principalele tipuri sunt:

1. Proteine contractile:
Miozina-este cea mai abundentă proteină musculară. Muşchiul scheletic conŃine 70-100 mg miozină per gram
greutate muşchi proaspăt; aceasta corespunde la 40-50% din totalul proteinelor musculare şi 50-55% din conŃinutul
proteic total al miofibrilei.
Este localizată la nivelul benzilor A al sarcomerelor, intrând în constituŃia filamentelor groase ale miofibrilelor.
Prezintă formă mixtă: globulară şi fibrilară.
E o proteină solubilă la concentraŃii ridicate de săruri (ex.: 0,6 M KCl) şi insolubilă la concentraŃii slabe de săruri
(ex.: 0,03 M KCl). Astfel, miozina poate fi extrasă din muşchi cu o soluŃie 0,6 M de KCl şi purificată prin diluarea extractului
la 20 volumic cu apă distilată. Totuşi, chiar în aceste condiŃii, mai rămân câteva filamente de actină legate de miozină şi de
aceea sunt necesare câteva proceduri speciale pentru a obŃine o miozină eliberată în totalitate de actină (pură).
Fig. 6. Schema moleculei de miozină

Mărimea şi configuraŃia moleculei de miozină. Miozina este o moleculă voluminoasă, asimetrică, ce are o
catenă lungă şi două capete globulare (Fig. 6). Catena are o lungime de aprox. 1500 Å şi 20 Å lăŃime. Fiecare capăt este
de aprox. 165 Å lungime, 65 Å lăŃime şi 40 Å adâncime în porŃiunile lor cele mai voluminoase. Masa moleculară a
miozinei e foarte mare, de cca. 500 000 Da (468 kdaltoni; masa protomerilor = 212 kdaltoni).
În soluŃii puternic denaturante, cum ar fi 5 M guanidin-HCl sau 8 M uree, miozina disociază în 6 lanŃuri
polipeptidice: două lanŃuri grele (masa moleculară a fiecărui lanŃ este de cca. 200 000 Da) şi 4 lanŃuri subŃiri (2 cu masa
moleculară de 20 000 Da, unul de 15 000 Da şi ultimul de 25 000 Da). Cele două lanŃuri groase sunt înfăşurate unul în
jurul celuilalt, formând o structură dublu elicoidată (conformaŃie de tip α-helix). La unul din capete, ambele lanŃuri sunt
răsucite în structuri globulare formând cele 2 capete, regiunile globulare (G). În muşchi, porŃiunea catenei lungi formează
baza filamentului gros şi capetele ies în afară ca punŃi între filamente. Fiecare capăt conŃine două lanŃuri subŃiri (L).
Fragmentele proteolitice de miozină. Când miozina este expusă enzimei proteolitice tripsina, fragmentarea se
produce la mijlocul catenei rezultând 2 componente de mărime inegală:
meromiozina „grea” (HMM=Heavy MeroMyosin, masa moleculară cca. 350 000) şi
meromiozină „uşoară” (LMM=Light MeroMyosin, masa moleculară aprox. 150 000).
HMM poate fi scindată mai apoi, de enzime proteolitice, cum ar fi papaina, în subfragmentul 1 (S1, masa
moleculară aprox. 110 000) şi subfragmentul 2 (S2). HMM şi S1 leagă actina, hidrolizează ATP-ul şi sunt solubile în
apă. LMM nu prezintă site-uri pentru actină sau legare ATP, dar conferă solubilitatea miozinei în 0,6 M KCl şi
proprietatea de autoasamblare a miozinei în 0,03 M KCl. S2 este solubil în apă. Regiunile de fragmentare enzimatică
pot servi ca articulaŃii.
Catena groasă a S1 mai poate fi degradată în continuare de către enzimele proteolitice, în 3 fragmente: 25 kDa (N
terminal), 50 kDa (central) şi 20 kDa (C terminal). Aceste fragmente au un rol deosebit în înŃelegerea structurii tridimensionale a
lui S1.Miozina şi fragmentele ei proteolitice pot fi vizualizate la electronul microscopic, sub forma prezentată în fig. 7.
Fig. 7. Electronmicrografii ale miozinei şi

fragmentelor sale proteolitice.
(după Lowey şi colab., 1969).
13
LanŃurile subŃiri ale miozinei. Acestea au fost descoperite prin ultracentrifugare analitică; succinilată sau tratată
cu K2CO3, miozina prezintă un mic component care sedimentează uşor, situat la extremitate. Electroforeza
unidimensională pe gel poliacrilamidic (PAGE) cu dodecilsulfat de Na (SDS - sodium dodecyl sulfate) a miozinei
purificate de muşchi scheletic relevă 3 benzi de lanŃuri subŃiri adiŃionate benzilor lanŃurilor groase (Fig. 8). Benzile
lanŃurilor subŃiri au fost denumite LC1, LC2 şi LC3 în ordinea descrescătoare a masei lor moleculare. LC1 şi LC3 pot fi
izolate după tratarea alcalină, fapt pt care au mai fost denumite şi lanŃurile subŃiri Alkali 1 şi Alkali 2; sunt cunoscute de
asemenea ca lanŃuri subŃiri esenŃiale. Alkali 1 şi Alkali 2 sunt identice în ce priveşte cei 142 aminoacizi reziduali de la
C terminal. Aceşti izomeri provin de la o singură genă prin îmbinare alternativă. LC2 poate fi fosforilat şi este cunoscut
ca un lanŃ subŃire reglator. Fiecare cap al miozinei conŃine 1 lanŃ subŃire esenŃial şi 1 reglator.
Fig. 8. SDS-PAGE pentru miozina

muşchiului scheletic
(lanŃul gros al miozinei este prezentat din
partea de sus a celei de a doua coloane nu
este indicat)
Notă: Un rezumat enciclopedic al miozinei, conŃinând 2354 de referinŃe, a fost scris de Sellers şi Goodson
(1995).
FuncŃiile miozinei musculaturii scheletice. Miozina prezintă două proprietăŃi esenŃiale pentru activitatea
musculară:
manifestă activitate enzimatică (ATP-azică), având capacitatea de a cataliza scindarea hidrolitică a
moleculei de ATP cu eliberare de energie:
ATP + H2O miozina ADP + H3PO4 + Energie

manifestă capacitatea de a se combina reversibil cu o altă proteină miofibrilară, actina, formând
complexul proteic denumit actomiozină:
ATP
Miozina + Actina Actomiozina
Ambele proprietăŃi ce conferă miozinei rol esenŃial în procesul contractil sunt asociate cu fragmentul HMM,
respectiv cu regiunea globulară a moleculei; de asemenea, punŃile ce se stabilesc în contracŃie între filamentele groase
de miozină şi filamentele subŃiri de actină sunt reprezentate de componenta HMM. Cele patru lanŃuri uşoare (L)
aferente regiunii globulare, se presupune că funcŃionează ca modulatori ai activităŃii ATP-azice a miozinei.
Legătura miozină-actină. Una din proprietăŃile biologice cele mai importante ale miozinei, este abilitatea sa de
a se combina cu actina. Complexul format se numeşte actomiozină. Legarea actinei de către miozină este înalt specifică;
nici o altă proteină nu poate substitui actina. Din punct de vedere fiziologic, când actina şi miozina se combină,
muşchiul produce forŃă.
Există o serie de metode de măsurare stoechiometrică a combinaŃiei actinei cu miozina. În soluŃie,
ultracentrifugarea analitică este cea mai sensibilă metodă: când moleculele din soluŃie intră în câmpul înalt-centrifugal,
sedimentează funcŃie de greutatea lor moleculară. Explorarea cu metoda ultracentrifugării analitice s-a realizat în
laboratoare cu soluŃii conŃinând aceeaşi cantitate de miozină (M) şi diferite cantităŃi de actină fibroasă. Aşa după cum se
observă din Fig. 9, în ultracentrifugarea analitică, se observă şi pic-ul miozinei alături de cel al actinei. Dacă se adaugă
actină la miozină în cantitate crescută, o parte a miozinei se combină cu actina, formând molecula cu greutate mare,
actomiozina (AM); se observă două pic-uri. Atunci când toată miozina se combină cu actina, din nou se observă un
singur pic, pic-ul actomiozinei.
Fig. 9. Legarea miozină-actină urmărită prin ultracentrifugare analitică

Viscometria este o altă metodă de măsurare a legării miozină-actină în soluŃie. Viscozitatea actomiozinei este
mult mai mare decât suma viscozităŃilor componentelor individuale, actină şi miozină. Deci, când o cantitate constantă
de miozină este titrată cu o cantitate mărită de actină fibroasă, stoechiometria actinei legate este mai mare la viscozitate
maximă.
În suspensie, la putere ionică fiziologică, legarea miozină-actină este măsurată în condiŃiile când ambele,
miozina şi actina sunt insolubile, atunci este sedimentul rezultat în urma centrifugării uşoare. Astfel, adăugând cantităŃi
crescute de actină fibroasă la o cantitate constantă de miozină în suspensie se va forma actomiozina. După ce miozina a
fost saturată cu actină, actina necombinată va rămâne în supernatantul rezultat după centrifugare.
14
Biochimie
Rezultatele obŃinute prin metodele descrise au arătat că o moleculă de miozină leagă 2 molecule de unităŃi
globulare de actină din polimerul de actină fibroasă sau având în vedere că molecula de miozină are două capuri (unde
sunt localizate site-urile de legare a actinei), fiecare cap al miozinei se combină cu o moleculă de actină globulară.
Activitatea ATP-azică a miozinei. O echipă rusă soŃ şi soŃie, Engelhardt şi Lyubimova, au fost cei care au
făcut o mare descoperire în 1939, că miozina este o enzimă ce hidrolizează ATP. Este deja cunoscut că ATP este donor
universal de energie în celulele vii, ca urmare Engelhardt şi Lyubimova au creat termenul de mecanochimie, având în
vedere că proteina contractilă miozină care contribuie la efectuarea lucrului mecanic, eliberează în plus şi energia
necesară acestuia. Ideea este larg acceptată astăzi.
Activitatea ATP-azică a miozinei muşchiului scheletic de iepure, la 37oC, într-un mediu ionic comparabil cu
fluidul intracelular al muşchiului în repaus (100 mM K+, 2 mM Mg2+ liber şi 0.1 µM Ca2+) este scăzută, cca. 0,2 moli de
fosfat anorganic (Pi) sunt eliberaŃi per mol miozină per secundă. Actina este activatorul fiziologic al miozin ATP-azei,
substratul fiind MgATP2-. În timpul contracŃiei musculare, concentraŃia Ca2+ din fluidul intracelular creşte la aprox. 10
µM şi activitatea ATP-azică a miozinei activate de actină creşte între de 50-100 ori la aprox. 10-20 moli de Pi per mol
miozină per secundă.
ATP este hidrolizat de miozină şi în prezenŃa a 10 mM Ca2+; acestea nu sunt condiŃii fiziologice. În plus,
miozina hidrolizează ATP în absenŃa metalelor bivalente, de ex., în prezenŃa EDTA, un puternic agent de complexare
pentru Mg2+ şi Ca2+, dar numai în prezenŃa K+. Na+nu poate substitui K+. Nici această (K+ + EDTA) ATP-ază nu este
fiziologică, dar este utilă pentru identificarea miozinei din sistemele nemusculare.
DependenŃa variatelor activităŃi ATP-azice ale miozinei musculaturii scheletice de concentraŃia KCl şi pH este
prezentată în Fig. 10.
Fig. 10. DependenŃa activităŃii ATP-azice a

miozinei de KCl şi pH.
Fig. 10a. Separarea abilităŃii de legare a actinei de către

miozină de activitatea ATP-azică. Pe abscisă sunt resturile
de cisteină (grupări SH) din miozină după titrarea cu
iodacetamida. Ordonata prezintă (procentual) abilitatea de a
lega actina şi activitatea ATP-azică a miozinei tratate în
raport de proba martor.
Simboluri: x-x-x, abilitatea de a lega actina; suprafe]ele
deschise [i cele ha[urate, triunghiuri şi cercuri se referă la
activitatea ATP-azică a Ca2+- şi actină-activată la diferite
valori ale pH-ului.
(după Bárány şi Bárány, 1959).
Separarea zonelor de legare a actinei şi a celor ATP-azice din molecula miozinei. Titrarea resturilor de cisteină
ale miozinei au relevat că abilitatea miozinei de a lega actina poate fi separată de activitatea sa ATP-azică (Fig. 10a).
Aceste rezultate indică faptul că zonele prin care miozina interacŃionează cu actina şi cele ce acŃionează asupra ATP-
ului sunt diferite. Structura tridimensională a capului miozinei prezentată în (Fig. 14) permite localizarea zonelor
separate.
Intermediari ai hidrolizei ATP-ului. Pentru prima dată a fost demonstrat de Taylor (Lymn şi Taylor, 1970;
Taylor ş.a., 1970) că hidroliza ATP-ului catalizată de miozină implică o succesiune de intermediari:
15
Studiile lui Taylor, precum şi ale altor cercetători au demonstrat că reacŃia de mai sus este mult mai complexă
decât ecuaŃia care a descris-o iniŃial. Partea (b) a Fig. 11 prezintă versiunea recentă a ciclului ATP-azei, iar partea (a) a
Fig. 11 prezintă interrelaŃia dintre ciclul ATP-azei şi ciclul punŃii.
Fig. 11. Ciclul

punŃii (a) corelat cu ciclul
ATP-azei (b).
(după Perry, 1996).
Activitatea ATP-azică a miozinei şi viteza de scurtare a muşchiului. Activitatea ATP-azică a miozinei a fost
determinată pe 25 muşchi diferiŃi cu o variaŃia de 250 de ori a vitezei de scurtare. S-a găsit o corelaŃie între activitatea
ATP-azică a miozinei şi viteza de scurtare (Fig. 12). Aceasta sugerează că ATP-aza miozinei determină viteza de
scurtare a muşchiului (Bárány, 1967).
Studiile realizate prin inervarea încrucişată a muşchilor au furnizat evidenŃieri ale rolului fiziologic al
interrelaŃiei miozin ATP-ază-scurtarea muşchilor (Bárány şi Close, 1971).
La şoareci, muşchiul extensor rapid digitorum longus prezintă o inervaŃie încrucişată cu nervul muşchiului lent
soleus şi invers. Acesta a transformat extensorul rapid într-un muşchi lent şi soleus lent într-un muşchi rapid.
Fig. 12. RelaŃia dintre activitatea

ATP-azică a miozinei şi viteza de
scurtare a muşchiului.
16
Biochimie
Modificările activităŃii ATPazice a miozinei au fost direct influenŃate de modificările vitezei de scurtare ale
muşchilor a căror inervaŃie a fost încrucişată (Fig. 13). Activitatea ridicată a miozinei de activare a actinei în muşchiul
extensor a fost redusă până la activitatea ATP-azică redusă a miozinei din soleus. În acelaşi timp, activitatea ATP-azică
a miozinei din soleus inervat încrucişat a crescut până la nivelul celei din extensorul normal. Un nou tip de miozină s-a
sintetizat în muşchiul inervat încrucişat, care prezenta informaŃia genetică necesară să determine viteza de contracŃie a
muşchiului.
LanŃurile grele de miozină. LanŃul greu al miozinei (MHC) din diferiŃi muşchi scheletici prezintă o mare
Fig. 13. RelaŃia dintre viteza de

scurtare a muşchiului şi activitatea ATP-azică
actin activatoare a miozinei în muşchi inervaŃi
încrucişat. Simbolurile reprezintă muşchii
extensor digitorum longus şi soleus inervaŃi
normal sau încrucişat.
diversitate. MHC (Myosin Heavy Chains) din muşchii lenŃi au o masă moleculară puŃin mai mică decât MHC din
muşchii rapizi, diferenŃă pusă în evidenŃă prin SDS-PAGE. Forma izomerului MHC dintr-o fibră musculară izolată se
corelează cu viteza de contracŃie a fibrei (Reiser ş.a., 1985).
În timpul dezvoltării muşchiului, proprietăŃile sale contractile şi compoziŃia miozinizozimei se modifică. Dacă
viteza muşchiului creşte, fibrele încorporează un tip rapid de MHC. În plus, s-a demonstrat că modificările din
compoziŃia MHC au fost identice cu cele după creşterea utilizării muşchiului, rezultate în hipertrofie sau după
denervarea ce cauzează atrofie.
Structura tridimensională a subfragmentului 1. Rayment şi colab. Au cristalizat subfragmentul 1 al miozinei şi
i-au determinat structura tridimensională prin difracŃie în raze X la rezoluŃie de 2,8 Å (Rayment ş.a., 1993). Modelul
spaŃial fidel a fost construit şi este prezentat în Fig. 14. În figură, stânga corespunde joncŃiunii cap-coadă şi dreapta,
vârfului capului unde se leagă actina. Fragmentele de 25 kDa şi de 50 kDa ale S1 sunt site-uri ATP-azice, iar
fragmentele 50 kDa şi 20 kDa formează site-uri de legarea actinei. Zona de legare a ATP-ului are secvenŃa:
Gli-Glu-Ser-Gli-Ala-Gli-Lis-Trh,
Care e similară cu secvenŃa determinată la site-urile active ale altor ATP-aze. Site-ul de legare a ATP-ului a
fost identificat ca o cavitate. Există o fantă în partea superioară a capului care începe de pe site-ul de legare a ATP-ului
până la interfaŃa actinei. Ambele porŃiuni, după şi înainte de fantă sunt implicate în legarea actinei. Când ATP se leagă
la S1, cavitatea cea mai apropiată şi fanta se extind, rupând legătura S1-actină, ceea ce înseamnă că ATP disociază S1
de actină. Când ATP e hidrolizat de S1 la ADP şi Pi, actina se recombină cu S1. Modificările structurale implicate
constau în restrângerea fantei şi deschiderea cavităŃii de legare a ATP. Aceste modificări subtile sunt denumite
modificări conformaŃionale care joacă rolul cheie în mecanismul de contracŃie a muşchilor.
Fig. 14. Modelul spaŃial al

subfragmentului miozinei S1.
(după Rayment ş.a, 1993).
LanŃurile regulatoare şi cele subŃiri esenŃiale se încolăcesc în jurul fragmentului de 20 kDa al S1, formând
astfel un α-helix de 85 Å lungime, cu o deschidere mai mare decât S1. Rayment a sugerat că modificările
conformaŃionale din cavitatea de legare a nucleotidelor ar putea fi transmise α-helixului de 85 Å lungime. Această
17
structură ar putea avea rolul de braŃ ridicător, care să mărească modificările conformaŃionale mici în mişcări largi.
Ipoteza braŃului ridicător este prezentată în capitolul „InteracŃiunea actină-miozină”.
Asamblarea
Filamentele de miozină. La putere ionică scăzută (ex.: 0,03 M KCl), miozina precipită şi formează filamente.
Electronmicrografia relevă structura specifică a filamentelor, care este sub forma unui trunchi central cu lateralele sale
proeminente (Fig. 15).
Un model al aranjamentului moleculelor de miozină în filamente este prezentat în fig. 16.
Fig. 15. Electronmicrofoto-

grafia filamentului de miozină
(după Huxley, H.E., 1972).
Fig. 16. Modelul filamentului de miozină
(după Murphy, 1993).
Având în vedere că moleculele individuale de miozină au o regiune globulară (S1) numai la un singur capăt,
filamentele sunt formate probabil, prin asocieri antiparalele ale moleculelor de miozină. Toate moleculele dintr-o
jumătate de filament sunt orientate într-o direcŃie şi toate celelalte din cealaltă jumătate a filamentului sunt orientate în
direcŃia opusă. Astfel, în mijlocul catenelor filamentelor moleculelor antiparalele se suprapun rezultând o bară centrală
liberă, iar regiunile globulare sunt dispuse la ambele capete ale filamentului.
Electronmicrografiile filamentelor groase din muşchi şi filamentele groase sintetice făcute din miozină sunt f.
asemănătoare, diferenŃele fiind greu observabile. Totuşi, filamentele groase sintetice realizate din meromiozină subŃire
nu au proeminenŃe, aşa cum se observă la microscopul electronic.
Fibrele musculare, miofibrile. Complexele actomiozinice produc tensiune mai scăzută decât muşchiul intact,
ceea ce a iniŃiat cercetarea fibrelor musculare. În experimentele sale clasice, Szent-Györgyi a secŃionat muşchiul psoas
de iepure în fascicule de fibre de cca. 1 mm diametru. Acestea au fost legate în restul lungimii la o manivelă subŃire şi
introduse în 50% glicerol la 0o C, timp de 24 h. După schimbarea glicerolului, fasciculele de fibre au fost menŃinute la -
20o C. Înainte de utilizare, fasciculele au fost transferate în 20% glicerol, după care au fost spălate cu săruri.
Tratamentul prelungit cu glicerol a distrus membrana celulelor musculare, iar spălarea ulterioară a îndepărtat
constituenŃii organici şi anorganici ai muşchiului, precum şi mai mult de jumătate din proteinele sarcoplasmatice.
Fibrele de psoas tratate cu glicerol nu au reacŃionat la stimularea electrică, dar odată cu adăugarea ATP s-a produs
contracŃie puternică. H.H. Weber şi Portzehl (1954) au pregătit fibre musculare izolate tratate cu glicerol din muşchi
psoas, care au dezvoltat tensiune egală cu muşchiul intact şi au reprodus astfel întregul ciclu contracŃie-relaxare al
muşchiului (Fig. 17). Astfel, a fost demonstrat fără dubiu, că interacŃiunea dintre actină, miozină şi ATP stă la baza
mecanismului ciclului contracŃie-relaxare din muşchiul scheletic.
Fig. 17. Ciclul contracŃie-relaxare-contracŃie

a unei fibre individuale de psoas. Fibra a fost
contractată cu ATP şi la capătul contracŃiei spălată cu
săruri. Relaxarea fibrei a fost realizată prin adăugare
de pirofosfat în baie, săgeata în jos, apoi recontractată
prin adăugare de ATP, săgeata în sus.
(după Weber şi Portzehl, 1954).
Miofibrilele sunt fibre musculare minuscule, preparate prin omogenizarea unui muşchi proaspăt disecat în
soluŃie fiziologică salină. ContracŃia lor indusă de ATP poate fi urmărită la microscop. Ambele, fibrele de psoas şi
18
Biochimie
miofibrilele conŃin proteine musculare contractile (miozină şi actină) şi reglatoare (troponină şi tropomiozină).
Componentele individuale ale acestor sisteme sunt bine izolate prin SDS-PAGE (Fig. 18).
Localizarea miozinei în structura muşchiului. Miofibrilele au fost extrase sub microscop, cu o soluŃie selectivă
pentru disoluŃia miozinei. Banda A a dispărut ca urmare a extracŃiei; de aici concluzia că, miozina este localizată în
banda A, partea închisă la culoare a muşchiului. Anticorpii specifici pentru miozină care au fost depozitaŃi în banda A,
au confirmat de asemenea localizarea.
Fig. 18. SDS-

PAGE a miofibrilelor
muşchiului scheletic
izolat.
(după Porzio şi
Pearson, 1977).
Actina-reprezintă 20-25% din conŃinutul proteic total al miofibrilei şi este localizată la nivelul filamentelor
subŃiri. Ca structură, actina se prezintă în două forme configuraŃionale:
- forma globulară, monomerică (G-actina)-se comportă ca monomeri care pot polimeriza necovalent formând
un agregat molecular, constituit din filamente lungi de F-actină, la forŃa ionică fiziologică şi în prezenŃa
Mg2+; masa moleculară = 42 kDa şi
- forma fibrilară (F-actina)-cu conformaŃie dublu-elicoidală; diametrul = 6-7 nm; structură repetitivă de 35,5
nm,
ambele capabile să se transforme reversibil.
TranziŃia G-actinei la forma polimerizată F-actină e dependentă de ionii Mg2+ şi însoŃită de hidroliza ATP la
ADP + Pi. Deci, actina se caracterizează prin două proprietăŃi esenŃiale:
capacitatea de a polimeriza şi
capacitatea de a se combina reversibil cu miozina din filamentele groase adiacente pentru a forma complexul
actomiozină.
Straub, un tânăr biochimist din laboratorul lui Szent-Györgyi, a descoperit actina în 1942. Anterior, Szent-
Györgyi a arătat că extracŃia scurtă a muşchiului de iepure mixat cu o soluŃie alcalină 0,6 M KCl în camera rece produce
o miozină cu vâscozitate scăzută (miozina A), în timp ce atunci când muşchiul mixat a fost lăsat în 0,6 M KCl timp de o
zi, a fost extrasă o soluŃie f. vîscoasă (miozina B). Straub s-a gândit că diferenŃa dintre miozina B şi A este cauzată de
extracŃia unei noi proteine care face ca extractul de o zi să fie vîscos. În consecinŃă, a extras miozina A din muşchi, apoi
a lăsat reziduul în camera rece timp de o zi. Reziduul muşchiului a fost spălat cu apă distilată şi transferat în KCl pt
izolarea proteinelor citoplasmatice şi apoi, reziduul final a fost uscat cu acetonă. Proteina extrasă din reziduul uscat cu
acetonă a format un complex f. viscos cu miozina A, similar la miozina B, “a activat miozina” şi de aici a fost denumită
actină. În muşchiul scheletic, actina reprezintă aprox. 15% din proteina totală.
Formele actinei. După îmbunătăŃirea procedurii de preparare a actinei, Straub a descoperit că prin extracŃia cu
apă a reziduului muscular uscat cu acetonă, rezultă o soluŃie de actină cu viscozitate scăzută, globulară sau G-actina,
19
care după adiŃia sărurilor (la concentraŃii fiziologice) polimerizează, rezultând un gel de actină cu viscozitate ridicată,
fibroasă (F-actina). Straub a urmărit polimerizarea actinei cu viscometrul (Fig. 19).
Fig. 19. Polimerizarea actinei în prezenŃa

diferiŃilor ioni.
Curba 1-110 mM NaCl, 3 mM KCl, 3 mM
CaCl2, şi 10 mM MgSO4; Curba 2- idem 1 dar fără
Mg2+; Curba 3 - idem 1 dar fără Ca2+; Curba 4- idem 1
dar fără K+.
Temperatura 24o C
(după Feuer ş. a., 1948).
Tăria ionică, temperatura şi pH-ul influenŃează polimerizarea. CondiŃiile optime: concentraŃia în săruri 0,1 M,
37o C şi pH 6,5-7,5.
În 1949, Straub şi Feuer au comunicat că G-actina conŃine ATP legat şi în timpul polimerizării actinei, ATP
este hidrolizat la ADP legat şi Pi. Straub a postulat că transformarea G-actinei-ATP la F-actină-ADP joacă un rol cheie
în contracŃia musculară; totuşi nu a putut fi demonstrată pe muşchii scheletici ai animalelor vii (Martonosi ş.a., 1960).
Polimerizarea actinei concomitent cu hidroliza ATP ar putea avea loc în celule nemusculare şi ar putea furniza
mecanochimia pentru mişcare.
Fotografierea electronomicroscopică a filamentelor de actină fibroasă au relevat că structura este constituită
din perechi de şiruri de actină globulară înfăşurate una în jurul celeilalte, într-un dublu helix. Subunitatea care se repetă
este de cca. 55 Å şi elicoidul care se repetă e de aprox. 370Å.
Fig. 20.
Electronmicrografia
filamentului de actină.
(după Huxley, H.E.,
1972).
Jamey ş.a. (1999) au arătat proprietăŃile caracteristice ale filamentelor de actină.

Legătura actină-miozină. F-actina se combină cu miozina pentru a forma actomiozina. În 0,6 M KCl,
actomiozina formează o soluŃie viscoasă; după adăugarea ATP, actomiozina disociază în componentele sale, actina şi
miozina, cu o reducere asociată a viscozităŃii. La putere ionică fiziologică, actomiozina e insolubilă, la fel ca şi în
muşchi.
F-actina se combină de asemenea cu fragmentele proteolitice ale miozinei, HMM sau S1. Complexul format,
actomeromiozina groasă sau actosubfragment 1, rămân solubile la putere ionică scăzută. Când HMM sau S1 sunt
adăugate la filamentele musculare subŃiri, se ataşează la componenta actinică a filamentului formând o structură
specifică “cap de săgeată” (Fig. 21).
Fig. 21. Fotografie la microscopul electronic a

filamentelor subŃiri cu HMM.
20
Biochimie
Aceasta sugerează o polaritate structurală a filamentelor subŃiri.

Bazându-se pe această observaŃie, H. E. Huxley a postulat că polaritatea structurală a filamentelor subŃiri şi
groase permite forŃei de alunecare să mute filamentele subŃiri către centrul sarcomerului (Fig. 22).
Fig. 22. Diagrama

polarităŃii structurale a
filamentelor subŃiri şi groase.
Structura tridimensională a actinei. Kabsch şi colaboratorii (1990) au fost primii care au cristalizat G-actina şi
i-au determinat structura (Fig. 23).
Fig. 23. Schema

structurii actinei.
(după Holmes şi
Kabsch, 1991).
Plierea moleculei de actină este reprezentată prin banda trasată α-elicoidală a atomilor carbon. N şi C
corespund grupărilor terminale amino- şi respectiv, carboxil. Literele urmate de cifre reprezintă aminoacizii din lanŃul
polipeptidic. O ipotetică linie verticală împarte molecula de actină în două domenii “mare” partea stângă şi “mic”,
partea dreaptă. ATP şi Ca2+ sunt localizaŃi între cele două domenii. Aceste două domenii mai pot fi subdivizate în câte
două subdomenii fiecare, domeniul mic fiind compus din subdomeniile 1 şi 2, iar domeniul mare, în subdomeniile 3 şi 4
(subdomeniul 2 are o masă semnificativ mai scăzută faŃă de celelalte trei subdomenii şi acesta este motivul pentru care
se divide actina în domenii mari şi mici). Cele patru subdomenii sunt prinse împreună, legătura fiind stabilizată mai ales
de punŃile de săruri şi legăturile de H cu grupările fosfat ale legăturii ATP şi la acestea asociat Ca2+, localizat în centrul
moleculei. Deoarece masa subdomeniului 2 e mai scăzută, molecula de actină este distinctiv polară pe o direcŃie de la
subdomeniile 1 şi 3, numite “terminaŃie în barbă”, către subdomeniile 2 şi 4, denumite “terminaŃie ascuŃită”.
Această polaritate determină orientarea moleculei de actină în fixarea pe tiparul miozinei HMM din filamentele
subŃiri, aşa cum se observă din Fig. 22.
Contactele intersubunitare din filamentul de F-actină. În structuri elicoidale, cum este filamentul de F-actină,
sunt posibile în principiu, două tipuri de contacte intersubunitare: cele de-a lungul şi cele între torsadele elicoidale cu
înălŃime mare. În modelul atomic al filamentului de F-actină, sunt implicate 24 resturi de aminoacizi per subunitate, în
contacte de-a lungul torsadelor elicoidale de mare înălŃime. În contrast, numai 15 reziduuri per subunitate mediază
contactele mai slabe dintre cele două torsade.
21
Localizarea actinei în structura muşchiului. La microscop, se observă miofibrilele de miozină extrase ale
filamentelor subŃiri, ataşate la linia Z. Când s-a adăugat soluŃia 0,6 M KCl, care dizolvă F-actina, la o astfel de zonă de
incluziuni miofibrilare structura dispare, ceea ce indică faptul că filamentele subŃiri sunt compuse din actină. În
structura muşchiului, banda I conŃine filamente subŃiri în timp ce banda A conŃine ambele filamente, groase şi subŃiri
Structura filamentului subŃire. Fig. 24 prezintă structura: moleculele de actină formează două torsade dispuse
una în jurul celeilalte; în interior este filamentul de tropomiozină, iar la intervale regulate, moleculele de troponină sunt
ataşate la tropomiozină.
Fig. 24. Modelul pentru

structura filamentului subŃire.
InteracŃiunea actină-miozină
Modelul structural. Atât F-actina, cât şi miozina sunt molecule mari de proteină, a căror interacŃiune are loc pe
multiple site-uri, într-o manieră specifică. Din structura independentă la raze X a G-actinei şi S1 şi din diagramele de
densitate electronică ale filamentelor de actină conectate cu S1, a fost reconstituită structura tridimensională a actoS1,
având forma din Fig. 25.
Fig. 25. Modelul structural

atomic tridimensional al F-actinei
combinată cu subfragmentul 1 miozinic.
Este redată interacŃiunea
miozină-actină printr-o panglică şi o
zonă de spa]iu plin. Panglica din stânga
reprezintă subfragmentul S1 miozinic;
în dreapta este reprezentat helixul dublu
al F-actinei constituit din globulele
actinice 4 şi 3.
(după Rayment şi Holden, 1995).
Zonele de contact. Aşa cum am observat în Fig. 23, molecula G-actinei are patru sub domenii, dar majoritatea
aminoacizilor implicaŃi în interacŃiunea cu S1 sunt localizaŃi în subdomeniul 1.
Aşa cum am văzut anterior în ce priveşte structura tridimensională a S1, primul helix al fragmentului de 20
kDa şi domeniile de sub şi de deasupra fragmentului de 50 kDa, conŃin zone de legare a actinei, ale S1.
Primul contact implică încărcarea pozitivă a particulelor de resturi de aminoacizi ale S1 la joncŃiunea 20-50
kDa şi încărcarea negativă a particulelor de resturi de aminoacizi din subdomeniul 1 al actinei. Acesta este un contact
electrostatic nespecific; se constituie legături slabe între S1 şi actină.
Al doilea contact implică reziduurile hidrofobe atât din S1, cât şi ale actinei. Aceasta este o interacŃiune
stereospecifică. Domeniul de sub fragmentul de 50 kDa al S1 este alipit mai ales, la reziduurile din subdomeniul 1 al
actinei şi câteva din subdomeniul 3.
Al treilea contact mai puternic decât cel de al doilea prin recrutarea de bucle adiŃionale de la domeniul mai sus
al fragmentului de 50 kDa al S1 şi subdomeniul 2 al actinei. InteracŃiunea urmează închiderii despărŃiturii dintre
domeniile de sub şi de deasupra fragmentului de 50 kDa al S1.
22
Biochimie
Formarea legăturii puternice pornind de la stadiul de legătură slabă are loc odată cu contactele al doilea şi al
treilea. Alipirea puternică e necesară pentru un efort puternic.
Arginina 405, care participă la al treilea contact, este un reziduu de aminoacid conservat în toate miozinele
studiate. Prezintă importanŃă funcŃională; adică, s-a demonstrat că transformarea argininei 405 în glutamină e una din
cauzele cel mai des întâlnite în cazul cardiomiopatiei hipertrofice.
Aceste trei contacte implică o singură subunitate de actină şi defineşte prima localizare a interacŃiunii actină-
miozină. În plus, modelul construcŃiei indică cea de a doua regiune a S1 în proximitatea monomerului actinic vecin, un
helix întorcându-se dedesubt. Cea mai mare contribuŃie la această interacŃiune secundară cu actina vine din partea unei
bucle ce corespunde reziduurilor 567-578 din secvenŃa S1.
O remarcabilă conservare funcŃională a fost identificată în felul în care interacŃionează izomerii actinei şi
miozinei ale diferitelor specii. Astfel de descoperiri sugerează o constanŃă a structurii contactelor moleculare de la
interfaŃa actomiozinei.
Modelul braŃ-pârghie. Ipotezele curente asupra mecanismului generării forŃei de către actină-miozină-ATP
postulează că rotaŃia braŃului pârghie ca un prim component mecanic al loviturii puternice. BraŃul pârghie este un
α−helix lung de 85 Å, la care sunt legate miozinele reglatoare şi esenŃiale ale fibrelor subŃiri. În timpul alipirii ATP şi a
hidrolizei care-i urmează, aria zonei active a subfragmentului 1 suferă transformări conformaŃionale substanŃiale şi ca
rezultat, braŃul pârghie se mută cu 11 nm de-a lungul axelor helixului actinei (Fig. 26a şi 26b).
Fig. 26a. PoziŃiei braŃului pârghie al

actomiozinei înaintea stadiului de producere a puterii.
(după Geeves şi Holmes, 1999).
Cinci monomeri diferiŃi ai actinei din două
torsade ale helixului dublu al actinei sunt prezentaŃi în
partea dreaptă, iar în partea stângă se observă puntea
miozinei (S1 din Fig. 14).
Fig. 26b. PoziŃia braŃului pârghie al

actomiozinei înaintea stadiului de producere a puterii
(după Geeves şi Holmes, 1999).
Fig. 26c. RotaŃia braŃului pârghie în

timpul producerii forŃei.
(după Highsmith, 1999).
RotaŃia braŃului pârghie (Dominguez ş.a., 1998) care are loc de la începutul şi în timpul producerii forŃei se
poate urmări în Fig. 26c.
23
Proteine reglatoare: (5%)

Tropomiozina (TM ) sau paramiozina, a fost descoperită de Bailey în 1946 şi reprezintă aprox. 10% din
conŃinutul proteic total al miofibrilei, având masa moleculară de 65-70 kDa. Este dispusă în filamente subŃiri,
însoŃind zonele de localizare ale actinei. Moleculele au formă fibrilară, de tijă (cca. 400 Å lungime şi 20 Å
grosime) şi prezintă o structură dublu-elicoidală (α-helix), fiind interpuse între două filamente de F-actină;
moleculele de tropomiozină sunt fixate de la cap la coadă (Fig. 27). Posedă proprietatea de supercontracŃie şi
contribuie la menŃinerea pe o perioadă mai lungă a muşchiului într-o stare contractată. Solubilitatea şi
proprietăŃile structurale ale acesteia s-au dovedit a fi similare cu cele ale miozinei, de unde şi numele acesteia.
Fig. 27. Asamblarea de la cap la coadă în TM (partea de mai jos) şi

interacŃiunea TM cu fiecare 7 monomeri actină (în partea de sus).
(după Smillie, 1996).
Izomerii tropomiozinei. La SDS-PAGE, TM prezintă două benzi, corespunzătoare şirurilor α (rapide) şi β
(lente). Greutatea moleculară a şirurilor nu diferă semnificativ şi au valori de 33.000-35.000. Ambele şiruri conŃin 248
resturi de aminoacizi, dintre care 39 sunt diferite. SecvenŃa aminoacizilor indică o porŃiune nepolară şi una polară de
astfel de reziduuri, totalizând 7 reziduuri.
Lungimea moleculei unui şirag a fost calculată, pt o secvenŃă fiind, 248x1,49 Å = 423 Å (numărul reziduurilor
înmulŃit cu lungimea efectivă a unui reziduu într-o dublă spirală) este mai mare decât lungimea de 400 Å calculată prin
studii în raze X. DiferenŃa ar putea fi apreciată ca fiind sumarea unei suprapuneri a 8-9 reziduuri între terminaŃiile
moleculelor de TM.
Raportul dintre concentraŃiile subunităŃilor α şi β variază funcŃie de tipul muşchiului. Muşchiul scheletic lent
(roşu) şi muşchiul fetal conŃin o proporŃie mai mare de subunităŃi β decât muşchii scheletici rapizi (alb), în timp ce
muşchiul cardiac de iepure şi avian conŃin numai subunităŃi α. Electroforeza pe gel bidimensională relevă mai mulŃi
izomeri ai TM în diferiŃi muşchi. Mai mult, câŃiva dintre izomerii TM pot fi fosforilaŃi. Schimbările de distribuŃie a
izomerilor TM au fost observate în decursul dezvoltării.
ProprietăŃi de legare. TM prezintă afinitate ridicată pentru actină, evidenŃiată de dificultăŃile de îndepărtare a TM
în cursul purificării actinei. Fiecare moleculă de TM leagă 7 monomeri actină în F-actina. Când se ataşează la actină,
fiecare TM se crede că este superînfăşurată cu o rază de cca. 40 Å şi lungimea moleculei se reduce la aprox. 385 Å.
Studiile de reconstrucŃie la microscopul electronic şi difracŃie cu raze X sugerează că în timpul activării
muşchiului, TM se mută din poziŃia laterală pe filamentul de actină pe o distanŃă de 10-15 către centrul aglomerării din
dublul helix al actinei. Se postulează că în restul muşchiului, TM ocupă zona actinei necesară pentru combinarea cu
capul miozinei. Mişcarea TM, de la începutul contracŃiei, eliberează zona de legare a miozinei, astfel încât se poate
forma actomiozina şi muşchiul se poate contracta.
O altă interacŃie între proteine este legarea troponinei la TM. Un mol de troponină este legată per mol de TM.
Troponina-e o proteină fibrilară, constituită din trei lanŃuri polipeptidice, strâns asociată cu tropomiozina. I se
atribuie rolul de reglator alosteric, fiind implicată în legarea Ca. Exercită în plus, un rol în interacŃiunea dintre tropomiozină
şi F-actină, interacŃiune ce are importanŃă fundamentală pentru funcŃia filamentelor subŃiri ale miofibrilei.
Ebashi a descoperit troponina (TN) în 1963. Este o moleculă globulară, care este constituită din trei subunităŃi
(Fig. 28), fiecare îndeplinind o funcŃie specifică.
Fig. 28. Electroforeza SDS-PAGE a troponinei

24
Biochimie
2+
Troponina C este receptorul pentru Ca din filamentul subŃire. A fost cristalizată şi determinată structura sa
tridimensională (Fig. 29), de 18 kDa.
Structura a relevat că TP-C aparŃine familiei proteinelor de legare a
Ca2+. Domeniile sale de legare a Ca2+ cuprind un scurt helix α, o spiră de
legătură şi un al doilea helix α. Domeniul se înfăşoară în jurul ionului de Ca
2+
sub forma unei mâini drepte strânse, degetele mare şi arătător extinse
reprezentând eliciile şi degetul mijlociu formând structura de spiră.
Această zonă este considerată o mână E-F. Două domenii mână E-F
formează o pereche stabilă în multe proteine fixatoare de Ca2+. În TP-C, cele
două domenii mână E-F sunt conectate printr-un helix α lung, rezultând 4
zone de fixare Ca2+ per moleculă. Două din cele patru zone au afinitate
ridicată pt Ca2+ şi sunt localizate în domeniul carboxil-terminal, în timp ce
celelalte zone au afinitate scăzută pt Ca2+ şi sunt localizate în zona aminoacid-
terminal. Numai zonele cu afinitate scăzută pt Ca2+ din TP-C sunt implicate în
reglarea contracŃiei musculare.
TP-C formează complexe specifice atât cu TP-I, cât şi cu TP-T.
Recent, structura cristalină a TP-C complexată cu fragmentul N-terminal al
TP-I a fost determinat (Vassylyev ş.a., 1998). În acest complex, TP-C are o
formă globulară compactă, în contrast cu molecula în formă de halteră
alungită a TP-C necombinată. Fragmentul TP-I se leagă la zona N-terminal a
TP-C, în marginea conformaŃiei sale Ca2+. Aparent, formaŃiunea complexată
dintre cele două proteine necesită o configuraŃie sterică specifică şi, deci,
complexul prezintă importanŃă funcŃională.
Troponina I inhibă ATP-aza Mg2+ dependentă a actomiozinei (idem
cu actina şi miozin ATP-aza dependentă de Mg2+). TP-I este o proteină
fundamentală, care complexează rapid cu TP-C acidă; important, Ca2+
uşurează formarea complexului. Astfel, după stimularea muşchiului, TP-C
leagă Ca2+ şi apoi se combină cu TP-I; aceasta se produce printr-un mecanism
simplu de reducere a inhibiŃiei actomiozin Mg2+-ATP-ază de către TP-I. Se
cunosc o serie de izomeri ai TP-I, având masa moleculară cuprinsă între 21-
Fig. 29. Diagrama panglicii 23 kDa.
TP-C. Troponina T este o moleculă asimetrică ce interacŃionează cu TM.
(după Garrett şi Grisham, 1995). Diverse studii au localizat legarea TP-T la capătul C-terminal al TM ; helixul
α al TP-T şi încolăcirea TM participă la această legătură. InteracŃiunea TM -
TP-T serveşte la fixarea poziŃiei întregului complex TN în interiorul filamentului subŃire, astfel încât această incluziune
care schimbă conformaŃia acestor proteine, poate regla contracŃia. În acest raport, este important ca TP-T să lege de
asemenea TP-C, deci schimbările conformaŃionale induce de Ca2+ în TP-C sunt transmise prin TP-T la TM. Recent, o
zonă mare a proteinei conservate a fost descrisă prin secvenŃa aminoacid a TP-T (Stefancsik ş.a., 1998), care a fost
caracterizată printr-o repetiŃie de şapte cu un potenŃial pt formarea dublei înfăşurări α-elicoidale. Similar, zona potenŃial
formatoare a dublei înfăşurări, a fost de asemenea păstrată în toate secvenŃele TP-I cunoscute, sugerând că aceste zone
ale proteinei au un rol în interacŃiunea TP-T – TP-I. Acesta e un alt ex. despre cum interacŃiunile specifice ale
subunităŃilor TN construiesc întreaga moleculă TN.
Troponina T, similar TP-C şi TP-I, prezintă o serie de izomeri cu masa moleculară cuprinsă între 30-35 kDa.
Cartea lui Perry (1996) este o sursă bună pt cunoştinŃe suplimentare în ce priveşte structura şi proprietăŃile
sistemului troponină-tropomiozină.
3. Proteinele sarcoplasmatice (solubile)- reprezintă un ansamblu de proteine cu proprietăŃi fizico-chimice apropiate,
solubile în apă sau soluŃii saline diluate (0,03-0,05 M NaCl sau KCl) denumite generic “miogen”, localizate în
sarcoplasmă, respectiv în spaŃiul celular în care sunt dispuse miofibrilele; reprezintă 20% din proteinele Ńesutului
muscular. În majoritatea lor (2/3), sunt enzime ale sistemului glicolitic (α-glucanfosforilaza, creatinfosfokinaza,
dezaminaza AMP), participând la generarea ATP pe cale anaerobă-glicoliza sarcoplasmatică. Se evidenŃiază
mioalbumina care, este asemănătoare cu albumina serică din punct de vedere al proprietăŃilor.
Mioglobina-e o homoproteidă musculară, cu proprietatea de a lega reversibil O2 (oximioglobină); ea constituie cea
mai importantă sursă de O necesară desfăşurării proceselor biochimice de degradare oxidativă, prin care se generează
energie (ATP). Fibrele musculare de tip I (lente) sunt bogate în mioglobină; fibrele de tip II (rapide) au rezerve mici.
Mioglobina, ca şi hemoglobina, sunt hemproteine, a căror importanŃă fiziologică este datorată abilităŃii lor de a
lega oxigenul molecular. Mioglobina este o hemproteină monomeră (conŃine un singur lanŃ polipeptidic cuprinzând 153
de aminoacizi, cu M=17 kDa), ce se găseşte mai ales în Ńesutul muscular, unde îndeplineşte rolul de zonă de depozitare
intracelulară a oxigenului. În timpul perioadelor de lipsă de oxigen, oximioglobina se realizează prin legarea oxigenului
(Mb + O2 → MbO2), care apoi va fi utilizat pentru necesităŃile metabolice.
Structura terŃiară a mioglobinei este una tipică de proteină globulară solubilă în apă. Structura sa secundară
este una neobişnuită (atipică), în care conŃine o proporŃie ridicată (75%) de structură secundară α-elicoidală. O
25
polipeptidă mioglobină este formată din 8α-elicii spre dreapta separate, dispuse de la A la H, care sunt conectate prin
scurte regiuni neelicoidale. Grupările de aminoacizi-R împachetate în interiorul moleculei au predominant caracter
hidrofob în timp ce cele expuse la suprafaŃa moleculei sunt în general hidrofile, ceea ce are ca rezultat caracterul relativ
solubil în apă.
Fiecare moleculă de mioglobină conŃine o grupare prostetică hem inserată într-o fantă hidrofobă din proteină.
Fiecare reziduu hem conŃine un atom de Fe legat coordinativ în centrul acestuia, care este normal Fe2+ sau feros, ca stare
de oxidare. Oxigenul purtat de hemoproteine este legat direct la atom de Fe (feros) din gruparea prostetică hem.
Oxidarea Fe la starea de oxidare Fe3+ (feric), conduce la o moleculă incapabilă de a lega oxigen normal. InteracŃiunile
hidrofobe dintre inelul tetrapirolic şi grupările aminoacide R hidrofobe din interiorul fantei proteinei stabilizează
puternic proteina hem conjugată. În plus, un atom de azot din gruparea histidină R localizată deasupra planului inelului
hem este coordinat cu un atom de Fe, care va stabiliza interacŃiunea dintre hem şi proteină. În oxihemoglobină, zonele
de legare rămase la atomul de Fe (a 6-a poziŃie de coordinare) este ocupată de oxigen, a cărui legare este stabilizată de
un reziduu histidină secundar.
Aceste proprietăŃi explică calitatea Mb de a lega mult mai uşor O: afinitate mai mare, la presiuni mai scăzute
(ex: la presiunea sângelui venos, Mb e saturată în proporŃie de 95%). În timpul contracŃiei musculare, mai ales în
condiŃiile unor exerciŃii fizice severe, asociate cu privaŃiuni de O, oximioglobina eliberează f. uşor O său în celule, unde
poate fi utilizat de mitocondriile musculare pt resinteza ATP pe calea fosforilării oxidative.
ConcentraŃia intramusculară de Mb poate creşte la sportivi, printr-un antrenament practicat la altitudine. În
timpul exerciŃiilor fizice, conŃinutul Mb musculare nu se modifică semnificativ. După exerciŃii se constată o creştere în
plasma sanguină (mioglobinemie), care se corelează cu forŃa dezvoltată, intensitatea şi durata exerciŃiilor respective.
4. Proteinele asociate ale muşchiului striat (reglatoare şi structurale), îndeplinesc roluri importante în menŃinerea
structurii muşchiului şi reglarea contracŃiei musculare. Formează aproximativ 25% din proteinele miofibrilare.
Dintre acestea, cele reglatoare pot fi clasificate în:
Miozin-asociate-include trei proteine descoperite în discurile M: proteina M (165 kDa), miomezina (185 kDa)
şi creatinkinaza (un dimer din subunităŃi 42 kDa). Creatinkinaza, e cea mai importantă, deoarece favorizează
regenerarea rapidă a ATP consumat în timpul contracŃiei musculare. Asocierea proteinei M, a miomezinei şi
creatinkinazei cu discul M asigură integritatea structurală a filamentelor de miozină
Au mai fost identificate şi: proteina C (135 kDa), proteina F (121 kDa), proteina H (74 kDa) şi
proteina I (50 kDa). Proteina C e localizată în liniile dispuse ordonat în banda A; inhibă activitatea ATP-azică a
miozinei la forŃă ionică joasă şi o activează la forŃă ionică fiziologică.
Actin-asociate cuprind: α-actina (homodimer din subunităŃi de 95 kDa), β-actina (heterodimer, subunităŃi de
37 şi 34 kDa), γ-actina (monomer de 35 kDa) şi p-tropomiozina (homodimer din unităŃi de 34 kDa). α-actina are
rol de fixare a filamentelor subŃiri de actină la discurile Z; β-actina este o proteină de coronament, fixând
specific capătul filamentului de actină şi
5. Proteinele citoscheletice (proteinele stromei, 15% din proteinele totale miofibrilare) sunt:
Conectina (titina)-proteină elastică (se poate întinde sub presiune), constă din două proteine: α-conectina
(titina 1) şi β-conectina (titina 2), ultima fiind produsul proteolitic al primei. Au mase moleculare foarte mari:
2800 kDa, titina 1 şi 2100 kDa, titina 2.
Nebulina
2.2. Subunitatea 2. Reglarea contracŃiei musculaturii scheletice

Trăsătura caracteristică a contracŃiei musculare este interacŃiunea actinei, miozinei şi ATP. Acest proces
fundamental al contracŃiei este reglat de către sistemul tropomiozină-troponină-Ca2+. Conform teoriei curente, în
muşchiul relaxat, TM este situată în cavitatea dublului helix al actinei într-un mod care blochează steric combinarea
miozinei cu actina. Aceasta se observă din Fig. 30.
Fig. 30. O schemă a modelului blocării sterice. (după Vşier, 1980).

26
Biochimie
În absenŃa Ca2+, TM blochează site-urile de legare prin punŃi ale actinei. Legarea Ca2+la TN mută TM pe una
din părŃile ce prezintă zone de legare şi permite punŃilor să lege filamentele subŃiri. Legarea Ca2+la TP-C reprezintă
punctul de pornire al lanŃului de faze; aceasta iniŃiază mutarea TM de-a lungul TP-T. În plus, complexul TP-C-Ca2+
extrage TP-I din poziŃia de inhibare a actinei; ca urmare, combinarea capului miozinei cu actina poate avea loc la
valoarea maximă. De vreme ce în filamentul subŃire există numai o moleculă de TN şi o moleculă de TM per 7
molecule de actină G, una singură din acest sumum care interacŃionează îşi asumă rolul major în reglarea contracŃiei.
Lehman şi colab. (1994) au furnizat dovada mecanismului steric al TM, în filamente subŃiri Limulus (Fig. 31 şi
Fig. 32). Experimente ulterioare cu muşchi scheletic de broască au confirmat modelul steric de activare a filamentelor
subŃiri ale muşchiului (Vibert ş.a., 1997). Recent, utilizând microscopul crioelectronic a putut fi rezolvată problema
reconstrucŃia imaginii elicoidale a localizării tropomiozinei în filamentele subŃiri reglatoare de troponină, atât în repaus,
cât şi în condiŃii de activitate (Xu ş.a., 1999).
Imaginea din Fig. 31 reprezintă suprafeŃele ce se văd prin reconstituirea densităŃilor filamentelor subŃiri, în
stânga în prezenŃa EGTA (un agent puternic de complexare Ca2+; deci, în prezenŃa EGTA nu există practic Ca2+ liber);
în dreapta, în prezenŃa Ca2+. Filamentele înfăşurate elicoidal pe suprafaŃa actinei au un diametru de aprox. 20 Å (ceea ce
reprezintă grosimea TM).
Fig. 31. Mutarea tropomiozinei indusă de Ca2+ în

filamentele subŃiri de Limulus revelată prin reconstrucŃie
tridimensională a microfotografiilor electronice.
(după Lehman ş.a., 1994).
Domeniile intern (Ai) şi extern (Ao) ale unui monomer de actină au fost marcate. Formele monomerilor actinei
atât din filamentele tratate cu EGTA-, cât şi cele tratate cu Ca2+-sunt foarte asemănătoare, dar formele elongate ale
densităŃii datorate TM sunt localizate în poziŃii diferite pe filamentele actinei.
Fig. 32 arată proiecŃia formelor elicoidale pe diagrama densităŃilor ale fig. 31 într-un plan perpendicular pe axa
helixului, a) filamente subŃiri în EGTA, b) filamente în Ca2+.
Fig. 32. Diagrama

densităŃii filamentelor prezentate
în Fig. 31.
Catena TM, care face contact cu monomerii actinei la A0 şi Ai în a) şi respectiv, b) sunt indicate prin săgeŃi.
Diagrama diferenŃiată în c) a fost calculată prin scăderea densităŃilor din diagrama Ca2+ din cele din diagrama cu EGTA.
Regiunile diagramei care prezintă diferenŃe semnificative sunt indicate prin zone de alb (diferenŃe pozitive) şi prin
negru (diferenŃe negative).
Perechile de pic-uri pozitive şi negative sunt localizate conform poziŃiilor catenei şi demonstrează mişcarea
acestora.
27
Rolul Ca2+ în reglarea contracŃiei musculaturii scheletice

În 1883, Ringer a observat că, contracŃiile inimii izolate de broască încetează atunci când a fost eliminat CaCl2
din compoziŃia soluŃiei de menŃinere. Fenomenul e reversibil.
Cincizeci de ani mai târziu, Heilbrunn şi Wiercinsky au demonstrat că injectarea CaCl2 direct în fibrele
muşchiului scheletic induce contracŃie şi nici un alt cation nu provoacă acest efect.
Au concluzionat că: „Ca ar putea fi un activator al muşchiului”.
A.V. Hill, fondatorul fiziologiei musculare, a anticipat că activatorul muşchiului trebuie să provină dintr-o
sursă internă, dat fiind faptul că depolarizarea membranei este rapid urmată de răspuns mecanic, de ex., un muşchi
scheletic poate fi activat în totalitate în mai puŃin de câteva milisecunde. Difuzia unui activator de la suprafaŃă spre
interiorul fibrei ar necesita o durată de timp mult mai mare.
În anul 1960 a fost demonstrat că reticulul sarcoplasmatic (SR) prezintă activitate Ca2+-ATP-azică. Aceasta
presupune că membrana SR conŃine pompa de Ca2+ ce transportă Ca2+din sarcoplasmă în lumenul SR cu consum de
ATP. De altfel, s-a stabilit că SR conŃine cantităŃi mari de săruri de Ca.
Experimentele lui Huxley şi Taylor (1958). Aceşti autori şi-au pus întrebarea, care porŃiune a sarcomerului este
implicată în activarea contracŃiei? Ei au montat o fibră izolată de broască la microscop, imersată în soluŃie de săruri
fiziologică. S-a aplicat fibrei un impuls electric, cu ajutorul unei pipete foarte subŃiri, pipetă care a fost aplicată atât la
centrul benzii A, cât şi al benzii I. Banda I s-a scurtat când s-a aplicat pipeta pe banda I, în timp ce nu a fost semnalat
nici un răspuns atunci când a fost aplicată pe banda A (Fig. 33). S-a demonstrat mai târziu că în muşchiul broaştei
joncŃiunea tuburilor şi SR sunt localizate în banda I, ceea ce susŃine conceptul că stimularea electrică a tuburilor din
muşchi se realizează cu Ca2+ din SR.
Fig. 33. Activarea

locală printr-un impul al fibrei
din muşchiul semitendinos al
Rana temporaria.
(după Huxley şi
Taylor, 1958).
În fig. de sus, pipeta a
fost aplicată pe banda A, iar în
zona de mai jos, s-a aplicat pe
banda I.
Reticulul sarcoplasmatic (RS) este compartimentul de depozitare a Ca2+ al muşchiului. Acesta formează o reŃea
în sarcoplasmă astfel încât fiecare fibră este înconjurată de reticul şi în acest fel, au acces direct la Ca2+. RS prezintă
prelungiri la cele două capete formând sacii terminali, denumiŃi cisterne. O unitate funcŃională este o triadă, formată din
două cisterne aparŃinând la două RS adiacente şi dintr-un tub transvers (T) situat între ele (Fig. 34). DistanŃa dintre
cisternele terminale şi tuburile T este de 10-15 nm. Această deschizătură este cuprinsă de „structurile picior”. În
muşchiul de broască, tuburile transverse sunt localizate la nivelul liniei Z, iar în muşchiul mamiferelor sunt localizate la
marginea benzilor A şi I.
Fig. 34. Microfotografia

electronică a tuburilor T şi joncŃiunii RS.
Tuburile transverse (TT) sunt flancate
de două cisterne terminale ale RS. SăgeŃile
indică structurile picior. LT-tubulele
longitudinale ale RS.
(după Chu ş.a., 1987).
Fig. 35 este o schemă a RS şi joncŃiunii tuburilor T. Tuburile T se observă că sunt invaginate în sarcolemă.
Structura picior acoperă deschizătura dintre cisternele terminale şi tuburile T. În interiorul RS, Ca2+ este legat la
calsechestrină, o proteină care este ancorată la membrana internă a cisternelor terminale. După stimularea muşchiului,
28
Biochimie
Ca2+ părăseşte cisternele terminale şi se leagă la troponina C din sarcoplasmă pentru a iniŃia procesul de contracŃie (v. şi
Fig. 37)
Fig. 35. Schema tuburilor T

şi a joncŃiunii RS.
(după Paul şi Heiny, 1993).
Înainte de a fi stimulat muşchiul, Ca2+ este descărcat continuu din cisternele terminale. Totuşi, o parte din Ca2+
din sarcoplasmă este recapturat prin zona longitudinală a RS; pompa de Ca2+ este mecanismul prin care se absoarbe
Ca2+ şi se realizează cu consum energetic susŃinut de ATP. Odată ce Ca2+ a ajuns în interiorul tuburilor longitudinale,
difuzează înapoi în cisternele terminale, unde va fi legat de calsechestrină, în zona de depozitare. O proteină ce leagă
calsechestrina de 30 kDa (Yamaguchi şi Kasai, 1998) reglează legarea Ca2+ la calsechestrină.
Cisterna terminală conŃine canalele de descărcare Ca2+ ale RS. Acest canal este format dintr-o proteină foarte
mare (GM e de cca. 2.000.000) care umple întreaga grosime a membranei RS şi iese în afara acesteia prin tuburile T.
Domeniul hidrofil de ieşirea canalului a fost vizualizat prima dată cu ajutorul microscopului electronic ca structuri
picior. Canalele de expulzie a Ca2+, denumite şi proteină picior joncŃională, au fost identificate ca receptori pentru
rianodină. ConŃin un canal axial central şi patru canaliculi radiali. Când canalul Ca2+ se deschide, Ca2+ părăseşte RS,
calsechestrina expulzează Ca2+ şi o cantitate mai mare de Ca2+ este distribuită în sarcoplasmă.
Forma transducŃiei între tuburile T şi joncŃiunea RS. Receptorii dihidropiridinei (DHP) din tuburile T şi
canalele de expulzie a Ca2+ ale cisternelor terminale ale RS participă la transducŃie. Receptorii DHP acŃionează ca
senzori de tensiune; dacă un potenŃial de acŃiune este propagat prin tuburile T (v. Fig. 37), regiunile ionizate ale
moleculelor receptorilor se propagă rapid şi provoacă modificări conformaŃionale în receptor. Canalele receptorilor
DHP şi de descărcare a Ca2+sunt în directă opoziŃie la joncŃiune. Modificarea conformaŃională din receptorii DHP poate
conduce la deschiderea canalelor de descărcare a Ca2+. O serie de ipoteze au fost propuse pentru conectarea mişcării
sarcinii măsurate la nivelul receptorilor DHP cu descărcarea de Ca2+ din RS.
Cuplul excitaŃie-contracŃie
Cuplul excitaŃie-contracŃie (EC) descrie evenimentele determinate de stimularea electrică a muşchiului până la
iniŃierea contracŃiei musculare. Durata descărcării Ca2+ din RS în timpul contracŃiei este de mare interes. Ashley şi
Ridgway (1968) au fost primii care au studiat această interdependenŃă. Ei au monitorizat modificările concentraŃiei Ca2+
din timpul contracŃiei musculare injectând acvarin, o proteină bioluminiscientă ce leagă Ca2+ în fibrele musculare. După
legarea Ca2+, acvarinul emite lumină ce poate fi măsurată; ca urmare a emisiei de lumină, acvarinul este inactivat şi Ca2+
legat este eliberat.
Fig. 36. RelaŃia durată-potenŃial

de acŃiune, oscilaŃia Ca2+ şi tensiune.
(după Ashley şi Ridgway, 1968).
O fibră musculară la care s-a injectat acvarin a fost stimulată electric şi s-a înregistrat primul potenŃial de
acŃiune. Fenomenul a fost urmat de emisie de lumină care reflectă modificările concentraŃiei intracelulare a Ca2+. Când
Ca2+ evidenŃiat luminos atinge maximul de luminozitate, tensiunea creşte până la o valoare maximă, moment în care
semnalul luminos dat de Ca2+ dispare (Fig. 36).
De obicei, indicatorii de fluorescenŃă ai Ca2+, cum ar fi fura-2 şi quin-2, sunt utilizaŃi pentru măsurarea
modificărilor concentraŃiilor intracelulare ale Ca2+ la nivel de nanomolar până la micromolar. Aceşti indicatori sunt
excitaŃi la lungimi de undă medii, când sunt fără Ca2+, apoi când se formează legătura cu Ca2+. Măsurând raportul dintre
29
intensităŃile fluorescenŃei la două lungimi de undă excitatoare, se poate calcula concentraŃia Ca2+ liber. Descărcarea Ca2+
din RS, atunci când s-a studiat pe muşchiul de broască prin microscopie cofocală a imaginii utilizând indicatori de
fluorescenŃă, fluo-3, s-a observat că descărcările devin ridicate sub forma unei serii de evenimente discontinue,
finalizate printr-o scânteie. Nu este clar încă dacă scânteile sunt rezultatul deschiderii canalelor individual sau al
deschiderii concertate a unui mănunchi de canale (Rios ş.a., 1999).
Succesiunea evenimentelor. După stimularea muşchiului, un potenŃial de acŃiune se propagă prin sarcolemă,
trece prin tuburile T şi determină descărcarea Ca2+ din RS în sarcoplasmă. Ca2+ se leagă la TN şi inhibiŃia combinării
actină-miozină ce predomină în rest va creşte, contracŃia fiind astfel asigurată. Ca2+ este veriga dintre excitaŃie şi
contracŃie. Fig. 37 arată că în muşchiul în repaus (A), membrana este negativă în interior şi pozitivă la exterior (partea
stângă a figurii). La muşchiul scurtat (B), se observă inversarea polarităŃii după stimulare şi descărcare de Ca2+ din
cisternele terminale ale RS către filamente (partea dreaptă a figurii).
Fig. 37. Succesiunea

evenimentelor din timpul cuplului
excitaŃie-contracŃie.
(după Keeton, 1972).
2.3. Subunitatea 3. Mecanismul biochimic al contracŃiei musculaturii scheletice

Deşi mecanismul prin care se realizează contracŃia nu e complet elucidat în toate detaliile sale, a fost totuşi
elaborată o teorie unitară, consistentă, capabilă să explice o serie de fenomene ce însoŃesc procesul contracŃiei,
formulată de două grupuri din Anglia, A.F. Huxley şi Niedergerke (1954), şi H.E. Huxley şi Hanson (1954): Teoria
filamentelor glisante sau teoria mecanismului glisant. Experimentele lor clasice sunt prezentate în Fig. 38 şi 39:
Fig. 38 prezintă o fibră musculară vie de broască sub interferenŃa microscopului. Benzile A sunt întunecate, iar
bezile I sunt luminoase. Lungimea sarcomerelor, benzile A şi I au fost măsurate cu transcripterul densitometric.
Fibra a fost stimulată electric, obŃinându-se scurtarea. În partea stângă, sunt date numere pentru fiecare cadru.
Numerele de sus indică lungimea sarcomerului, care la timpi succesivi contracŃiei descreşte de la 3,10 la 2,93 la
2,70 la 2,37µ. Numerele de jos indică lungimea benzii A: 1,43 ; 1,45 ; 1,50 şi 1,48 m, ceea ce înseamnă că nu s-a
modificat în timpul contracŃiei.
Fig. 38. Modificările de lungime a

sarcomerului şi a lungimii de bandă în timpul
contracŃiei unei fibre de broască stimulată
electric .
(după A.F. Huxley şi Niedergerke, 1954).
30
Biochimie
Fig. 39 prezintă imaginea fibrilelor de psoas extrase cu glicerol sub microscopul cu contrast de fază. Benzile A
sunt întunecate, benzile A sunt luminoase, iar în mijlocul benzilor I se observă liniile Z. Patru sarcomere ale unei
fibrile sunt vizualizate după contracŃia Indusă de ATP. Benzile A nu şi-au modificat lungimea, dar benzile I s-au
scurtat, în ultimul cadru benzile I dispărând.
Fig. 39. Modificările lungimii

sarcomerului şi ale lungimii benzilor I din
timpul contracŃiei unei fibrile extrase cu
glicerol, provocată de adiŃia de ATP.
(după H.E. Huxley şi Hanson, 1954)
Experimente ulterioare au relevat faptul că în timpul contracŃiei, lungimea filamentelor subŃiri constituite din
actină şi lungimea filamentelor groase ce conŃin miozină, rămân constante. Deci, în timpul contracŃiei, lungimea
sarcomerului şi cea a benzii I se micşorează, lungimea zonei de suprapunere a filamentelor groase de cele subŃiri creşte,
lungimile filamentelor groase şi subŃiri rămân neschimbate. Prin urmare, filamentele trebuie să alunece una peste
cealaltă.
RelaŃia lungime-tensiune. Interpretarea fiziologică a teoriei culisării filamentelor a fost testată prin măsurarea
tensiunii unei singure fibre musculare la diferite lungimi ale sarcomerului (Gordon ş.a., 1966). Fig. 40 prezintă datele
obŃinute experimental.
Tensiune maximă s-a înregistrat la lungimea de repaus, între 2,0-2,25 µ, când toate punŃile au fost în regiunea
de suprapunere a filamentelor subŃiri şi groase. Când fibra musculară s-a întins astfel încât lungimea sarcomerului să
crească de la 2,25 la 3,675 µ şi consecutiv, numărul punŃilor din regiunea de suprapunere a scăzut de la maximum la
zero, tensiunea a căzut de la 100% la 0.
PunŃile sunt distribuite uniform de-a lungul filamentelor groase cu excepŃia unei înguste zone goale din mijloc.
PunŃile par a fi identice şi reprezintă site-ul de interacŃiune dintre filamentele groase şi cele subŃiri. Tensiunea este suma
algebrică a tensiunilor produse în fiecare zonă individuală. În timpul sau după perioada de repaus, tensiunea e direct
proporŃională cu numărul punŃilor din regiunea de suprapunere a filamentelor groase şi subŃiri.
Fig. 40. Rela]ia tensiune-lungime la

o singură fibră semitendinosus a muşchiului
de broască.
(după Gordon ş.a., 1966).
Numerele de la 1 la 6 de pe curba
tensiune-lungime corespund numerelor de pe
diagrama schematică a aranjamentelor
filamentelor groase şi subŃiri. În acest fel,
relaŃia dintre filamentele subŃiri şi cele groase
poate fi comparată cu tensiunea la variate
lungimi ale sarcomerului.
31
După perioada de repaus, când filamentele subŃiri se întâlnesc la centrul benzii A sau încep să interacŃioneze cu
punŃile din zonele opuse din dreptul lor, care au trecut de zona goală (din mijlocul sarcomerului), tensiunea scade brusc.
Ciclul încrucişării şi relaŃia sa cu actomiozin ATP-aza. O schemă a hidrolizei ATP-ului în ciclul încrucişării e
prezentată în Fig. 41. Au loc următoarele faze importante:
ATP disociază actomiozina în actină şi miozină; astfel filamentele subŃiri vor fi detaşate de pe cele groase,
ATP se leagă la capul miozinei din filamentele groase.
ATP este hidrolizat de miozină; produsele ADP şi Pi sunt legate la miozină. Energia rezultată prin disocierea
ATP-ului este acumulată în moleculele de miozină. Complexul miozin.ADP.Pi este la un nivel energetic înalt; acesta
este regimul predominant pentru repaus.
După stimularea muşchiului, inhibiŃia interacŃiunii actină-miozină impusă de proteinele reglatoare dispare şi
consecutive, miozina cu ADP şi Pi legate se ataşează la actină. Se crede că unghiul de ataşare a punŃilor este de 90o.
InteracŃiunea actină-miozină declanşează eliberarea Pi şi ADP de la capul miozinei, rezultate în cursa utilă. Se
crede că energia acumulată în moleculele de miozină conduce la o schimbare conformaŃională a unghiului de înclinaŃie
a punŃilor de legătură de la 90o la 45o. Această înclinaŃie împinge filamentul de actină aprox. 10 nm în direcŃia centrului
sarcomerului, utilizând energia acumulată de miozină.
Cu un nou ATP, un alt ciclu poate începe şi repetarea poate continua până când mecanismul reglator opreşte
interacŃiunea dintre actină şi miozină. După cum se observă din Fig. 41, ATP este necesar pentru faza 1, pentru
detaşarea miozinei de actină. În cazul unei depleŃii a ATP-ului, ciclul nu poate fi început. Când actina şi miozina sunt
permanent legate în absenŃa ATP, muşchiul devine rigid. Această stare este cunoscută sub numele de rigor
mortis.
Conform postulatelor teoriei filamentelor glisante:
Fig. 41. Ciclul

încrucişărilor şi relaŃia sa cu
actomiozin ATP-aza.
(după Voet şi Voet, 1990).
- contracŃia, respectiv scurtarea fibrelor musculare se bazează pe un mecanism de glisare a setului de filamente
subŃiri de-a lungul filamentelor groase de miozină, în sensul axei moleculare a miozinei şi în direcŃia centrului
sarcomerului (care se scurtează-se îngustează sau dispare zona H şi a benzilor I, deci liniile Z se apropie);
- forŃa pentru contracŃie e corelată cu forŃa de alunecare între cele două tipuri de filamente;
- structurile filamentelor reprezintă părŃile eficiente ale aparatului contractil, lungimea lor modificându-se într-un
domeniu larg (cu cca. 65% din lungimea de repaus, filamentele subŃiri ajungând la mijlocul benzii A), dar fără a
produce modificări decelabile în lungimea globală a acestora;
- între filamentele de miozină şi cele de actină se stabilesc anumite punŃi care emană din filamentele de miozină
şi se proiectează aproape perpendicular pe filamentele de actină, zona de interacŃiune biochimică; în timpul
contracŃiei musculare normale (20% scurtare faŃă de lungimea de repaus), fiecare filament de actină glisează în
lungul filamentelor de miozină pe distanŃa de 2-3000 Å.
În general, se acreditează faptul că procesul contracŃiei decurge în etape, interacŃiunea dintre miozină, actină şi
ATP, decurgând în trei faze, fiecare definită printr-o reacŃie biochimică caracteristică:
Faza I. În timpul contracŃiei active, stimulul determină o transfosforilare pe molecula de miozină, care
dobândeşte astfel, o sarcină globală electronegativă:
Miozinã ~ P + Actinã Actomiozinã + H3PO4 + Energie
Faza II. E caracterizată prin scurtare; se stabileşte interacŃiunea între miozină şi actină, cu eliberare de energie
utilizabilă ca tensiune sau travaliu:
Miozinã + ATP Miozinã ~ P + ADP
Între cele două componente, datorită sarcinilor globale electropozitivă a actinei şi electronegativă a miozinei, apare o
forŃă de atracŃie electrostatică, care realizează glisarea filamentelor de actină de-a lungul celor de miozină.
Faza III, de relaxare, se realizează ca urmare a aportului de ATP ajuns prin difuzie la
poziŃiile active, care induce desfacerea legăturilor stabilite între actină şi miozină, conform
reacŃiei:
Actomiozinã + ATP Miozinã ~ ATP + Actinã
32
Biochimie
Deci, spre deosebire de contracŃie, relaxarea nu necesită consum energetic. În repaus, cantitatea de ATP e
suficient de mare pentru a preveni interacŃiunea filamentelor de miozină şi actină, cu formare de actomiozină. În acest
caz, ionii de Ca2+ necesari pentru a asigura pragul ridicat al activităŃii ATP-azice a miozinei, sunt reŃinuŃi în reticulul
sarcoplasmatic, unde sunt legaŃi la o proteină, numită calciquestrină.
MenŃinerea unei concentraŃii ridicate de ATP necesară asigurării stării de relaxare, impune condiŃia ca
activitatea ATP-azică a miozinei să fie inhibată, condiŃie realizată de factorul de relaxare. În repaus, factorul de relaxare
e asociat cu ionii de Mg2+, care exercită efect activator, spre deosebire de cei de Ca2+, cu efect inhibitor. Atunci când
ionii de Ca2+ lipsesc, interacŃiunea actină-miozină e inhibată de troponină şi tropomiozină.
Declanşarea contracŃiei prin excitaŃia produsă de nervul motor e însoŃită în stadiul său iniŃial, de o eliberare de
Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic. Calciul eliberat e legat la troponină, producând anumite modificări conformaŃionale,
care sunt transmise la tropomiozină şi ulterior la actină; actina interacŃionează astfel cu miozina, cu eliberare de energie
(prin scindarea enzimatică a ATP). Deci, ionii de Ca2+exercită un control asupra iniŃierii contracŃiei printr-un mecanism
alosteric:
Ca2+ Troponinã Tropomiozinã Actinã Miozinã

IniŃierea contracŃiei de către ionii Ca2+ eliberaŃi via sistemul troponină-tropomiozină implică eliberarea de
Mg2+, care devin astfel disponibili şi se ataşează la centrii activi ai miozinei, stimulând activitatea ATP-azică a acesteia,
cu eliberarea consecutivă de energie (prin hidroliza ATP). Ca o consecinŃă, are loc diminuarea nivelului ATP în
regiunile de interacŃiune ale miozinei cu actina.
Ca urmare a scindării ATP, rezerva se va reface pe calea sistemului creatinfosfokinazic sau a altor surse. Sub
acŃiunea factorului de relaxare şi a sechestrării ionilor de Ca2+, în care caz scindarea ATP nu se mai produce şi
concentraŃia sa creşte, cele două componente, miozina şi actina, disociază, ceea ce generează faza de relaxare.

Sumarul evenimentelor ce au loc în timpul contracŃiei muşchiului scheletic:
ExcitaŃie
Sarcolema este depolarizată şi se propagă potenŃialul de acŃiune
PotenŃialul de acŃiune este distribuit în interior prin tuburile T
Semnalul e transmis de la tuburile T la sacii de reticul sarcoplasmatic
Calciul este eliberat din reticulul sarcoplasmatic în sarcoplasmă
ContracŃia
Calciul e legat la troponină
Au loc modificări conformaŃionale cooperative în sistemul troponină-tropomiozină
Este declanşată inhibiŃia interacŃiunii actină-miozină
PunŃile filamentelor de miozină sunt ataşate filamentelor de actină
Se exercită tensiune, şi/sau scurtarea muşchiului prin mecanismul de alunecare a filamentelor
Relaxarea
Calciul e pompat în reticulul sarcoplasmatic
Sunt detaşate punŃile de pe filamentele subŃiri
Este restaurată inhibiŃia interacŃiunii actină-miozină reglată de troponin-tropomiozină
Tensiunea activă dispare şi se restabileşte lungimea de repaus
33
Unitatea de curs 3. Metabolismul şi energetica musculară

Prezentarea importanŃei reacŃiilor biochimice din punct de vedere termodinamic pentru susŃinerea activităŃii
musculaturii scheletice.
• Să se cunoască necesarul energetic în condiŃii normale şi în condiŃii de efort;
• Să se cunoască principalele modificări metabolice induse de efort.

• Elemente de termodinamică biologică
• Bioenergetica musculaturii scheletice
• Metabolismul glucidic şi energetica musculară
• Metabolismul lipidic şi energetica musculară
• Metabolismul protidic şi energetica musculară
• Enzimele antrenate în mod specific în efortul fizic
• Metabolismul ionic al sistemului muscular
3.1. Subunitatea 1. Elemente de termodinamică biologică

Aproape toate transformările ce au loc în organismele vii sunt sau au la bază, reacŃii chimice; de aceea în
bioenergetică interesează în mod deosebit ∆G a acestor reacŃii. Respectând convenŃia de semne din termodinamică,
acestea pot fi împărŃite funcŃie de valoarea lui ∆G în:
Rc. exergonice-evoluează de la stânga la dreapta spontan şi poate efectua travaliu (∆G<0); căile metabolice
exergonice sunt cele degradative (catabolice)- suma ∆G negative este mai mare în valoare absolută decât
suma ∆G pozitive
Rc. endergonice-nu poate desfăşura travaliu şi necesită energie din exterior pentru a putea avea loc (∆G>0);
(∆G=0)-reacŃia e la echilibru, deci nu evoluează spontan în nici un sens.
ReacŃiile endergonice şi cele exergonice sunt procese cuplate: energia chimică rezultată din reacŃiile
exergonice e utilizată în producerea şi evoluŃia reacŃiilor endergonice. Cuplarea acestor procese constituie baza fluxului
de energie în materia vie, condiŃionând conservarea şi utilizarea energiei chimice în cadrul celulei.
Cunoaşterea variaŃiei energiei libere în aceste reacŃii e posibilă prin faptul că aceasta e legată de mărimi relativ
uşor măsurabile: constanta de echilibru (Kech) şi în cazul reacŃiilor de oxidoreducere de potenŃialul redox (∆Εo).
Pentru o reacŃie generală, de forma:
aA + bB cC + dD
exprimând variaŃia energiei libere ∆G funcŃie de variaŃia energiei libere standard (∆Go) şi constanta de echilibru, se
poate scrie:
∆G = ∆G o − RT ln
[C ]c ⋅ [D]d
[A]a ⋅ [B]b
în care:
R – constanta universală a gazelor ( = 1,987 cal/mol);
T – temperatura absolută la care se desfăşoară reacŃia (K);
[A]; [B]; [C]; [D] – concentraŃiile reactivilor şi ale produşilor de reacŃie;
∆Go – o constantă, numită energie liberă de reacŃie standard.
Valoarea ∆G e o constantă caracteristică pentru fiecare reacŃie chimică. La echilibru, când energia liberă e
minimă, iar variaŃia acesteia se anulează ∆G = 0, expresia de mai sus ia forma:
∆Go = RT lnK
sau trecând în logaritmi zecimali:
∆Go = - 2,303 RT lnK
Starea standard prin convenŃie, în cazul compuşilor aflaŃi în faza apoasă (aq) se caracterizează prin:
concentraŃia 1,0M (conc. molară); temperatura 25oC (= 298 K); presiune de 1 atm. Mărimea ∆Go, se ia pentru pH 0,0. În
chimia fizică, convenŃional, acestea corespund stării de referinŃă la care concentraŃia ionilor de H [H+] = 1,0M.
34
Biochimie
În energetica biochimică însă, starea de referinŃă e pH 7,0 (Lehninger, 1980); cu rare excepŃii pH-ul Ńesuturilor,
precum şi al umorilor din organismul uman diferă de pH 7. Din aceste considerente pentru reacŃiile biochimice, deci în
bioenergetică, se foloseşte o nouă mărime ∆Go1-variaŃia energiei libere standard (la pH 7,0). Calculul energiei libere
standard (∆Go1) se face cu scopul de a defini tipul de reacŃie (exergonică/endergonică) şi a preciza cuantumul de energie
(eliberat/absorbit). Astfel, calculul ∆Go1 se poate efectua pornind de la datele privind constanta de echilibru a reacŃiei
ireversibile sau pornind de la energiile libere standard de formare.
Se impune înŃelegerea corectă a semnificaŃiilor lui ∆Go1 şi ∆G: ∆Go1 indică sensul desfăşurării unei reacŃii
biochimice în condiŃii standard şi e o constantă, pe când ∆G e variaŃia energiei libere în condiŃiile specifice în care au
loc reacŃiile în organismul viu ( concentraŃii diferite de 1,0 M a reactanŃilor şi produşilor de reacŃie, pH diferit de 7,
eventual T diferit de 298 K). Ideal ar fi ca pentru fiecare reacŃie să se poată calcula ∆G care redă starea energetică reală
în sistemul biologic; acest lucru e posibil în ultima vreme pentru reacŃii ce au loc în aşa-numitele sisteme acelulare.
Pentru celelalte e utilizată valoarea ∆Go1, care în majoritatea cazurilor, redă suficient de corect tendinŃa de evoluŃie a
sistemului.
Pentru reacŃiile de oxidoreducere, valoarea ∆Go1 la pH 7,0 se calculează pe baza relaŃiei :
∆Go1 = - n * F∆
 Eo’
în care:
n – nr. electronilor transferaŃi (cedaŃi/acceptaŃi) în reacŃia de oxidoreducere;
F- echivalentul caloric al unui Faraday-ct. Faraday (= 23 063 calorii/volt);
∆Eo’ – diferenŃa în potenŃialul de oxidoreducere al reactanŃilor, adică potenŃialul de oxidoreducere net,
exprimat în volŃi (V), la pH 7,0.
Valoarea ∆Eo’ se obŃine măsurând pe Eo (potenŃialul standard al sistemului de oxidoreducere la pH 0,0 şi
adăugând – 0,421 V, valoarea potenŃialului redox al unui electrod de H, în care [H+] = 10-7 ioni/litru faŃă de electrodul
normal de H.
În afara posibilităŃilor pe care le oferă pentru calculul lui ∆Go1, valorile potenŃialului redox standard sunt utile
şi în stabilirea sensului de curgere al electronilor în sisteme conŃinând mai multe cupluri de oxidoreducere (v. LanŃul
respirator); ca şi în cazul lui ∆Go1, valoarea informaŃională a lui ∆Eo’ e limitată la condiŃiile standard. PotenŃialul redox
standard al unui sistem care nu se află în condiŃii standard se calculează cu ajutorul relaŃiei:
E = E o' +
RT
ln
[Ox]
nF [Re d ]
unde:
R, T, n, F – constantele explicitate anterior;
[Ox]; [Red] – concentraŃiile formei oxidate, respectiv reduse.
Un important aspect al evaluării datelor bioenergetice e reprezentat de modul de exprimare a valorilor. În acest
context, se menŃionează că în exprimarea uzuală (clasică) se utilizează caloria (cal) sau kilocaloria (kcal). La
recomandarea IUB se procedează şi la exprimarea în jouli (J) sau kilojouli (kJ). Pentru conversie se are în vedere
echivalenŃa:1 cal = 4,184 J.
Compuşii macroergici. Procesele bioenergetice se realizează în strânsă corelaŃie cu intervenŃia unui grup de
biomolecule specializate, denumite compuşi macroergici, care participă la evoluŃia fluxului de energie în cadrul celulei
vii. Aceşti compuşi se caracterizează printr-un înalt potenŃial energetic, conŃinând o mare cantitate de energie ce se
eliberează prin transformarea lor chimică. Hidroliza compuşilor macroergici e însoŃită de o descreştere în energie liberă
(∆G), deoarece produşii formaŃi sunt semnificativ mai stabili decât reactanŃii. Denumirea de compuşi macroergici e
atribuită în general, substanŃelor care eliberează o cantitate de energie de 7.000 cal/mol.
N H2
N A denina
N
O O O
- O
O P~O P~O P~O H2C N N
- - -
O O O H H
H
OH OH
β -D -riboza
adenozina
adenozinm onofosfat (A M P)
adenozindifosfat (A D P)
adenozintriosfat (A T P )
Fig. 42. Structura chimică a adenozin-oligofosfaŃilor
35
Legătura chimică a cărei hidroliză e asociată cu eliberarea de energie se numeşte legătură macroergică şi e
redată prin semnul ~. Un rol central în ansamblul compuşilor macroergici descoperiŃi în organismul uman deŃine ATP
(AdenozinTrifosfatul). Prin hidroliza ATP în ADP (AdenozinDifosfat) şi ortofosfat (Pi) se eliberează o cantitate de
energie liberă echivalentă cu - 30,5 kJ/mol (= - 7,3 kcal/mol). De aceea, ATP serveşte ca sursă nemijlocită de energie
pentru majoritatea proceselor endergonice din organismul uman, inclusiv contracŃie musculară.
Caracterul ATP de compus macroergic e conferit preponderent de componenta pirofosfat din structura sa, care
la pH 7,0 este complet ionizată. PotenŃialul aferent respingerii electrostatice rezultă din existenŃa probabilă a ATP, la pH
fiziologic, sub forma de tetra-anion datorat ionizării celor 4 grupări OH. În acest context, se produce o localizare
spaŃială a sarcinilor negative, care au tendinŃa de a se respinge între ele. Această respingere se manifestă în special, la
nivelul legăturilor – P – O – P – , însă ea afectează structura moleculei de ATP în ansamblul ei. Pe de altă parte, la
nivelul acestor legături se manifestă şi o competiŃie între atomii de fosfor pentru dubletele de electroni ale atomilor de O
din legăturile – P – O – P –. Această competiŃie , reflectată ca o rezonanŃă de opoziŃie, e determinată de prezenŃa unei
sarcini parŃial pozitive pe fiecare atom de P, sarcină rezultată din polarizarea legăturii P→O. efectul de polarizare se
datorează atracŃiei electronilor către atomul de O electronegativ, fapt ce produce o sarcină parŃial negativă (δ) pe atomul
de O, sarcină ce e compensată printr-o sarcină parŃial pozitivă (δ) pe atomul de P. ExistenŃa acestor sarcini pozitive
reziduale de această natură pe atomii de P adiacenŃi din molecula ATP (sau ADP) implică faptul că aceste molecule
conŃin suficientă energie internă pentru a compensa repulsia electrostatică manifestată între sarcinile adiacente similare.
Clivarea prin hidroliză a grupării pirofosfat determină eliberarea acestei energii exprimată ca – ∆G totală a reacŃiei.
Cele două forŃe de destabilizare manifestate în molecula ATP şi care-i determină un “stress” fizico-chimic sunt
compensate de prezenŃa unei suficiente energii chimice în cadrul moleculei respective. Conversia ATP la ADP e însoŃită
de o diminuare a “stress”-ului fizico-chimic cauzat de cei doi factori menŃionaŃi şi implicit, de eliberare de energie.
Capacitatea (funcŃia) energetică a ATP nu e semnificativ dependentă de prezenŃa adeninei, concluzie
confirmată de faptul că trifosfonucleotide derivate de la alte baze azotate (pirimidinice sau purinice) manifestă de
asemenea, caracteristicile unor compuşi macroergici: GTP(guanozintrifosfatul), CTP (citidintrifosfatul), TTP
(timidintrifosfatul), UTP (uridintrifosfatul).
Un alt compus macroergic important în ce priveşte bioenergetica musculară e creatinfosfatul (FC), un guanidin
fosfat (∆Go1 = - 10.300 cal/mol). Are capacitatea de a transfera radicalul fosfat macroergic la ADP, cu formarea de ATP.
În ce priveşte secvenŃele metabolice, compuşii macroenergetici mai importanŃi sunt: NADH
(nicotinamidadenin dinucleotid redus) şi NADPH (nicotinamidadenin dinucleotidfosfat redus), ce au şi rol de coenzime
ale unui număr mare de dehidrogenaze. Atributul de compus macroenergetic al NADH şi NADPH provine din
participarea sa în procesul de fosforilare oxidativă prin transferul de H şi respectiv, prin furnizarea de electroni în
asociere cu biosinteza de ATP. În procesul de oxidoreducere la care participă NADH se creează o diferenŃă de potenŃial
(+ 1,14 V); procesul este exergonic, iar valoarea energiei eliberate depinde de mărimea acestei diferenŃe de potenŃial.
∆Go1 = - 52.600 cal/mol (în prezenŃa O2 ca agent de oxidare).
În celulele vii se află ATP, ADP şi AMP în cantităŃi relativ constante, formând aşa-numitul sistem adenilat. În
condiŃii normale, concentraŃia ATP e mult mai mare. În condiŃiile în care în celulă are loc un travaliu, se produce
descompunerea ATP sub acŃiunea enzimei adenilatkinază, rezultând ADP sau AMP (Go1 = - 8.600 cal/mol,
ATP→AMP + PPi ). ATP-ul se reface în momentul încetării travaliului. Experimental, cu ajutorul radiofosforului (32P),
s-a constatat că turnover-ul grupării fosfat anorganic terminal din ATP e foarte rapid. Astfel, de ex., timpul de
înjumătăŃire (turnover-ul ATP), în anumite bacterii cu respiraŃie rapidă e de câteva secunde, iar în celulele hepatice la
mamifere e de 1-2 min. În organismul uman există diverse reacŃii cuplate cu desfăşurarea accelerată, datorită turnover-
ului ridicat al sistemului adenilat.
3.2. Subunitatea 2. Bioenergetica musculaturii scheletice

Muşchii pot fi priviŃi ca o maşină care converteşte energia chimică în lucru mecanic. Prima şi a doua lege a
termodinamicii, se aplică pentru muşchi în acelaşi mod ca şi pentru alte maşini. Prima lege precizează că energia totală
rămane constantă atunci când sistemul trece de la o stare la o alta:
427.263 kg.m = 1.000 kilocalorii = 4.184 kilojoules
Sursa elementară a energiei noastre provine din hrana pe care o consumăm. Valorile energetice ale variatelor
produse alimentare este cunoscută încă de la începutul sec. XX. Atunci când s-a oxidat 1,0 g carbohidrate la CO2 şi H2O
într-o bombă calorimetrică, s-au măsurat 4,1 kcal. Valorile pentru 1,0 g lipide sau 1,0 g proteine au fost de 9,1 şi
respectiv, 4,1 kcal. Similar, valorile calorice ale diferitelor substanŃe din corp au fost determinate şi a devenit o
problemă pentru fiziologi să găsească substanŃa chimică care furnizează în mod direct energia necesară muşchilor.
Teoria acidului lactic şi contraargumente. Experimentele au început la începutul sec. XX şi au fost direcŃionate
în găsirea substanŃei chimice care furnizează energia necesară contracŃiei musculare. S-a procedat astfel:
Unul din cei doi muşchi gastrocnemieni de broască a fost stimulat până la oboseală, în timp ce ceilalŃi muşchi
au rămas în repaus. Ambii muşchi gastrocnemieni au fost analizaŃi din punct de vedere al structurii chimice. În muşchii
stimulaŃi, conŃinutul în acid lactic a fost crescut, formarea sa fiind echivalentul glicogenului dislocat. Bazat pe acest tip
36
Biochimie
de experimente, s-a postulat că energia pentru contracŃie provine prin glicoliza care reprezintă catabolismul glicogenului
până la acid lactic :
n (C6H12O6) → 2n(C3H6O3)
Aceasta a fost denumită Teoria Acidului lactic. Totuşi, Lundsgaard a arătat în 1930 că producerea de acid
lactic nu este esenŃială pentru contracŃia musculară. El a injectat una din două broaşte cu iodoacetat (IA), a stimulat unul
şi acelaşi muşchi la ambele broaşte pentru a obŃine o cantitate certă de lucru mecanic, în timp ce celălalt muşchi de la
ambele broaşte a fost lăsat în repaus (Fig. 43).
La broasca injectată cu IA, la care glicoliza a fost astfel inhibată, conŃinutul de acid lactic a fost f. mic, a fost
Fig. 43. Experimentul lui Lundsgaard.

Înregistrările tensiunii:
Curba de sus: ContracŃia muşchiului
normal;
Curba de jos: muşchiul la care s-a
injectat IA.
(după Needham, 1971).
acelaşi atât la muşchiul care a executat lucru mecanic, cât şi la cel care a rămas în repaus; important, fosfocreatina a fost
complet utilizată în muşchiul care a depus efort (Tab. 43). Pe de altă parte, la broasca martor, producŃia de acid lactic a
crescut de aprox. 3 ori în muşchiul care a executat contracŃii (comparativ cu cel rămas în repaus), în timp ce
fosfocreatina a descrescut doar superficial. Bazându-se pe astfel de experimente, Teoria acidului lactic a fost
compromisă şi s-a sugerat că fosfocreatina ar putea fi sursa imediată de energie necesară contracŃiei muşchilor.
Tab. 3:Analizele chimice ale muşchilor din experimentul lui Lundsgaard

prezentat în Fig. 43.
Acid lactic FC
(mg /g muşchi) (mg/g muschi)
Repaus 25 61
Muşchi normal
ContracŃie 84 46
Repaus 16 57
Muşchi injectat cu IA
ContracŃie 15 0
ReacŃia Lohmann şi inhibiŃia acesteia. În 1934, Lohmann a arătat că în extractele de muşchi, ATP şi FC, s-au
găsit în echilibru cu o enzimă cunoscută astăzi sub numele de creatinkinază (Eq, 43):
ADP + FC creatinkin
 aza
→ ATP + Cr ,
în care :
FC – fosfocreatina sau creatinfosfatul (CP, după alte notaŃii);Cr – creatina.
Constanta de echilibru a acestei reacŃii este :
K=
[ATP] ⋅ [Cr ] = 20 ÷ 100 < eq. 43. ReacŃia Lohmann >.
[ADP] ⋅ [FC]
Având în vedere faptul că această constantă de echilibru e mult mai mare în direcŃia formării ATP şi nu în
direcŃia formării FC, rezultatele indică că FC ar putea să nu fie sursa imediată de energie necesară contracŃiei
musculare. Această concluzie a fost demonstrată prin lipsa unei enzime în muşchi cu rol de hidroliză a FC la Cr(eatină)
şi Pi. Rezultatele au indicat de asemenea, că ATP ar putea fi sursa imediată de energie ; demonstraŃia acestei ipoteze a
necesitat inhibiŃia creatinkinazei.
Au trecut aproape 30 de ani până când Cain şi Davies (1962) au putut să producă inhibarea creatinkinazei din
muşchiul de broască cu 1 fluor-2,4-dinitrobenzen (FDNB) şi astfel, au măsurat descreşterea concentraŃiei de ATP de-a
lungul contracŃiei (Tab. 44). Aceasta a furnizat dovada că ATP e sursa directă de energie pentru contracŃie. Fără
inhibiŃia creatinkinazei, scăderea concentraŃiei ATP nu ar putea fi măsurată deoarece, ADP format este imediat
refosforilat la ATP via reacŃia creatinkinazei (Lohmann). De fapt, în timpul contracŃiei muşchiului normal, concentraŃia
ATP rămâne aprox. constantă, în timp ce concentraŃia FC scade.
Tabel 4: Ruperea ATP în muşchiul tratat cu FDNB.
(după Cain şi Davies, 1962).
ATP ADP
µmoli/g substanŃă uscată muşchi) µmoli/g substanŃă uscată muşchi)
Repaus 1,25 0,64
O singură contracŃie 0,81 0,90
37
ATP, fosfocreatina şi glicogenul furnizează energia necesară contracŃiei musculare

Sursa directă de energie pentru contracŃia musculară este ATP. Proteina contractilă, actomiozina, hidrolizează
ATP la ADP + Pi; ATP-ul utilizat este rapid refăcut via reacŃia Lohmann din timpul contracŃiei. Rezerva epuizată de FC
este refăcută din ATP, atunci când muşchiul se reîntoarce la starea de repaus.
ATP este sintetizat via glicolizele din sarcoplasm şi/sau via fosforilarea oxidativă din mitocondrii. Glicoliza
care se poate produce în condiŃii de anaerobioză, prezintă un rşiament de 2 sau 3 ATP/glucoză. Fosforilarea oxidativă
furnizează 36 ATP/glucoză. De asemenea, transformarea a 2 ADP catalizată de adenilatkinază produce 1 ATP + 1
AMP. Fig. 44 prezintă reacŃiile cuplate furnizoare de energie cu cele de refacere.
Fig. 44. Utilizarea şi acumularea de energie.

(după Vşier ş.a.,1980).
Este important de menŃionat faptul că în muşchi, concentraŃia ATP este cât se poate de scăzută (5-8 µmoli/g
muşchi), suficientă doar pentru câteva contracŃii. ATP-ul utilizat este imediat resintetizat din FC. Totuşi, concentraŃia
FC este de asemenea scăzută (20-25 µmoli/g), suficientă doar pentru încă câteva contracŃii. Glicogenul oferă o rapidă
dar încă limitată energie depozitată (concentraŃia glicogenului endogen este de aprox. 75 µmoli unităŃi glucoză în
glicogen/g muşchi), în timp ce fosforilarea oxidativă este cel mai lent şi mai eficient proces de producere ATP. De ex.,
depozitul de glicogen oferă energie pentru un alergător pentru aprox. ½ h şi fosforilarea oxidativă pentru încă 2 h (Paul
ş.a., 1993).
Căldura degajată în timpul contracŃiei musculare
Muşchiul converteşte energia liberă a ATP în lucru mecanic şi căldură. Conform celui de al doilea principiu al
termodinamicii, într-un sistem ca muşchiul, care este la o temperatură constantă, este imposibil să se convertească
căldura în lucru mecanic. (Este posibil în motoarele cu abur, care nu au temperatura uniformă, dar se înregistrează un
gradient de temperatură nu prea mare în interiorul motorului). Rezultă că în muşchi, căldura produsă este o pierdere de
energie şi eficienŃa muşchiului este dată de raportul dintre lucrul mecanic efectuat şi energia liberă a ATP-ului:
Lucrul mecanic efectuat

Eficien]a mu[chiului =
Energia libera a ATP
ReacŃiile chimice care au loc în muşchi generează căldura, care este vitală pentru menŃinerea temperaturii
corpului. Invers, măsurând temperatura în diferitele faze ale contracŃiei musculare, avem indiciul desfăşurării unor
reacŃii chimice exoterme. A.V. Hill a iniŃiat o determinare sensibilă şi rapidă a căldurii, la începutul sec. XX. Cartea lui
Carlson şi Wilkie (1974) descrie detaliat studiile asupra căldurii produse de muşchi.
38
Biochimie
Fig. 45 ilustrează cele două faze de producere a căldurii din timpul contracŃiei musculare izometrice. Activarea
căldurii apare exploziv, imediat după activarea musculaturii şi scade înainte să se atingă forŃa maximă. În paralel, se
produc modificări ale concentraŃiei Ca2+ în sarcoplasmă. Paralel cu producerea forŃei se menŃine şi căldura. Aceasta
corespunde cu steady-state al hidrolizei ATP-ului, catalizată de actomiozină.
Fig. 45. Producerea de căldură din

timpul unei singure contrac]ii izometrice la
sartorius de broască, la 0oC.
• Linia continuă-analiza căldurii;
• linia întreruptă-curba forŃei.
Nu este prezentă în fig. şi căldura
de refacere degajată după contracŃie.
Aceasta reprezintă refacerea surselor de
energie.
(după Needham, 1971).
În timpul contracŃiei izotonice este eliberată mai multă căldură decât în timpul contracŃiei izometrice. Fenn a
denumit acest surplus de căldură „shortening heat” (engl. = căldura de scurtare).
Fig. 46 arată că această căldură de scurtare este proporŃională cu scurtarea muşchiului; cu cât mărimea scurtării
e mai mare, cu atât se produce mai multă extracăldură (acesta e cunoscut sub denumirea de efectul Fenn).
Fig. 46. Efectul Fenn.

Curba A, numai contracŃie
izometrică;
Curbele B-D, muşchiul a
fost contractat izometric până s-au
obŃinut şi au fost permise scurtări
la diferite distanŃe.
(după Carlson şi Wilkie, 1974).
RelaŃia dintre producerea de energie şi descompunerea chimică. Dacă muşchiul este complet privat de oxigen
prin menŃinerea în nitrogen pur şi dacă formarea de acid lactic este prevenită prin aplicarea de iodoacetat, inhibitor al
glicolizei, atunci s-a crezut că se poate ca numai o singură reacŃie să se producă, hidroliza FC. Experimental, rezultatul
(căldură + lucru mecanic) este direct proporŃional cu degradarea FC în mai multe condiŃii variabile ale contracŃiei (Fig.
47).
Echivalentul energetic al degradării FC în muşchiul intact a fost determinat ca fiind de 11 kcal/mol (panta
curbei); aceasta este în concordanŃă cu valoarea căldurii rezultată din testul camerei pentru FC. În consecinŃă, muşchiul
satisface legile termodinamicii: transformă energia mecanică în energie sub formă de căldură (Pr. I al termodinamicii) şi
nu converteşte căldura în lucru mecanic la temperatură constantă (conf. Pr. II al termodinamicii).
39
Fig. 47. Energia rezultată şi

degradările chimice.
(după Carlson şi Wilkie, 1974).
Evaluarea consumului energetic la om

Căldura generată de oameni în timpul repausului şi în activităŃi musculare poate fi măsurată prin calorimetrie
directă sau indirectă:
Calorimetria directă. Pentru aceasta, este esenŃială o cameră etanşă, termic izolată în care subiectul va sta în
repaus sau va executa anumite exerciŃii fizice. Aerul umidificat furnizează O2 care e constant suplimentat în timp ce
absorbanŃii chimici elimină CO2. Căldura produsă de subiect este preluată de un curent de apă rece ce curge cu debit
constant prin tuburile serpentinei. DiferenŃa dintre temperatura apei ce intră şi a celei care iese din cameră reflectă
cantitatea de căldură degajată de subiect.
Calorimetria indirectă. Se bazează pe faptul că metabolismul energetic din corp depinde fundamental de
utilizarea oxigenului. Deci, se măsoară consumul de oxigen şi se determină echivalentul energetic. Un litru de O2
consumat corespunde la 4,8 kcal. Determinările consumului de O2 se fac cu spirometrul, în circuit închis sau în circuit
deschis.
RelaŃia dintre lucrul mecanic realizat şi consumul de O2. Dacă lucrul mecanic (efortul) poate fi măsurat, acesta
poate fi convertit în echivalenŃi kcal. De ex., utilizând bicicleta ergometrică, cu o roată motrice de 6 m şi o viteză de
pedalare de 50 rpm (în total 300 m/min), cu 1 kg rezistenŃă, deci un efort de 300 kg*m/min. Având în vedere că 1 kg*m
corespunde la 0,00234 kcal, 300 kg*m pot fi convertiŃi în 0,7 kcal (efort rezultat). AdmiŃând o eficienŃă de 25%,
consumul total de energie per min. este: 4 x 0,7 = 2,8 kcal. De vreme ce 4,8 kcal corespund la 1 l O2 consumat, 2,8 kcal
sunt echivalentul a 0,58 l O2 consumat. (Notă asupra următorilor termeni: Lucru mecanic = forŃa x distanŃa; forŃa =
masa x acceleraŃia; puterea = lucru mecanic per unitate de timp; energia = capacitatea de realizare a lucrului mecanic).
Multe studii s-au realizat în ce priveşte diferite tipuri de eforturi în variate condiŃii cu consum de oxigen, cu
indivizi sănătoşi sau în cazul unor pacienŃi. Astfel de studii au ajutat fiziologii să realizeze programe individuale de
slăbire, de îmbunătăŃire a performanŃei atletice sau de refacere a organismului după eforturi musculare deosebite sau
boli de inimă.
Datoria de O2. În timpul unei perioade de exerciŃii fizice intense, nivelul FC descreşte şi mai mult glicogen ar
putea fi convertit în acid lactic. Ca urmare, apare datoria de oxigen. Adica, pentru refacerea nivelurilor normale ale
metaboliŃilor celulari, este necesară energie şi muşchiul utilizează oxigen pentru a furniza energia necesară desfăşurării
proceselor celulare. Muşchiul continuă să consume oxigen în cantităŃi crescute şi după ce a încetat contracŃia. Ca
urmare, vom respira profund şi rapid o perioadă de timp, imediat după o perioadă de exerciŃii intense, pentru acoperirea
datoriei de oxigen. EX. de calcul a datoriei de oxigen: după exerciŃii, s-au consumat 5,5 l de O2, în recuperarea până la
valoarea de repaus de 0,31 l/min. Perioada de refacere a fost de 10 min.
Datoria de O2 = 5,5 – (0,31 x 10) = 2,4 litri.
Adaptarea la efort. Uzual se face o diferenŃiere între exerciŃiile realizate în efort susŃinut şi cele de intensitate
scăzută dar timp îndelungat. Diferitele tipuri de eforturi sunt susŃinute de activităŃi ale diferitelor cai nervoase care
40
Biochimie
susŃin musculatura implicată pentru o adaptare specifică. ActivităŃile de intensitate mare, cum ar fi ridicarea de greutăŃi
şi bodybuilding, induc hipertrofia muşchilor cu o creştere a forŃei. ExerciŃiile de anduranŃă, cum sunt înotul sau
alergările, cresc capacitatea muşchilor pentru metabolismul aerob cu o creştere a rezistenŃei la oboseală.
Oboseala musculară e definită ca o scăderea a capacităŃii de a efectua lucru mecanic însoŃită de o reducere a
performanŃei executării respectivului efort. Oboseala poate fi rezultatul deteriorărilor nocive produse de muşchiul însuşi
şi/sau datorită schimbărilor produse în ce priveşte impulsurilor nervoase ajunse la muşchi.
În timpul efortului de anduranŃă prelungit, ex. maratonul, depleŃia glicogenului muscular, scăderea glicemiei,
deshidratarea sau creşterea temperaturii corpului contribuie la oboseală. În timpul activităŃii musculare intense, ex.
alergările pe distanŃe scurte, acidul lactic se formează via glicoliză anaerobă. Ionii H+ disociaŃi din acidul lactic scad
pH-ul muscular; acest fapt determină inhibarea proceselor metabolice, disturbă cuplarea excitaŃie-contracŃie, fluxurile
Ca2+, activitatea ATP-azică a acomiozinei şi astfel scade lucrul mecanic rezultat.
ReacŃiile biochimice generatoare de ATP. se petrec la acest nivel, în cadrul a două faze:
I. Faza anaerobă-include următoarele reacŃii de regenerare sau de formare de ATP:
ReacŃia Lohman. Musculatura striată beneficiază de prezenŃa unor cantităŃi apreciabile de FC (creatinfosfat),
compus macroergic ce posedă un potenŃial de transfer al grupării fosfat mai mare decât ATP. FC este deci, rezervorul
energetic care poate dona ADP-ului o astfel de grupare cu energie înaltă (8,5 kcal/mol) pentru a regenera ATP-ul
scindat în cursul contracŃiei musculare. El nu este furnizor direct, ci acŃionează ca un regulator de concentraŃie ATP
necesară pentru aportul direct de energie de contracŃie musculară:
FC + ADP ATP + Cr (Creatina)

Prin reacŃia Lohman, catalizată de enzima ATP-creatintransfosforilaza, se asigură regenerarea rapidă de ATP
în anaerobioză. Se observă că este o reacŃie reversibilă, astfel încât resinteza FC devine posibilă în condiŃii de creştere a
concentraŃiei ATP, generându-se o disponibilitate de ATP în timpul perioadei de recuperare. Deci, concentraŃia ATP
acŃionează la rândul lui ca un factor de reglare pentru reacŃia Lohman.
În contracŃie musculară, scindarea FC nu se poate petrece înainte de a se fi scindat ATP, deoarece hidroliza
enzimatică a ATP, cu producerea de ADP + Pi e prima reacŃie furnizoare de energie:
ATP miozin ATP-aza ADP + H3PO4 + Energie (= 7,4 kcal)

Glicoliza sarcoplasmatică. Glucidele constituie principala sursă, primordială, de energie pentru contracŃia
musculară. Glucoza liberă, ca şi cea provenită din fosforoliza glicogenului muscular e catabolizată în condiŃii anaerobe
până la stadiul de acid lactic, cu eliberare de energie chimică stocată sub forma ATP. Localizată la nivel sarcoplasmatic,
include ansamblul reacŃiilor succesive prezentate la subunitatea 3, care reprezentată global are forma:
C6H12O6 + 2 ADP + H3PO4 2CH3 CH COOH + 2ATP

OH
Glucoza Acid lactic
Deşi rşiamentul e relativ scăzut (numai 2 ATP), ea reprezintă calea imediată, rapidă, de furnizare a rezervei
principale de ATP necesar activităŃii musculare. În contracŃiile susŃinute, de lungă durată, acumularea acidului lactic
induce scăderea pH-ului (până la 6,4) şi implicit, diminuarea scindării enzimatice a ATP, procese asociate cu aşa-
numita “oboseală musculară”.
ReacŃia miokinazei. În anumite condiŃii, în care regenerarea sau furnizarea imediată de ATP pe calea FC şi
respectiv a glicolizei devin critice, ca urmare a unor contracŃii intense sau de lungă durată, Ńesutul muscular poate apela
la o altă cale de generare de ATP, prin intervenŃia enzimei miokinază (adenilat kinaza). Aceasta catalizează transferul
unei grupări fosforil de la o moleculă ADP la alta, pentru a forma ATP, conform reacŃiei:
Aceasta însă e o cale neeconomică energetic.
Miokinaza
2 ADP ATP + AMP
II. Faza aerobă include reacŃii biochimice oxidative, cu sediul în sarcozomi (mitocondrii musculare), prin care
se generează cantităŃi importante de energie încorporate în ATP, o sursă suficientă de refacere ATP consumat în
procesul contracŃiei musculare. Astfel, glucide, lipide şi unii aminoacizi sunt catabolizaŃi prin c. Krebs (exergonic), β-
oxidare şi respiraŃie celulară cuplată cu fosforilarea oxidativă (biosinteza ATP).
Degradarea aerobă a glucozei prin c. Krebs e consecutivă reacŃiei anaerobe, care intră prima în acŃiune şi deşi,
se manifestă ca un proces mai lent în comparaŃie cu aceasta, reprezintă calea majoră de regenerare ATP.
Deşi lipidele constituie o importantă sursă de energie (147 ATP), mobilizarea şi degradarea lor se realizează în
cazul unor perioade lungi ale contracŃiei sau în eforturi prelungite, fiind solicitate după utilizarea disponibilităŃilor de
glucoză şi glicogen muscular.
41
În repaus, muşchiul striat consumă o cantitate redusă de O2, spre deosebire de contracŃie, când necesarul
desfăşurării proceselor biochimice oxidative poate fi de până la 70 de ori mai mare, în timp foarte scurt. În condiŃiile
unei activităŃi musculare susŃinute, asociată cu aport insuficient de O2 (datorie de O2), care va fi ulterior compensată în
faza aerobă a perioadei de refacere.
Între contracŃia musculară şi procesul respiraŃiei celulare există o corelaŃie biochimică: declanşarea actului
contractil şi menŃinerea activităŃii musculare intense sau de durată, necesită scindarea de cantităŃi importante de ATP şi
formarea corespunzătoare de ADP; ca urmare, nivelul crescut de ADP determină intensificarea respiraŃiei celulare. Cu
cât se formează mai rapid ADP (datorită travaliului muscular), cu atât devine mai intensă respiraŃia, care este cuplată cu
fosforilarea oxidativă (biosinteza ATP).
Raportul dintre contracŃie şi respiraŃie se manifestă în contextul unor reacŃii de feed-back negativ: scăderea
concentraŃiei ATP induce intensificarea respiraŃiei şi implicit, creşterea biosintezei ATP, deci intensitatea respiraŃiei şi
concentraŃia ATP se modifică în sensuri diferite.
3.3. Subunitatea 3. Metabolismul glucidic şi energetica musculară

Cel mai important ciclu enzimatic energogen este c. Krebs (c. acidului citric, c. ATC=c. Acizilor
TriCarboxilici).
OXALACETAT + CH3CO2 CoA (C2)
CITRAT (C6)
- H2O + H2O
cis ACONITAT (C6)
CO2 NADH H+ ~
H2O (3 P)
H2O CETOGLUTARAT (C5)
CO2 NADH H+ ~
H2O (3 P)
SUCCINATAT (C4)
NADH H+ ~
H2O (2 P)
FUMARAT (C4)
- H2O + H2O
MALAT (C4)
NADH H+ ~
H2O (3 P)
OXALACETAT (C4)
1 P~
Fosforilare prin
11 P ~
Fosforilare prin BILANT
oxidarea substratului oxidarea de transfer ENERGETIC
~
12 P
Glucoza suferă o singură degradare “precitrică” specifică, în sensul că alternează trepte de degradare anaerobă
cu trepte de degradare aerobă. Deci, atât în prezenŃa oxigenului, cât şi în lipsa acestuia, oxidarea de substrat
(glucoză→piruvat) e identică. În lipsa oxigenului însă, treapta de oxidare aerobă (fosfatgliceraldehidă→fosfoglicerat) e
transformată în treapta de oxidare anaerobă, deoarece oxidarea NADH.H+ nu se face prin lanŃul respirator (aerob), ci
prin reducerea piruvatului la lactat (H este captat de piruvat).
În lipsa oxigenului, “oxidaŃia biologică” e înlocuită cu “fermentaŃia biologică” a glucozei, cu un mare deficit
energetic: de la 38~P (în oxidaŃie), la 2~P (în glicoliza anaerobă). Deficitul este atât de mare încât lipsa de oxigen nu
poate fi suportată decât un timp limitat, indiferent de intensificarea transformării glucozei în lactat. Schematic prezentat:
glucoză + 2 P → piruvat 2 CH-CoCoA (c. Krebs) = 38~P
2 lactat = 2~P
fermentaŃia ca mecanism
al oxidaŃiei de substrat fermentaŃia ca rezultat al glicolizei
42
Biochimie
Ceea ce trebuie reŃinut este că fermentaŃia glucozei ca mecanism oxidativ de substrat, e identică (se desfăşoară
în permanenŃă în acelaşi mod) atât în prezenŃa, cât şi în absenŃa oxigenului. În prezenŃa O, ca mecanism oxidativ de
substrat, e aerobă şi rezultă acetil-CoA ce intră în ciclul citric; în lipsa O, fermentaŃia deşi are acelaşi mecanism oxidativ
de substrat, conduce la acid lactic şi la fermentaŃia glucozei ce are ca rezultat glicoliza. Astfel, producerea de acid lactic
în anoxie s-a definit ca “glicoliza anaerobă” sau “glicoliza anoxică”.
În mod normal, viteza fermentaŃiei (ca dinamică metabolică de producere a moleculelor de piruvat) e egală cu
viteza oxidaŃiei biologice (dinamica c. Krebs de degradare a acetil-CoA), fără acid lactic
FermentaŃia (glucoză→ →piruvat) =oxidaŃie biologică (acetilCoA→ CO2+apă+ energie)
Acest mecanism a fost definit ca efectul Pasteur normal, iar termenul de fermentaŃie cuprinde numai etapele în
care glucoza trece în piruvat (oxidarea substratului), prin glicoliză înŃelegând etapele în care apare acidul lactic, a cărui
prezenŃă depinde de variaŃia vitezelor de realizare a celor două tipuri de reacŃii descrise.
ApariŃia lactatului în hipoxie sau anoxie, prin alterarea sau suspendarea oxidaŃiei biologice, reprezintă implicit
un dismecanism sau asineronism enzimat celular, datorită unei cauze externe-insuficienŃa oxigenului la nivel celular.
Dacă hipoxia sau anoxia este de scurtă durată, lactatul va fi retransformat consecutiv în piruvat şi, pentru un timp,
glucoza nu va fi degradată (apare o “întărire” secundară a efectului Pasteur):
Efectul Pasteur normal = fermentaŃia egală cu oxidaŃia; nu apare acid lactic;
Ef. Pasteur inhibat = fermentaŃia depăşeşte oxidaŃia; acid lactic prezent;
Ef. Pasteur întărit = fermentaŃia e mai mică decât oxidaŃia; acid lactic lipsă.
Conform datelor actuale, rezultă că viteza fermentaŃiei creşte nelimitat, în timp ce oxidaŃia nu-şi măreşte viteza
decât de max. 10 ori. Ca urmare, în celulă apare lactatul (la o oxidaŃie normală sau chiar accelerată), realizându-se
“glicoliza anaerobă”. Deci, cele două mecanisme glicolitice care se desfăşoară în efortul de performanŃă (de scurtă sau
lungă durată), trebuie evaluate la justa lor valoare pentru a putea aprecia corect comportamentul organismului.
Următoarea schemă relevă tocmai aceste etape.
Deficitul energetic se evidenŃiază în două cazuri (în care se obŃin numai 2P), când rşiamentul utilizării energiei
2~ P 2~ P
GLUCOZA
+ TRIOZA P GLICERAT P PIRUVAT
2 ATP NADH H +
LACTAT
GLI COLI ZA ANAEROB~
2~ P
GLUCOZA 2~ P
+ TRIOZA P GLICERAT P PIRUVAT CH3CoA
2 ATP
NADH H + LACTAT
6~ P
2 H 2O
GLI COLI ZA AEROB~

din glucoză e scăzut. Rezerva de glucoză şi ATP scade mai încet sau mai rapid funcŃie de intensitatea dezechilibrului
dintre fermentaŃie şi oxidare, adică între cele două tipuri de glicoliză: anaerobă şi mai ales, aerobă. ImportanŃă deosebită
prezintă în efortul sportiv din probele de viteză, în care sunt antrenate grupele musculare fazice şi implicit, în eforturile
de rezistenŃă, de tonus, care implică grupele musculare tonice. În celula musculară se mai păstrează în mod normal, o
concentraŃie de ATP şi FC ca rezervă de energie.
Rol deosebit deŃine grupul enzimatic ce determină fosforilarea glucozei-hexochinazele şi în plus, esterul
fosforic devenit în acest caz şi activatorul ciclului Krebs. Creşterea nivelului energetic inhibă activitatea enzimei, iar c.
Krebs rămâne întreŃinut de lipide şi de protide (procesul de gliconeogeneză) până ce tendinŃa de scădere a ATP-ului
activează din nou enzimele ce readuc glucoza în circuit.
Perturbarea autoreglării nivelului energetic se poate face prin anoxie sau hipoxie (din afară), cât şi prin
accelerarea fermentaŃiei în urma activării enzimelor ATP-azice (ce formează esterul difosfat al glucozei), precum şi sub
influenŃa hormonilor.
“Asfixia” anoxică (sau hipoxia) şi “asfixia” aerobă apar ca mecanisme ce perturbează interrelaŃiile ciclice
autoîntreŃinute şi autoreglate dintre fermentaŃie (glicoliza aerobă şi anaerobă) şi oxidaŃie. Subliniez deosebirea netă
dintre mecanismul asfixiei anoxice şi “asfixia anoxică” şi dintre cel asfixic aerob şi “asfixia aerobă”. Prin asfixie
definesc moartea celulei prin deficit energetic, în timp ce mecanismul asfixic, fie aerob, fie anaerob, nu implică
moartea. Asfixia ca rezultat, ca şi fermentaŃia ca mecanism, presupune şi apariŃia acidului lactic. Perturbarea de tip
asfixic, anoxic sau aerob, determină inhibarea ef. Pasteur şi apariŃia lactatului. Atunci când dispare factorul perturbator
43
şi o perioadă necesară utilizării lactatului, reglajul nivelului energetic se reia normal şi se restabileşte ef. Pasteur la nivel
celular.
În condiŃii standard, într-un mediu extracelular adecvat, viteza metabolismului poate fi determinată şi evaluată
prin determinarea consumului de oxigen, care exprimă în acelaşi timp şi viteza fosforilării oxidative.
VariaŃiile vitezei metabolice pot fi induse chimic, de diferite substanŃe (metaboliŃi, hormoni, medicamente),
prin accelerarea fosforilării oxidative. Consumul de oxigen poate fi deci, măsura vitezei fosforilării oxidative, deoarece
la nivel celular oxidaŃia biologică este strâns cuplată cu fosforilarea şi chiar dependentă de aceasta. Astfel, prin
determinarea consumului de oxigen O, se poate calcula chiar cantitatea de fosfor P anorganic demineralizat pe unitatea
de timp şi de masă vie, acceptând raportul P/O =3. Determinarea consumului de O şi prin aceasta, a vitezei globale a
metabolismului şi fosforilării oxidative nu reprezintă totuşi indicatori ai stării morfofuncŃionale a celulei, deoarece nu
indică raportul dintre asimilaŃie şi dezasimilaŃie, adică dinamica funcŃională la un moment dat (ceea ce prezintă de fapt
importanŃă în efortul sportiv de performanŃă). De aceea, în vederea interpretării “stării de antrenament”, realitatea
biologică, respectiv randamentul metabolic la un moment dat al fibrei musculare responsabile de performanŃa sportivă,
nu pot fi pe deplin reflectate numai prin metoda determinării datoriei de O.
Modificările fiziologice, biochimice şi indus, morfofuncŃionale, ce se petrec în organism în urma efortului fizic
sunt grupate, în mod necesar, în 2 categorii:
modificări acute-modificări produse odată cu trecerea de la starea de repaus la efort, menŃinându-se un timp mai
lung sau mai scurt şi după încetarea acestuia;
modificări cronice-ce includ acumulările cantitative în timpul antrenamentelor şi stau la baza instalării “stării de
antrenament”, realizată după perioade lungi de practicare direcŃionată a efortului fizic, stare ce va conduce la
etapa calitativă cunoscută ca “forma sportivă”.
În ce priveşte ultima etapă, valabilitatea indicilor biochimici (metaboliŃi, enzime, hormoni, etc.) trebuie
corelată şi cu semnificaŃia lor fiziologică şi fiziopatologică. Deosebirile biochimice dintre antrenaŃi şi neantrenaŃi
trebuie corect interpretate în ceea ce priveşte efortul în urma căruia au fost obŃinute. Efortul “standard” nu este
totdeauna reflecŃia “stării de antrenament” sau a condiŃiei biologice faŃă de situaŃia de “efort specific”, care ca mecanism
de solicitare, diferă funcŃie de ramura de sport sau chiar în cadrul aceleiaşi ramuri, funcŃie de proba sportivă (ex.: în
atletism, probele de viteză-probele de rezistenŃă; probele de aruncare greutăŃi-probele ridicare greutăŃi, deşi
antrenamentele se bazează pe exerciŃii similare, dar dozate diferenŃiat). Cea de a doua condiŃie este deci, mult mai
obiectivă. Capacitatea de adaptare metabolică în aceste condiŃii, ca rezultantă a rezistenŃei organismului, posibilităŃilor
sale funcŃionale şi rezistenŃei tisulare, a fost clasificată în mai multe tipuri:
• activizare moderată a metabolismului, cu reversibilitatea asigurată în mare măsură şi exprimată prin valorile
biochimice, în funcŃie de sarcina executată;
• compensarea cu interdependenŃă evidentă între modificările biochimice şi revenirea lor;
• defect de compensare cu inhibări şi variaŃii biochimice bruşte şi pronunŃate a majorităŃii parametrilor şi cu
absenŃa revenirii.
În raport cu acestea, s-au putut descrie tipuri metabolice determinate de practicarea diferitelor tipuri de efort
sportiv.
Tip I. caracterizează eforturile de intensitate maximală şi submaximală. Datoria de O, ca şi dependenŃa
respiraŃiei tisulare de fosforilare e mare, fiind prezentă o intensă glicoliză anaerobă. Se utilizează sursele energetice
musculare, fără a se apela la cele îndepărtate: glicogen hepatic sau lipide. Deşi cantitativ, modificările sunt evidente,
atât la nivel muscular, cât şi cerebral, reversibilitatea lor se produce rapid şi intens comparativ cu alte sporturi;
Tip II metabolic încadrează eforturile de intensitate medie (alergări de semifond, unele jocuri sportive) şi se
caracterizează printr-o scădere a datoriei de O relativă, creşterea celei absolute şi instalarea unei valori minime a
stării de stabilitate metabolică. Oxidarea anaerobă e înlocuită de cea aerobă, stabilindu-se un echilibru între sinteza şi
consumul compuşilor macroergici. Dispare şi “rezistenŃa respiraŃiei tisulare de fosforilare”, utilizându-se tot mai mult
resursele energetice extramusculare, în special cele lipidice (A.G.L.). Valoric, modificările sunt oscilatorii, apropiate
de normal, dar cu o intensificare a metabolismului faŃă de repaus;
Tip III metabolic este prezent în eforturile de intensitate mică (curse de mare fond, jocuri sportive) şi se
caracterizează printr-o stare metabolică cu oscilaŃii reduse, apropiată de “stabilitate”, exprimată prin valori mici ale
datoriei de O. Durata mare a acestor tipuri de efort produce însă, modificări biochimice caracteristice:
a. o inhibare a activităŃii enzimatice şi ca urmare, a gradului de oboseală, deoarece în SNC apare inhibiŃia de
protecŃie;
b. glicoliza, intens solicitată, se realizează pe baza glicogenului hepatic şi ca urmare,
c. funcŃiile lipolitice şi lipidosintetice scad şi apare pericolul “încărcării grase”.
Tip IV, al exerciŃiilor de forŃă, un tip aparte de efort sportiv, întâlnit la haltere, lupte şi gimnastică, le
corespunde o creştere mare a metabolismului în condiŃii hemodinamice şi respiratorii precare. Mai solicitat este
metabolismul proteinic, care duce la o rapidă uzură de structură funcŃională musculară, proporŃională cu intensitatea
exerciŃiilor.
Indicatorul biochimic către care se îndreaptă atenŃia celor care se referă la metabolismul glucidic în general, la
cel de efort fizic în special, este glicemia şi variaŃiile sale. S-a atestat experimental şi clinic că, înainte de efort glicemia
are tendinŃa să crească (postprandial, în special), incriminându-se activarea releelor neuroendocrine prin afectare
44
Biochimie
psihosomatică. S-a demonstrat că oscilaŃiile glicemiei sunt evidente în cursul efortului, ajungând la 1,6 g%o, când poate
apărea şi glicozuria. ReacŃia MSR ar explica aceste modificări.
Celelalte variaŃii observate în decursul efortului specific prezintă tablouri diferite:
- la înot şi la alergare-o creştere de până la 30% min. după efort, cu revenirea la normal după 60 min.; se atestă
astfel, importanŃa în aceste probe a raportului durată efort/consum glicogen muscular-mobilizare hepatică;
- la eforturi mici (30-190 watt), ca şi în efortul cu intervale, mobilizarea glicogenului este redusă datorită unui
echilibru dinamic între anabolism şi catabolism (ef. Pasteur), fiind astfel posibilă revenirea în 90 min.;
- după efortul de durată apar scăderi de până la 60 mg% a glicogenului, în afară de variaŃia redusă a lipidelor; în
timpul efortului, glicemia poate ajunge la 53 mg%, incriminându-se reglajul MSR.
Glicogenul muscular realizează rezerva de “start” a catabolismului glucozei la acest nivel. Un travaliu intens
(corespunzător unui consum energetic de aprox. 20% din capacitatea aerobă), efectuat până la epuizare, într-o perioadă
de 15 min., scade glicogenul muscular sub nivelul normal la neantrenaŃi.
Glicogenoza, în organismele supuse unui efort fizic sportiv, se realizează prin mecanisme clasice; acidul lactic-
ca unul din parametrii obişnuiŃi-indică creşteri foarte mari (până la 300 mg). Lactatacidemia se menŃine ridicată până la
45 min. de la efort.
Acidul lactic creşte paralel cu intensitatea efortului-travaliul cu puterea cea mai ridicată singur, determină o
epuizare în minutul 4. S-au căutat relaŃii între acidul lactic şi capacitatea de efort, demonstrându-se că există o corelaŃie
cu natura travaliului în sensul că, la efortul specific cantitatea de acid lactic este mai mare la antrenaŃi decât la
neantrenaŃi, situaŃia fiind inversată în cazul efortului standard; revenirea acestui metabolit la valorile normale este, în
mod specific, ultima. Creşterea acidului lactic depinde de durata efortului şi de intensitatea sa; dinamica adaptării
aerobe şi anaerobe depinde şi de sistemele enzimatice antrenate, care se găsesc sub influenŃa unor mecanisme endocrine
acute.
Consumul de energie mai mare de 220 cal/kg corp/min la neantrenaŃi şi de 280 cal/kg corp/min la antrenaŃi, în
raport cu consumul de O de 45 ml/kg corp/min, respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de
antrenare a glicolizei anaerobe în condiŃiile efortului sportiv. Problema relaŃiei consum de O/efort, în aşa-numita
apreciere de lucru “aerob şi anaerob”, trebuie deci rectificată ca înŃelegere fenomenologică, deoarece relaŃia consum de
O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui parametru (O), ci şi al unui complex de
mecanisme , respectiv reacŃii biochimice, deşi în practica clasică acesta reprezintă indicatorul “exclusiv” al aprecierii
rezistenŃei la efort.
Tab. 5 :
Acoperirea necesităŃii energetice în efort în raport de timpul de efectuare
(% din necesar)
Durata efortului ATP FC Glicoliza Oxidarea
(sec.) (%) (%) (%) (%)
între 0-5 95 85 0 0
5-10 0 90 10 3
10-20 0 95 20 5
20-30 0 40 40 10
30-40 0 15 60 15
40-50 0 10 70 20
50-60 0 0 85 25
60-70 0 0 40 60
70-80 0 0 35 70
80-90 0 0 30 85
90-100 0 0 30 85
100-110 0 0 20 85
110-120 0 0 25 90
120-130 0 0 10 90
Pentru obiectivizarea mecanismelor energetice de la nivelul sistemului muscular în efort, trebuie utilizat un set
de parametri a căror interrelaŃii sunt de tip corelativ integrat.
ImportanŃa acidului piruvic în efort este demonstrată de cercetători, care au găsit creşteri importante ale acestuia în
sânge, atât în timpul travaliului, cât şi după încetarea acestuia. Antrenarea în c. Krebs a ac. piruvic (ef. Pasteur normal),
sub forma activă de Acetil-CoA, se realizează mai ales în condiŃii de efort moderat (jocuri sportive, aruncări şi sărituri
în atletism). Antrenarea şunturilor metabolice privind desfăşurarea, într-un procentaj cât mai redus a oxidaŃiei biologice
(ef. Pasteur normal) se realizează prin sistemele enzimatice NADPH şi NADH, cât şi prin altele, ce conŃin drept
coenzimă vit. B2. Această cale are importanŃă în antrenamentele cu intervale. De asemenea, calea şuntului acidului
piruvic în alte metabolisme (de ex.: cel proteic sau tamponarea sa cu proteine serice) reprezintă mecanisme cunoscute,
care se desfăşoară curent în eforturile de diferite profile.
45
3.4. Subunitatea 4. Metabolismul lipidic şi energetica musculară

Rolul lipidelor ca substrat energetic include mecanisme specifice şi de o anumită calitate biochimică, atât în
sensul asimilaŃiei, cât şi al catabolismului lor.
În ce priveşte efortul sportiv, mai ales cel de performanŃă, a cărui dinamică în raport cu specificul mişcărilor,
realizează o gamă foarte variată de etape, în funcŃie şi de timpul de desfăşurare, mecanismele biochimice de realizare a
energiei consumabilă de muşchi prezintă aspecte deosebite. Până nu demult, aforismul: “lipidele ard la focul
glucidelor“, reprezenta o axiomă biochimică. Pe măsura cunoaşterii mai profunde a mecanismelor energetice, s-a
stabilit că nu este exclusivă. Organismul s-a adaptat, dezvoltând o serie de mecanisme de transformare biochimică
energetică dintre care, cea mai importantă e calea Acizilor Graşi Liberi (c.A.G.L.).
Dacă la oxidarea unei molecule de glucoză (prin mecanismele specifice la care participă ATP-ul şi care are o
energie liberă=7 kcal/mol) se degajă 266 kcal/mol, rşiamentul fiind de 37-40%, prin oxidarea unui mol de acetat în c.
Krebs rezultă 12 moli ATP (84 kcal), iar un mol de acid palmitic se obŃin 8 moli acetat + 35 moli ATP, ceea ce
înseamnă că prin degradarea catabolică a acetatului activ, se obŃin 8 x 12 = 96 moli ATP, adică un total (incluzând
pierderile) de 130 moli ATP. Deci, o cantitate de energie echivalentă cu 910 kcal/mol energie chimică.
Oxidarea completă a unui mol de palmitil-CoA (GM=256) până la CO2 şi H2O furnizează 2.330 kcal, cu un
rşiament de 39%. Substraturile energoformatoare sau energogene, adevăraŃi combustibili energogeni deci, sunt
glucidele (de origine exogenă, glicogenoliză şi gliconeogeneză) şi AGL, ca fracŃiune lipidică imediat utilizabilă. Aceştia
provin din lipidele Ńesutului adipos (a doua formă de energie stocată) şi pot fi transformaŃi în corpi cetonici (aceto-
acetatul–C4), în cursul catabolizării lor. CorelaŃia existentă între dinamica celor două grupe de biomolecule energogene
glucoză-AGL începe încă din faza alimentară, proporŃiile dintre ele fiind diferite, dar în sensul favorabil glucozei în
cazul aportului alimentar şi AGL-ului, în condiŃii de inaniŃie (neaport).
Ńesutul muscular alături de cel gras, contribuie la dinamica corelativă a celor două combinaŃii energetice
(glucide şi AGL). Mecanismele care au loc la acest nivel sunt următoarele:
1. glicogenul depozitat în muşchi este utilizat drept combustibil, dar şi pentru producerea de precursori în vederea
reesterificării AGL, precum şi ca substrat în perioadele de cerinŃă maximă, cum e cazul efortului maxim sau în
inaniŃie.
2. intrarea glucozei în muşchi în condiŃii de efort susŃinut e împiedicată “metabolic” prin utilizarea preferenŃială a
lipidelor (sub control hormonal). Caracteristica metabolică musculară de a reesterifica excesul de AGL neutralizat
contribuie la reconstituirea rezervelor locale de combustibil lipidic. În efortul susŃinut, muşchiul utilizează
preferenŃial AGL şi aceto-acetat, acesta din urmă fiind mai uşor de metabolizat (are doar 4C, spre deosebire de
AGL, care au 14C) şi fiind netoxic, cu excepŃia stărilor patologice, când apare un exces cu efecte nocive. Astfel se
realizează o inhibiŃie secundară a intrării şi utilizării glucozei la nivelul acestor organe, economisind preŃiosul
combustibil, glucoza.
3. spre deosebire de muşchii scheletici, fibrele musculare cardiace pot utiliza acidul lactic din sânge în scopuri
energogene, pe calea acidului piruvic, caracteristică proprie de asemenea şi muşchiului diafragmatic. Antrenarea
metabolică a lipidelor se realizează într-un mod specific, diferenŃiat funcŃie de starea de hiper- sau hipoglicemie.
Starea de hiperglicemie creează la nivelul Ńesutului adipos condiŃii favorizante reesterificării AGL, deci mobilizării
ale AGL în procent mai mare. Consecutiv, nivelul AGL în sânge scade, ceea ce permite o utilizare mai mare a
glucozei în muşchi şi deci, corectarea glicemiei. Astfel, având în vedere că hiperglicemia în această situaŃie se
datorează gliconeogenezei proteinice (transformarea aminoacizilor eliberaŃi de muşchiul supus unui efort
îndelungat, de intensitate foarte mare) or unui aport alimentar susŃinut de glucide, se poate induce modificarea
randamentului muscular sub aspectul intensităŃii efortului şi chiar al duratei lui. Acesta este principalul argument
pentru reconsiderarea teoriei “universale” a aportului de glucide pure la diferite etape ale parcursului efortului.
RelaŃia lipidico-glucidică trebuie interpretată ca depinzând de tipul de efort, în speŃă, de grupul muscular fazic
sau tonic-antrenat.
Cercetări paralele pe indivizi sănătoşi şi indivizi cu diferite patologii coronariene atestă că efortul e un element
de susŃinere a homeostaziei metabolismului lipidic, având rol profilactic.
VariaŃia AGL a fost determinată:
chiar înaintea efortului (creşte la 14,9 gamma/unit faŃă de 6,1 gamma/unit);
în timpul efortului s-a constatat o scădere rapidă;
după efort, AGL creşte în plasmă.
Dinamica AGL a fost determinată şi prin monitorizarea β-lipoproteinelor (forma circulantă); cresc după efort.
La un efort cicloergometric, gliceridele prezintă o pantă de creştere a concentraŃiei între 450-1.100 kg/min,
care-şi continuă ascendenŃa până la cca. 10 min după efort; se atestă astfel, că mecanismele antrenate care au ca
rezultantă producerea lor, nu acoperă aspectul catabolic al metabolizării necesare pentru menŃinerea homeostaziei.
Mai trebuie luaŃi în considerare, în cadrul “dinamicii” lipidice şi corpii cetonici, întrucât reprezintă etape
intermediare ale degradării predominant oxidative a acizilor graşi în diferite tipuri de efort. Se pot acumula după
eforturi susŃinute, când mecanismele de metabolizare ajung la “saturaŃie”.
Coenzima A antrenată în aceste mecanisme, se modifică în antrenamentele intense.
46
Biochimie
3.5. Subunitatea 5. Metabolismul protidic şi energetica musculară

In vivo, s-a putut determina direct, că acŃiunea enzimatică a structurilor contractile e numai ATP-azică şi nu
ATP-transforilazică.
Din acest complex de relaŃii (activitate metabolică/activitate fiziologică), se observă că mecanismele
biosintezei şi catabolismului proteinic pot fi explicitate numai prin prisma acestei specificităŃi, în special în cadrul
eforturilor fizice deosebite, la intensităŃi limită. Asemeni celorlalte două căi metabolice specifice glucidelor şi lipidelor,
metabolismul proteinic din fibra musculară se corelează integrativ cu metabolismul energetic şi se află în continuă
relaŃie de interdependenŃă cu celelalte laturi metabolice.
1. Aminoacizii-dintre aminoacizii antrenaŃi în efortul sportiv, cei din clasa glicoformatorilor prezintă o dinamică
specifică. Nu se produc modificări ale concentraŃiei aminoacizilor decât în eforturi de lungă durată sau în
supraantrenament. Exprimat în azot aminic, procentul de modificare determinat a fost de aprox. 10%.
2. Amoniacul-rezută în urma dezaminării aminoacizilor; creşte în sânge, dar scade rapid imediat după efort.
Dezaminarea oxidativă ca mecanism producător, chiar pe timpul efortului, dpinde de cantitatea de O2: în lipsa O2
reacŃia se comută spre formarea altor aminoacizi. Ex.: în eforturile submaximale, urina se alcalinizează prin
pierderea de baze fixe. Cea de a doua reacŃie cu rşiament asigurat în formarea amoniacului este hidroliza
glutaminei; este frânată de activitate, mai ales în eforturile submaximal şi maximal. O bună desfăşurare a reacŃiilor
se poate întâlni la sportivii bine antrenaŃi, care pot menŃine o bună oxigenare în efort, deci un mediu renal uşor
alcalin, condiŃie realizabilă prin formarea corespunzătoare a aminoacidului cu economie de baze fixe. Determinarea
acestor parametri furnizează date asupra stării de antrenament.
3. Ureea-ca termen final al metabolismului aminoacidic, înregistrează eliminări urinare crescute după efort.
Ureea serică creşte, revenirea la valorile normale realizându-se abia după 48 h, în special în eforturile de volum
mare (spre deosebire de eforturile intense, dar cu volum mic).
4. Proteinele serice-variaŃia acestora prezintă semnificaŃie practică ca expresie a metabolismului protidic în
efortul sportiv. Proteinele totale puse în evidenŃă atât prin studiul proteinelor plasmatice, cât şi al fracŃiunilor
electroforetice, cresc chiar dacă efortul este moderat. Creşterile apar datorită depăşirii de moment a mecanismelor
de reglare a presiunii osmotice, datorită metaboliŃilor musculari ai efortului, cât şi prin modificări hemodinamice
de membrană, precum şi a proteinelor cu funcŃii în transportul metaboliŃilor hormonali (s-a evidenŃiat variaŃia
capacităŃii de transport hormonal steroidic în raport cu dinamica efortului).
5. Clearence-ul ureic-creşterea sau menŃinerea lui la parametrii de normalitate, datorită intensificării degradărilor
tisulare din efort, exclud o leziune renală în apariŃia proteinuriei de efort în cazul dozării efortului în exerciŃii de
intensitate mică, separate prin pauze mari, când s-au înregistrat tendinŃe de scădere.
6. FracŃiunile proteice-se susŃine că ele constituie un indiciu al stării de antrenament. VariaŃia proteinelor serice
urmează tendinŃa proteinelor totale-creşterea în eforturi intense şi scăderea în cele moderate. S-a înregistrat o
proporŃionalitate directă între creşterea fracŃiunii α2 şi β-globulinelor în raport cu gradul de antrenament, scăderea
raportului A/G şi a proteinelor totale fiind observată chiar la 12-20 h după efort; la 36-48 h scăderea lor la
suprasolicitaŃii este asociată cu creşterea ureei peste 400 mg%, γ-globulinele fiind în limite normale. Rezultatele
neomogene obŃinute de diverşi autori, în sensul unor creşteri ale fracŃiunilor α şi β, cu raportul A/G mai mare de 2,
ridică problema mecanismelor de schimbare a dinamicii sintezei proteinice, organismul găsindu-se într-o fază de
decompensare.
7. Proteinuria şi albuminuria-trebuie interpretate separat, dat fiind semnificaŃia diferenŃiată. Proteinuria apare în
valori mai crescute după eforturi mari (fotbal, volei, ciclism), creştere limitată de o valoare de prag. La 3000 m plat,
valorile (137 mg%) sunt mai mari decât după maraton (7 mg%), proteinuria identificându-se chiar înainte de efort
în cazul în care tensiunea arterială depăşeşte 140 mm Hg. Aceste situaŃii implică reglajul neuroendocrin.
8. Complexele proteinice: muco (MP) şi glico (GP) proteinele-prezintă o importanŃă majoră. S-a identificat
faptul că efortul generalizat determină o evoluŃie paralelă a MP totale şi active (Donnagio), cu proteinele sanguine
iar creşterea lor evoluează în acelaşi sens cu a a-globulinelor. Revenirea după efort este foarte rapidă şi a fost
interpretată coroborată cu starea de oboseală. GP cresc, fiind observată o accentuare a acestui fenomen şi în cazul
raportului acid sialic/hexoze. Raportul hexoze/proteine prezintă valori ridicate, ceea ce a determinat atribuirea
calităŃii de “prognostic” în evoluŃia sportivului în efort, considerându-se că atestă o leziune de degradare, situaŃia
inversă fiind propice proceselor de refacere. VariaŃia lor e considerată a fi expresia relaŃiilor coordonatoare
neuroendocrine din starea de stress pe care o implică efortul sportiv. Mecanismele corelate sunt cele la care
participarea hepatică este evidentă.
47
Sub aspectul diferenŃierii funcŃionale (diferenŃierea metabolică celulară prezentând unele caracteristici),
miofibrila face parte din grupul celular bine diferenŃiat funcŃional şi fără automatism metabolic (ca şi neuronul).
CorelaŃia lipidico-glucidico-proteinică ar putea fi exprimată de următoarea schemă:
G lu coz`
A cizi gr a ] i
+
glu coz` -6-P C iclu l N A D PH + H
p ectozelor
Sin tez`
A ld eh id a
fosfoglicer ic` r ib oza C iclu l
L y n en
M alon il~ C oA
L a cta t P ir u va t A m in oacizi
A cetil~ C oA
A m in oacizi
C iclu l
O x alacet at
C O2 + NH3 HM 6
C iclu l
C iclu l K r eb s
α -cetoglu t ar a t Su ccin at A ceta cet at
u r eei C olest er ol
A m in oacizi A m in oa cizi
U r ee
ContracŃia structurilor difuze din citoplasmă (structurile caracteristice fiind reprezentate de enzimele
contractile: enzime-ergoni) constituie în acelaşi timp, mecanismul prin care glucoza e introdusă în metabolism, în
aparatul de oxidaŃie biologică generator de ATP.
3.6. Subunitatea 6. Enzimele antrenate în mod specific în efortul fizic

Având în vedere caracteristicile termodinamice ale reacŃiilor biochimice de la nivelul celulei vii, considerată ca
un sistem deschis, integrat între anumite limite energetice, sistemele enzimatice sunt considerate elementul esenŃial,
fundamental. Totalitatea reacŃiilor specifice biochimiei dinamice a organismelor vii decurge sub influenŃa şi direcŃia
impusă de aceste sisteme biocatalitice, cu structură proteinică complexă, caracterizate printr-o mare specificitate de
acŃiune. Rezultatul metabolismului energetic având rol determinativ în funcŃionalitatea celulei în sens fiziologic,
sistemele enzimatice ce guvernează desfăşurarea reacŃiilor biochimice prezintă o importanŃă deosebită, în special în
studiul acestora în condiŃii de efort.
În ce priveşte mecanismele implicate în celulele sistemului muscular, trebuie cunoscute în special cele cu
implicaŃii directe în funcŃionalizarea optimă a organismului sportivului. Modificările ce au loc în miofibrila ce
efectuează eforturi, sunt în raport de corelaŃie directă cu proprietăŃile şi dinamica de funcŃionare a enzimelor
intracelulare. La rândul ei, activitatea enzimatică se realizează tot în raport corelativ integrat, datorită în primul rând
gradului său înalt de specificitate şi în plus, datorită dependenŃei directe de prezenŃa coenzimelor vitaminice şi minerale
sau a hormonilor activatori.
În ce priveşte localizarea, sistemele subcelulare structurale morfologice implicate de predilecŃie sunt:
mitocondriile, ribozomii şi lizozomii. Explorările funcŃionale prin determinarea eliminărilor urinare de enzimă sau
determinarea concentraŃiei acestora în sânge ori în alte umori, ne permit unele interpretări şi aprecieri a stadiului
calitativ ori “de existenŃă” (prezenŃă sau absenŃă) a unei anumite enzime, dar nu permit trasarea unei concluzii
categorice în ce priveşte concentraŃia la nivel tisular.
Efortul sportiv impune organismului anumite restructurări enzimatice, pentru a se putea adapta la efectuarea
unui travaliu mai mare ca intensitate şi/sau durată, rolul esenŃial revenind concentraŃiilor enzimatice, atât pentru reglarea
generală a metabolismului, cât şi pentru restabilirea echilibrului dinamic.
Probleme enzimologiei efortului fizic constituie astăzi, una din problemele cu preponderenŃă deosebită în
studiile cercetătorilor. În general, se apreciază că eforturile izolate sau repetate se caracterizează printr-o creştere a
activităŃii enzimatice, efortul fizic constituind o excitaŃie inductivă a organismului solicitat pentru sinteza enzimatică.
Modificările enzimatice implică, atât modificări ale metabolismului celulei musculare (cu repercursiuni asupra
funcŃionalităŃii sale), cât şi ale celui general, importanŃă deosebită prezentând cele de la nivel neuronal, unitatea
funcŃională a sistemului integrator nervos.
Creşterile albuminelor din timpul eforturilor de lungă durată induc o amplificare a dezaminărilor şi
transaminărilor şi implicit, determină hormonal o creştere a activităŃii enzimelor specifice acestor reacŃii biochimice.
Corelarea specifică explică relaŃionalitatea dintre scăderea lactacidemiei dintr-un efort epuizant şi epuizarea LDH (lactat
dehidrogenază) din muşchi-majoritatea observaŃiilor au indicat creşteri ale LDH postefort, mai ales în perioada de
revenire. Trebuie făcută însă observaŃia că, rolul de factor limitativ nu revine epuizării enzimatice, ci rezervelor locale
48
Biochimie
de glicogen de la acest nivel, enzimele asigurând doar o adaptabilitate calitativă şi nu una cantitativă (în situaŃii de
solicitare). Seria experimentelor realizate pe animale au adus clarificări în ce priveşte rolul şi comportarea sistemelor
enzimatice implicate în efort.
Cel mai bine studiate sunt transaminazele, cunoscute în biochimia clinică ca un indiciu al activităŃii hepatice,
dar care prezintă indicii valoroase şi în ceea ce priveşte activitatea musculară (EX.: creşteri marcate ale activităŃii serice
a ASAT se înregistrează în cazul unui infarct miocardic; poate creşte în infarctul pulmonar, precum şi în boli hepatice:
hepatită acută, leziuni toxice ale ficatului; creşteri moderate: hepatite cronice, mononucleoză infecŃioasă, colici biliare).
Transaminazele condiŃionează legăturile metabolice dintre aspartat, glutamat şi alanină, dar şi acizii
tricarboxilici (vezi. ciclul Krebs, principalul furnizor energetic al organismului).
Muşchiul scheletic e mai bogat în ASAT (ASpartat AminoTransferază), 99.000 U/ml, dar mai sărac în ALAT
(ALaninAminoTransferază), 4.800 U/ml, în comparaŃie cu miocardul-prezintă foarte mari cantităŃi de ASAT (150.000
U/ml) sau ficatul , în care ambele se găsesc la un nivel foarte ridicat..
În ceea ce priveşte efortul fizic, există o părere unanim apreciată conform căreia, dacă în repaus nivelul
activităŃii transaminazelor nu este modificat la antrenaŃi faŃă de neantrenaŃi, în timpul travaliului activitatea
transaminazică creşte. Creşterile sunt mai evidente în eforturile de lungă durată, epuizante sau în cele de scurtă durată
de intensitate mare. Se consideră că oboseala, împreună cu hipoxia, sunt factorii determinanŃi.
Am precizat anterior că valorile serice nu pot da informaŃii suficiente pentru conturarea aspectului enzimatic
total al sângelui deoarece de ex., numai 2% din nivelul ASAT şi 20% din nivelul ALAT se găsesc în ser; de aceea sunt
necesare determinările pe sânge total. În studiile lor, cercetătorii au evaluat dinamica activităŃii acestor enzime, corelativ
cu gradul de pregătire. S-a evidenŃiat faptul că după un efort standard, antrenaŃii prezintă o activitate enzimatică mai
mare decât neantrenaŃii, ceea ce reprezintă un argument forte în ce priveşte hipoxia ca agent al creşterii permeabilităŃii
membranei, cu eliberarea superioară a enzimelor în efortul fizic.
Dehidrogenazele reprezintă, prin mecanismele pe care le iniŃiază, cel de al doilea grup ca importanŃă în efortul
sportiv. Modificarea metabolică din efort, în special a gradului de antrenare a acestor enzime în metabolismul energetic
al celulei, poate determina un surplus energetic oxidativ pentru celulă. Se ştie că simptomul comutării metabolismului
către anaerobioză e reprezentat în cea mai mare măsură, prin creşterea nivelului sanguin al acidului lactic. Coeficientul
lactat/piruvat şi NAD/NADH se deplasează în celulă în favoarea lactatului, respectiv NADH; simultan se înregistrează
o sădere cantitativă a combinaŃiilor fosfatmacroergice, cu o pronunŃată eliberare de K din celulă şi ca urmare, o scădere
a pH-ului. Aceste aspecte se înregistrează în efortul static, de intensitate maximală.
1. LDH (LactatDeHidrogenaza) se găseşte în concentraŃii aprox. egale şi în parenchimul hepatic.LDH este o
enzimă compusă din 4 monomeri: H(B) şi M(A) ce se asociază pentru a forma 5 varietăŃi diferite de izoenzime.
Tipul A(M=Muscle) este caracteristic pentru muşchiul scheletic, iar tipul B(H=Heart) pentru miocard. Tipul B este
inhibat de excesul de piruvat, contrar tipului A (deosebirile au semnificaŃie fiziologică-organele de tip B: inimă,
creier, rinichi, fiind cele în care predomină metabolismul aerob, inhibiŃia LDH prin acumularea de piruvat
orientează metabolismul către ciclul citric. În muşchiul adultului, predomină formele LDH4 şi LDH5, diferenŃierea
fiind caracteristică pentru muşchii fazici şi tonici. Creşterea lor după efort la neantrenaŃi, cu o revenire la normal
după 30 min., spre deosebire de SDH (SuccinDeHidrogenază) care nu creşte, indică originea hepatică (musculară) a
acestora. Determinările LDH4 (α-OH-butirat-dehidrogenază) şi LDH5 (α-cetobutirat-dehidrogenază) arată creşterea
lor serică după alergările de fond; când acestea nu există, apar modificări în urină. EvidenŃierea creşterii
izoenzimelor 4 şi 5 în ser imediat după efort, demonstrează că LDH seric este funcŃie de pierderile de LDH din
musculatura scheletică. La gimnaşti nu s-au înregistrat modificări, ceea ce subliniază relaŃia cu tipul de efort
prestat.
2. Fosfatazele-sunt enzime prezente în toate celulele organismului; sunt specifice şi nespecifice. Fosfatazele
nespecifice se diferenŃiază funcŃie de pH-ul optim de activitate în: acide (5,1-6), cu origine hepatică şi prostatică şi
alcaline (8,4-9,1). VariaŃiile înregistrate sunt funcŃie de diferiŃi factori: exogeni-stress-ul fizic; endogeni-vitamine şi
hormoni.
3. Catalaza-a fost mai puŃin studiată în corelaŃie cu efortul fizic. Unii autori au identificat variaŃii după efort la
30% din subiecŃi; catalaza scade după antrenament îndelungat, invers aldolazei. Origine-musculară şi hepatică.
Diferă şi prin timpul de înjumătăŃire: se înregistrează o concentraŃie mai mare în sângele venos decât în cel arterial.
În ser, aldolaza musculară înregistrează concentraŃii mici, în timp ce prezenŃa aldolazei hepatice indică o leziune
hepatocelulară. Excesul de K, lipsa de glucoză şi anoxia determină modificarea permeabilităŃii membranei celulare
pentru aldolază. S-a observat de asemenea, că există o paralelă între gradul activităŃii aldolazei şi numărul de
mitocondrii musculare în cadrul efortului fizic, imobilizarea fiind însoŃită de o scădere a activităŃii acesteia.
4. Creatinfosfokinaza (CPK)-prezintă concentraŃii ridicate în musculatura scheletică (de cca. 60 ori mai mare
decât ASAT).Consecutiv unui efort de scurtă durată, de intensitate mare, s-a determinat creşterea de 8 ori, după 8 h,
cu menŃinerea până la 48 h, modificările fiind mai evidente la femeile neantrenate. MulŃi cercetători au subliniat o
dependenŃă între gradul de antrenament şi gradul de activitate serică a CPK.
49
3.7. Subunitatea 6. Metabolismul ionic al sistemului muscular

Desfăşurarea reacŃiilor biochimice în efortul fizic antrenează modificări ale metabolismului ionic, atât din
cauza condiŃiilor de mediu, cât şi datorită unor modificări funcŃionale şi metabolice.
Mişcarea lichidiană din organism este favorizată de activitatea osmotică şi de numeroasele molecule eliberate
în spaŃiul extracelular în timpul contracŃiei musculare. Astfel, presiunea osmotică extracelulară poate atinge 50% faŃă de
valorile de repaus. Ea provoacă o absorbŃie hidrică care, împreună cu mineralele şi unii metaboliŃi, se acumulează în
spaŃiul extracelular şi induc o rigidizare a musculaturii după un travaliu fizic sever. CorecŃia hipertoniei extracelulare
consecutivă travaliului, induce o creştere a natremiei şi potasemiei, în funcŃie de intensitatea şi natura efortului.
Creşterea hipertoniei plasmatice are ca efect creşterea secreŃiei de hormoni antidiuretici, al cărei efect constă în
reducerea volumului urinar la începutul efortului, iar în cazul unuia de intensitate mare, dar de scurtă durată,
favorizează modificări ca: creşterea albuminuriei, cilindruriei şi uneori, hematuriei. În cazul unui travaliu de durată
mare, datorită unui efect convergent exercitat de catabolismul acut, precum şi stimulării secreŃiei cortizonice (cu efect
diuretic), creşte volumul urinar şi potasemia. Polipneea şi sudoraŃia contribuie suplimentar la creşterea volumului
pierderilor hidrosaline; această depleŃie extracelulară minerală determină secreŃia compensatoare de aldosteron, ceea ce
indică instalarea oboselii sau un travaliu intens (antrenaŃi).
Pierderile de apă nu reprezintă un fenomen specific efortului fizic. La un anumit grad de deshidratare
(transpiraŃie, diureză, ventilaŃie pulmonară), restabilirea organismului devine mai puŃin facilă, în sensul că se
micşorează capacitatea de lucru, mai ales la neantrenaŃi (pierderile de apă de 3% din greutatea corpului micşorează
randamentul). În cazul eforturilor de intensitate maximală, cantitatea de sudoare la un excitant termic este cu 100% mai
mare decât la efortul mediu, eliminarea apei făcându-se predominant renal. Pierderea de apă duce la deshidratare, cu
scăderea volumului sanguin circulant şi creşterea viscozităŃii sângelui, fapt ce diminuează capacitatea de performanŃă,
ducând la epuizare prin hipertermie. Pentru evaluarea reacŃiilor fiziologice la solicitarea termică, precum şi pentru
evaluarea toleranŃei termice a unui subiect, s-au propus diverşi indici în scopul exprimării cantitative a solicitării
fiziologice. În calcularea acestor indici se Ńine seama în egală măsură de modificările frecvenŃei cardiace, temperaturii
cutanate, temperaturii rectale şi de cantitatea de sudoare produsă de expunerea la cald un anumit timp (Gold, 1961; Hall
şi colab, 1960).
Modificările hidroelectrolitice din efort afectează atât pH-ul sanguin, cât şi echilibrul acido-bazic. În efortul
fizic, sistemele de control al pH-ului sanguin sunt foarte solicitate şi uneori, chiar depăşite (se remarcă o limitare
capacităŃii de lucru la pH 6,8-4). Modificările echilibrului acidobazic sunt în raport direct cu durata şi intensitatea
efortului şi cu gradul de antrenare al organismului. Gradul de antrenament sau îmbunătăŃirea acestuia induce modificări
paralele ale curbei excesului de baze şi a pH-ului: la cei bine antrenaŃi, excesul de baze e mai redus.
În contextul efortului, s-a observat că paralel cu numărul de alergări, pH-ul şi excesul de baze au tendinŃa de
micşorare a modificărilor în raport cu numărul repetărilor la distanŃe lungi de alergări; la eforturile desfăşurate în
steady-state aerob, nu apar devieri importante. După efort, contrar rezultatelor ergometrice de laborator, modificările
echilibrului acido-bazic sunt importante şi pot fi interpretate în raport cu tipul de efort. Studiul echilibrului acido-bazic
deci, completează fişa diagnosticării stării de antrenament prin interpretările respective funcŃie de tipul de efort,
reactivitatea individuală, condiŃiile de mediu, forma mişcării, intensitatea şi durata lucrului. Rezerva alcalină, care
indică capacitatea de tamponare a acizilor din plasmă, este mai mare în repaus cu 10-20% la antrenaŃi faŃă de
neantrenaŃi, cu observaŃia că această situaŃie depinde de intensitatea efortului-după efort scade.
Eliminările renale: la sportivii neantrenaŃi, s-a determinat o creştere a pH-ului urinar şi o creştere a acidităŃii
totale; sportivii bine antrenaŃi prezintă un pH urinar scăzut, ceea ce indică că adaptarea la efort influenŃează evident
aceşti parametri biochimici.
Studiul dependenŃei pH-ului salivar şi a celui sudoral au indicat o creştere a celui sudoral odată cu efortul; pH-
ul salivar este în corelaŃie directă cu pH-ul sanguin şi reprezintă un indicator preŃios al echilibrului neurodinamic.
Modificările din efort ale celorlalŃi ioni sunt importante de asemenea, deoarece rolul lor în metabolism (în
condiŃii de stress fizic), e din ce în ce mai important. Eliminările de electroliŃi din timpul efortului, dacă nu sunt
compensate, pot provoca dezechilibre ale balanŃei electrolitice, cu diminuarea considerabilă a capacităŃii de lucru.
Studiile au pus acest fapt în evidenŃă şi prin administrarea unor complexe ionice la indivizi ce practicau exerciŃii fizice,
constatându-se ameliorarea rezultatelor. Na şi K sunt cei mai importanŃi ioni, mai ales la nivel celular.
K - studiile modificărilor în efort nu au condus la păreri unanime; unii autori susŃin o stabilitate sanguină a K în
efort sau cel mult modificări neglijabile; alŃii atestă creşterea (chiar la eforturi de intensitate scăzută), direct
proporŃională cu efortul depus, ca urmare a intensificării defosforilării substanŃelor macroergice, cu îndepărtarea K-lui.
După efort, s-a înregistrat o hipokalemie, ce poate persista cca. 24 h, eliminările sudorale şi renale fiind în acest
sens, caracteristice. Pierderile de K ajung până la 3-4 g/zi la eforturile de rezistenŃă; creşte K muscular însă, datorită
creşterii K-lui celular. După eforturi maximale, K intracelular scade la antrenaŃi mai mult decât la neantrenaŃi.
Există şi alte tipuri de factori implicaŃi în diferenŃierile modificărilor de K. Ex: în meciurile de tenis, pierderile
renale de K sunt mai mari la femei decât la bărbaŃi; unele date arată că sportivii obosiŃi şi suprasolicitaŃi prezintă după
efort fizic, creşteri mai mici ale K seric decât cei neantrenaŃi; la ciclişti, curba de creştere a potasemiei ajunge până la
valori de 25-28 mg%, de la valori iniŃiale de 19-22 mg%; în cursele de semifond, caracterizate prin eforturi scurte şi
intense (100 m şi 400 m) determină oscilaŃii ceva mai mici.
50
Biochimie
Metabolismul K prezintă control aldosteronic, dar cel mai important aspect îl reprezintă influenŃa adrenalinei:
în stare de “start”; adrenalina creşte determinând o încărcare mai mare a bateriei musculare de K. În cazul eforturilor de
durată, adrenalina scade (în special la antrenaŃi) şi se produce o pierdere mai accentuată de K din muşchi.
Na - suferă de asemenea, importante modificări în efortul fizic. Pierderile masive pot duce la neantrenaŃi, la
apariŃia crampelor musculare; unii autori acceptă ideea că la sportivii în repaus, Na se comportă invers decât K,
determinând unele modificări nesemnificative intra- şi extracelulare. Pierderile de Na prin transpiraŃie sunt destul de
mari, mai ales în efortul anaerob. Eliminarea maximală la 1 h după efort, observată de unii autori, se presupune că sunt
provocate de un hiperaldosteronism secundar.
Metabolismul fosfo-calcic-în efort se caracterizează printr-o creştere a P datorită mobilizării sale din muşchi şi
prin creşterea fosfaŃilor urinari, după efort. InfluenŃa antrenamentului bine dozat se manifestă şi printr-o creştere a
rezervei de fosfatide musculare şi a posibilităŃilor de sinteză a compuşilor fosforici, necesitatea aportului de fosfor fiind
un aspect important pentru cazul sportivilor. Studierea rolului fosforului în efortul fizic a relevat variaŃii ale
metabolismului fosfaŃilor în funcŃie de gradul de hipoxie; o hipoxie moderată antrenează o alcaloză gazoasă, cu
creşterea creatinfosfatului pe seama ortofosfaŃilor şi ATP-ului; o hipoxie severă însă, duce la o alcaloză fixă, cu
consumarea creatinfosfaŃilor şi ATP-ului. Legat de P şi necesităŃile din efort, corelaŃiile cu metabolismul calcic sunt
evidente.
S-au determinat pierderi de Ca pe diferite căi (pierderea prin sudoare este de 3 ori mai mare decât prin urină),
cu compensare din depozite (oase, dinŃi) atunci când aportul alimentar nu era satisfăcător. O hiposecreŃie urinară după
efort, asociată cu hipocalcemie, poate semnala o hipersecreŃie paratiroidiană.
Cl şi metabolismul compuşilor săi - în efort fizic, se produc scăderi ale clorurilor, căile fiind specifice ramurii
sportive: la luptători, mai mult prin sudoare decât la ciclişti, la care preponderentă este eliminarea renală.
Mg – e unul din cele mai importante minerale pentru efortul sportiv, mai ales de performanŃă, atât datorită
rolului de cofactor al principalelor sisteme enzimatice implicate (ATP-ază şi enzime glicolitice), cât mai ales rolului său
în celulele înalt diferenŃiate: miofibrila, neuronul.

• Fibra musculară striată, structură specializată pentru producerea de lucru mecanic, necesită existenŃa unor
surse de energie pentru realizarea performanŃelor sale. Sursa directă şi imediată de energie utilizabilă este
ATP, capabil să declanşeze contracŃia şi, implicit, să pună în mişcare întregul aparat contractil.
• Cantitatea de ATP din muşchi e mică, suficientă numai pentru a realiza contracŃii de scurtă durată.
Rezervele de ATP necesare contracŃiei musculare, respectiv energia utilizabilă conservată în ATP, derivă din
energia chimică conŃinută în moleculele de CP, precum şi din anumite molecule ce servesc drept combustibil
(glucide, acizi graşi şi chiar unii aminoacizi). Transformările biochimice pe care le suferă acestea în cadrul
circuitelor metabolice, determină în ultimă analiză, trepte biochimice de producere a energiei, cuplate cu
sinteza de ATP.
• ReacŃiile biochimice generatoare de ATP au loc în două faze: anaerobă şi aerobă.
• Întrucât pentru organismul uman, glucidele sunt sursele principale de energie, CO2 şi H2O, corelaŃia cu
celelalte tipuri de substanŃe poate fi redată astfel:
Glicogen Glucoz` Sinteza de aminoacizi

Protide Oxidare Sinteza de acizi gra]i
CO 2 + H 2O
Prin intermediul acetil-CoA se poate ajunge la glucide, lipide, hormoni steroidici, colesterol, vitamine,
glicolipide, etc., iar acetil-CoA provine atât din catabolismul glucidelor, al lipidelor, cât şi al protidelor.
• Interpretarea „calitativă” a mecanismelor care se desfăşoară în decursul efortului sportiv de performanŃă, cu
un caracter „stresant” (împreună cu aspectul cantitativ) atrage o selectare minimă necesară , în sens corelativ
complex, a punctelor metabolice care realizează efortul fizic de performanŃă. PrezenŃa unor valori metabolice
normale la unii sportivi de înaltă performanŃă susŃine existenŃa unei „capacităŃi de adaptare” a organismului
uman, dar care trebuie valorificată după unii autori, prin condiŃii specifice, atestând condiŃiile de
supraantrenament, care au exprimare şi pe plan metabolic, cu diferenŃierea reglării neuroendocrine metabolice
a grupelor de muşchi solicitate.
51
Unitatea de curs 4. SusŃinătoare de efort. Doping

Prezentarea aspectelor farmacologice şi dopajului în sport
• scopul utilizării substanŃelor farmacologice
• clasificarea susŃinătoarelor de efort în clase benefice şi cele ce indică fenomenul de doping
• prezentarea riscurilor dopingului şi supradozărilor

- Aspecte farmacologice în sport
- SubstanŃele farmacologice eubiotice
- SubstanŃe dopante
4.1. Subunitatea 1. Aspecte farmacologice în sport

Pregătirea biologică a sportivilor de performanŃă în perioadele de antrenament şi competiŃii impune-în cadrul
măsurilor complexe de refacere şi susŃinere a organismului-folosirea unor mijloace farmaco-terapeutice menite a
recondiŃiona şi menŃine potenŃialul biologic la nivelul capacităŃii funcŃionale optime, de reconstituire a „homeostaziei
organismului” la nivelul anterior modificărilor acesteia prin stresul indus de efortul sportiv (antrenamente, competiŃii) şi
chiar a depăşirii vechiului plafon funcŃional („supracompensare”).
łinând seama de anumite aspecte desprinse din experienŃa practicii medico-sportive, din punct de vedere al
efectelor farmacologice, există două categorii:
- factori ergotropi (susŃinătoare biologice de efort)-o serie de compuşi naturali sau de sinteză, care intervin în
reacŃiile eliberatoare de energie în organismul sportivului şi
- factorii trofotropi (substanŃe de refacere) - o altă grupă de produşi naturali sau de sinteză, care intervin de regulă
compensator pe plan metabolic, restabilind până la „supracompensare”, rezervele energetice ale organismului, care scad
în efort, atât datorită consumurilor crescute, cât şi pierderilor exagerate pe calea sudoraŃiei, eliminărilor renale, etc.
Tab. 6:
SusŃinătoare de efort Produşi de refacere
1. Complexe vitaminice: Polivitaminizant S, Complexe vitaminice
Viplex, Cavit 9 Forte, 9-Vita, Supradyn,
Multibionta, Cantenega-200;
2. Complexe de oligoelemente: Complexe de oligoelemente
Polimineralizant S, etc;
3. Compuşi glucidici (glucoză, Compuşi glucidici (Eleutal)
fructoză):comprimate energizante,ş.a.
4. Aminoacizi: lecitină, acid aspartic (Algutol; Aminoacizi (glicocol, arginină, acid aspartic) -
Efortex, Osolecitină); Vitaspol;
5. Produşi diverşi (Piritol, Vincamină, Pirivin, Produşi diverşi: Piracetam, Piravitan, Sargenor,
Apilarnilprop, Hematodin); concentrate proteice Glicocol-Nevrosthenine, aspartat de Na şi K,
îmbogăŃite cu vitamine, minerale, Folcisteină, Gerovital, Aslavital, Gin-seng,
polen+vitamine, L-carnitina; Glutacistseleniu;
Subliniez că prescrierea şi administrarea după efort a diferitelor medicamente reconstituante sau sedative, în scopul refacerii
organismului, reclamă cunoaşterea prealabilă a sportivului, lucru posibil în măsura în care acesta a fost investigat sistematic.
Între aceste două grupe de substanŃe nu există o linie netă de demarcaŃie, o bună parte din compuşi având, prin
proprietăŃile lor farmacologice complexe, atât efecte ergogene, cât şi reconstituante. De ex.: Vit B1, B6, B12, C, K, P;
acid aspartic; ATP; glucoză.
Utilizarea diverselor mijloace în cadrul proceselor de refacere după efort şi pregătirii biologice pentru concurs
a apărut ca răspuns la o serie de probleme semnificative din punct de vedere funcŃional:
1. limitarea fizică a performanŃelor musculare – este determinată de:
- epuizarea rezervelor glucidice musculare, care poate duce la hipoglicemie;
- limitarea creşterii datoriei de oxigen datorită acidozei;
- producerea excesivă de căldură;
- apariŃia şi dezvoltarea oboselii
2. factorii biochimici implicaŃi în oboseală
- concentraŃia crescută a acidului lactic;
52
Biochimie
- acidoza metabolică;
- hipoglicemia
3. creşterea performanŃei pe căi fiziologice, naturale, se poate realiza numai prin antrenament şi o viaŃă
sportivă, care vor determina:
- creşterea masei musculare;
- creşterea eficienŃei mecanice a muşchilor (capacitatea anaerobă);
- creşterea eficienŃei compoziŃiei sanguine în adaptarea la cerinŃele probelor;
- perfecŃionarea adaptării funcŃionale a organismului la condiŃii de efort;
- antrenarea SNC pentru evitarea instalării precoce a semnelor patologice de oboseală.
4. creşterea performanŃei pe cale medicamentoasă s-a realizat prin:
- utilizarea de medicamente care combat un handicap fizic (dureri, inflamaŃie, etc), în final o creştere a
performanŃei: aspirina, salicilaŃii, antiinflamatorii locale sau generale, „pain killers”, analgetice;
- utilizarea de hormoni androgeni (anabolizante)-cresc performanŃa la femei cu 80-85% din potenŃialul
bărbatului, prin virilizare;
- utilizarea de hormoni feminini (Primolut N, Lyndiol, ş.a.) pot schimba declanşarea menstruaŃiei şi astfel, pot
favoriza performanŃa, deoarece în general performanŃa scade înainte şi în timpul acesteia;
- dieta care produce alcaloză metabolică (anihilează acidoza, factor limitativ al performanŃei);
- administrarea de O2 (compensează datoria de O2);
- doze mari de metaboliŃi esenŃiali ca: vitamine, săruri minerale, glucoză, ATP, acizi aminaŃi, etc.;
- vasodilatatoare arteriale (medicamentoase sau fizice);
- influenŃarea oboselii psihologice prin droguri care afectează SN (dopingul, interzis în sport).
Eubioticele utilizate în scopul susŃinerii biologice şi a refacerii organismului, cuprind o serie de factori şi
principii nutritive cu proprietăŃi biostimulatoare, implicate în procesele de reglare umorală şi
neuroendocrinometabolică, reprezentând constituenŃi biochimici esenŃiali şi caracteristici structurii vii: vitamine,
elemente minerale, aminoacizi şi lizate proteice, compuşi glucidici, fosfatide, substanŃe eliberatoare şi grupări tiolice,
compuşi adenozinici şi steroizi anabolizanŃi. Deşi aportul lor ar trebui să fie asigurat printr-o alimentaŃie bine
echilibrată, pregătirea sportivă care implică eforturi susŃinute, maximale, necesită de cele mai multe ori, suplimentări.
Vitaminele sunt molecule organice, care îndeplinesc numeroase şi variate funcŃii în organismul uman.Cea mai
proeminentă funcŃie a acestor compuşi este cea de cofactori ai enzimelor. Dar ceea ce caracterizează vitaminele este
imposibilitatea de a putea fi sintetizate de organismul uman, ele trebuind să fie procurate din surse exogene, carenŃele
alimentare fiind deosebit de grave, mai ales la copii. Termenul de amine vitale (vital amine) a fost introdus de Casimir
Funk în anul 1911 pentru a indica factorul antiberi-beri (B1) izolat din pericarpul de orez.
Vitaminele sunt clasificate în două mari clase:
1. Solubile în apă: Tiamina (B1); riboflavina (B2), niacina (B3), acid pantothenic (B5), piridoxal (B6),
biotina, cobalamina (B12), acidul folic şi acidul ascorbic (C);
2. Liposolubile: vitamina. A; vitamina D; vitamina. E şi vitamina. K.
Le vom studia numai pe cele considerate a fi:
ergotrope (susŃinătoare de efort: susŃinătoare biologice de bază (B1, B6, B15, C, E) şi cele facultative, cu rol
secundar (vitamina. PP; B2, ac. pantotenic, biotină, inositol, colină)
trofotrope (de refacere)-din grupa factorilor de bază specifici refacerii sau cu efecte predominant
anabolizante (vitamina. B12) şi din grupa factorilor secundari facultativi (vitaminele inositol, acid folic, A, D).
În condiŃii obişnuite ale unei terapii bazate pe exerciŃii fizice, caracterizată în general prin succesiuni de faze şi
cicluri alternate de efort şi refacere, medicaŃia de susŃinere şi de refacere se interferează şi se administrează intricat. De
altfel, între aceste două grupe de substanŃe ergo şi trofotrope nu există o linie clară de demarcaŃie, o mare parte din
compuşii administraŃi în aceste scopuri prezentând, prin proprietăŃile lor farmacologice complexe atât efecte ergogene,
cât şi de reconstituante (de ex., vitamina. B1, B6, B15, C, K, P).
SusŃinătoare biologice:
Vitaminele cunoscute sub numele de “complex B” sunt un grup de cel puŃin 8 vitamine hidrosolubile şi care se
găsesc împreună în natură, fiind într-o strânsă inter-relaŃie funcŃională. Toate vitaminele din complexul B sunt cofactori
în diverse reacŃii enzimatice.
Vitamina B1-e cunoscută sub denumirea de tiamină (după structura chimică şi Tiaminpirofosfat,TPP,
coenzima) sau antinevritică/aneurina (după rol fiziologic). Este formată dintr-un nucleu pirimidinic unit cu unul tiazolic
printr-o grupare metilenică.
CH3 CH3
N CH2 N+ N CH2 N O O
CH2-CH2-OH CH2 CH2 O P O P OH
H3C N NH2 S H3C N NH2 S
OH OH
Vitamina B1 (tiamina) Tiaminpirofosfatul (TPP)-coenzima
53
În organismul uman este repede convertită la forma sa activă, TPPîn muşchi, ficat, creier, etc., sub acŃiunea
tiamin difosfotransferază, În prezenŃa ATP şi Mg2+. TPP are rol important în metabolismul glucidelor, în procesele
aerobe şi anaerobe. IntervenŃia sa în calitate de cofactor al enzimelor, în decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic şi
implicit, în metabolismul lactic rezultat în urma glicolizei anaerobe, furnizează restul acetil-activat, degradat ulterior în
ciclul Krebs cu eliberarea de energie.
Nu se stochează în organism, astfel încât aportul său exogen zilnic strict necesar este de 1-1,5 mg. Dozele
medii necesare în cazul unei activităŃi fizice susŃinute, sunt între 2-5 mg/zi. De asemenea, în cazul unei diete bogate în
carbohidrate, este necesară suplimentarea vitaminei. Administrată cu 1-2 ore înainte de efort, în special la sportivii care
folosesc glucoză înainte de concurs (probe de efort), previne sau întârzie apariŃia oboselii, limitând formarea de acid
lactic şi piruvic. Administrată după efort, în doze de 10-15 mg, asociată eventual cu piridoxina, contribuie la accelerarea
proceselor de refacere (Piralişvili). Administrările excesive sunt inutile, excesul de coenzimă fiind eliminat sau
mobilizat (Zöllner, Airoyo, Masonnat). La injectarea intravenoasă se pot semnala reacŃii adverse, de tip anafilactic.
Primele simptome ale unui aport insuficient de vitamina. B1 sunt: constipaŃie, apetit scăzut, greaŃă, ca şi
depresie, neuropatie periferică şi oboseală, cunoscute sub denumirea de sindrom de rşiament slab (caracterizat
biochimic prin creşterea de lactacidemiei şi piruvicemiei. Etiologia de carenŃă a acestui sindrom e confirmată prin proba
terapeutică cu tiamină (Brin, Kraut, Ritzel). DeficienŃa cronică de tiamină conduce la simptome neurologice mult mai
severe incluzând ataxie, confuzie şi pierderea coordonării ochilor; convulsii şi paralizii ale extremităŃilor Alte simptome
clinice ale unei deficienŃe prelungite de tiamină sunt în legătură cu deficienŃele cardiovasculare şi musculare. Cercetările
au arătat că tiamina previne anumite tulburări cardiace care pot interveni în cursul antrenamentelor (modificări EKG;
dureri pseudoanginoase, extrasistole de efort-Plas şi colab.)
IndicaŃiile tiaminoterapiei interesează: sporturile de rezistenŃă cu consum fizic şi nervos important; sporturile
mixte (aerobe-anaerobe cu elemente de combativitate, cu mare consum nervos; sporturile predominant anaerobe şi în
general, eforturile care generează hipoxii tisulare cu acumulări de metaboliŃi intermediari, ce acŃionează ca adevărate
antivitamine.
Cea mai severă boală cunoscută e Beri-beri şi este rezultatul unei diete bogate în carbohidrate şi a deficienŃei
de tiamină. Un alt sindrom descris a fi o urmare a deficienŃei de tiamină e cunoscut sub numele sindromul Wernicke-
Korsakoff , întâlnită mai ales la alcoolicii cronici care un stil de viaŃă sărac dietetic.
Vitamina B6 – denumirea generică include trei derivaŃi ai 2-metilpiridinei, care manifestă activitate biologică
şi care se deosebesc prin natura radicalului R grefat piridinic:
CH2OH CHO CH2 NH2

HO CH2OH HO CH2OH HO CH2OH
H3C N H3C N H3C N
Piridoxol Piridoxal Piridoxamina

Se presupune că în Ńesuturi, piridoxolul şi piridoxamina sunt convertite în piridoxal; sunt astfel eficient
convertite la forma activă biologic a vitamina. B6, piridoxal fosfat. AlŃi autori susŃin ca în citoplasmă, aceste trei
vitamere devin substrate faŃă de enzima piridoxal kinază, ce catalizează reacŃii de fosforilare cu ATP-ul pentru fiecare.
Ca urmare, trec în esterii fosforici corespunzători (la grupul de alcool primar din poziŃia 5). Dintre aceştia,
piridoxalfosfatul şi piridoxaminfosfatul sunt coenzime participante (prin formarea de baze Schiff intermediare) la
diverse reacŃii metabolice, în special la transaminarea, decarboxilarea şi trans-sulfurarea α-aminoacizilor, cu implicaŃii
în funcŃiile hepatice, în metabolismul muscular şi miocardic.
Important e şi faptul că piridoxalfosfatul participă la mecanismul de acŃiune al fosforilazei, implicată în
scindarea glicogenului, precum şi faptul că în condiŃii de efort facilitează mobilizarea şi utilizarea acizilor graşi
esenŃiali. În calitate de coenzimă, piridoxalfosfatul participă şi la alte reacŃii specifice ale unor aminoacizi:
interconversia serinei şi a glicocolului, sinteza triptofanului, transformarea triptofanului în acid nicotinic; de asemenea,
intervine în sinteza hemului şi stimulează hematopoieza.
Flora microbiană din intestinul gros constituie o sursă de vitamina. B6 pentru organism. Bogate în piridoxină
sunt: muşchiul cardiac (1,6 mg %); ficatul (2,0 mg %); muşchiul scheletic ( 1 mg %); laptele (1,5mg/l).
Necesarul zilnic (pentru un adult, în condiŃii obişnuite) e 2-3 mg piridoxină şi e proporŃional cu nivelul de
consum al proteinelor. În perioadele de graviditate şi lactaŃie, necesarul creşte cu aprox. 0,6 mg/zi. Activitatea fizică
intensă, asigurată printr-o raŃie de 70 cal/kg corp/zi, implică o suplimentare de 5-10 mg/zi. CarenŃa în B6 e rară şi de
obicei e asociată cu carenŃa în complex B. Izoniazidul (v. deficienŃa vitamina B3) şi penicilamina (utilizată pentru
tratarea artritelor reumatoide şi cistinurii) sunt două medicamente care reacŃionând cu piridoxalul şi piridoxal fosfatul
conduc la deficienŃe. În avitaminoză, la om apare o stare nervoasă excesivă, insomnie, iritabilitate, dureri abdominale,
astenie.
Prin asocierea vitamina B3 cu ac. aspartic se obŃin efecte energogene în procesele de transaminare, facilitând
transformarea aspartatului în oxalacetat, important factor în ciclul Krebs; astfel devine importantă în tratarea sportivilor
54
Biochimie
cu semne de dereglare metabolică cu hiperamoniemie; administrarea piridoxinei după efort accelerează refacerea prin
restabilirea ureei şi amoniacului seric (Creff).
Vitaminoterapia se recomandă în special în eforturi de rezistenŃă. Folosind doze de 250 mg/zi, Mombourg
susŃine că a obŃinut o creştere semnificativă a rezistenŃei în eforturile sportive (aceste relatări necesită încă studii de
control privind posologia). Administrată intravenos, poate provoca tremurături şi contracŃii tonico-clonice.
Vitamina. B15 (acidul pangamic)-intervine în procesele de metilare şi transmetilare, datorită grupărilor metil
labile pe care le conŃine în molecula sa; intervine în biosinteza unor substanŃe active: metionina, colina, adrenalina,
creatina, etc., în activarea respiraŃiei celulare şi manifestă efecte antianoxice.
Datorită acestora, I se atribuie atât proprietăŃi energogenetice, cât şi
H 3C CH 3
COOH anabolizante, în metabolismul efortului fizic. Acidul pangamic se pare că deŃine,
CH CH 3 un rol important în activitatea enzimelor respiratorii, determinând creşterea
(HC OH)3 N CH consumului de oxigen şi mărind rezistenŃa organismului la condiŃii de hipoxie;
C O CO CH CH 3 pentru aceste efecte unii autori îl consideră drept un factor util în probele de
fond, recomşiând administrarea sa sub formă de pangamat de Na sau K.
Vitamina C-acidul L(+) ascorbic- C6H8O6 - e una dintre cele mai puŃin stabile. Este o γ-lactonă a unui acid
hexonic. Se găseşte în stare liberă şi asociată cu proteine (ascorbigen). Caracterul acid este dat de legătura endiolică şi
de atomii de hidrogen de la grupările enolice.
Are structură furanozică, fapt ce-i imprimă o mai bună reactivitate. Prin fierbere se distruge, iar prin oxidare
lentă se transformă în acid dehidroascorbic, cu care formează în celule cel mai important sistem de oxidoreducere.
O O
C C
+
HO C 2H O C
HO C O O C O
HC G-S-S-G HC
2G-SH
HO C HO C
CH2OH CH2OH
acid ascorbic acid dehidroascorbic
Nu poate fi sintetizată de om, cobai, primate, etc., cărora le lipseşte L-gulunolactonoxidaza.
„Vitamina C e o baghetă magică a naturii” - a fost descoperită de James Lind şi Szent Gyorgy (premiul Nobel).
I s-au atribuit următoarele roluri:
- măreşte capacitatea globulelor roşii de a fixa oxigenul din aer şi de a-l transporta în celule;
- accelerează formarea de anticorpi şi activitatea fagocitelor, ce protejează corpul împotriva infecŃiilor;
- în respiraŃia celulară, acŃionează paralel cu vitamina. B - mai multă forŃă vitală concentrată în mitocondrii sub
formă de ATP, Fe ca intermediar, deci îndeplineşte rolul de activator general al metabolismului celular;
- participă la fixarea Fe din hrană în corp (Fe are funcŃie regulatoare la faza finală a metabolismului celular, în
mitocondrii);
- are eficacitate în prezenŃa oxigenului suficient (mers cu paşi mari, exerciŃii fizice);
- este un factor de creştere a oaselor, al formării dentiŃiei (în acest caz acŃionează împreună cu Ca, P, acidul silicic şi
vitamina. D);
- participă la metabolismul colesterolului;
- activează formarea substanŃelor de cimentare interclulară şi a colagenelor, care sunt proteine de susŃinere şi care se
află în piele, cartilagii, discuri intervertebrale, Ńesut conjunctiv, nervi, ligamente şi substanŃa proteică a oaselor;
- activează formarea corticosteroidelor în capsula suprarenală (important în reumatism);
- favorizează reînnoirea sângelui;
- are rol de reglare şi purificare a curentului de alimentare;
- participă direct la toate procesele vitale din glandele corpului uman: ficat, glande suprarenale, hipofiză, corpul
luteum (furnizează femeii hormonii specifici);
- stimulează metabolismul glucidelor, lipidelor, aminoacizilor, glicoproteide, etc.;
- măreşte rezistenŃa la frig, accelerează vindecarea rănilor, împiedică insolaŃiile (prin activarea respiraŃiei celulare şi
a sistemului de apărare);
- are acŃiune antioxidantă;
- oboseala la volan se evită 3-5 ore luând doze de 500-1.000 mg vitamina. C; efectul începe la 1/2 de oră de la
administrare;
- în astenia de primăvară e necesar un consum suplimentar de vitamina. C-primăvara, intensificarea radiaŃiilor UV
stimulează activitatea tiroidei, care măreşte metabolismul cu 15-20%.
Necesarul zilnic de vitamina. C e de 70-75 mg vitamina. C. În avitaminoză accentuată, se produce la om boala
numită scorbut, caracterizată prin hemoragii la nivelul gingiilor, tulburări digestive, stare de subfebrilitate. Administrată
în cantitate mare timp îndelungat, stimulează secreŃia adrenalinei în detrimentul insulinei, iar la unii pacienŃi provoacă
55
stări de excitaŃie şi insomnii. Dar niciodată nu putem spune că avem suficient aport de vitamina. C, dat fiind modul de
alimentare al omului modern, care implică consumul preponderent al produselor din carne şi în plus:
- oxigenul din aer distruge vitamina. C. Când nu face parte dintr-un complex biochimic, vitamina. C se combină cu
oxigenul din aer (are afinitate) şi se consumă, de aceea se impune o atenŃie deosebită la pregătirea alimentelor (suc,
salate) care nu trebuie să fie în contact mult timp cu aerul. Congelarea la temperaturi joase nu distruge vitamina. C,
dar după decongelare trebuie consumate imediat, deoarece la congelare, peretele celular e distrus (crapă);
- tutunul distruge vitamina. C. El blochează absorbŃia O2 de către hemoglobina din sânge.
Factor de reglare a potenŃialului de oxidoreducere celulară cu importante funcŃii în metabolismul Ńesuturilor
mezenchimale, acidul ascorbic deŃine prin multiplele sale efecte biologice, un rol fundamental în metabolismul
efortului, atât ca factor energogen, cât şi reconstituant. NecesităŃile fiziologice la nesportivi se evaluează la minimum 30
mg/zi. Deoarece rezistenŃa la oboseală şi capacitatea de efort depind de gradul de saturaŃie a organismului în vitamina
C, activitatea fizică susŃinută implică suplimentări corespunzătoare.
Eforturile sportive intense şi în special, cele depuse în condiŃii climatice nefavorabile (frig sau căldură
excesivă) determină creşterea consumului de corticosteroizi şi implicit, a celui de vitamina. C, evidenŃiat prin scăderea
ascorbinemiei şi ascorburiei. NecesităŃile în astfel de condiŃii sunt evaluate la 100-150 mg/zi.
IndicaŃiile majore ale terapiei cu vitamina C sunt: sporturile de rezistenŃă cu uzură biologică importantă;
sporturile care implică un important consum nervos; stările de stress şi suprasolicitare (în refacere).
Ca factor susŃinător de efort, vitamina C previne sau întârzie apariŃia oboselii musculare, prin diminuarea
acidului lactic şi a datoriei de oxigen. Sub aspectul refacerii e folosită în combaterea stării de astenie musculară, precum
şi în tratarea mialgiilor de efort şi a febrei musculare (în asociaŃie cu aspirina).
Supradozarea (peste 2 mg/zi) timp îndelungat, poate produce crampe musculare, excitabilitate crescută,
hiperglicemii reactive, precum şi unele tulburări hidroelectrolitice sau digestive-stimulează secreŃia adrenalinei în
detrimentul insulinei, iar la unii pacienŃi produce stări de excitaŃie şi insomnii.
În avitaminoză accentuată se produce la om boala numită scorbut, caracterizată prin hemoragii la nivelul
gingiilor, tulburări digestive, stare de febrilitate.
Vitamina. E e o mixtură a unor compuşi cunoscuŃi sub numele generic de tocoferoli (tokos grec.=naştere;
pherein = a purta, a suporta), în legătură cu principala ei funcŃie biologică de a favoriza fertilitatea. Molecula de α-
tocoferol e cea mai potentă dintre cele 4 vitamere pe care le prezintă. Date relativ recente arată că fosfolipidele din
mitocondrii, RE şi membranele plasmatice posedă afinităŃi specifice pentru α-tocoferol, ceea ce duce la concluzia că se
acumulează la acest nivel. Depozitarea tocoferolilor se face de asemenea, în Ńesutul adipos.
În organismul uman funcŃionează ca un oxidant apreciabil şi eficient, chiar la concentraŃii ridicate ale
oxigenului. Din acest motiv, au tendinŃa să se concentreze în acele structuri lipidice care în genere, sunt expuse la
presiuni ridicate de O (ex.: în membrana eritrocitară, protejând hematiile de diverşi toxici oxidanŃi-radicalii liberi ai O şi
în membrana arborelui respirator). Previne oxidarea unor hormoni hipofizari şi suprarenalieni, precum şi oxidarea unor
substanŃe utile ca: vitamina A şi AGE. AcŃionează în acest sens în interrelaŃie cu vitamina C.
Datorită proprietăŃilor de antioxidant şi participării sale la sinteza hormonului hipofizar glicogenotrop, deŃine
un rol important în metabolismul efortului, ca factor energetic şi reconstituant. Intervine activ în funcŃia musculaturii
CH3
O CH3 CH3 CH3
H3 C 8 1 2
7 (CH2 )3 CH(CH2 )3 CH(CH2 )3 CH CH3
HO 6 3
5 4
CH3 α -tocoferolul
striate, prin creşterea nivelului creatinei musculare, diminuarea piruvatului şi contribuŃia la reglarea sintezei AN.
Intervine de asemenea, în procesele de refacere, în creşterea forŃei şi a rezistenŃei musculare, ameliorează randamentul
şi capacitatea de adaptare a organismului, atât în eforturile aerobe, cât şi în cele de forŃă (anaerobe).
Doza uzuală necesară e estimată la 50-200 mg/zi. Supradozarea poate produce efecte metabolice negative,
mobilizarea Ca din depozite cu hipercalemie şi hiperfosfatemie consecutive. Administrarea prelungită provoacă
tulburări de tonicitate musculară, tulburări nervoase sau endocrine (oligospermie la bărbaŃi, tulburări ciclice la femei).
Vitaminoterapia e indicată la prematuri, care au nivel scăzut de vitamina E, ca şi persoanelor ce consumă o dietă
bogată în acizi graşi polinesaturaŃi, care tind să formeze radicali liberi de oxigen, ceea ce creşte mult riscul la cancer.
Vitamine facultative, cu rol secundar ergotrop:
Vitamina. B3 sau vitamina. PP (niacina) şi coenzimele nicotinamidice-e vitamina antipelagroasă -“pellagra
preventiv factor”. Numele de niacină sau acid nicotinic corespunde constituŃiei sale chimice:
O O
C C
OH NH
N N
Niacina Nicotinamida
(acid nicotinic) (niacinamida)
56
Biochimie
Aceeaşi acŃiune vitaminică antipelegroasă o are şi amida acidului nicotinic, nicotinamida sau niacinamida,
ambele substanŃe (niacina şi nicotinamida) sunt vitamerele vitaminei PP. Prezintă spectru de absorbŃie maximă la 261
nm.
Principalul ei rol metabolic constă din faptul că intră în structura a două coenzime, coenzimele nicotinamidice:
NAD şi NADP, importante în ce priveşte procesele de oxidoreducere, fiind cofactori a numeroase dehidrogenaze (ex.:
malat şi lactat dehidrogenaza).
Biosinteza se realizează din triptofan (provitamina niacinei) şi acid glutamic de către flora microbiană din
intestin; de aceea nu mai e considerată o vitamină în strictul sens al cuvântului de când a fost pusă în evidenŃă această
biosinteză, având în vedere importanŃa aminoacidului esenŃial triptofan. De altfel, abilitatea de a utiliza triptofanul
pentru sinteza niacinei e ineficientă (60 mg triptofan sunt necesare pentru sinteza a 1 mg niacină). De asemenea,
sintezele de niacină din triptofan necesită vitamina. B1, B2 şi B6, care sunt limitate într-o dietă obişnuită. Necesarul
zilnic este de 13-19 echivalenŃi niacină (NE) pentru un adult normal (1 NE = 1 mg niacină liberă).
CarenŃa se manifestă prin: iritabilitate, anxietate, lipsă de apetit, diaree, pierdere în greutate, înroşirea, întărirea
şi uscarea pielii (în special a părŃilor expuse la lumină), umflarea şi înroşirea limbii, depresie, mergând până la demenŃă
în cazurile grave. Ansamblul manifestărilor patologice determinate de deficit constituie boala numită pelagră. Unele
condiŃii fiziologice (ex.: boala Hartnup şi sindromul carcinoid maligniant), precum şi (a devenit sigur în ultima vreme)
terapiile cu unele medicamente (ex.: izoniazid) pot conduce la deficienŃe în vitamina. B3. În boala Hartnup, absorbŃia
triptofanului e diminuată, iar în sindromul carcinoid maligniant, metabolismul triptofanului e alterat, sinteza serotoninei
făcându-se în exces. Izoniazidul (derivatul hidrazinic al acidului izonicotinic) este principalul medicament pentru
chemoterapia tuberculozei.
N H2
O
N
N C
N H2
N +
N CH 2 O P O P O CH 2 N
O
OH HO
O
OH OH
N ico tin am id a d en in d in u cleotid (N A D + )

N H2
O
N
N C
N H2
N +
N CH 2 O P O P O CH 2 N
O
OH HO
O
OH O PO 3 H 2
N icotin am id a d en in d in u cleotid fo sfa t (N A D P + )
Acidul nicotinic (dar nu şi nicotinamida) când e administrată în doze farmacologice de 2-4 g/zi micşorează
nivelul colesterolului plasmatic şi a fost demonstrat că e util terapeutic în hipercolesterolemii. AcŃiunea majoră a
acidului nicotinic constă dintr-o reducere a mobilizării acizilor graşi din Ńesutul adipos. Deşi terapia cu acid nicotinic
scade colesterolul sanguin, el provoacă şi o depleŃie a depozitului de glicogen şi a rezervelor de grăsimi din muşchiul
cardiac şi muşchii scheletici. În plus, mai determină şi o mărire a glicemiei şi a producŃiei de acid uric. Din aceste
motive, terapia cu acid nicotinic nu e recomşiată în cazul diabeticilor sau persoanelor ce suferă de gută.
Vitamina. B2 (Riboflavina), datorită structurii sale de flavină (pigment
C H 2O H galben)-nucleu izoaloxazinic metilat pe care e grefat radicalul ribitil (provenit din
H C OH
ribitol, polialcoolul corespunzător ribozei).
H C OH
Este precursor (formează cu ATP-ul) pentru coenzimele FMN şi FAD.
H C OH
Enzimele ce necesită cofactori FMN sau FAD sunt flavoproteinele ce conŃin ioni
CH2
metalici (Mo, Fe, cu rol de cofactori adiŃionali), numite metaloflavoproteine.
N N O
H 3C Ambele clase de enzime sunt implicate într-o mare varietate de reacŃii redox (ex.:
H 3C NH succinat dehidrogenaza din c. acidului citric şi xantin oxidaza, implicată în
N
degradarea purinelor), deoarece pot fixa 2H+ la atomii de azot, N1 şi N10.
O
Ribitil
Ribitil H
N N O +
H3C + 2H N N O
H3C
H3C NH +
N
- 2H H3C NH
N
O
O
Forma oxidată Forma redusă
57
Vitamina. B2 deŃine rol important în metabolismul glucidelor, lipidelor şi protidelor. Simulează creşterea
organismelor tinere şi participă alături de vitamina. A în procesul vederii. Necesarul zilnic e de 1,2-1,7 mg pentru un
adult normal. În cazuri de avitaminoză, organismele prezintă o slabă rezistenŃă la infecŃii, se produc dereglări ale
epidermei (asprire, seboree), căderea părului, apar conjunctivite, inflamarea gurii, înroşirea limbii, stomatite angulare,
fotofobie. Riboflavina este sensibilă la UV, care o transformă în forma inactivă. Această caracteristică poate conduce la
deficienŃe de riboflavină la nou-născuŃii trataŃi pentru hiperbilirubinemie fototerapic.
Hipovitaminoza de vitamina. B2 determină la copii, încetiniri sau opriri ale creştere, tulburări locomotorii
asociate cu răsucirea degetelor şi paralizii.
Vitamina B5 (acidul pantotenic; de la grecescul “pan”= tot, peste tot, pentru că e universal răspândit).
Structural e format din acidul α, γ–dihidroxi-β-dimetilbutiric şi din β-alanină:
În majoritatea organelor, e fosforilată pe seama ATP, sub acŃiunea unei kinaze specifice. În urma unor reacŃii
CH 3 enzimatice succesive, rezultă coenzima A (s-au identificat cel
HO CH 2 C CH CO N H CH 2 CH 2 COOH
puŃin 70 de enzime ce necesită prezenŃa CoA. Stimulează
metabolismul celular şi sub alte aspecte. DeficienŃele sunt
H 3C OH
rare, dar şi foarte greu de identificat, având în vedere că se
asociază subtil la deficienŃa celorlalte vitamine din complexul
acid pantoic β -alanin\
B.
A cidul pantotenic
Inositolul (meso-inositol, mio-inositol, bios. I)-face
OH OH parte din substan Ń ele componente ale complexului de vitamine B; face parte din molecula unor
OH fosfolipide (lecitina) şi reprezint ă un factor cu efecte stimulatoare asupra musculaturii striate. De
asemenea este un component al lipidelor complexe.
OH
Este indicat în stări de astenie şi eforturi musculare intense, în doze de 1-2 g/zi
OH (tonozit).
OH Biotina (vitamina. H)-are structura biciclică, fiind formată dintr-un nucleu
tetrahidrotiofenic, de care se leagă un rest de acid valerianic (β-biotină) sau
C
izovalerianic (α-biotină). Are rol de coenzimă, intervenind în numeroase procese
N NH metabolice: carboxilarea cetoacizilor, transcarboxilarea, dezaminarea unor
aminoacizi, hidrogenarea acizilor graşi ş.a.
HC CH Necesarul zilnic este de 150-300 mg. Efecte carenŃiale s-au observat la om
H2C CH (CH2)4 COOH în cazul hrănirii cu ouă crude, în albuş găsindu-se avidina (inhibitor al biotinei). Sau
după o terapie prelungită cu antibiotice care distrug flora intestinală care o
S furnizează.
Colina-are rol important în organism, fiind o vitamină din complexul B. În
β-biotina organism acŃionează ca donor de grupări metil, având în corelaŃie cu metionina, rol
+ - important în transmetilările metabolice.
HO CH2 CH2 N (CH3)3HO Participă la biosinteza lecitinelor şi a acetilcolinei.
CarenŃa determină încetinirea creşterii, infiltraŃia grasă a ficatului,
degenerarea hemoragică a rinichilor, tulburări ale activităŃii musculare. CarenŃele se înregistrează rar, deoarece fiind
componentă a lecitinei (fosfatidilcolina), care e răspândită practic în toate Ńesuturile.
Vitamine trofotrope:
Vitamina B12 (ciancobamida, ciancobalamina, corinoida) prezintă o grupare cian legată de atomul de Co
hexacoordinat situat în centrul nucleului corinic (constituit din 4 cicluri pirol parŃial în stare redusă)-biocatalizator cu rol
important în integrarea acizilor aminaŃi în structura proteinelor celulare şi în sinteza nucleoproteinelor, ciancobalamina
reprezintă un factor esenŃial nu numai pentru funcŃiile hematoformatoare, ci şi pentru procesele de regenerare celulară a
tuturor Ńesuturilor şi organelor. Cercetările au demonstrat că în prezenŃa unei cantităŃi suficiente de vitamina B12,
acidoza metabolică indusă de efort e mai redusă.
R1 R2
H3C H
CH3
H3C C
H N CH3
R1 CN R1
N Co N
H3C R1 = CH2 CO NH2
R2
CH2 N
C C H R2 = CH2 CH2 CO NH2
CH2
CH3 CH3
C O CH3
HR
NH 1 CH3
CH2 CH3
OH N
C O P O HC
CH3 H2C N CH3
O
OH
58
Biochimie
Pentru efectele sale anabolizante, e folosită ca factor de refacere în sporturile de rezistenŃă, cu uzură biologică
importantă. În aceste circumstanŃe, dozele de 50 gamma, de 2-3 ori/lună sunt suficiente. Dozele mici, parenterale, sunt
asimilate mai bine decât dozele mari, administrate per oral. Supradozarea acestui factor poate avea consecinŃe nefaste
prin potenŃarea exagerată a acŃiunii mitotice celulare (poliglobulie, reacŃii eritroleucozice sau neoplazii gastrice).
Având în vedere că ficatul e capabil să depoziteze vitamina pentru cca. 6 ani, carenŃele sunt foarte rare.Anemia
pernicioasă (de la care îI vine denumirea de factor antipernicios). Provoacă de asemenea, demielinizări ale SN şi
întârzieri de creştere la copii şi tineri.
Dintre factorii cu rol secundar trofotrop:

Vitaminele liposolubile A şi D sunt activatoare ale asimilaŃiei oxidative; sunt factori de importanŃă redusă în
procesele de refacere, având indicaŃii profilactice în special iarna şi primăvara.
Vitamina D (colecalciferolii) prezintă importanŃă deosebită
CH3 CH3 datorată acŃiunii sale fiziologice în reglarea absorbŃiei intestinale a Ca
C CH CH CH şi P, menŃinerea raportului Ca/P normal, reducerea activităŃii fosfatazei
CH3 CH3 alcaline şi favorizarea depozitării Ca în Ńesutul osos. Previn şi vindecă
rahitismul, de aceea se mai numesc şi vitamine antirahitice. În epiteliul
H3C intestinal, se comportă ca un hormon steroid, inducând o creştere a
absorbŃiei intestinale a Ca. Rolul calcitoninei în homeostazia Ca se
realizează prin descreşterea nivelului Ca seric inhibând resorbŃia osului.
HO DeficienŃa în vitamina. D se manifestă prin rahitism la copii şi
Colecalciferol (vit. D3) osteomalacie la adulŃi
Vitamina A (retinolii) sunt alcooli primari polinesaturaŃi,
conŃinând un ciclu -iononic, care le conferă activitatea biologică şi o catenă laterală, polienică, cu 9 atomi de C şi 4
duble legături conjugate. Se cunosc două vitamina. A: vitamina A1 (retinolul) şi vitamina A2 (dehidroretinolul), cu o
legătură suplimentară în ciclul iononic. Vitamina A2 manifestă doar
CH3 CH3
40% din activitatea vitaminică a retinolului. Îndeplinesc funcŃii H3C CH3
biochimice şi fiziologice multiple: stimulează procesul de creştere, au CH 2OH
acŃiune protectoare asupra celulelor epiteliale, participă la biosinteza
rodopsinei, intervin în procesele redox, au acŃiune protectoare asupra CH 3
unor enzime oxidoreducătoare.
Vitamina A 1
Avitaminoza se caracterizează prin: uscarea celulelor
CH 3 CH3
epiteliale, keratinizarea corneei (xeroftalmie şi keratomalacie), de aceea H3 C CH 3
se mai numesc şi antixeroftalmice, lipsa adaptării la întuneric CH2 OH
(hemeralopie), dereglări metabolice (oprirea creşterii, infertilitate, etc.)
Acidul folic (pteroilmonoglutamat)-e un factor de refacere
CH3
obişnuit, integrat la complexele polivitaminice, indicat în sporturile care
Vitamina A 2
implică o mare uzură biologică. Este un nume generic, deoarece
corespunde mai multor vitamere, ce fac parte din complexul B.
OH
COOH
N
N CH2 NH CO NH CH
H2N (CH2)2
N N
COOH
2-amino-4 hidroxi- acid p-amino-benzoic acid glutamic
6metil-pteridin\
Cel mai important rol pe care-l îndeplineşte în organism, este cel de transportor al unor entităŃi cuprinzând câte
un atom de C, care sunt utile în multe biosinteze. Cel mai pronunŃat efect al deficienŃei în folat e legat de sinteza ŞI. Ca
şi în cazul vitamina B12, conduce la anemie megaloblastică. Inabilitatea de a sintetiza ŞI în timpul maturării
eritrocitelor conduce la eritrocite anormal de mari, cunoscută sub numele de anemie macrocitică. Suplimentarea
folatului în dietă se impune mai ales în cazul femeilor însărcinate, în al treilea trimestru de sarcină (necesarul zilnic e
aproape dublu). Unele medicamente, cum sunt anticonvulsanŃii şi contraceptivele (sub formă de medicamente) pot
descreşte absorbŃia folatului.
Alte vitamine necesare organismului uman:

Vitamina F-amestec de acizi graşi polienici cu rol esenŃial pentru organism (AGE: ac. linolic, ac. linoleic şi ac.
arahidonic). Intervin în metabolismul lipidic, în biosinteza prostaglşiinelor, în menŃinerea la valori normale a
colesterolemiei. Participă la protecŃia altor vitamine şi enzime faŃă de agenŃii oxidanŃi. Lipsa provoacă dereglări ale
metabolismului lipidic şi afecŃiuni dermatice.
59
Vitamina K (menaftone; K1, K2, K3) – asigură coagularea sângelui, acŃionând asupra sintezei protrombinei, de
aceea sunt numite şi antihemoragice. Sunt componente esenŃiale ale sistemelor enzimatice, care participă la procesele de
fosforilare oxidativă, au rol important în metabolismul celular şi în transportul electronilor. K1 este iritantă pentru piele
şi căile respiratorii. Deoarece vitamina. K2 e sintetizată de flora bacteriană intestinală, carenŃele sunt rare la adulŃi; la
copii intestinul e steril, deci poate fi înregistrată în cazul unei diete prea de timpuriu impuse, simptomul cunoscut fiind
numit sindrom hemoragic
Vitamina P (bioflavonoide)-amestec de glicozide naturale. AcŃionând sinergic cu vitamina C, asigură
permeabilitatea vaselor sanguine (denumite şi vitamine ale permeabilităŃii), măresc rezistenŃa capilarelor sanguine, scad
tensiunea arterială, contribuie la prevenirea şi combaterea scorbutului. Prin oxidare pot forma flavochinone, astfel
participând la reacŃii redox ca transportatori de H. CarenŃa în bioflavone se manifestă prin frigiditatea vaselor sanguine,
tulburări ale permeabilităŃii acestora, hemoragii locale.
Vitamina. R – intervine în metabolismul tioaminoacizilor (cisteină şi cistină) care se acumulează în tumorile
canceroase. Tratamentul cu vitamina R a determinat la şobolani, vindecarea acestor tumori. Unii cercetători o
încadrează în complexul “Bios II”, cu acŃiune fiziologică similară biotinei (coenzimă).
4.2. Subunitatea 2. Doping

În antiteză cu sensurile şi etica folosirii susŃinătoarelor biologice necesare organismului sportivului, dopajul
deşi decurge la medicaŃie specifică, acŃionează nociv şi tulbură atât homeostazia, cât şi imaginea despre dimensiunile
etice ale fenomenului sportiv.
Conform C.I.O., substanŃele medicamentoase dopante se clasifică astfel:
I. Clase doping:
A. Stimulante: amfetamine (sin.: weckamine, vigilamine, amine de trezire), cocaina, etil-amfetamine,
metamfetamine, fencamfamină, cafeină-12 µg/ml urină; efedrină, micoren, metilefedrină, metilfenidat,
pemolină, niketamidă, pentetrazol, stricnină şi alŃi compuşi înrudiŃi; include 3 grupe din vechea clasificare:
psihostimulante, simpaticomimetice şi alcaloizi excitanŃi ai sistemului nervos
B. narcotice-analgetice: heroină, morfină, methadon, pentazocină, pethidine şi compuşi înrudiŃi);
C. agenŃi anabolici: steroizi anabolici, şirogeni (derivaŃi sintetici de testosteron, tablete sau injecŃii, raportul
Testosteron/Epitestosteron > 6) şi alŃi agenŃi anabolici (Clenbuteronul, care e un beta antagonist, deci nu este
d.p.d.v. chimic steroid anabolizant, dar are efecte anabolizante);
D. diuretice: benzthiazidă, furosemid, acetozolamidă, spironolactonă, hidroclorotiazid;
E. hormoni peptidici : STH, gonadotrofina-chorionică placentară, ACTH, eritropoetina).
Amfetaminele (sin.: weckamine, vigilamine, amine de trezire şi compuşii derivaŃi, constituie cele mai
importante psihoenergizante. Intensifică activitatea psihomotorie şi senzitivă, suprimând senzaŃia de oboseală; după o
primă fază de excitaŃie centrală, care antrenează suprasolicitarea organismului, induc o fază depresivă, cu simptome de
oboseală intensă (prin epuizarea rezervelor neurohormonale şi enzimatice). Alterarea funcŃiilor discriminatorii, ca
urmare a acŃiunii euforizante a drogurilor, determină o modificare a atitudinii psihice faŃă de efort şi de oboseală.
Epuizarea nervoasă, suprasolicitarea cardiovasculară şi suprarenală, pot produce accidente letale.
Stimulente ale SNC: sunt analeptice bulbare (aminofenazol, bemegridă, leptazol, niketamidă şi substanŃe
derivate) şi stimulente ale reflexivităŃii medulare (ex.:stricnina); utilizate fără indicaŃii medicale, pot provoca stări de
hiperexcitabilitate şi anxietate, precum şi fenomene convulsivante, cu caracter tonicoclonic, prin stimularea scoarŃei
motorii şi a nucleilor subcorticali.
Amine simpaticomimetice: efedrină, metilefedrină, metoxifenamină şi substanŃe derivate; substanŃe
neurovegetative cue pot provoca efecte toxice manifestate prin tulburări cardiovasculare (tahicardie, extrasistole),
neurologice (hiperexcitabilitate, agitaŃie), de vedere, digestive,urinare. Supradozarea poate duce la tulburări de
coordonare, fenomene convulsive şi moarte prin colaps.
Narcotice-analgezice: heroină, morfină, metadon, dipipanon, petidină, dextromoramidă şi substanŃe derivate.
Sunt alcaloizi cu efecte euforizante şi analgezice, modifică pragul senzaŃiei dureroase şi diminuează componenta psiho-
afectivă a durerii. Folosirea în lipsa indicaŃiilor medicale conduce la dependenŃă şi toxicomanie.
Criteriul de recunoaştere a compuşilor dopanŃi îl constituie nucleul fenil-etil-aminic din structura chimică a
preparatelor farmacologice. Până în prezent au fost sintetizaŃi şi inventariaŃi cca. 120 preparate de amfetamină şi aprox.
70 de metamfetamină, lista acestora rămânând deschisă.
Extrem de grav este faptul că se utilizează o serie de produse farmaceutice cue conŃin asociaŃii de factori
eubiotici şi compuşi dopanŃi: reactivan (B1, B6, B12, C cu fencamfamina), actiphos cu amfetamină, glutamag (ac.
Glutamic, fenobarbital, amfetamină), sorydran (ac. Acetilsalicilic, amfetamină), phospho-strychnal (săruri de fosfor cu
stricnină).
II. Metode doping:

1. Blood doping (autohemotransfuzie, masă eritrocitară, eritropoetină);
60
Biochimie
2. Manipulări farmacologice, chimice, fizice-se realizează cu acele substanŃe (de ex. Probenecid şi compuşii
înrudiŃi), care împiedică excreŃia renală a produselor dopante, precum şi metodele care alterează integritatea şi
validitatea produselor de urină folosite în controlul doping: cateterismul vezical, substituirea urinei, modificarea pH
urinar (alcalinizare sau acidifiere, diluŃie). Epitestosteronul 150 µg/ml urină este unul din compuşii de pe lista doping
C.I.O., la categoria agent mascator;
III. Clase de substanŃe supuse restricŃiilor:

1. alcoolul-se determină în aerul expirat;
2. marijuana;
3. anestezicele locale: procaină, xilocaină, carbocaină, novocaină-sunt admise cu condiŃia de a le anunŃa în
scris organului de control doping (diagnosticul, calea şi ora administrării, etc.);
4. corticosteroizii în aplicaŃii locale (infiltraŃii): agenŃi cu efect de doping din clasa corticosteroizilor: β-
metazonă, prednisolone, prednison;
5. betablocante: propranolol, acebutol, metroprolol şi derivaŃii acestora.
Din considerente de ordin medical, tehnic şi organizatoric, următoarele substanŃe care au figurat în listele
anterioare sunt în prezent excluse din grupa agenŃilor doping: alcool, cafeina, tranchilizantele, barbituricele, hormonii
şirogeni. Au fost excluse în ultimii ani, din lista agenŃilor doping, substanŃele anabolizante, deoarece întreruperea
tratamentului cu 10-15 zile înaintea competiŃiei permite eliminarea totală din organism şi decelarea de steroizii
endogeni prin metodele uzuale de laborator nu era posibilă. EvoluŃia tehnicii de laborator a eliminat şi acest
impediment.
Steroizii anabolizanŃi sunt compuşi de sinteză, cu pronunŃată activitate anabolizantă şi anticatabolizantă, cu
efecte androgene slabe. Sunt utilizaŃi pentru creşterea forŃei musculare. Efectele lor secundare, metabolice şi endocrine,
nedorite, prezintă în plus şi o serie de riscuri. La bărbaŃi, pot produce tulburări sexuale: suprimarea spermatogenezei,
simptom de insuficienŃă orhitică; la femei, tratamentele prelungite determină virilizarea, tulburări ciclice şi sterilitate. În
unele cazuri pot provoca atingeri hepatice. Administrarea abuzivă poate provoca accidente articulare sau musculare
(întinderi şi rupturi de tendoane, reacŃii articulare).
Este recomandabil să fie utilizaŃi doar limitat, în refaceri, cu indicaŃii medicale stricte: covalescenŃe prelungite
după boli infecŃioase, sindrom de suprasolicitare cu hipercatabolism proteic şi pierdere ponderală importantă,
consolidarea întârziată a fracturilor.
Printre cele mai cunoscute produse sunt: naposim, decadurabolin, steranabol, dianabol, synabol, nerobolil,
neosteron, anticatabolin, etc. Dozele uzuale variază între 5-10 mg/zi.
Se impune deci, o atenŃie deosebită şi alegerii medicaŃiei cu scop terapeutic (naposim, norbetalon, decanofort,
decadurabolin, testosteron, pregnyl, codeină-codecam, codenal, efedrină-sirop de tuse cu efedrin, picături nazale:
Bistonim, Fedrocaină, ş.a.), evitându-le pe cele care conŃin substanŃe din grupele doping (se admit pentru tratamentul
astmului, în locul Efedrinei, aerosoli cu salbutamol, terbutaline, bitolterol, etc., iar pentru efectul analgetic, produse de
tip Aspirin, Voltaren, Glafenină, Brufen, Ibuprofen, Naproxen, Indometacin, Sulindac, etc.
Tab. 7:
Unele produse indigene ce conŃin substanŃe doping
Tusan (nocapsină) Sirogal E (efedrină)
Fedrocaină (efedrină) Astmofug E (efedrină)
Bistonim (efedrină) Meclofenoxat centrofenoxină)
Laxatin (stricnină) Silutin (dietilpropion)
Vin tonic (stricnină) Furantril (nefrix)-diuretic
Steroizi anabolizanŃi şi alŃii
Per os Pe cale parenterală
Madiol (methadriol) Norbetalon (Durabolil, Nerbolil)
Naposim (methşiienone) Decanofort (Decadurabotin, Nortestosteron)
Metiltestosteron (Perşiren, Testoviron, Testosen) Pregnyl (gonadotrofină umană chorionică)
Stanazolol (Stromba, Winstrol) Stanazolol (Stromba, Winstrol)

Pregătirea sportivilor de performanŃă impune utilizarea de substanŃe farmacologice eubiotice, cunoscute în
practica sportivă sub denumirea generică de :
- susŃinătoare de efort (medicaŃie ergotropă)-reprezintă o medicaŃie de fond, de stimulare fiziologică şi
întreŃinere a potenŃialului biologic, cu caracter profilactic;
- medicaŃia de refacere (trofotropă)-cuprinde o gamă variată de substanŃe cu acŃiuni şi efecte plastice, ce
contribuie la recondiŃionarea organismului după efort, prin reconstituirea substratelor şi structurilor celulare
degradate în cursul solicitărilor maximale.
Doping-ul reprezintă utilizarea de substanŃe cu structuri chimice străine de constituenŃii normali ai
organismului, în scopul creşterii artificiale a performanŃei. Această practică aduce prejudicii sănătăŃii şi constituie o
61
încălcare a normelor eticii sportive. În plus, de multe ori, efectele capacităŃii de efort sunt mai mult prezumtive, impresii
de tip placebo, autosugestie.
Folosirea îndelungată sau supradozarea provoacă frecvent intoxicaŃii acute, cronice sau dependenŃe.
Observarea atentă poate descoperi modificări de comportament: tulburări în sfera neuropsihică, tulburări
neurovegetative, tulburări digestive, tulburări cardiovasculare.
62

Biochimie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biochimie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului

Universitatea din Bacău

FACULTATEA DE ŞTIINłE ALE MIŞCĂRII,

Unitatea de curs 1. Obiectul biochimiei. CompoziŃia şi structura materiei vii. ...............................................................3

Unitatea de curs 1. Obiectul biochimiei. CompoziŃia şi structura materiei vii.

Scopul unităŃii de curs

Cuprinsul unităŃii de curs

1.1. Subunitatea 1. Obiectul biochimiei

1.2. Subunitatea 2. Caracteristicile biochimice fundamentale ale materiei vii

1.3. Subunitatea 3. ConstituenŃi fundamentali ai materiei vii

CompoziŃia chimică generală a organismului uman este:

Rezumatul unităŃii de curs

Unitatea de curs 2. Bazele biochimice ale activităŃii musculare

Scopul unităŃii de curs

Cuprinsul unităŃii de curs

2.1. Subunitatea 1. CompoziŃia biochimică a muşchiului

Fig. 1. Teoria difracŃiei razelor X a

Fig. 2. Diagrama difracŃiei pe

Fig. 3. Diagrama schematică a aranjamentului

Fig. 4. Unghi redus ecuatorial al diagramelor

Fig. 5: a – filament de actomiozină; b – contracŃia

Principalele tipuri sunt:

Fig. 6. Schema moleculei de miozină

Fig. 7. Electronmicrografii ale miozinei şi

Fig. 8. SDS-PAGE pentru miozina

ATP + H2O miozina ADP + H3PO4 + Energie

Fig. 9. Legarea miozină-actină urmărită prin ultracentrifugare analitică

Fig. 10. DependenŃa activităŃii ATP-azice a

Fig. 10a. Separarea abilităŃii de legare a actinei de către

Fig. 11. Ciclul

Fig. 12. RelaŃia dintre activitatea

Fig. 13. RelaŃia dintre viteza de

Fig. 14. Modelul spaŃial al

Fig. 15. Electronmicrofoto-

Fig. 17. Ciclul contracŃie-relaxare-contracŃie

Fig. 18. SDS-

Fig. 19. Polimerizarea actinei în prezenŃa

Jamey ş.a. (1999) au arătat proprietăŃile caracteristice ale filamentelor de actină.

Fig. 21. Fotografie la microscopul electronic a

Aceasta sugerează o polaritate structurală a filamentelor subŃiri.

Fig. 22. Diagrama

Fig. 23. Schema

Fig. 24. Modelul pentru

Fig. 25. Modelul structural

Fig. 26a. PoziŃiei braŃului pârghie al

Fig. 26b. PoziŃia braŃului pârghie al

Fig. 26c. RotaŃia braŃului pârghie în

Proteine reglatoare: (5%)

Fig. 27. Asamblarea de la cap la coadă în TM (partea de mai jos) şi

Fig. 28. Electroforeza SDS-PAGE a troponinei

2.2. Subunitatea 2. Reglarea contracŃiei musculaturii scheletice

Fig. 30. O schemă a modelului blocării sterice. (după Vşier, 1980).

Fig. 31. Mutarea tropomiozinei indusă de Ca2+ în

Fig. 32. Diagrama

Rolul Ca2+ în reglarea contracŃiei musculaturii scheletice

Fig. 33. Activarea

Fig. 34. Microfotografia

Fig. 35. Schema tuburilor T

Fig. 36. RelaŃia durată-potenŃial

Fig. 37. Succesiunea

2.3. Subunitatea 3. Mecanismul biochimic al contracŃiei musculaturii scheletice

Fig. 38. Modificările de lungime a

Fig. 39. Modificările lungimii