Semilună cu nucă – rețetă veche, așa cum o făceau bunicile nostre.

Din păcate eu nu mă pot lăuda

că am învățat să fac ceva de la vreuna din bunici pentru că niciuna nu este mare prăjitureasă, ba
dimpotrivă, pot spune că nu prea au nimic în comun cu bucătăria dulce. Dacă am moștenit cu
adevărat pe cineva, atunci sigur de la mama mi se trage dragostea mea pentru prăjituri. Întotdeauna
m-a fascinat caietul ei roșu cu rețete, trecut prin ani și ani și măzgălit de mine care mă credeam
mare artistă și desenam pe orice.
Nici nu mai știu pe unde am mâncat prima oară semilună cu nucă, însă m-a cucerit pe loc. E acel
dulce simplu, banal la urma urmei, care tocmai prin simplitatea lui cucerește și impresionează. Cine
a mâncat măcar o dată știe ce zic. Dacă veți face această rețetă, vă asigur că o veți reface de
nenumărate ori.

9 ouă (la temperatura camerei)

200 grame zahăr
70 ml ulei (9 linguri)
coaja de lămâie sau esență (după gust)
220 grame de făină
un praf de sare
160 grame nucă tocată grosier (adică nu mărunt)
2-3 linguri de zahăr pudră

Înainte de toate ne pregătim tava. (a mea a avut 30×40) O tapetăm cu hârtie de copt, ca să nu mai
pierdem timp după. Separăm albușurile de gălbenușuri cu grijă. Albușurile le batem spumă tare cu
praful de sare folosind mixerul. Când își triplează volumul adăugăm zahărul și batem în continuare
până ce compoziția se întărește și nu cade din bol dacă-l întoarcem.

Gălbenușurile le amestecăm cu uleiul pe care-l turnăm în fir subțire. Adăugăm apoi peste bezeaua
din albușuri.

Aprindem cuptorul.
Omogenizăm și dăm deoparte mixerul. Adăugăm și făina și ne ajutăm de lingură ca să o
omogenizăm. Facem mișcări largi de jos în sus, ca să nu pierdem tot aerul acumulat în compoziție.
Adăugăm esența/ coaja de lămâie și transferăm în tava deja tapetată.

După ce am transferat compoziția în tavă, luăm nuca și-o presărăm pe toată suprafața. Cu cât mai
bogată în nucă, cu atât mai gustoasă.

Dăm la cuptor pentru 20-25 de minute la foc mediu (sau până trece testul cu scobitoarea). La
suprafața va fi ușor crocantă, iar în rest moale și pufoasă. De aroma din bucătărie nici nu mai zic!
După ce se răcește, o decupăm cu un cerc din inox sau cu un pahar.

Mie mereu îmi revin marginile, acestea fiind primele care dispar pe parcurs ce decupez semilunile.
După ce am terminat de decupat pudrăm cu zahăr pudră. Se poate mânca imediat.