Extubaţia traheală

 necesară - pregătirea instrumentarului necesar pentru o eventuală reintubare.

 extubarea se va face fie când pacientul este profund anesteziat sau când este treaz;

 extubarea când pacientul este superficial anesteziat favorizează producerea

laringospasmului.

Parametri ventilatori

o frecvenţa respiratorie < 30/min

o V minutul < 8L/min şi nu > 10L/min

o V curent minim 5-7 ml/kg - CV minim 800-1000 ml

o Forţa inspiratorie maximă > -20 cmH2 O - Gradientul presional al O2 alveolar-

arterial la FiO2 1 < 250 mmHg

Gazele sanguine - pH 7,35-7,45 - PaO2 70-100 mmHg la FiO2 de 0,4 - PaCO2 35-45. fara
disfunctii electrolitice, cu un pH>7.25

Protecția căilor aeriene:

 Recuperarea reflexului de deglutiție (reflexe traheale şi laringeale intacte)

 Tuse eficienta la aspiratia traheala

 Stabilitate hemodinamica fara suport vasopresor sau inotrop

Constient, cu GCS>13

Temperatura <38ºC

Hemoglobina 8-10g/dl

Parametri clinici subiectivi care indică intoleranţa

 Schimbări ale statusului mental (somnolenţă, comă, agitaţie, anxietate)

 Semne de creştere a efortului respirator (intrarea în acţiune a musculaturii accesorii,

respiraţie paradoxală)

Faringele pacientului a fi foarte bine aspirat înainte de extubare pentru a scădea riscul
de aspiraţie sau laringospasm; în plus pacientul va fi ventilat cu O2 100% pentru cazul în care
după extubare pacientul nu va respira eficient.

Balonaşul sondei va fi desumflat şi tubul va fi retras printr-o mişcare blândă, dar sigură, de
obicei la sfârşitul inspirului.

După detubare se va aplica o mască facială cu O2 100%.