90. REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ.

MOŞTENITORII REZERV ATARI

Orice persoană fizică poate dispune aşa cum doreşte de bunurile sale pentru perioada
când nu va mai fi în viaţă. Cu toate acestea, pentru anumite raţiuni, legea nu a recunoscut acest
drept decât în anumite limite, printre care şi aceea potrivit căreia defunctul nu poate face
liberalităţi prin care să încalce acea parte a moştenirii numită rezervă succesorală, pe care legea o
recunoaşte, în mod imperativ, moştenitorilor rezervatari. El nu poate dispune prin liberalităţi
decât de cotitatea disponibilă.
Noţiunea şi caracterele juridice ale rezervei succesorale. Rezerva succesorală este acea
parte a moştenirii care se cuvine, în puterea legii, în mod imperativ, moştenitorilor rezervatari ai
celui care lasă moştenirea, limitând acestuia libertatea de a dispune prin liberalităţi. Testatorul, în
prezenţa rezervatarilor, nu poate dispune prin liberalităţi decât de o parte a moştenirii denumită
cotita disponibilă.
Astfel, dacă la moartea unei persoane se constată că există moştenitori rezervatari, masa
succesorală se împarte în două mari grupe: rezerva succesorală, cuvenită moştenitorilor
rezervatari şi cotitatea disponibilă, ce reprezintă partea de moştenire de care cel care lasă
moştenirea poate dispune liber, fie prin acte juridice cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros. Cotitatea
disponibilă se determină prin scăderea din masa succesorală a rezervei succesorale.
Caracterele juridice ale rezervei succesorale sunt următoarele:
 rezerva este o parte a moştenirii
Rezerva este o parte a moştenirii pe care legea o deferă moştenitorilor rezervatari în mod
imperativ, chiar împotriva voinţei liberale a defunctului. Deşi este o parte a moştenirii, dreptul la
rezervă decurge din lege în favoarea anumitor persoane, nefiind dobândit prin succesiune.
Dreptul la rezervă este un drept propriu, născut în persoana moştenitorilor rezervatari la data
deschiderii succesiunii.
Consecinţele care decurg din calificarea rezervei ca o parte a moştenirii pot fi sintetizate
astfel: rezerva succesorală poate fi pretinsă numai de acei moştenitori rezervatari care vin efectiv
la moştenire: pentru a pretinde dreptul la rezervă, moştenitorul trebuie: să aibă capacitate
succesorală; să nu fie nedemn; să aibă vocaţie succesorală concretă (să nu fie îndepărtat de rude
în rang preferat); să nu fi renunţat la moştenire; moştenitorii rezervatari nu pot face acte de
acceptare sau de renunţare asupra rezervei înainte de deschiderea succesiunii (ar reprezenta acte
asupra unei succesiuni viitoare, sancţionate cu nulitatea absolută); rezerva succesorală, cu
excepţia celei a soţului supravieţuitor, se atribuie de lege global, colectiv, moştenitorilor
îndreptăţiţi, iar nu individual; moştenitorii rezervatari au dreptul la rezervă în natură, ei fiind
proprietarii bunurilor din moştenire ce intră în rezervă, iar nu simpli creditori ai moştenirii.
 rezerva este indisponibilă
Partea de moştenire care reprezintă rezerva succesorală este lovită de indisponibilitate
(după moartea dispunătorului, întrucât în timpul vieţii acesta poate dispune, chiar cu titlu gratuit,
de bunurile sale).
Cel despre a cărui moştenire este vorba nu îi poate exhereda pe moştenitorii rezervatari.
Indisponibilitatea este relativă, în sensul că doar în măsura în care există moştenitori rezervatari
acea parte de moştenire nu poate fi atinsă prin liberalităţile făcute de defunct. Pe de altă parte,
indisponibilitatea este parţială ceea ce înseamnă că nu toate actele juridice încheiate de defunct

1
 trebuie să fie făcute în limita rezervei (ci doar liberalităţile, iar nu şi actele dezinteresate ori actele
cu titlu oneros); pe de altă parte, liberalităţile nu sunt supuse în totalitate desfiinţării, ci doar
parţial, în măsura în care încalcă rezerva succesorală.
Moştenitorii rezervatari. Potrivit legii, sunt moştenitori rezervatari: descendenţii
defunctului, de orice grad; ascendenţii privilegiaţi (tatăl şi mama defunctului) şi soţul
supravieţuitor al defunctului,
1.Rezerva succesorală a descendenţilor. Rezerva succesorală variază în funcţie de numărul
descendenţilor. Legea determină astfel cuantumul rezervei succesorale sub forma unei fracţiuni
din moştenire:
- dacă există un descendent, rezerva este de 1/2 din moştenire;
- dacă defunctul a lăsat doi descendenţi, rezerva este de 2/3;
- dacă există trei sau mai mulţi descendenţi, rezerva este de 3/4 din moştenire.
În categoria descendenţilor, în funcţie de care se calculează rezerva succesorală, intră
copiii, nepoţii, strănepoţii etc. defunctului, din căsătorie, din afara căsătoriei (a căror filiaţie a fost
stabilită prin lege) sau adoptaţi, indiferent că vin la moştenire în nume propriu sau prin
reprezentare. La calculul întinderii rezervei descendenţilor se au în vedere numai descendenţii
care vin efectiv la moştenire (cu excluderea celor renunţători sau nedemni).
Dacă descendenţii de gradul II şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare, rezerva
cuvenită lor nu se va calcula pe capete, ci pe tulpini, adică în funcţie de numărul persoanelor
reprezentate care ar fi venit la moştenire dacă ar mai fi trăit. Dacă descendenţii de gradul II şi
următoarele vin la moştenire în nume propriu, rezerva se calculează tot pe tulpini.
2. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului). Ascendenţii
privilegiaţi au dreptul la rezerva de:
- 1/4 din moştenire, dacă vine la moştenire unul dintre părinţi;
- 1/2 din moştenire, dacă vin la moştenire tatăl şi mama defunctului.
Prin ascendenţi privilegiaţi se înţeleg părinţii defunctului, din căsătorie, din afara căsătorie
(dacă filiaţia a fost stabilită potrivit legii) sau din adopţie (cu efecte restrânse sau depline). Dacă
defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse, atunci rezerva părinţilor va fi:
- 1/4 din moştenire, dacă la moştenire vine un singur părinte (indiferent că acesta este
adoptator sau părinte firesc);
- 1/2 din moştenire, dacă la moştenire vin doi, trei sau patru părinţi (adoptatori sau
părinţi fireşti).
În cazul în care defunctul are doi părinţi în viaţă, însă unul dintre aceştia este nedemn sau
renunţător, se consideră că la stabilirea rezervei succesorale urmează a se ţine seama de părintele
care vine efectiv la moştenire şi indiferent dacă vine în concurs sau nu cu colateralii privilegiaţi.
3. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor. Rezerva soţului supravieţuitor este de 1/2
din cota sa legală, iar această cotă legală variază în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în
concurs, astfel că şi rezerva va fi variabilă după cum urmează:
- 1/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (indiferent de numărul
lor sau gradul de rudenie);
- 1/6 din moştenire, în concurs cu clasa a II-a de moştenitori, dacă există atât ascendenţi
privilegiaţi, cât şi colaterali privilegiaţi);
- 1/4 din moştenire, dacă vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu
colateralii privilegiaţi;
2
 - 3/8 din moştenire, dacă vine în concurs cu clasa a III-a sau a IV-a (ascendenţi ordinari,
respectiv colaterali ordinari);
- 1/2 din moştenire, când nu există rude din cele patru clase, soţul supravieţuitor fiind
singurul moştenitor legal.
Caracteristicile rezervei soţului supravieţuitor:
- reprezintă o cotă fixă dintr-o cotă variabilă (1/2 = cota fixă, calculată din: 1/4; 1/3;
1/2; 3/4; 1 = cota variabilă);
- reprezintă o parte din cota sa legală, nu o parte din moştenire;
- i se atribuie în mod individual, calculându-se distinct de rezerva cuvenită altor
moştenitori rezervatari;
- priveşte doar cota ce-i revine ca moştenitor legal;
- nu i se cuvine în privinţa drepturilor speciale asupra bunurilor aparţinând
gospodăriei casnice şi a darurilor de nuntă.
Imputarea rezervei soţului supravieţuitor. Rezerva soţului supravieţuitor, atunci când vine
în concurs şi cu alţi moştenitori rezervatari se calculează asupra moştenirii în întregul ei (putând
conduce atât la micşorarea rezervei celorlalţi moştenitori rezervatari, cât şi a cotităţii disponibile).
Calculul rezervei şi cotităţii disponibile. Pentru determinarea masei succesorale sunt
necesare trei operaţii:
a. stabilirea valorii existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii;
b. scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente (rezultând astfel
activul net);
c. reunirea fictivă, pentru calcul, la activul net, a donaţiilor făcute de defunct în timpul
vieţii.
a. Stabilirea valorii existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii. Se
are în vedere valoarea de la data deschiderii succesiunii a bunurilor imobile, mobile, creanţelor
etc. Se va lua în calcul şi valoarea bunurilor care au fost incluse în testament ca legate, întrucât
ele nu au ieşit din patrimoniul succesoral.
Nu se includ în masa de calcul a activului brut următoarele: drepturile care s-au stins la
moartea titularului (de exemplu, renta viageră); bunurile care nu au făcut parte din patrimoniul
lui (de exemplu, fructele naturale percepute după data deschiderii moştenirii); bunurile lipsite de
valoare patrimonială (de exemplu, fotografiile de familie, medaliile, diplomele etc.) şi, în general,
bunurile care nu pot forma obiect al transmisiunii succesorale.
b. Scăderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente. Rezerva succesorală se va
calcula din actul net al moştenirii, adică din valoarea ce rămâne din activul brut, după scăderea
pasivului succesoral. În pasivul succesoral se includ toate obligaţiile patrimoniale pe care
defunctul le avea la data deschiderii succesiunii, cu excepţia celor contractate ,,intuitue
persoane".
c. Reunirea fictivă pentru calcul, a valorii donaţiilor făcute de cel despre a cărui moştenire
este vorba. Sunt supuse acestei operaţiuni de reunire toate donaţiile făcute de defunct, indiferent
că au fost încheiate în formă autentică, sunt daruri manuale, donaţii deghizate ori indirecte şi
indiferent dacă donatar a fost un terţ sau chiar un moştenitor.

3
 Nu se vor reuni pentru calcul o serie de acte, precum: darurile obişnuite şi pomenile,
cheltuielile de hrană, întreţinere, învăţătură, făcute în folosul descendenţilor sau soţului,
cheltuielile de nuntă, donaţiile cu sarcină şi donaţiile remuneratorii, în măsura titlului oneros.
Donaţiile cuprinse în operaţia de reunire fictivă se evaluează după starea bunurilor din
momentul donaţiei şi valoarea lor din momentul deschidem moştenirii.
După efectuarea acestor trei operaţiuni, se obţine o masă de calcul asupra căreia se vor
aplica fracţiunile stabile de lege în favoarea soţului supravieţuitor şi descendenţilor sau
ascendenţilor privilegiaţi.