Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instalatii Electrice Navale
Instalatii Electrice Navale
Memoriu justificativ;
1. Instalaţii electrice navale;
1.1. Noţiuni introductive;
2. Distribuţia navală;
2.1. Condiţii de calitate a energiei electrice pe navă;
2.2. Tipuri de sisteme de distribuţie;
2.3. Alegerea protectiilor pentru ramura consumatoare;
3. Lumini de navigaţie;
3.1. Semnalizări în diverse regimuri de funcţionare ale navei;
2
Memoriu justificativ
3
1. Notiuni introductive
Istoria dezvoltarii civilizatiei aduce dovezi certe care demonstreaza ca navigatia a fost
una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului.
Începutul navigatiei s-a produs cu câteva sute de mii de ani în urma, când unul dintre
stramosii nostri, pentru a scapa fie de primejdia animalelor salbatice, fie de calamitatile
naturii, fie pentru a-si gasi un loc în care sa se poata hrani, a încalecat pe un bustean si a
fost purtat de apele râului sau, si mai departe, în largul marii de catre curentii marini...
Evolutia navigatiei a fost lenta si calea maritima a fost întotdeauna plina de primejdii
iar omul care-si desfasoara activitatea pe nava este lipsit de avantajele celui care îsi
desfasoara activitatea pe uscat.
Dar, cu toate aceste riscuri si privatiuni, marea l-a atras pe om, iar omul a cautat sa o
înfrunte si sa o supuna. Se poate spune ca navele actuale, dotate cu echipament de înalt
nivel tehnic si care ofera un confort sporit, reprezinta o concentrare colectiva, în scopul
efectuarii transportului maritim în deplina siguranta pentru om, nava si marfa aflata la
bord.
În cadrul activitatii complexe si specifice a transporturilor maritime, un loc de seama îl
ocupa semnarea contractului, modul de amplasare al marfii la bord, astfel încât expeditia
maritima sa se desfasoare în deplina siguranta, marfa sa nu se deplaseze si sa nu se
pericliteze stabilitatea navei, în orice fel de conditii meteorologice si de starea marii.
Apoi, marfa sa fie predata la destinatie asa cum a fost încarcata.
Jumbo este capabil sa garanteze operatii si transporturi de mare capacitate cu un risc
minim pentru incarcatura, nava si echipaj. Acesta este beneficiul si meritul unui proiect
ingineresc. Pregatirea proiectului include, nelimitat, manuale(ghiduri), desene, calcule ce
se vor potrivi cu calitatea stricta si tandard a companiei.
Fenomenele, evenimentele sunt identificate si mentinute, pe baza acestora fiind
calculate o serie de scenari cat mai variate, iar fiecare specificatie
( desen ) va avea un grad foarte ridicat de precizie.
Proiectul Jumbo este bine pregatit pentru a oferi servicii ingineresti cu baze perfecte
pentru o incarcatura de mare capacitate, fara a avea complicatii.
4
Acesta se presupune a fi liderul in calitate , greutate, securitate si protectia mediului,
situandu-se dincolo de regulile guvernamentale. Jumbo se
apropie de programul QHSE cu aceeasi inovatie, dedicatie si respectabilitate care au
sustinut si celelalte ramuri ale afacerii.
Programul Stay Well, in vigoare din 2005 , este o initiativa de a aduce cele mai mari
proceduri de siguranta si calitate in fiecare proiect,
incluzand 3 prioritati :
-Reducerea ranirii personalului la cel mai mic grad
-Largirea pietei de desfacere, in functie de cerelile clientilor Jumbo
concentrarea in stabilirea lui Jumbo pentru a fi liderul QHSE, asa cum este in transportul
de mare greutate
-Siguranta maxima si prevenirea unor eventuale raniri si accidente incepe de la
constrangerea angajatilor, atat in birouurile Jumbo cat si la borbul navei.Fiecare angajat
al Jumbo este echipat cu unelte necesar lucrarii in cel mai sigur mod.
De aprope 4 ani Jumbo si-a construit o reputatie ca fiind un principal contractor in
domeniul instalatiilor cu o tinta clara : instalari maritime, instalari sub apa, sisteme de
ancorare, si sisteme de protectie de o inalta clasa.
Principala nava de instalare este Jumbo Javelin, nava de tipul DP2 J-Class , dotata cu 2
macarale ce pot ridica pana la 900 de T fiecare, echipate cu system dinamic de
pozitionare, cu o punte enorma si o capacitate mare de depozitare, o piesa foarte
importanta si utila.
Cu o foarte mare capacitate de ridicare, nava va Ridica, Naviga, Instala, intr-o lina si
continua manevra. De exemplu incarcarea utilajelor se facein Europa, dupa care vasul
naviga pana in Vestul Africii unde are loc operatiunea de instalare.
Acest tip de nava este construita dupa motto-ul : ridicare, navigare, instalare – toate
intr-una (all in one).
5
Principalele caracteristici ale vasului DP2 J-Class sunt :
Sisteme Kongsberg DP-2 [Se considera ca o nava are 6 grade de libertate in
miscarea sa : 3 de translatie si 3 de rotatie].Sistemul dinamic de pozitionare se
concentreaza in principal pe controlul navei pe planul orizontal.Acesta calculeaza
forta ce trebuie furnizata de propulsor pentru ca nava sa fie stabila (remain in
station )]
-Capacitate de ridicare apropiata de 1800 T
-Capacitate de ridicare in larg 1100T
-Punte de lucru la acelasi nivel
-O punte principala la acelasi nivel, reglabila, demontabila
-O capabilitate avansata de echilibrare si antibalansare
6
Genul acesta de operatiuni sunt in concordanta cu capabilitatile vasului Jumbo DP2 J-
Class.
Navele maritime si fluviale reprezinta sisteme tehnice deosebit de complexe. Printre
instalatiile care se afla la bord un loc deosebit îl ocupa instalatia electrica de forta a navei.
La navele aflate în dotarea flotei maritime si fluviale cât si la cele aflate în constructie,
energia electrica are un rol vital în functionarea lor. Actionarea mecanismelor de la bord,
a sistemului de guvernare, a propulsiei navei, iluminatul, încalzirea, instalatiile de
navigatie etc., nu pot fi concepute fara utilizarea energiei electrice.
7
Curentul masoara deplasarea sarcinilor electrice intr-o perioada de timp si o directie
q
specificata. i= t . Este caracterizat de valoarea numerica si directie.
Se cunosc 2 tipuri de tensiuni : DC si AC. Pentru fiecare din aceste tensiuni avem curenti
diferiti:
- pentru DC:
8
- pentru AC:
9
De regula, pe nava sunt necesare tensiuni de diverse valori (pentru forta, pentru
iluminat, pentru consumatorii de avarie). Odata cu cresterea tensiunii generatoarelor,
pentru aceeasi putere se micsoreaza masele si gabaritele acestora.
Statistic se poate arata ca la puteri ale instalatiei electrice navale de pâna la câtiva
kilowati se utilizeaza tensiunea de 24 V, la o putere de ordinul zecilor de kilowati, 110 V
sau 127 V, la o putere de ordinul sutelor de kilowatti, 220 V, iar la puteri mai mari, 380
V, 690V. Alegerea tensiunii se face pe baza prescriptiilor de registru.
În ultima instanta, pentru alegerea valorii tensiunii, se tine cont nu numai de masele si
gabaritele echipamentului si traseelor de cabluri ci si de o serie de alti factori: curentii de
scurtcircuit, capacitatea de rupere a aparatelor electrice, fiabilitatea, durata de viata a
izolatiei, pericolul de electrocutare, aparitia supratensiunilor.
Datorita destinatiei navei precum si conform diagramei monofilare a distributiei navei
avem 4 tipuri de tensiune necesare pentru alimentarea consumatorilor mai sus
mentionati :
3x690 V C.A. care se obtine de la cele doua generatoare de shaft ale dieselelor
principale:sau de la generatoarele auxiliare PTO(AUX) PS si PTO(PTO) SB ;
10
3x440 V C.A. care se obtine prin intermediul transformatorului coborâtor de tensiune
690/440 s-au de la dieselul de avarie GA;
11
3x230 V C.A. care se obtine prin intermediul transformatorului coborâtor de tensiune
440/230;
24 V C.C. obtinuta fie de la redresoarele de tensiune din dotarea navei în regim normal
de functionare(Inverter Room), fie de la bateriile de acumulatoare(Battery Room) atunci
când apare o situatie de avarie. În regimul normal de functionare bateriile trebuie
încarcate prin intermediul redresoarelor de tensiune lucru cerut de altfel si de registru
naval pentru ca ele sa poata alimenta când situatia o impune atât consumatorii de curent
continuu cât si pe cei de curent alternativ prin intermediul invertoarelor de tensiune de pe
nava.
12
2.3 Alegerea frecventei:
Frecvenţa este măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de
timp. În Sistemul Internaţional unitatea pentru frecvenţă este numită hertz şi este
simbolizată prin Hz, în cinstea fizicianului german Heinrich Hertz. O frecvenţă de 1 Hz
corespunde unei perioade de repetare de o secundă
La unele nave (nave cu aripi portante, nave pe perna de aer, submarine) masele si
gabaritele echipamentelor si cablurilor din instalatia electrica navala au un rol hotarâtor.
La aceste nave de obicei se utilizeaza frecventa de 40 Hz în loc de 50 Hz. Aceasta
permite cresterea turatiei motoarelor electrice si deci micsorarea corespunzatoare a
maselor si gabaritelor, la aceeasi putere. De exemplu, cresterea turatiei de sincronism de
la 3000 rot/min la 8000 rotatii/min duce la micsorarea masei de 2.5 - 3 ori, iar a
13
gabaritului de 2.5 ori. Totusi, gabaritele nu pot fi micsorate prea mult prin marirea
frecventei, întrucât la gabarite mici este dificila disiparea caldurii datorata pierderilor.
Impunerea existentei unei surse principale de energie electrica care sa aiba o putere
suficienta pentru asigurarea alimentarii si functionarii normale a tuturor serviciilor
esentiale de la bord. De asemenea se impune existenta sursei de siguranta.
14
conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca marimile electrice dar si conditii referitoare
la continuitatea alimentarii consumatorilor si asigurarea puteri necesare.
Pe nava consumatorii sunt împartiti în trei categorii dupa cum sunt prezentati în
continuare:
Consumatorii vitali: sunt consumatorii care trebuie sa fie în stare de functionare tot
timpul pentru a mentine manevrabilitatea navei în ceea ce priveste propulsia si cârma.
Dintre acestia amintim: instalatiile de cârma si propulsie, electrosuflante motor principal,
pompe pentru servicii generatoare, instalatii de ungere si racire motor principal, pompe
hidraulice folosite pentru alimentarea consumatorilor vitali, echipamente de comanda,
supraveghere si control pentru cele de mai sus, echipamentul de control al vâscozitatii,
etc.
15
3. Întocmirea bilanţului energetic .
3.1 Condiţii de exploatare
16
tracţiunea cablurilor, la vinciurile de marfă din sarcina utilă, iar la instalaţiile de cârmă
din momentul axului.
Elementele consumatoare de energie electrică aflate pe o nava, care servesc pentru
scopurile cele mai diferite, îşi ridică pretenţiile faţă de centrala furnizoare de curent în
cele mai diferite feluri şi la timpuri foarte diferite.
În timp ce centralele terestre au o desfăşurare de încărcare strict determinată, care
este supusă fireşte unor oscilaţii regulate în funcţie de oră şi de anotimp, la bord trebuie
să deosebim o întreagă serie de stări, stări care rezultă din natura navei care nu se
deplasează în permanenţă şi care şi descarcă şi încarcă sau trebuie să îndeplinească
sarcini speciale.
Diferitele elemente consumatoare participă într-un fel foarte diferit la toate aceste
stări de exploatare, deoarece nava trebuie să fie echipată cu instalaţii şi dispozitive pentru
cele mai diferite posibilităţi, a căror utilizare se face sau se poate face în funcţie de
cerinţele momentane existente. În legătură cu aceasta se vede că diferitele stări de
exploatare solicită centrala în cadrul unui domeniu, care se poate ridica pana la 1:10.
Totodată trebuie sa se producă energia în mod economic, la majoritatea stărilor adică cu
agregate bine utilizate; în afară de acestea, la multe stări de exploatare trebuie să existe o
rezervă potrivită pentru ca în cazul defectării unui agregat să se asigure alimentarea cu
curent a tuturor consumatoarelor de importanţă vitală, şi importanţă pentru exploatare,
ceea ce necesită o cercetare temeinică, care anume consumatoare trebuie alimentate la
fiecare stare de exploatare.
Stările de exploatare cele mai importante care se repetă întotdeauna la majoritatea
navelor, sunt cele ce urmează:
17
de condensaţie şi de apă de alimentare. În afară de aceasta lucrează ventilatoarele în sala
maşinilor, în cala şi în spaţiile de locuit precum şi în instalaţiile refrigerente. Dintre
maşinile de punte nu lucrează decât instalaţia de cârmă însă numai cu o putere redusă,
deoarece capul se comandă cu devieri de cârmă mici. Pompele pentru exploatarea navală
propriu-zisă, se folosesc de cele mai multe ori la perioade regulate, de exemplu pompa de
balast, pompa de incendiu, pompa de santină, etc. Iluminatul se foloseşte în timpul zilei
în măsura mai mică iar noaptea în măsură mai mare. Farurile nu se folosesc în timpul
mersului pe mare.
c) Exploatarea de avarie
Sub cuvântul exploatare de avarie se înţeleg incendii pe navă, sau pătrunderea apei (în
urma ciocnirilor, atingerii solului etc. ) şi aceasta numai atât timp cât alimentarea cu
curent nu este întreruptă.
În cazul defectării acestei alimentări intră în funcţiune alimentarea cu curent de avarie, a
cărui volum este prins însă separat, deci nu în bilanţul de energie, bilanţul trebuie să
constate ce putere trebuie să furnizeze centrala principală în cazul unui caz de avarie
18
menţionat mai sus. Dar şi deranjamentele produse prin defectarea unor maşini şi altele
similare nu trebuie considerate cazuri de avarie, luate în acest sens.
Solicitarea centralei poate fi foarte diferită într-un astfel de caz. La incendii se va folosii
pompa de incendiu şi pompa de santină, deoarece apa folosită pentru stingerea focului
trebuie din nou evacuată din navă. Ventilatoarele se opresc cel puţin în încăperile pentru
care lucrează acele pompe. În cazul pătrunderii apei se folosesc pompe de santină şi alte
pompe disponibile în acest scop.
Dintre maşinile de punte se foloseşte numai maşina de cârmă. Vinciurile pentru coborârea
bărcilor de salvare nu se trec în bilanţ, deoarece coborârea bărcilor trebuie să fie posibilă
conform prescripţiilor internaţionale fără recurgerea la ajutorul unor energii străine,
deoarece astfel de energii nu mai pot sta la dispoziţie.
Instalaţiile de navigaţie, mai ales radiotelegrafie, sunt foarte mult solicitate, în timp ce
iluminatul în încăperile de locuit şi în cele sociale va fi redus, deoarece tot personalul
disponibil va fi utilizat.
Dacă la exploatarea de avarie instalaţia maşinilor este complet solicitată, necesarul de
energie se poate ridica la valori mari datorită capacităţii relativ ridicate a pompelor de
incendiu şi de santină care întrec capacitatea pompelor la mersul pe mare. În acest caz se
cere un generator de rezervă.
19
rezultă o prelungire a staţionării şi prin urmare un dezavantaj economic pentru armator,
însă nu se produce o periclitare a navei şi nici a echipajului ei.
Se defineşte puterea activă sau puterea reală, P, ca fiind valoarea medie a puterii
instantanee, pe o perioadă, sau pe un număr întreg de perioade:
20
Maşina de curent alternativ la care turaţia motorului este egală cu cea a câmpului
învârtitor, indiferent de sarcină, se numeşte maşină sincronă .Maşinile (motoarele)
sincrone pot funcţiona în regim de generator, de motor şi într-un regim de compensator
de putere reactivă (compensator sincron).
Generatoarele sincrone (alternatoarele), constituie surse de curent alternativ de frecvenţă
industrială din centralele electrice. Tendinţa este ca ele să se realizeze cu puteri cât mai
mari pe unitate, pentru abţinerea de randamente mari şi consumuri specifice mici de
materiale.
Proiectarea centralei navale presupune în primul rând calculul puterii cerute de
consumatorii de energie electrica ai navei în diverse regimuri de exploatare ale acesteia.
De marimea puterii cerute depind principalii parametrii ai centralei: numarul si puterile
generatoarelor, gabaritele si greutatile echipamentelor, costul energiei etc.
Datorita numarului mare de consumatori care difera între ei ca putere nominala
destinatie, durata de functionare, sarcina în diferite regimuri de exploatare: mars,
manevre, avarie, etc., calcularea cu precizie a puterii cerute este deosebit de dificila.
Puterea consumata din centrala electrica depinde de o serie de factori: puterile nominale
ale consumatorilor, numarul de consumatori în functiune, încarcarea lor si regimul lor de
functionare. Dar, toti acesti factori, depind la rândul lor de regimul de exploatare al navei.
Metoda cea mai simpla de calcul a puterii cerute din centrala electrica navala este
metoda tabelelor de sarcina.
În coloanele verticale se trec valorile de baza: numarul de bucati, putere nominala, putere
absorbita, putere totala consumata, factorul de putere, puterea totala consumata pe grupe
de consumatori, coeficient de simultaneitate. Alte coloane sunt împartite pe diversele
regimuri de exploatare: mars, mars cu încalzire, manevre, operatii de încarcare-
descarcare, avarie etc.
21
Exemplu de tabel de sarcina:
N B P P c P
Marş
Nume Cons.
Coef.
Descărcare
Manevre
Încărcare
Marş Cu
Avarie
r u n a o t
simultaneitate
c o b s o
m s φ t
încălzire
Daca toate aceste procese s-ar amortiza în acelasi timp atunci factorul de simultaneitate
ar fi egal cu 1 si centrala electrica a navei s-ar încarca în mod inutil, în timp ce la o
însiruire rationala a unor astfel de procese centrala ar fi mai putin solicitata. Pentru
fiecare din grupele de consumatori se determina coeficientul de simultaneitate si de
încarcare.
Coeficientul de simultaneitate permite sa se tina cont de faptul ca nu toti consumatorii
din grupa respectiva sau din întreaga instalatie functioneaza simultan. Numeric acest
coeficient, pentru o grupa de consumatori, este raportul dintre numarul de consumatori
care functioneaza în mod normal în regimul dat si numarul total de consumatori.
Estimarea acestui coeficient se face de catre proiectant pe baza experientei anterioare,
pe baza statisticilor, diferitelor firme constructoare de nave si prin analiza functionarii în
timp a consumatorilor.
Coeficientul de încarcare tine cont de faptul ca, consumatorii electrici nu functioneaza la
putere nominala ci la o putere mai mica decât aceasta. Numeric acest coeficient este egal
cu raportul dintre cele doua puteri si este deci subunitar.
Sarcina totala calculata si determinata prin metoda de mai sus constituie o marime de
baza pentru alegerea numarului optim de generatoare si a determinarii puterii acestora.
Dar în afara de sarcina totala este necesar sa se tina cont si de alti factori care pot decide
alegerea sarcinii definitive a centralei electrice a navei. Pentru aceasta se analizeaza si se
compara între ele câteva variante de centrale pe baza anumitor indicatori tehnico-
economici. Pentru întocmirea acestor variante este necesar sa se tina cont de anumite
22
considerente legate de functionarea optima si de fiabilitatea instalatiei electroenergetice a
navei.
Se recomanda ca generatoarele sa fie de acelasi tip deoarece acest lucru simplifica
întretinerea, reparatiile, distributia sarcinii între generatoare la functionarea în paralel, etc.
Încarcarea generatoarelor în diverse regimuri trebuie sa asigure o functionare optima. Se
considera ca generatoarele trebuie încarcate fiecare în parte cu o sarcina egala cu 70-80%
din puterea nominala a generatorului. De asemenea, este necesar ca în regimurile cu
durata cea mai mare (mars, etc.) sarcina generatoarelor sa fie egala cu 80% din cea
nominala. În regimurile de scurta durata (avarie, manevra) sarcina poate fi 70% si chiar
mai mica.
Deoarece durata stationarii navei este compatibila cu durata marsului este necesar ca si
generatoarele care functioneaza la stationarea navei sa fie încarcate tot cu 80%.
Pentru o încarcare cât mai buna a generatoarelor în practica se folosesc doua metode:
functionarea în paralel a unui numar corespunzator de generatoare sau deconectarea
temporara a consumatorilor neesentiali. Numarul minim de generatoare dintr-o centrala
electrica navala este de doi, fiecare generator putând sa satisfaca orice regim de
functionare. Totusi este indicat ca centrala sa fie compusa din trei sau patru generatoare.
În acest caz, în functionare pot fi doua sau trei generatoare, unul putând fi în revizie sau
reparatie, iar altul în rezerva.
În afara de cele mentionate mai sus trebuie sa se tina cont de faptul ca puterea totala
ceruta de consumatorii navei creste si dupa ce nava intra în exploatare. Aceasta se explica
prin faptul ca pe nava se instaleaza ulterior si alti consumatori de energie. De aceea este
necesar ca centralele electrice ale navei sa aiba o putere mai mare cu 15-20% decât cea
reiesita din calcul.
Dupa ce s-au întocmit câteva variante de centrale electrice este necesar sa se aleaga
varianta optima efectuând o analiza comparativa pe baza unor indicatori tehnico-
economici.
Criteriul principal de comparatie al acestor variante este costul anual al energiei
electrice produse la bordul navei. Puterea si numarul generatoarelor trebuie sa fie stabilite
astfel încât costul mediu anual sa fie minim.
23
Nava Jumbo este dotata cu 5 astfel de generatoare :
2 generatoare de Shaft (adica se afla pe axus motorului principal) – cu o putere
fiecare de 3000 kW
2 generatoare Auxiliare de 1825 kW
1 generator de urgenta de 440 kW
24
25
3.3 Protecţia generatoarelor electrice
26
Standard :DIN 43 760, class B Scara :-50 to 300C
Dimensiune :100mm, 1/2" BSP Type :3 sau 4 fire, simple sau duble
Iesire
27
asigura selectivitatea necesara, sistemul de protecţie este prevăzut cu temporizare care
este dependenta de curentul care trece prin releu respectiv siguranţa fuzibila.
Releele de curent sunt utilizate numai in circuite cu elemente de comanda prin contact
de tip impuls(butoane cu revenire), astfel incat dupa racirea bimetalelor san u fie posibila
o reconectare automata
Declansarea corecta a releului se produce atunci cand consumul de current al motorului
datorata supraincarcarii mecanice a motorului, tensiunii reduse sau caderii unei faze la
sarcina nominala, sau cand motorul nu porneste datorita blocarii rotorului.
Valoare de setare a protectiei trebuie sa fie valoarea curentului nominal al motorului, nici
mai mare , nici mai mica (in practica se regleaza cu putin mai mic decat valoarea
nominala)
.Sigurantele fuzibile sunt necesare pentru protectia impotriva scurtcircuitelor atat a
motorului cat si a releului. Valoarea lor maxima este indiata pe fiecare releu si trebuie
avuta in vedere. Alegerea unor valori mai mari decat cele indicate conduc la distrugerea
motorului si a releului.
In figura din continuare este prezentata schema unei astfel de protectii exact asa cum
apare in planul de punere in functiune a echipamentului.
28
iar in urmatoarea cum arata fizic un astfel de aparat :
29
3 Protecţia împotriva creşterii sau scăderii tensiunii
Apariţia supratensiunilor în reţea se datorează supraexcitării generatorului în cazul
defectării sistemului de reglare a tensiunii (RAT- regulatorul automat de tensiune).
Valoarea supratensiunii în reţeaua de curent alternativ depinde de natura defectului, de
valoarea iniţială a sarcinii în reţea şi de viteza de rotaţie a generatorului. Când generatorul
supraexcitat lucrează în paralel cu alte generatoare sunt posibile diferite regimuri de lucru
în funcţie de sarcina totală reactivă din sistem, de numărul şi puterea generatoarelor, de
tipul regulatoarelor de tensiune şi de eficacitatea sistemului de echilibrare a puterilor
reactive între generatoarele cuplate în paralel. Datorită creşterii tensiunii în reţea,
regulatoarele de tensiune vor acţiona în sensul micşorării tensiunii, micşorând curenţii de
excitaţie la generatoarele în stare bună de funcţionare.
Coborârea tensiunii în reţelele de curent alternativ se datorează pierderii excitaţiei
generatorului, care poate să apară în urma întreruperii circuitului de excitaţie. În cazul
funcţionării izolate a generatorului, pierderea excitaţiei duce la declanşarea protecţiei şi la
decuplarea generatorului de la reţea. În cazul funcţionării în paralel a câtorva generatoare,
pierderea excitaţiei la unul dintre ele poate duce la regimuri anormale de funcţionare.
30
Generatoarele în stare bună de funcţionare se vor supraîncărca cu sarcina reactivă
consumată de generatorul defect. În urma acestui lucru generatorul va trece in regim
asincron producând oscilaţii periculoase ale curenţilor în generatoare şi ale tensiunii în
reţea. De asemenea se produce si o supraîncălzire a înfăşurărilor de excitaţie a
generatorului defect.Daca sarcina reactivă atinge o anumita valoare, atunci regulatoarele
de tensiune ale generatoarelor în stare bună, sub acţiunea sistemului de egalizare a puterii
reactive, coboară tensiunea până la nivelul de acţionare a sistemului de protecţie şi
generatorul defect se decuplează din reţea.
31
5 Protecţia împotriva variaţiilor de frecvenţă
Creşterea sau scăderea frecvenţei peste limitele admise în sistemele de alimentare în
curent alternativ cu frecvenţă stabilă se datorează următoarelor cauze:
•Întreruperi si scurtcircuite în elementele sistemelor de reglare a frecvenţei şi de
egalizare a puterilor active;
•Defecte mecanice în transmisia cu viteză constantă;
În cazul funcţionării independente a generatorului valorile stabilizate ale frecventei
depind aproximativ liniar de raportul dintre puterea activă a generatorului şi puterea sa
nominală conform relaţiei:
În concluzie pentru acţionarea sigură a protecţiei la abateri nepermise ale frecvenţei,
este necesar ca la elementele de comandă ale acesteia să se aplice semnale suplimentare,
proporţionale cu dezechilibrul curenţilor activi sau al puterilor active.
generatoarelor electrice.
32
consumatorii care sunt legaţi la barele lor. Deranjamentul pe reţeaua alimentată de un
generator nu afectează funcţionarea celorlalţi consumatori cuplaţi la reţeaua unui alt
generator, ei putând fi comutaţi la reţeaua generatorului care funcţionează corespunzător
dacă puterea lui este suficientă.
b) a doua posibilitate este conectarea tuturor consumatorilor de pe navă la barele
comune la care funcţionează generatoarele în paralel.
Ca reţea se poate considera reţeaua malului sau barele TPD la care sunt conectate
două sau mai multe generatoare sincrone. Generatorul sincron de la bordul navei poate
funcţiona în paralel cu reţeaua malului dacă consumatorii de pe navă sunt consumatori de
energie reactivă, şi pentru a se evita plata acestei energii reactive se preferă folosirea
acestui generator pe post de compensator sincron. La funcţionarea în paralel a unui
generator sincron cu reţeaua, în regim staţionar, rotorul se roteşte sincron cu câmpul
statorului. În cazul în care câmpul rotorului depăşeşte câmpul statorului, unghiul intern θ
fiind pozitiv, maşina funcţionează în regim de generator sincron, cedând energie activă în
reţea, iar la rămânerea în urmă a rotorului faţă de câmpul statorului, maşina trece în regim
de motor sincron consumând energie activă din reţea.
Puterea activă a generatorului, egală cu puterea primită de la motorul diesel în
regim staţionar, este proporţională cu sinusul unghiului intern al maşinii.
U E0 U2 1 1
P sin ( sin 2
) (11)
xd 2 xq xd
33
4.2 Funcţionarea în paralel a generatoarelor electrice
34
Fig.12
Fig.13
După cum se observă în figurile de mai sus între sistem şi generator nu sunt
îndeplinite condiţiile de mai sus, de aceea se vor pune voltmetre între cele trei faze pentru
egalizarea tensiunii şi sincronoscop pentru egalizarea alunecării. Prin mărirea turaţiei
generatorului vom creşte frecvenţa până când alunecarea între fazorii tensiunilor este
35
zero. În acest moment se mai pune problema egalizării tensiunilor care se va realiza prin
mărirea sau micşorarea excitaţiei generatorului.
Cu ocazia reglării tensiunii trebuie să se facă o deosebire între exploatarea
individuală şi exploatarea în paralel. La exploatarea individuală trebuie să menţinem
constante tensiunea şi frecvenţa la bornele generatorului ţinând seama de reţea; curentul
necesar reţelei trebuie furnizat de la o singură maşină. În consecinţă, regulatoarele trebuie
să regleze curentul de excitaţie la fiecare încărcare a curentului, astfel încât tensiunea la
bornele generatorului să rămână constantă şi reglarea turaţiei motorului de acţionare
astfel încât frecvenţa să se păstreze constantă în jurul valorii de 50 Hz . Regulatorul
lucrează acum astatic, adică el reglează la fiecare sarcină aceeaşi tensiune nominală şi
aceiaşi frecvenţă.
Conectarea individuală se foloseşte rar, de cele mai multe ori numai la agregatele
pentru curent de avarie. De regulă lucrează două sau mai multe generatoare exploatate în
paralel pe bare comune. În acest caz reglarea sarcinii se schimbă fundamental, o
modificare a curentului de excitaţie are ca rezultat numai o deplasare a puterii reactive, în
timp ce puterea activă rămâne nemodificată.
Dacă cele două generatoare funcţionează în paralel iar fazorii tensiunilor
electromotoare E1 şi E2 nu sunt coliniari, egali şi opuşi, apare un curent de circulaţie care
se închide pe circuitul alcătuit din înfăşurările statorice ale celor două generatoare. Pentru
ca acest circuit are un pronunţat caracter inductiv, acest curent de circulaţie este reactiv şi
defazat cu π/2 în urma fazorului ΔE, care rezultă ca diferenţă a fazorilor E1 şi E2.
Acestui curent de circulaţie îi corespunde un transfer de putere reactivă care are
următoarele efecte negative:
- apariţia unor eforturi electrodinamice şi termice în înfăşurări;
- demagnetizarea maşinii a cărei tensiunea electromotoare este mai mare şi
magnetizarea maşinii a cărei tensiunea electromotoare este mai mică.
Pentru eliminarea acestor defecte este necesar ca cei doi fazori să fie în permanenţă
egali. Acest lucru se asigură numai prin reglarea corespunzătoare a curenţilor de excitaţie
a celor două maşini. Deşi tensiunea electromotoare depinde şi de turaţia generatorului,
aceasta nu se reglează în acest scop deoarece reglajul turaţiei este utilizat în cazul
funcţionării în paralel a generatoarelor doar pentru reglarea puterii active. Generatoarele
36
sincrone care funcţionează în paralel, cedează reţelei aceiaşi valoare a puterii reactive
dacă cele două tensiuni electromotoare sunt egale. Creşterea curentului de excitaţie a
uneia dintre maşini duce la creşterea contribuţiei sale în putere reactivă şi la scăderea în
putere reactivă a celei de-a doua maşini. Dacă, în plus, creşte curentul de excitaţie al
primei maşini şi scade curentul de excitaţie al celei de-a doua maşini, prima maşina va
acoperii nu numai întregul curent reactiv al sarcinii ci şi curentul reactiv al celei de-a
doua maşini, care devine consumator de putere reactivă.
În regim normal, la funcţionarea în paralel, curenţii de excitaţie trebuie să fie egali.
Dacă aceasta egalitate nu există, atunci sarcinile reactive nu se distribuie uniform.
Stabilitatea distribuţiei sarcinii reactive la funcţionarea în paralel a generatoarelor
de putere egala se asigura cu ajutorul legăturilor de egalizare între circuitele de corecţie a
tensiunii. Aceste legături se realizează cu ajutorul traductoarelor de curent reactiv, blocuri
de măsură a diferenţei curenţilor reactivi şi blocuri de comandă ale curenţilor de excitaţie
pentru anularea diferenţei dintre curenţii reactivi. De asemenea, pentru stabilitatea
distribuţiei sarcinii reactive se utilizează statismul realizat cu ajutorul regulatorului de
tensiune într-un mod similar cu distribuţia sarcinii active. Dacă nu se realizează
stabilitatea distribuţiei sarcinii reactive pot apare efectele negative menţionate mai sus. În
mod similar se poate afecta echilibrul şi în cazul puterilor active. Aşa cum s-a văzut în
cele prezentate anterior generatorul ca obiect comandat are doua mărimi de ieşire:
tensiunea si frecvenţa. Pentru menţinerea constantă a frecvenţei trebuia sa se realizeze o
reglare corespunzătoare a turaţiei motorului diesel. În acelaşi timp la funcţionarea în
paralel se pune problema distribuţiei uniforme a sarcinii active între grupurile diesel-
generatoare.
Există doua situaţii de distribuţie a sarcinii active: la mers in gol şi la mersul în
sarcină.
În prima situaţie se va analiza cazul când la barele TPD nu este conectat nici un
consumator, înfăşurările de excitaţie sunt parcurse de curenţi cărora le corespund
tensiunile nominale la bornele generatoarelor, iar motoarele diesel acoperă numai
pierderile mecanice. În acest caz, curenţii generatoarelor şi unghiul dintre axele rotoarelor
sunt egale cu zero. Dacă în acest caz se măreşte consumul de combustibil al unui motor
diesel, de exemplu al primului, atunci rotorul începe sa se rotească mai repede, tensiunile
37
electromotoare devin diferite, iar în circuitul închis format din reactanţele M 1 şi M2 şi
impedanţa liniei de legătură apare un curent care are un caracter mai mult reactiv. Dar,
deoarece rezistenţa circuitului nu este egală cu zero, curentul are şi o componentă activă.
Datorită acestei componente active a curentului apare un cuplu activ de frânare la
arborele primului grup diesel generator; iar la arborele celui de-al doilea un cuplu de
accelerare, maşina sincronă din grupul doi funcţionând ca motor.
Întrucât puterea activă consumată în acest caz este mică fiind egală cu pierderile
mecanice, dacă se măreşte în continuare consumul de combustibil al primului motor
diesel, nu se va mai modifica distribuţia sarcinii active ci vor creste numai corespunzător
turaţia celor doua grupuri şi bineînţeles frecvenţa la barele TPD. Funcţionarea stabilă a
grupurilor se asigura de obicei cu ajutorul regulatoarelor de turaţie care funcţionează cu
un anumit statism. La funcţionarea în paralel a grupurilor DG trebuie avute in vedere
următoarele lucruri:
n01 nnom
s01= ;
nnom
unde n01 este turaţia la mers in gol a primului generator; n nom – turaţia nominala;
alunecarea de mers in gol a celui de-al doilea generator fata de turaţia nominala;
n02 nnom
s02= ;
nnom
unde n02 este turaţia de mers in gol a celui de-al doilea generator;
38
n0
n nom
ns
Pnom P
n01 ns1
1 ;
nnom
unde : n01 este turaţia la mersul în gol a primului grup.
statismul celui de-al doilea grup diesel generator:
n02 n s 2
2 ;
nnom
unde : n02 este turaţia la mersul în gol a celui de al doilea grup.
În cea de a doua situaţie, dacă la barele TPD se conectează o sarcină activă grupurile
care funcţionează în paralel îşi distribuie această sarcină în funcţie de amplasarea
caracteristicilor lor mecanice. Dacă cele două caracteristici mecanice se suprapun atunci
sarcina activă se distribuie uniform. Dacă însă, caracteristicile mecanice nu se suprapun,
apare o distribuţie neuniformă a sarcinii ΔP precum şi o abatere a frecvenţei Δf de la
valoare corespunzătoare mersului in gol.
39
n01
n02
nnom
1
ns
0
P2 P1 P
Cele doua caracteristici au atât statism cât şi turaţii iniţiale diferite. Se consideră că
cele două grupuri au puteri nominale egale şi întrucât funcţionează în paralel au şi turaţii
egale cu cea de sincronism.
Pentru calculul diferenţei de sarcină activă între cele două grupuri (în unităţi
relative) ΔP=p1-p2 se utilizează formulele:
01 02
ΔP=p1-p2= 1 2 ;
40
rezulta:
01 02 1 1
ΔP= ( ) ;
1 2 1 2
2 1 02
ΔP= p sarc 2 01 ; (29)
1 2 1 2
Sincronizarea precisa;
Sincronizarea grosiera;
Autosincronizarea sau pornirea in asincron;
Sincronizarea precisă:
41
se reglează corespunzător turaţia motorului diesel de antrenare a generatorului care
urmează să se conecteze. Dacă însă tensiunile nu sunt egale, se reglează curentul de
excitaţie al generatorului sincron care urmează să se conecteze prin intermediul
regulatorului de tensiune. Succesiunea fazelor se consideră aceiaşi întrucât este stabilită
definitiv la punerea în funcţiune a instalaţiei. Ultima condiţie care trebuie îndeplinită, este
aceea ca tensiunile să fie în fază. Aceasta condiţie se verifică fie cu ajutorul unor lămpi
conectate pe faze între bare şi bornele de ieşire ale generatorului, fie cu ajutorul
sincronoscopului. Fiecărei faze îi corespunde o diferenţă de potenţial care alimentează o
lampă. Când cele trei lămpi sunt stinse atunci diferenţa de potenţial este nulă şi deci
generatorul poate fi cuplat la bare. Totuşi aceasta metoda nu este foarte precisă deoarece
fluxul luminos dat de lămpi este imperceptibil ochiului chiar şi la o diferenţa de potenţial
mai mare decât zero. De aceea aceasta metoda se utilizează rar şi uneori numai ca
rezervă.
Sincronizarea grosieră:
42
contactorului c1, generatorul G1 se apropie de sincronism, iar după ce a intrat în
sincronism se închide întreruptorul automat a1, iar contactorul c1 va fi declanşat, bobina
de reactanţa fiind scoasă din circuit. Contactorul c2 are o funcţie similară cu contactorul
c1 pentru cazul sincronizării generatorului G2.
43
Generatorul sincron intră in sincronism sub acţiunea cuplurilor sincron şi asincron
care iau naştere. Când generatorul sincron neexcitat se cuplează la reţea, el se comportă
ca o maşină asincronă cu alunecarea micşorata şi antrenează rotorul până la o turaţie
apropiată de cea nominală. Dacă turaţia generatorului care se sincronizează este mai mare
decât cea a generatorului deja cuplat, atunci el funcţionează ca generator asincron si
produce un cuplu rezistent care frânează motorul principal de antrenare până la turaţia de
sincronism a generatorului. Pe măsura scăderii alunecării, (la sincronism alunecarea este
egala cu zero) cuplul asincron se micşorează astfel încât la valori mici ale alunecării el
devine neglijabil. În acest moment se poate cupla alimentarea în curent continuu, la
excitaţia generatorului care face sa apară un cuplu constant. Acest cuplu sincron face ca
generatorul să intre automat în sincronism. Uneori pe rotor se pune o înfăşurare în
scurtcircuit care are rolul de a mări cuplul asincron necesar sincronizării.
44
Automatizarea funcţionării, funcţie specifică sistemelor automate numerice, permite
darea unor semnalizări la detectarea defectelor interne şi scurtarea duratelor cât
echipamentul ar putea fi indisponibil.
Flexibilitatea sistemelor moderne: sub aspectul modificărilor care pot apare în timp
este un alt avantaj care se datorează pe de o parte posibilităţii de a defini componente
software adecvate noilor cerinţe apărute iar pe de alta modulelor hardware ce permit
preluarea în cadrul aceluiaşi sistem de noi componente ale procesului tehnic controlat.
45
În fig.urmatoare este prezentată logica de comandă a sistemului de control a puterii
(PMS).
46
Sistemului de control a puterii (PMS) este conceput astfel încât dacă sarcina pe
navă creşte peste 80% PPU va sesiza acest lucru şi va da semnal la PLC care va da
comandă celuilalt PPU care va cupla în bare generatorul 2
În acelaşi mod se va acţiona şi în cazul când sarcina scade sub 20% iar PLC va da
comanda celuilalt PPU iar acesta comandă declanşarea a întrerupătorului şi scoaterea din
bare a generatorului 2.
47
De exemplu în modul manevră apare cuplarea automată în bare a ambelor Diesele
deoarece în acest mod avem un consumator important reprezentat de bowthruster ( sau
macara dacă nava trece pe modul port).
O altă funcţie pe care o îndeplineşte PLC este pornirea sau oprirea motoarelor
Diesel. Importanţa acestei funcţii este prezentată şi de comanda cooldown folosită atunci
când se scoate un generator din bare; pentru a nu apare şocuri în reţea datorită scoaterii
bruşte a generatorului din bare PLC comandă regulatorul GOV al dieselului pentru ca
motorul să-şi încetinească turaţia treptat până la oprire, iar PPU va da comandă
regulatorului AVR pentru micşorarea curentului de excitaţie.
5. Distribuţia navală
48
5.1 Tipuri de sisteme de distribuţie
Sistemul de distribuţie este ansamblul tuturor liniilor prin care energia electrică se
distribuie către consumatori, legăturile acestor linii cu tabloul principal de distribuţie,
precum şi între ele. Sistemul de distribuţie trebuie sa permită secţionarea circuitelor astfel
încât să limiteze consecinţele unui defect pe un anumit circuit si să permită echipelor de
întreţinere electrică să lucreze în instalaţie fără să debranşeze alimentarea în totalitate. Pe
nave se utilizează următoarele trei sisteme de distribuţie:
TPD Consumatori
G
TA 49 TA TA
2
Fig.. Sistem de distribuţie cu linii magistrale
Schema monofilară a unui astfel de sistem este dată în figura de mai jos. Acest sistem
permite alimentarea consumatorilor fie direct de la tabloul principal de distribuţie, fie din
tablourile auxiliare de distribuţie, alimentate la rândul lor direct din tabloul principal de
distribuţie.
Avantajele acestui sistem constau în aceea că siguranţa electrică este mai mare faţă
de sistemul cu linii magistrale iar căderile de tensiune sunt mai mici.
Dezavantajele constau în faptul că, curenţii de scurtcircuit sunt mai mari, iar
consumul de cabluri este de asemenea mai mare decât la sistemul magistral.
Datorită acestor caracteristici, sistemul cu linii radiale se utilizează pentru
alimentarea consumatorilor esenţiali, adică a consumatorilor care au o importanţă
deosebită în ce priveşte securitatea navei şi a echipajului, ca de exemplu: motoarele
electrice pentru acţionarea cârmei, pompele de santină, etc.
50
consumatori
G1
c) Sistemul mixt
Acest sistem este o combinaţie a celor două sisteme anterioare. Practic, pe nave,
pentru a îmbina avantajele celor două sisteme anterioare, toate sistemele de distribuţie
sunt mixte, deşi în anumite reţele separate predomină liniile magistrale sau cele radiale.
În ce priveşte numărul de căi de curent, reţele electrice de la bordul navei se clasifică în:
Utilizarea corpului navei drept conductor de întoarcere este admisă numai pentru
tensiuni mai mici de 24V, iar puterea instalată într-o asemenea reţea nu trebuie să
depăşească 2 KW. Totuşi pe tancurile petroliere, asemenea reţea nu este admisă, chiar la
tensiuni şi puteri mai mici decât cele menţionate anterior.
G1
TA TA
51 TA
G2
TA
TPD
1. Protecţia la suprasarcină:
Releele termice sunt folosite pentru a semnaliza sau a scoate din funcţie o anumită
parte a unei instalaţii la care temperatura a crescut peste o anumită limită, sau a scăzut
sub o anumită limită stabilită iniţial.
Pn
este dat de consumator: I n ;
3U cos
Astfel Itermic= 1.2 In şi mai trebuie pusă condiţia ca Itermic > IN termic (catalog)
2.Protecţii la scurtcircuit:
Aparatele electrice se găsesc în numeroase variante constructive şi funcţionale în toate
instalaţiile electrice, îndeplinind în circuitele dintre sursele de energie şi receptoare
funcţii de o deosebită importanţă precum: închiderea, deschiderea sau comutarea
circuitelor electrice, supravegherea şi protecţia instalaţiilor şi receptoarelor.
52
În funcţionarea aparatelor, atât în condiţii normale cât şi în caz de avarii,
elementele componente ale aparatelor electrice sunt supuse unor solicitări. Aceste
solicitări sunt produse de mărimile electrice curent şi tensiune fiind solicitări electrice
sau dielectrice (tensiunea este cauza) solicitări termice (produse de curent) solicitări
electrodinamice (curenţii de scurtcircuit fiind cauza) şi solicitări ale arcului electric
(cauza fiind acţiunea combinată a curentului şi tensiunii).
Procedura de calcul a curentului de scurtcircuit intr-o distribuţie a energiei
electrice implica determinarea
valorii maxime a curentului de scurtcircuit ce impune
capacitatea de rupere a aparatului de comutaţie
capacitatea de închidere
eforturile electrodinamice
valorii minime a curentului de scurtcircuit ce impune timpul de acţionare al
protecţiei;
Spre exemplificare la orice nava (sistem energetic izolat ) se calculează:
1) curentul maxim de scurtcircuit simetric pe:
Ug
a) pe barele principale având valoarea efectivă I , (1.11)
KS "
Xg
curent ce stabileşte capacitatea de rupere a întrerupătoarelor ce alimentează TPD-ul.
b) Într-un punct nesituat pe barele principale (la intrarea într-un tablou auxiliar),
Ug
curent calculabil cu relaţia I KS Z şi a cărui valoare impune capacitatea de
t
53
2,5Ug
IKM " 6,5 Im (1.12)
Xg
b) Defect nesituat pe barele principale; foloseşte pentru stabilirea curenţilor de
închidere ai întrerupătoarelor pe diferitele plecări din tabloul principal de
distribuţie şi stabilitatea electrodinamică a barelor din tablourile auxiliare
alimentate din TPD.
3) Curentul minim de scurtcircuit simetric pe plecarea cea mai lungă (cu impedanţa cea
mai ridicată); curent calculabil cu relaţia definită la curentul maxim de scurtcircuit în
care reactanţa sincronă tranzitorie se înlocuieşte cu cea sincronă. Acest curent
stabileşte valoarea minimă de intrare în funcţiune a protecţiei la scurtcircuit a
întrerupătoarelor de pe plecările TPD-ului (Iem<Ism).
4) Curentul de scurtcircuit permanent (regim stabilizat) Ipg=3Ing (limitat la de trei ori
curentul nominal al generatorului sincron), curent ce impune reglajul releelor de
temporizare pentru protecţia generatoarelor.
k Usc
T %
Prima
Iscp r
Cap. Întrerupto
Secunda rupere r din
Caracteristi r Timp pr.
ci primar
Factor Iscs trafo
putere - bare -
înălţime Cap.
Încărcare Bare
grosime rupere
Timp pr. Întrerupto
j.t
aşezare r din
coincidenţ Iscb secundar
ă U - cabluri
Cap. trafo
tip izolaţie Distribuţ
In rupere
Timp pr.
lungime ie
secţiune Întrerupto
Iscd r plecări
temperatură Cap. tablou
config. Consu
54 rupere
Timp pr. principal
Sarcin circuit m
a Iscc
Întrerupto
alimentar
e
consumat
or
55
Date Tehnice
Conform normelor: EN-60269
Tensiune nominala:400 Vc.a.; 250 Vc.c.
Curent nominal: 16 A (D01); 63 A (D02)
Prindere: Pe sina DIN 35
56
scurtcircuit locul defectului va fi dat afară iar generatorul va continua să alimenteze
porţiunea de circuit care nu a fost implicată. În cazul în care prima protecţie nu va
decupla generatorul va fi decuplat de a doua protecţie pentru că altfel se poate ajunge la o
întreţinere a scurtcircuitului lucru care poate avea urmări extrem de grave.
Se calculează două valori ale curentului de scurtcircuit şi anume scurtcircuit
simetric, acest curent stabileşte valoarea minimă de intrare în funcţiune a protecţiei la
scurtcircuit a întrerupătoarelor şi scurtcircuit asimetric se foloseşte pentru stabilirea
curenţilor de închidere a întrerupătoarelor.
Siguranţele fuzibile se intercalează în serie, în circuitul protejat şi întrerup circuitul prin
topirea unui fir metalic sau lamele denumit fir fuzibil sau lamele denumit fir fuzibil sau
lamelă fuzibilă, atunci când intensitatea curentului din circuit depăşeşte o anumită valoare
pentru care a fost construit fuzibilul
4. Lumini de navigaţie:
mare şi pentru transmiterea unor informaţii altor nave. Ele se aprind la apusul soarelui,
componenţa acestor lămpi fiind descrisă în reguli ce se găsesc în diversele registre navale
După apusul soarelui nu trebuie să se vadă nici o altă lumină care să poate fi
57
caracterul distinctiv al acestora sau care pot împiedica efectuarea unei veghi
corespunzătoare.
Aceste lumini sunt produse cu ajutorul unor corpuri de iluminat speciale cunoscute
până la care trebuie să fie vizibilă lumina) precum şi modul de amplasare la bord sunt
necesar ca centrul sursei de lumină să fie aşezat în focarul lentilei. Aceasta se asigură fie
(construcţie rar întâlnită), fie prin montarea numai acelor surse de lumină care au înălţime
constructorul felinarului).
58
De foarte mare importanţă pentru felinarele cu lumina colorată este şi puterea
aşa zisa temperatură de culoare a filamentului (în cazul lămpilor cu incandescenţă), fiind
posibil ca la lămpile mai puternice, culoarea acestuia să se schimbe iar filtrul să coloreze
lumina altfel decât cea necesară, spre exemplu: din verde in cenuşiu şi din roşu în rosu-
galben.
alama, deoarece din cauza locului de amplasare (pe punţi deschise) ele vin în permanenţă
în contact cu apa de mare fiind din acest punct de vedere mult mai expuse decât celelalte
Materialul din care se fabrica lentila şi filtrul de lumina trebuie să fie de calitate
superioară atât din punct de vedere al calităţii cât si al rezistenţei la şocuri de temperatură.
59
Este interzis a se folosi lumini sau semnale în afara celor menţionate în regulament sau de a
folosi luminile sau semnalele de navigaţie în alte condiţii decât cele prevăzute sau admise în
regulament.
Totuşi pentru comunicările între nave sau între nave şi uscat, folosirea altor lumini sau
semnale este admisă cu condiţia ca acestea să nu se confunde cu luminile sau semnalele prevăzute
în regulament.
Luminile de rezerva
navigaţie trebuie executate după un sistem cu doi conductori, fiecare circuit fiind protejat
pe ambii conductori.
Tablou luminilor de navigaţie este alimentat din trei surse, după cum este prezentat
60
7.1 Semnalizări in diverse regimuri de funcţionare ale navei
Navă în marş:
61
Nava cu capacitate de manevra redusa
62
4. trei lumini „nu pot guverna” dispuse tot pe catarg deasupra şi dedesubtul
luminii „ capacitate de manevra redusă” şi aflate tot sub lumina de catarg;
Nava ancorată:
1. două lumini de ancoră pupa-prova aflate una în pupa cealaltă în prova navei
pe axa ei, şi la o astfel de înălţime astfel încât să poată fi observate de navele care vin din
spate sau din faţă.
Nava eşuata:
63
4. doua lumini „nu pot guverna” dispuse tot pe catarg deasupra şi dedesubtul
luminii „ capacitate de manevră redusă” şi aflate tot sub lumina de catarg;
Bibliografie
W. Krebs – Instalaţii electrice la nave – traducere din limba rusă –
Ed. Ver Technik Berlin 1962.
D. Călueanu, S. Stan, E.Banu, F. Drăgan – Instalaţii electrice la
bordul navelor - Ed. tehnica Bucureşti 1981.
64
L. M. Piotrovschi –Maşini electrice – traducere din limba rusă –
Ed. Energetică de stat 1953.
I. Minulescu, C.Pătrăşcoiu, E. Ciobanu, D. Nanu – Curs de
instalaţii electrice navale- vol.II. Ed. Bucureşti 1971.
Registrul Naval Român – Reguli pentru clasificarea şi construcţia
navelor maritime- Ed.Bucureşti 1978
65