Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Parohia ca teren
pastoral
Târgoviște
2017
Introducere
1
Anastasios Yannoulatos, Ortodoxia şi problemele lumii contemporane, Ed. Bizantină,
Bucureşti, 2003, pp. 25-41.
2
Valer Bel, Teologie şi Biserică, Presa Universitară Clujeană (PUC), 2008, p. 249 ş.u.
3
Dumitru Popescu, Teologie şi cultură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 17.
1
Organizarea vieţii parohiale
4
Gheorghios D. Metallinos, Parohia. Hristos în mijlocul nostru, traduce pr. prof. Ioan I. Ică,
Ed. Deisis, Sibiu, 2004, pp. 112-114;
5
Ibidem, p. 115.
2
Necesitatea catehizării şi a studiului biblic
6
Ibidem, p. 115-118.
7
Ion Bria, Slujirea Cuvântului, în ,,Glasul Bisericii’’, XVX (1972), nr. 1-2, p. 51.
3
şcoală o suplineşte bogăţia în experienţe duhovniceşti. Sărăcia
duhovnicească este lucrul cel mai tragic pentru cleric, şi nu şcoala. Există
preoţi la ţară cu puţină învăţătură, dar care dezvoltă o lucrare extrem de
importantă şi sunt conducători reali în turma lor. De aceea, când are
evlavie şi sârguinţă, şi preotul cu puţină învăţătură se preocupă şi
perfecţionează patristic necontenit şi transmite cuvântul patristic turmei
lui, cum a făcut majoritatea preoţilor smeriţi în timpul stăpânirii otomane.
Clericul e de neînlocuit în catehizare şi fiindcă numai el are capacitatea
de a lega catehizarea de întreaga lucrare pastorală a parohiei. Clericul
botează, miruieşte, catehizează, mărturiseşte, împărtăşeşte, urmăreşte în
orice moment mersul bisericesc al fiilor lui duhovniceşti. Astfel, lucrarea
lui are continuitate şi deplinătate. Când, aşadar, clericul nu este în centrul
catehizării, este logic ca şi cateheza, ca întreaga pastoraţie, să
şchiopăteze. Mai trebuie spus că e indicat să se facă cateheza în biserică,
iar nu în săli, ca să nu se piardă caracterul ei bisericesc. Biserica trebuie
să rămână principalul spaţiu al vieţii parohiei, ca astfel credinciosul să
aibă încontinuu sentimentul că este „împreună cu toţi sfinţii”. Acest lucru
1-a remarcat scriitorul isihast Alexandres Papadiamantis, când a văzut că
în epoca lui cateheza se îndepărta de biserică şi se muta în sălile unor
asociaţii.8
După părintele Gheorghios Kapsanis, preotul poate „să pună în
mişcare toată parohia lui şi să insufle un interes catehetic în toate cadrele
şi membrii ei, astfel încât toţi să colaboreze la lucrarea catehetică, fiecare
în felul său propriu, unul prin rugăciune, altul prin exemplul şi sfaturile
lui, iar altul prin susţinerea economică a lucrării catehetice. Preotul
catehet transformă parohia într-o parohie care catehizează. Psalţii,
epitropii, paraclisierul, dobândesc o conştiinţă catehetică”.9
8
Dumitru Popescu, Teologie şi cultură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 27.
9
Ibidem, p. 117.
4
Grija pentru suferinzi
10
Constantin Necula, Catehizarea adulţilor – necesitate pastorală,
http://revistateologica.ro/_old/blog.php?id=274, accest la 01. 03. 2017.
11
Ibidem.
5
Abordarea suferinţelor umane este deci în inima diaconiei pastorale
a Bisericii şi constituie celălalt aspect al teologhisirii bisericeşti. De altfel
Domnul a venit ca Mesia-eliberator ca să ne elibereze din legăturile
diavolului, a venit „ca să desfacă lucrurile diavolului” (i în 3, 8) —
moartea, slăbiciunile, necazurile — şi să-l readucă pe om în comuniunea
fiilor lui Dumnezeu. Mântuirea în Hristos este o lucrare de eliberare
trupească şi sufletească din puterea Satanei. Acest lucru îl exprimă
cunoscuta profeţie a lui Isaia: „Duhul Domnului peste mine, că El m-a
uns să binevestesc săracilor. M-a trimis să-i vindec pe cei cu inima
zdrobită, să propovăduiesc robilor dezrobirea, orbilor vederea, să-i
eliberez pe cei asupriţi şi să binevestesc anul bineprimit al Domnului” (Lc
4,18-19; Is 53, 4-5).12
De aceea şi activitatea lui Hristos s-a desfăşurat ca o împletire de
predici şi vindecări minunate. „Şi străbătea Iisus toată Galileea, învăţând
în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind
toată boala şi toată neputinţa în popor” (Mc 4, 23). Acelaşi dublu caracter
îl fixează Hristos şi lucrării ucenicilor şi apostolilor Lui: „Mergând,
propovăduiţi zicându-le că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Pe cei bolnavi
tămăduiţi-i, pe cei morţi înviaţi-i; pe leproşi curăţiţi-i; pe demoni scoateţi-
i afară. în dar aţi primit, în dar să daţi” (Mc 10, 7-8).13
Lucrarea pastorală a parohiei continuă această misiune a
Hristosului nostru prin eliberarea integrală a omului, ca totalitate
psihosomatică, din robia diavolului, aşa cum s-a întâmplat în cazul
paraliticului (Mc 9, 2). Preotul paroh împreună cu membrii parohiei din
acest sector special se apropie de omul încercat asemenea Domnului,
pentru a-i aduce această dublă eliberare. „Se adresează libertăţii omului,
12
Pr. Prof. dr. Valer Bel, Misiune, Parohie, Pastoraţie. Coordonate pentru o strategie
misionară, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 202, p. 55.
13
Mitropolit Emilianos Timiadis, Preot, parohie, înnoire (1994), trad. De Paul Brusanovwski,
Ed. Sophia, Bucureşti, 2001, p. 67.
6
căutând s-o orienteze prin pocăinţă spre Dumnezeu. Invocă prin rugăciuni
şi Taine puterea mesianică a lui Hristos pentru ca fratele încercat să fie
eliberat de păcat şi de chinurile păcatului. Participă împreună la chinul şi
durerea lui, ca să-i fie mai uşoară crucea” (pr. Gh. Kapsanis).14
Exprimarea practică a iubirii parohiei faţă de fraţii încercaţi îi
deschide pe aceştia şi pentru primirea harului. Chiar şi cei mai căldicei în
credinţă pot fi întăriţi de exprimarea sinceră a iubirii, înaintând cu
ajutorul lui Dumnezeu spre întâlnirea mântuitoare cu El în Taine. Să nu
uităm de altfel că, de multe ori, diferitele erezii pun accentul activităţii lor
pe nefericirile oamenilor, pentru că ştiu că durerea îi apropie mai mult pe
oameni.
Să nu uităm predica socială a Sfântului Ioan Gură de Aur, care
14
Pr. prof. dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică, Ed. România creştină,
Bucureşti, 1999, p. 164.
15
Ibidem, pp. 165-166.
7
Parohia şi tinerii
16
Pr. Prof. dr. Valer Bel, Misiune, Parohie, Pastoraţie. Coordonate pentru o strategie
misionară, p. 77.
17
Mitropolit Emilianos Timiadis, op. cit., p. 69.
8
Problema însă e cât se apropie sau pot să se apropie ei de Hristosul
Bisericii, iar nu de diferiţi „Hristoşi” produşi de diversele propagande
religioase (şi politice). Calitatea îndoielnică a conducătorilor acestor
mişcări şi devierea spre superstiţii de genul: „viaţă, nu gândire”, o
parareligiozitate a fricii de mânia lui Dumnezeu (cu bază calvină), dar şi
industria acestor mişcări, în special în America (cf. tricouri cu lozinci,
autocolante pentru automobile, brăţări etc.), ne conving că, în ciuda
sincerităţii multor membri ai lor, aceste mişcări nu sunt decât „erezii”
care pătrund în germinaţia eretică a societăţii europene, ajungând forţe
antisociale şi dizolvante pentru societatea noastră, mai ales când membrii
acestora ajung adevăraţi „roboţi” în mâinile diferiţilor demagogi.18
Problema parohiei trebuie să fie cum anume să-i ferească pe tinerii
ei de toate curentele aduse din străini, prin semi-narii speciale, prin
broşuri speciale, predici şi alte activităţi formative. Iarăşi Biroul Special
al Sfântului Sinod poate ajuta în mod semnificativ, în diverse moduri şi
mijloace, eforturile noastre. Există însă şi probleme generate în interiorul
spaţiului tineretului nostru pe care parohia nu poate să le ignore.
Parohia nu poate să subestimeze faptul că şi tineretul nostru
„religios” nu încetează să trăiască şi să se mişte în aceeaşi realitate cu
ceilalţi tineri şi să accepte influenţa ei. Crescut în această realitate
secularizată, el învaţă să vadă Biserica şi religia cu ochii tineretului
american şi european, că o latură independentă a vieţii, desprinsă de
celelalte aspecte ale ei, de educaţie, tehnică, profesiune etc., şi nu ca una
care constituie întregul vieţii. Acest spirit al unităţii şi sobornicităţii
trebuie să-l insufle parohia în tineri încă de la vârsta copilăriei lor, creând
încontinuu prilejuri corespunzătoare.19
18
Gheorghios D. Metallinos, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, pp. 132-133.
19
Pr. Prof. dr. Valer Bel, Misiune, Parohie, Pastoraţie. Coordonate pentru o strategie
misionară, p. 79.
9
În centrul responsabilităţii noastre faţă de tineret stă îndreptarea lor
„spre tot adevărul” nu numai în ce priveşte dogma, dar şi în ce priveşte
întruparea acestei dogme în societate. îi vom convinge astfel pe tinerii
noştri „duhovniceşti” că lupta pentru puritatea dogmei rămâne incompletă
dacă nu e legată şi de efortul de formare şi transfigurare în Hristos a
spaţiului nostru social, fie şi a spaţiului existenţei noastre ortodoxe, adică
a parohiei noastre. Şi aceasta pentru că sfinţenia şi socialitatea sunt două
aspecte ale tradiţiei noastre ortodoxe.20
Pe de altă parte, n-avem dreptul să negăm tinerilor noştri „sociali”
lupta pentru înnoirea societăţii noastre în Hristos. Noi cei dintâi, mai ales,
trebuie să ne încadrăm în această luptă. Datoria noastră e să-i convingem
că lupta pentru libertate, democraţie, dreptate şi pace trece prin lupta
duhovnicească şi e condusă de puterea harului lui Dumnezeu. Fără
Hristos — trăit şi crezut în chip ortodox — toate se dovedesc himere şi
iluzii. Dacă cumpănim autentic şi neipocrit aceste două aspecte ca apos-
toli ai unui Hristos sărac şi răstignit, vom avea dreptul să judecăm drumul
lor greşit care-i duce în mrejele unei ideologii antiteiste. Crearea unui
climat de încredere de preotul paroh şi membrii mai mari ai parohiei e
condiţia de bază pentru dialogul creator cu generaţiile noastre mai
tinere.21
O grijă specială însă trebuie acordată bunei organizări a catehizării,
astfel încât să devină atrăgătoare pentru copii, în special prin dialogul
sincer, mai ales în catehizarea medie şi superioară, ca să se poată aborda
diversele probleme ale adolescenţei (contestaţii, schimbări sentimentale şi
caracterologice, sexualitate etc.). Aici e indicată şi canalizarea
corespunzătoare a tinerilor, îndeosebi a celor talentaţi spre muzică
(bizantină şi europeană) prin crearea de coruri sau orchestre, încât să
20
Pr. prof. dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică şi Ecumenică, p. 167.
21
Mitropolit Emilianos Timiadis, op. cit., p. 70.
10
asigure şi acopere spaţiul liber. Când toate acestea se încadrează în
spaţiul mai larg al rugăciunii şi al luptei duhovniceşti, ele pot contribui
mult, mai ales la evitarea „inactivităţii”, a „timpului gol”, pe care vin să
le umple gândurile şi atacurile diavolului.22
Având în vedere plinătatea timpului monahal (rugăciune, lucru de
mână), un duhovnic le spunea copiilor lui duhovniceşti: „Nu lăsaţi nici o
clipă din viaţa voastră goală. Fiindcă atunci vă va ataca diavolul.” Chiar
şi performanţa sportivă, când se face în cadrele decenţei şi frăţietăţii, e o
„soluţie” a aceleiaşi probleme, mai ales pentru acea parte dintre copii care
n-au înclinaţii artistice sau talentul necesar pentru performanţă în muzică
sau în artele frumoase. Cât de binefăcătoare este întoarcerea spre pictura
de icoane. Contactul aici cu centrele iconografice ale mănăstirilor se
poate arăta binefăcător din multe puncte de vedere.23
Desigur, în tot acest efort nu trebuie să se piardă din vedere
persoana preotului paroh, părintele duhovnicesc al tuturor credincioşilor,
deci şi al tinerilor. Adresarea lui de către enoriaşi ca „părinte” încă din
copilărie va trebui să găsească în el cea mai desăvârşită corespondenţă.
După părinţi, el trebuie să fie părintele tuturor tinerilor din parohie, al
băieţilor şi al fetelor. La el să fugă pentru orice problemă a lui. De aceea
se impune cultivarea unui climat de încredere între preotul paroh şi
tineret. Ceea ce tânărul sau tânăra nu îndrăzneşte să mărturisească
părinţilor sau învăţătorului, trebuie să îndrăznească să mărturisească
părintelui duhovnicesc. Ca să se evite multe tragedii. E de prisos să
spunem că dacă prezbitera are posibilităţi corespunzătoare, poate să-şi
asume şi ea un rol important în abordarea problemelor fetelor care au o
problematică şi o psihologie specifică.24
22
Gheorghios D. Metallinos, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, p. 134.
23
Ibidem.
24
Pr. Prof. dr. Valer Bel, Misiune, Parohie, Pastoraţie. Coordonate pentru o strategie
misionară, p. 80.
11
Altfel preotul paroh îşi poate alege aici orice altă persoană
feminină cu calităţi corespunzătoare. Acelaşi lucru e valabil, fireşte, şi
pentru abordarea efectivă a problemelor speciale ale băieţilor.
Descoperirea şi „folosirea” persoanelor (laice) corespunzătoare de către
preotul paroh este aici o preocupare fundamentală.25
O problemă în legătură cu funcţionarea catehizării parohiale e
existenţa unor şcoli catehetice nu numai parohiale, dar şi ale altor
asociaţii religioase. E o problemă cu care ne confruntăm deja de mulţi ani
şi credem că găsirea soluţiei ei se apropie. încadrarea tuturor cateheţilor
în lucrarea catehetică a parohiei şi existenţa unui efort catehetic unitar în
spaţiul parohiei e o necesitate absolută. Antagonismul care se observă în
unele parohii, mai ales între şcolile religioase catehetice, devine
vătămător pentru lucrarea parohiei. Nu trebuie să uităm, de altfel, că într-
o şcoală catehetică încadrarea copilului în viaţa trupului parohial al Bise-
ricii este o misiune fundamentală. Ea este deci un sector al parohiei, al
Bisericii. Dacă există antagonisme, atunci există cauze pentru împărţirea
tineretului nostru de care am vorbit mai sus şi care distrug spiritul
Bisericii, care este unitatea tuturor într-un singur trup.26
Reorganizarea şi reînnoirea efortului de catehizare a tineretului va
conduce la o renaştere liturgică, atât de necesară, pentru ca parohia
împreună cu biserica ei să devină iarăşi centrul vieţii noastre.27
25
Mitropolit Emilianos Timiadis, op. cit., p. 71.
26
Gheorghios D. Metallinos, Parohia – Hristos în mijlocul nostru, p. 134.
27
Ibidem, p. 135.
12
Concluzii
13
Bibliografie
14
Cuprins
Introducere........................................................................1
I. Organizarea vieţii parohiale....................................2
II. Necesitatea catehizării şi a studiului biblic..............3
III. Grija pentru suferinzi..............................................5
IV. Parohia şi tinerii.......................................................8
Concluzii...........................................................................13
Bibliografie.......................................................................14
15