Discromiile dentare

Etichete: Anul 4, Odontologie

Definiţie
Discromiile dentare reprezintă o entitate clinică bine definită, cu frecvenţă crescută,
produsă de o multitudine de factori atât locali, cât şi sistemici, având ca rezultat efecte estetice
neplăcute asupra dinţilor şi surâsului.

Etiologia discromiilor dentare extrinseci

1. Factorii predispozanţi:
- defecte ale smalţului, fisurile şi defectele microscopice de pe suprafaţa smalţului sunt
susceptibile la acumularea coloraţiilor produse de alimente, băuturi, nicotină şi alţi agenţi locali
- disfuncţia salivară, saliva joacă un rol important în îndepărtarea detritusului alimentar şi a
plăcii bacteriene de la nivelul suprafeţelor externe şi interproximale ale dinţilor, o reducere a
fluxului salivar contribuie la apariţia discoloraţiilor extrinseci.
2. Factori favorizanţi
- Placă bacteriană, tartru şi particule alimentare  coloraţii brune sau negre.
- Depunerea de tanin (ceai, cafea)  coloraţii brune (V,O)
- Nicotina  brun închis sau negru (1/2, 1/3 colet)
Compuşii metalici prin interacţiunea dintre metale şi placa bacteriană.

Etiologia discoloraţiilor intrinseci

3. Traumatismele dinţilor temporari si permanenti, (hemoragie intrapulpară şi sulfura de fier
depusă de- a lungul canaliculelor dentinare produce o coloraţie neagră-albăstrie

4. Infecţiile gravidei (rubeola gravidei sau sarcina toxică) pot produce discoloraţii dentare, care se
manifestă ca o bandă opacă de smalţ hipoplazic la nivelul dinţilor temporari.

5. Infecţiile sistemice postnatale (infecţiile streptococice, rujeolă, varicelă,scarlatină) pot fi cauze

ale hipoplaziei smalţului. Formarea coroanei dinţilor permanenţi are loc în copilărie, înainte de
vârsta de 8 ani.

6. Medicaţia tetracicline Ea difuzează prin dentină la suprafaţa smalţului, legând ionii de calciu şi
incorporându-i în hidroxiapatită sub forma unui complex de kelare calciu-tetraciclină- oxifosfat
care după erupţia dinţilor, sub influenţa luminii (radiaţiilor UV) se oxideză, îşi pierde
fluorescenţa prin pierderea fosforului şi se formează un pigment roşu. Ea interesează în acelaşi
timp ambele arcade, primele zone afectate fiind feţele vestibulare ale incisivilor. Astăzi se
acceptă 3 forme de discromii: Forma moderată, la care coloraţia este de nuanţe de la galben
închis până la brun şi cenuşiu, fără localizare şi delimitare precisă în suprafaţăDiscromie produsa
de minociclina

7. Intoxicaţia cu F. Forma minoră, în care smalţul apare pătat, cu zone albicioase, cretoase;Forma
medie, în care apar pete cafeniu-gălbui;Forma severă cu apariţia unor modificări în structura
smalţului care apare opac, cafeniu, friabil şi se desprinde parcelar de pe dentină.

8. Deficienţele nutriţionale şi alte tulburări În ceea ce priveşte deficienţele de nutriţie,

avitaminozele C şi D produc coloraţii anormale ale dinţilor datorită tulburărilor vasculare
 consecutive. Anemia hemolitică a nou născutului, incompatibilitatea de Rh între mamă şi făt pot
determina o discromie dentară, dinţii apărând de culoare albastră, maro sau verde. Apar datorită
unor episoade traumatice apărute la vârste timpurii, cu ruperea vaselor sanguine şi extravazarea
eritrocitelor în interiorul canaliculelor dentinare. Ca urmare, se impregnează
dentina intercanalară mai puţin mineralizată, care are capacitate mare de absorbţie. Discoloraţia
afectează unul sau mai mulţi dinţi frontali, dinţii sunt de regulă vitali, de nuanţă roz.

9. Tulburări genetice şi boli ereditare. Afectarea genetică a formării smalţului şi dentinei include
amelogeneza imperfectă (AI), dentinogeneza imperfectă (DI) şi displazia dentinară (DD),
care predispun la apariţia coloraţiilor intrinseci.

Examenul clinic al pacientului cu discoloraţii dentare

Motivul prezentării poate fi:
- tulburarea fizionomiei;
- durerea apare atunci când discoloraţia este asociată cu restaurări dentare profunde, carii,
defecte ale smalţului şi dentinei sau traumatisme dentare care se însoţesc de necroză pulpară.
Istoric: anamneza
- medicaţia utilizată (în timpul sarcinii, în copilărie);
- istoricul expunerii la agenţi chimici, traumatisme şi infecţii;
- expunerea la fluor;
- istoricul tratamentelor dentare;
- obiceiuri alimentare;
- igiena orală zilnică.
- Condiţii de viaţă: fumatul
AHC: unele boli genetice se asociază cu discoloraţiile dentare.

Aspect clinic
Din punct de vedere clinic modificările culorii smalţului pot fi brun, negru, gri, verde, oranj şi
galben, cu prezenţa uneori a unui luciu metalic şi afectează ambele dentiţii.

Distribuţia este:
 generalizată la toţi dinţii (discoloraţii intrinseci)
 localizată la anumiţi dinţi sau suprafeţe (discoloraţii extrinseci).

Etiologia discromiilor dentare

Cauzele extrinseci
 coloraţia brună:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– soluţie cu clorhexidină
 coloraţia neagră:
– fumat
– placă dentară
– ceai, cafea, vin şi alte băuturi
– bacteriile cromogene
– metale (Fe, Mn, Ag)
 coloraţia verde:
– ceai
– bacteriile cromogene
– metale (Cu, Ni)
 coloraţia orange:
 – bacteriile cromogene
– metale (Cr)
Cauzele intrinseci – coloraţii localizate
 coloraţia albă:
– carii incipiente
– traumatisme uşoare în timpul formării smalţului
(dinteTurner)
 coloraţia galbenă:
– traumatisme moderate în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
 coloraţia brună:
– traumatisme severe în timpul formării smalţului
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– carii
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– restaurări cu amalgam
– restaurări cu compozite, CIS, răşini acrilice
– traumatisme pulpare însoţite de hemoragii

Cauzele intrinseci – coloraţii generalizate

 coloraţia albă:
– forma uşoară de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
 coloraţia galbenă:
– forma moderată de fluoroză
– amelogeneza imperfectă
– dentinogeneza imperfectă
– displazia dentinară
– boli hemolitice
 coloraţia brună:
– porfiria
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
 coloraţia albastră, gri sau neagră:
– terapia cu tetraciclină (expunere pe termen lung)
– tratamentul cu minociclină
 coloraţia verde:
– boli cauzatoare de hiperbilirubinemie (boala hemolitică nou-născutului)

Placa bacteriana
Discoloraţie dentară. Clorhexidină 0,12%

Discromie intrinsecă produsă de tulburări de eritropoieză: porfiria

 Discoloraţie dentară. Fumat

 Discoloratie extrinseca produsa de consum de marihuana
 Discoloraţie dentară
Fluoroză.
 Discoloraţie dentară
Fluoroză. Forma severă
 Hipoplazia smalţului.
Dinte Turner
 Discoloraţie dentară intrinsecă prin traumatism
 Carii radiculare şi restaurări cu amalgam de argint
 Tratamentul discromiilor dentare

 Tratamentul general – în funcţie de etiologia discoloraţiilor.

 Tratamentul local:
 profilaxia dentară şi modificarea dietei;
 periajul dentar;
 periajul profesional;
 microabrazia smalţului;
 albirea dinţilor;
 restaurările dentare, fatetari;
 extracţiile dentare cu aplicarea ulterioară de punţi sau implante osteointegrate supraprotezate.

Microabrazia smalţului
Această tehnică implică utilizarea unui amestec sub formă de pastă de HCl în
concentraţie redusă şi particule de silicon carbid solubile în apă. PREMA Suprafaţa rezultată
este netedă, cu aspect sticlos.
Metoda este indicată pentru:
 îndepărtarea discoloraţiilor intrinseci superficiale,
 îndepartarea discoloraţiilor prin administrarea de fluor
 Decalcificări secundare bracket-urilor ortodontice.
 Metoda poate fi folosită în asociere cu tehnica de albire a dinţilor.

Tehnica de tratament presupune:

- izolarea perfectă cu digă şi protecţia pacientului şi medicului cu ochelari de protecţie,

deoarece HCl este un produs caustic foarte agresiv. Din acelaşi motiv în jurul dintelui supus
microabraziunii se aplică bicarbonat de sodiu,care neutralizează aciditatea preparatului, pentru a
evita arsurile gingivale.

- Pe dintele periat profesional, spălat şi uscat se aplică gelul cu HCl pe suprafaţa vestibulară
a dintelui cu discromie, într-un strat de 1 mm şi cu ajutorul unei cupe de cauciuc destinată
acestui scop, montată la o piesă de mână, la viteză mică se efectuează mişcări circulare timp de
60 sec. Apoi se spală faţa vestibulară a dintelui cu jet de apă cu aspiraţie.

- Se examinează culoarea dintelui, dacă aceasta nu e corespunzătoare, operaţiunea se poate

repeta de maximum 10 ori, ceea ce duce la îndepărtarea unui strat mai mic de 0,1 mm de smalţ,
iar petele superficiale dispar.

- Smalţul astfel tratat, după spălare şi lustruire, va beneficia de o metodă locală de

fluorizare.
Boli care pot fi cauzate de igiena dentara precara
January 13, 2015

Igiena dentara se invata inca din primii ani si trebuie aplicata si respectata
toata viata pentru sanatatea orala si nu numai.Cei care nu o fac, chiar fara sa fie constienti, isi pun
sanatataea in pericol riscand mai multe boli care pot aparea exact din aceasta cauza: igiena dentara
precara.
Parodontoza
Lipsa igienei orale poate duce in timp la aparitia bolii parodontale.Este o afectiune ce incepe ca gingivita
si care provoaca inrosirea gingiilor, inflamarea lor si chiar sangerare. Depunerile de tartru, mirosul
neplacut, dar si sangerarea gingiilor in timpul periajul sunt doar cateva dintre semnele bolii. Netratata,
parodontoza sau parodontita poate duce la distrugerea tesutului gingival, respectiv pierderea dintilor.

Diabetul
Relatia dintre igiena dentara precara si diabet este una puternica, atentioneaza specialistii. Problemele
stomatologice reduc in timp abilitatea organismului de a controla nivelul de zahar din sange. In acelasi
timp, persoanele diagnosticate cu diabet nu au sistemul imunitar suficient de puternic pentru a lupta
impotriva infectiilor gingivale.

Endocardita
Infectia valvelor inimii, cunoscuta si sub numele de endocardita, poate fi cauzata si de bacteriile prezente
in cavitatea bucala. Bacteriile pot patrunde in circulatia sangvina prin ranile de la nivelul gingiilor. In cazul
persoanelor cadiace, riscul de aparitie a endocarditei este mai mare.

Probleme pulmonare
Boala parodontala, dar si alte afectiuni dentare pot agrava problemele pulmonare, au aratat mai multe
cercetari in domeniu. Bacteriile din cavitatea bucala, care apar in urma unei igiene dentare precare, pot
duce la cresterea numarului de bacterii din plamani, astfel agravandu-se bolile pulmonare.

Pierderea memoriei
Ingiena dentara precara poate afecta nu doar inima, ci si creierul. Infectiile gingivale pot cauza si
inflamarea altor tesuturi, printre care si cel de la nivelul creierului, ceea ce poate favoriza aparitia
pierderilor de memorie.

Dificultati de concepere
Rezultatele unui studiu recent, realizat de Societatea Europeana de Reproducere Asistata si Embriologie,
au aratat ca femeile care au o igiena dentara precara au nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru
a concepe un copil. Periajul zilnic al dintilor, folosirea atei dentare si controlul stomatologic periodic
sunt variante de preventive si a acestui tip de problema.