Introducere in Comunicarea Interpersonala - Stefanel PDF

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării
Universitatea din Bucureşti
Specializarea ŞtiinŃele Comunicării

Nivel licenŃă
Introducere în comunicarea
interpersonală
Titular de curs: Asist. univ. drd. Adriana Ştefănel

Acest material este protejat prin Legea dreptului de autor şi a
drepturilor conexe nr. 8 din 1996, cu modificările ulterioare.
Dreptul de autor îi aparŃine Adrianei Ştefănel. Facultatea de Jurnalism şi

ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, are dreptul de
utilizare a acestui material.
Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată

pe orice suport sau distribuită unor terŃe persoane, fără acordul scris al
deŃinătorului dreptului de autor.
Citarea se face numai cu precizarea sursei.
Introducere în comunicarea interpersonală 2

Unitatea de învăŃare 1
Comunicarea interpersonală. DefiniŃii şi delimitări conceptuale
CUPRINS
1.1 DefiniŃiile comunicării
1.2 Tipurile de comunicare
1.3 Comunicarea interpersonală
1.4 Elementele structurale ale procesului de comunicare interpersonală
Obiectivele unităŃii de învăŃare 1
După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să

• DefiniŃi comunicarea interpersonală şi să o delimitaŃi de alte tipuri de
comunicare;
• IdentificaŃi şi explicaŃi rolul elementelor structurale ale unui proces de
comunicare interpersonală;
3 Introducere in comunicarea interpersonală

Comunicarea interpersonală. DefiniŃii şi delimitări conceptuale
Pentru cei mai mulŃi dintre noi, o încercare de definire a comunicării

pare un demers redundand. In definitiv chiar a-i spune profesorului de
curs ce înŃelegi prin termenul comunicare este, în sine, un act de
comunicare.
Fie că o facem într-un mediu informal, folosind ceea ce sociologii
numesc „simŃul comun”, fie că pregătim o lucrare ştiinŃifică, atunci când
vorbim despre comunicarea, ceea ce ne frapează încă de la început
este aglomerarea conceptuală a termenului şi pluralitatea
perspectivelor asupra domeniului.
1.1 . DefiniŃii ale comunicării
Nu este intenŃia noastră să dam încă o definiŃie comunicării şi nici să

facem o trecere exhaustivă a definiŃiilor ce au câştigat deja „dreptul de
cetate” în diferitele discipline ce studiază comunicarea. Subliniem doar,
pe urmele lui Jean Lohisse (2001/2002, p. 12) că „fiecare demeniu al
cunoaşterii are definiŃia sau definiŃiile lui care accentuează, după caz,
schimbul, contactul, transferul, energia, informaŃia” şi de aceea
comunicarea poate să capete accentele unor definiŃii lingvistice,
sociologice sau psihologice, filosofice, matematice, etc..
Pentru a sublinia această diversitate a definiŃiilor, Ioan Dărgan prezintă
o enumerare, credem noi convingătoare (op.cit. p. 18-19):
-faptul de a da, a transmite sau a schimba semne (Oxford English
Dictionary)
-transportul de gânduri şi de mesaje, prin opoziŃie cu transportul sau
transferul de bunuri şi persoane. Cele două forme fundamentale de
comunicare sunt comunicarea prin semne vizuale (vedere) şi
comunicarea prin sunete (auzul) (Columbia Encyclopedia)
-în sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată
când un sistem, respectiv o sursă influenŃează un alt sistem, în speŃă
un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi
transmise prin canalul care le leagă (Ch. E. Osgood, 1957)
-cuvântul comunicare are, de asemenea, un sens foarte larg: el
cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit.
Evident, acesta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica,
artele vizuale, teatrul, baletul şi, în fapt, toate comportamentele umane.
În anumite cazuri, este poate de dorit a lărgi şi mai mult definiŃia
comunicării pentru a include toate procedeele prin care un mecanism
(spre exemplu echipamentul automat de reperaj al unui avion şi de
calcul al traictoriei acestuia) afectează un alt mecanism ( spre exemplu
o rachetă teleghidată în urmărirea traictoriei acestui avion) (Cl.
Shannon, W. Weaver, 1948)

-se poate defini simplu comunicarea ca o împărtăşire, a pune în comun
un ansamblu de semne informaŃionale (G. Willett, 1992)
Autorul citat menŃionează că fiecare dintre definiŃiile prezentate mai sus

surprind o anumită dimensiune a comunicării: primele două înŃeleg
comunicarea ca un transfer de informaŃii, opunând transferul de idei, de
cunoştinŃe, gânduri şi mesaje transferului de lucruri materiale; a treia şi
a patra reŃin mai curând ideea de influnŃă sau de efect, precizând că
mesajele se exprimă semnale; după acincea definiŃie, comunicarea
constituie mecanismul relaŃiilor interumane; a şasea pune accentul pe
împărtăşirea (înŃelegere) semnelor de către cei implicaŃi în procesul de
comunicare. Comunicarea este deci interacŃiune, înterpretare comună,
relaŃie, acŃiune, efect de reducere a incertitudinii într-o situaŃie dată,
echivalenŃa dintre codificare (la sursă) şi decodificare (la destinatar). Ea
presupune cel puŃin trei elemente –comunicator, mesaj,receptor- deşi
acestă triadă fondatoare este tot mai mult pusă în discuŃie în cercetări şi
lucrări recente (Drăgan, I., op.cit., p.19)
Frank Dance (cel care de altfel a inventariat în anii 70 peste 100 de

definiŃii ale conceptului) face un pas major în trasarea liniilor de
demarcaŃie a conceptului, identificând trei diferenŃieri conceptuale
majore, ce pot fi privite ca axe de dimensionare:
nivelul de observaŃie sau de abstractizare: unele definiŃii sunt
restrictive în timp ce altele sunt foarte vaste. Spre exemplu
comunicarea văzută ca procesul prin care sunt legate părŃi
discontinue ale vieŃilor indivizilor ( Jurgen Ruesch, în Dance, F.,
Larson, C., 1976 p.31) este o definiŃie vastă şi din acest motiv greu
de utilizat; pe de altă parte cea propusă de DicŃionarul Webster
(apud op.cit. 31) un sistem (ca telefonul sau telegraful) pentru
transmiterea informaŃiilor şi ordinelor este restictivă şi elimină,
nejustificat pentru un dicŃionar, spaŃii largi ce sunt acoperite de acest
concept
intenŃionalitatea: unele definiŃii includ în conceptul de comunicare
doar mesajele intenŃionate (excluzând mesajele neintenŃionate:
roseala în obraji, care transmite interlocutorului că o persoană este
emoŃionată sau furioasă –depinde de context; elementele
paraverbale, cum ar fi intonaŃia, care la rândul lor transmit mesaje,
etc.) ; altele nu impun o astfel de limitare.
eficacitatea: unele definiŃii includ o clauză e succes, de eficinŃă sau
de acurateŃe în timp ce altele nu presupun acest lucru. De exemplu
comunicarea este schimbul verbal de gânduri şi idei (John Hoben în
Dance, F., Larson, C., 1976 p.32 ) presupune faptul că gândurile şi
ideile sunt transmise cu succes; pe de altă parte comunicarea este
transmitere de informaŃii (Bernard Berelson şi Gary Steiner, apud

op.cit. p.33) nu implică automat că informaŃia este receptată sau
înŃeleasă de către destintarul mesajului.
După cum se poate vedea chiar în urma acestei sumare treceri în

revistă a definiŃiilor comunicării, tocmai aparenta simplitate a
conceptului şi cotidianul practicii comunicaŃionale ridică probleme şi fac
complex şi laborios procesul delimitări terminologice. Trecând în
revistă numeroasele definiŃii Denis McQuail (1999) a precizat
cinsprezece astfel de formulări, în încercarea de a oferi o definire
completivă, fiecare dintre ele punând accent pe un alt aspect sau altă
componentă:
-simboluri, vorbire, limbaj;

-înŃelegerea-receptarea, nu transmiterea mesajelor;
-reducerea încertitudinii- ipotetică dorinŃă fundamentală, care duce la
căutarea de informaŃie în scopul adaptării;
-procesul-întreaga secvenŃă a transmiteri;
-transfer, transmitere-mişcare conotativă în spaŃiu şi timp;
-legătură, unire-comunicarea în ipostază de conector, de articulator;
-trăsături comune-amplificarea a ceea ce este împărtăşit sau acceptat
de ambele părŃi;
-canal, purtător, rută- o extensie a „transferului”, având ca referinŃă
principală calea sau „vehiculul” (sistem de semne sau tehnologie)
-memorie, stocare –comunicarea duce la acumularea de informaŃie şi
putem „să comunicăm cu” astfel de depozite informative;
-răspuns discriminatoriu-accentuarea acordării selective de atenŃie şi a
interpretării;
-stimuli-accentuarea caracterului mesajului în cauză, a răspunsului sau
a reacŃiei;
-intenŃie-accentuează faptul că actele comunicative au scop;
-momentul şi situaŃia-acordarea de atenŃie contextului actului
comunicativ;
-puterea-comunicarea văzută ca mijloc de influenŃă.
1.2. Tipuri de comunicare
După cum s-a văzut fără îndoială mai sus, definirea comunicării este
dificilă, în special datorită cotidianului practicii comunicaŃionale şi
familiarităŃii fiecăruia dintre noi cu acesta.Suntem încunjuraŃi, aşa cum

remarcă Lucian Sfez, de comunicări diverse pe care le identificăm ca
atare şi le distingem unele de celelalte cu uşurinŃă.
Iată cum răspunde autorul menŃionat la întrebarea Ce se înŃelege în
general prin „a comunica”?:
Primesc o comunicare telefonică. Transmit sau preiau o comunicare. Stabilesc,
întrerup sau tulbur o comunicare. Am reuşit sau nu să îmi comunic impresiile,
ideile sau sentimentele partenerului, vecinului sau publicului.
De asemenea, comunic cu universul fizic prin itermediul simturilor mele. Astfel,
văd şi aud, percep arta contemporană care îmi comunică fiori sau dezgust,
apreciez natura, acestă mare pe care o văd albastră, acest lac liniştit.
Încă mai pot, în anumite cazuri, să comunic cu Dumneazeu ori cu un anumit
principiu supraterestru etern şi să ating extazul, comunicând cu absolutul. Cred,
cel puŃin că se poate întâmpla asa... . Dragostea promite şi ea aceste
comunicări fuzionale şi tot astfel promit ş puternicele pulsiuni ale ambiŃiei sau
puterii. O manifestaŃie publică mă poate aduce într-o stare de comunicare
emotivă: un miting, discursul unui lider; vibrez alături de alte mii de indivizi.
Într-un cuvânt, trăiesc în mijlocul unor comunicări multiple, pe care le disting
unele de celelalte în mod implicit. Căci ştiu foare bine, fără a fi nevoie să mă
explic de fiecare dată, că acestă comunicare ştiinŃifică a unuia dintre colegii mei
la un colocviu recent nu este similară cu aceea care îmi este transmisă prin
intermediul robotului meu telefonic şi nici nu are aceeaşi intensitate cu aceea pe
care cred că o am atunci când discut cu un prieten. Le desparte o lume
întreagă, şi totuşi le reunesc pe toate în termenul generic de „comunicare”
(Sfez, Lucian 1992/2002, p. 37)
Cu toate că actele de comunicare sunt atât numeroase sau poate
tocmai din acest motiv, clasificarea comunicării este mult mai dificilă
decât pare în urma lecturării pasajului preluat din autorul francez.
Sintetizând literatura de specialitate, Ioan Drăgan (2007, p. 16) afirmă
că termenul comunicare ce provine din latinescul communis („a pune în
comun”, „a fi în relaŃie”), începe să fie utilizat din secolul XIV, în sensul
de „a împărtăşi”, „a împărŃi mai multora”. Odată cu dezvoltarea poştei
şi a drumurilor moderne (sec. XVI-lea) , termenului i se asociază nu
înŃeles nou: „a transmite”. Ulterior, pe măsura ce noi tehnici de
comunicaŃii schimbau „peisajul” secolului XIX – trenul, telegraful,
automobilul, telefonul – sensul „a transmite” trece pe primul plan.
Autorul citat atrage atenŃia că, în contextul noilor mijloace de
comunicare – radio, cinema, televiziune şi internet, am adăuga noi –
termenul adecvat ar fi cel propus de J.L. Missika şi D. Wolton (1983
apud Drăgan, I., op.cit. p 16) şi anume comunicare-difuzare. Acest
termen combinat are meritul de a trimite spre latura umană a
comunicării dar şi activităŃile mediate de tehnică, specifice acestor
media. Odată cu multiplicarea activităŃilor, formelor şi mijloacelor de
comunicare şi mai ales ca rezultat direct al intervenŃiei tehnicilor
moderne în comunicare, înŃelesurile noŃiunii de comunicare se
diversifică şi se nuanŃează.
Putem distinge, în acest context, mai multe tipuri de comunicare (după
Drăgan, I., op.cit. p.17):

1.comunicare intrapersonală, la limită considerată astfel şi cu siguranŃă
cel mai puŃin studiată, în cursul căreia individul îşi vorbeşte sieşi;spaŃiul
său de desfăşurare este forul interior al fiecărui individ. Acest tip de
comunicare nu trebuie însă neglijat, deoarece rolul său în formarea
individului şi în construirea imaginii de sine este foarte important.
2.comunicarea interpersonală: dialogul dintre două sau mai multe (nu
însă forte multe) persoane, aflate faŃă-în-faŃă. Acest tip de comunicare
este directă şi personalizată. Este prin definiŃei, aşa cum observă Ioan
Drăgan o comunicare directă (nemediată tehnologic, n.a.) şi
personalizată. „În acest caz, pe lângă voce, au un rol important
elementele care Ńin de mimica feŃei, de gesturile noastre, de postura
corporală şi de distanŃa dintre interlocutori (proxemică).Dacă surâdem
când ne adresăm unui interlocutor exprimăm şi transmitem o intenŃie de
amabilitate şi vom trezi reacŃii corespunzătoare. Tonul vocii este foarte
semnificativ: un ton amabil transmite un alt mesaj decât un ton aspru şi
determină un anumit comportament din partea interlocutorului. În
comunicarea interpesonală, feed-back-ul funcŃionează imediat, direct şi
comtinuu” (op.cit. p.17).
3. comunicarea de grup sau comunicarea în organizaŃii: presupun un
număr mai mare de oameni decât în cazul comunicării interpersonale
dar şi reunirea acestora pentru a dezbate şi pentru a decide într-o
anumită problemă, pentru o activitate comună (o grupă de studenŃi,
comitetul director al unei organizaŃii). În aceeaşi categoriei este inclusă
şi circulaŃia informaŃiilor în cadrul unei organizaŃii, de la o treaptă
ierarhică la alta, fie ea superioară, fie inferioară. În general vorbim de
comunicare de grup atunci când există un Ńel comun şi când membrii
grupului au valori asemănătoare şi se supun unui set de norme
dezvoltat pe parcursul interacŃiunilor.
4. comunicarea publică: discursul cu intenŃii persuasive al
reprezentanŃilor organizaŃiilor. Acest tip de comunicare face parte din
strategia de management a unei organizaŃii şi are două funcŃii: „să
răspundă aşteptărilor acelora ale căror comportamente, judecăŃi şi
opinii pot să influenŃeze modul de operare şi dezvoltarea unei
înteprinderi, pe de-o parte, şi să-i motiveze, pe de alta” (Lucien Matrat,
creatorul codului internaŃional de etică a relaŃiilor publice, citat în
Newsom, D.,VanSlyke Turk, J., Kruckeberg, D., 2000/2003, p. 18)
5. comunicarea de masă: presupune producerea şi difuzarea
„mesajelor de către un sistem mediatic instituŃional către un public
variat şi numeros” (Drăgan, I., op.cit. p. 18). Ca şi în cazul comunicării
publice, realizarea efectivă şi eficientă a acestui tip de comunicare
implică mai multe elemente şi un proces complex de elaborare şi
difuzare a mesajelor, cu alte cuvinte „o artă şi o ştiinŃă a comunicării”
(op.cit., p.18).
6. comunicarea interculturală: se referă la comunicarea între indivizi
aparŃinând unor culturi diferite, ale căror norme, valori, credinŃe şi
moduri de comportament sunt, din acest motiv, diferite. Deoarece
înŃelesul comun este, după cum vom vedea în secŃiunea următoare, un

element esenŃial al comunicării eficiente, indivizii aparŃinând unor culturi
diferite trebuie să găsescă un puncte comune şi să încerce să-şi
depăşească diferendele printr-o atitudine pozitivă şi deschisă spre
Celălalt.
1.3. Comunicarea interpersonală
Un mod de a defini comunicarea interpersonală îl reprezintă

compararea acesteia cu alte forme de comunicare. Astfel am putea
examina câte persoane sunt implicate, cât de apropiate sunt din punct
de vedere fizic, câte canale senzoriale sunt utilizate şi care este
feedback-ul acestora la stimulii primiti. Comunicarea interpersonală
diferă faŃă de celelalte forme de comunicare prin numărul redus de
participanŃi implicaŃi, proximitatea fizică a participanŃilor, utilizarea unui
număr relativ mare de canale senzoriale şi feedback potenŃial imediat
Un aspect important care trebuie menŃionat despre această definiŃie
contextuală îl reprezintăfaptul că aceasta nu ia în calcul relaŃiile
existente între participanŃi. Cu siguranŃă avem relaŃii multiple şi diferite
cu celelalte persoane. Trebuie să fim de acord ca în cazul comunicării
interpersonale să luăm în calcul aceste diferenŃe. În mod firesc ne
putem gândi la modul în care comunicăm cu un funcŃionar public şi
modul în care comunicăm cu membrii familiei sau cu prietenii.
Când ne adresăm unui vânzător de ziare pentru a-i cere publicaŃia preferaă. Nu
cunoaştem şi nici nu dorim, de regulă, să cunoaştem trăsăturile de personalitate
ale acestuia, sentimentele pe care le încearcă faŃă de cei apropiaŃi, concepŃia
sa despre viaŃă, aspiraŃiile şi grijile sale sau oricare alte elemente care îl
definesc în calitate de persoană. Când oprim pe stradă un trecător pentru a afla
de la el cum se poate ajunge în cutare loc nu ne interesează câtuşi de puŃin
dacă avem de-a face cu un om optimist sau pesimist, leneş sau harnic,
meloman sau afon. Singurul element pertinent în cirmustanŃa respectivă este
măsura în care el, ca şi vânzătorul de ziare, poate răspunde pozitiv solicitării
noaste. (M. Dinu, 2008, p. 34)
Deşi în ambele cazuri descrise mai sus putem vorbi despre comunicare
intre două persoane (vom folosi pentru moment termenul intra-
personală), nu putem vorbi de o comunicare interpersonlă ci de una
impersonală. Pornind de la acestă distincŃie, credem noi necesară,
putem ameliora definiŃia comunicării interpresonale: din acest punct
devedere, este definită ca acea formă de comunicare care se stabileşte
între persoane care se cunosc de o anumită perioadă de timp (suficient
de mare încât să permităcunoaşterea anumitor obiceiuri,
comportamente, atitudini etc). La fel de important este şi faptul că
participanŃii la actul de comunicare se văd unii pe alŃii ca indivizi unici şi
nu ca persoane care fac parte din anumite situaŃii sociale.
Din acestă perspectivă, Mihai Dinu prezintă trei deosebiri fundamentale
între comunicarea impersonală şi cea interpersonală. Astfel:

RelaŃia interpersonală se întemeiază pe cunoaşterea unor date
psihologice (într-unele cazuri acestea sunt minimale şi stereotipe dar
ele există) privitoare la interlocutor. Datorită acestor informaŃii putem
anticipa reacŃiile interlocutorului mai eficient decât în cazul
comunicării impersonale;
Pe lângă posibilitatea de a prevedea reacŃiile interlocutorului,
cunoaşterea interpesonală ne oferă şi explicaŃii ale acestor reacŃii;
Spre deosebire de comportamentul impersonal, supus unor reguli de
convieŃuire cu caracter de norme sociale generale, strategiile
interpersonale se bazează pe aplicarea de reguli individuale
determinate de cunoaşterea particularităŃilor interlocutorului.
1.4 Elementele structurale ale procesului de comunicare interpersonală
Înainte de a trece în revistă o parte definiŃiile şi modelele comunicării,

considerăm necesar să precizăm că orice act sau proces de
comunicare presupune o serie de elemente structurale:
emiŃătorul
mesajul
limbajul sau codul
canalul
mijlocul de transmisie
receptorul
contextul
feedback-ul
1.4.1 EmiŃătorul
Este cel care iniŃiază comunicarea şi poate fi un individ, un grup, o

entitate sau o redacŃiei (Drăgan, I., op.cit. p.21). În funcŃiile de modelul
teoretic şi de importanŃa pe care acest model i-o acordă, emiŃătorul va
primi diferite denumiri, dintre care amintim:
Denumire dată
Model(e) teoretic(e)
EMIłĂTORULUI
Şcolile informaŃionale emiŃător

Denumire dată
Model(e) teoretic(e)
EMIłĂTORULUI
Şcolile inspirate din psihologia behavioristă stimul
Şcolile lingvistice locutor
Şcolile literare autor şi narator
Pragmatică Actant
Sursă, comunicator,
Teoriile despre relaŃii publice
relaŃionist
Tabel1.1 Denumiri ale emiŃătorului în diferite şcoli de comunicare
1.4.2 .Mesajul
John Hartley, un reputat cercetător în domeniul comunicării, defineşte
mesajul ca „ceea ce este transmis în procesul comunicării, mijloacele
prin care emiŃătorul înfluenŃează receptorul” (în O’Sullivan,T.şi alii,
1994/2001, p. 202).În general mesajul este văzut ca un nucleu
informaŃional care există înainte de codificare şi după decodificare.
John Fiske identifică două mari orientări („şcoli”) în studiul comunicării,

în funcŃie de înŃelesurile şi rolurilor pe care acestea le dau mesajului.
Prima dintre acestea -şcoala proces- vede comunicarea ca pe o
transmitere de mesaje în timp ce cea de-a doua - şcoala semiotică-
înŃelege comunicarea ca producŃie şi schimb de semnificaŃii. În cadrul
aceste şcoli, accentul cade pe modul în care mesajele sau textele
interacŃionează cu oamenii în scopul producerii de semnificaŃie. Acestă
orientare utilizează termeni precum semnificaŃie şi nu consideră că
neînŃelegerile ar fi neapărat dovezi ale eşecului în comunicare.
Şcoala-proces vede mesajul ca fiind acel lucru care este transmis în

procesul de comunicare, intenŃionalitatea fiind caracteristica sa
fundamentală. Din acestă perspectivă:
Un gest precum atingerea lobului urechii nu ar fi un mesaj decât dacă este făcut
deliberat ca semnal aranjat dinainte cu un licitator, să spunem. IntenŃia
emiŃătorului poate fi declarată sau nerostită, conştientă sau inconştinetă, însă
trebuie să poată fi recuperată cu ajutorul analizei. Mesajul este acel lucru pe
care un emiŃător îl transmite, indiferent de mijlocul folosit (op.cit. p.17)
Pentru şcoala semiotică pe de altă parte, mesajul reprezintă construcŃia

de semne care, prin intermediul interacŃiunii cu receptorii, produce

înŃelesuri. Din acestă perspectivă, emiŃătorul, definit ca transmiŃător al
mesajului, îşi pierde din importanŃă iar accentul se mută asupra textului
şi a modului în care acesta este „citit”.
Procesul de descoperire a semnificaŃilor, proces care apare atunci când
cititorul (atenŃie la faptul că în acest context termenul de cititor este mult
mai larg, depăşind sensul comun de lector al unui text scris, vorbim de
cititor şi în cazul comunicării verbale, al comunicării prin artă, etc.)
interacŃionează cu textul sau îi negociază semnificaŃiile, poartă numele
de lectură.
Negocierea la care făcem referire mai sus are loc pe măsură ce cititorul
aduce anumite înŃelegeri comune a sublectului cu textul. Ea implică de
asemenea existenŃei unei înŃelegeri comune a subiectului textului. Este
suficient, afirmă Fiske (op.cit. p.18), să ne uităm cât de diferite sunt
relatările pe care diferite ziare le dau aceluiaşi eveniment, pentru a
înŃelege importanŃa acestei înŃelegeri, a acestei viziuni asupra lumii, pe
care fiecare ziar o împărtăşeşte cu cititorii săi. Cititori cu experienŃe
sociale diferite sau aparŃinând unor culturi diferite pot găsi înŃelesuri
diferite în acelaşi text, fără ca acest lucru să reprezinte dovada eşecului
comunicării.
Astfel, imaginea alăturată va fi citită în
registrul ludic de un european pentru care
pisicile sunt animale de companie şi ca o
invitaŃie la masă, de către un asiatic care
consideră aceste animale ca delicatese
culinare. Ambele lecturi ale imaginii sunt
„corecte”, acceptarea uneia şi respingerea
celeilalte este condiŃionată cultural şi apare
în urma unui proces complex de negociere a
semnificaŃiilor.
imagine 1.1: sursa internet
Din perspectiva şcolii semiotice, mesajul nu este deci ceva transmis de
la A la B, ci un element important într-o relaŃie structurată ale cărei alte
elemente includ realitatea externă şi producătorul/cititorul. Producerea
şi lectura unui text sunt văzute ca fiind procese paralele, dacă nu chiar
identice, prin faptul că pcupă acelaşi loc în acestă relaŃie structurată.
Pentru o mai bună vizualizare a ceea ce şcoala semiotică înŃelege prin
mesaj, John Fiske propune următoarea schemă:

Mesaj
text
semnificaŃii
producător referent
cititor
fig.1.4.2.1 Mesaje şi semnificaŃii după John Fiske, 1990/2003
1.4.3.Codul şi limbajul
un cod este un sistem de semne/simboluri guvernat de reguli, explicite
sau implicite, împărtăşite de membrii unei culturi. Cel mai utilizat cod
este limba iar setul de simboluri utilizat de acesta este alfabetul.
John Fiske (op.cit. p.68) identifică o serie de trăsături specifice
codurilor:
prezintă un număr de elemente grupate în paradigme din care
trebuie ales un element;
unităŃile alese sunt combinate sintagmatic într-un mesaj sau text;
aceste unităŃi poartă un înŃeles, care derivă din acordul utilizatorilor
lui, precum şi din experienŃa culturală împărtăşită de aceştia;
ele sunt transmisibile prin intermediul mass-media sau al canalelor
de comunicare potrivite;
ele pot constitui un mod de clasificare, organizare şi înŃelegere a
materialului, precum şi un mod de transmitere şi comunicare a
acestuia.
De obicei, se consideră că termenul de limbaj se referă la întregul

corpus de cuvinte (vocabular) şi la modurile de combinare a acestora
(gramatica), folosite de o naŃiune, popor sau rasă. În ştiinŃele
comunicării însă, limbajul este studiat ca o „capacitate generală” (John
Hartley, în op.cit. p.194) şi şi ca o reflectare a „ceva care nu este limbaj”
(op.cit. p.194), în cazul nostru, gânduri, idei şi lucruri.
Există în ştiinŃele comunicării, subliniază autorul citat, un acord în
legătură cu faptul că, „studiate fie ca limbaj, fie ca structuri

asemănătoare unui limbaj, sistemele de semnificaŃii înpărtăşesc o serie
de caracteristici (a) înŃelesul nu este un rezultat al unor proprietăŃi
întrinseci ale semnelor sau cuvintelor individuale ci al relaŃiilor sistemice
dintre diferitele elemente; (b) limbajul nu este ceva empiric ci o
capacitate socială; (c) indivizii nu sunt sursa limbajului ci produsul
(sublinierea noastră,n.a.) acestuia” (op.cit. p.195).
EficienŃa mesajului transmis depinde în mare măsură de corecta
alegere a codului folosit,după cum rezultă din imaginea de mai jos:
1 2 3 4
Fig. 1.4.3.2. coduri pentru „Pericol”
Cine nu cunoaşte limba chineză va trece fără probleme, dar cu

consecinŃe cel mai probabil neplăcute, pe lângă primul cod. La fel va
proceda şi ce nu cunoaşte limba engleză când va trece pe lângă cel
de-al patrulea, deşi în acest caz conotaŃiile asociate culorii negre a
fundalului, scrisului sobru, la rândul lor coduri, ar putea în anumite
contexte să-i ofere indicii care să-l pună în gardă. Acelaşi problemă
apare pentru o persoană ce nu cunoaşte codul rutier (cazul al doilea)
sau care nu face corelaŃia, condiŃionată cultural, între pericol şi moarte
respectiv moarte-craniu şi două oase încrucişate.
1.4.4. Canalul
Este mijlocul fizic prin care este transmis mesajul (Drăgan, I., op.cit. p.
22). Aşa cum atrage atenŃia John Fiske (în O’Sullivan,T.şi alii, op.cit. p.
59) este nevoie de o mare atenŃie pentru a distinge canalul de mediu şi
cod dar acestă diferenŃiere trebuie făcută pentru o mai bună înŃelegere
a procesului de comunicare. Pentru a clarifica acest concept, autorul
citat recurge la o serie de exemple, pe care le redăm în cele ce
urmează: „undele luminoase poartă semnalele vizuale, undele sonore
poartă mesajele auditive”. Alte canale de comunicare: cablurile
telefonice, undele radio, sistemul nervos.
1.4.5 Mijlocul de transmitere

Mijloacele tehnice şi fizice „de convertire a mesajului într-un semnal
capabil a fi transmis printr-un canal” (Fiske, J., 1990/2003, p.35) .
Autorul citat împarte mijloacele de comunicare în trei categorii (op.cit. p.
35 şi urm.):
mijloace de comunicare prezentaŃionale: vocea, faŃa, corpul. Ele
utilizează limbajele „naturale” ale cuvintelor vorbite, expresiilor,
gesturilor, etc.. Necesită prezenŃa unui comunicator, care se
vaconstitui în mijloc de comunicare; ele sunt restrânse la instanŃa de
comunicare „aici şi acum”, producând acte de comunicare.
mijloacele de comunicare reprezentaŃionale: cărŃi, picturi, fotografii,
scrieri, arhitectură, decoraŃiuni interioare, grădinăriul, etc.. Exsită
numeroase mijloace de comunicare ce utilizează convenŃiile
culturale şi estetice pentru a cre un „text” de vreun fel. Acestea sunt
reprezentationale, creative. Ele pot crea un text care să înregistreze
mesaje create independent de comunicator. Se produc astfel opere
de comunicare.
mijloace de comunicare mecanice: telefonul, radioul, televiziunea,
telexul (mai nou calculatorul, tableta electronică, n.a.). Prinicipala
distincŃie dintre categoriile 2 şi 3 este că ultima utilizează canale
create de ingineri şi este astfel supusă unor constrângeri
tehnologice mai mari.
ÎmpărŃirea pe categorii implică identificarea diferenŃelor şi este foarte

utilă în înŃelegerea şi încadrarea corespunzătoare a unui proces
comunicaŃional dar trebuie să Ńinem cont de faptul că aceste categorii
se întrepătrund adeseori şi s-ar putea, atrage atenŃia autorul citat, să fie
mai convenabil să fuzioneze unele cu altele
1.4.6 Receptorul
Termenul, afirmă Denis McQuail ( 1984/1999, p. 25 şi urm.) este
plurivoc, cu sensuri multiple şi adeseori contrarii, în funcŃie de modelele
teoretice ale comunicării avute în vedere drept cadru de
conceptualizare.
Astfel, în cazul modelelor care-l reduc la un rol pasiv (modelul
informaŃional, modelul behaviorist, în general şcolilor unidirecŃionale
despre comunicare) emiŃătorul este un simplu consumator care
„primeşte” o informaŃie. Conform şcolilor menŃionate, emiŃătorul este cel
care defineşte relaŃia şi termenii relaŃiei de comunicaŃionale. Acest
model, care conform lui McQuail se regăseşte cel mai frecvent în
învăŃare, publicitate şi propagandă, are la bază următoarele: (a) lipsa
de autonomie a receptorului; (b) faptul că acesta este definit de
intenŃiile şi aşteptările emiŃătorului; (3) mai mult, că acest depinde şi
există în funcŃie de emiŃător.

Modelele care-i conferă receptorului un statut activ (modelele
bidirecŃionale, simetrice şi reciproce) conferă termenului valenŃe diferite:
în şcoala funcŃionalistă, receptorul este un utilizator activ al
informaŃiei, mai influent decât emiŃătorul prin puterea sa selectivă şi
prin capacitatea de a utiliza în moduri variate, conform nevoilor sale
şi exigenŃelor sistemului de exigenŃelor sistemului de care aparŃin
mesajele date de emiŃător;de capacitatea receptorului de a selecta
şi a reacŃiona determină finalmente alegerile şi direcŃionările
mesajelor concepute de emiŃător.
modelele după care receptorul generează el însuşi mesaje de
răspuns, având la rândul său iniŃiativa comunicării. Sunt în general
modelele care prevăd feed-back.
modelele circulare, ce afirmă că rolurile de emiŃător şi receptor sunt
nu doar succesiv ci şi simultan în dublă postură de emiŃători şi
receptori (şcoala de la Palo Alto şi analizele pregmatice ale
conversaŃiei)
şcoala studiilor culturale, pentru care cultura, în sensul lărgit al
termenului, receptorilor are o inflenŃă generală asupra producătorilor
de mesaje, ambii parteneri fiind co-producători ai unor forme
culturale împărtăşite de o societate, contribuind la formarea
modelului cultural împărtăşit şi la modelul cultural al discursurilor
media (Drăgan, I., op.cit. p. 23 şi urm). Receptorul este, în viziunea
acestei scoli de gândire, (1) un interpret activ, chiar opozant, al
semnificaŃiei discursurilor şi comunicărilor; (2) un negociator al
semnificaŃiilor actelor de comunicare; (3) şi nu în ultimul rând, un co-
producător al textelor, un „lector necanonic” (Umberto Eco,
1990/1996) ce acŃionează asupra textelor văzute ca „opere
deschise”.
După cum se remarcă cu uşurinŃă din cele de mai sus, definiŃiile,

ipostazele şi importanŃa în procesul comunicaŃional, ale receptorului
sunt multiple. Trebuie să subliniem însă noile direcŃii în cercetarea
comunicării care converg spre ideea unei continuităŃi şi chiar
simultaneităŃi între rolurile de emiŃător şi receptor: toŃi suntem, în acelaşi
timp în situaŃia de a decodifica şi codifica mesaje, deci interpreŃi
perpetui (Schramm, W.,apud Drăgan, I., op.cit., p.24).
1.4. 7 Contextul
Fiecare intereacŃiune comunicaŃională are loc într-un context fizic şi
social. Dacă în cazul contextului fizic, lucrurile sunt relativ clare,
contextul social este mai abstract şi totodată influenŃează într-o măsură
mai mare comunicarea.

În ştiinŃele comunicării vorbim de două tipuri de context:
contextul social
contextul situaŃional
Contextul social. Termenul este, atrage atenŃia John Fiske (în

O’Sullivan,T.şi alii, 1994/2001, p. 88-89) la rândul său folosit în două
moduri: primul, cu referire la trăsăturile imediate şi specifice ale unei
situaŃii sociale sau ale unui mediu care înconjoară o anumită
interacŃiune sau un schimb de comunicare; cel de-al doilea, cu un sens
mai cuprinzător, poate fi folosit pentru a descrie acele circumstanŃe şi
condiŃii sociale, politice şi istorice în care anumite acŃiuni, procese sau
evenimente sunt localizate şi li se dă un înŃeles.
În ambele cazuri, termenul serveşte la direcŃionarea atenŃiei spre forŃele

care nu sunt cu necesitate vizibile, dar care sunt nu mai puŃin
determinate, constituind şi reglementând activitatea socială.
Contextul situaŃional. Acestui termen, se precizează în acelaşi dicŃionar

citat mai sus (Martin Montgomery, p.89), i s-a dat o importanŃă
deosebită de către lingvistul britanic M.A.K Halliday, pentru a contribui
la precizarea modalităŃilor în care limba variază în funcŃie de situaŃia în
care este folosită. După Halliday, selectare formei lingvistice a unui
enunŃ este parŃial determinată de trăsăturile contextului extralingvistic,
adică a contextului situaŃional.
De sublinitat faptul că trăsăturile relevante ale contextului comunicării

însemnă mai mult decât mediu fizic înconjurător sau decorul în care
este produs enunŃul. Ele includ factori mai speciali, cum ar fi tipul de
relaŃie socială implicată, natura canalului de comunicare adoptat, tipul
de activitate în care enunŃul este produs şi subiectul la care se referă.
Toate acestea influenŃează deciziile paradigmatice asupra limbajului
utilizat. Astfel, enunŃul „am observat că suspectul s-a îndreptat spre est,
pe strada X” are puŃine şanse să apară în afara sistemului judiciar; în
situaŃii situaŃionale mai puŃin formale, aceeaşi idee poate fi exprimată
prin formula „l-am văzut îndreptându-se spre oras”.
Contextele situaŃionale variază de la cele relativ deschise şi negociabile

(conversaŃia în familie, în grupul de prieteni, etc.) până la cele de natură
instituŃională şi închisă (procedurile de la tribunal, cursurile universitare,
procedurile specifice fiecărei companii, etc.). Orice societate sau
formaŃiune socială va descrie un număr de contexte situaŃionale
comune, repetate dar importante pentru respectiva societate, pe care

Halliday le-a numit contexte tipice de situaŃie, totalitatea acestora
formând contextul cultural al acelei societăŃii
Temă de reflecŃie 1.1
Pentru înŃelegerea influenŃei contextului asupra comunicării,

concepeŃi un scenariu pentru fiecare dintre situaŃiile următoare:
• După un curs, va pregatiŃi să-i cereŃi profesorului să vă
acorde mai mult timp pentru elaborarea unui referat
• La o nuntă vă întâlniŃi cu unul dintre cei mai severi profesorii,
despre care aflaŃi cu acestă ocazie că este bunicul unui dintre
miri
• La un interviu de angajare vă întâlniŃi cu un fost coleg de
liceu, astăzi director de resurse umane în compania în care doriŃi
să lucraŃi.
• Un posibil angajator grabit vă anunŃă că interviul pentru
postul vizat de dvs va avea loc într-un aeroport, „între două
zboruri”.
Acum răspundeŃi la următoarele întrebări:
1.Cum diferenŃiază contextul fizic comunicarea în primele două

cazuri?
2. Care este contextul fizic cel mai probabil în cazul al treilea?
1
3. Cum influenŃează contextul fizic din cel de-al patrulea caz,
.
comunicarea?
4
. 4. Care sunt elementele de context social care influenŃează
fiecare dintre situaŃiile comunicaŃionale de mai sus? IncercaŃi să
8 le ierarhizaŃi în ordinea importanŃei.
. 5.IdentificaŃi posibilele gafe ce pot fi facute de o persoană ce nu
ia în considerare unul dintre elementele contextulului. Dar de
F către cel care-i acordă o importanŃă prea mare?
e
e
d

1.4.8. Feedback-ul
Termenul este preluat din cibernetică (Shannon şi Weaver, cei care au
introdus conceptul într-unul dintre primele modele ale procesului
comunicării, erau de formaŃie matemeticieni) dar este în prezent asociat
îndeaproape cu modelele şi teoria comunicării (John Fiske, în
O’Sullivan,T.şi alii, op.cit. p. 141). Se presupune că reprezintă procesul
prin care reacŃia decodorului la un mesaj este transmisă înapoi spre cel
care a transmis mesajul iniŃial. Ulterior, feedback-ul a devenit
instrumentul prin care emiŃătorul cunoaşte modul în care a fost receptat
mesajul, acest lucru permitându-i schimbarea –dacă este cazul- a
transmisiei, a codificării sau a mediului folosit, pentru a ajunge la o
anumită reacŃie, dorită de emiŃător.
Într-o altă lucrare (1990/2003) Fiske prezintă în felul următor conceptul:
Cuvântul derivă din echivalentul greces pentru cârmaci, iar originea sa ne
furnizează o bună ilustrare a conceptului. Dacă un cârmaci doreşte să îndrepte
nava către port, el va împinge cârma spre tribord. Va urmări apoi să vadă cât se
va roti prova vasului spre port, ajustând măsura în care înclină cârma spre
tribord în funcŃie de aceasta. Ochii îl abilitează să primească feedback-ul-adică
răspunsul provei la mişcarea iniŃială a cârme. În acelaşi fel, termostatul
sistemului de încălzire trimite mesaje spre boiler şi primeşte mesaje de la
termometrul care măsoară temperatura camerei. Acelaşi lucru este adevărat şi
pentru comunicarea umană. Feedback-ul îl ajută pe vorbitor să-şi ajusteze
performanŃa la nevoile şi răspunsurile audienŃei. Vorbitorii buni sunt sensibili, în
general, la feedback; vorbitorii pompoşi, dominatori şi plictisitori reuşesc să-l
elimine (p. 39-40).
Unele canale de comunicare fac dificil sau chiar imposibil feedback-ul

rapid. Cuplul radio-telefon sau,mai nou, televiziune-internet, permite
alternarea transmiterii substituind funcŃiile feedback-ului, însă acesta
este esenŃial diferit de feedback-ul simultan care apare în timpul
comunicării faŃă în faŃă.
Feedback-ul are ca funcŃie principală să ajute comunicatorul în
ajustarea mesajului la nevoile şi răspunsurile receptorului (op.cit. p.40)
dar are şi câteva funcŃii subsidiare, cum ar fi faptul că îl ajută pe
receptor să se simtă implicat în comunicare. A fi conştienŃi că emiŃătorul
unui mesaj ia în considerare răspunsul nostru ne face să acceptăm mai
uşor mesajul: imposibilitatea exprimării unui răspuns ar putea duce la
acumularea de frustrări care ar cauza un zgomot aât de mare, încât
mesajul s-ar putea pierde. (op.cit. p.40)
*
La capătul acestei succinte treceri în revistă a elementelor structurale
ale comunicării prezentăm modelul propus de Derek Torrington şi Laura
Hall (1991 apud Pânişoară, I.O., 2008, p. 22-23). Acest model oferă o
viziune procesual-instrumentală a comunicării şi pune accent pe
funcŃionalitatea unor puncte de control care eficientizează comunicarea,
în special comunicarea interpersonală. Inainte de a-l prezenta atragem
atentia că rolurile de emiŃător şi de receptor, sunt vazute ca
subînŃelese, accentul punându-se pe activităŃile rezultate, de codare şi,
respectiv, de decodare a mesajului:
STADIU PROCESUL PUNCTELE DE CONTROL
Decizia asupra mesajului; Carificarea obiectivelor;

Selectarea cuvintelor PercepŃia asupra aşteptărilor
CODAREA potrivite; receptorului;
ÎnŃelegerea receptorului ca PercepŃia impactului emoŃional al
persoană mesajului
Selectarea mediului de AtenŃia asupra numărului de idei
transmitere potrivit; transmise;
Trimiterea mesajului; ConsistenŃa dintre mesajele verbale şi
TRANSMISIA
cele nonverbale;
Oferirea semnalelor
nonverbale; Observarea nivelului de apropriere a
mesajului;
Controlarea posibilităŃilor Evitarea
de perturbare; întreruperilor şi
MEDIU zgomotelor;
Limitarea apariŃiei
distorsiunilor la nivelul Observarea mediului de transmitere
mesajului; (dacă a fost ales corect sau nu);
Primirea mesajului; AtenŃia asupra propriilor expectaŃii privind
mesajul;
RECEPłIA Ascultarea interactivă;
Găsirea unor modalităŃi de testare a
înŃelegerii mesajului;
Oferirea de sens mesajului; Clarificarea înŃelesului dorit de către
emiŃător;
ÎnŃelegerea emiŃătorului ca
persoană; Identificarea motivaŃiilor transmiterii
DECODAREA mesajului;
Ce trebuie făcut dacă mesajul nu
întruneşte credinŃele şi opŃiunile valorice
ale recpetorului;
Codarea răspunsului; Pentru derularea în continuare a
comunicării: zâmbet, aprobări, etc.;
FEEDBACK-UL Pornirea unui nou mesaj.
Pentru a opri comunicarea: exprimarea
dezinteresului, oprirea contactului vizual.
Tabel 1.3.8.1. Modelul Torrington al procesului de comunicare, apud
Pânişoară, I.O., 2008

Test de autoevaluare 1.1
1. Care sunt, în opinia lui Frank Dance cele trei axe de dimensionare
a conceptului de comunicare:
a.nivelul de analiză, abstractizarea, eficacitatea
b. nivelul de observaŃie. intenŃionalitatea, generalizarea
c. nivelul de observaŃie. intenŃionalitatea, eficacitatea
d. nivelul de analiză,abstractizarea, generalizarea
2. DefiniŃi şi exemplificaŃi următoarele concepte: comunicarea

intrapersonală şi comunicarea publică
3. NotaŃi cu adevărat sau fals următoarele afirmaŃii referitoare la
conceptul de comunicare:
a. primul sens al conceptului de comunicare a fost „a transmite”
b. Conceptul de comunicare se modifică în urma apariŃiei noilor
tehnici de comunicare, sensul „a transmite” trecând pe primul plan
4. CompletaŃi spaŃiile libere:
Comunicarea interpersonală diferă

………………………. de comunicare prin numărul
……… implicaŃi, ………..fizică a participanŃilor,
utilizarea unui ……….... de canale senzoriale şi
feedback potenŃial .........
5. JustificaŃi afirmaŃia: comunicarea cu taxatorul de bilete din trenul
Bucureşti-ConstanŃa nu reprezintă comunicare interpersonală ci
comunicare impersonală
John Fiske identifică ............. („şcoli”) în studiul
comunicării, în funcŃie de ................ pe care
acestea le dau mesajului. Prima dintre acestea -
şcoala proces- vede comunicarea ca pe o
................. în timp ce cea de-a doua - ....................-
înŃelege comunicarea ca producŃie şi schimb de
semnificaŃii. În cadrul aceste şcoli, accentul cade
pe modul în care ...................... interacŃionează cu
oamenii în scopul producerii de semnificaŃie.
Acestă orientare utilizează termeni precum
semnificaŃie ....................... că neînŃelegerile ar fi
neapărat dovezi ale eşecului în comunicare.

7. Care sunt, în opinia lui John Fiske, trăsăturie specifice codurilor?
8. ExplicaŃi pe scurt care sunt diferenŃele dintre canal şi mijlocul de

transmitere.
9. CărŃile sunt mijloace de comunicare:

a. prezentaŃionale
b. reprezentaŃionale
c.impresionale
d. mecanice
10. ExplicaŃi pe scurt care este principala distincŃie dintre mijloacele

de comunicare reprezentaŃionale şi cele mecanice
11. Modelele care îi conferă receptorului un statut activ sunt:
a. modelul behaviorist
b. modelul psiho-sociologic al comunicării
c. modelele propuse de şcolile unidirecŃionale despre comunicare
d. modelele bidimensionale
În opinia şcolii studiilor culturale, receptorul este: (1) un interpret

....................., al semnificaŃiei discursurilor şi comunicărilor; (2) un
negociator al ...................actelor de comunicare; (3) şi nu în ultimul
rând, un ............................. al textelor, un „lector necanonic” ce
acŃionează asupra textelor văzute ca...................................
13. În ştiinŃele comunicării vorbim despre următoarele tipuri de

context:
a. contextul social şi cel situaŃional
b. contextul social şi cel informaŃional
c.contextul situaŃional şi cel informaŃional
d. contextul social, cel situaŃional şi cel informaŃional

Unele canale de comunicare fac ............................. feedback-ul rapid.
Cuplul radio-telefon sau, mai nou, televiziune-internet, permite
alternarea transmiterii ................................, însă acesta este esenŃial
diferit de feedback-ul simultan care apare în timpul comunicării
...............................................
15. În stadiul se transmisie a mesajului, intervine procesul:
a. de selectare a cuvintelor potrivite
b. de selectarea mediului de transmitere potrivit
c. de controlare a posibilităŃilor de perturbare
d. de oferire de sens mesajului
16. DefiniŃi pe scurt modelul circular al comunicării interpersonale.
Studiate fie ca limbaj, fie ca structuri asemănătoare unui limbaj,

...................................... înpărtăşesc o serie de caracteristici (a)
...................... nu este un rezultat al unor proprietăŃi întrinseci ale
semnelor sau cuvintelor individuale ci al relaŃiilor sistemice dintre
diferitele elemente; (b) limbajul nu este ceva empiric ci o
.............................; (c) indivizii .......... limbajului ci produsul acestuia
18. Cel care transmite un mesaj este numit locutor de către modelele
teoretice dezvoltate de:
a. şcolile informaŃionale
b. pragmatică
c. teoriile despre relaŃiile publice
d. lingvistică
Răspunsuri
1,c 2. p. 3.a F,b. A, 4. p.8, 5. P.8, 6.p. 11, 7.

p. 13, 8.p.15, 9.b, 10. p.15, 11. p.16, 12.
p.17, 13. a, 14. p. 21, 15. b. 16. p.16 17.
p.14, 18. d

Bibliografie:
Abric, Jean-Claude (1999/2002) Psihologia comunicării. Teorii şi
metode ed. Polirom, Iasi
Chiru, Irena (2003) Comuncarea interpersonală Tritonic, Bucureşti
Drăgan, Ioan (2008) Comunicarea. Paradigme şi teorii ed. Rao,
Bucureşti
Fiske, John (1990/2003) Introducere în ştiinŃele comunicării ed. Polirom,
Iaşi
Pânişoară. Ion-Ovidiu ( 2008) Comunicarea eficientă ed. Polirom
O’Sullivan, Tim; Hartley, John; Saunders, Danny; Montgomery, Martin;
Fiske, John (1994/2001) Concepte fundamentale din ştiinŃele
comunicării şi studiile culturale ed. Polirom, Iaşi

Teorii ale comunicării interpersonale
CUPRINS
2.1 Teoriile mecaniciste ale comunicării
2.2 Teoriile organiciste ale comunicării
2.3 Factorii determinanŃi ai comunicării interpersonale

• IdentificaŃi şi să explicaŃi modelele mecaniciste ale comunicării interpersonale;
• IdentificaŃi şi să explicaŃi modelele organiciste ale comunicării interpersonale;
• CunoaşteŃi rolul fiecărui factor determinant al comunicării interpersonale

Teorii ale comunicării interpersonale
Profesorul belgian Jean Lohisse (2001/2002, p.20-21) clasifică teoriile
comunicării pronind de la o distincŃie observată la nivelul practicilor
verbale cotidiene, care fac din verbul a comunica când un instrument
tranzitiv, când unul intranzitiv. A comunica înseamnă:
a comunica ceva unei persoane. Se spune: a comunica o
indicaŃie, un sentiment, o impresie metafora maşinii
ai fi sau a intra într-o relaŃie mai mult sau mai puŃin directă cu
cineva. Se spune: mi-aş dori mult să comunic şi să nu fiu singur;
cu el comunic cel mai bine metafora organismului
Metafora maşinii se leagă de ideea de instrument pe care-l folosim

pentru a realiza lucruri; dimpotrivă organismul presupune ideea de
ansamblu în care toate elementele constitutive ale acestuia converg.
Evident că fiecare dintre cele două categorii de teorii cuprinde mai
multe teorii şi modele de comunicare. Nu este locul unei treceri în
revistă exhaustive, dar considerăm necesară prezentarea pe scurt a
celor ce influenŃează modul în care înŃelegem comunicarea
interpersonală.
2.1 Teoriile mecaniciste ale comunicării
În cadrul marilor curente mecaniciste, Jean Lohisse înclude: teoria

matematică a informaŃiei, teoriile structurale (teoriile semnului,
structuralismul, semiologiile structurale, lingvistica transformaŃională),
teoriile psihologice şi teoriile funcŃionaliste.
EmiŃător... mesaj codat...

...receptor
F transportat printr-un canal

i
g
.
2.1.1 modelul E-C-R în teoria matematică a informaŃie, după Jean Lohisse,p.31
2.1.1 Teoria matematică a informaŃiei

Mai cunoscută sub numele de modelul E-C-R, a lui Shannon şi Weaver,
teoria are la bază problemele create de nou apărutele la aceea vreme
linii de comunicare –telefon, telegraf - şi încercarea optimizări costului
comunicării. Căutând mijloacele cele mai rapide, cele mai sigure şi cele
mai rentabile pentru a „transporta” informaŃia în industria
telecomunicaŃiilor, inginerii au elaborat o măsură privind cantitatea de
informaŃie şi, în consecinŃă, o teorie matematică referitoare la ea.
Schema comunicării elaborată de ingineri descompune comunicarea într-un
proces material. În versiunea ei originală (şi nu simplificată ca aici), la stânga
emiŃătorului apare un expeditor (subiectul A, sursa de informaŃie, cum o
numeşte Weaver); la dreapta receptorului se află destinatarul (subiectul B).
Primul transmite informaŃia sub formă de mesaj, iar al doilea efectuează
operaŃiunea Însă nici subiecŃii, nici conŃinutul informaŃional sau emoŃional nu
prezintă interes pentru ingineri. Singurele care le reŃin atenŃia sunt semnalele şi
transferul lor de la emiŃător (organ vocal, microfon) la receptor (ureche, receptor
telefonic, receptor radio) (Lohisse, J., op. op.cit. p.31).
În ciuda limitelor sale evidente, acestă teorie a avut un ecou important
asupra teoriilor comunicării, anumite aspecte subliniate de acestea
rămânând fundamentale pentru câmpul cirsumscris ştiinŃelor
comunicării. Pornind de la conceptul de incertitudine propus de cei doi
matematicieni, Charles Berger (1987 în Berger, Ch., Roloff M., Roskos-
Ewoldsen, D., 2009, p.330 ) a fundamentat chiar o latură a teoriei
informaŃiei, intitulată sugestiv teoria reducerii incertitudinii.
Potrivit acestuia oamenii comunică pentru a reduce incertitudinea de
orice tip (informaŃioală, relaŃională, etc.) şi, implicit, pentru a-şi face mai
predictibil mediul înconjurător. Spre exemplu, într-o primă interacŃiune,
indivizii de obicei schimbă informaŃii demografice (vârstă, localitate de
provenienŃă, etc.) care le permite să-şi „localizeze” interlocutorul într-un
spaŃiu social şi cultural şi să reducă astfel incertitudinea în ceea ce-l
priveşte.
2.1.2 Teoriile structurale

Aceste teorii ridică probleme total diferite de cele care-i preocupau pe
Shannon şi Weaver. Nu mai este vorba doar de semnale codate ci în
mod esenŃial de semnificaŃii. Spre deosebire de teoria matematică, în
care informaŃia se presupune a fi lipsită de conŃinut, teoriile structurale
şi în special lingvistica structurală analizează limba ca suport al
sensului (Lohisse, J., op.cit. p.42).
Aceste teorii presupun un demers interesant de extindere a premiselor
şcolii lingvistice dezvoltată de Ferdinand de Saussure la alte domenii
ale studiului umanist (antropologie, istorie, literatura, etc.).
Termenul de structură desemnează în cunoaşterea ştiinŃifică maniera
în care se organizează într-o totalitate părŃile componente ale acesteia.
Structuralismul apare deci ca o teorie care vedea orice fenomen drept
un ansamblu structurat, în care semnificaŃiile sunt definite de raporturi.
Stucturalismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care
preexistă individului şi sunt preluate ca atare de către acesta. Aşa cum
îl defineşte John Hartley (în O’Sullivan,T.şi alii, 1994/2001, p. 323-326)

structuralismul este o întreprindere analitică sau teoretică, dedicată
elaborarii sistematice de reguli şi constrângeri operative, cum ar fi
regulile limbajului, care fac posibilă, în primul rând generarea
înŃelesurilor.
Structuralismul timpuriu s-a distins prin folosirea lingvisticii saussuriene şi
terminologiilor acesteia: în special noŃiunile de semnificat şi semnificant; limbă
şi vorbire; sincronic şi diacronic; paradigmă şi sintagmă . Acestea, precum şi
alte trăsături distinctive ale structurii limbajului au fost folosite pentru a arăta
cum fenomene disparate şi aparent neorganizate sunt de fapt instanŃe ale
aceloraşi tipare şi relaŃii structurale, dar şi cum toate lucrurile diferite care pot fi
spuse prin discurs depind de regulile şi constrângerile limbii (Hartley, J., în
O’Sullivan,T.şi alii, 1994/2001, p. 324)
Pentru a putea defini cu adevărat programul care stă la baza
structuralismului, trebuie ă face apel la Roman Jakobson şi Cercul de la
Praga (după J. Lohisse, p. 43). Pentru lingvistul rus, limba este un
sistem care nu cunoaşte altă ordine decât a sa proprie, schema oricărei
comunicării prezentând 6 elemente constitutive: (1) funcŃia expresivă,
centrată pe emiŃător, vizează exprimarea directă a atitudinii subiectului
cu privire la ceea ce vorbeşte; (2) funcŃia conativă defineşte receptorul
şi modul în care limbajul este utilizat pentru a-l determina pe acesta să
adopte un anumit comportament (spre exemplu, limbajul puterii, al
ordinii este exprimat prin modul imperativ Linişte!); (3) funcŃie poetică
evidenŃiază mesajul; (4) funcŃia referenŃială caracterizează contextul;
(5) funcŃia fatică delimitează aria de dezvoltare relaŃională a
comunicării, verificând dacă circuitul mai funcŃionează (expresii cum ar
fi Alo?; încercăm să reŃinem atenŃia celuilalt prin cuvinte sau fraze golite
de sens real Cum merge dar care au ca scop stabilirea şi menŃinerea
contactului); (6) funcŃia metalingvistică se referă la acŃiunea de
verificare (Nu vă pot urmări. Ce vreŃi să spuneŃi?)
Deşi se situează în prelungirea lingvisticii saussuriene, structuralismul
apare ca o metodologie generală care va marca demersuri situate în
afara domeniului strict al lingvisticii, în diferite semiologii, dar şi în
domenii mai îndepărtate, cum ar fi antroplogia, psihanaliza şi filosofia.
2.1.3 Teoriile psihologice

Deoarece aceste teorii au un impact fundamental supra conceptualizării
comunicării interpersonale, considerăm necesară prezentarea lor mai
amănunŃită.
2.3.1.1 Behaviorismul
În anii 50 psihologia umană poate fi împărŃită în două curente:
psihologia introspectivă sau subiectivă şi behaviorismul sau psihologia
obiectivă, acesta din utmă concentrându-se exclusiv asupra
comportamentului fiinŃei umane. Aşa cum observă Lohisee (op.cit. p.
64), pentru behaviorist, nu pot fi formulate legi decât în legătură cu
lucrurile observabile, ori comportamentul intră cu siguranŃă în acestă

categorie. Din aceeaşi perspectivă, vorbirea este considerată o acŃiune,
ca toate celelalte.
Pentru susŃinătorii acestui curent, comportamentul fiinŃelor umane poate
fi întotdeauna descris în termeni stimuli/răspuns, care s-ar traduce, mai
mult sau mai puŃin exact, prin excitaŃie şi reacŃie (ex: Ş:şoc electric
R: retragerea mâinii).În acest context, orice conduită umană va fi
definită ca reacŃie (răspuns) legată cauzal de orice modificare a
evenimentelor exterioare, comportamentul presupunând adaptări sau
ajustări constante atât ale organismului intern, cât şi al mediului.
În lucrare Limbajul, Bloomfield oferă următorul exemplu prin care
diferenŃiază cele două mijloace posibile de a răspunde la stimuli. Astfel:
Jack şi Jill merg la Ńară. Ji8ll vede un măr într-un pom. Ea face un zgomot din
laringe, limbă şi buze (vorbeşte, n.a.). Jacl sare gardul şi se urcă în pom, ia
mărul, i-l aduce lui Jill, i-l pune în mână. Jill mănâncă mărul. Dacă Jill ar fi fost
singură, ar fi mers ea însăşi să culeagă mărul. Episodul ar fi (în cazul în care Jill
ar fi singură, n.a.), ar fi mers ea însăşi să culeagă mărul. Episodul ar fi deci: S
R (S=stimul practic, R=reacŃie practică). Însă Jill nu este singură şi ea poate
vorbi cu Jack. Episodul devine:
Formulă în care r=reacŃia lingvistică de substituire; s=stimul lingvistic de

substituire.(J.Lohisse, op.cit. p. 65)
Lăsând la o parte stereotipurile de gen din exemplul de mai sus, acesta
clarifică modul în care apar S şi R la indivizi diferiŃi prin intermediul a
ceea ce el denumeşte evenimentul-vorbire.
Perspectiva lui Bloomfield şi a celoralŃi behaviorişti interesaŃi de
studierea comunicării, este clar mecanicistă. Trecerea de la stimul la
răspuns este perfect liniară. Este vorba de o relaŃie de tip cauzal, în
care părŃile sunt distincte iar procesul, secvenŃial.
2.3.1.2 Perspectiva semiotică a lui Charles Morris

Behavioriştii comunicării, printre care şi Morris, sugerează că semnele
sunt legate de un comportament care tinde spre un scop.
Dacă un element A dirijează comportamentul spre un scop, într-o manieră
similară celei prin care un element B dirijează comportamenul spre un scop,
atunci A reprezintă un semn. ClopoŃelul anunŃă câinele că mâncarea lui este
pregătită o persoană mă avertizează că drumul pe care vreau să merg este
blocat de un obstacol. ClopoŃelul şi cuvintele reprezintă semne ale hranei şi
obstacolului, prin faptul că ele conduc comportamentul uman într-o maineră
similară aceleia produse de vedere hranei sua de evitarea obstacoluluii, scopul
fiind, după caz, fie acela de a mânca, fie acela de a evita obstacolul. (J. Lohisse
op.cit. p. 67)
Care sunt intenŃiile urmărite de un organism cae produce semne pentru
alte organisme? În cel de-al doilea caz din exemplul de mai sus,
cuvintele persoanei care m-a prevenit, pot desemna starea drumului,
pot aprecia acesă stare de obstacol în vederea continuării drumului, pot

prescrie modul în care să-mi continui drumul (după J. Lohisse, op.cit.).
Morris vorbeşte, în acest context, despre modalităŃile de discurs: de
desemnare, apreciativ sau prescriptiv (din exemplu) la care adaugă
modalitatea de formulare, care priveşte maniera formală în care este
ceva semnificat.
Pe de altă parte, pentru a-şi atinge obiectivele, organismul receptor
trebuie să Ńină seama de mediul în care operează; el trebuie să
selecŃionez, în funcŃie de scopuri, elementele acestui mediu; trebuie să
răspundă prin răspunsuri adecvate, trebuie să-şi organizeze
răspunsurile provocate de semne într-o structură determinată. Pentru a
surprinde diferenŃierile între utilizări, Morris le clasifică în informative,
evaluative, incitative şi sistemice.
Prin combinarea modalităŃilor şi utilizărilor prezentate mai sus. Morris
va propune tabelul diferitelor tipuri de discurs, caracterizate, deopotrivă,
în termeni de modalitate dominantă şi în termeni de primă utilizare:
Utilizări (R) Evaluativ Incisiv Sistemic

Informativ
Mod (S)
De ştiinŃific fictiv legal Cosmologic

desemnare
Apreciativ mitic poatic moral critic
tehnologic politic religios de
Prescriptiv
propaganda
De logico- retoric gramatical metafizic
formulare matematic
Tabel 2.3.1.2.1. tipuri de discurs din perspectiva lui Charles Morris,
apud J.Lohisse, op.cit. p.69
Pentru Ch. Morris, orice ştiinŃă a semnelor cuprinde trei discipline:
sintactica, semantica şi pragmatica; acesta din urmă (definită ca studiul
relaŃiei semnelor cu utilizatorii lor), va deveni cu timpul una dintre
noŃiunile esenŃiale pentru a doua generaŃie de teorii ale comunicării.
2.3.1.3. Modelul SMCR al lui Berlo

Apărut în Statele Unite în 1960, se ocupă de natura psihologică a
comunicării şi pune accentul pe diferite componente, inclusiv atitudini,
intenŃii şi precizează condiŃiile unei transmiteri eficiente.
După Rosenhauer (2009) modelul este caracterizat de patru elemente:
sursa comunicării, în general o persoană ce are un motiv clar pentru a
se angaja în procesul de comunicare; mesajul ca scop al sursei;
canalul ca mediu prin care mesajul este transmis; receptorul, adică

persoana care se află la celălalt capăt al comunicării. In ceea ce
priveşte sursa, ideile, nevoile, intenŃiile sale de comunicare şi de a folosi
simbolurile necesare producerii de mesaje, depind de:
Abilitatea ei comunicaŃională: aptitudini pentru codarea mesajului ( a
şti să scrie, să vorbească într-o anumită limbă, etc.); competenŃa de
a decoda evenimentul (a şti să vadă); capacitatea de a analiza
raŃional o situaŃie, în funcŃie de obiective (a şti, de exemplu, să
convingă);
Atitudinile sale, care constituie predispoziŃia de a acŃiona în diverse
situaŃii (atitudine negativă, autoritară faŃă de interlocutor; atitudine
ezitantă a sursei faŃă de ea înşisi; atitudine de teamă în faŃa
situaŃiei);
CunoştinŃele sale în legătură cu subiectul tratat, cu auditoriul, etc.;
Sistemul social şi cultural (rolul pe care îl joacă sursa în societate, în
grupul de apartenenŃă, etc.) (după J. Lohisse, op.cit. p. 72-73).
Receptorul deŃine caracteristici asemănătoare cu ale sursei, iar acestea

influenŃează şi ele comunicarea.
2.3.1.4. Modelul relaŃiei interpersonale al lui Newcomb
Este, aşa cum afirmă Denis McQuail şi Sven Windahl (1993/2004, p.

30), o reprezentarea foarte simplă a dinamicii relaŃiilor de comunicare
dintre două persoane. Acest model se află în centrul unui corp masiv de
idei despre schimbarea de atitudine, formarea opiniei publice şi
propagandă.
Modelul a fost formulat de către Newcomb (1953) şi porneşte de la

lucrările psihologului Heider (1946), care a fost preocupat de gradul de
concordanŃă sau discordanŃă care există între două persoane cu privire
la o a treia persoană sau la un obiect. Teoria lui Heider susŃine că, în
cazul în care două persoane au o atitudine de acceptare sau de
respingere una faŃă de cealalaltă şi faŃă de un obiect exterior, anumite
componente ale relaŃiei se vor afla în echilibru (ca atunci când cele
două persoane se acceptă una pe cealalaltă şi ambele acceptă
obiectul) iar altele se vor afla în dezechilibr (ca atunci când cele două
persoane se acceptă una pe alta dar una acceptă obiectul şi cealalaltă
nu).
Pornind de la aceste premise, Nmewcomb a postulat existenŃa „unui

efort încordat pentru a atinge simetria” (apud op.cit. p.31) care conduce
la lărgirea sferei de concordanŃă pe parcursul comunicării. Autorul a
pornit de la ideea că „funcŃia principală a comunicării este de a permite
la două sau mai multe persoane să menŃină simultan orientarea una
către cealaltă şi ambele către obiectele din mediul exterior” (apud op.cit.
p.31).
Schematic, modelul propus de Newcomb este alcătuit din 3 elemente:
cineva (A) transmite o informaŃie altcuiva (B) referitor la ceva aflat în
mediul lor comun de existenŃă (X). Ambele persoane sunt orientate una
către alta şi către X, iar comunicarea este percepută drept un proces
care susŃine caracterul simetric al relaŃiei dintre cele trei elemente prin
transmiterea de informaŃii despre orice schimbare şi prin facilitarea
adaptării la ceea ce se întâmplă.Ipoteza de bază a modelului este că,
atunci când contextul o permite, efortul încordat spre armonizarea
atitudinilor şi relaŃiilor va idensifica la maximum procesele de
comunicare.
A B
Fig.2.3.1.4.1 modelul lui Newcomb, apud J. Lohisse, op.cit. p.
74
RelaŃiile dintre elementele schemei sunt aşezate fie sub unghiul

atitudinii dintre subiectele A şi B, fie într-o situaŃie de coeziune
(consens, simetrie, echilibru, stabilitate, consonanŃă), fie într-o situaŃie
de disensiune (conflict, opoziŃie, disparitate, disonanŃă).
Newcomb (apud J. Lohisse, op.cit. p 74) precizează care sunt condiŃiile

necesare pentru stimularea unei comunicări în situaŃia dată:
-trebuie ca A şi B să acorde importanŃă faptului de a împărtăşi o opinie
comună în legătură cu X. Deci să existe dorinŃa de a echilibra relaŃia;
-trebuie ca cel puŃin unul dintre cei doi protagonişti să acorde o mare
importanŃă (pozitivă sau negativă) lui X. Altfel nu ar avea rost ca A şi B
să vorbească despre el, întrucât relaŃia lor este echilibrată
-trebuie ca A şi B să aibă un oarecare interes faŃă de X. Dacă unuia
dintre cei doi îi este complet indiferent X, ceea ce gândeşte celălalt nu
va afecta înŃelegerea lor reciprocă.

Pentru a înŃelege modelul lui Newcomb al comunicării interpersonale,
construiŃi un scenariu pentru fiecare dintre situaŃiile descrise mai sus.

2.3.1.5. Modelul tranzacŃional al lui Barnlund
Postulează că procesul de comunicare nu se reduce nici la reacŃie, nici

la interacŃiune ci la o tranzacŃie în care omul inventează şi atribuie
semnificaŃii pentru a-şi realiza proiectele. Pe scurt, sensul este mai
mult inventat decât primit, iar ceea ce defineşte comunicarea este mai
mult producerea sensului decât producerea mesajului.
Din acestă perspectivă comunicarea este un proces dinamic si
continuu, care se petrece chiar în interiorul indivizilor. Ea reprezintă o
conditie de viaŃă, un proces care fluctuează în funcŃie de schimbările
mediului şi de nevoile noastre.
Autorul propune două modele, unul al comunicării intrapersonale,
celălat al comunicării interpersonale, pe care-l vom detalia în cele ce
urmează.
Să ne imaginăm o situaŃie simplă: persoană (P) stă singură în sala de aşteptare
a unui medic. Ea decodează (D) sau atribuie un sens diferitelor semnale din
câmpul său de percepŃie. Codează (C) sau transformă aceste elemente
senzoriale în manifestări neuro-musculare, care se exprimă prin semne
nonverbale. Codarea şi decodarea sunt strâns împletite. Spirala care le
înglobează subliniază legătura continuă dintre ele. ŞăgeŃile indică stimulii diferiŃi
care o atrag pe P. Semnul săgeŃii ilustrază postulatul care spune că sensul este
mai mult atribuit obiectelor decât primit.
Există trei tipuri diferite de semnale cărora P le conferă un sens. (1) CPU :
semnale numite publice. Acestea sunt obiecte, sunete, circumstanŃe care există
în mediul înconjurător şi care pot fi percepute de orice persoană plasată într-un
mediu. Ele există independent de persoana (P) care le observă şi de sensul
diferit pe care îl pot acorda persoane diferite; (2) C PR Ş semnale de natură
privată, numite astfel întrucât nu sunt disponibile tuturor ( o imagine văzută de P
când a frunzărit o revistă). Aceste semnale sunt oarecum „exterioare” faŃă de P,
care, pentru a le controla, trebuie să se situeze numai în exterior; (3) CBEHNV:
semnale comportamentale nonverbale. Ele sunt relativ sau potenŃial
controlabile din interiorul prersoanei (reflecŃii pe care şi le împărtăşeşte P când
frunzăreşte revista). Conştient sau chiar inconştient, persoana codează în
comportamentul ei nonverbal. Însă ea poate să-şi decodeze prin atribuirea unei
semnificaŃii acestor comportamente. Este ceea ce vrea să reprezinte direcŃia
săgeŃilor (unele îndreptate în sus, altele în jos) (apud J. Lohisse, op.cit. 75-76)

Imagine2.3.1.5.1: modelul de comunicare interpersonală a lui Barnlund, apud
J. Lohisse, op.cit.p 75
Liniile ca o lamă de fierăstrău de la capătul fiecărei serii de semnale
ilustrază aspectul virtual nelimitat al semnalelor cărora le putem atribui
un sens.
După cum rezultă din imaginea de mai sus, modelul de comunicare
interpesonală presupune două sisteme aflate în reaŃie. Apar P2
(doctorul) , CBEHV: semnalul comportamental verbal; M: mesajul.
În timp ce semnalele private (CPR) diferă în funcŃie de P1 şi P2 şi rămân
proprietatea acestora, în timp ce semnalele publice (CPU) sunt potenŃial
aceleaşi pentru cei doi, însă niciuna nu va remarca în mod necesar
aceleaşi elemente şi nu va acorda neapărat aceeaşi valoare acestora
(P2 va remarca absenŃa altor pacienŃi, în timp ce P1 se va uita la ceas.
Semnele conportamentale nonverbale (CBEHNV) care marchează
comunicarea de la un individ la celălalt sunt modificate din cauza
prezenŃei celeilalte persoane (P2 poate lua o atitudine profesională, în
timp ce P1 poate adopta o atitudine respectuoasă). Semnele
comportamentale (CBEHV) se adaugă celor precedente.
Putem spune că semnalele comportamentale (verbale şi nonverbale)
reprezintă un fel de mesaj (U): fiecare persoană reglează semnalele pe
care le produce; fiecare identifică semnificaŃiile posibile pe care celălat
le poate atribui actelor sale; fiecare îşi interpretează acŃiunile ca şi cum
ar fi ale altuia.

IdentificaŃi elementele descrise în modelul lui Barnlund în
interacŃiunea dintre primarul unei localităŃi şi un petiŃionar.
2.2 . Teoriile organiciste ale comunicării
Aşa cum am văzut mai sus, teoriile mecaniciste, în ansamblul lor,

consideră comunicarea ca un sistem care poate fi explicat pornind de
la elementele care-l compun. Deoarece în timp acestă perspectivă şi-a
dovedit limitele, în peisajul cercetării comunicării s-au impus teoriile
care stipulează comunicarea ca generale de înŃeles.
Cînd eu comunic, dumneavoastră înŃelegeŃi, mai mult sau mai puŃin corect, ce
însemnă mesajul meu. Dar pentru ca o comunicare să aibă loc, eu trebuie să
creez un mesaj compus din semne. Acest mesaj îl stimulează pe receptor să-şi
creeze pentru sine un înŃeles iniŃial în mesajul meu. Cu cât codurile noastre
sunt mai asemănătoare, cu cât folosim sisteme de semne mai asemănătoare,
cu atât vor fi mai apropiate cele două „înŃelesuri” pe care le generăm (J. Fiske,
op.cit. p. 61)
În sfera comunicării, teoriile pe care le numim organiciste privesc
comunicarea ca pe un sistem dinamic, care stabileşte relaŃii interactive
între elementele componente (emiŃător, receptor, mesaj, etc.) , greu de
separat, dar şi, mai larg, relaŃii interactive la nivelul contextului global.
Acestă perspectivă, apreciază Lohhise (op.cit. p101-102), se bazează
pe patru mari principii:
Primul principiu: modelul este circular şi complex. El nu se mai
deruleză liniar, nu are nici început şi nici sfârşit. Putem spune că ne
situăm în comunicare, cam ca peştele care se află în apă. Dispare
ideea de transmitere, apare aceea de contact;
Al doilea principiu: modelul este interactiv. Interactivitatea reprezintă

acŃiunea reciprocă prin care se transformă comportamentul sau
natura componentelor. Spre deosebire de viziunea analitică,
legătura de la cauză la efect nu mai este unică şi obligatorie. Există
o opoziŃie cu principiul secvenŃialităŃii;
Cum remarca Bateson (unul dintre fondatorii Şcolii de la Palo Alto,

despre care vom vorbi în cele ce urmează, apud.op.cit. p.101), în
momentul în care comunicăm cu o persoană, raporturile faŃă de noi
înşine diferă de cele existente cu o clipă înainte. Deci, pornind de la
cadrul acestui nou rapot, putem vorbi despre noi înşine.În
consecinŃă, analiza nu mai trebuie să descrie ceea ce se spune sau
se face, ci să vadă actul de comunicare în desfăşurarea lui;
Al treilea principiu: modelul ia în calcul totalitatea , inclusiv contextul.
Abordarea mecanicistă izola părŃile pe care experienŃa ni le oferă în
totalitate; la sfârşitul analizei, modelul rezultat era atomist. Însă un
sistem reprezintă un tot ireductibil la suma componentelor lui:
„legăturile care unsec elementele unui sistem sunt atât de strânse
încât modificarea unui element va atrage modificarea tuturor
celorlalte, a întregului sistem” (Watzlawick, 1972 apud op.cit. p.102).
Totalitatea implică ideea de organizare, de strângere a relaŃiilor

pentru obŃinerea unor calităŃi pe care componentele nu le au. Orice
comunicare necesită luarea în considerare a contextului; fără
context nu există sens şi nici contextele nu au sens decât atunci
când sunt inserate într-un clasificare al contextelor, formând
contexte noi. Comunicarea însemnă inserarea unui subiect complex
într-un mediu la fel de complex. În modelul organicist, subiectul face
parte din mediu şi mediul face parte din subiect;
Al patrulea principiu: modelul este relaŃional. Semnele nu reprezintă,
ele exprimă relaŃia şi se află în interior, în persoane, lucruri, obiecte,
care exprimă şi sunt exprimate.
Pornind de la acest ultim principiu, J.J. Boutaud (apud I. Drăgan, op.cit.

p.47) dă următorul exemplu, ilustrativ credem noi pentru acest model:
O masă în comun, familiară sau cu prietenii, capătă o semnificaŃie rituală şi
simbolică mult superioară simplei satisfacŃii a unei nevoi alimentare. Ceea ce
este nevoie, comoditate sau obişnuinŃă dobândeşte caracter de simbol sau forŃă
de ritual. Cadrul mesei devine decor, punere în scenă a sinelui. Acesta însemnă
punerea în joc a comportametului său, a imaginii şi identităŃii sale şi identităŃii
sale în raport cu altul astfel creat, favorizat de masă sau de locul ritual al mesei.
Masa devine astfel un univers simbolic.
Deoarece modelele organiciste potenŃează contextul în care
comunicarea are loc, vom prezenta în cele ce urmează câteva
elemente caracteristice ale acestuia:
-contextul nu se limitează la mediul natural, material, fizic, geografic. El
reprezintă în primul rând, un spaŃiu simbolic, construit în relaŃia
intersubiectivă cu Celălalt, unde se organizează societatea însăşi, cu
structurile, convenŃiilor, forŃelor, riturilor, reprezentărilor colective,
cultura ei;
-din perspectiva limbajului, contextul poate fi mediul vorbitor imediat al
unui semn, enunŃ, mesaj. Ceea ce a fost desemnat drept co-text (o
frază în contextul altor fraze, al unui paragraf; o scenă dintr-o secvenŃă
cinematografică; un mesaj publicitar dintr-o serie de spoturi televizate).
El poate fi, de asemenea, mai larg, universul de semnificaŃii, discursuri
şi reprezentări la care se referă un mesaj, ceea ce se numeşte intertext

(o carte de filosofie, care se înscrie într-un curent filosofic de gândire; o
omilie în ansamblul retoricii religioase)
-din perspectiva faptelor sociale, contextul poate fi echivalat situaŃiei ,
termen care desemnează condiŃiile şi împrejurările în care se derulează
o interacŃiune. Cu toate acestea, este vorba de o noŃiune foarte largă, în
care este necesar să distingem mai multe elemente. (1) Cadrul în care
are loc întâlnirea, mediul fizic şi timpul în care se produce; (2)scena pe
care o joacă interactanŃii: noŃiunea include relaŃia care se stabileşte,
scenariul întâlnirii, dinamica ce o animă, motivele, dorinŃele, strategiile,
etc.; (3) contextul instituŃional care stabileşte rolul şi statutul
interacŃiunilor, raporturile dintre ei, normele care le impun relaŃiile,
constrângerile structurale la care sunt supuşi; (4) ritualurile proprii
fiecărei culturi, care stabilesc un sistem convenŃional de reguli privind
interacŃiunilr sociale, practicile, mainera de a trăi, etc.
ImportanŃa acordată contextului este dublată de accentul pus pe

construirea realităŃii. Dacă modelul mecanicist situează realitatea în
afara limbajului şi o consideră obiectivă, modelul mecanicist se bazează
pe ideea de constuire a realităŃii prin intermediul limbajului.
În teoria clasică a cunoaşterii, se pleacă de la presupunerea că lumea

există independent de noi şi de observaŃiile noastre. În constructivism,
dimpotrivă, ceea ce putem afla depinde în primul rând de observator şi
nu de ceea ce este observat. Drept urmare, constructiviştii îşi asumă
riscul de a afirma că noi suntem cei care mai mult construiesc realitatea
decât o descoperă.
Lumea naturală şi socială nu constă în obiecte, forŃe sau evenimente care

există independente de observator, într-o stare unde identitatea şi
caracteristicile lor sunt intrinsece naturii lor şi evidente. Şi nu este nici lumea
„gata făcută”, aşteptând liniştită să fie descoperită (...) realitatea de observat
depinde de felul în care este privită (..) lucrurile stau la fel în ceea ce priveşte
zidurile de cărămizi. Deşi te loveşti propriu-zis de ele, sunt total lipsite de
semnificaŃie în sine.
În mod cert, zidurile nu sunt făcute numai (sau mai ales) pentru a comunica o
semnificaŃie, pentru a acŃiona ca sisteme de semne. Dar faptul că se întâmplă
aşa, faptul că ele semnifică şi o fac la fel cum ar face un limbaj, ne poate ajuta
să înŃelegem în ce măsură „natura realului” este un rezultat, un efect al
limbajului şi nu o sursă a noastră de înŃelegere a realului. Cu alte cuvinte,
lumea este „realizată” (în ambele sensuri, făcută reală şi înŃeleasă ca atare) prin
limbaj. (J. Hartley, 1995/1999, p.22-23)
Din punctul de vedere al comunicării, deşi accentul este pus pe relaŃie,

şi nu pe elementele ei constitutive, trebuie să subliniem că acestă
relaŃie este considerată productivă. InteracŃiunea comunicaŃională
produce cunoştinŃe, intersubiectivitate, are ca rezultat limbajul şi
discursul precum şi grupul social.

Dintre teoriile ce valorizează acestă construire a realităŃii, pentru
subiectul de faŃă- comunicarea interpersonală- considerăm relevante:
teoriile şcolii de la Palo Alto, interacŃionismul simbolic, modelul
dramaturgic al comunicării, etnometodologia şi etnografia comunicării,
analiza tranzacŃională şi programarea neuro-lingvistică.
2.2.1 Şcoala de la Palo Alto
Acestă şcoală ce ocupă un loc aparte în cercetarea ştiinŃifică a

comunicării, a fost înfiinŃată pornind de la intenŃia lui Norbert Wiener
(unul dintre teoreticienii care au propus modelul matematic al
conumicării) de a aduna persoane din diferite domenii în perspectiva
unor conferinŃe comune consacrate studiului comunicării. Bateson va
încerca să-l convingă pe Wiener să îşi îndrepte atrenŃia către ştiinŃele
sociale; ulterior, Beteson însuşi se va consacra studiului privind
comunicarea.
Şcoala de la Palo Alto (un mic orăsel universitar din California)
desemnează un grup de cercetărori din diferite domenii, care s-au
aplecat asupra studiului comunicării. Teoria elaborată de aceştea a luat
forma unei „axiomatici” care propune cinci postulate de bază ale
trăsăturilor distinctive ale comunicării:
Imposibilitatea de a nu comunica sau Nu putem să nu comunicăm
este prima şi cea mai cunoscută axiomă a acestei şcoli. In
enunŃarea ei se porneşte de la observaŃia că nu există non-
comportament şi că orice comportament are valoare
comunicaŃionala. Implicit, nimeni nu se poate sustrage comunicării.
Chiar faptul de a nu avea o reacŃie echivalează tot cu o reacŃie
(ignorare, dezinteres, etc.,). Activitatea sau inactivitatea, vorbele sau
tăcerea, totul are valoare de mesaj. Sugestive pentru această
axiomă sunt observaŃiile populare de tipul: şi tăcerea este un cel mai
bun răspuns sau tăcerea ta spune atât de multe.
Nivelurile comunicării: conŃinut şi relaŃie sau orice comunicare
comportă două aspecte: conŃinutul şi relaŃia, astfel încât cel de-al
doiea îl înglobează pe primul şi prin urmare este o metacomunicare.
Potrivit acestei axiome, o comunicare nu se limitează la a transmite
o informaŃie, ci induce în acelaşi timp un comportament. În termenii
lui Bateson. Aceste două operaŃii reprezintă aspectele indicial
respectiv ordonator ale oricăei comunicări. Indicele este sinonim
conŃinutului mesajului în timp ce ordinul desemnează modul în care
mesajul trebuie înŃeles. Cu alte cuvinte ordinul se referă la relaŃia
dintre partenerii de comunicare. Mărcile relaŃiei pot fi verbale (am
glumit, e un ordin), paraverbale (tonul sau intonaŃia pot sugera un
ordin sau o rugăminte) sau nonverbale (fizionomie, postură, gesturi,
etc.). RelaŃia este, prin urmare, întotdeauna o metacomunicare.
De remarcat faptul că aptitudinea de a metacomunica în mod

satisfăcător nu este numai o condiŃie sine qua non a comunicării
eficiente ci are legătură strânsă cu conştinŃa de sine şi de ceilalŃi.
PunctuaŃia secvenŃei de comunicare sau natura unei relaŃii depinde
de punctuaŃia secvenŃelor de comunicare între parteneri. PunctuaŃia
secvenŃei de comunicare se referă la secvenŃele schimbului de
mesaje între participanŃii la o comunicare. Mai precis, în psihologia
behavioristă de la care Bateson se revendică, analizarea unor
secvenŃe minime de interacŃiune permite clasificarea interacŃiunilor
în stimuli, repoziŃionare şi răspuns. Însă, într-o secvenŃă mai lungă,
rolurile sunt interşanjabile, fiecare element putând fi în acelaşi timp,
stimul, repoziŃionare sau răspuns iar acestă succesiune de roluri
poartă denumirea de punctuaŃia secvenŃei de comunicare.
Dezacordul în privinŃa punctuaŃiei secvenŃei de comunicare se află

la neânŃelegerea multor neînŃelegeri şi conflicte.
Comunicarea digitală şi comunicarea analogică sau fiinŃele umane se

servesc de două modele de comunicare: digital şi analogic. Limbajul
digital posedă o sintaxă logică foarte complexă şi foarte ocmodă,
dar este lipsit de o semantică adecvată relaŃiei. Pe de altă parte,
limbajul analogic posedă semantica, dar nu şi sintaxa
corespunzătoare unei definiri non-echivoce a naturii relaŃiilor.
DistincŃia între comunicarea digitală şi cea analogică porneşte de la

ideea generală că există două moduri fundamentale de comunicare:
analogicul se bazează pe idee de similitudine (de scală contunuă, în
terminologia lui John Fiske, op.cit. p. 90) în timp ce digitalul Ńine de
dimensiunea convenŃională a reprezentărilor necesare într-un
porces de comunicare.
Codul digital este cel ale cărui unităŃi (atât semnificantul cât şi semnificatul) sunt
clar separate; codul analogic este cel care operază pe o scală continuă. Un
ceas digital separă un minut de următorul: la un moment dat este fie „şi cinci” fie
„şi şase” minute. Un ceas analogic presupune o scară continuă –numai
adăugând cifre pe ecran putem citi ora „digital”.
Codurile digitale sunt mai uşor de înŃeles, deoarece unităŃile care la compun
sunt mai uşor de ditins. Codurile arbitrare sunt digitale, iar acest lucru le face
mai uşor de numit şi de notat. Muzica este, în mod potenŃial cod analogic, deşi

sistemul nostru de notare i-a conferit trăsături distinctive (noteleşi portativul),
impunându-i astfel caracteristicile unui cod digital. Cu toate, dansul este
analogic-operează prin gesturi, posturi, distanşe care sunt, toate, coduri
analogice şi, prin acesta, dificil de notat. Natura este, în general, compusă din
elemente analogice; în încercarea de a înŃelege sau clasifica natura, îi impunem
acesteia diferenŃe digitale: de exemplu, „cele şapte vârste ale omului” sau
distenŃele dintre oameni –relaŃia intimă, dea personală, semipublică şi publică.
(J. Fiske, op.cit. p.90-91)
Corelând cele două distincŃii (conŃinut/relaŃie şi analogic/digital)

autorii conchid că ne putem aştepta nu numai ca cele două moduri
de comunicare să cxoexiste , dar ele se completează, fiind foarte
probabil ca relaŃia să fie în mod esenŃial de natură axiologică, iar
conŃinutul să fie transmis în modalitate digitală.
InteracŃiune simetrică şi complementară sau orice schimnb

comunicaŃional este simetric sau complementar, după cum se
bazează pe egalitate sau diferenŃă .
Cea de-a cincea axiomă se fundamentează pe conceptul de

schismogeneză propus de Gregory Bateson, care desemnează
procesul de diferenŃiere a normelor comportamentului individual în
urma interacŃiunii cumulative între indivizi. Asfel, în interiorul unui
sistem, indivizii au tendinŃa să se schimbe treptat, în urma
interacŃiunii cu alŃi indivizi.
În interacŃiunile lor, partenerii pot avea tendinŃa de a adopta un

comportament în oglindă (bazat pe egalitate, pe mimizarea
diferenŃei) sau de completare (în acest caz fiind vorba de o
maximizare a diferenŃei). Pentru a ilustra acest din urmă tip de
comportament J. Lohisse preia următorul exemplu:
Într-o relaŃie complementară, sunt posibile două poziŃii diferite. Unul dintre
parteneri ocupă o poziŃie care a fost desemnată în diverse feluri drept
superioară, cea dintâi sau „înaltă” (one-up) iar celălalt, poziŃia corespondentă,
numită inferioară, secundară sau „joasă” (one-down). Aceşti termeni sunt foarte
ocnvenabili, cu condiŃia să nu le găsim sinonomi precum bun sau rău, puternic
sau slab. Astfel, unei atitudini autoritare i se poate răspunde cu un
comportament de supunere, care s-ar putea accentua în faŃa amplificării
atitudinii tăioase a celuilalt. (j. Lohisse, op.cit. p.139)

2.2.2. InteracŃionismul simbolic
Este rezultatul cercetărilor socilogilor reuniŃi cea de-a doua Şcoală de la

Chicago şi are ca premisă teorema lui Thomas „ o situaŃie socială este
reală prin consecinŃele definirii ei ca fiind reală” (după L. Vlăsceanu, în
C. Zamfir, L., Vlăsceanu, coord, 1993, p. 307),
Pentru Herbert Blumer, cel care introduce în circuitul ştiinŃific denumirea

de interacŃionsimul simbolic, acest concept subliniază natura simbolică
a vieŃii sociale.
Cercetătorii interacŃionişti consideră comportamentele sociale ca fiind
negociate de partenerii actului de comunicare într-un porces de
improvizaŃie permanentă, accentuând faptul că elemente cum sunt
cultura, sistemul social sau stratificarea socială creează condiŃiile
acŃiunii, fără însă a o determina.
În perspectiva lui Blumer, indivizii nu acŃionează în raport cu structura
socială sau culturală, ci cu situaŃiile, fapt ce face comunicarea estenŃial
creativă, în sensul că rezultatul ei este produsul unic şi imprevizibil al
actului însuşi. TransmiŃând şi receptând mesaje, individul nu acŃionează
numai asupra celorlalŃi, ci şi asupra sa, ieşind „în afară” sa şi
comportându-se faŃă de sine ca faŃă de un obiect. Prin intermediul
comunicării, individul devine în acest fel capabil să adopte atutidinea
celorlalŃi faŃă de el.
În 1969, la peste 30 de ani de la definirea conceptului, Blumer va
rezuma în felul următor cele trei premise ale demersului: ”prima
premisă este faptul că fiinŃele umane acŃionează în raport cu lucrurile
pe baza semnificaŃiilor pe care aceste lucruri le au pentru ele. A doua
este că semnificaŃia acestor lucruri derivă sau apare din interacŃiunea
socială pe care un individ o are cu ceilalŃi actori. A treia este că aceste
semnificaŃii sunt utilizate în şi modificate printr-un proces de interpretare
efectuat de către o persoană, în cadrul raportului pe care îl are cu
lucrurile din jur” (H. Blumer, 1969 apud J. Lohisse, op.cit. p. 152)
2.2.3 Modelul dramaturgic al comunicării
Derivat din interacŃionismul simbolic este modelul dramaturgic al

comunicării dezvoltat de Erving Goffman. Din acestă perspectivă, orice
individ al cărui comportament este observat de alŃii, le oferă acesta din
urmă un anumit tip de reprezentaŃie. Fără intenŃia de a disimula sau a
minŃi, individul se comportă adioma unui actor care joacă într-o piesă
de teatru, obiectivul său fiind acela de a furniza o imagine de sine
ameliorată, de natură să-l ridice în ochii publicului său.

Din acest punct de vedere există o continuitate perfectă între formele
consacrate ale spectacolului dramatrugic şi activităŃile cotidiene, acesta
din urmă având diferite grade de puritate (E. Goffman, 1959/2003 p. 57)
în funcŃie de apropierea de ipostaza ideală a spectacolului teatral.
Dincolo de deosebirile inevitabile dintre ei, actorul din viaŃa curentă şi actorul de
teatru se asemănă prin încercarea de a lăsa impresia că este ceea ce pare.
Dorim adesea să părem siguri pe noi, deşi tremurăm de frică, să inspirăm
competenŃă, cu toate că ne cunoaştem bine propriile lacune, să simulăm
convingător afabilitatea faŃă de interlocutori pe care nu îi putem suferi, şi aşa
mai departe. Uneori reuşim să ne identificăm cu rolul jucat: în acest caz
suntem, potrivit terminologiei goffmaniene, actori sinceri.Alteori ne distanŃăm de
rol căci cândim altceva decât spunem şi atunci devenim actori cinici.
Descrise astfel, nici sinceritatea nici cinismul nu presupun însă neapărat
cocotaŃia morală a limbajului uzual. PoŃi face complimente pe care nu le crezi
doar din pură delicateŃe, fără a urmări un scop interesat sau josnic, după cum,
fiind perfect sincer te poŃi arăta ostil sau grosolan. Cele două atitudini sunt
susceptibile de mixturi ciudate (Goffman menŃionează exemplul vrăjitoarelor
care pot crede sincer în „darul” lor dar, în acelaşi timp apelează şi la trucuri
„cinice” pentru a-şi impresiona clienŃii) ori se pot transforma în timp din una în
alta ( cazul preotului care îşi pierde credinŃa dar continuă să îşi „joace” rolul
pentru avantajele materiale sau sociale pe care i le oferă, ori cel al micului
muzician forŃat de părinŃi să înveŃe un instrument, care urmează drumul invers,
de la „cinismul” interpretărilor silite la sinceritatea dobândită pe măsură ce
prinde drag de muzică) (M. Dinu, 2008, p. 168-169).
În orice interacŃiune, Goffman identifică câteva tipuri de personaje,
dintre care cel mai importante sunt actorul, spectatorul şi persoana
exterioară. De asemenea există şi o serie de roluri mai puŃin
importante: delatorul, figurantul, controlorul, mijlocitorul, non-persoana,
specialistul, educatorul, confidentul şi colegul. Pe lângă aceste
persoanaje individuale, Goffman introduce şi termenul de echipă,
pentru ilustrarea căruia Mihai Dinu foloseşte următoarele exemple:
Când familia primeşte acasă cunoştinŃe de dată recentă, soŃia se preface mai
supusă, iar copiii mai ascultători decât atunci când publicul este alcătuit din
prieteni vechi care cunosc atmosfera reală din familie şi nu mai pot fi păcăliŃi de
o reprezentaŃie „de ochii lumii”.
În mediile de afaceri, prin tratarea mai ceremonioasă a personalului în prezenŃa
stăinilor, directorii de firmă pot încerca să le incluce acstora ideea că
organizaŃia pe care o conduc se ditinge prin seriozitate şi corectitudine. Este, pe
de altă parte, datoria subalternilor să nuîşi contrazică şeful, orice exprimare
publicî a dezacordului constituind o stridenŃă regretabilă chiar şi în formaŃiunile
de genul partidelor politice, unde pluralitatea de opinii este, cel puŃin în
principiu, considerabilă acceptabilă.
La reuniunile adulŃilor, copiii nu sunt primiŃi decât la vârsta la care au învăŃat
lecŃia loialităŃii faŃă de echipa familială şi pot participa la reprezentaŃia acesteia
fără riscul de a compromite spectacolul prin ieşiri necontrolate (M. Dinu, op.cit.
p. 172).
Goffman duce analogia dintre spectacolul teatral şi reprezentaŃiile

cotidiene, parcelând spaŃiul comunicării sociale în trei zone, prin
analogie cu sala de spectacol: scena, culise şi exteriorul salii de
spectacol.

Deoarece activitatea desfăşurată în zona de culise rămâne iaccesibilă
publicului, este folosită pentru fabricarea spectocolului; pentru
îmagazinarea accesoriilor; pentru verificarea recuzitei şi a machiajului;
pentru repetiŃii (mai ales cu membrii mai neexpreimentaŃi ai echipei,
cum ar fi copiii); şi nu în ultimul rând ca loc în care membrii echipei se
pot destinde între diversele acte ale spectacolului.
O a treia regiune este cea exterioară. Persoanele din acest spaŃiu nu
pot fi considerate nici actori, nici public şi ele nu stiu nimic despre
reprezentaŃie până în momentul în care, din întâmplare, pătrund într-
una dintre regiunile celelalte. O atare intruziune intempestivă creează
întotdeauna probleme:
ApariŃia la o petrecere a unui prieten neinvitat produce o adevărată panică. Cei
prezenŃi, conştienŃi de penibilul situaŃiei, vor încerca să atenueze şocul
psihologic primindu-l pe intrus cu o explozie de entuziasm, ca şi cum abia
ateptau sosirea sa, iar gazdele se vor strădui să îi explice cât i-a afecta faptul
că nu au reuşit să îl contacteze l timp pentru a-l invita. Nu mai puŃin gravă este
intrarea inopinată a cuiva în regiunea posterioară, unde actorii pot fi surprinşi în
posturi dintre cele mai neconvenabile.(M. Dinu, op.cit. p.175)
În opinia lui Goffman ordinea socială devine o sumă de acorduri
dezvoltate reciproc de către ctorii sociali, acorduri care sunt supuse
unei permanente redefiniri. Goffman se focalizază în special asupra
riturilor de interacŃiune, considerând că orice interacŃiune presupune o
anumită ritualitate, şi de aceea, dacă dorim să avem o comunicare
pozitivă, trebuie să respectăm anumite elemente clar definite cultural:
Un conviv care rămâne tăcut la masă face audienŃa să se simtă prost (regula
angajării), o mână întinsă solicită o altă mână întinsă (regula reciprocităŃii), nu
vorbim de funie în casa spânzuratului (regula de selectare a temelor), când
dorim să trecem înaintea cuiva, îi prezentăm, preventiv scuzele noastre (ritual
de compensare) (E. Goffman, op.cit. p. 178)
Pentru Goffman, riturile sau ritualurile se exprimă printr-un sistem
de prescripŃii şi de proscripŃii proprii fiecărei culturi, pe care le
desemnăm în mod curent drept utilizări, politeŃe sau mod de viaŃă
şi care trebuie respectate dacă dorim o bună comunicare.
Toate aceste ritualuri de interacŃiune constituie un cod de conduită
care guvernează interacŃiunile sociale cotidiene. Ele nu au apărut
dintr-o imposibilitate ci dintr-o negociere şi nu au semnificaŃie şi
pertinenŃă decât prin situaŃie şi actori.
Aşa cum subliniază Lohisse, semnificaŃia ritualurilor nu este
sesizabilă în întregime decât dacă luăm în considerare mizele
interacŃiunii. Goffman este preocupat cu precădere de
reprezentarea sinelui în comunicare. Fiecare actor încearcă să
ofere o imagine valorizantă despre sine însuşi. Acestă imagine a
Eului (seducătorul, profesionistul, rebelul, etc.) presupune o
punere în scenă cu ajutorul Ńinutei corporale, a vestimentaŃiei, a
modului de a vorbi şi de a se prezenta şi trebuie recunoscută ca
atare de către parteneri.
Goffman vorbeşte despre aparenŃă. A păstra aparenŃele, a face
figuraŃie, sunt mize majore ale oricărei interacŃiuni sociale, deci
una dintre funcŃiile fundamentale ale ritualului. Pentru a păstra
aceste aparenŃe, se desfăşoară o serie întreagă de strategii
(figuraŃii în termenii lui Goffman ), care au în vedere prevenirea
oricărui incident şi a oricărei rupturi în cadrul schimbului (rolul
protocolului în interacŃiunile formale, al normelor în cele informale),
de a nu face nimic din ceea ce ar putea ameninŃa „faŃa”celuilalt (a
avea tact, a te face că nu auzi o conversaŃie care nu te priveşte,
etc.,) a îndrepta o gafă, etc..

ConstruiŃi un scenariu pentru fiecare dintre situaŃiile următoare şi
identificaŃi elementele modelului dramaturgic care apar:
1. InvitaŃi la masă pe şeful dvs direct aflat în delegaŃie în oraş
deşi în acest moment lucrurile nu stau foarte bine în relaŃia dvs cu
partenerul/partenera de cuplu. Ce se întâmplă dacă unul dintre
copii dvs i se adresează şefului direct cu porecla pe care o folosiŃi
pentru a-l desemna atunci când sunteŃi în cercul de prieteni?
2. SunteŃi în vizită în alt oraş la părinŃii partenerului/partenerei
pentru a discuta detalii referitoare la viitoare ceremonie de
căsătorie. Ce se întâmplă dacă iubita/iubitul din liceu al
acestui/acesteia, aflând că este în localitate decide să vină să-l/s-o
vadă?
3. SunteŃi în echipa care prezintă unui potenŃial client un nou
concept de comunicare pentru un produs. Liderul echipei face o
greşală destul de gravă, care ar putea periclita contractul. Cum
procedaŃi? Dar dacă intenŃionaŃi, în viitorul apropiat, să aplicaŃi
pentru un post din compania clientului?
4. SurprindeŃi o discuŃie aprinsă între un politician şi soŃia sa, cu
privire la decizia dificilă de a face un avort. Cum procedaŃi? Dar
dacă sunteŃi un jurnalist care stabilise o întâlnire pentru a discuta
un proiect de lege pe care acesta îl susŃine şi care restricŃionează
întreruperile de sarcină?
2.2.4. Etnometodologia
S-a dezvoltat în anii 60 la Los Angeles, în cadrul unui grup de
cercetători reuniŃi în jurul lui Harold Garfinkel, profesor la Unitatea din
California preocupaŃi de studierea simŃului comun, aşa cum se relevă
acestea în situaŃiile obişnuite de acŃiune. Din acestă perspectivă faptul
social nu mai este dat ci este rezultatul activităŃii persoanelor, schema
comunicării substituindu-se celei a acŃiunii.

Etnometodologia focalizează accentul de cercetare pe analiza
conversaŃiei văzută ca una dintre formele fundamentale de organizare
socială. Asfel, un enunŃ verbal nu apare niciodată ca produs a unei
singure persoane, ci este un produs al interacŃiunii. În acest mod,
termenii vehiculaŃi în conversaŃie au diverse proprietăŃi, cum ar fi aceea
că sensul unui cuvân trebuie să fie atribuit direct unei situaŃii anume,
unui context; de aici derivă o semnificaŃie obiectivă a cuvântului şi o
semnificaŃie care este construită prin folosirea cuvântului într-un context
sau altul.
În acelaşi timp, putem vorbi despre o anumită reflexizivitate a limbajului,
adică despre un echilibru dinamic ntre circumstanŃe şi limbaj. Aşa cum
cuvintele capătă sens în directă legătură cu un context anume, şi
contextul se defineşte în funcŃie de limbaj: „pentru scopul de a-şi
conduce interacŃiunea de zi cu zi, oamenii refuză să-şi permită unul
altuia să înŃeleagă <<ceea ce cu adevărat exprimă în acest mod>>;
fiecare anticipă că ceilalŃi vor înŃelege contextualizarea exprimărilor,
ambiguitatea referinŃelor sensului prezentului retrospectiv-prospectiv,
aşteptându-se de fapt să surprindă înŃelesul în timp ” (Garfinkel, H.,
1992, p. 41)
Potrivit acestui curent, realitatea socială există mai întâi în interpretările
care servesc drept fundamente ale activităŃilor desfăşurate de partenerii
sociali. Limba este mijlocul esenŃial al acestor interpretări şi al
cunoştinŃelor de comunicat.
ConversaŃia, comunicare verbală specifică de fapt comunicării
interpersonale, devine centru de interes, întrucât ea reprezintă una
dintre formele fundamentale de organizare socială. Proces ce se
derulează pe măsură ce participanŃii fac schimb de enunŃuri verbale,
conversaŃia constituie, afirmă Lohisse (op.cit. p.156) un domeniu ideal
de aplicare pentru descrierea procedeelor folosite la construirea ordinii
sociale.
Modul de a vorbi cu secretara: „Mi-ai putea fotocopia asta înainte să pleci?”
indică şi constuieşte în acelaşi timp o structură ierarhică. La fel, maniera în care
personalul unui spital vorbeşte despre moartea bolnavilor: morŃii „comuni” şi
morŃii „ieşiŃi din comun”, numărul morŃilor, „am văzut din ăştea cu zecile...”
poate arăta şi crea atitudinea personalului în interacŃiunile sale cotidiene cu
bolnavii (J. Lohisse, op.cit. p.156).
Pornind de la etnometodologie, A. Cicourel propune o sinteză cu teoria
statului şi a rolului (după M. Lallemnet, 2002, p. 268). Ca şi Goffman,
autorul menŃionat observă că, în lumea socială, actorul îşi construieşte
rolul şi încearcă să pătrundă sistemul rolului pe care-l joacă celălalt aflat
în interacŃiune cu el.
Pentru Cicourel, analiza rămâne însă încompletă atâta vreme cât
cercetătorul nu actualizează ceea ce în lingvstică, N. Chomsky numea
structurile profunde. A. Cicourel numeşte aceste structuri profunde ale
interacŃiunii procedee interpretative.El înŃelege prin acesta un ansamblu
de proprietăŃi invariabile care guvernează o interacŃiunw şi care indică
„natura condiŃiilor minimale care permit actorului şi observatorului să

decidă dacă acea interacŃiune este <<normală>> şi poate fi efectuată.
Producerea şi utilizarea de procedee interpretative în timp reprezintă o
organizare a conştiinŃelor care asigură în permanenŃă un sens pentru
structura socială” (A. Cicourel, apud M.Lallement, op.cit. p. 268).
Procedeele interpretative identificate de A. Cicourel sunt următoarele:
ParticipanŃii la o interacŃiune socială „înŃeleg” în aparenŃă multe
lucruri (prin elaborarea semnelor verbale şi non-verbale), chiar dacă
acestea nu sunt menŃionate în mod explicit. Elementele non-verbale
se pot dovedi a fi la fel de importante ca şi elementele verbale;
Actorii atribuie semnificaŃii prin care „se poate înŃelege” ceea ce este
descris sau explicat. Chiar dacă la un moment dat conversaŃia nu
pare să fie tocmai limpede pentru partener sau pentru observatorul
neutru, din cauza utilizării anumitor termeni. Prin folosirea
procedeelor interpretative, participanŃii acordă semnificaŃii şi structuri
inferioare. ConŃinutul aparent nu dezvăluie aceste semnificaŃii unui
observator, decât dacă modelul acestuia este orientat spre structuri
de acest tip;
ParticipanŃii la o interacŃiune socială presupun o schemă de
interpretare (procedee interpretative) şi selectează anumite
caracteristici ale scenei pentru a fi în măsură să explice şi să
completeze lacunele în ceea ce este descris. ParticipanŃii par să fei
de acord deşi nici unul nici celălalt nu indică în mod clar motivele
sau bazele acordului. Fiecare poate alege „să se abŃină”.
În general participanŃii nu se îndoiesc de vorbele celuilalt şi nu
pretind probe exterioare, atâta vreme cât fiecare presupune că pot
exista alte „amănunte” (sau că alte amănunte îi pot fi furnizate) în
ceea ce priveşte lacunele descoperite în timpul conversaŃiei. Dar
chiar când există îndoieli, partenerul va încerca să-l „ajute” pe
celălalt să continue conversaŃia. Confruntările directe se datorează
schimbării radicale a perspectivei pe care o utilizează fiecare
participant, dar în timpul primei aproximări ei consideră incontestabil
faptul că fiecare ştie ce spune şi ce vrea să spună;
Procedeele interpretative sugerează informaŃiile (cunoştinŃele
distribuite social) care-i permit actorului să asocieze reguli
informative generale cu scene de interacŃiune trăite. Procedeele
interpretative şi regulile de suprafaŃă (normative) furnzează actorului
o structură cu ajutorul căreia îşi poate compartimenta mediul în
domenii de semnificaŃii;
Procedeele interpretative guvernează decupartea interacŃiunii în
secvenŃe şi stabilesc condiŃiile necesare pentru a evalua şi produce
comportamente pe care cercetătorul le numeşte atribute de „statut”
şi de „rol” sau de „conduite corespunzătoare”. Îmbinarea
procedeelor interpretative cu reguli de suprafaŃă (normative)
reprezintă fundamentul interacŃiunii concertate pe care o numim
„structuri sociale”;
În consecinŃă noŃiuni ca „statut”, „rol” şi „normă” nu pot fi exacte deât
în măsura în care modelul cercetătorului Ńine explicit seama de
caracteristicile ce-i permit actorului să identifice şi să acŃioneze în
funcŃie de comportamentele „corespunzătore” (A.Cicourel, apud M.
Lallement, op.cit p.269)

StudenŃii lui Garfikel au fost solicitaŃi să se poarte
cu părinŃii lor, acasă, ca şi cum ar fi fost oaspeŃi. În
felul acesta, supoziŃiile acordului tacit din relaŃia
părinŃi-copii a fost determinate să iasă la iveală.
Tot pentru a evidenŃia „luatul de la sine înŃeles”, s-
a recurs la intervievarea intensă pe teme ce
presupun consensul microsocial sau intersubiectiv:
„de ce saluŃi?”, „ce înŃelegi când spui că eşti
obosit?”etc. (după Petru IluŃ în Zamfir, C.,
Vlăsceanu, L., op.cit. p.227)
Pornind de la exercitiul de mai sus, încercaŃi să vă
schimbaŃi comportamentul faŃă de cei apropiaŃi în
sensul propus de cercetător şi observaŃi ce se
întâmplă.
2.2.5 Etnografia comunicării

Acest curent se dezvoltă tot în anii 60. AdepŃii acestui curent de
gândire pornesc de la considerarea comunicării interpesonale drept un
fenomen cultural esenŃial şi îşi propun să „observe şi să descrie
structurile comportamentale recurentge într-un cadru situaŃional
determinat, prin studiul interacŃional care se bazează în principal pe
analiza schemelor recursive din schimburile sociale, adică pe studierea
a ceea ce se face sau se spune de obicei într-o structură precisă, între
actorii sociali” Salins A. 1988, apud J. Lohisse, op.cit. p.158-159).
Puternic influenŃat de Jakobson, liderul acestui curent, Dell Hymes,
urmăreşte să descrie resursele comunicative ale comunităŃilor culturale,
postulând că activitatea de comunicare trebuie dedusă din observarea
comportamentelor de comunicare ale membrilor unei comunităŃi, în
cadrul lor natural şi descrisă minuŃios în toate componentele ei. Pornind
de la acest cadru conceptual, Hymes propune o nouă schemă
descriptivă cunoscută în literatura de specialitate drept „schema
speaking” , pe care o reproducem mai jos:

Setting (cadrul): este vorba de cadrul fizic (timp şi loc) şi cadrul
psihologic (sufrageria unei case burgheze la ora mesei de prânz,
într-o zi de iulie; ambianŃă familială degajată);
Participants (participanŃii): sub acest termen general, Hymes
recuperează nu doar destinatorul şi destinatarul, ci şi pe toŃi cei
prezenŃi, care participă într-un fel sau altul la desfăşurarea acŃiunii,
indiferent dacă vorbesc sau nu. Pentru fiecare dintre participanŃi el
oferă cât mai multe caracteristici pertinente posibile din punct de
vedere sociocultural şi psihologic;
Ends (finalităŃi): este vorba pe de-o parte, de scop sau de intenŃie, pe
de altă parte, de rezultatul activităŃii de comunicare. Deşi Hymes
face distincŃia între aceste două subcomponente, scopul şi rezultatul
acŃiunii nu coincid întotdeauna. Scopul explicit al unui prânz familial
este acela de a permite participanŃilor să se hrănească; la un nive
mai profund, scopul este acela de a permite participanŃilor să-şi
reînnoiade legăturile familiale. În acest caz, rezultatul va corespunde
scopului dacă fiecare mănâncă pe săturate şi dacă nutreşte
sentimente faŃă de ceilalŃi participanŃi;
Acts (acte) : termenul acoperă atât conŃinutul mesajului (tema) cât şi
de forma acestuia. Prima subcomponentă desemnează subiectele
conversaŃiei; a două, cu mai puŃină claritate, stiul global: este oare
vorba de un mesaj poetic sau, dimpotrivă, de unul pur referenŃial?;
Key (tonalitate): acestă componentă, foarte apropiată de precedenta,
permite totuşi caracterizarea într-un mod mai detaliat a
particularităŃilor modului în care se desfăşoară activitatea de limbaj.
De exemplu, se poate trece de la atitudine serioasă la glumă;
Instrumentalities (instrumente): mijloace de comunicare. Este vorba,
pe de-o parte, de canalele de comunicare, pe de altă parte, de
codurile care le corespund. Cu siguranŃă, este practic imposibil să
Ńinem seama de toate canalele şi codurile care servesc comunicării
într-o situaŃie dată. Etnograful comunicării va trebui să şe observe şi
să le descrie pe cele care sunt pertinente în ochii participanŃilor la
situaşia în chestiune. În cadrul unui dineu monden, codul
vestimentar ar putea avea multă importanŃă;
Norms (norme): se împart în norme de interacŃiune şi norme de
interpretare. Primele se referă la mecanismele interacŃionale ale
conversaŃiei (ordinea luărilor de cuvânt, întreruperile, etc.). Celelalte,
la sensul mesajului, aşa cum este el transmis şi primit, date fiind
normele de interacŃiune socială, sistemul de idei socioculturale în
vigoare ale participanŃilor, etc.. De fapt, este vorba de obişnuinŃele,
adesea inconştiente dar urmate mai mult sau mai puŃin de toată
lumea, care guvernează comunicarea din cadrul unei comunităŃi a
subiecŃilor vorbitori;
Gen, tip de activitate de limbaj: acestă componentă îl obigă pe
cercetător să definească situaŃia de comunicare în funcŃie de
categoriile careîi deoseesc pe membrii unei comunităŃi. ConversaŃia
care se desfăşoară în cursul dejunului familial este de genul
flecărell, fără un subiect precis, cu multe aluzii personale (Schema
Speaking, apartinându-i lui Dell Hymes, condensată e C.
Bachmann, J. Lindenfeld, J. Simoinin, 1981, apud J. Lohisse, 159-
160).
Etnometodologii propun două concepte-cheie pentru înŃegera

comuncării: (1) competenŃa în comunicare: capacitatea de a şti să
folosim cunoştinŃele de limbă în funcŃie de contextul social;cunoaşterea
de care au nevoie participanŃii la o interacŃiune şi pe care o pun în
aplicare pentru a comunica cu succes unul cu altul; (2) comunitate de
comunicare: grup de fiinŃe care au în comun practici de comunicare.

Pornind de la schema speaking analizaŃi din
perspectivă etnometodologică următoarele situaŃii
de comunicare, scoŃând în evidenŃă competenŃele
comucaŃionale folosite:
1. o ieşire cu prietenii la o terasă;
2. un interviu de angajare;
3. un dineu formal;
2.2.6 Analiza tranzacŃională

Deopotrivă teorie a relaŃiilor interpesonale şi metodă terapeutică,
analiza tranzacŃională este promovată de psihiatrul american Eric Berne
care îşi propune să ofere o grilă de înŃelegere a resorturilopr
psihologice care structurează şi dinamizează relaŃiile interpersonale.
Autorul a pornit de la reliefarea faptului că fiecare individ poartă în sine,
simultan, trei stări în funcŃie de natura proceselor relaŃionale în care
este implicat:
starea de Părinte- preluată şi reprodusă din principiile pe care figurile
părinteşti ni le-au remis (ori aşa le-am perceput noi); la acest nivel
sunt înregistrate evenimentele exterioare, trăite de la naştere până
la vârsta de 5 ani: învăŃăturile primite de la părinŃi, educatori; starea
de Părinte presupune că „fiecare on îşi poartă în sine proprii părinŃi
”, cum spune autorul (citat de Pânişoară, O.I.,op.cit. p.34),

perceptele şi valorile normative pe care le-a interorizat („Fă asta!”,
„nu face asta!”, „este bine să...” etc.) Activarea acestei stări îi oferă
persoanei respective o diminuare a consumului de energie, nu mai
trebuie să-şi evalueze îndelung deciziile, preceptele respective sunt
valabile şi caută să le impună şi altora;
Starea de Adult: aici sunt înregistrate învăŃăturile pe care le-am

asimilat din experienŃa proprie, prin încercare şi eroare. Aici
experienŃele se traduc în gânduri, se vede ce este pro şi contra, se
iau decizii. Este componenta raŃională. Starea adulta se activează
de obicei când persoana vrea sa rezolve o problemă, să hotărască
obiective, îşi asuma responsabilitatea, ia o decizie, doreşte
evaluarea unor rezultate etc. Acestă stare reprezintă o viziune
pragmatică a prezentului care poate oferi rezolvări lucide şi sluŃii
corecte. Starea de Adult permite o privire mai obiectivă asupra
fenomenelor cu pe care persoana le întâlneşte.
starea de Copil : la acest nivel sunt înregistrate evenimentele

interioare - sentimentele trăite ca răspuns la evenimente exterioare,
de la naştere şi până la vârsta de 5 ani. Este componenta
emoŃională. La adult apare în activităŃi recreative.
Acestă stare constituie un echilibru pentru starea de Părinte, astfel

că dacă fiecare om „îşi poartă în sine proprii părinŃi”, în acelaşi timp
mai păstrează în propria fiinŃă „copilul care a fost”. Starea de copil
este caracterizată de impulsurile naturale de satisfacere a dorunŃelor
şi nevoilor; starea de Copil presupune farmec, plăcere şi creativitate
dar şi egoism şi agresivitate. Un individ branşat la starea de Copil,
aşa cum subliniază Prutianu (2005) vede lumea înconjurătoare prin
ceea ce simte şi nu prin ceea ce gânseşte. Condusă de principiul
satisfacerii propriilor trebuinŃe, starea de copil nu admite decât cu
greu oprelişti în realizarea dorinŃelor sale.
Fiecare individ are aceste trei stări în propria persoană, ele fiind
activate în funcŃie de situaŃie şi de necesitatea unor relaŃionări specifice.
Dacă cineva îşi activează starea de părinte, el va acŃiona de o manieră care să

confere dependenŃă celor cu care interacŃionează oscilând între: (1) reacŃii de
impunere, reacŃii ostile (de persecutor), prin care partenerul comunicaŃional este
„pus la punct” într-un mod brutal, făfă să-i fie lăsată nicio situaŃie de ieşire
(expresii ca: „faceŃi cum vă spun eu”, „ce este asta?”, „nu snteŃi buni de nimic!”
etc.) şi (2) reacŃii de supraprotejare, în care cel care a activat startea de părinte
încearcă să pară atent şi suportiv cu cei cu care interacŃionează, în fapt
devalorizându-i şi lipsindu-i de posibilitatea de a face ceva (expresii ca „lasă ca
fac eu”, „nu te mai chinui, o să rezolv eu”, etc.). În echilibru, şi starea de Copil
poate fi observată sub mai multe unghiuri, Berne (1964) remarcând diferenŃa
între un Copil firesc (sublinierea nostră n.a) (liber) care acŃionează sub impulsul
stărilor de moment, desemând în acelaşi timp, pentru a lăsa un exemplu,
răzvlătire şi creativitate, şi Copil adaptat (sublinierea noastră n.a.) car, strâns

între limitele impuse de educaŃia parentală. S-a conformat, în timp, sub infleunŃa
Părintelui, comportându-se cum ar fi vrut acesta (docil sau precoce, spre
exemplu). Prutianu (2005) observă că elevii şi studenŃii se branşează firesc la
acestă ultimă stare în momentul unui examen.
Păstrând un echilibru între cele trei stări descrise mai sus, fiinŃa umană
întâlneşte alŃi semeni care fac acelaşi lucru.(...) O tranzacŃie între doi AdulŃi va fi
„Străinul: Pe unde se poate ajunge la Universitatea din Bucureşti? Localnicul:
Pe drumul acesta”. Nimic mai simplu. Am comunicat precis şi am primit un
răspuns similar. Problema se complică în momentul în care apare o tranzacŃie
încrucişată, deoarece, în acest caz comunicarea este întreruptă. Spre exemplu,
soŃul declanşează un stimul de tip Adult-Adult întrebând :„Unde mi-o fi
cămaşa?”. SoŃia ar putea să răspundă activând starea de Adult şi ajutându-o
să şi-o găsescă. În loc de asta, ea poate activa starea de Copil, exprimând: „Mă
critici întotdeauna. Ce Ńi-am ascuns-o eu?” ori starea de Părinte: „La cât de
distrat eşti îşi pierzi tot timpul lucrurile. Nu esti în stare să găseşti o biată
cămaşă!”. Este evdent că apariŃia unei tranzacŃii încrucişate nu poate fi
rezolvată decât în momentul în care unul dintre parteneri îşi schimbă starea.
Spre exemplu, soŃul poate intra în starea de Copil adaptat, reacŃionând la
starea de Părinte a săŃiei sale, sunându-i:„Aşa este, sunt un distrat. Te rog
ajută-mă s-o găsesc” (Pânişoară, O.I., op.cit. p.34-35)
Există, după cum rezultă din citatul de mai sus, mai multe tipuri de
tranzacŃii, fiecare având efecte diferite asupra comunicării. Astfel:
TranzacŃiile paralele (complementare)
În tranzacŃia complementară răspundem interlocutorului din starea pe

care ne-a solicitat-o.
Fig 2.2.6.1 TranzacŃiile paralele în analiza tranzacŃională
Regula I a comunicării, după Berne:”Cât timp tranzacŃiile rămân

paralele, comunicarea poate continua nelimitat".
b. TranzacŃiile încrucişate
Când tranzacŃiile nu sunt paralele (cineva vorbeşte din starea de părinte

şi interlocutorul răspunde din starea de adult) are loc o tranzacŃie
încrucişată.

Fig. 2.2.6.2 TranzacŃiile încrucişate în analiza tranzacŃională
Regula a II-a a comunicării, după Berne:"Când o tranzacŃie este

încrucişată, comunicarea este întreruptă".
c. TranzacŃiile ascunse
În acest tip de tranzacŃii, alături de mesajul explicit - stimul verbal direct,

se transmit şi mesaje ascunse - la nivel emoŃional, non-verbal.
Întotdeauna implică cel puŃin două stări din cele trei descrise anterior.
Adesea mesajul aparent este direcŃionat Adult spre Adult, în timp ce
mesajul psihologic este emis de către Părinte sau de către Copil.
Fig. 2.2.6.3 TranzacŃii ascunse în analiza tranzacŃională
Regula a III-a a comunicării, după Berne: "Comportamentul apărut în

urma tranzacŃiilor ascunse este determinat la nivel psihologic şi nu la
cel social".

AnalizaŃi din perspectiva analizei tranzacŃionale
următoarele situaŃile de comunicare cu care vă
întâlniŃi pe parcursul unei zile. Care dintre stările
propuse de Eric Berne primează în relaŃia dvs cu
partenerul/partenera de cuplu? Dar în relaŃia cu
şeful direct?
2.3. Factorii determinanŃi ai comunicării interpersonale
Unul dintre teoreticienii comunicării interpersonale, Jean-Claude Abric

defineşte comunicarea ca ansamblul proceselor prin care se eectuează
schimburi de informaŃii şi de semnificaŃii între persoane aflate într-o
situaŃie socială dată (J.C. Abric, 1999/2002, p.14). El identifică o serie
de factori ce influenŃează comunicarea interpersonală, factori pe care îi
vom detalia în cele ce urmează?
2.3.1 Rolul actorilor comunicării

Orice individ aflat într-o situaŃie de comunicare este influenŃat de trei
tipuri de variabile: psihologice, cognitive şi sociale.
2.3.1.1. Variabilele psihologice

În prezentarea variabilelor psihologice care influenŃează comunicarea,
pornim de la premisa că orice individ care comunică este direct implicat
în situaŃia de comunicare, angajându-se în ea cu personalitatea sa şi cu
propriul sistem de nevoi care îi determină motivaŃiile (cf. Feertchak
1996, apun op.cit. p.16), fie că acestea din urmă sunt explicite,
implicite sau inconştiente.
Pe urmele lui Abric, pornim în acest demers de la modelul propus de
Lewin (1959, apud op.cit. p.16) care afirmă că orice individ funcŃionează
ca un organism supus unui ansamblu de forŃe, de origine externă –
presiuni din partea mediului – sau de origine internă. Ansamblul forŃelor
care acŃionează asupra individului crează nevoi care, la ândul lor,
produc o serie de tensiuni. Implict, orice individ poate fi considerat, din
acestă perspectivă, drept un organism aflat în tensiune (op.cit. p.16).
Potrivit teoriei disonanŃei cognitive, îndividul nu suportă starea de
tensiune şi de aceea va căuta pe să le reducă.
În orice situaŃie de comunicare, dat fiind ansamblul forŃelor ce
acŃionează asupra lor (fie ele interne sau externe; pozitive- orientate
spre perfecŃionare, autorealizare,etc.; sau negative –de ocolire a unei
situatii neplăcute), actorii urmăresc un dublu scop: (1) să atingă

anumite obiective şi (2) să evite situaŃiile potenŃial periculoase pentru
individ sau pentru statutul său. Din acest motiv, pentru a înŃelege
comportamentul actorilor într-o situaŃie de comunicare, trebuie să
analizăm motivaŃiile reale aflate la originea acelui comportament şi
găsirea răspunsului la două întrebări fundamentale: (1) ce anume
încercă individul să-şi apropie? şi (2) ce caută el să evite?
Aşa cum remarcă Abric (op.cit. p.17) un individ care emite un mesaj
poate să o facă pentru a atinge obiectul explicit al comunicării dar şi
pentru a evita anumite elemente care îi crează probleme.Din acest
motiv, conştient sau nu, el va opera o filtrare, o selecŃie a informaŃiei de
transmis. Acest proces de filtrare şi selectare a informaŃiei care
urmează a fi transmise, este influenŃat de o serie de mecanisme, dintre
care mai frecvente şi mai pregnante sunt mecanismele proiective şi
cele de apărare.
Mecanismele proiective : asimilare şi atribuire. Primul mecanism are în
vedere asimilarea gândirii celuilalt, adică a pune pe seama acestuia
propriile sentimente, a crede că el acŃionează într-o manieră similară.
Acestă asimilare a celuilalt este una dintre cauzele esenŃiale ale lipsei
de comunicare, întrucât ea implică ignorarea diferenŃei, a specificităŃii
interlocutorului, impiedicând astfel luarea în considerare a
caracteristicilor acestuia, fie ele de natură cognitivă sau afectivă. Cel
de-al doilea mecanism, presupune a atribui partenerilor de comunicare
o serie de atitudini menite să justifice sentimentele şi comportamentul
subiectului faŃă de acetea. Spre exemplu, a le atribui o agresivitate
(inexistenŃă sau exagerată) pentru a justifica propriile acte agresive.
Mecanismele de apărare pornesc de la observaŃia că orice informaŃie
care nu corespunde propriului sistem de valori, norme şi relaŃii
acceptate, va declanşa aproape automat un mecanism de apărare,
menit să protejeze sistemul personal sau ideologic de funcŃionare.
Dintre mecanismele de apărare, cele mai freecvente sunt:
scotomizarea, sau procesul de eliminare a unei informaŃii incomode,
care nu mai este percepută deloc; memorizarea selectivă, uitarea
informaŃiei problematice de îndată ce este receptată; interpretarea
defensivă, conferirea unei alte semnificaŃii decât cea reală, dar
conformă cu ceea ce am dori să reprezinte; negarea autorităŃii sursei,
devalorizarea sursei, punerea la îndoială autoritatea, competenŃa şi
buna credinŃă a celui ce se află la originea acesteia.
2.3.1.2 Variabilele cognitive

Actorii comunicării sunt influenŃaŃi şi de modul lor de funcŃionare
cognitivă, adică de sistemul lor cognitiv şi de sistemul lor de
preprezentare.
Sistemul cognitiv, adică organizarea funcŃionării mentale şi intelectuale
al unui individ care influenŃează modul în care acesta preia dim mediu
informaŃia, modul în care o organizează şi prelucrează. În comunicare,

sistemul cognitiv al locuitorilor îşi va pune amprenta asupra limbajului
utilizat, care nu este altceva decât codul comunicării.
Încă din timpul lui Lewin (1951 apud O. Lungu, în Neculau, A., 2004,
p.102), psihologii sociali au realizat că pentru a înŃelege
comportamentul social este necesar să luăm în calcul felul în care
individul percepe lumea socială, mai degrabă deât ceea ce se petrece
în mod obiectiv.
Spre exemplu o recompensă materială poate fi percepută ca mită sau ca un
cadou şi astfel reacŃia persoanei va fi diferită la acelaşi stimul, aşa încât ceea
ce prezice comportamentul persoanei va fi percepŃia situaŃiei sociale (aspect
cognitiv) şi nu comportamentul propriu-zis al celui care oferă recompensa.
Mai mult, oamenii pot fi influenŃaŃi în comportamentul lor chiar şi de prezenŃa
imaginară a celorlalŃi. De multe ori, când nu suntem siguri de acŃiunile noastre,
ne gâdim la ce ar zice cei apropiaŃi dacă ar afla ce am făcut. (op.cit. p.103)
Formarea impresiei despre o situaŃie, ca bază a comunicării este
sarcina esenŃială a percepŃiei sociale. Atunci când îşi formează
impresia despre o persoană sau o situaŃie, oamenii au la dispoziŃie
două surse de informaŃii. Prima constă în informaŃiile obiective, reale,
comportamentale sau situaŃionale; celalaltă conoştinŃele celui ce
percepe (informaŃiile despre persoanele şi situaŃiile similare, sau
aparent similare).
Indiferent de sursa lor, procesele percepŃiei sociale încep cu atenŃia. Cu
alte cuvinte, înainte de a precepe ceva, observatorul trebuie să-şi
îndrepte atenŃia către respectivii stimuli. Însă din cauza multitudinii
stimulilor şi a capacităŃii limitate de procesare a informaŃiei, oamenii nu
pot observa toate aspectele unui anume stimul sau despre mediul în
care acesta se găseşte. Astfel, concentrat să înŃeleagă mesajul verbal
transmis de un interlocutor, individul poate pierde din vedere stimuli
nonverbali preŃioşi (înroşirea feŃei, mâna dusă la nas, etc.) care l-ar
putea face să înŃeleagă că acesta îl minte sau denaturează adevărul.
De aceea, atenŃia (în acceptiunea pe care cogniŃia socială o dă
termenului) se referă tocmai la cantitatea de resurse cognitive alocate
rezolvării unei anumite sarcini, în cazul nostru procesarea unuia sau
altuia dintre aspectele alocate procesului comunicaŃional în care
individul este angajat.
În cursul perceperii unui stimul comunicaŃional, oamenii pot acorda
atenŃie unor aspecte ale lui şi pot ignora altele. Elementul căruia i se
acordă atenŃie poate fi influenŃat fie de caracteristicile reale, obiective
ale stimului fie de experctanŃele şi cunoştinŃele anterioare ale
subiectului.
Sistemul de reprezentare este o altă variabilă cognitivă cu influenŃă
asupra procesului de comunicare. În contextul prezentului curs, numim
reprezentare ansamblul organizat de informaŃii, credinŃe, atitudini şi
opinii pe care un individ sau un grup le elaborează în legătură cu un
anumit obiect.
Individul nu reacŃionează la realitatea aşa cum este ea, ci aşa cum şi-o
reprezintă. În acest context, reprezentarea va juca rolul unui filtru

interpretativ, individul decodând comportamentul partenerului în funcŃie
de modul în care el îşi reprezită situaŃia. De altfel, reprezentarea
situaŃiei determină sistemul de expectanŃe şi de anticipări care vizează,
de exemplu, comportamentul celuilalt, conŃinutul mesajului său.
ExistenŃa acestor reprezentări face niciun individ să nu abordeze
situaŃia de comunicare într-un mod neutru; el dispune a priori de o
imaginea situaŃiei aşa cum ar trebui ea să fie (acest cum trebuie este
rezultatul educaŃiei, cunoştinŃelor şi experienŃelor personale) şi astfel,
de multe ori chiar înainte de începutul interacŃiunii, acesta este deja
determinată, predeterminată de sistemul de reprezentare.
În situaŃia de comunicare (după Abric, op.cit. p. 21), trei elemente ale
reprezentării situaŃiei vor juca un rol esenŃial: sinele, celălalt şi
contextul.
Reprezentarea de sine se bazează pe două componente: Eu-ul intim şi
Eu-ul public. Primul se referă la imaginea pe care individul şi-o face
despre sine, despre forŃele şi slăbiciunile sale, despre adevărata sa
competenŃă şi despre caracteristicile personale. Acest Eu intim este cel
mai adesea unul privat, necunoscut de ceilalŃi şi neexprimat, dar asta
nu însemnă că nu este fundamental în determinarea comportamentului
individului.
Eu-ul public, este Eu-ul declarat, imaginea de sine pe care o oferim
celorlalŃi. Acesta poate fi radical diferit (pe termen scurt insă, în timp
mecanismele de ajustare vor apropia cele două Eu-uri) de Eu-ul intim.
Reprezentarea despre celălalt este imaginea partenerului de
comunicare, constând de fapt în imaginea caracteristicilor psihologice
(de personalitate), cognitive (competenŃă) şi sociale (statut) ale
acestuia. Reprezentarea despre celălalt va interveni, la rândul ei, în
natura relaŃiilor, în suporturile utilizate, precum şi în finalitatea
percepută a relaŃiei de comunicare.
În acest punct al expunerii noastre considerăm necesară prezentarea
modelului Johari dezvoltat in anii ’50, de catre psihologii americani
Joseph Luft si Harry Ingham. Modelul scoate în evidenŃă
reprezentările despre sine şi reprezentările despre celălalt( dacă în
acest ultimo caz privim „ferestra” dinafară):
ceea ce o persoană cunoaste despre sine şi este cunoscut şi de

catre ceilalŃi (eu ştiu şi ceilalti ştiu);
ceea ce este necunoscut persoanei despre sine dar este cunoscut
de alŃii (eu nu ştiu dar ceilalti ştiu);
ceea ce o persoană ştie despre ea dar ceilalŃi nu ştiu (eu ştiu dar
ceilalŃi nu ştiu);
ceea ce nici persoana nici ceilalŃi nu ştiu despre acea perosna (eu nu
stiu si nici ceilalti nu stiu);


Eu ştiu şi ceilalŃi ştiu: Eu nu ştiu dar ceilalti ştiu:
Arena Zona oarbă
Eu nu ştiu şi nici ceilalŃi

Eu stiu dar ceilalti nu stiu:
nu ştiu:
FaŃada
Zona necunoscută
Fig 2.3.1.2.1. Fereastra lui Johari
Arena este zona din spatiul interpersonal în care informatia este

cunoscută atât de sine cât şi de alŃii , zona în care relatiile interpersonal
pot să se dezvolte.Cu cât această zona este mai largă, cu atât
comunicarea este mai eficace.Un bun comunicator va tinde sa
largească această zonă prin procedeul de autoexpunere şi feedback.
Zona oarbă conŃine informaŃie necunoscută de sine dar cunoscută

de alŃii. Ea include atât comportamentele şi atitudinile proprii de care noi
nu ne dăm seama, cât şi atitudinile şi sentimentele altora legate de noi
pe care noi nu le cunoaştem, dar alŃii le cunosc. Aceasta zona de date
constituie un handicap în comunicare deoarece nu putem să înŃelegem
comportamentele, deciziile şi potenŃialul altora daca nu avem
informaŃiile privind originea acestora. Lipsa acestor informatii va înhiba
eficacitatea relatiei interpersonale.
Dacă vrem să schimbam ceva din ceea ce este continut în această

zona sau să largim domeniul de comunicare, este necesar ca parte din
informatia de aici sa fie transferată în arenă şi aceasta este posibil prin
procesul de solicitare / furnizare de feedback.
FaŃada este o zonă cunoscut de sine dar necunoscuta de altii; cuprinde

informatii despre sine pe care le consideram posibil prejudiciabile
relatiei (de exemplu, parerea despre interlocutor) sau pe care le
ascundem din motive de teama, din dorinta de putere, din anumite
interese, etc. Blocarea acestor informatii constituie „autoprotecŃie”
pentru individ.Tansferarea de informatie din această zonă în zona în
care are loc comunicarea deschisă se face prin autodezvaluire,
autoexpunere. Având informatii despre noi, interlocutorul va putea

întelege mult mai precis ceea ce spunem sau facem, si în general
relatia de comunicare este mai eficientă si are sanse de dezvoltare.
Zona necunoscută de sine şi de alŃii din spatiul interpersonal se

presupune ca există în subconştient, şi, uneori, atitudini aflate în
aceasta zona ne influentează comportamentul de comunicare, fară sa
ne dam seama. Ele se manifestă mai ales în situatii critice când nu ne
mai recunoastem în propriile reactii, cuvinte, ideii: „nu sunt eu acela
care a fost în stare să spuna aşa ceva”. Zona „necunoscută” contine
date psiho-dinamice, potentiale şi talente ascunse, informaŃii
inconştiente si baza de date acreativitatii.
Ultimul, dar nu mai puŃin important, element al sistemului de

reprezentare este reprezentarea despre sarcină sau despre context în
funcŃie de imaginea pe care o are despre sarcina de îndeplinit, individul
va adopta –conştient sau nu- un anumit tip de demers cognitiv, astfel
spus un anumit mod de raŃionament, şi va estima care din codurile şi
canalele de comunicare sunt cele mai potrivite actului comunicării. Tot
astfel, dacă dorim să înŃelegem natura reacŃiilor şi a interacŃiunilor ce se
stabilesc între actorii comunicării, va trebui să analizăm semnificaŃie pe
care o atribuie aceştea contextului în care are loc comunicarea.

Pe o foaie de hârtie scrieŃi 10 propoziŃii care încep
cu Eu sunt... . RugaŃi apoi un prieten, o rudă, un
profesor să facă acelaşi lucru completând spaŃiile
goale cu ceea ce ea/el rede că vă caracterizează.
AnalizaŃi răspunsurile şi explicaŃi diferenŃierile
pornind de la conceptul de Eu intim şi Eu public.
2.3.1.3. Variabilele sociale

Dintre acestea, cele mai importante sunt: rolul şi statusul social; şi
prejudecăŃile şi stereotipurile.
Rolul şi statusul social: viaŃa socială a fiecărui individ se caracterizează
prin diferite roluri sociale pe care şi le asumă zilnic (de la rolul de coleg
de facultate, la cel de student, la cel de prieten, fiu/fiică, etc.), fiecare
având o serie de prescripŃii de rol şi fiecare generând aşteptări.
Statusul social este determinat de rolul pe care un individ îl ocupă la un
moment dat într-un anumit sistem social, reprezentând prin urmare o
poziŃie socială reperabilă în mod obiectiv. In lucrarea sa Sociologie
Generală (2003, p. 101), Ioan Mihăilescu afirmă că, în relaŃiile sociale,

indivizii se raportează unii la alŃii din perspectiva status-urile pe care le
deŃin:
Întrând într-o universitate, vom identifica persoanele pe care le întâlnim ca fiind
rectorul, decanul, secretara, bibliotecara, studentul, casierul, îngrijitoarea, etc.
Chiar adresându-ne acestor persoane, de cele mai multe ori, includem în
formulare statusul lor (op.cit., p.101)
În funcŃie de statusul său, individul va fi nevoit să îndeplinească un
anumit număr de roluri sociale: el va adopta acele comportamente şi
atitudini despre care ştie că suntt asociate rolului şi pe care ceilalŃi le
aşteaptă.
Reprezentări sociale,prejudecăŃile şi stereotipurile. Orice individ
funcŃionează, conştient sau nu, conform unui număr variabil de
prejudecăŃi li stereotipuri sociale, care facilitează sau perturbă
comunicarea.
Reprezentările sociale îndeplinesc două roluri vitale (Neculau, A.,
op.cit.p. 156): în primul rând convenŃionalizează obiectele, persoanele
şi evenimentele cu care subiectul se confruntă şi pe care le clasifică şi
le dă o formă pe care o poate înŃelege. Reprezentările sociale
transformă „necunoscutul în familiar, oricine va trebui să se confrunte
cu un obiect social important dar necunoscut, va iniŃia o operaŃie
complexă de redefinire, pentru a-l face mai inteligibil şi pertinent,
comparabil cu sistemul simbolic al grupului căruia îi aparŃine (Doise, W.,
Palmonari, A., apud Neculau, A., op.cit. p.157).
În al doilea rând, reprezentările sociale sunt puternic prescriptive,

desemnând, influenŃate de contextul actual şi de moştenirea simbolică
ceea ce ar trebui să gândim sau cum ar trebui să acŃionăm. Ele se
impun cu o forŃă considerabilă şi pot fi înlăturate doar de alte
reprezentări. J. C. Abric (1994) propune trei tipuri posibile de
transformări : o transformare rezistentă produsă prin administrarea unui
nou mod, contrar de acŃiune la nivelul sistemului periferic; o
transformare progresivă ce se realizează atunci când modul de acŃiune
nu contrazice profilului nodului central; şi transformarea abruptă ce
pune în discuŃie nucleul tare al nodului central fără intermedierea
sistemului periferic.
În exercitarea ambelor sale roluri, reprezentările sociale se bazează pe

sistemele de credinŃe ale colectivităŃii. Acesta la rândul lor sunt
imaginate şi impuse de imaginarşi reprezintă ceva adăugat produselor
fanteziei care conferă ideilor mai multă greutate şi influenŃă, le face să
apară de mai mare însemnătate, le întipăreşte în spiritşi care le face
mai sigure, mai imperative pentru acŃiune şi totodată mai puŃin
vulnerabile la contraargumente . In acest sens, merită menŃionat faptul
că nu adevărul ci încrederea este elementul fundamental al credinŃelor.

„Latura urâtă” a credinŃelor (vezi Cernat, V., 2005) o reprezintă
stereotipurile şi prejudecăŃile. Lipsite de orice suport ştiinŃific, ba chiar
aflându-se în contradicŃie, limitându-se la o fundamentare preponderent
afectivă, ele pun în evidenŃă a anumită atitudine, părtinitoare a
colectivităŃii faŃă de realitate. Chiar dacă în limbajul comun aceste
cuvinte au o conotaŃie puternic negativă, rolul lor este mai curând unul
de adaptare la realitate şi de funcŃionare eficientă în societate (op.cit.)
în condiŃiile în care este imposibilă sau foarte dificilă cunoaşterea reală.
Toate elementele despre care am vorbit până acum –reprezentările

sociale, credinŃele, stereotipurile şi prejudecăŃile – se exprimă prin
intermediul codurilor cultural constituite, din care cel mai important este,
fără îndoială limbajul.
2.3.2 Factorii care influenŃează codul şi canalul de comunicare

Dintre factorii care influenŃează codul şi canalul de comunicare,
considerăm importante pentru procesul comunicaŃional, variabilele
psihice (sau obiective), cele psihologice şi psihosomatice
2.3.2.1. Variabile psihice sau obiective
Calitatea unui act de comunicare depinde în mare măsură de calitatea
şi pertinenŃa codului utilizat, care va fi cu atât mai eficient cu cât va fi
mai adaptat la nuatura informaŃiei vehiculate, la finalitatea aşteptătă a
comunicării şi la caracteristicile actorilor implicaŃi.
Se poate spune că pentru fiecare comunicare există un cod optim,
definit de Abric (op.cit. p.25) ca acela care permite cea mai bună
înŃelegere a mesajului trasmis. Pe lângă optimizarea mesajului,
alegerea codului este condiŃionată de receptor. Astfel, într-un fel ne
vom adresa unui coleg de grupă şi în cu totul alt mod profesorului de
curs.
De asemenea, într-o situaŃie de comunicare, eficientizarea utilizării unui
cod depinde şi de ambiguitatea (în fapt de lipsa acesteia) sa: codul
utilizat va fi cu atât mai performant cu cât va fi mai puŃin ambiguu.
2.3.2.2 Variabilele psihologice şi prihosomatice

Efectul de halo: este efectul creat de rezonanŃa simbolică pe care un
anumit cuânt o are pentru actorii comunicării. Un cuvânt, o idee sau un
mesaj poate declanşa un şir de asociaŃii individuale sau personale care,
în unele cazuri, pot bloca orice act de comunicare. În psihologie aceste
cuvinte sunt numite cuvinte-şoc (Abric, op.cit. p.26) care sunt extrem de
dificil dee controlat având în vedere faptul că de multe ori ele se leagă
de istoria personală a individului receptor şi sunt efectele lor potenŃiale
sunt necunoscute emiŃătorului mesajului şi chiar, în unele cazuri,
receptorului

Efectul de halo funcŃionează însă în egală măsură din punct de vedere
social şi colectiv (Abric, J., op.cit.p.26). Utilizarea în comunicare a unui
termen dezvoluie adesea poziŃiile ideologice ale emiŃătorului, oferint
informaŃii suplimentare receptorului.
Exemplul cel mai cunoscut şi totodată cel mai simplu al fenomenului descris îl
reprezintă cuvântul folosit pentru a desemna poliŃia. EmiŃătorul poate vorbi
despre curcani, forŃe de ordine sau despre apărătorii liniştii noastre,exprimând,
dinoclo de indicarea unui obiect, relaŃia sa cu acel obiect. Reluând expresia lui
Hayakawa, se poate spune că există cuvinte tunătoare şi cuvinte şoptitoare (J.
Abric, op.cit. p. 26)
Ponderea cuvintelor: Ponderea trăsăturilor unui mesj este diferită, între
elementele sale stabilindu-se o anumită ierarhie, unele joacă un rol
central în înŃelegerea actului de comunicare sau n interpretarea
acestuia. PoziŃia centrală a unui termen este determinată de natura şi
importanŃa informaŃiei pe care acesta o vehiculează. Asfel, ponderea în
cadrul judecăŃii adjectivelor care exprimă o abatere de la normă ( cum
ar fi necinstit) este cu mult mai considerabilă deât a celor neutre sau
mai puŃin marcate de o referinŃă la relaŃii sociale ( de exemplu
inteligent).
Prin experimentul său din 1946, Asch a pus în evidenŃă cu claritate acestă
caracteristică a mesajelor. Experimentul constă în prezentarea unei liste de
adjective asociate unui personaj, rolul subiecŃilor fiind acela de a descrie şi de a
califica personajul în chestiune.
Lista propusă primei jumătăŃi a grupului experimental cuprinde următoarele
adjective: inteligent, competent, harnic, afectuos, hotărât, practic şi prudent.
CelorlalŃi subiecŃi li se prezintă aceeaşi listă, cu o singură diferenŃă: termenul
afectuos a fost înlocuit cu termenul distant.Acestă singură schimbare, constată
Asch, antrenează judecăŃi radical diferite. Astfel, dacă este caracterizat ca fiind
afectuos personajul este decris ca „generos, plin de umor, sociabil şi popular”.
Este însă suficient să i se ataşeze termenul distant ca el să devină „arivist,
meschin, snob şi antipatic” (...) Termenul afectuos este aşadar unul central,
jucând un rol esenŃial în formarea impresiei (J.C. Abric, op.cit. p.27)
Ordinea cuvintelor poate juca de asemenea un rol decisiv în atribuirea
unei semnificaŃii. Primele cuvinte sunt esenŃiale întrucât introduc, deci
determină o expectanŃă, o anticipare a continuării mesajului, fapt
semnalat deja de Aristotel. La fel de importante sunt şi primele
momente ale unei întâlniri, aşa cum subliniază Lewis:
ControlaŃi fiecare secundă a unei prime întâlniri. Nu porniŃi de la premisa că o
proastă impresie poate fi corectată cu uşurinŃă. Reaşezarea lucrurilor pe
făgaşul normal este o întreprindere mult mai dificilă deât punerea lor în ordine
în momentul iniŃial
Dacă primele cuvinte sunt favorizate (continuă Abric, n.a.) la fel se întâmlă şi cu
ultimele, al căror loc în mesaj le privilegiază în cadrul procesului de memorare
şi ne referim aici la efectele pe termen mai lung ale comunicării: acesta este
efectul de recenŃă. Cele două efecte (de primaritate şi de recenŃă) explică de ce
atâŃia oameni politici- sau oratori în general - Ńin să ia cuvântul primii sau ultimii
în dezbaterile la care participă.
Mai puŃin cunoscute şi mai subtile, efectele de ordine studiate de Rommetweit
(1971) vizează locul ocupat în cadrul unui mesaj de un substantiv în raport cu o
serie de adjective.

Când substantivul este plasat înaintea unei serii de adjective este favorizată
memorarea întregii liste, privilegiate fiind adjectivele cele mai apropiate de
substantiv, mai exact primele elemente ale mesajului. Dacă aşezăm
substantivul la sfârşitul mesajului, obŃinem efectul invers. Primele adjective sunt
în acest caz neglijate, iar ultimele (adică tot cele care sunt mai apropaite de
substantiv), supravalorizate. În concluzie, anumite elemente – în cazul de faŃă
numele sau substantivul –joacă un rol central în interpretarea mesajului,
precum şi în stabilirea ponderii altor elemente (apud. J.C. Abric, op.cit. p. 27)

1. În cadrul teoriilor mecaniciste ale comunicării J.Lohisse include
(atenŃie, posibil raspuns multiplu!):
a.teoriile semnificaŃiei
b.teoriile semnului
c. teoriile Şcolii de la Palo Alto
d. interacŃionismul simbolic
e. lingvistica transformaŃională
f. semiologiile structurale
g. toate cele de mai sus
2. NotaŃi cu adevărat sau fals următoarele propozitii:
a. Conceptul de incertitudine din teoria matematică a informaŃiei se

bazează pe ideea că oamenii nu ştiu întotdeauna ce comunică.
b. Structuralismul apare deci ca o teorie care vedea orice fenomen
drept un ansamblu structurat, în care semnificaŃiile sunt definite de
raporturi
c. funcŃia poetică a lui Jakobson este centrată pe emiŃător şi vizează
exprimarea directă a atitudinii subiectului cu privire la ceea ce vorbeşte
d. Teorema lui Thomas este: „ o situaŃie socială este reală prin
consecinŃele definirii e ca fiind reală”
e. InteracŃionismul simbolic s-a dezvoltat în cadrul Şcolii de la Chicago
f. atunci când ăşi formează o impresie despre o persoană sau o
situaŃie, oamenii utilizează strict informaŃiile obiective, reale
3. În opinia lui Charles Morris, discursul politic este de tip:

a. evaluativ
b. fictiv

c. apreciativ
d. de formulare
După Rosenhauer (2009) modelul SMCR al lui.................................

este caracterizat de patru elemente: ............................, în general o
persoană ce are un motiv clar pentru a se angaja în procesul de
comunicare; mesajul ca .................................; canalul ca
................................; ................. adică persoana care se află la celălalt
capăt al comunicării.
5. PrecizaŃi care sunt, în modelul propus de Newcomb, condiŃiile

necesare pentru stimularea unei comunicări
Modelul ....................... al lui Barnlund postulează că procesul de

comunicare nu se reduce nici la .................., nici la .........................
ci la o ......................... în care omul ............................................
pentru a-şi realiza proiectele. Pe scurt, sensul
............................................, iar ceea ce defineşte comunicarea
este mai mult ................................. decât .............................
7. Din perspectivă organicistă, comunicarea este un proces:
a. liniar
b.interactiv
c. secvenŃial
d. simplu
8. ExplicaŃi şi exemplificaŃi rolul contextului în perspectiva organicistă a

comunicării interpersonale.
9. PrezentaŃi pe scurt postulatele de bază ale teoriei dezvoltate de

Şcoala de la Palo Alto
DistincŃia între comunicarea digitală şi cea analogică porneşte de la

ideea generală că ........................................: analogicul se bazează pe
idee de ......................... în timp ce digitalul Ńine de ............................. a
reprezentărilor necesare î ntr-un proces de comunicare.
11. Autorul modelului dramaturgic al comunicării este:

a. Erving Goffman
b. Herbert Blumer
c. Jean Lohisse
d. Harold Garfinkel
12. Faptul social nu este dat ci este rezultatul activităŃii persoanelor

este ideea pe care se bazează:
a. modelul dramaturgic al comunicării
b. etnometodologia
c.etnografia comunicării
d. modelului Speaking
13. PrecizaŃi pe scurt elementele schemei speaking
14. CopletaŃi spaŃiile libere:
starea de .................. : la acest nivel sunt înregistrate evenimentele

interioare ................................. trăite ca răspuns la evenimente
exterioare, de la naştere şi până la vârsta de .................... ani. Este
componenta ..................... La adult apare în activităŃi ...........................
15. care sunt cele 3 reguli ale comunicării în perspectiva analizei

tranzacŃionale?
16. Care din următoarele mecanisme psihologice sunt mecanisme de
apărare (atenŃie, posibil răspuns multiplu!)
a.mecanismul de atribuire
b. memorizarea selectivă
c.interpretarea selectivă
d. interpretarea ofensivă
e. interpretarea defensivă
f. negarea autorităŃii sursei
g.mecanismul de asimilare

Sistemul cognitiv, adică organizarea funcŃionării ........................ şi

.......................... al unui individ care influenŃează modul în care acesta
preia dim mediu informaŃia, modul în care o .................şi ..................
În comunicare, sistemul cognitiv al locuitorilor îşi va pune amprenta
asupra ................... utilizat, care nu este altceva decât codul
comunicării.
18. DefiniŃi sistemul de reprezentare ca variabilă cognitivă care
influenŃează procesul de comunicare.
19. zona din spatiul interpersonal în care informatia este cunoscută

atât de sine cât şi de alŃii este denumită în modelul lui Joseph Hunt şi
Harry Ingham:
a. arenă
b.zonă oarbă
c. faŃadă
d. zonă necunoscută
În funcŃie de statusul său, individul va fi nevoit să îndeplinească un

anumit număr de ..................: el va adopta acele .................... despre
care ştie că sunt asociate rolului şi pe care ceilalŃi le aşteaptă.
1.b,e,f; 2.a.F,b.A, c.F d.A, e.A, f.F, 3.a, 4.p. 32, 5. 34, 6. 35,
7.b, 8.p. 39, 9.p.41 şi urm, 10. p.43, 11. a, 12.b. 13. 54, 14.
p.56, 15. p.58 şi urm, 16.b,e,f, 17.p.62, 18. p.63, 19. a,
20.p.67
Bibliografie:

Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina; Corbu, Nicoleta (2007) Istoria
comunicării ed. Comunicare.ro
Dinu, Mihai (2008) Fundamentele comunicării interpersonale ed. All,
Bucureşti
Bucureşti
Iaşi
Gueguen, Nicolas (2004/2007) Psihologia manipulării şi a supunerii ed.
Polirom, Iaşi
IluŃ, Petru (2001) Sinele şi cunoaşterea lui. Teme actuale de
psihosociologie ed. Polirom, Iaşi
Lohisse, Jean (2001/2002) Comunicarea. De la transmitere mecanică la
interacŃiune Ed. Polirom, Iaşi
McQuail, Denis; Windahl, Sven (1993/2004) Modele ale comunicării
pentru studiul comunicării de masă ed comunicare.ro, Bucureşti
Neculau, Adrian (2004) Manual de psihologie socială ed. Polirom, Iaşi

Strategii de eficientizare a comunicării interpersonale
CUPRINS
3.1 CondiŃiile unei comunicări interpersoanale eficiente
3.2 RelaŃiile individuale şi rolul lor în comunicarea interpesonală
3.3 IntervenŃia orală
3.4 Comunicarea nonverbală şi rolul ei în comunicarea interpersonală

• PrezentaŃi şi exemplificaŃi condiŃiile necesare unei comunicări interpersonale
eficiente;
• ÎnŃelegeŃi importanŃa relaŃiilor individuale în comunicarea interpersonală
precum şi modalităŃile de eficientizare a acesatora;
• UtilizaŃi principiile comunicării orale eficiente în vederea eficientizării
comunicării interpersonale;
• PrezentaŃi şi exemplificaŃi o serie de elemente ale comunicării nonverbale

Strategii de eficientizare a comunicării interpersonale
ImportanŃa comunicării interpersonale în viaŃa fiecărui individ dar şi a

societăŃii în ansamblu nu poate fi pusă la îndoială. Este evident de
aceea că eforturile specialiştilor în comunicare s-au îndreptat spre
eficientizarea acesteia. Prezentăm în cele ce urmează o serie de
stategii de eficientizare a comunicării personale, scoând totodată în
evidenŃă faptul că acestea nu reprezintă „reŃete de succes” aplicabile
oricărui individ şi oricărei situaŃii de comunicare, ci mai curând nişte linii
directoare.
Vă propunem în cele ce urmează un test de evaluare a competenŃelor
de comunicare interpersonală:

Inventarul deprinderilor de comununicare interpersonală
După Millard J. Bienvenu, Sr.
InstrucŃiuni de completare:
1. Întrebările se referă la alte persoane decât cele din familei i
prieteni apropiaŃi
2. CitiŃi cu atenŃie întrebările i bifaŃi răspunsul care se potrive te
cel mai bine
3. Testul se completază individual, fără ajutorul i opiniile celor
din jur
4. Nu există răspuns corect i răsuns gresit
5. Răspundeti potrivit cu ceea ce simŃiti în acest moment
6. Onestitatea este necesară!
1. Într-o conversaŃie cuvintele pe care le spuneŃi sună exact cum

v-aŃi dori?
de cele mai i multe ori câteodată rar
2. Când Ńi se pune o întrebare neclară, îi ceri celui ce a pus

întrebarea să repete?
3. Când vrei să explici ceva, interlocutorii au tendinŃa de a te ajuta

i a-Ńi „pune cuvinte în gură”?
4. În general presupui că oamenii înŃeleg ce încerci să spui, fără

ca tu să le explici în detaliu?
5. Încerci să afli ce simt ceilalŃi despre punctul de vedere pe care

îl susŃi?

6. Este dificil pentru tine să vorbe ti cu alŃi oameni?
7. În general, într-o convesaŃie, vorbe ti despre lucruri care sunt

interesante atât pentru tine cât i pentru interlocutor?
8. Ti se pare dificil să susŃi un punct de vedere diferit de al

celorlalŃi ?
9. Într-o conversaŃie, încerci să tei pui în locul interlocutorului?

10. Într-o conversaŃie, ai tendinŃa să vorbe ti mai mult decât

interlocutorul?
11. Esti con tient de faptul că tonul vocii tale îi poate irita pe ceilalŃi?
12. Te abŃii să spui lucruri care i-ar putea răni pe ceilalŃi?

13. Este dificil pentru tine să accepŃi criticile constructive ale

celorlalŃi?

14. Când cineva spune ceva ce te răneşte, discuŃi acest lucru cu
acea persoană?
15. ÎŃi ceri scuze atunci când îŃi dai seama că ai rănit sentimentele
cuiva?
16. Te deranjează foarte tare atunci când cineva nu este de

acord cu tine?
17 Ti se pare dificil să judeci limpede atunci când este supărat pe

cineva?
18. Nu intri într-o polemică cu alŃii din cauză că te-ai putea enerva ?
19. Când apar probleme între tine şi o altă persoană, poŃi să discuŃi
aceste probleme fără să te enervezi?
20. Te bucuri când îŃi reglezi problemele cu ceilalŃi?

21. Atunci când cineva/ceva te enervează, nu încetezi să te

gândeşti la acea persoană sau situaŃie?

22. Te simŃi inconfortabil atunci când cineva te laudă?
23. În general ai încredere în ceilalŃi?

24. Ti se pare dificil să complimentezi o altă persoană?

25. ÎŃi ascunzi deliberat defectele în faŃa celorlalŃi?

26. Îi laşi pe ceilalŃi să te înŃeleagă, spunând ceea ce gândeşti,

simŃi sau crezi ?
27. Este dificil pentru tine să te confesezi unei persoane?

28. Ai tendinŃa să schimbi subiectul atunci când sunt aduse în

discuŃie sentimentele tale?
29. Într-o conversaŃie, îi laşi pe ceilalŃi să termine de vorbit

înainte să le răspunzi?

30. Câteodată, în mijlocul conversaŃiei, îŃi dai seama că nu îi acorzi
atenŃie interlocutorului?
31. Încerci să înŃelegi ceea ce susŃine interlocutorul?

32. CeilalŃi par să te asculte când vorbeşti?

33 Într-o conversaŃie, ti se pare dificil să vezi lucrurile din punctul

de vedere al interlocutorului?
34. Pretinzi că îi asculŃi pe ceilalŃi când de fapt nu o faci ?

35. Într-o conversŃie, poŃi să faci diferenŃa între ce spune o persoană

şi ce gândeşte?
36. Când vorbeşti, esti conştient de reacŃiile celor din jur?

37. Ti se pare că ceilalŃi şi-ar dori să fi un alt tip de persoană?


38. Oamenii îŃi înŃeleg sentimentele?
39. CeilalŃi remarcă faptul că ai impresia că iai întotdeauna

dreptate?
40. Atunci când îŃi dai seama că ai greşit, admiŃi acest lucru?
Scor total:
Cu cât scorul dvs se apropie mai mult de 120, cu

atât deprinderile dvs de comunicare cu ceilalŃi sunt
mai eficinte!

3.1 CondiŃiile unei comunicări interpersonale eficiente
Dincolo de diversitatea abordărilor şi de teorii, apar câteva puncte de

convergenŃă esenŃiale, în măsură să surprindă specificitatea
comunicării interpersonale şi să permită degajarea unor reguli sau
principii fundamentale pentru o comunicare eficientă şi autentic.
În viziunea lui Jean-Claude Abric (op.cit. p.193 şi urm.), aceste principii
sunt:
1. Calitatea relaŃiei este principalul factor care generează calitatea
comunicării: spre deosebire de alte tipuri de comunicare, unde
capacităŃile oratorice sunt esenŃiale (comunicarea publică,
comunicarea mediată), în comunicarea interpersonală va avea
succes nu expertul ci individul care este în măsură să să creeze şi
să susŃină un context relaŃional care să faciliteze exprimarea şi
receptivitatea;
2. Al doilea principiu defineşte actul de comunicare autentic ca fiind

constituit pe baza a cinci reguli. Pentru ca o comunicare să fie
efectivă şi de calitate, este necesar: să asculŃi adică să iei în
considerare punctul de vedere al celuilalt; să observi să fi atent la
toate evenimentele ce au loc simultan într-o situaŃie de comunicare;
să analizezi în scopul de a discerne partea de explicit de cea de
implicit, partea observabilă de cea ascunsă, etc.,; să controlezi
calitatea şi pertinenŃa mesajului şi procesele susceptibile de a
paraliza interacŃiunea; să te exprimi pe tine pentru a fi înŃeles de
celălalt, în funcŃie de interlocutor şi de natura obiectului comunicării.
Mihai Dinu (op.cit. p.43 şi urm) propune la rândul său o serie de condiŃii
ce contribuie la bunul mers al comunicării interpersonale. Asfel:
1. FrancheŃea. Nimic nu este mai supărător într-o conversaŃie decât să
constaŃi că interlocutorul este nesincer, că încercă să te inducă în
eroare, să te manipuleze pentru a obŃine anumite avantaje
personale. Pe de altă parte, deseori ne simŃim dezarmaŃi în faŃa unei
atitudini deschise, lipsite de ascunzişuri. Încrederea în acest din
urmă caz este mai uşor câştigată, chiar şi atunci când opiniile
exprimate sunt contrare opiniilor proprii.
Subliniem însă faptul că acestă sinceritate este condiŃionată puternic

de contextul comunicării. A fi sincer nu însemnă neapărat să faci
confidenŃe neîngrădite, să-i povestiŃi celuilalt întreaga viaŃă ci numai
să-i furnizaŃi acele elemente din zona ascunsă a „ferestrei lui Johari”
care au relevanŃă pentru situaŃia comunicaŃională în cauză..

Acestă francheŃe nu este redusă strict la cel ce emite un mesaj ci şi
la cel care-l receptează. Şi acesta trebuie să reacŃioneze cu maximă
onestitate la mesajele transmise.
2. Solicitudinea. Nu este suficient să dai dovadă de sinceritate.
Interlocutorul aşteaptă adeseori un sfat, o vorbă bună sau pur şi
simplu să vadă că eşti implicat în respectivul proces de comunicare.
Solicitudinea constă tocmai în acestă disponibilitate de a-Ńi ajuta
interlocutorul, cu vorba sau cu fapta. Prin manifestarea ei, relaŃia
are, neîndoilenic, numai de câştigat.
3. Empatia. Definită în multiple feluri, empatia este abilitatea specific

umană de transpunere psihologică a eului în psihologia celuilalt.
Este vorba, în prinicipiu, de a-Ńi asuma condiŃia interlocutorului în
scopul de a-i înŃelege punctul de vedere.
4. Atitudinea pozitivă. Acesta trebuie să se manifeste atât în ceea ce

priveşte atitudinea faŃă de interlocutor, faŃă de propria persoană şi
faŃă de situaŃia de comunicare
5. Egalitatea. Este conceptul care ridică cele mai multe probleme, din
cauza definirii sale vagi şi a accepŃiunilor improprii în care este
folosit.
Ne referim în acest context la egalitatea în privinŃa rolurilor de

vorbitor şi de ascultător. Niciunul dintre participanŃi nu trebuie să
monopolizeze rolul de emiŃător, împiedicându-l pe celălalt să se
exprime.
De asemenea stipulăm egalitatea în privinŃa adaptării expresiei
verbale la nivelul de pregătire al partenerului de dialog.
3.2 RelaŃiile individuale şi rolul lor în comunicarea interpersonală
Atunci când un interlocutor face o remarcã, formuleazã o cerere, solicitã

ajutor pentru a rezolva o dificultate personalã sau profesionalã, orice
fiinŃã umanã rãspunde spontan. Aceastã spontaneitate depinde, de
fapt, de personalitatea sa profundã. Iatã de ce este necesar sã
analizãm reacŃiile indivizilor, pentru a le cunoaşte mai bine. Domeniul a
fost obiect de studiu, mulŃi ani, pentru psihologul american J. Porter,
care a definit şase atitudini posibile ale celui care reacŃioneazã la
cuvintele celuilalt.
Prezentăm în cele ce urmează setul de atitudinile ce facilitează
comunicarea interpersonală, în viziunea autorului menŃionat (dupã
Bernard MEYER, Les pratiques de communication, Armand Colin,
Paris, 1998) :
Atitudinea de ordin ori de sfat
Este, fãrã îndoialã, cea mai frecventã din toate, mai ales cã se plaseazã
într-o relaŃie ierarhicã, adicã inegalã. În faŃa unei probleme, un
colaborator ori un subordonat are nevoie de o soluŃie, adicã sã ştie ce
trebuie sã facã. Practic, aceastã atitudine îl satisface atât pe emiŃãtorul
soluŃiei, prin rapiditatea sa, cât şi pe receptor, fericit cã a gãsit un
remediu dificultãŃii sale. Dar se pot înregistra şi efecte perverse:
repetatã, aceastã atitudine duce la pasivitate şi la dependenŃa
solicitantului, care nu este constrâns sã reflecteze - el va cãuta
întotdeauna ordinul celui pe care îl considerã ca deŃinãtor al soluŃiei,
fãrã sã-şi dobândeascã autonomie în decizie. Se întãreşte în acest mod
procesul de influenŃã dinspre unul cãtre celãlalt, ce poate duce la
evoluŃia relaŃiilor profesionale în douã direcŃii opuse, dacã se
generalizeazã la ansamblul grupului: fie pasivitatea (grupul aşteaptã
întotdeauna soluŃii de la şef şi nu manifestã nici-o iniŃiativã), fie revolta.
Atitudinea de sprijin ori de susŃinere

Aceasta vizeazã întãrirea moralului celui ce solicitã sprijin, fie
minimizând problema, fie generalizând de aşa manierã încât sã nu mai
fie perceputã ca atare (Nu este grav, cunosc multe persoane care...).
Utilã atunci când este adoptatã faŃã de o persoanã fragilã sau
demoralizatã, aceastã atitudine nu aduce, în fond, nici-o soluŃie şi poate
crea o legãturã de dependenŃã dacã se repetã. Ea este, în orice caz,
superficialã şi temporarã.
Atitudinea de judecatã sau de evaluare

Ce face elevul, îndeosebi cu ajutorul carnetului cu note, ce fac pãrinŃii
dacã nu sã-l judece pe elev? Ce aşteaptã aceştia din urmã dacã nu un
verdict asupra a ceea ce a realizat copilul lor? Fie cã este de ordin
moral (Este bine / rãu), logic (adevãrat/fals) sau personal (Dupã
pãrerea mea eşti...) judecata face parte integrantã din relaŃia umanã,
pânã la punctul în care este formalizatã de cãtre toate culturile graŃie
proverbelor în special. Este indispensabilã şi în relaŃia copil - pãrinte.
Dar sistematicã, aceastã atitudine poate fi o sursã de închidere, de
blocaj şi chiar de revoltã pentru cel care nu recepteazã decât judecãŃi
negative, mai ales atunci când existã între parteneri o diferenŃã de
statut, social ori ierarhic. Iatã de ce aceastã atitudine va fi manipulatã
cu extremã precauŃie dacã nu dorim sã exasperãm persoana
respectivã, cât mai ales pentru a-i permite sã aibã o viziune clasã
asupra sa. Printre altele, ea riscã sã suscite receptorului un
comportament de angoasã, de culpabilitate şi chiar de inhibare ori de

disimulare, singurul susceptibil sã-i prezerve în acelaşi timp libertatea şi
imaginea sa prin raport cu emiŃãtorul.
Atitudinea de anchetare
Aceasta constã nu a rãspunde remarcilor celuilalt, ci de a-i pune una
sau mai multe întrebãri destinate mai bunei înŃelegeri a dificultãŃilor
sale. Prezintã avantajul de a permite aprofundarea problemei
interlocutorului, dar acest aspect pozitiv nu trebuie sã ne facã sã-i uitãm
limitele : nepotrivit prezentatã, atitudinea poate fi perceputã ca
indiscreŃie şi genera mutism. Eficacitatea depinde de tactul locutorului.
Atitudinea de interpretare
Vizeazã oferirea unei explicaŃii, evidenŃierea raŃiunii profunde a
problemei ridicate de celãlalt. Pentru cã face trimiteri la cauze, în
special la cauzele nepercepute de interlocutor, aceasta este deci
intelectual preŃioasã, cu douã condiŃii: sã fie validã şi acceptabilã.
Atitudinea de reformulare (sau de comprehensiune)

A fost evidenŃiatã şi studiatã de psihologul american Carl Rogers şi
constã în a înŃelege cât mai profund posibil (Rogers spune cu empatie)
problema celuilalt şi a o reformula. Singura dintre cele şase atitudini
care nu este spontanã, fiind fondatã pe ascultarea activã a celuilalt,
altfel spus, aptitudinea de a resimŃi şi a verbaliza gândurile sale.
AcŃionând ca o oglindã, ea exclude formal orice judecatã, orice
interpretare sau orice ordin. Reformularea - comprehensiunea constã în
a te pune, în mod sincer, în locul partenerului, de o aşa manierã încât
sã conducã la un comportament autonom prin raport cu problemele
sale. Este vorba despre o atitudine optimistã - pentru Carl Rogers orice
om are resursele necesare pentru a-şi rezolva problemele şi a-şi gãsi
echilibrul, interlocutorul nefiind decât un mijloc de a-l ajuta sã
progreseze.
*
De reŃinut:
- nu existã atitudini bune ori rele. FaŃã de fiecare dintre indivizi se
adoptã una sau alta dintre atitudini, în funcŃie de avantajele sale, de
inconvenientele sale, de situaŃie şi de personalitatea interlocutorului;
-ordinea de mai sus merge de la atitudinea ce îl implicã cel mai mult pe
emiŃãtor, la cea care îi lasã cea mai mare autonomie celuilalt.
La nivelul comunicãrii interpersonale - în special situaŃia de grup - se

înregistreazã numeroase intervenŃii / interacŃiuni comunicaŃionale care,

dacã vor fi analizate se vor obŃine date pertinente despre stilurile de
acŃiune / relaŃionare ale participanŃilor. Potrivit cercetãtorului R. F. Bales
(1950, 1970, 1979) se pot identifica urmãtoarele tipuri de acŃiuni:
1. a pãrea amical; 2. a dramatiza; 3. a-şi arãta acordul; 4. a face
sugestii; 5. a-şi exprima opinia; 6. a da informaŃii; 7. a cere informaŃii; 8.
a cere opinii; 9. a cere sugestii; 10. a-şi exprima dezacordul; 11. a-şi
manifesta tensiunea; 12. a pãrea ostil, neamical.
Bales sugereazã cã stilurile de personalitate variazã pe trei dimensiuni
centrale (dupã K. J. Gergen, M. M. Gergen, S. Jutras, 1992):
1. Activ prin opoziŃie cu pasiv. Nu toŃi indivizii au acelaşi nivel de
activitate în cadrul grupului. Unii sunt mai activi şi îşi exprimã opiniile, în
timp ce alŃii sunt timizi sau rezervaŃi. Un membru al unui grup ce oferã
frecvent informaŃii celorlalŃi, ce dramatizeazã situaŃia sau prezintã
sugestii se situeazã spre polul activ al acestei dimensiuni. Cel care cere
opinii şi informaŃii, cãtre polul pasif.
2. Pozitiv prin opoziŃie cu negativ. Oamenii sunt diferiŃi şi din punctul de
vedere al amabilitãŃii şi socialibilitãŃii. Unii sunt prietenoşi, alŃii par reci şi
distanŃi. O persoanã care îşi manifestã frecvent ostilitatea ori
dezacordul, şi care în plus solicitã opiniile altora se apropie de polul
negativ al acestei dimensiuni. Cel care îşi aratã acordul şi este
prietenos se situeazã la polul pozitiv.
3. Progresiv prin opoziŃie cu <reticent>. Într-un grup, unele persoane îşi
iau în serios participarea - sunt interesate de activitãŃile specifice pentru
a atinge scopurile grupului. Altele par sã respingã aceste scopuri şi se
intereseazã mai degrabã de propria persoanã. Cele preocupate de
productivitatea grupului se situeazã la polul progresiv, în timp ce altele
oferã opinii, cer frecvent sugestii sau manifestã tensiuni.
Este vorba, evident, de o prezentare simplificatã, un rol important
avându-l în situaŃiile de mai sus contextul, prezentarea de sine (facem
dinstincŃia între imaginea de sine = ansamblul ideilor pe care un individ
le are despre sine şi despre rolul sãu -profesional, social etc.-,
trãsãturile sale de caracter, corpul sãu; stima de sine = limita pânã la
care un individ gândeşte de bine despre el însuşi; prezentarea de sine
= comportamentul ce vizeazã sã influenŃeze maniera în care suntem
percepuŃi de alŃii - M. Argyle, 1994), mizele, conduitele simulate etc.
3.3 IntervenŃia orală
IntervenŃia orală reprezintă modalitatea cea mai des întâlnită de

comnunicare şi totodată una dintre cele mai complexe ; comunicarea
verbală este însoŃită de cea non-verbală, definindu-se în relaŃie cu
acesta într-un mod aparte, în sensul sprijinului pe care ea îl furnizează
prin elementele de întărire, nuanŃare şi motivare a mesajului.

Comunicarea orală are în centrul demersului ei limbajul, definit în
funcŃie de o serie de atribute, dintre ele deosebit de importante fiind :
claritatea, energia şi însufleŃirea şi elasticitatea mesajului (să lase loc
spontaneităŃii)
Principii ale comunicării orale eficiente

1. A lua cuvântul - o artã
Fie cã este vorba de o reuniune ori de lucrul într-un grup, pentru a fi
ascultaŃi, trebuie sã ne luãm câteva mãsuri de precauŃie, suficiente cel
mai adesea pentru a elabora o strategie simplã, eficace şi rezonabilã.
1.1. A asculta înainte de a vorbi. În cadrul unei intervenŃii / reuniuni,

deşi ne concentrãm îndeosebi asupra a aceea ce va trebui sã spunem,
se dovedeşte foarte important sã asculãm cu atenŃie - ascultare activã!
Este o calitate indispensabilã unei bune derulãri a dezbaterii, pentru cã
ea asigurã coerenŃa permiŃând sã se emitã şi sã se recepteze
argumente, evitarea alunecãrii în digresiuni. Instrument intelectual,
ascultarea este de asemenea o formã de respect care, prin
reciprocitate, încurajeazã concentrarea atenŃiei celuilalt asupra
propriilor argumente şi garanteazã, în acest mod, o atmosferã optimã.
Trebuie, prin urmare, sã luãm cuvântul nu pentru plãcerea de a ne face
aascultaŃi ori remarcaŃi, ci în momentul în care ideea pe care dorim sã o
emitem se insereazã cel mai bine în dezbatere (existã o eticã a
dialogului, fãrã un minim acord asupra acestei dimensiuni relaŃionale nu
vom fi eficienŃi).
1.2. A evita orice agresivitate. Deseori discuŃiile lasã impresia unui

exces de pasiune, tradus prin tonul utilizat. Douã raŃiuni explicã acest
fenomen: 1. dorinŃa de a-l domina pe celãlalt de o manierã elementarã
(forŃa) şi 2. a te impune, nu neapãrat a-Ńi demonstra punctul de vedere.
AtenŃie! DorinŃa de superioritate cu orice preŃ nu face decât sã suscite
dorinŃa de revanşã şi acrimonie (causticitate), contrarã unei colaborãri
eficiente. Şi a-Ńi impune punctul de vedere este o dovadã de slãbiciune
pentru cã se traduce prin imposibilitatea de a demonstra validitatea
propriilor concepŃii. Prin urmare, evitã orice agresiune şi cautã sã
convingi prin demonstraŃii logice, deci adreseazã-te inteligenŃei.
1.3. A alege cel mai bun moment. Pentru a fi ascultatã, o intervenŃie

trebuie sã reŃinã atenŃia - alegerea momentului în care începi sã
vorbeşti nu este lipsitã de importanŃã. Douã situaŃii sunt, în acest
context, favorabile: 1. când grupul reflecteazã, nu gãseşte rezolvarea
problemei, ceea ce conduce câteodatã la o scãdere a ritmului
intervenŃiilor şi chiar la o tãcere pasagerã; 2. în cazul schimburilor
dinamice de replici, când interlocutorul tãu atacã faza finalã a

raŃionamentului sãu- trebuie sã fii însã foarte concentrat, sã faci proba
rapiditãŃii pentru a înlãnŃui propriile fraze de cele ale interlocutorului.
2. IntervenŃia spontanã: obiective

Atunci când ia cuvântul, locutorul trebuie sã ştie de ce parte se
poziŃioneazã prin raport cu dezbaterea în curs şi sã indice clar intenŃiile
sale faŃã de subiectul dezbãtut. Iatã câteva atitudini curente şi turnuri ce
îi pot servi ca suport:
2.1. A aproba sensul discursului precedent, a-l completa

- Sunt de acord cu ceea ce credeŃi despre... nu pot decât sã subscriu la
ideea cã... aprob fãrã ezitare remarca dupã care.../ Doresc sã adaug la
ceea ce aŃi spus... PermiteŃi-mi sã semnalez în legãturã cu acest
subiect cã... ş.a.m.d.
2.1. A introduce o nuanŃã ori o remarcã uşor diferitã

- Fãrã sã contest propunerile dumneavoastrã doresc sã revin asupra...
permiteŃi-mi o simplã remarcã pentru a preciza cã...
2.3. A pune o întrebare destinatã sã clarifice o situaŃie

- Ar fi posibil sã ne oferiŃi precizãri despre...? Mai exact, ce susŃineŃi
dv...? O simplã întrebare a propos de definirea... Îmi place sã înŃeleg
bine... ce doriŃi sã spuneŃi? Aş dori sã vã adresez o întrebare în
legãturã cu...
2.4. A respinge o tezã

- Dacã am înŃeles bine, estimaŃi cã... dar cum explicaŃi atunci cã...? E
posibil ca... prin urmare nu pot fi de acord cu ideea cã...
3. Tipologia întrebărilor
Când se ia cuvântul în cadrul unui grup ori se doreşte sã se animeze o
reuniune, orice persoanã care intervine trebuie sã ştie sã manipuleze
întrebãrile cu supleŃe, pentru a fi în mãsurã sã varieze abordãrile, sã
suscite rãspunsuri diverse, sã stimuleze lucrul în comun. Iatã câteva
tipuri de întrebãri utilizabile cu succes:
3.1. Întrebarea închisã. Interlocutorul nu are decât sã aleagã dintre

rãspunsurile sugerate printr-o întrebare, deci dintre douã variante: da
sau nu (faŃã de rãspunsul cu alegeri multiple). Foarte precis, ea cere
adesea un rãspuns scurt, dar cvasiobligatoriu. În consecinŃã, acest tip

de întrebare va fi utilizat mai ales atunci când rãspunsul nu poate fi
obŃinut altfel (subiect dificil, participanŃi timizi ) sau la începutul
reuniunii, în faza de nesiguranŃã a grupului, pentru cã animatorul
trebuie sã stimuleze dialogul.
3.2. Întrebarea deschisã. Cu condiŃia de a nu fi prea vagã, poate

favoriza exprimarea spontanã a participanŃilor, ale cãror rãspunsuri nu
sunt în nici-un caz sugerate. Este cazul problemelor de reflecŃie, când
dorim sã conducem grupul spre a atinge un anumit grad de autonomie.
3.3. Întrebarea - oglindã. Constã în a-i trimite emiŃãtorului propria

întrebare; un bun mod de a-l obliga sã se clarifice el însuşi prin raport
cu problema, sã-şi clarifice poziŃia - vezi situaŃia întrebãrilor confuze.
3.4. Întrebarea - releu. Constã în a lua ca punct de plecare o remarcã

formulatã de un alt orator şi a extrage o problematicã pe care o
trimiŃi/adresezi ansamblului grupului (SunteŃi de acord cu dl. X, care
estimeazã cã...?). Acest tip de întrebare animeazã grupul - îi face sã
intervinã nu numai pe cei care cunosc problema şi /sau aduc noi
cunoştinŃe.
3.5. Întrebarea - relansare. Atunci când o întrebare a rãmas fãrã

rãspuns, dupã un anumit timp de gândire, ar fi inutil sã o punem a doua
oarã, în aceiaşi termeni. Este de preferat sã se reformuleze, mai ales
dacã ne-am dat seama cã nu era suficient de clarã ori sã schimbãm
unghiul de abordare a problemei pentru a facilita înŃelegerea acesteia.
3.6. Întrebarea - test. Are rolul de a verifica nivelul cunoştinŃelor unui /

unor interlocutori (ŞtiŃi cu precizie ce semnificaŃie are noŃiunea X?).
3.7. Dilema. Aceastã modalitate, atât de des întâlnitã la jurnalişti,

constã în a propune interlocutorului, prin intermediul unei întrebãri
închise, sã aleagã între douã opŃiuni, una mai jenantã decât alta, dacã
este posibil. Rãspunsurile la acest tip de întrebãri sunt rareori sincere.
Cel mai adesea interlocutorul refuzã sã rãspundã, fie sub pretextul cã
ambele opŃiuni sunt valide, fie cã nici una nici alta nu este justã, fie
propunând o a treia alternativã la care emiŃãtorul nu se gândise ori nu
dorise sã se gândeascã (Existã o altã posibilitate pe care nu aŃi indicat-
o?), fie respingând întrebarea (Nu cred cã este o bunã manierã de a
pune problema).
3.8. Contra - întrebarea. Dupã anticul principiu militar care spune cã cel
mai bunã apãrare este atacul, un receptor poate replica la o întrebare

punându-şi el însuşi o întrebare. Dupã caz, acest procedeu poate avea
semnificaŃie de fugã, de mijloc de evitare a unui rãspuns franc la un
atac ori ca un truc psihologic ce îi permite celui aflat în defensivã sã ia
iniŃiativa.
4. Respingerea: cum ne apãrãm punctul de vedere?
A respinge un argument advers este o activitate proteiformã, atât

ocurenŃele cât şi modalitãŃile sale de aplicare fiind numeroase. Prin
urmare, putem enunŃa o tezã adversã, apoi o respinge sau, dimpotrivã,
preveni un eventual contra-argument concentrându-ne pentru a
demonstra lipsa de validitate. În plus, respingerea se poate concretiza
fie într-un refuz total al tezei adverse, fie printr-o criticã parŃialã, ceea ce
semnificã o acceptare a unei pãrŃi din teza adversã (concesie) pentru a
o distruge mai eficient ş.a.m.d.
În orice caz, locutorul trebuie sã fie capabil sã urmeze succesiv
operaŃiile urmãtoare:
- sã înŃeleagã bine, adicã sã integreze teza adversã. Aceastã calitate
presupune stãpânirea enunŃului, atitudine importantã în cazul
intervenŃiei orale, deoarece interlocutorii lucreazã în timp real;
- sã judece validitatea exemplelor sau opiniilor avansate înainte de a
elabora o strategie argumentativã: respingere totalã, concesie sau
atenuare;
- a pune/ exprima în cuvinte respingerea şi a trasforma o situaŃie
defensivã într-una de superioritate.
4.1. A reformula: ascultã pentru a fi ascultat

Dacã dorim ca o dezbatere sã fie onestã şi eficace, altfel spus sã
conducã la o concluzie clarã, ceea ce este de preferat într-o confruntare
profesionalã, douã obiective trebuie sã fie atinse.
4.1.1. Evitarea oricãrui blocaj. Este esenŃial sã nu îŃi blochezi
interlocutorul, altfel apare riscul fie ca acesta sã plece pur şi simplu, fie
sã intre într-o tãcere absolutã ori sã adopte un comportament violent.
4.1.2. Respectarea coerenŃei dezbaterilor. Trebuie evitatã orice
derivã logicã - participanŃii improvizeazã, schimbul poate fi inegal
(ascultare / intervenŃie), frecvent unii noteazã idei, cuvinte, pasaje,
câteodatã pot fi lipsiŃi de rigoare, mai ales dacã nu existã un animator /
moderator. De aceea este necesar sã adoptãm un comportament care
sã permitã un veritabil schimb, adicã sã adoptãm acea atitudine
intelectualã ce se rezumã la o lege simplã, dar deseori ignoratã: ascultã
pentru a fi ascultat. A-l asculta pe celãlalt este o condiŃie minimalã
pentru a-i înŃelege argumentele, chiar baza dialogului. Ascultarea face

posibilã reformularea, mijlocul cel mai eficient prin care dovedeşti
interlocutorului cã ai fost atent şi l-ai înŃeles.
În acest context reformularea constituie, din punct de vedere uman, o
formã de a recunoaşte persoana adversã şi, în egalã mãsurã, unul
dintre mijloacele ce contribuie la dezamorsarea agresivitãŃii. Trebuie sã
dãm semne cã ne aflãm în opoziŃie cu ideile interlocutorului, nu în
conflict cu persoana sa.
Din punct de vedere intelectual, reformularea probeazã o luare în
considerare realã şi profundã a ideilor opuse. Factor de claritate într-o
dezbatere, ea contribuie la evitarea oricãrei derive în afara subiectului.
Din perspectiva derulãrii dezbaterii, reformularea încetineşte
considerabil cadenŃa schimburilor, ceea ce aduce douã consecinŃe
practice: 1. reducerea ritmului diminueazã riscul agresivitãŃii (violenŃa
interpersonalã funcŃioneazã de o manierã simetricã - agresivitatea
oratorului a. are mari şanse de a o declanşa pe cea a oratorului b., care
o poate stimula pe cea a lui a. şi aşa mai departe). Prin urmare, pentru
a nu intra în acest cerc vicios, trebuie evitatã orice atitudine agresivã. 2.
Reformularea permite celui care trebuie sã respingã o idee adversã sã
câştige timp.
4.2. A respinge, a obiecta. În acest caz este vorba de a nu recunoaşte

valoarea ideii adverse - putem utiliza formule de tipul Nu este adevãrat
cã... este greşit sã gândeşti cã... nu se poate accepta cã... nu este
credibil, rezonabil, sã consideri cã..., la care se pot asocia expresii de
tipul în realitate... de fapt... adevãrul este cã... Nu uita însã cã într-un
cadru profesional este necesar sã colaborezi cu colegii, ceea ce
semnificã a lucra cu (ei).
4.3. Concesia: o strategie ori o necesitate? Orice locutor se poate
întreba mai întâi în legãturã cu validitatea strategicã a concesiei: faptul
de a respinge în totalitate o tezã nu este un semn de închidere, deci de
superioritate? De fapt, concesia nu este un semn de slãbiciune, ci mai
degrabã o probã de obictivitate, de spirit constructiv, pentru cã utilizãm
ideile celuilalt, dar nu le validãm decât parŃial. Din punct de vedere
psihologic, concesia constituie o marcã de respect, demostrând cã în
domeniul argumentãrii nici-un element nu este respins în totalitate,
inclusiv persoana care îl vehiculeazã. Mai mult chiar, ea poate fi
interpretatã ca o recunoaştere a celuilalt, ceea ce poate, în anumite
cazuri, sã flateze interlocutorul, sã-i scadã vigilenŃa intelectualã. A face
concesii înseamnã şi a-l invita pe celãlalt sã adopte aceastã cale, în
numele principiului simetriei - are, prin urmare, şi o dimensiune
manipulatoare.
Concesiile se pot exprima prin mai multe modalitãŃi - prin unele adverbe
şi turnuri adverbiale (îndeosebi adverbe predicative - poate, fireşte,
posibil, bineînŃeles, desigur etc.) prin turnuri verbale - se poate adminte
cã... este indubitabil cã... nu se poate nega cã... este adevãrat cã ... sau

este posibil ca... nu este greşit sã spunem cã ... trebuie sã recunoaştem
cã...
4.4. A atenua, a nuanŃa: un demers de ponderare. Fãrã a respinge ori

a accepta parŃial ori total o tezã, se dovedeşte uneori oportun sã
subliniem pânã la ce punct aceasta poate fi excesivã. Respingerea
constã în a face concesii de validitate pentru unele puncte cu condiŃia
de a accepta o diminuare a virulenŃei lor. Deci nu a propune o idee
opusã, ci a merge în acelaşi sens ca şi cel care ne contrazice, ba chiar
mai departe, adicã a cãuta un teren de acord sau, mai bine zis, un
punct de echilibru acceptabil pentru promotorii celor douã opinii. Ca şi
în cazul concesiei, aceastã atitudine se înscrie deci în disponibilitatea
spre compromis, ceea ce se dovedeşte util în cadrul oricãrei reflecŃii
teoretice sau dezbateri care are nevoie de un debuşeu, de o soluŃie
practicã satisfãcãtoare pentru ambele pãrŃi. Se pot utiliza formule de
tipul: Nu putem merge pânã la a afirma cã... Este exagerat sã susŃinem
cã... SituaŃia nu este atât de tranşantã cum s-ar putea crede... Este
dificil sã fii atât de categoric... Aceastã perspectivã simplificã mult
realitatea...
4.5. A formula concluzia respingerii - o necesitate

Putem fi tentaŃi sã credem cã obiectivul a fost atins dacã am formulat
un contra-argument, aceasta ar însemna sã uitãm cã evocarea tezei
adverse, respingerea sa şi contra-atacul constituie o entitate şi, prin
urmare, necesitã o concluzie.
4.6. Câteva sfaturi...

Indubitabil, una dintre dificultãŃile majore ale argumentãrii orale este
capacitatea de a gãsi rapid obiecŃii / contra-argumente valide. De
aceea specialiştii în comunicare sugereazã unele soluŃii - uneori
criticabile din punct de vedere moral sau intelectual. A gãsi un rãspuns
la un argument, deci o soluŃie la o problemã, poate consta de exemplu
în a schimba datele atacului printr-o reformulare tendenŃioasã. Poate fi
suficient uneori sã reformulezi de o manierã non-obiectivã ideea
adversã, prin urmãtoarele cãi:
1. A reformula atenuând - tehnicã ce permite sã rãspunzi unor idei a
cãror putere a fost diminuatã, ce sunt deci mai uşor de neutralizat; este
frecvent utilizatã de oamenii politici în rãspunsurile lor la întrebãrile
jurnaliştilor ori la acuzaŃiile adversarilor lor.
2. A reformula amplificând - procedeu ce constã în a caricaturiza
concepŃiile adversarului şi a le respinge demonstrând caracterul lor
excesiv.

3. A reformula nereŃinând decât un singur aspect evocat de celãlalt.
Metoda permite sã <uitãm> una sau mai multe idei dificil de respins
pentru a dirija atenŃia spre cele ce par mai uşor de contracarat.
4. A minimaliza acuzaŃiile. Adicã a minimaliza cifre, evenimente, idei
prezentate de partea adversã - aceastã remarcã este disproporŃionatã
prin raport cu situaŃia realã..., aceste exemple sunt puŃin semnificative...
cifrele nu sunt reprezentative pentru... inconvenientele sunt mult mai
reduse decât dacã... Deci a minimaliza constã în a <desumfla>, a
demostra cã un fapt ori o noŃiune corespunde unui caz izolat, pe care îl
recunoaştem ca atare, dar a cãrui importanŃã în demostraŃie trebuie sã
fie limitatã, ceea ce exclude orice generalizare. În practicã, atitudinile de
reformulare tendenŃioasã sau de minimalizare nu constituie decât prima
etapã a unui demers de respingere.
5. A deturna argumentarea. Utilizarea expresiilor de tipul: Acest
exemplu, din contrã, nu dovedeşte cu adevãrat decât cã... A avansa o
astfel de idee înseamnã implicit a recunoaşte cã... Un astfel de
raŃionament constituie proba evidentã cã...
6. Utilizarea unei întrebãri retorice. O întrebare retoricã este o structurã
interogativã pe care locutorul şi-o pune şi la care rãspunde. Este o
formã de interpelare directã a interlocutorului, invitându-l sã-şi punã şi
el acea întrebare, invitându-l sã intre direct în raŃionament şi dându-i
impresia cã joacã un rol activ (dupã Bernard MEYER, Les pratiques de
communication. De l enseignement superieur a la vie professionnelle,
Armand Colin, Paris, 1998).
*
La finalul acestei secŃiuni vom realiza un inventar sumar al celor mai
reprezentative recomandări de eficientizare a comunicării orale,
propuse de Charles şi Williame :
a. Stilul oral:
- este mai eficient sã utilizezi fraze scurte şi independente;
- apeleazã mai degrabã la persoane, decât la idei în expozeul tãu;
- utilizarea imaginilor şi a metaforelor care atrag atenŃia permite
asimilarea în mod mai eficient;
- comunicarea oralã înlocuieşte punctuaŃia prin tãceri - tãcerea dã o
anumitã valoare cuvintelor, aereazã discursul .
b. Stãpânirea tracului:
- nu consumaŃi cafea ori ceai înainte de o confruntare, nu explicaŃi
anturajului dv. ce urmeazã sã spuneŃi ori sã faceŃi;
- când v-aŃi auzit numele ridicaŃi-vã lent, echilibraŃi-vã corpul, îndreptaŃi-
vã spre public cu calm.

c. Reformularea:
- este un instrument de ascultare şi poate lua urmãtoarele forme: 1.

reformulare reflex, care constã în a relua tot ceea ce a fost spus cu alte
cuvinte, non-evaluativ (nu adãugãm, nu judecãm ori interpretãm) / 2.
reformulare-clarificare, adicã a relua esenŃialul din ceea ce s-a spus
(aici reformularea presupune o analizã rapidã) / 3. reformularea reflex
invers, ce exprimã implicitul enunŃului emis (se reformuleazã ceea ce a
rãmas mai mult sau mai puŃin ascuns prin detalii ori digresiuni).
d. Persuasiunea:
- efectul de logicã, adicã recursul la o demonstraŃie metodicã (se

utilizeazã pentru a reorganiza ori a respinge argumentarea adversã);
discursurile logice se bazeazã pe un raŃionament, o înlãnŃuire de idei şi
conŃine termeni ce exprimã relaŃii de tip cauzã - efect;
- efectul de tacticã - fãrã a se baza prea mult pe raŃionament, cel ce

vorbeşte poate utiliza unele tactici cum ar fi: sã parã sigur pe el, sã
vorbeascã cu aplomb, sã-şi invoce buna credinŃã, sã recurgã la
principii. Pentru a fi convingãtor, locutorul poate apela la forme
impersonale, pe care le va pronunŃa cu fermitate (trebuie, este necesar,
este evident...), poate invoca (propria) buna credinŃã punând
interlocutorului o întrebare de tipul De ce credeŃi cã ascund adevãrul?
FolosiŃi, de asemenea, expresii de tipul în principiu, practica /
experienŃa a demostrat, însã atenŃie! efectul persuasiv poate fi
compromis dacã recurgeŃi la locuri comune şi /sau nu vã adecvaŃi la
context şi interlocutor.
- jocul prin apel la emoŃii - constã în apersuada prin atingerea

afectivitãŃii: cel care vorbeşte aratã o anumitã complicitate ori forŃã
admirativã (ne vom apropia de interlocutor prin diverite trucuri
discursive de tipul noi, ca şi dumneavoastrã... sunt pe deplin de acord
cu dv... etc.). FlataŃi! În ceea ce priveşte... fineŃea analizei dv. mã pune
în situaŃia de a accepta...
Efecte persuasive se pot obŃine şi folosind:

- tautologia ( sunt mai reŃinut pentru cã aşasunt eu...);
- credo-ul sincer (ştiu cã, cred, gîndesc...);
- focalizarea pe fapt (criza ne obligã sã luãm mãsuri...);
- sloganul, refrenul ( o societate mai dreaptã, mai liberã, mai
fraternalã...);

- maximele (Nu ne putem baza decât pe propriile forŃe);
- contra-obiecŃia (Cu siguranŃã ne asemãnãm.... dar...);
- seriile anaforice (Oamenii care...oamenii ce... aceşti oameni...);
- dublarea termenilor ( SoluŃia, şi încã ce soluŃie...);
- apostrofarea audienŃei (Cu toŃii ştiŃi cã...).
e. Întrebãrile.
A pune întrebãri echivaleazã cu a cunoaşte, a explora o situaŃie, a

aprofunda anumite puncte. Iatã o tipologie a întrebãrilor:
-întrebãri închise - sunt cele limitate la rãspunsuri scurte şi precise, la
care se poate rãspunde cu da ori nu;
-întrebãri <de cafea> - sunt întrebãri închise ce oferã posibilitatea de
alegeri multiple, dar limitate, în sensul cã rãspunsul figureazã în
eşantionul enunŃat (CredeŃi cã guvernul este: foarte eficient, eficient,
puŃin eficient sau ineficient?);
-întrebãri informative - sunt închise şi permit obŃinerea de informaŃii
esenŃiale ( cine, ce, unde, când...);
-întrebãri deschise - acoperã ansamblul subiectului, rãspunsul este
total liber şi obligã interlocutorul sã reflecteze; uneori genereazã
digresiuni ori blocaje (Ce credeŃi despre acest film?);
-întrebãri releu - permit exploatarea rãspunsurilor: animatorul
plaseazã întrebarea pusã altui participant (Cum apreciaŃi aceastã
soluŃie, domnule X?/ Cred cã este inoperantã./ Inoperantã? Este şi
opinia dumneavoastrã, domnule H?).
f. Argumentarea.
Pentru a fi eficienŃi trebuie sã Ńinem seama de câteva recomandãri,

între care mobilizarea ideilor (a) şi construirea unei argumentãri(b);
(a) a mobiliza ideile poate echivala cu: a enunŃa analogii - stabilirea
de asemãnãri, apropieri pornind de la ideile gãsite deja (Aceastã
situaŃie... e ca şi cum...); a gãsi contraste - a cãuta situaŃii opuse,
opinii, idei antagoniste (Aceastã situaŃie este exact inversul...); a
evoca proximitãŃi - adicã a pune în valoare ceea ce se întâmplã în
acelaşi timp cu faptele analizate, a stabili un anumit paralelism (În
timp ce în Etiopia oamenii mor de foame, europenii distrug cantitãŃi
importante de hranã...).
(b) a construi o argumentare - prezentãm sintetic planul SOSRA:

S - situaŃie: se descrie situaŃia în care se înscrie problema;
O - observaŃie: se aduc noi informaŃii, se reconsiderã situaŃia
anterioarã...;
S - sentiment: ne exprimãm opinia faŃã de chestiunea în cauzã, de o
manierã cât mai comunicativã posibil, utilizând gesturi de
deschidere, zâmbet etc.;
R - reflecŃie: se explicã motivele unei anumite opŃiuni/soluŃii, se
ilustreazã explicaŃia cu exemple ;
A - acŃiune: se supune deciziei grupului soluŃia, li se cere opinia.
Alte planuri:
AIDA - a atrage AtenŃia, a inspira Interesul, a declanşa DorinŃa, a
genera AcŃiunea;
FOA - Fapte, Opinii, AcŃiuni;
AIC - a atrage AtenŃia (vezi preambulul), a inspira Interesul (vezi
introducerea), a Consilia (vezi concluzia).
Este evident cã, de fiecare datã, strategia noastrã de relaŃionare va

Ńine seama de tipurile de comportament din proximitatea noastrã, de
aceea enumerãm succint câteva comportamente dificile.
-<tiranul>- nu este de acord, se plânge, face comparaŃii,
agreseazã verbal sau comportamental, se poziŃioneazã ca acuzator;
se simte singur şi cautã sã obŃinã succes, dar acest lucru se
întâmplã rareori.
- <conciliatorul>- aplaneazã diferenŃele şi se apãrã destul de
puŃin; este considerat slab, cel mai adesea împiedicã grupul sã
progreseze; se simte vulnerabil, de aceea are întotdeauna nevoie de
aprobarea şi de încurajarea celorlalŃi.
-<calculatorul>- calculeazã, interpreteazã, se situeazã între
distant şi rece; nu-şi exteriorizeazã sentimentele deoarece are
impresia cã aceasta l-ar fãcea vulnerabil.
-<eschivantul>- acesta rãspunde pe lângã întrebare, face
digresiuni, întreprinde mai multe lucruri concomitent, dar nu terminã
nici-unul; are nevoie de atenŃie şi frecvent se simte singur.
-<zãpãcitul>- pare sã nu înŃeleagã, se scuzã, joacã rolul
distratului; se crede superior celorlalŃi; are nevoie sã fie încurajat şi
ghidat în munca sa.

3.4 Comunicarea nonverbală şi rolul ei în comunicarea interpersonală
Comunicarea non-verbală este definită de Danny Saunders în lucrarea

Concepte fundamentale din ştiinŃa comunicării şi studiile culturale (p.78)
drept comunicarea dintre oameni prin folosirea altor mijloace deât cele
verbale. Comunicarea nonverbală derivă din următoarele surse majore:
1. Contactul vizual (privirea asupra corpului şi feŃei celeilalte persoane);
2. Gura (în special zâmbetul şi grimasele, în relaŃia cu contactul vizual);
3. Postura (de exemplu, a sta cu faŃa sau cu spatele);
4. Gesturile (cum cum ar fi mişcările braŃelor în timpul vorbirii)
5. Orientarea (corpului spre cel căruia i se adresează);
6. DistanŃa corporală (prea aproape sau prea departe de ceilalŃi);
7. Mirosul (incluzând parfumurile);
8. Pielea (incluzând pigmentarea, textura sau roşeaŃa)
9. Părul (lumgimeam textura şi stilul coafurii);
10. Îmbrăcămintea (cu referire specială la modă)
Atragem atenŃia, pe urmele autorului citat, că nu se poate stabili o

echivalenŃă totală între comunicarea nonverbală şi „limbajul corpului”
deoarece orice pretenŃie legată de limbaj trebuie să se refere la o
gramatică şi la o sintaxă agreată şi identificabilă. Or, comunicarea
nonverbală nu este întotdeauna aât de precisă şi de avasată. In plus, ar
fi o gresală să considerăm comunicarea non-verbală ca izolată de
vcorbire. Dimportivă, anumite interacŃiuni complexe sunt considerate a
se afla al intersecŃia cuvintelor cu semnalele corpului, iar acestea pot să
nu fie întotdeauna coplementare.
O altă subliniere pe care o considerăm importantă este aceea că există
multe determinante şi variaŃiuni culturale şi situaŃionale în comunicarea
nonverbală şi că lucrările care vă promit descifrarea limbajului
nonverbal sunt, cel puŃin la limita ştiinŃificului dacă nu total în afară.
Clasificarea comunicării nonverbale poate fi făcutp , in principal, dupa
modalitatile senzoriale implicate in receptareaa semnalelor. Mark L.
Knapp (op.cit. p.12) consideră că domeniul comunicarii nonverbale
include urmatoarele fapte: 1) cum privim 2)cum auzim (tonul vocii) 3)
cum mirosim 4) cum ne miscam – individual sau in conjunctie cu altii
(gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale si
proxemitatea) 5) cum afecteaza mediul inconjurator interactiunile
umane si cum afecteaza acestea, la randul lor, mediul inconjurator
(dispunerea spatiala a mobilei, temperature, prezenta altor oameni,
zgomotele s.a.m.d)
Cei mai multi cercetatori acceptă o clasificare rezultată din combinarea

codurilor si mediilor de transmitere a mesajelor. “kinezica” include
mişcările corpului, expresiile faciale şi privirea. studiul privirii poarta
denumirea de “oculezica”. activităŃile vocale alcatuiesc “paralimbajul”.

studiul perceptiei şi al modului de utilizare a spaŃiului poartă denumirea
de “proxemica”, iar studiul perceptiei si al modului de utilizare a timpului
este denumit “cronemica”. dintre acestea, în cele ce urmează ne vom
opri atenŃia asupra kinezicii.
Aspectul fizic artefactele si semnalele olfactive sunt considerate, de

asemenea, categorii separate ale comunicarii nonverbale si sunt
studiate ca atare, chiar daca se recunoaste ca oamenii transmit
semnale simultan prin mai multe canale, fapt pentru care este necesara
abordarea integrate a comunicarii nonverbal.
Termenul „kinesics” provine din limba greacă şi desemnează mişcarea,

fiind utilizat pentru prima dată de către antropologul american Ray L.
Birdwhistell, care l-a utilizat întâia oară în „Introduction to Kinesics”(
1952) şi apoi în „Kinesics and Context” (1970), cu înŃelesul de „studiul
mişcărilor corpului în relaŃie cu aspecte nonverbale ale „comunicării
interpersonale”. În „International Encyclopedia of Communications”
(1989), Adam Kendon defineşte termenul „kinesics” ca „studiul funcŃiei
de comunicare a mişcărilor corpului în interacŃiunile face to face”.
Fondatorul kinezicii defineşte comunicarea drept „totalitatea proceselor
dinamice structurare referitoare la interconexiunea sistemelor vii, un
sistem multicanal emergent din activităŃile multisenzoriale influenŃabile
ale sistemelor vii”. Mişcările corpului pot fi studiate la mai multe niveluri,
astfel încât kinezica se împarte în:
1. pre-kinezică( studiul bazelor fiziologice);
2. micro-kinezică (studiul sistematic al kinemelor reunite în clase
morfologice );
3. kinezica socială ( studiul constructelor morfologice în relaŃie cu
interacŃiunile sociale ).
Birdwishtell a identificat cele mai mici unităŃi de semnificaŃie ale

mişcării corpului, pe care le-a numit kineme. El afirmă că la om există
50-60 kineme universale şi că diferenŃele culturale în comunicarea
nonverbală ar consta în variŃia internă a kinemelor, nu din folosirea
unor kineme diferite.
Birdwishtell este cel care a realizat un experiment în care dădea
sarcină unui actor să execute diferite mişcări corporale, pe care un
grup de studenŃi să le sesizeze ulterior. Experimentatorul întreba
dacă actorul făcea ceva diferit prin aceasta. Julius Fast observă în
legătură cu acest experiment că subiecŃii nu erau întrebaŃi despre
semnificaŃia gesturilor, ci doar dacă există vreo diferenŃă în mişcarea
corporală şi, în analiza mişcărilor s-a pornit de la punctul zero,
reprezentat de populaŃia americană din clasa de mijloc. Ambele
observaŃii sunt necesare dat fiind faptul că nu intereseză acuitatea

vizuală a subiecŃilor, ci semnificaŃia mişcărilor corpului şi extrapolarea
rezultatelor experimentale la studenŃilor americani nu are nicio bază
teoretică la nivelul Terrei. Julius Fast apreciză că părintele kinezicii
este cel care a observat că niciun semnal corporal nu are semnificaŃie
separat de alte semnale sau contexte.
Există mai multe lucrări care sunt sub forma unor dicŃionare, cum ar fi
o înşiruire de gesturi, iar în dreptul lor o explicaŃie populară, de
exemplu: capul ridicat – orgoliu, frunte largă – extensia facultăŃii
intelectuale, capul plecat – introvertire etc. Astfel de judecăŃi duc în
eroare oamenii şi poate afecta comunicarea.
Autorul citat a imaginat un sistem de notare a mişcărilor corpului, cum
ar fi: „marcatori kinezici”, care au rolul de a arăta aranjamentul
sintactic al kinemelor în vorbire, „stress kinezic”, cu funcŃia de a
organiza diferite combinaŃii lingvistice, precum frazele şi „semnele de
legătură”, care servesc la conectarea kinemelor separate.
Literatura de specialitate reŃine următoarea taxonomie a gesturilor:
1.substitutive;
2.completive;
3.de însoŃire a discursului verbal.
Se consideră că în relaŃia cu planul lingvisic, comunicarea nonverbală

are funcŃia de a accentua, de a completa, de a contrzice sau de a
repeta o idee.
O altă clasificare vine din partea cercetătoriloe americani Paul Ekman
şi Wallace Friesen (apud Mihai Dinu, op.cit. p. 88) care afirmă că
gesturile pot fi:
1.embleme;
2.ilustratori;
3.manifestări afective;
4.gesturi de reglaj;
5.adaptori.
1.Emblemele sunt acele mişcări care pot substitui în anumite situaŃii

cuvintele şi pot constiui un limbaj de sine stătător;
2.Ilustratorii au funcŃia de însoŃire şi de completare a comunicării
verbale;
3.Gesturile de reglaj au rolul de a întreŃine comunicarea. FuncŃia lor
este expresivă deoarece poate verifica atenŃia interlocutorului;
4.Manifestările afective sunt stările sufleteşti prin care trece
emiŃătorul;

5.Adaptorii reprezintă clasa de gesturi cea mai puŃin legată de
comunicare deoarece include mişcări ce răspund unor necesităŃi
umane şi pot fi efectuare fie în prezenŃa, cât şi în absenŃa
observatorilor.

1. Care sunt, în opinia lui Jean Claude Abric, principiile unei
comunicări interpersonale eficiente?
2. DefiniŃi pe scurt empatia şi explicaŃi rolul ei într-o comunicare

interpesonală eficientă.
Atitudinea de ordin ori.......................... este fãrã îndoialã, cea mai

frecventã din toate, mai ales cã se plaseazã într-o
…………………….., adicã inegalã. În faŃa unei probleme, un
colaborator ori un subordonat are nevoie …………., adicã sã ştie ce
trebuie sã facã. Practic, aceastã atitudine ……………. atât pe
emiŃãtorul soluŃiei, prin rapiditatea sa, cât şi pe receptor, fericit cã a
gãsit un remediu dificultãŃii sale. Dar se pot înregistra şi efecte
perverse: repetatã, aceastã atitudine duce ……………… şi la
dependenŃa …………….., care nu este constrâns sã reflecteze - el va
cãuta întotdeauna ordinul celui pe care îl considerã ca deŃinãtor al
soluŃiei, fãrã sã-şi dobândeascã ………………………..
4. Nu este grav, cunosc multe persoane care.. este un enunŃ specific

a. atitudinii de sfat
b. atitudinii de sprijin
c. atitudinii de evaluare
d. atitudinii de interpretare
5. NotaŃi cu adevărat sau fals următoarea propozitie:

a. Unele atitudinii sunt bune, altele sunt rele
6. ExplicaŃi şi exemplificaŃi principiul a asculta înainte de a vorbi.

7. Care sunt obiectivele intervenŃiei spontane?
8. Întrebarea-releu este un tip de întrebare care:

a. constă în a lua ca punct de plecare ce spune un alt orator
b. răspunde la o întrebare anterioară, schimbând subiectul
c.raspunde la o întrebare, cu intenŃia de a clarifice problema
d. niciuna dintre variantele de mai sus
1.p.85, 2.p. 87, 3. p. 89, 4.b, 5. a.F, 6.p.91, 7.p. 92 şi urm
Bibliografie:
Bucureşti
Iaşi
Hartley, Peter (1999) Interpersonal communication Routladge
Rybacki, Karyn, Rybacki, Donald (2005) Arta argumentării ed. Polirom,
Iaşi
Trenholm, Sarah, Jensen, Arthur (2008) Interpersonal communication
Oxford University Press
Wood, Julia (2009) Interpersonal Communication. Everyday Encounters
Cengage Learning

Introducere in Comunicarea Interpersonala - Stefanel PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere in Comunicarea Interpersonala - Stefanel PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării

Universitatea din Bucureşti

Specializarea ŞtiinŃele Comunicării

Titular de curs: Asist. univ. drd. Adriana Ştefănel

Dreptul de autor îi aparŃine Adrianei Ştefănel. Facultatea de Jurnalism şi

Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată

Citarea se face numai cu precizarea sursei.

Introducere în comunicarea interpersonală 2

Comunicarea interpersonală. DefiniŃii şi delimitări conceptuale

1.1 DefiniŃiile comunicării

1.2 Tipurile de comunicare

1.3 Comunicarea interpersonală

1.4 Elementele structurale ale procesului de comunicare interpersonală

Obiectivele unităŃii de învăŃare 1

După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să

3 Introducere in comunicarea interpersonală

Pentru cei mai mulŃi dintre noi, o încercare de definire a comunicării

1.1 . DefiniŃii ale comunicării

Nu este intenŃia noastră să dam încă o definiŃie comunicării şi nici să

Introducere în comunicarea interpersonală 4

Autorul citat menŃionează că fiecare dintre definiŃiile prezentate mai sus

Frank Dance (cel care de altfel a inventariat în anii 70 peste 100 de

5 Introducere in comunicarea interpersonală

După cum se poate vedea chiar în urma acestei sumare treceri în

-simboluri, vorbire, limbaj;

1.2. Tipuri de comunicare

Introducere în comunicarea interpersonală 6

7 Introducere in comunicarea interpersonală

Introducere în comunicarea interpersonală 8

1.3. Comunicarea interpersonală

Un mod de a defini comunicarea interpersonală îl reprezintă

9 Introducere in comunicarea interpersonală

1.4 Elementele structurale ale procesului de comunicare interpersonală

Înainte de a trece în revistă o parte definiŃiile şi modelele comunicării,

Este cel care iniŃiază comunicarea şi poate fi un individ, un grup, o

Şcolile informaŃionale emiŃător

Introducere în comunicarea interpersonală 10

Şcolile inspirate din psihologia behavioristă stimul

Şcolile lingvistice locutor

Şcolile literare autor şi narator

Tabel1.1 Denumiri ale emiŃătorului în diferite şcoli de comunicare

John Fiske identifică două mari orientări („şcoli”) în studiul comunicării,

Şcoala-proces vede mesajul ca fiind acel lucru care este transmis în

Pentru şcoala semiotică pe de altă parte, mesajul reprezintă construcŃia

11 Introducere in comunicarea interpersonală

Introducere în comunicarea interpersonală 12

De obicei, se consideră că termenul de limbaj se referă la întregul

13 Introducere in comunicarea interpersonală

Fig. 1.4.3.2. coduri pentru „Pericol”

Cine nu cunoaşte limba chineză va trece fără probleme, dar cu

1.4.5 Mijlocul de transmitere

ÎmpărŃirea pe categorii implică identificarea diferenŃelor şi este foarte

15 Introducere in comunicarea interpersonală

După cum se remarcă cu uşurinŃă din cele de mai sus, definiŃiile,

Introducere în comunicarea interpersonală 16

Contextul social. Termenul este, atrage atenŃia John Fiske (în

În ambele cazuri, termenul serveşte la direcŃionarea atenŃiei spre forŃele

Contextul situaŃional. Acestui termen, se precizează în acelaşi dicŃionar

De sublinitat faptul că trăsăturile relevante ale contextului comunicării

Contextele situaŃionale variază de la cele relativ deschise şi negociabile

17 Introducere in comunicarea interpersonală

Temă de reflecŃie 1.1

Pentru înŃelegerea influenŃei contextului asupra comunicării,