Ministerul Educației al Republicii Moldova

Institutul de Stat de Relaţii Internaţionale din Moldova

Facultatea “Drept”

Referat
la disciplina “Dreptul
Administrativ”

Tema: “ Funcția Publică”

A efectuat:
Budac Aurica
Grupa 2DR-1ROM
A verificat:
Valeriu Gureu
Magistru în Relații Internaţionale

Chișinău 2014
Cuprins:
Introducere: ........................................................................................................................................................3
1. Noțiunea de funcție publică ........................................................................................................................4
2. Constituționalitatea și legalitatea funcției publice ......................................................................................5
3. Instituirea și clasificarea funcțiilor publice ................................................................................................6
4. Condițiile de acces la funcția publică .........................................................................................................7
5. Ierarhia functiilor publice ...........................................................................................................................8
6. Cumulul funcției publice și incompatibilitați .............................................................................................8
Concluzii: .........................................................................................................................................................10
Bibliografie: .....................................................................................................................................................11

2
 Introducere:

Scurt istoric:
Traficul de slujbe este un fenomen destul de vechi și a aparut înca în antichitate, odata cu
încalcarea de catre împarati a regulilor de înaintare și numire a funcționarilor.Mai tirziu s-au gasit
forme juridice pentru vînzarea de posturi.Este vorba despre contractus sufragi - un contract
potrivit caruia cel ce dorea sa fie încadrat într-o slujba fagaduia o suma de bani unui demnitar
care urma să-l numească în slujba respectivă.În prezent traficul de slujbe se manifestă prin
favoritism,nepotism si cumatrism,vicii ale tuturor timpurilor.
Pentru a preîntimpina efectele negative care pot aparea la încadrarea funcționarilor în
funcțiile publice,statul trebuia sa stabileasca reguli stricte și să instituie un control continuu.
Astfel,statul va putea înlatura elementele compromițatoare și pe cei care-l compromit.1

Dreptul administrativ este o disciplină de învăţămînt fundamentală care asigură formarea de

ansamblu pentru profesia de jurist, precum şi o pregătire de specialitate în domeniul administrării
publice.
Dreptul administrativ reglementează relațiile sociale ce apar în activitatea administrației de
stat sau în legătură cu aceasta, adică relațiile între organele administrative și între acestea și alte
organe de stat, cele dintre administrație și cetățeni; principiile organizării și funcționării
administrației.De asemenea, reglementează relațiile de natură conflictuală dintre autoritățile publice
sau persoanele juridice de drept privat care exercită atribuții de putere publică, precum realizarea
unui interes public, asimilate autorităților publice, pe de o parte, și cei vătămați în dreptul lor prin
acte administrative ale acestor autorități, pe de altă parte.2
Viața socială a pus dintotdeauna multiple probleme, îndeosebi de ordin administrativ.
Nevoia a dus la apariția funcției publice si a funcțiilor care să o îndeplineasca. Comunitatea umană
n-ar fi avut acces la progres daca nu și-ar fi creat un întreg organism social, caruia i-a dat viabilitate
prin personalul învestit în diversitatea de funcții statornicite de-a lungul timpului.
Diversitatea sarcinilor pe care le are de îndeplinit administrația publica necesita o extrem de variată
gama de prestațiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire profesională
diversă. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitații, a nevoilor omului care traiește într-o
grupare organizată, ramane finalitatea esențială și singura justificare a administrației publice, atît de
diversificată, mai ales în prestațiunile sale catre populație.
În viziunea lui C. Manda, în esenţa sa, dreptul reprezintă un ansamblu de soluţii ale
problemelor sociale.3

1
I.Creanga, Curs de drept administrativ,Vol. lI, Editura Epigraf ,Chișinău 2004, 336p, p.173
2
V.Guțuleac,C.Elena, Note de curs Drept Administrativ, Chișinău, 2013, 35p, p.2
3
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_administrativ

3
 1. Noțiunea de funcție publică

Dacă serviciile publice sunt formate întru satisfacerea cerințelor generale ale cetațenilor,
atunci, pentru realizarea competențelor si atribuțiilor acestor servicii, în cadrul lor se instituie funcții
publice.
Din cele mai vechi timpuri funcțiile publice aveau statute special si erau menite sa asigure
buna funcționare a statului.Considerîndu-se ca fiind deosebit de importante, funcțiile publice sunt
rîvnite de mulți, iar pentru a nu admite abuzurile la încadrarea în aceste functii,urmeaza sa se aplice
reguli special de recrutare. Funcția publica înceteaza sa fie eficienta atunci cînd este ocupata prin
încălcarea regulilor și neglijarea cerințelor de recrutare a funcționarilor, iar drept consecința aceasta
va putea conduce la decadența administrației.
Analiza naturii juridice a funcției publice impune analiza originii si regimului juridic pe care
aceasta se fundamenteaza.Astfel, funcția publica rezida în dreptul cetațenilor la administrare,care au
dreptul de a participa la administrarea treburilor publice,care presupune dreptul de e ocupa
funcții(posturi si ranguri)în autoritațile publice,în cadrul carora se desfasoară activitați de interes
general.
Noțiunea de funcție publica a fost definită în mai multe rînduri atît de cercetatorii
dreptului administrativ cît si de cei ai dreptului constituțional,de aceea vom enumera doar cîteva
definiții și trsaturi ale acestei noțiuni expuse în diferite lucrări de specialitate:
 Grupare de atribuții,puteri și competențe,stabilite,potrivit legii,în cadrul unui
serviciu public înființat în scopul satisfacerii,în mod continuu si permanent,de catre
funcționarii publici,numiți sau aleși în aceste funcții,a intereselor generale ale societații;
 Ansamblu de atribuții,de competențe si puteri în cadrul unui serviciu
public,stabilite prin lege sau potrivit legii cu care sunt investiți,prin numire sau
alegere,funcționarii publici in vederea realizarii,în mod continuu si permanent,a unui interes
general;
 Situația juridică a persoanei fizice, învestite legal cu atribuții în realizarea
competenței unei autoritați publice, ce consta în ansamblu drepturilor si obligațiilor care
formeaza raportul juridic complex dintre persoana fizica și organul care a învestit-o.
Sinteza calitativă si cantitativă a definițiilor de mai sus și a considerațiilor expuse de autori
cu prilejul formarii lor permit sa contureze urmatoarele trasaturi:
 Serviciile publice sunt dotate la înființare cu o totalitate de atribuții,de puteri
si competențe de specialitate.
 Funcțiile unui serviciu public sunt cuprinse în statutul de funcții,întocmit și
aprobat potrivit legii.
 Atribuțiile, puterea si competența funcțiilor publice presupun existența unor
drepturi și obligații, care pot fi determinate în mod unilateral de lege și care stabilesc în
raport cu sarcinile specific exercitate de serviciile publice în vederea satisfacerii intereselor
generale ale societații.
 Atribuțiile,puterea și competența funcției publice sunt exercitate în mod
continuu și permanent.Activitatea persoanelor într-un organ al statului,în a carei desfășurare
nu se exercită puterea de stat,nu reprezinta funcție de stat(publică). Pot îndeplini o funcție
publică și persoanele private învestite prin autorizare,delegare,în condițiile legii,cu dreptul
de a presta un serviciu public în regim de putere publică.
 Atribuțiile, puterile și competențele funcției publice se realizează de către
funcționarii publici numiți sau aleși în ea, între funcționar și organul (subiectul)care-l
învestește apărînd un complex de raporturi juridice.
 Persoana fizică pretendentă la o funcție publică trebuie sa îndeplineasca
condiții de studii si de stagiu.Persoana care deține o funcție publică trebuie sa aibă o
învestitura legală.
 Pentru munca prestată în funcție publică, funcționarul public primește un
salariu lunar și alte drepturi banești în conformitate cu legislația.

4
  Funcția publică se desființează de către organul care a înființat-o, prin acte
juridice de aceeasi natura, în modul prevazut de lege.
 Funcția publica nu poate fi obiectul unei întelegeri între parți și nu poate fi
stabilită prin contract.4
În sistemul nostru de drept, găsim definiția funcției publice în Legea serviciului public
nr.443din 4 mai 1995,care în art.1 alin.(2),stabilește că Funcția publică reprezintă unitatea
primară a autorității publice care determina locul și rolul cetațenului în munca socială în
sistemul serviciului public,drepturile și obligațiile,exigențele față de pregătirea lui
profesională.
Deci printre cele mai importante funcții se enumara:funcția de președinte al Republicii
Moldova,funcția de deputat în Parlament, funcția de Ministru, funcțiile de judecători, procurori si
alte funcții.
Competențele și atribuțiile,cu care sunt dotate aceste funcții sunt de un interes public
neîndoielnic,stabilirea unui statut diferit de cel al majoritatii funcțiilor publice nu afecteaza prin
nimic caracterul public al serviciilor pe care le prestează și nici al atribuțiilor pe care le exercită în
interes public-al statului,al societății în ansamblu și al întregii populații a tării.
Noțiunea de funcție publică reprezintă o noțiune fundamental a dreptului public, în general,
a dreptului administrativ, în special, strîns legată cu noțiunea de organ, autoritate, activitate
administrative.5

2. Constituționalitatea și legalitatea funcției publice

Fundamentele constituţionale şi legale ale funcţiei publice sunt examinate prin analiza
comparativă a legislaţiilor statelor membre ale UE sau ale Consiliului Europei. Aproape toate
constituţiile enunţă principii aplicabile dreptului funcţiei publice şi indică autoritatea
competentăpentru a le stabili. Este vorba mai ales de principiul liberului acces la funcţiile publice.
Uneori, textul constituţional este şi mai dezvoltat, stabilind nu doar regulile aplicabile accesului la
funcţia publică, ci şi regulile privind funcţionari deja numiţi. Principiile dreptului administrativ
creează modele comportamentale pentru funcţia publică. Principiile administrative inspiră deciziile
managerilor publici şi modelează comportamentul funcţionarilor publici, formând un tot unitar.
După adoptarea Constituţiei în 1994, în Republica Moldova, au fost puse bazele juridice ale
raporturilor de funcţie publică, s-au constituit instituţii pentru politica de cadre şi instruirea
personalului din administraţia publică. 6
În Republica Moldova s-a dezvoltat cadrul legislativ specific funcţiilor publice şi titularilor
acesteia: Legea serviciului public; Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public; Hotărîrea Guvernului privind aprobarea Planului de acţiuni pentru implementarea Legii cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public; Hotărîrea Guvernului privind punerea în
aplicare a prevederilor legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.Valorile
funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia funcţiei publice este guvernată de principii stabilite
atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ). Din acest punct de vedere,
putem afirma că acestea sunt valori legale Valorile legale, odată încălcate, au consecinţe legale
stipulate de prevederile disciplinare ale funcţiei publice. Funcţionarii publici sunt subiecţii
principiilor administrative stabilite prin lege.
În ceea ce privește constituționalitatea funcției publice,dacă raportăm la țările Uniunii
Europene constatăm că în fiecare din tările care au constituții scrise se regasesc principii ale funcției
publice.
Numarul articolelor din Constituție referitoare la funcția publică difera însă de la o țară la
alta, după cum diferă si tehnica sau conținutul reglementarii.

4
I.Creanga, Curs de drept administrativ, Vol. lI, Editura Epigraf, Chișinău, 2004, 336p, p.175
5
V.Guțuleac, Drept Administrativ ,Chișinău, 2013, 600p, p.238
6
http://www.cnaa.md/files/theses/2010/14917/razvan_viorescu_abstract.pdf

5
 Într-un prim grup de state, majoritar cum ar fi: Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Italia,
Portugalia,
Constituția prevede competența legiuitorului de a stabili regulile aplicabile funcției public.În
alte state cum ar fi Irlanda și Luxemburg atribuirea acestei competențe este implicită și rezultă din
supremația legiuitorului, care poate interveni pentru a reglementa materia.
Un al treilea grup de state se caracterizează printr-o partajare,în baza dispozițiilor
constituționale,între legislativ si executive,a regelementarii funcției publice.
Bazele constituționale ale funcției publice în Republica Moldova,în principal se regasesc în
conținutul art.39”Dreptul la Administrare”, alin(2) care prevede că:”Oricărui cetațean i se asigură
potrivit legii,accesul la o funcție publică ”.
Mecanismul de realizare a acestei prevederi constituționale a fost elaborat și justificat în
Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995, iar mai apoi în Legea cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public nr.158 din 04.07.2008.
Pentru realizarea și consolidarea unui stat de drept,democratic se știe din totdeauna,ca
trebuie realizate nu numai reforme politice, economice si sociale ci și administrative,și în cadrul
acesteia implicit o reformare a serviciilor publice.În acest context, este necesar să subliniem
că,democrația,în esența sa,consta atît în respectarea valorilor proprii, cît, mai ales,în eficiența
titularilor funcției publice,indiferent de nivelul lor.Cu alte cuvinte funcția publică trebuie să
prefigureze,pe lînga cerințele ca profesionalismul, eficiența, responsabilitatea, onestitatea și
dinamismul,și respectarea cu strictețe a reglementarilor constituționale și legale,precum și o cît mai
mare apropiere fața de nevoile cetațeanului.7

3. Instituirea și clasificarea funcțiilor publice

Instituirea funcțiilor publice este mentionată în Legea cu privire la funcția publica și statutul
funcționarului public și Legea serviciului public.
a. Functiile publice se instituie în temeiul actelor parlamentului,Presedintelui
Republicii Moldova,Guvernul și ale altor autoritați publice,emise în limitele competenței
lo,stabilite de Constituție si alte legi.
b. Statutul juridic al funcţiei publice se stabileşte potrivit nivelului
organizatorico-juridic al autorităţii publice care angajează funcţionarul, locului şi rolului
acestei funcţii în structura autorităţii publice, caracterului şi nivelului de competenţă
profesională care se cer pentru ocuparea funcţiei respective.
c. Statutul juridic al funcţiei publice include drepturile, obligaţiile,
responsabilitatea funcţionarului public, exigenţele faţă de pregătirea lui profesională.
d. În scopul perfecţionării sistemului de formare, selectare şi repartizare a
cadrelor din serviciul public, al organizării raţionale şi sporirii eficienţei muncii lor,
diferenţierii salariilor în raport cu complexitatea activităţii în funcţia dată, precum şi în
scopul soluţionării altor chestiuni ce ţin de serviciul public se elaborează un Clasificator
unic al funcţiilor publice şi Caracteristicile model de calificare a funcţiilor publice, aprobate
de Guvern.
e. Statutul juridic al funcţiei este elaborat în temeiul Clasificatorului unic al
funcţiilor publice şi Caracteristicilor model de calificare a funcţiilor publice.8

Clasificarea funcțiilor publice

Conform nivelului atribuțiilor titularului,funcțiile publice se clasifica în urmatoarele
categorii:
a) Funcții publice de conducere de nivel superior;

7
Victor Guțuleac, Drept Administrativ , Chișinău 2013, 600p, p.244
8
Legea Nr.158 din 04.07.2008, cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Publicat 23.12.2008
în Monitorul Oficial Nr. 230-232 ,art 7

6
 b) Funcții publice de conducere
c) Funcții publice de execuție
Este important sa menționăm că legislatorul național,alaturi de definiția funcției publice,vine
și cu definițiile de funcție de demnitate publică,funcție publică vacantă și funcție publică temporar
vacantă.
Funcție de demnitate publică este o funcție publică ce se ocupă prin mandat obținut direct în
urma alegerilor organizate sau indirect,prin numire în condițiile legii.
Funcția publică vacantă se consideră funcția publică liberă,fara titular.
Funcția publică temporar vacantă este funcția publică al carui titular au fost suspendate
raporturile de serviciu sau al carei titular a fost detașat în alta autoritate publică ori,dupa caz,asigura
interimatul unei funcții publice de conducere9
Fiecare categorie de funcții publice se împart în grupuri specificate,în clasificatorul unic al
funcțiilor publice,aprobat de Parlament.

4. Condițiile de acces la funcția publică

Funcțiile publice pentru a fi ocupate, impun anumite cerințe special,care se stabilesc prin
actele de instituire a acestor funcții. Astfel,actele de instituire pot fi:
Constituția Republicii Moldova care într-o serie de articole (art.38,43,133,134,112
etc.),stipulează garanțiile legale,dar și condițiile pe care trebuie sa le îndeplineasca persoana pentru
a putea fi aleasă sau pentru a putea ocupa în alt mod funcții publice.
Legea serviciului public,care în art.13-14,stabilește dreptul la încadrare în serviciul public
și modul de ocupare a funcțiilor publice (prin angajare ,numire,alegere,concurs).
Codul electoral,care determina modul de organizare și desfasurare a alegerilor în funcțiile
de deputați în Parlament,în funcțiile de consilieri locali si primari din unitatile administrativ-
teritoriale din Republica Moldova.10
a) La o funcţie publică poate candida persoana care îndeplineşte următoarele condiţii de bază:
deţine cetăţenia Republicii Moldova;
b) posedă limba moldovenească şi limbile oficiale de comunicare interetnică vorbite în
teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege;
c) are capacitate deplină de exerciţiu;
d) nu a împlinit vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;
e) este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform
certificatului medical eliberat de instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă
sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate;
f) are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă;
g) să nu aiba antecedente penale rezultate din infracțiunile intenționate, ce nu au fost ridicate
sau stinse în modul stabilit de lege
h) să depună declaratie privind veniturile, averea imobiliara și mobiliara de valoare, depunerile
bancare și hîrtii de valoare, angajamentele financiare,inclusiv în străinatate,proprii și ale
mebrilor familiei sale.
i) să aibă o bună reputație, care sa corespundă exigențelor funcției respective.
j) să aiba vîrsta corespunzatoare și o vechime în specialitate în cazul cînd aceasta condiție este
ceruta de lege.

(2) Pentru ocuparea funcţiilor publice în autorităţile publice sînt necesare studii superioare
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din
autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi în care, după caz, pot fi încadrate
persoane cu studii medii de specialitate absolvite cu diplomă.11

9
Victor Guțuleac,Drept Administrativ, Chișinău 2013, 600p, p.244
10
Ion Creangă, Curs de Drept Administrativ, Vol. I, 336p, p.179
11
Legea Nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Publicat : 23.12.2008
în Monitorul Oficial Nr. 230-232 ,art.27

7
 (3) Candidatul la ocuparea funcţiei publice trebuie să întrunească şi cerinţele specifice minime
pentru ocuparea respectivei funcţii, stabilite în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat
prin Legea nr. 155 din 21 iulie 2011.

5. Ierarhia functiilor publice

Funcția publică sau conținutul ei,adică atribuțiile sau competențele proprii,ce o deosebesc de
alte funcții publice,sunt stabilite,de regula,de actul care o înfiinteaza lege,decret,hotarîre.Referitor la
instituirea funcției publice Legea serviciului public stabilește că funcția publica și statutul ei juridic
se instituie de Parlament ,de Președintele Republicii Moldova,de Guvern și de alte autoritati publice
centrale sau locale în limita competenței lor stabilite de Constituție și alte legi.
Deși funcțiile publice sunt foarte diverse prin atribuțiile și competențele lor,legea le face o
clasificare după necesitatea și complexitatea lor,determinîndu-le in trei ranguri.
Conform Legii cu privire la serviciul public funcțiile publice sunt de trei ranguri:
Funcţiile publice sînt de trei ranguri:
 rangul întîi include funcţiile de conducere din autorităţile publice centrale,
funcţiile de conducere din autorităţile administraţiei publice a unităţilor teritoriale
autonome cu statut special;
 rangul doi include funcţiile de conducere din unităţile autorităţilor publice
centrale, funcţionarii de execuţie din aceste autorităţi şi funcţionarii de conducere din
autorităţile administraţiei publice locale;
 rangul trei include celelalte funcţii publice deținute de funcționarii din
aparatele autorităţilor administrației publice locale.12
Pentru rangul întii se atribuie urmatoarele funcții publice:
 Viceministru
 Conducător de autoritate publică centrală de specialitate care nu este membru
al guvernului,constituită de președintele Republicii Moldova,de Parlament sau de Guvern
 Membru al curții de conturi
 Conducator al cancelariei de stat, adjunctul lui
 Rectorul si vicerectorii Academiei de Administrare Publică de pe lîngă
Președintele Republicii Moldova
 Conducator de autoritate a administrației publice a unitații teritoriale
autonome cu statut special care nu este membru al Guvernului.
 Consilier al Președintelui Republicii Moldova
 Consilier al Președintelui Parlamentului
 Consilier al Prim-ministrului
 Consilier al Președintelui Curții Supreme de Justiție

Pentru rangul doi se atribuie următoarele funcții publice:Consilier de stat de clasa I,

Consilier de stat de clasa a II-a, Consilier de stat de clasa a III-a.
Majoritatea funcțiilor publice sunt atribuite rangului doi deoarece legiuitorul le-a considerat
ca fiind cele mai importante și le-a determinat prin lege.
Pentru rangul trei legiuitorul a atribuit,prin nedeterminarea concretă a funcțiilor
publice,toate celelalte funcții funcții din cadrul autoritaților publice locale.

6. Cumulul funcției publice și incompatibilitați

12
Legea Serviciului Public nr.443 din 04.05.1995Publicat : 02.11.1995 în Monitorul Oficial Nr. 61 , art.8

8
  Incompatibilităţi generale pentru funcţia publică sunt următoarele:
Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decît cea în
care a fost numit.
 Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:
a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege;
b) în funcţie de demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care
exercită funcţie de demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de serviciu sînt
suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii;
c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul
societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al
organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată,
subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa autorităţii în care el este angajat, cu
excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie şi de reprezentare a statului în
societăţile economice. Modul de cumulare a acestor activităţi cu funcţia publică se stabileşte
de Guvern.
 Funcţionarul public poate cumula, în cadrul autorităţii publice în care îşi
desfăşoară activitatea, atribuţiile funcţiei sale cu atribuţiile funcţiei publice temporar
vacante, fapt confirmat prin actul administrativ al conducătorului.
 Funcţionarul public nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în autoritatea
publică în care îşi desfăşoară activitatea, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în
legătură cu funcţia publică pe care o exercită.
Restricţii în ierarhia funcţiei publice
a) Funcţionarul public nu poate exercita o funcţie publică în subordinea
nemijlocită a unei rude directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau a unei rude prin
afinitate (soţ/soţie, părinte, frate şi soră a soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi autorităţi
publice.13
b) Aceeaşi prohibiţie se aplică şi în situaţia în care conducătorul superior
nemijlocit al funcţionarului public are calitatea de persoană ce exercită funcţie de
demnitate publică.
c) Persoanele care se află în situaţiile prevăzute la aliniatele de mai sus vor
întreprinde acţiuni în vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite în termen de 2
luni.

13
Legea nr.158 din 04.05.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Publicat : 23.12.2008
în Monitorul Oficial Nr. 230-232 , art 25, 26

9
 Concluzii:

În Republica Moldova unul dintre principiile de baza ale funcției publice îl constituie
egalitatea accesului la funcția publică. Egalitatea accesului la funcțiile publice trebuie înțeleasa ca o
egalitate de tratament a aspiranților la funcția publică, faptul că fiecare stat impune o serie de
condiții special pentru a accede la funcția publică nu are semnificația încălcării principiului general
al liberului acces. Esența principiului general este respectată, căci toti care îndeplinesc criterii
inițiale de selecție sunt supuși la o competiție ce va determina cît mai obiectiv cu putință pe
ocupantul funcției în joc.
Concluzia care se desprinde susţine că funcţia publică apare ca o grupare de atribuţii şi de
competenţe în scopul de a satisface interese generale, întrucât orice putere socială se legitimează
numai prin finalitatea sa de interes public, neputându-se admite ca ea să fie utilizată în scopuri
personale.
În continuare se analizează cadrul juridic aplicabil unor agenţi, dispoziţii legale mai restrânse sau
mai numeroase aplicabile altor categorii de angajaţi din sectorul public, în condiţiile în care în toate
statele membre ale Uniunii Europene, funcţia publică constituie, fără îndoială, sectorul sistemului
politico-administrativ cel mai marcat de tradiţia şi istoria naţională şi cel mai puţin afectat de
integrarea europeană. Până acum, nici unul dintre tratatele europene nu a prevăzut competenţele
comunitare pentru organizarea funcţiei publice. Conform doctrinei europene, funcţia publică şi
funcţionarul public sunt instituţii juridice ale dreptului public, în general, şi ale dreptului
administrativ, în particular, care s-au conturat ca atare într-o continuă dispută între doctrină,
jurisprudenţă şi reglementare.
Valorile funcţiei publice sunt susţinute legal. Instituţia funcţiei publice este guvernată deprincipii
stabilite atât de aspecte constituţionale cât şi de drept public (administrativ). Din acest punct de
vedere, putem afirma că acestea sunt valori legale. Nu înseamnă însă acelaşi lucru cu valorile etice,
chiar dacă se pot confunda uşor. Valorile etice sunt ghiduri de acţiune şi provin dintr-o abordare de
tip social. Valorile legale, odată încălcate, au consecinţe legale stipulate de prevederile disciplinare
ale funcţiei publice. Funcţionarii publici sunt subiecţii principiilor administrative stabilite prin lege.
În sens tradițional, larg, expresia "funcție publică" este folosită pentru a desemna atît
funcționarul public, cît si ansamblul regimurilor juridice aplicabile personalului administrației de
stat.Într-o accepțiune mai restrînsa, prin funcția publica se întelege situația (pozitia) juridica a unei
persoane fizice învestita legal cu anumite atribuții pentru realizarea competențelor (functiilor) unei
autoritați publice. Aceasta consta în "ansamblul drepturilor si obligațiilor care formează conținutul
juridic complex al raporturilor dintre persoana fizică respectivă și organul care le-a învestit."
Formarea juriştilor şi perfecţionarea lor în domeniul relaţiilor sociale apare în procesul de
organizare a executării şi executării nemijlocite a legilor şi a altor acte juridice subordonate
acestora.
Dreptul administrativ reprezintă o disciplină fundamentală a dreptului, necesar a fi cunoscută
temeinic de orişice jurist, indiferent de domeniul în care se specializează, precum şi de cei care nu
au calitatea de jurişti, dar se specializează în domeniul organizării şi funcţionării organelor
administraţiei publice.

10
 Bibliografie:

1. Legea nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, Publicat : 23.12.2008 în Monitorul Oficial Nr. 230-232
2. Legea nr.443 din 04.05.1995 cu privire la Serviciul public, Publicat : 02.11.1995 în
Monitorul Oficial Nr. 61
3. Victor Guțuleac,Drept Administrativ,Chișinau 2013
4. Note de curs Drept Administrativ, Autori:V.Guțuleac,C.Elena,Chișinau 2013
5. Autoreferatul tezei de doctor în drept” Reglementarea juridică a funcției publice în
statele europene”,Razvan Viorescu,Chișinau 2009
6. Ion Creanga,Curs de Drept Administrativ,Vol.I,Chișinau 2004
7. http://www.scritub.com/stiinta/drept/FUNCTIA-PUBLICA-SI-
FUNCTIONARI2041518916.php
8. http://www.referat.ro/referate_despre/functia_publica.html
9. http://ro.scribd.com/doc/81739805/Functia-Publica-Si-Functionarul-Public
10. http://ro.scribd.com/doc/87444545/functia-publica

1-5.2-6,3-1

11