Sunteți pe pagina 1din 73

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM


PROGRAMUL DE STUDII:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN INDUSTRIA TURISMULUI

PROIECT DE DIPLOMĂ

Cadru didactic îndrumător:


Prof.univ.dr. ing. Ţane Nicolae

Absolvent:
MATEI Iuliana Simona

Brașov, 2016

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE ALIMENTAȚIE ȘI TURISM
PROGRAMUL DE STUDII:
INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN INDUSTRIA TURISMULUI

Amenajarea unei pensiuni cu specific maramureşean în satul


Bârsana

Cadru didactic îndrumător:


Prof.univ.dr. ing. Ţane Nicolae

Absolvent:
MATEI Iuliana Simona

Brașov, 2016

2
CUPRINS

Pg.
Argument 4

Capitolul I. Locul turismului în societatea contemporană 5

1.1. Delimitări conceptuale privind fenomentul turistic 5


Capitolul II. Stadiul actual al turismului rural şi agroturismului 14

2.1. Clarificări conceptuale 14


2.2.Evoluţia şi dinamica actuală a turismului rural şi agroturismului 16
2.3. Turismul rural şi agroturismul la nivel internaţional şi naţional 17
Capitolul III. Potenţialul turistic al zonei Maramureş 28

3.1.Date geografice 28
3.2. Potenţialul antropic 31
3.3. Infrastructura generală şi turistică 39
Capitolul IV. Amenajarea unei pensiuni agroturistice cu restaurant în
Bârsana 44

4.1. Selectarea zonei pentru amenajat 44


4.2. Legislaţie românească referitoare la pensiuni agroturistice 46
4.3. Amenajarea propriu zisă a pensiunii 50
Capitolul V. Calcul economic pentru amenajarea şi dotarea pensiunii 62

Concluzii 65

Bibliografie 66

Anexe 68

3
Argument

Dintotdeauna oamenii adevărați, iubitori ai naturii, ai frumosului, se simț atrași de


locurile în care primează tradiția,, atât din punct de vedere al portului cât și din punct de
vedere al obiceiurilor, dar și al bucatelor tradiționale. Aceștia se simț atrași de acele
locuri în care filonul religios îi îndreaptă spre arhaic, spre acel sentiment înălțător “de
acasă”.
Ospitalitatea, diversitatea, peisajele aproape de basm, gustul “adevărat” al produselor
din gospodăriilor țărănești, fac că turiștii să se îndrepte spre pensiunile agroturistice
deoarece acestea le satisfac o mare parte a nevoii de evadare din cotidian.
Tema sugerată, aceea de amenajare a unei pensiuni agroturistice în Maramureș s-a
realizat din dorinţa de a oferi turiştilor într-o zonă pitorească acel farmec tradiţional, care
din nefericere se află pe cale de dispariţi.
Se pare că în această zonă se păstrează nealterat atât portul popular cât și
obiceiurile moștenite de la strămoșii noștri. Dovada rămâne faptul că în zilele de
duminică și de sărbatoare ulițele satelor sunt invadate de grupuri de creștini care își
poartă cu cinste straiele populare.
Parcurgând aspecte atât tehnice, cât şi economice, lucrare de faţă va propune un
model de amenajare agroturistică, astfel încât să satisfacă exigenţele celui mai pretenţios
turist cunoscător al valorilor tradiţionale.
Să învățam nu doar să îi admirăm, ci și să ridicăm potențialul turistic al acestei
zone prin crearea de pensiuni agroturistice, aducând alți și alți admiratori...

4
Capitolul I. Locul turismului în societatea contemporană

1.1. Delimitări conceptuale privind fenomentul turistic

Activitate socială, recreativă şi culturală, turismul a apărut din necesitatea refacerii


capacităţii de muncă, a petrecerii plăcute a timpului liber şi în ultimul timp răspunde din
ce în ce mai mult dorinţei de cunoaştere a valorilor materiale şi spirituale create de
civilizaţia umană.1 Acesta are o contribuţie semnificativă pe mai multe planuri, în schimb
poate cel mai vizibil este avantajul pe care îl aduce din punct de vedere economic. Acesta
participă cu peste 11% la realizarea produsului economic global şi susţine peste 200 de
milioane de locuri de muncă.
O definiţie mai cuprinzătoare a ceea ce înseamnă turism este oferită de
Organizaţia Mondială a Turismului şi anume: „deplasare individuală sau în grup a unor
persoane în afara localităţii de reşedinţă, pe o perioadă mai mare de 24 de ore, dar nu mai
mare de 1 an, în scop nelucrativ , folosind diverse mijloace de transport sau chiar
străbătând distanţe mai mici pe jos”.
În continuare vor fi evidenţiate principalele noţiuni şi componente cu care
operează turismul pentru a se putea crea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce
reprezintă acest fenomen.
Ca primă noţiune relevantă pentru turism este necesară prezentarea potenţialului
turistic. Parte integrantă a ofertei turistice, potenţialul constituie prin dimensiunile şi
varaietatea componentelor sale, condiţia eseştială a dezvoltării turismului în limitele unui
perimetru.2 Practic potenţialul turistic al unui teritoriu reprezintă ansamblul elementelor
ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi
primirea călătorilor. Ca parte componentă a potenţialului turistic sunt relevante
următoarele noţiuni:
a) Resursele turistice – componente ale mediului natural şi antropic, care prin
calităţile şi specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în
măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală. Ele se împart în:
i. Naturale: adică acelea oferite de relief, climă hidrografie şi
elemente biogeografice. Sunt oferite de natură în mod gratuit, dar

1
Florea M. – Geografia turismului, Ed. Universităţii Transilvania Braşov, 2011
2
Minciu R. – Economia turismului, Ediţia a III-a revizuită, Ed. Uranus, Bucureşti, 2004

5
pentru o punere în valoare trebuie realizate diferite tipuri de
amenjări turistice specifice fiecărei componente.
ii. Cultural-istorice şi economice: sunt denumite şi de creaţie, fiind
rezultatul activităţii umane de-a lungul timpului.
b) Patrimoniul turistic – resursele turistice şi structurile realizate în scopul
valorificării lor prin activităţi de turism
c) Obiectiv turistic – element al resursei turistice, individualizat şi introdul în
circuitul turistic
d) Punct turistic – obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare activităţii de
primire turistică
e) Localitate turistică – aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice specifice
dezvoltate pe baza resurselor specifice de care dispune
f) Staţiune turistică – localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii turistice
specifice, în care activităţile economice susţin exclusiv realizarea produsului
turistic3.

O altă noţiune importantă pentru turism este aceea de infrastructură turistică.


Aceasta cuprinde:
1. Căile şi mijloacele de transport – Transportul reprezintă una din componentele de
bază ale prestaţiei turistice, asigurând deplasarea turiştilor de la zona de reşesinţă
la locul prestaţiei turistice şi chiar deplasarea în interiorul ariei turistice.
Interdependenţa dintre turism şi transport este evidentă şi este argumentată de o
serie de aspecte:
a. Transportul reprezintă prima manifestare a consumului turistic prin
asigurarea deplasării de la reşdinţa permanentă la destinaţie, fapt numit
turism de sejur, sau pe toată durata călătoriei, adică turism itinerant.
b. Calitatea şi durata vacanţei sunt în mare măsură influenţate de nivelul
dezvoltării şi organizării transporturilor.
c. Perfecţionarea mijloacelor de transport a stimulat evoluţia turismului,
conducând la extinderea sa în spaţiu, ca şi la apariţia de noi forme de
manifestare a actului şi consumului turistic.

3
Gruia R. – Managementul dezvoltării în industria turismului, note de curs, 2015.

6
Transporturile turistice prezintă caracteristicile generale ale prestaţiilor turistice
precum sezonalitate, rigiditate, iar ca şi elemente disticte faţă de alte servicii acestea
manifestă o receptivitate ridicată faţă de progresul tehnic, necesităţii investiţii foarte
mari (mai ales în cazul transportului aerian şi naval) şi mai ales prezintă o
vulnerabilitate ridicată la crizele internaţionale economice şi politice.
Un alt aspect ce trebuie evidenţiat când este vorba de turism şi transporturi este acela
al timpului. Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi descompus în 2
componente:
- timpul de transport – aceste ar fi de dorit să fie cât mai scurt; reducerea timpului
apare ca o necesitate datorită şi interesului pentru călătoriile pe distanţe lungi şi foarte
lungi.
- timpul de sejur – în condiţiile menţinerii constante a factorului transport, cu cât
cresc distanţele între reşedinţa turistului şi locul de petrecere a vacanţei raportul timp
de deplasare-timp de sejur tinde să se modifice în favoarea celui dintâi.

Fig.1.1. Timp turistic

Pentru a putea caracteriza formele de transport turistic, analiza avantajelor şi


limitelor lor porneşte de la gruparea acestora după natura mijlocului de transport
folosit. Se poate distinge o predominanţă a unor forme de transport în anumite arii
geografice. Spre exemplu, în SUA şi ţările din Extremul Orient, distanţele de vizitare
fiind mari se apelează predominant la transporturi aeriene. În cazul unor state precum
Grecia, Danemarca, Indonezia, cu arhipelaguri, se foloseşte predominant trasnprtul
naval, iar în cazul unor state central europene predomină transportul rutier.
7
Astfel vor fi prezentate pe rând tipurile de trasnporturi turistice, punându-se în
evidenţă caracteristicile.
 Transporturile turistice rutiere – în multe ţări aceasta reprezintă forma
principală de tranzit. Ca şi vehicule implicate pot fi enumerate autocarele,
microbuzele şi autoturisme. Avantajele transporturilor rutiere constau în
faptul că oferă libertate de mişcare, au atractivitatea voiajului, costurile
călătoriei sunt mai reduse şi oferă posibilitatea de staţionări la cererea
turistului în caz de nevoie. Dezavantajele acestora constau în insecuritate,
puternica dependenţă de condiţiile naturale şi solicitarea fizică şi nervoasă
a conducătorului auto. Transporturile rutiere sunt condiţionate de 2
elemente importante: flota de transport şi reţeaua de drumuri. Referitor la
flota de transport, aspectele esenţiale ce trebuie avute în vedere sunt:
evoluţia tehnologică, progresul combustibililor (trecerea de la cei fosili la
cei eco precum electricitatea, hidrogenul, biocombustibilii) introducerea de
facilităţi precum prizele, Wi-Fi, aer condiţionat etc. În ceea ce priveşte
reţeaua de transport, aceasta depinde în mare măsură de nivelul de
dezvoltare al ţării tranzitate. Astfel în ţările puternic dezvoltate există o
infrastructură rutieră bine pusă la punct cu o preponderenţă a drumurilor
de mare viteză, autostrăzilor etc.

Fig.1.2. Transporturi turistice (autocar şi microbuz electric)

Fig.1.3. Reţea de transport rutier (autostradă în M.B. şi Route 66)

8
 Transporturile turistice feroviare – acestea au fost primele transporturi
moderne care au contribuit hotărâtor la dezvoltarea turismului. După un
declin în a doua jumătate a sec XX, în prezent acestea au cunoscut o
dezvoltare incredibilă, mai ales prin prisma introducerii de trenuri de mare
viteză. Avtanjele acestui tip de transport sunt: regularitatea şi certitudinea
realizării călătoriei, costul cel mai redus comparativ cu celelate forme de
trasnport, comoditatea asigurată de prezenţa vagonului restaurant şi de
dormit, progresul general, maia les pe partea creşterii vitezei de deplasare.
Deyavantajele constau în dependenţa de un orar fix, viteza relativ redusă,
mai ales faţă de avion, dependenţa de căile ferate şi de condiţiile acestora
(ecartament, dilatare la căldura mare etc). ca şi exemple de trenuri de mare
viteză pot fi amintite Maglev (China), Eurostar (Marea Britanie, Franţa,
Belgia), Thalis (Franţa, Belgia, Olanda, Germania), ICE (Germania), TGV
(Franţa). Pe lângă acestea, apreciate sunt şi trenuleţele turistice care oferă
peisaje pitoreşti sau care tranzitează centre urbane deosebite, iar ca
exemple pot fi amintite: Jungfrau Joch (Elveţia), Snowdonia (Marea
Britanie), Mocăniţa (România), Orient Express.

Fig.1.4. Trenuri de mare viteză (Eurostar şi Maglev)

Fig.1.5.Trenuleţe turistice (Jungfrau Joch şi Snowdonia)

9
 Transporturile turistice aeriene – ocupă în prezent un procent important din
totalul traficului turistic. Ca şi avantaje ale acestui tip de transport pot fi
menţionate: durata de deplasare extrem de redusă, înmulţirea liniilor
directe, creşterea frecvenţei zborurilor, independenţa de traficul terestru,
gradul redus de accidente. Asemenea celorlalte forme de transport, şi
acesta prezintă şi neajunsuri printre care: dependeţa acestora de condiţiile
naturale, respectarea riguroasă a orarului, investiţiile mari, mai ales în
constituirea flotei de transport, dar şi mentenanţa acesteia, tarife ridicate,
dependenţa de aeroporturi şi infrastructură aeroportuară. Când este pusă în
discuţie tema traficului aerian sunt evidenţiate 2 componente: tehnică şi a
serviciilor. În ceea ce priveşte serviciile, ele sunt componenta de interes
pentru turism, şi sunt subdivizate în: servicii regulate (curse de linie),
servicii neprogramate (curse charter) şi servicii de taxi aerian.Cursele
regulate operează pe rute fixe, bine stabilite, interne şi internaţionalepentri
foecare existând licenţă de zbor garantată guvernamental. În general ele
sunt solicitate de persoanele care sunt dispuse să achite preţul întreg al
transportului şi care se pretează la orarul de tranzit al companiei. Formula
charter constă în închirierea parţială de către tour operator a cursei de linie
şi vânzarea locurilor în sistem charter. Acest aranjament este considerat
benefic atât de compania aeriană, care vinde în sistem bloc un numpr mare
de locuri, cât şi touroperator care vede flexibilitatea accesului pe întreg
sezonul a unui număr de locuri, zboruri şi ore. Există mai multe tipuri de
chartere: charter de grup, charter inclusive tours, charter pentru uz propriu,
charter specializat. Rezervarea biletelor de avion, charter sau de linie,
presupune utilizarea unor programe informatice performante, care au
facilitat devoltarea şi pe latură a ospitalităţii: Amadeus, Galileo,
Worldspan etc.

Fig. 1.6. Cursă de linie (Lufthansa) şi cursă charter

10
Fig.1.7. Aeroporturile Schipol (Amsterdam) şi Cairns (Australia)

 Transporturile navale – sunt mai puţin utilizate datorită unui unui număr
foarte mare de dezavantaje: viteza redusă de deplasare, condiţionarea
folosirii lor prin prezenţa porturilor şi flotei navale corespunzătoare,
preţurile ridicate. Din acest motiv ele sunt folosite mai ales ca şi mjiloc de
agrement sau ca şi conexiune în zonele insulare (ex. Grecia) prin ferry-
boat. Serviciile oferite în domeniul transporturilor navale pot fi subdivizate
în curse de linie, linii de croazieră, microcroaziere, călătorii individuale cu
iahtul sau bărcuţe. Ca şi principal serviciu este considerat croaziera, iar ca
şi tipologie aceasta poate fi: de vacanţă (nave de mare capacitate 1000-
2000 pasageri), de lux (nave de capacitate mică 150-900 persoane), exotice
(nave de capacitate mică). Ca şi destinaţii preferate pot fi amintite: Marea
Mediterană, Marea Caraibilor, Antarctica etc.

Fig.1.8. Vas de croazieră şi portul turistic Nisa

2. Infrastructura de cazare şi restauraţie – aceasta cuprinde totalitatea serviciilor


caracteristice industriei ospitalităţii prin care turistului i se asigură condiţii de adăpost
şi hrană într-o unitate turistică dintr-o anumită regiune. Serviciul de cazare se
prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităţilor de cazare,
fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în
unităţi de primire turistică. Alimentaţia îndeplineşte în cadrul turismului mai multe

11
funcţii printre care cea de hrană (60%), de loisir (25%), de convivialitate (15%) şi de
afaceri (cu o pondere modestă). Detalii despre cele 2 componente, cazarea şi
restauraţia, vor fi prezentate în detaliu în capitolele următoare.
3. Infrastructura de agrement – agrementul turistic reprezintă activităţile specifice ale
ospitalităţii timpului liber, atunci când un turist poate dispune de un timpul său în
toate felurile, inclusiv de petrecere a timpului liber prin activităţi de recreere, fie după
bunul său plac, fie prin acţiun turistice organizate. Agrementul este văzut ca un
element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor ceea ce îi conferă statutul
de componentă de bază a prestaţiei turistice. Acesta îndeplineşte o serie de funcţii:
 În raport cu turistul şi nevoile sale fizico-psihice sunt stimulate activităţile
dinamice precum practicarea sporturilor care conduce la o reconfortare şi
crearea unei atmosfere de bună dispoziţie prin generarea de serotonină,
hormonul fericirii.
 Din perspectiva organizatorilor de turism – se manifestă ca un factor de
competitivitate a staţiunilor sau chiar a unităţilor turistice, prin crearea de
elemente de diferenţiere, dar şi prin creşterea eficienţei economico-
financiare.
Ca şi tipuri de agrement pot fi menţionate câteva exemple:
- animaţia de pură deconectare (băi de soare)
- animaţia recreativă – în parcurile de distracţii
- animaţia comercială – realizarea de cumpărături din centre comerciale de renume
- animaţia culturală – vizitarea unor vestigii şi centre culturale (muzee)
- agrement montan (pârtii de schi, skibix, thrilaxare, alpinism)
-agrement litoral (băi de soare, cură heliomarină, scufundări, iahting)
- agrement periurban (grătare în zone amenjate, picnicuri, drumeţii)
- agrement pentru copii (parcuri de distracţii, circuri, săli de jocuri) etc.

Fig.1.9. Parcul Prater Viena Fig.1.10. Centru de echitaţie

12
4. Servicii de recepţie turistică – în această categorie intră agenţii de turism, punctele
de informare – documentare turistică, servicii de publicitate (promovare turistică),
servicii de ghizi interpreţi, servicii de închiriere echipamente sportive şi autovehicule
etc.
5. Fluxul turistic – componenta activă şi ţintă pentru organizatori. Analiza fluxului
turistic se face contitativ, dar şi calitativ, de la spaţiul de provenienţă, la caracterele
demografice sau aspectele motivaţionale pentru care turiştii aleg o anumită destinaţie
turistică. La momentul actual, continentul european este cel mai mare receptor pentru
turism, în special pentru turism cultural.
În 2014, Organizaţia Mondială a Turismului a publicat un raport în care a
pus în evidenţă principalele ţări receptoare fapt ce se poate observa din graficul
următor.

Sosiri
90 83
80
69
70 60.7
60 56
47
50
37.8
40 31.5 31.4
28.3 26.5
30 Sosiri
20
10
0

Fig.1.11. Graficul sosirilor în 2014

Se poate vedea că pe primul loc în lume ca şi primire turişti este Franţa,


poziţie menţinută de-a lungul anilor, iar pe al doile loc este SUA. Această ţară deţine
locul I la nivel mondial la partea de încasări realizate din turism. În acest top se
regăsesc 7 state europene, fapt ce atestă atractivitatea continentului şi exprimă
principalul punct de polarizare a fluxului turistic internaţional.

13
Capitolul II. Stadiul actual al turismului rural şi agroturismului

2.1. Clarificări conceptuale

Turismul rural este activitatea turistică desfăşurată în spaţiul rural, privit în toată
complexitatea sa. Această activitate trebuie să asigure perpetuarea valorilor specifice
acestui spaţiu, precum şi satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar şi
celor care sunt beneficiari.4

Turismul rural, în ansamblul său, include o paletă largă de modalităţi de cazare, de


activităţi, evenimente, festivităţi, sporturi şi distracţii, toate desfăşurându-se într-un mediu
tipic rural. Este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de
populaţia locală rurală şi care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant natural şi
uman.
Agroturismul vine ca o activitate complementară, ce valorifică excedentul de
spaţii de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru
oaspeţi; care se constituie dintr-un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria
ţărănească spre consumul persoanelor.
Ferma, satul şi spaţiul rural, împreună sau separat, constituie farmecul turismului
rural prin atractivitate. Turismul rural trebuie înţeles ca o formă de activitate care asigură
populaţiei urbane cele mai adecvate condiţii de terapie împotriva stresului, determinat de
tumultul vieţii cotidiene. Această formă de turism, este puternic influenţată de factorii
psihologici şi se adresează prin excelenţă iubitorilor de natură, celor care ştiu să o
folosească în avantajul sănătăţii şi reconfortării lor, fără să o distrugă.5
În accepţiunea psihologilor, turismul rural este o formă aparte de turism în care
accentulc ade pe latura umană. Percepţia asupra turistului este una de oaspete, prieten, iar
contactul uman este deosebit de important, prin intermediul dialogului. Replica turistului
este respectul acordat gazdei şi comunităţii locală rurală.
În opinia sociologilor, se consideră faptul că turismul rural se poate practica în
condiţiile desfăşurării normale ale vieţii săteşti. Turistul va avea astfel posibilitatea de a

4
Mac. I, Petrea R., Petrea D. - Turismul rural, Editura Presa Universitară Clujeană, 2000
5
Busuioc M, Ciobanu R. - Implementarea managementului calitatii totale in intreprinderile mici si
mijlocii ,Analele Universitatii Bioterra, volumul 8, Bucureşti, 2008

14
cunoaşte elementele componente ale satului: ţăranul, comunitatea locală, obiceiurile şi
cutumele comunităţii şi viaţa de zi cu zi a oamenilor din zona rurală.
Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru locuitorii din mediul urban prin
casa fermierului, a ţăranului, a celui care cunoaşte secretele naturii, cunoaşte locurile cele
mai bune de pescuit din zonă, de cules ciuperci apreciate de consumatori; este locul în
care se cresc animale domestice, cu care orăşeanul a pierdut contactul, este locul în care
se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generaţii, reprezentând în acelaşi
timp, un loc şi un mod de viaţă aparte.
Satul ocupă un loc deosebit în imaginea orăşeanului, semnificând dimensiunea
umană, animaţia locală specifică, evocă primăria, birtul, şcoala, biserica, locuri care au
marcat viaţa oamenilor secole de-a rândul. Aici se regăsesc artizani, comercianţi, mici
întreprinzători, actori locali care fac viaţa mai uşoară la ţară. Reprezintă, de asemenea,
locul de baştină a celor mai frumoase sărbători, a celor mai frumoase obiceiuri de nuntă,
botez sau de iarnă.6

2.2.Evoluţia şi dinamica actuală a turismului rural şi agroturismului

Au existat forme empirice de practicarea turismului în spaţiul rural încă din


Antichitate, când oamenii efectuau pelerinaje sau aprticipau la diferite manifestări. În
Evul Mediu, accentul a căzut pe mutarea cetăţenilor din zona urbană, în cea rurală sub
auspiciile bolilor care se manifestau preponderent la oraş.
O evoluţie interesantă a modului de organizare şi promovare a turismului rural se
întrevede între sec. XVI – XVII, când pictorii au început să realizeze tablouri idilice cu
peisaje rurale. Astfel, a crescut interesul pentru petrecerea timpului în spaţiul rural şi
încet-încet s-a dezvoltat apetitul pentru elementele tradiţionale.
Pentru România, la sfârşitul sec. al XIX –lea şi începutul sec. al XX-lea, satul a
reprezentat un subiect de inspiraţie pentru pictorii români ai acelor vremuri. La acestea
s-au adăugat în timp şi obiceiuri şi manifestări tradiţionale, folclorice şi religioase, care
atrăgeau fluxuri de călători în direcţia ruralului. În realţie cu aceste deplasări, s-au
dezvoltat unităţi cu funcţiuni ospitaliere precum hanurile.
Ca şi concept, iniţial, prin turismul rural se înţelegea cazarea la cetăţean care
reprezintă şi în zilele noastre imaginea simbol a ospitalităţii săteşti.

6
Praoveanu I.- Etnografia poporului român, Ed. Paralela 45, 2001

15
Primele forme organizate de turism rural sunt marcate de apariţia cluburilor turistice în
sec al XIX – lea. Ca şi exemple pot fi amintite: Clubul alpin francez (1874) , Clubul alpin
englez (1875) şi Touring clubul francez. Scopul acestor cluburi era pregătirea şi
organizarea unor expediţii montane, care ajungeau adesea şi prin spaţii pitoreşti. Se apela
la cazarea în casele localnicilor şi tratamentul asigurat din roadele gospodăriei acestora.
De asemenea, se apela la însoţitori locali, care cunoşteau regiunea deosebit de bine.
Dezvoltarea accentuată a turismului are loc începând cu sec al XX-lea, pe măsură
ce are loc progresul tehnic, în mod deosebit pe latura transporturilor. Pe lângă acest
factor care în prezent determină variaţii ale mişcării turistice, prin modificările în
structura şi dinamica lor au apărut factori şi motivaţii noi care influenţează dezvoltarea
turismului rural.
În 1975, s-a înfiinţat Organizaţia Mondială a Turismului, care a ridicat
problematica organizării turismului rural la nivel internaţional. Astfel, au fost adoptate o
serie de măsuri.
În perioada actuală este susţinută promovarea satului european, a zonelor cu
potenţial rural deosebit, fapt ce a fost favorizat de următoarele elemente:
 Cunoaşterea elementelor de patrimoniu care stârnesc curiozitate şi interesul
turiştilor pentur a experimenta altceva faţă de ceea ce sunt obişnuiţi.
 Selectarea destinaţiilor turistice şi petrecerea cocnediilor în ţări vecine ca urmare
a simplificării formalităţilor vamale
 Solicitarea tot mai mare pentru spaţiile cu confort modest la preţuri accesibile, în
special în pensiuni şi popasuri turistice.
În tabelul de mai jos (Tab.2.1.) se regăsesc avantajele sau efectele pozitive ale
turismului rural, respectiv cele negative sau dezavantajele.

Tab.2.1.Avantajele şi dezavantajele turismului rural


Avantaje Dezavantaje
 Susţinerea pluriactivităţii  Aglomerarea spaţiului rural prin
 Compensarea deficitului din creşterea fluxurilor turistice
agricultură  Creşterea nivelului de poluare
 Valorificarea mai bună a produselor  Apariţia elementelor de urbanizare
tradiţionale (ex. clădiri înalte) care afectează
 Dezvoltarea artizanatului şi a artei peisajul rural

16
populare  Creşterea preţurilor la activele
 Diversificarea utilizării imobiliare din zonă
potenţialului de muncă la nivelul  Afectarea terenurilor agricole prin
comunităţii rurale circulaţia intensă, dar şi prin
 Atragerea de noi investiţii pierderea acelor terenuri cu
 Turismul substituie activităţi potenţial agricol în detrimentul
agricole nerentabile construcţiilor turistice.
 Turismul contribuie la dezvoltarea
sustenabilă a comunităţilor locale

2.3. Turismul rural şi agroturismul la nivel internaţional şi naţional

Este interesant de urmărit modul în care anumite ţări puternic dezvoltate pe latura
turistică, au în oferta lor turismul rural şi agroturismul, dar şi cum îl gestionează. Pentru o
mai bună înţelegere a acestora, vor fi prezentate în continuare câteva zone agroturistice
renumite pe plan internţaional, dar şi de pe teritoriul României.

2.3.1. SUA

În SUA, două iniţiative federale au sprijinit turismul rural prin susţinerea


sistemului sectorului privat în vederea dezvoltării afacerilor turistice rurale. Prima,
Fundaţia Naţională pentru Turism Rural este o organizaţie non-profit, iar cea de-a doua,
programul "Rute Istorice si Pitoresti", este un instrument de coordonare a
managementului şi planificării turismului rural.

Fig.2.1. American Ranch

17
În S.U.A. există astăzi 2288 districte rurale, adică subdiviziuni politice ale unui
stat, care reprezintă 83% din suprafaţa ţării şi sunt locuite de 21% din întreaga populaţie a
ţării, adică 51 milioane locuitori. În 1992, zonele rurale asigurau 18% din locurile de
muncă ale ţării şi generau 14% din venituri. Economia americană, în zonele rurale, se
bazează pe sectorul privat, pe sectorul serviciilor (turistic si recreativ, financiar, de
asigurări, de valori imobiliare, restaurante). 7

2.3.2. Australia

Un procent foarte mare al Australiei este reprezentat de zona rurală. Zonele rurale
au un potenţial turistic deosebit, care este exploatat din ce în ce mai mult, mai ales în ceea
ce priveşte turismul de aventură sau ecoturismul.
Între 1993-1994 şi 1996-1997, 10 milioane $ au fost investiţi în programe de
turism rural, studii de piaţă, cercetări, proiecte de infrastructură, educaţie ecoturistică,
studii şi monitorizări, planuri regionale, conferinţe şi târguri. În ciuda creşterii interesului
pentru ecoturism, ca formă de dezvoltare a afacerilor din domeniul rural, Strategia
Naţională pentru Turism Rural a evidenţiat faptul că, turismul rural a fost relativ
necunoscut, ca sector al pieţei turistice, cu toate că turiştii interni şi internaţionali estimaţi
în zonele rurale reprezintă un număr substanţial.
Strategiile din domeniul turismului rural australian se confrunta cu o serie de
probleme:
1. Nevoia creştere a interesului pentru produs şi dezvoltarea firmelor, în ceea ce
priveşte integrarea regională;
2. Nevoia unor potenţiale surse de finanţare şi creditare;
3. Inexistenţa unor programe de pregătire şi educaţie pentru noii şi neexperimentaţii
operatori din turismul rural;
4. Nevoia de a îmbunătăţi infrastructura şi de a recunoaşte rolul important al
comunităţii locale.

7
Gruia R. – Ecoturism şi Turism Rural, note de curs, 2016.

18
2.3.3. China

Se crede, în cultura europeană, că turismul în China este un fenomen nou. Aceasta


credinţă poate fi adevărată în termenii turismului mondial, însa în termeni interni,
călătoriile în mediul rural în China datează de mai bine de 3.000 de ani.
În anii 1990, au fost deschise pentru turiştii interni case particulare în câteva
asezari rurale8. Într-un sat turistic, situat în sudul oraşului Xian, guvernul a dat
apartamente noi la 94 de familii care s-au stabilit acolo sub un program de reînnoire
rurala, iar în plus, le-a dat şi câte o mică locuinţă secundară. Aceste construcţii puteau fi
amenajate ca şi case de oaspeţi private, folosind fonduri proprii şi credite de la stat.
Cele mai importante zone rurale care atrag un numar mare de turisti sunt
complexele de pesteri de pe teritoriul Chinei.
Pe 8 aprilie 2002, a fost lansat un proiect de dezvoltare turistică a provinciei
Guizhou, cuprinzând valea râului Bala. Finanţat de Banca Mondială şi implementat de
Organizaţia Mondială a Turismului, prin serviciile unei firme irlandeze de consultanţă
turistică, proiectul a fost iniţiat de o echipă de consultanţi din cadrul Administraţiei de
Turism din Guizhou şi de experţi în turismul internaţional. Se consideră că dezvoltarea
satelor din jurul văii râului, va avea un rol important în atragerea fluxurilor turistice şi
pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor de acolo. Se va pune accent nu numai pe
îmbunătăţirea infrastructurii, dar şi pe asigurarea cazării în interiorul satului. Cazarea se
va face în case de oaspeţi special construite şi în casele locuitorilor. Având în vedere că
populaţia este de 400-500 de oameni în fiecare din aceste sate, se aşteaptă ca fiecare sat să
aibă cel puţin 200 de locuri de muncă. Fiecare sat va avea aproximativ 15 locuri de
muncă implicate direct în turism. Previziunile analiştilor chinezi indică faptul că 60% din
piaţa turistică va proveni din turismul rural şi agroturism.

2.3.4.Franţa

În ceea ce priveşte turismul rural, Franta are o veche şi bogată tradiţie, ea fiind
adesea considerată „leagănul turismului rural”.
Între 1960-1970, în Franţa se înregistrau sejururi spontane şi sporadice a orăşenilor
în mediul rural. În ceea ce privinţa agroturismului, au existat mai multe condiţii care au

8
Page, Stephen and Getz, Don- The business of rural tourism: international perspectives, International
Thomson Business Press, 1997

19
contribuit la apariţia şi dezvoltarea acestuia. Una dintre acestea se refera la problemele cu
care s-a confruntat agricultura franceză, ceea ce a făcut ca agroturismul să fie considerat o
activitate complementară pentru zonele în care agricultura întâmpina dificultăţi. O altă
condiţie a fost reprezentată de creşterea numărului reşedinţelor secundare. De asemenea,
trebuie menţionat şi faptul că în Franta se practică fragmentarea vacanţelor, ceea ce
permite petrecerea timpului liber în mai multe locuri.
În domeniul turismului rural, gruparea producătorilor se face în jurul
numeroaselor asociaţii, dintre care pot fi amintite: Gîtes de France, Agriculture et
tourisme, Logis de France, Cléconfort, Villages Vacances Familles, Hôtels et Châteaux.
Specific ţării este "gîte", care reprezintă o casă de vacanţă în mediul rural, construită sau
amenajată după criteriile unei Cărţi de Calitate şi ofera garanţii privind echipamentul,
preţul şi calitatea primirii.
Toate unităţile sunt localuri independente (case, castele sau apartamente în case
ţărăneşti) construite şi restaurate de proprietari şi echipate în vederea închirierii lor pentru
o vacanţă pe tot timpul anului. Acestea sunt dotate în mod obligatoriu cu o bucătărie cu
apă caldă, frigider, grup sanitar cu apa calda, dus, chiuveta, WC interior (la una sau mai
multe camere).

Fig.2.2. Sat tradiţional francez din Bordeaux

În ceea ce priveşte promovarea turismului rural, în Franta s-au creat structuri la


fiecare nivel de organizare. La nivel comunal s-a înfiinţat "Grupul Agricol de Exploatare
în Comun" (G.A.E.C.), care permite exploatarea şi promovarea unor "gîte" sau a unor
hanuri ţărăneşti. La nivel departamental şi regional există o multitudine de organisme care
dispun de grupe de studiu pentru dezvoltarea şi promovarea turismului rural.
În anul 2004, au fost realizate două ghiduri regionale: Primul Ghid Regional
Auvergne, ce regrupează 2200 gîtes ruraux din 4 departamente: Allier, Cantal, Haute-

20
Loire şi Puy de Dôme şi Primul Ghid Regional Normandie, ce regrupează 2200 gîtes
ruraux din 5 departamente: Calvados, Eure, Manche, Orne şi Seine-Maritime9.

2.3.5.Elveţia

Din 1985 si până în zilele noastre, aproape 2.000 de ferme pe an şi-au încheiat
activitatea. Fermele mici au fost puse în faţa faptului de a căuta şi de a diversifica
activitatea pentru a supravieţui. Prin urmare, o parte dintre ele au început să practice
turismul rural.
În ultimul timp, în Elveţia, se studiază şi se încurajează tendinţa de a transforma
unele sate existente în sate turistice. În prima etapă, a creării satului turistic, s-au rezolvat
probleme legate de aducerea apei, canalizare şi unele probleme de infrastructură. Apoi s-a
organizat şi realizat sistemul de aprovizionare şi doar după aceasta s-a construit un cartier
nou cu case tip vilă, dar cu condiţia respectării stilului tradiţional al regiunii.
Apartamentele au fost vândute unor persoane particulare, administraţia având obligaţia să
le gospodărească atunci când proprietarii nu-şi petrec timpul liber în satul respectiv.
Satele de acest tip sunt destinate unei clientele cu venituri modeste şi medii.
De asemenea, s-a stimulat crearea unor mici colonii de vacanţă în imediata
apropiere a centrelor turistice, Touring Club Suisse fiind cea care se ocupă de promovarea
acestui gen de turism- mici colonii de vacanta în imediata apropiere a centrelor turistice.

2.3.6. Polonia

În privinţa Poloniei, se poate afirma că în ceea ce priveşte cazarea turiştilor în


casele din mediul rural, faptul datează de peste 3 decenii, însă satele au fost incluse în
circulaţia turistică de abia începând cu anii 90.
Începând cu anul 1930, au fost lansate cursuri de training pentru gospodine,
pentru familiarizarea cu serviciile specifice industriei ospitaliătţii (cazare, alimentaţie
etc.). În anul 1937, a fost editat primul ghid al familiilor ce primesc turişti. Principalele
organizaţii care oferă cursuri pentru fermieri sunt: Federaţia Poloneză de Turism Rural
"Hospitable Farms" şi ECEAT Polonia, care organizează cursuri pentru fermieri începând
din 1994.

9
Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate - Agroturism si turism rural, Editura Fax Press, Bucuresti
1996,

21
Promovarea satelor turistice, în Polonia, a contribuit la decongestionarea
centrelor turistice supraaglomerate, precum şi la asigurarea unor condiţii de cazare pe
gustul turiştilor, la preţuri convenabile. Satele turistice sunt create din iniţiativa locală şi
trebuie să îndeplinească câteva condiţii minime: cadru natural, climat, căi de acces, cazare
corespunzătoare, posibilităţi de aprovizionare şi servire a mesei, agrement şi condiţii
sanitare bune, camere curate, etc.
Pentru o mai bună vizualizare a satelor turistice, pentru evidenţierea acestora, se
foloseşte o emblemă convenţională, care apare atât pe tăbliţele indicatoare, atât în sat, cât
şi la gospodăriile celor care închiriază camere. Promovarea satelor turistice se face prin
presa scrisă, radio, televiziune şi prin publicarea anuală a unei broşuri de informare a
turiştilor.

Fig.2.3. Sat polonez din regiunea Silezia

Locuitorii, care pun la dispoziţia turiştilor spaţii de cazare, primesc credite de la


Banca Agricolă, de la Cooperativele de Producţie şi de la Casele de Economii, în vederea
dezvoltării gospodăriilor10. Aceste facilităţi financiare au determinat creşterea numărului
fermelor agroturistice de la 5800 în anul 2000 la aproape 7400 în anul 2003, depăşind
10000 în 2015.
2.3.7. România

În desfăşurarea şi promovarea activităţilor din turismul rural trebuie luate în


considerare condiţiile naturale şi antropice. Datele din zona economiei agrare indică
faptul că în percpectiva anului 2017, structura exploataţiilor agricole se va apropia
simţitor de modelul european, iar cifrele vor arăta astfel:

10
Gruia R. – Ecoturism şi Turism Rural, 2016, note de curs.

22
 Exploataţiile ţărăneşti între 3-10 ha vor creşte la 100, reprezentând 6,8% din
totalul suprafeţei agricole
 Exploataţiile ţărăneşti comerciale între 10-15 ha vor deţine 6,9%
 Gospodăriile de subzistenţă vor înregistra o scădere a ponderii în totalul suprafeţei
agricole, reprezentând în final 13,5%
 Fermele comerciale vor fi circa 25000 şi vor avea 6,8% din total
 Asociaţiile familiale vor deveni aproximativ 15000 şi vor deţine 20,3% din totalul
suprafeţei agricole11.
România dispune de numeroase posibilităţi de valorificare a spaţiului rural. Pentru
a se putea dezvolta turismul rural şi pentru a puta funcţiona la parametrii optimii, se
impune existenţa unui cadru legislativ şi a unor organisme responsabile, de obicei
asociaţii, de această formă de turism. După nivelul de acţiune, asociaţiile sunt cu acţiune
la nivel local, naţional sau internaţional.
Organizaţiile existente la nivel naţional din România sunt: ANTREC, FRDMR, AST.
Asociatia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural a fost înfiinţată în 1994,
fiind o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi nonprofit, cu rol important în
dezvoltarea turismului rural.
Ea este o asociaţie recunoscută pe plan naţional şi internaţional ca un lider în
dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservării ecologice şi menţinerii
culturii tradiţionale româneşti. Aceasta asociaţie are ca membri persoane din mediul rural,
firme, asociatii şi peste 3000 de proprietari de case. Dintre activităţile reprezentative ale
sale pot fi menţionate:
 Promovarea potentialului turistic rural şi organizarea turismului rural
 Identificarea şi informarea proprietarilor de case
 Publicarea de informatii turistice şi de materiale publicitare prin editarea unui
buletin informativ ANTREC cu periodicitate lunară
 Pregatirea în domeniu a proprietarilor de case care vor sa înceapa o activitate de
turism rural12
FRDMR sau Federaţia Română de Dezvoltare Montană şi Rurală a luat fiinţă în
anul 1991. În vederea dezvoltării şi implementării agroturismului în România, FRDMR a
elaborat un program vast, creându-şi astfel o politică şi un management propriu. De

11
Gruia R. – Ecoturism şi Turism Rural, 2016, note de curs.
12
https://www.academia.edu/7559475/TURISMUL_RURAL_%C3%8EN_ROM%C3%82NIA

23
asemenea, FRDMR a întreprins acţiuni şi colaborări la nivelul organismelor
guvernamentale şi neguvernamentale, pe plan naţional şi internaţional.
FRDMR se ocupă de realizarea de :
 analize si studii economice în scopul elaborarii de proiecte cu rol de dezvoltare
locală
 programe de dezvoltare a agroturismului şi turismului rural specific
 iniţiative legislative vizând crearea unui sistem de protecţie economică şi socială a
producătorilor din zonele rurale şi asigurarea unui mediu economic favorabil în
spaţiul de acţiune al micului producător.
 seminarii, simpozioane, instruiri pe teme şi domenii de interes în aria
agroturismului
Printre atribuţiile ATS (sau Asociaţia pentru Turism Sătesc), se numără şi
desfăşurarea activităţii asociaţiei pe adunări generale şi pe comisii, având următoarele
atribuţii generale:
Aprobă tipul fundamental de sat turistic, serviciile turistice care urmează să constituie
„specialitatea satului” şi formele prioritare de turism la propunerea comisiei de
promovare, publicitate şi agrement.
 Aprobă limitele maxime ale tarifelor pentru serviciile de bază oferite turiştilor, la
propunerea comisiei financiare, în concordanţă cu normele aflate în vigoare.
 Aprobă statutul şi regulamentul de funcţionare al asociaţiei, la propunerea
comitetului asociaţiei, elaborat pe baza statutului, care urmează a fi pus la punct
de către federaţie
 Elaborează politica de dezvoltare a turismului rural, de amenajare a spaţiului şi de
realizare a investiţiilor necesare.
 Elaboreaza acţiuni promoţionale locale şi editează prospecte, pliante, hărţi şi
calendare ale manifestărilor săteşti tradiţionale.
Alte organizaţii existente la nivel local: Asociatia "Operaţiunea Satele
Româneşti", ( Operation Villages Roumain - a fost constituită în 1990-1991 pentru a
proteja satele româneşti de campania de sistematizare a datelor, iniţiată de fostul regim.),
Asociaţia de Dezvoltare a Agroturismului pentru Maramureş, Asociaţia Naţională pentru
Dezvoltare Rurală Montană ROMONTANA, din Vatra Dornei etc.
Este de menţionat faptul că ANTREC a realizat o prezentare a zonelor rurale
româneşti este potrivit criteriului aşezării geografice. În acest mod au fost stabilite 5 zone

24
principale, în care se promoveaza turismul rural, acest criteriu fiind utilizat si în realizarea
catalogului ANTREC şi anume:
1. Moldova şi Bucovina: cuprind regiunea de est a României, străbătând de la vest la
est Carpaţii Orientali, Subcarpaţii si Platoul Moldovean. Interesantă este
similitudinea peisajului montan din această regiune cu elveţian, deosebit de
importante ca atracţii naturale fiind Cheile Bicazului şi aşa numitele „Pietrele
Dacilor”, roci şlefuite cu alura de oameni şi animale ce se găsesc în masivele
Rarău şi Ceahlău şi cascadele Duruitoarea şi Putna. Ca şi atracţii antropice, zona
aceasta este vestită pentru obiectivele antrpice de tipul mănăstirilor precum Putna,
Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ etc, dar şi satele cu specific aparte.

Fig.2.4. Bucovina ( stânga peisaj, dreapta Mănăstirea Neamţ)

2. Dobrogea: cuprinde regiunea de sud-est a României şi include 2 mari unităţi


naturale: Podisul Dobrogei şi Delta Dunării, prima ca frumuseţe din Europa. Delta
Dunării, situată în partea de nord a Dobrogei, constituie unul din puţinele medii
naturale europene aproape nealterate de intervenţia antropică. Aceasta oferă
turiştilor iubitori de natura un peisaj mirific, la care se adaugă o mare varietate
faunistică, considerată ca fiind cea mai bogată fauna avicolă din Europa. Nu
trebuiesc uitate nici satele pescăreşti dobrogene cu arhitectura locuinţelor tipic
regiunii maritime.

25
Fig.2.5. Peisaj şi sat dobrogean

3. Muntenia şi Oltenia: Cele 2 zone sunt situate în partea de sud a ţării, între creasta
Carpaţilor şi Dunăre. Vizitatorii pot întâlni în zona peisaje naturale foarte variate,
de la cele de luncă, la depresiuni, dealuri înalte şi munţi cum sunt Munţii Făgăraş,
cei mai înalţi de la noi, Parâng, Retezat, Godeanu sau fenomene carstice, stânci cu
forme antropomorfice (Sfinxul şi Babele din Bucegi), peşteri şi chei. În zona
rurala poate fi admirată o extraordinară arhitectură populară, foarte bine păstrată
în satele de deal şi munte, cu case cu pridvor, porţi monumentale şi un frumos
mobilier ţărănesc. O locaţie deosebită în ceea ce priveşte ceramica populară este
Horezu.

Fig.2.6. Amenajare fermă piscicolă în Muntenia (stânga) şi Atelier de ceramică Horezu (dreapta)

4. Maramureş, Crişana şi Banat: Această regiune este situată în partea de nord-vest a


României, cuprinzând spectaculoase peisaje montane, conuri vulcanice, culmi,
cum ar fi Creasta Cocoşului din Muntii Gutâi, pesteri precum Peştera Urşilor,

26
Focul Viu, din Muntii Apuseni, chei, cele mai lungi din ţară fiind în zona Miniş-
Cerna-Caraş-Defileul Dunării şi lacuri termale pe care cresc nuferi unici în
Europa. Caracterul relativ mai izolat, ca aşezare geografică, a Maramureşului a
permis conservarea în satele acestei zone a arhitecturii tradiţionale, în special a
constructiilor din lemn: porţi, case, monumente, biserici din lemn care păstrează
tradiţiile milenare ale meşterilor cioplitori din zonă. O notă distinctă aduce şi
portul popular, artizanatul şi folclorul.

Fig.2.7. Peisaj din Munţii Apuseni

5. Transilvania: Situată în centrul ţării, în interiorul arcului muntos al Carpaţilor,


zona turistică transilvăneană este caracterizată de un relief colinar şi de podiş, pe
alocuri cu aspect câmpie. Natura este nealterată de intervenţia omului, cu multe
frumuseţi, unele declarate monumente ale naturii: peşteri preucm Scărişoara care
adaposteste un gheţar, chei ca Cheile Turzii, Cheile Râşnoavei, unde este
amenajată o platformăde bungee-jumping, defilee şi coloane de bazalt. În satele
din zonă se păstrează o extraordinară arhitectură populară, în lemn, piatră sau
combinată. Aici sunt bine conservate elemente de artă popularăa, pictură pe sticlă,
dansuri, cântece, obiceiuri, costume populare, create în exclusivitate de ţărani.

Fig.2.8. Sat tradiţional transilvănean

27
Capitolul III. Potenţialul turistic al zonei Maramureş

3.1.Date geografice

Maramureşul este o regiune geografică şi etno-culturală aflată pe teritoriul


României şi Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureşului, aflată pe cursul superior
al văii Tisei, şi versanţii munţilor care o înconjoară: Munţii Oaşului, Gutâi, Ţibleş şi
Rodnei spre vest şi sud, şi Munţii Maramureşului la est şi nord. Sudul acestei regiuni
aparţine, în prezent, României, constituind partea de nord-est a judeţului Maramureş, iar
partea nordică, Maramureşul de Nord, este în estul regiunii Transcarpatia din Ucraina
(raioanele Hust, Rahău şi Teceu).

Fig.3.1. Harta Maramureşului

Relieful județului este preponderent muntos (43%), Maramureșul fiind traversat


de 3 lanțuri muntoase: Ignis-Gutai-Tibles, Munții Maramureșului și Munții Rodnei.
Dealurile și colinele ocupă 30% din suprafață iar depresiunile, câmpiile și luncile 27%
din județ. Altitudinea minima este în luncă Someșului, 120 m, lângă Seini iar cea maximă
2303, pe vârful Pietrosul Rodnei. Ţara Maramureşului este una dintre cele mai întinse
depresiuni ale lanţului Carpatic, acoperind o suprafaţă de circa 10000 km², în nord
Carpaţii Orientali, între munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei, Maramureşului şi Carpaţii

28
Păduroşi. Este situată în partea de nord-est a munţilor Carpaţi şi este împărţită în două
zone de o ramificaţie muntoasă în bazinul superior al râului Tisa, numită culmea Pop-
Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m).
Masivele muntoase care înconjoară zona depăşesc înălţimea de 2.000 m - Pietrosul
Rodnei 2.303 m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru (Černahora) - şi la această
latitudine, de la 1.500 m în sus, îşi fac apariţia păşunile alpine. Munţii, care ocupă mai
mult de jumătate din suprafaţa regiunii, sunt acoperiţi de păduri de stejar, fag şi molid.
Lemnul care se găsea din abundenţă şi-a lăsat amprenta aproape peste tot, de la
arhitectura tradiţională a caselor şi bisericilor, până la vestitele porţi şi unelte de
gospodărie. Principalele trecători care fac legătura cu zonele vecine sunt înalte şi în trecut
erau greu accesibile: spre Moldova, pasul Prislop - 1.414 m; spre Năsăud, pasul din
Dealul Ştefăniţei - 1.254 m; spre Lăpuş şi Cavnic, pasul Rotunda - 930 m; spre Baia
Mare, pasul Pintea - 987 m (odinioară, trecerea se făcea prin pasul Gutâi, la 1.109 m);
spre Oaş, pasul Fărgău - 587 m, iar spre nord pasul Frasini (Iasinia) - 931 m. Intrarea de
pe valea Tisei, în dreptul oraşului Hust, era bine apărată de cetatea Hustului, pe un deal
care domină intrarea în defileu.
În 1948-1949 a fost construită calea ferată Salva-Vişeu pentru a lega Maramureşul
de Ardeal, în condiţiile în care legătura pe valea Tisei fusese pierdută după alipirea
Maramureşului de Nord la Cehoslovacia interbelică, apoi ca provincie a Uniunii
Sovietice. Sectorul avea o lungime de 63 km, cu 8 viaducte şi 5 tuneluri, cel mai mare
dintre ele fiind Dealul Ştefăniţei şi Săcel, pe sub Pasul Şetref, cu o lungime de 2400 m.
Relativa izolare a Maramureşului între aceşti munţi a favorizat apărarea lui şi
conservarea formelor de organizare locale pentru sute de ani, dar şi păstrarea modului
tradiţional de viaţă rustică până aproape de zilele noastre..
Maramureşul are o climă temperat-continentală, cu temperaturi moderate şi
precipitatii bogate considerate de unii meteorologi ca fiind printre cele mai ridicate din
România.

29
Fig.3.2. Graficul temperaturilor

Datorită reliefului muntos-deluros, Maramureșul beneficiează de un bazin


hidrografic bine dezvoltat, cu numeroase râuri, cele mai importante fiind Someș, Tisa,
Lăpuș, Iza, Mara și Vișeu. Lacurile naturale din Maramureș sunt de mici dimensiuni însă
reprezintă importante repere turistice:
-tăurile Buhăescu (1,2,3 și 4), Iezer, Morărenilor, Chendroaiei, Tăul lui Dumitru sau
Lacul Vinderel au origini glaciare și reprezintă arii protejate
-Lacul Albastru (Baia Sprie) este declarat rezervație naturală datorită compoziției
chimice unice a apelor sale
-lacurile din Ocna Şugatag, formate prin prăbușirea galeriilor de la mina de sare, au stat
la bază activității balneare de aici
Dintre lacurile antropice, cel mai important este lacul de acumulare Firiza (Baia
Mare) având o suprafață de 110 ha și fiind cel mai mare din județ.
Pădurile Maramureşului au fost întodeauna bogate în animale sălbatice: căprioară, cerb,
urs, lup, vulpe, mistreţ, jder etc. şi specii protejate sau aflate în pericol: râsul, capra
neagră, marmota, cocoşul de munte (Tetrao urogallus), vulturul auriu (acvila de munte) şi
cocoşul de mesteacăn.
Bogăţia vânatului din pădurile maramureşene este menţionată şi în prima atestare
documentară, din 1229, a Maramureşului, în speţă: a domeniu de vânătoare regal.
Rezervarea unor zone în acest scop a făcut să se păstreze, până azi, denumiri ca Pădurea
Crăiască din Ocna Şugatag. De acest aspect e legată şi vânătoarea lui Dragoş Vodă, în
urma căreia ar fi ajuns, potrivit legendei, în Moldova. Ultimul zimbru de pe teritoriul
românesc a fost vânat în Maramureş în anul 1852. Capra neagră a dispărut din
Maramureş, cel mai probabil, în anul 1924, din cauza braconajului practicat după Primul

30
Război Mondial, dar a fost readusă, în anii 1962-1967, în masivul Rodnei, unde specia a
proliferat neaşteptat de bine. Marmota a fost colonizată în 1973, cu rezultate bune.
Dintre speciile de plante rare: tisa, zada (Larix decidua), zâmbrul (Pinus cembra),
floarea-de-colţ şi laleaua pestriţă. În râurile Maramureşului, trăieşte încă lostriţa, o specie
rară de somon. În 1930 a fost creat Parcul Naţional Munţii Rodnei, iniţial ca rezervaţie
naturală, devenită în 1979 Rezervaţie a Biosferei, pe o suprafaţă de 46.399 hectare. În
2004 a luat fiinţă şi Parcul Natural Munţii Maramureşului pe o suprafaţă de circa 150.000
de hectare, fiind, după Delta Dunării, cea mai mare arie protejată din România.
În munţii maramureşeni se găsesc peşteri, chei, lacuri şi formaţiuni geologice,
dintre care unele protejate, cele mai cunoscute fiind Cheile Tătarului şi Creasta Cocoşului
din munţii Gutâi şi izbucul de la Izvorul albastru al Izei din munţii Rodnei. Rezervaţii
naturale sunt şi lacurile Tăul lui Dumitru şi Tăul Morărenilor din Gutâi.

3.2. Potenţialul antropic

Localizat în inima Europei, Maramureşul este un ţinut cu biserici de lemn, bogăţii


legendare, peisaje impresionante şi tradiţii străvechi. În această zonă, au rămas intacte
cultura, tradiţiile, şi viaţa ţăranului din trecut. Maramureşul este una dintre cele mai
complexe regiuni ale ţării noastre ce reuşeşte, prin resursele existente, să îmbine cu
succes mai multe forme de turism practicabile: turism cultural, turism religios,
agroturism, turism montan, turism balnear, etc. Diversitatea şi importanţa
incomensurabilă a resurselor turistice din judeţul Maramureş a fost certificată nu doar de
turiştii regiunii ci şi de faptul că regiunea a devenit un loc al patrimoniului mondial
UNESCO, prin includerea a opt biserici de lemn din judeţ în rândul monumentelor
UNESCO din lume. În continuare va fi prezentată o listă a atracţiilor zonei.

1. Bisericile de lemn

Bisericile de lemn din Maramureş sunt, astfel, una din cele mai reprezentative
embleme ale judeţului atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Construite în stil
gotic, cu piloni de stejar sau brad şi stâlpi sculptaţi manual, bisericile de lemn din judeţul
Maramureş au fost privite cu scepticism vis-a-vis de rezistenţa lor în timp. În ciuda
predicţiilor că acestea nu vor rezista o perioadă lungă de timp, bisericile de lemn rezistă şi

31
în ziua de azi, transformându-se chiar într-un veritabil punct de atracţie turistică. În
judeţul Maramureş pot fi numărate circa 100 biserici de lemn. Dintre acestea însă, opt fac
parte din patrimoniul cultural UNESCO: Bârsana, Budeşti, Deseşti, Plopiş, Poienile Izei,
Rogoz şi Şurdeşti.

Biserica de lemn din Bârsana a fost construită în anul 1720 pe un loc numit
„Podurile Mănăstirii”, după care a fost mutată pe dealul Jbăr, unde se află şi în momentul
de faţă. Motivul pentru care sătenii au mutat biserica de lemn pe dealul Jbăr se leagă de o
legendă care spune că pe acest deal a existat cu mai mult timp în urmă un cimitir de
ciumaţi ce au fost înmormântaţi în grabă, fără servicii religioase. Prin mutarea acestui
locaş de cult sătenii au avut convingerea că victimele cumplitei maladii îşi vor dormi
somnul de veci dacă li se face o slujbă religioasă.

Fig.3.3. Complexul Bârsana

Biserica de lemn din Budeşti, construită în anul 1643, are ca şi trăsătură definitorie
turnul, la baza clopotniţei existând patru turnuleţe. Acest tip de turn este unul neobişnuit
pentru bisericile de lemn din judeţul Maramureş. Pictura bisericii din Budeşti ce are la
bază culori deschise, vii, a fost realizată de Alexandru Ponehalschi după mai bine de 100
de ani de la construcţia locaşului de cult. Deteriorată odată cu trecerea timpului, pictura
bisericii mai este astăzi vizibilă doar pe jumătatea de vest a pereţilor, pe tâmplă şi în altar.

32
Fig.3.4. Biserica din Budeşti

Biserica de lemn din Deseşti a fost construită în anul 1770, locaţia fiind aleasă de
piatră de altar. După mai multe încercări în care piatra a căzut, aceasta a rămas în sfârşit
în picioare, stabilindu-se în această manieră locul noii biserici din Deseşti. La scurt timp
de la construcţia bisericii a fost realizată şi pictura ce aminteşte pe alocuri de pictura
naivă.

Fig.3.5. Biserica din Deseşti- exterior şi interior

33
Biserica din Ieud Deal, construită din lemn de brad, este, conform unor documente
istorice, cea mai veche biserică de lemn din Maramureş. Data construcţiei acesteia este,
potrivit unor surse, 1364, în timp ce alte documente susţin că biserica de lemn din Ieud
Deal datează din secolul al XVII-lea. Asemenea bisericii de lemn din Deseşti, picturile
interioare au fost realizate de Alexandru Ponehalschi, unul din cei mai activi zugravi de
biserici din Maramureşul vremii.

Fig.3.6. Biserica din Ieud Deal

Biserica de la Plopiş, ce poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, a fost


începută în anul 1798, fiind finalizată după mai bine de un deceniu, la 12 noiembrie 1811.
Acest locaş de cult este considerat a fi cea mai unitară şi echilibrată biserică de lemn din
Maramureş, datorită dimensiunilor bine proporţionate: 17m lungime, 7m lăţime şi 47m
înălţime. Între elementele caracteristice ale acestei biserici, amintim bârnele superioare
ale pereţilor ce nu ies în consolă şi streaşina înfundată.

Fig.3.7. Biserica de la Plopiş

34
Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei este una din cele mai bine păstrate
monumente din judeţul Maramureş, în ciuda faptului că a fost construită acum aproape
400 de ani. Elementele conservatoare (planul navei rectangular, pridvorul amplasat pe
latura de apus, acoperişul cu dublă poală, turla cu trei clopote şi foişor, coif şi cruce
înaltă) se îmbină perfect cu elementele inovatoare (altarul cu patru laturi).

Fig.3.8. Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Rogoz, Ţara Lăpuşului, a fost
ridicată în anul 1663 din două lemne masive cu provenienţa Dealul Popii. Unicitatea
acestui monument este conferită de faptul că intrarea în biserică se realizează prin
laterală, şi nu prin faţă, asemenea altor biserici de lemn, dar şi faptul că acoperişul este
uşor asimetric. Interesant este şi faptul că în dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt
notate nume ale familiilor înstărite care, în zilele de sărbătoare, organizau mese în curtea
bisericii pentru a da de pomană celor nevoiaşi pentru sufletele celor morţi.

Fig.3.9. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”

35
Biserica de lemn din Şurdeşti, construită în anul 1721, este considerată a fi cea
mai înaltă construcţie din lemn de stejar, având o înălţime de 72m. O notă definitorie a
acestui monument este conferită de poala dublă a acoperişului, fiind singura biserică din
Ţara Chioarului care întruneşte această caracteristică..

Fig.3.10. Biserica de lemn din Şurdeşti

2. Cimitirul vesel de la Săpânţa

Cunoscut pentru tenta umoristă adusă mormintelor, Cimitirul Vesel de la Săpânţa


conferă o notă definitorie judeţului Maramureş. Dacă în majoritatea culturilor, moartea
este un eveniment tratat cu maximă seriozitate şi solemnitate, Cimitirul Vesel este
caracterizat de morminte viu colorate, ornamentate adesea cu picturi naive şi versuri
umoristice. Cel pe seama căruia este pusă sorgintea acest cimitir este Stan Ioan Pătraş,
care, în anul 1935 a sculptat primul epitaf. De atunci, însă, peste 800 de cruci
caracteristice au apărut în cimitir, transformând acest loc într-un veritabil muzeu în aer
liber. Materialul folosit pentru crucile din acest inedit cimitir este lemnul de stejar. Acesta
este inscripţionat manual, ulterior tăierii şi uscării stejarului. Fiecare mormânt are în
partea superioară crucii un basorelief cu o scenă din viaţa persoanei decedate, scenă
pictată cel mai adesea pe un fundal albastru (albastru de Săpânţa). Astfel, imagini precum
femei torcând lâna, păstori cu turmele, lucrători în lemn, lăutari cântând, etc. nu sunt
ieşite din comun. Un alt element necesar este poezia scurtă de 7 –17 versuri, scrisă la
persoana I, ce cuprinde mesajele persoanei decedate pentru cei care trăiesc.

36
Fig.3.11. Cimitirul vesel

3. Mocăniţa de pe valea Vaserului

Mocăniţa de pe Valea Vaserului este ultima mocăniţă din România. Traseul


acesteia este de aproximativ 40 km, traseu ce este străbătut cu maxim 30 km/h. Construită
între anii 1930 - 1933, linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) are o lungime de 56
km, între Vişeu şi Izvorul Comanului. Pe acest traseu, cea mai înaltă altitudine a liniei
ferate este în zona Comanu (1.100 m), plecarea din Vişeu fiind la altitudinea de 600 m.
Drumul până la capătul traseului (Izvorul Comanului, la doi kilometri de graniţa cu
Ucraina) durează aproape opt ore. După ce agaţă platformele cu buşteni de brad, mocăniţa
se întoarce, după alte şase ore de coborâre, la Vişeu.

4. Baia Mare şi împrejurimile

Judeţul Maramureş se bucură şi de importante resurse culturale, materializate prin muzee,


case memoriale, cetăţi, etc. Cele mai însemnate atracţii culturale sunt:
 Centrul istoric Baia Mare. Fosta Piaţă Centrală (Circulus fori), în prezent Piaţa
Libertăţii. Obiective: Casa Ioan de Hunedoara, Localul Monetăriei Imperiale,
Vechiul han Vulturul Negru, Casa Lendvay etc.
 Turnul Ştefan, anexă a Catedralei "Sfântul Ştefan", ridicată de Iancu de
Hunedoara pe parcursul secolului XV. Construit în stil gotic turnul are 40 m
înălţime. Turnul a fost folosit pentru supravegherea eventualelor posibile incendii
şi supravegherea strategică a oraşului. Casa Iancu de Hunedoara, sau Casa
Elisabeta ridicată în 1446, parte a vechiului castel medieval ridicat de Iancu pentru
soţia sa Elisabeta.

37
 Localul Monetăriei Imperiale, clădit între anii 1734 şi 1737, folosit pentru baterea
monezilor. În prezent edificiul slujeşte drept sediu al Muzeului Judeţean de Istorie
şi Arheologie Maramureş.
 Turnul Măcelarilor, construit în secolul al XV-lea. Există o legendă, conform
căreia din acest turn ar fi fost împuşcat Pintea Viteazul.
 Aşezare fortificată din epoca medievală, Cetatea Chioarului
 Muzeul de istorie Baia Mare
 Muzeul de istorie şi arheologie Maramureş
 Muzeul Rezistenţei Anticomuniste
 Memorialul Sighet
 Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare
 Muzeul de Mineralogie Baia Mare

Fig.3.12. Baia Mare

5. Staţiuni montane şi balneoclimaterice

Cele mai importante staţiuni montane din judeţul Maramureş sunt Borşa, Cavnic,
Mogoşa şi Izvoare. Salba întreagă de staţiuni din regiune atrag schiorii în fiecare sezon
rece, judeţul dispunând de pârtii de schi de grade de dificultate variate.
Staţiunea Borşa nu este însă numai un punct de atracţie pentru cei care practică
sporturile de iarnă, ci este şi o recunoscută staţiune balneară. Izvoarele cu ape minerale
carbogazoase, sau conţinând fier, calciu, magneziu din localitatea Borşa sunt recomandate
în tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv şi în tratamentul bolilor renale. Dat fiind

38
clima propice, staţiunea este recomandată şi pentru tratamentul nevrozelor astenice şi al
tulburărilor respiratorii.
O altă staţiune balneoclimaterică renumită este Ocna Şugatag. Situată în
Depresiunea Maramureş, la o altitudine de 490 m, staţiunea Ocna Şugatag dispune de ape
minerale clorurosodice şi de un bioclimat sedativ de cruţare. În staţiunea Ocna Şugatag se
tratează afecţiunile reumatismale degenerative şi abarticulare, afecţiuni neurologice
periferice(pareze, sechele după polineuropatii), afecţiuni ginecologice (insuficienţă
ovariană, cervicite). Baza de tratament din Ocna Şugatag permite efectuarea unor băi
calde în cadă, electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie şi masaj
medical.

3.3. Infrastructura generală şi turistică

Procesul de urbanizare în judeţul Maramureş a avut în ultimii ani două direcţii


principale. Pe de o parte s-a înregistrat o creştere a numărului oraşelor existente, iar, pe de
altă parte, s-a semnalat o creştere a numărului localităţilor rurale aparţinând de municipii
şi oraşe. În intervalul 2010 – 2014, numărul oraşelor din judeţul Maramureş a ajuns de la
6 în anul 2010, la 11 în anul 2014. Şi numărul satelor aparţinând de municipii şi oraşe a
crescut în intervalul anterior enunţat de la 16 în anul 2010, la 28 în anul 2014, semn că o
parte din aşezările urbane a suferit şi o extindere spaţială. Prin alipirea unor sate de
municipii şi oraşe, numărul localităţilor rurale din judeţul Maramureş a suferit o
depreciere în anul 2012, ajungând la 213 sate de la 226 sate înregistrate în anul anterior.

3.3.1. Infrastructura de transport

a) Transportul rutier - Lungimea drumurilor publice nu reprezintă un avantaj pentru


judeţul Maramureş, reţeaua de drumuri publice fiind relativ slab reprezentată. În anul
2014, lungimea drumurilor publice în această unitate administrativ- teritorială era de
1718 km, din care 78,8% (1355 km) sunt drumuri judeţene şi comunale şi 21,1% (363
km) sunt drumuri naţionale. Lungimea drumurilor publice din judeţul Maramureş
reprezintă 14,2% din totalul drumurilor publice din Regiunea de Dezvoltare Nord- Vest şi

39
2,1%din drumurile publice din România. În comparaţie cu anul 2010, lungimea
drumurilor publice a crescut cu 9,5 procente, cele mai mari investiţii realizându-se în
rândul drumurilor naţionale, de la 304 km în anul 2010, acestea ajungând la 363 km în
anul 2014.

Fig.3.13. Infrastructura rutieră în 2014

Principalele drumuri publice –naţionale, judeţene şi comunale –din judeţul Maramureş


sunt: Drumul european E 58;
Trasee de drumuri naţionale principale: DN 1C Dej – Baia Mare – Livada, DN 19 Oradea
–Carei–Satu Mare – Livada–Sighetu Marmaţiei;
Trasee de drumuri naţionale secundare: DN 18 Baia Mare – Sighetu Marmaţiei– Borşa–
Cârlibaba – Iacobeni;
DN 17C Bistriţa- Năsăud–Telciu–Moise

b) Transportul feroviar - Lungimea totală a căilor ferate din judeţul Maramureş din
anul 2014 este de 207 km, aceasta aflându-se într-o moderată, dar constantă
scădere, începând cu anul 1990. Din totalul liniilor de cale ferate, un procent de 64%
reprezintă linii normale cu o cale. Teritoriul judeţului este străbătut de magistrala 400:
Braşov – Ciceu–Deda–Dej–Baia Mare–Satu Mare (518 km), dar şi de magistrala 409:
Salva – Vişeu de Jos–Sighetu Marmaţiei (118 km). Prin intermediul căilor ferate
este asigurată conexiunea Judeţului Baia Mare atât cu Municipiul Bucureşti, cât şi cu
zona de vest a ţării (Satu Mare – Oradea – Arad –Timişoara).

40
Starea tehnică a reţelei de cale ferată din judeţul Maramureş este în general bună. Cu toate
acestea, nivelul dotărilor şi starea tehnică a liniilor nu permit viteze mai mari de 60 –80
km/h.

c) Transportul aerian - Judeţul Maramureş dispune de un aeroport amplasat pe drumul


naţional DN1C, la o distanţă de 7 km de Municipiul Baia Mare, în oraşul Tăuţii -
Măgherăuş. Prin acest aeroport se asigură legături interne cu capitala ţării, dar şi legături
internaţionale prin cursele charter.

3.3.2. Infrastructura turistică

1. Agenţii de turism - În judeţul Maramureş există peste 30 de agenţii de turism ce


oferă pachete turistice atât la nivel local, cât şi naţional sau internaţional.
Majoritatea agenţiilor au sediul în reşedinţa de judeţ, adică Baia Mare. Alte agenţii de
turism sunt localizate în Sighetu Marmaţiei şi Borşa.
2. Centrele de informare turistică - În judeţul Maramureş au fost identificate două Centre
de Informare Turistică – unul în Sighetu Marmaţiei şi unul în Baia Mare – a căror
obiective principale sunt:
 Asigurarea informaţiilor necesare pentru turiştii care vizitează judeţul Maramureş;
 Transmiterea informaţiilor soli
 citate de persoanele interesate să viziteze judeţul Maramureş;
 Transmiterea informaţiilor cu profil turistic tour-operatorilor şi agenţiilor de
turism;
 Organizarea unor manifestări turistice cu scop promoţional (ex.: festivaluri,
evenimente turistice, etc.)
3. Structurile de primire turistică - Numărul structurilor de primire turistică din judeţul
Maramureş a avut o evoluţie remarcabilă în ultimii ani, de la 146 unităţi de cazare
înregistrate în anul 2010, ajungându-se la 205 unităţi de cazare în anul 2014. Din totalul
structurilor de primire turistică din Regiunea de Dezvoltare Nord - Vest, în judeţul
Maramureş erau înregistrate în anul 2012 circa 31%. Mai mult decât atât, ritmul de
creştere al numărului unităţilor de cazare din Maramureş este superior ritmului de creştere
al numărului unităţilor de cazare din întreaga regiune de dezvoltare. Cea mai mare parte a
structurilor de primire turistică din judeţul Maramureş intră în categoria pensiunilor
turistice rurale (60% din totalul structurilor - 112 structuri), pe poziţia secundă fiind

41
pensiunile turistice urbane (19% din totalul structurilor – 45 structuri). De asemenea,
dezvoltarea unităţilor de cazare de tipul pensiunilor fie urbane, fie rurale a fost unul
remarcabilă în intervalul 2010 –2014 : de la 24 pensiuni turistice urbane înregistrate în
anul 2010, s-a ajuns la 45 pensiuni turistice urbane în anul 2014, iar de la 87 pensiuni
turistice rurale înregistrate în anul 2010, s-a ajuns la 112 pensiuni turistice rurale în anul
2014.
În ciuda faptului că cele mai numeroase tipuri de structuri de primire turistică din
judeţul Maramureş sunt pensiunile turistice rurale (110 unităţi în anul 2014), capacitatea
de cazare a acestora este una destul de restrânsă: 1.014 locuri şi 361.162 locuri – zile.
Structurile de primire turistică ce au înregistrat cea mai ridicată capacitate de cazare sunt
hotelurile: 1.670 locuri şi 628.315 locuri –zile. În ceea ce priveşte indicele de utilizare
netă a capacităţii de cazare din judeţul Maramureş (numărul înnoptărilor raportat la
capacitatea de cazare în funcţiune), acesta se află cu mult sub indicele de utilizare netă
înregistrat la nivel naţional, dar şi la nivelul regiunii de dezvoltare Nord - Vest. Astfel,
dacă în judeţul Maramureş, în anul 2014, indicele de utilizare netă a atins valoarea de
14,8%, în Regiunea de Dezvoltare Nord- Vest indicele de utilizare netă a fost de 32,7%.
Indicele de utilizare netă a capacităţii de cazare de la nivel naţional este însă
superior valorilor anterior menţionate (35%). Mai mult decât atât, în judeţul Maramureş
se înregistrează cea mai scăzută valoare a indicelui de utilizare netă a capacităţii de cazare
din întreaga regiune de dezvoltare Nord-Vest.
Structurile care au cea mai ridicată utilizare netă a capacităţii de cazare sunt
hotelurile (22,90%), hostelurile (19,90%) şi taberele de elevi şi preşcolari (13,40%), în
timp ce unităţile de primire turistică ce înregistrează cel mai scăzut indicele de utilizare
netă a capacităţii de cazare sunt hotelurile apartament (2,60%), pensiunile turistice rurale
(4,10%) şi cabanele turistice (4,20%). Profilul turistic al localităţilor din judeţul
Maramureş diferă în funcţie de tipurile de turism practicate în zonă. Spre exemplu,
localitatea cu cele mai numeroase structuri de primire turistică este Botiza (31 unităţi de
cazare, din care toate sunt pensiuni turistice rurale), aceasta fiind o localitate recunoscută
pentru agroturism. În ciuda numărului ridicat de structuri de primire turistică, Botiza nu
are o capacitate de cazare ridicată, capacitatea medie de cazare existentă fiind de 9 locuri.
Municipiul Baia Mare deţine 29 structuri de primire turistică, din care 11 sunt
pensiuni turistice urbane, 9 hoteluri, iar 9 alte tipuri de structuri. Reşedinţa de judeţ a
Maramureşului se bucură însă de cea mai ridicată capacitate de cazare (atât existentă, cât
şi în funcţiune), capacitatea medie de cazare existentă a unei unităţi de primire turistică

42
fiind de 55 locuri. Municipiul Baia Mare este însă una din localităţile preferate de
vizitatori pentru practicarea turismului de afaceri sau a turismului de tranzit.
Raportat la anul 2010, în anul 2014 s-au înregistrat cu 31.720 mai multe sosiri
(42,65%). În acelaşi interval de timp şi numărul înnoptărilor a crescut cu aproximativ
30.000 de nopţi, de la 185.097 nopţi înregistrate în anul 2010, ajungându-se la 215.909
nopţi în anul 2014. Pe de altă parte, durata medie de şedere în structurile de primire
turistică a scăzut de la 2,5 zile în anul 2010, la 2 zile în anul 2014. Durata medie de şedere
a turiştilor români este de 2,1 zile, valoare superioară duratei medii de şedere a turiştilor
străini (1,8 zile). În comparaţie cu durata medie de şedere înregistrată în unităţile de
cazare din judeţul Maramureş, la nivel naţional şi la nivel regional se înregistrează o
durata de şedere a turiştilor mai ridicată: 2,9 zile în România (3,1 zile turiştii români şi
2,3 zile turiştii străini) şi 2,8 zile în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (2,9 zile turiştii
români şi 1,8 zile turiştii străini).

3.3.4. Infrastructura de agrement

Suprafaţa spaţiilor verzi din localităţile urbane din judeţul Maramureş aproape s-a
dublat în perioada 2010 – 2013. Astfel, dacă în anul 2010 suprafaţa spaţiilor verzi măsura
276 hectare, în anul 2013 aceasta a crescut cu 92 procente, ajungând la 531 hectare.
Nu în toate oraşele şi municipiile din judeţ s-a produs însă o evoluţie a suprafeţei
spaţiilor verzi. Spre exemplu, în Municipiul Baia Mare suprafaţa spaţiilor verzi a scăzut
cu 60% (de la 200 hectare în anul 2010, la 80 hectare în anul 2013). La polul opus, cel
mai surprinzător salt l-a realizat Oraşul Cavnic care de la 15 hectare de spaţiu verde a
ajuns la 352 hectare.

43
Capitolul IV. Amenajarea unei pensiuni agroturistice cu restaurant
în Bârsana

4.1. Selectarea zonei pentru amenajat

Dintre zonele cele mai interesante ale Maramureşului, am selectat ca locaţie


pentru amenajarea pensiunii agroturistice cu restaurant comuna Bârsana, iar pentru a
evidenţia motivele selectării acestei zone a fost realizată o analiză SWOT.

Puncte Tari Puncte slabe


 Comuna este una dintre cele mai  Reţeaua de alimentare cu apă este
căutate zone din Maramureş de formată din fântânile publice şi
către turişti fântânile casnice.
 Satul tradiţional a fost în totalitate  Surse alimentare cu apă, precum
construit din lemn, toate casele, reţea de apă nu există
şurele, şoproanele, gardurile, porţile  Nu există canalizare, nici reţea de
şi bisericile cu acoperişuri din alimentare cu gaze naturale şi nici
şindrilă staţie de epurare.
 Păstrarea stilului arhitectonic  Nu există suficiente poduri peste
specific maramureşului râul Iza, accesul fiind astfel

 Comuna are o suprafaţă de 6873 ha, îngreunat semnificativ.

din care 223 ha teren intravilan şi  Accesul în comună se face doar prin

6650 ha extravilan, fapt ce face mai drumuri judeţene şi săteşti, fapt ce

facilă achiziţia de teren pentru indică o stare defectuasă a

pensiune infrastructurii rutiere

 15 structuri turistice care au deja  Situarea la 87 km de resedinţa de

experienţă şi care sunt prezente pe judeţ, oraşul Baia Mare

harta turistică naţională şi  Inexistenţa unor puncte economice

internaţională la nivel de comună în care forţa de

 Existenţa a numeroase resurse muncă să activeze.

precum: teren agricol, material


lemnos, tufuri zeolit pentru

44
industria materialelor de construcţii
 Existenţa forţei de muncă
specializate la nivel de comună pe
sectoarele: producţia de elemente
tradiţionale specifice cu renume
internaţional, prelucrarea produselor
lemnoase, munci agricole şi altele.
 Se situează la cca. 22 km de oraşul
Sighet.
 Zonă fără conflicte sociale.
 Existenţa centrului de informare
turistică „Etnic Tours", punct
important în dezvoltarea turismului.

Oportunităţi Ameninţări

 Comuna este situată pe râul Iza, fapt  Exploatarea potenţialului comunei


ce poate fi valorificat prin agrement în mod arhaic dacă nu se
de viitoarea pensiune modernizează infrastructura pentru
 În Bârsana se află cea înaltă biserică turism, industrie, agricultură şi
de lemn din lume, având o înălţime integrare socială.
 de 58 m şi care este inclusă şi în  Situarea la o distanţă destul de
patrimoniul mondial UNESCO mare faţă de reşedinţa de judeţ şi de
 Principala resursă a comunei este asemenea faptul că este situată între
reprezentată de cadrul natural, munţi, este destul de greu de ajuns
climat şi asezare geografică care acolo în timpul sezonului rece.
reprezintă oportunităţi serioase din Acest fapt periclitează comunicarea
punct de vedere turistic. rutieră iarna.
 Posibilitatea creării unei şcoli de  Migraţia forţei de muncă tinere în
arte şi meserii axate pe sculptura zonele urbane.
tradiţională şi de asemenea  Reţeaua de iluminat electric este un
promovarea acestei culturi la nivel consumator mare deoarece este
mondial prin participarea la diverse învechită şi nu funcţionează la

45
târguri la care tinerii să încurajeze parametrii normali
mişcarea.  Riscul de a pierde finanţări ale UE
 Există proiecte regionale de
gestionare a deşeurilor care au
nevoie de rampe de transfer zonale,
obiectiv pe care intenţionăm să îl
realizăm cât mai repede cu putinţă.
 Peisajele atractive, bogăţia florei şi
a faunei zonale pe de o parte şi
caracterul deosebit al oamenilor
locului împletit cu diversitatea
datinilor şi a obiceiurilor pe de altă,
formează împreună o resursă
turistică de mare valoare.
 Posibilitatea dezvoltării de micro-
ferme cu punct de tăiere şi a unor
puncte de prelucrare produse din
carne şi/sau lapte;

Prin urmare, se consideră oportună amenajarea unei pensiuni agroturistice, cu


restaurant cu specific local în această locaţie pentru care vor fi detaliate: amplasarea pe
hartă, partea constructiv-arhitecturală, numărul de camere, categoria de clasificare, oferta
de cazare şi de restauraţie.

4.2. Legislatie românească referitoare la pensiuni agroturistice

Conform Ordinului 65/2013 în România funcţionează următoarele structuri de


primire turistică cu funcţiune de cazare: hoteluri, hoteluri-apartament, hosteluri, moteluri,
vile turistice, cabane turistice, bungalow-uri, sate de vacanţă, campinguri, popas turistic,
căsuţe tip camping, apartamente şi camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale
şi maritime inclusiv pontoane plutitoare, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice şi alte

46
unităţi cu funcţiuni de cazare turistică. Pensiunile turistice şi agroturistice se clasifică pe
margarete.
Pensiunea turistică este o structură de primire turistică, având o capacitate de
cazare de până la 15 camere, totalizând maximum 40 locuri, funcţionând în locuinţele
cetăţenilor sau în clădire independentă, care asigură în spaţii special amenajate cazarea
turiştilor şi condiţii de pregătire şi de servire a mesei. Amplasarea pensiunii turistice din
mediul rural trebuie realizată pe un teren de cel puţin 1.000 m2.
Pensiune agroturistică este o structură de primire turistică, având o capacitate de
cazare de până la 8 camere, funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădire
independentă, care asigură în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi condiţiile de
pregătire şi servire a mesei, precum şi posibilitatea participării la activităţi gospodăreşti
sau meşteşugăreşti. În pensiunile agroturistice, turiştilor li se oferă masa preparată din
produse naturale, preponderent din gospodăria proprie sau de la producători autorizaţi de
pe plan local iar gazdele se ocupă direct de primirea turiştilor şi de programul acestora pe
tot parcursul sejurului pe care îl petrec la pensiune. În cadrul pensiunilor agroturistice se
desfăşoară cel puţin o activitate legată de agricultură, creşterea animalelor, cultivarea
diferitelor tipuri de plante, livezi de pomi fructiferi sau se desfăşoară o activitate
meşteşugărească, cu un atelier de lucru, din care rezultă diferite articole de artizanat.
Activităţile în cauză trebuie să se desfăşoare în mod continuu sau în funcţie de
specific şi sezonalitate, să aibă caracter de repetabilitate. Amplasarea pensiunilor
agroturistice trebuie realizată pe un teren de cel puţin 1.000 m2, în locuri ferite de surse de
poluare şi de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau siguranţa turiştilor.
Dotările din camerele şi din grupurile sanitare destinate turiştilor vor fi puse în
exclusivitate la dispoziţia acestora. În interiorul spaţiilor de cazare nu se admit lucruri
personale ale locatorului (articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, bibelouri sau alte
obiecte care ar putea stânjeni turiştii). Spaţiile pentru prepararea şi servirea mesei sunt
destinate în exclusivitate pentru turiştii cazaţi şi sunt dimensionate adecvat capacităţii de
cazare. Administratorul pensiunii poate oferi servicii de preparare şi servire a mesei
pentru turiştii săi, în regim de circuit închis. În cazul în care aceste servicii sunt destinate
şi consumatorilor din afară, este obligatorie deţinerea unei structuri de primire turistice cu
funcţiuni de alimentaţie publică, clasificată potrivit normelor specifice prevăzute în anexa
la prezentele norme metodologice.

47
Categoria de clasificare a pensiunii turistice este determinată de îndeplinirea criteriilor
prevăzute în prezenta anexă şi de realizarea punctajului minim, rezultat din evaluarea
criteriilor suplimentare prevăzute în anexa 1.
Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este următorul:
- la 5 margarete - 160 puncte
- la 4 margarete - 130 puncte
- la 3 margarete - 90 puncte
- la 2 margarete - 50 puncte

Paşii pentru clasificarea structurii de primrie turistică pensiune pentru 2 margarete sunt:
PASUL 1:Autorizarea persoanelor fizice, respectiv alegerea unei forme juridice prin care
să va desfășurați activitatea. Există trei forme principale de autorizare, și va prezenta
aspectele cele mai importante ale fiecăreia menționate de cei ce le practică deja:
1. Persoană Fizică Autorizata (PFA)
2. Asociația Familială (AF)
3. Societatea comercială (SC)

PASUL 2 :Întocmirea unui dosar care să cuprindă următoarele documente:


*certificat constatator de la Registrul Comerțului din care să rezulte obiectul de activitate
și structură acționariatului;se pot demonstra cele două cerințe și prin copii ale actelor de
constituire ale societății;
*avize și autorizații legale: PSI, sanitară, sanitar-veterinară, de mediu și protecția
muncii, după caz;
*Certificatul de Înregistrare la Registrul Comerțului a PFA, AF sau SC (în funcție de ce
ați ales dvs mai sus);
*schița privind amplasarea și adresa unității;
*schița privind structura,amplasarea și nominalizarea camerelor și a spațiilor de
alimentație;
*aviz specific privind amplasamentul și funcționalitatea obiectivului;
*copie după actul doveditor al pregătirii profesionale în domeniu activităților de turism,
eliberate de instituții autorizate de Ministerul Educației Naționale
*certificat de înmatriculare;
*actul constitutiv (pentru SC) sau autorizația de funcționare (în cazul PFA sau AF);

48
*cerere de eliberare a certificatului de clasificare.

PASUL 3: Documentaţia de clasificare se transmite reprezentantului zonal al Autorităţii


Naţionale pentru Turism, cu minim 60 zile înainte de darea în folosinţă a unităţii de
cazare.

PASUL 4: Speciliaştii din cadrul ANT însoţiţi de specialişti din cadrul consiliului
judeţean vor verifica în prezenţa proprietarului dacă pensiunea îndeplineşte criteriile
legale şi vor acorda un certificat de clasificare.

Din 3 în 3 ani se face o reverificare de către ANT pentru a se constata în


continuare modul de desfăşurare al activităţii, dacă criteriile sunt respectate sau dacă chiar
unitatea doreşte să treacă la o categorie superioară de clasificare.

49
4.3. Amenajarea propriu zisă a pensiunii

Planul caselor din această zonă este simplu, compus din două, foarte des trei
încăperi (tinda/ ”casa” sau tinda – cămara și ”casa”), evoluând de-a lungul secolelor
XVIII și XIX spre planuri tot mai complexe. Casele reprezentau o marcă socială a
persoanelor care le locuiau. Acest fapt reieșea cel mai adesea din aspectul acestora, dar
mai ales din unele inscripții scrise în limba română cu litere chirilice sau în limba latină.
Apar nume de proprietari, de meșteri, de diferiți demnitari ș.a.m.d. Încăperile casei sunt
dispuse pe lungimea acesteia. Accesul în pod se face prin intermediul cămării. Lemnul
folosit la construcția locuințelor este, de obicei, cel de stejar. Se mai folosește și bradul.
Întrucât legislaţia românească impune ca pentru o pensiune agroturistică să deţină
minim 1000 m2 de teren, am avut în vedere găsirea zonei optime pentru amenajare. În
harta de mai jos este prezentată locaţia şi suprafaţa tereneului ce va fi achiziţionat în
vedere realizării construcţiei propriu zise.

Fig. 4.1. Terenul pentru pensiune

Suprafaţa totală a acestuia este de 1200 m2, ceea ce corespunde reglementărilor


româneşti. Achiziţia se va face de la proprietar, la suma de 12 euro/m2, ceea ce va implica
un cost total de 14400 euro.

50
Amplasarea clădirii se va face la intrarea de pe drumul indicat mai sus. Ca şi anexă, va
exista o parcare cu 10 locuri, destinată atât perosnalului, cât şi turiştilor, indicată prin
cifra 8 pe planul de mai jos.
În imaginile de mai jos sunt realizate planurile clădirii, dimensiunile indicate fiind
exprimate în metrii. Ţănând cont de acestea, suprafaţa totală a pensiunii este de 832 m2 pe
nivel, deci 1664 m2 considerând P+E.

Fig.4.2. Planul parterului

Parterul pensiunii este organizat după cum urmează:

 Săgeata neagră indică intrarea în unitate, care se va face din direcţia drumului
prezentat anterior.
 Cifra 1 indică sala de mese/ restaurantul în care turiştii pot servi masa la pensiune.
Capacitatea totală a acestuia va fi de 24 de locuri, calculată prin raportare la
numărul maxim de oaspeţi, adică 15 (5 camere cu capacitate maximă de 3
persoane) şi o marjă de 9 locuri pentru clienţi din exterior care doresc să servească
masa în interior. Întrucât restaurantul va fi deschis şi publicului exterior, acesta va
trebui şi el clasificat conform procedurii şi încadrat la categoria restaurant-
pensiune, sau de tip familial.
 Cifra 2 indică baia pentru clienţi, compartimentată pe sexe.

51
 Cifra 3 indică vestiarul şi baia angajaţilor, unde aceştia se vor schimba pentru
desfăşurarea activităţii din pensiune.
 camera matrimonială, cea mai mare din pesniune, care va putea fi oferită spre
închiriere celor care doresc să îşi ţină nunta în această locaţie, adică Bârsana. De
asemene, ea poate fi dată spre închiriere şi turiştilor care solicită acest fapt, în
special dacă sunt familii cu 2 copii.
 Camera 4 reprezintă depozitul pentru bucătărie, unde se vor ţine produsele în
condiţii termice optime, iar la nevoie şi locul de aporvizionare cu produse, motiv
pentru care pe schemă este indicată o cale de acces separată din exterior.
 Cifra 5 indică bucătăria restaurantului, cu detalieri conform literelor.
 Cifra 6 indică Recepţia pensiunii şi biroul proprietarilor, în care se vor afla seiful
şi sistem de receptare al imginilor de securitate din pensiune.
 Cifra 7 reprezintă scara de acces spre etaj.

Fig.4.3. Planul etajului

La etaj sunt situate celelalte 5 camere, camera de nejerie unde se vor ţine
prosoapele şi lenjeria de pat, precum şi produsele de curăţenie şi holul de acces.
Numărul total de camere al pensiunii este de 5, prin urmare se respectă
reglementările legale referitoare la acest aspect.
În cele ce urmează vor fi indicate cerinţele tehnice de dotare ale pensiunii, mai
ales că se ţinteşte clasificarea acesteia la 2 margarete.

52
Tab.4.1. Cerinţe tehnice pentru clasificarea unei pensiuni agroturistice
Cerinţe comune tuturor categoriilor de Cerinţe specifice categoriei de
clasificare clasificare 2 margarete
 Anexele gospodărești pentru creșterea  Spații corespunzătoare și
animalelor vor fi amplasate și igienice, pentru prepararea
întreținute astfel încât să nu creeze mesei, dotate cu echipamente de
disconfort turiștilor preparare și conservare a
 Construcția să fie în stare bună alimentelor
 Căile de acces proprii și spațiile  Grup sanitar comun (o cabină de
înconjurătoare să fie bine întreținute duș și un spălător la 10 locuri;o
 Accesul în camerele de dormit și în cabină de duș la 15 locuri)
grupurile sanitare să fie direct, fără a  Încălzire cu soba de teracotă sau
trece prin alte camere folosite pentru cu alte echipamente admise de
dormit normele PSI
 Racord la rețeaua publică de canalizare  Suprafața minimă a camerelor
sau la mijloace proprii de colectare și (pentru camere cu 2 paturi) de
epurare 11*12 m2
 plapumă/pled/pături(2 bucăți/persoană)  Numărul maxim de pături
 perne mari simple/cameră: 3 la 1 margaretă
 cearceaf pentru pat și cearceaf plic și 4 la 2 margarete
 masă și scaune  pat cu saltea de orice tip
 cuier  dulap de haine
 oglindă sau toaletă  veioză
 prosoape pentru față (1 buc./persoană)  televizor și aparat de radio
 maşina de gătit sau reșou
electric

53
Fig.4.4. Schema unei camere

Prin urmare fiecare cameră va fi dotată cu:


 Sobă de teracotă pentru asigurarea indicelui de confort termic, mai ales iarna.
Interesantă este ideea utilizării unor sobe mobile, pentru a putea asigura turiştilor
posbilitatea mutării acesteia în funcţie de preferinţe, dar şi din motive ce ţin de
igienizarea spaţiului.Sobele de teracotă sunt un simbol al ruralităţii şi al căldurii
specifice satului, motiv pentru care în cadrul unei pensiuni agroturistice sunt
indicate acestea.

Fig.4.5. Sobe de teracotă mobile

 Mobilier din lemn, mai ales că zona maramureşului este recunoscută pentru
piesele de lemn realizate de meşterii populari. Puține regiuni ale lumii au
asemenea elemente distinctive care să le reliefeze într-atât de bine, precum

54
Maramureșul. Arhitectura Maramureșului este unul dintre elementele definitorii
ale acestei zone, iar casa, implicit, joacă un rol deosebit de important în această
ecuație. Se știe că civilizația lemnului este sinonimă cu Maramureșul și acolo
unde vedem o poartă de lemn masivă ne gândim automat la acest areal.

Fig.4.6. Mobilier scultat manual şi pictat

Fig.4.7. Cameră cu mobilier în stil maramureşean

Decorarea pereților se face cu icoane sfinte alături de blide din ceramică


împodobite atent cu ștergare. În colț, un spațiu încărcat simbolic, este așezată
masa, deasupra căreia este atârnată lampa. Încadrată de lavițe și/sau lădoaie într-
un unghi drept, masa este locul unde pornesc toate riturile specifice.
Pe peretele de deasupra patului este prinsă de tavan celebra ”rudă”. Ruda este
locul de depozitare a cergilor, a covoarelor, lepedeielor, ștergarelor, fețelor de

55
masă etc. și este dispusă în straturi. Grație acestei dispuneri, se evidențiază cel
mai bine bogăția și frumusețea țesăturilor croite cu mare măiestrie împlinind trei
funcții de bază: estetică, de depozitare și de prezentare a zestrei fetei din casă.
Imediat după ușă este situat dulăpiorul cu vesela, iar pe peretele opus, lângă vatră,
găsim blidarul, lingurarul etc.

Fig.4.8. Idee de cameră pentru pensiune cu cergi maramureşene

În colțul mesei, pe perete, este fixat așa-zisul ”colțar” – piesă de mobilier în care
se păstrează de regulă cărțile sfinte, dar și acte de familie importante ori mici
amintiri. Toate aceste elemente sunt încadrate de o cromatică deosebită a
textilelor, icoanelor, ceramicii și mobilierului de interior. Inițial (secolele XVI-
XVIII), pereții caselor nu erau văruiți întotdeauna. Spoitul cu var începe la
începutul secolului al XVIII-lea rezultând în elemente de decor formate din textile
albe și colorate, frize de blide și icoane cu ștergar care luminează și armonizează
interiorul.

56
Analizând interiorul ”casei”, adică al încăperii de locuit, putem să constatăm
importanța deosebită conferită acestui loc în viața țăranului maramureșean. În
îmbinarea utilului cu frumosul găsim cu prisosință motivația denumirii acestui
spațiu de locuit drept ”casă”. În analiza noastră, trebuie să ținem cont de faptul că
interiorul gospodăriei, la fel ca și structura acesteia, se simte permanent prezența
omului care trăiește aici, cu întregul său univers.
Un autor consacrat, etnolog de formație, Georgeta Stoica, identifică patru puncte
esențiale, repartizate simetric unul față de celălalt în locuința tradițională.
Interiorul este definit de un mobilier simplu, funcțional și extrem de înțelept
aranjat.

Pe lângă camerele destinate cazării turiştilor, trebuie avută în vedere şi amenajarea


spaţiului de servire a mesei. Restaurantul, după cum a fost identificat pe planul
construcţiei la parter, comunică direct cu recepţia, fiind apanajul recepţionerului, pentru
micul dejun şi a încă unui angajat pentru restul meselor.

Fig.4.9.Planul restaurantului

Fig.4.10.Schema bucătăriei restaurantului

57
Spaţiul de preparare al mesei va fi situat la parterul clădirii şi va fi dotat cu
următoarele echipamente:
 1 aragaz model CLR.57.ER932: Aragazul, model CLR.57.ER932 dispune de 6
plite pătrate, fiecare având o dimensiune de 300*300 mm, la care fiecare arzător
funcţionează independent şi cu 7 trepte de încălzire, ideal pentru numeroase tipuri
de preparate culinare cu cerinţe diverse de tratare termică. Ca şi maşina de gătit pe
gaz, aceasta dispune de un cuptor, cu o capacitate de 2/1 GN şi de un spaţiu de
depozitare deschis.

Fig.4.8. Aragazul CLR.57.ER932

 1 maşină de gătit cu combustibil solid Raluca: Maşina de gătit cu combustibil


solid se compune dintr-un cadru metalic care are în partea superoară plitele din
fontă ce se reazămă pe o ramă metalică. Sub plită se găseşte focarul, flăcările
rezultate în timpul arderii combustibilului solid încălzind direct plita. Gura de
alimentare cu combustibil se găseşte desupra gurii pentru evacuarea cenuşii, iar în
partea opusă se găseşte canalul de evacuare a gazelor arse şi fumului. Motivule ste
păstrarea tradiţionalităţii. Aceasta poate fi amplasată chiar în spaţiuld e servire al
mesei pentru a conferi localului o notă de tradiţionalitate.

58
Fig.4.9. Maşini de gătit cu combustibil solid

 1 frigider Samsung RS7547BHCSP/EF, 537 l, Clasa A+, No Frost, H 178.9, Inox

Fig.4.10 Frigider Samsung

Detalii tehnice
Numar de compresoare 1
Clasa climatică SN, N, ST, T
Agent răcire R-600a
Autonomie (fără curent) 12 ore
Nivel de zgomot (dB) 39
Greutate (Kg) 116

 Mobilier de bucătărie, în special de lemn (mese, raft cu sertar etc.) şi chiuvetă


 Ustensile de bucătărie (tocătoare, cârpătoare etc.)
 Inventar moale (prosoape, ştergare, feţe de masă cu motive skeomorfe etc.)
 Inventar de servire (tacâmuri, străchini, blide etc.)

59
Pentru spaţiul efectiv de servire există câteva idei de amenajare, iar pentru aceasta
vor fi respectate câteva elemente tradiţionale ale zonei:
 Mobilierul va fi realizat de meşterii populari din Maramureş. Va fi compus din 5
mese cu câte 4 scaune fiecare, cu motive tradiţionale.
 Cromatica şi designul restaurantului vor fi făcute în tonuri de bej-ocru şi
compeltate cu ştergare, cergi, icoane şi alte elemente decorative
Câteva idei pot fi sugerate de imaginile de mai jos:

Fig.4.11. Sala de mese decorată în stil maramureşean

Fig.4.12. Sală de mese cu amestec de modern şi tradiţional

60
Fig.4.13. Model de cameră cu rudă cu mobilier local sculptat

Având în vedere elementele prezentate, se poate afirma că pensiunea prin dotările


şi stilul enunţat respectă criteriile pentru a putea fi încadrată la categoria pensiune
agroturistică.

61
Capitolul V. Calcul economic pentru amenajarea şi dotarea
pensiunii

În continuare, după prezentarea aspectelor ce ţin de partea tehnică, trebuie luat în


considerare şi cele de natură economică. În cele ce urmează vor fi puse în evidenţă
cheltuielile de amenajare şi dotare a pensiunii agroturistice, precum şi un mic calcul
estimativ al veniturilor posibil obţinute de aceasta.

Pentru amenajarea propriu-zisă costul total este de 716200 lei, iar situaţia detaliată
a costurilor este dată în tabelul de mai jos:

Tab.5.1. Costurile cu amenajarea şi certificarea pensiunii:


Denumire acţiune Cost total (lei) Observaţii
Achiziţie teren 64800
Construcţia propriu zisă 650000 1664 m2 suprafaţa
construcţiei x 360 lei/m2
construit, instalaţii,
racordare la apă,
electricitate, canalizare, gaz
Certificare pensiune şi 900 aici intră deplasarea
restaurant evaluatorilor, cazare lor
timp de 1 noapte, onorariile
şi alte cheltuieli
administrative
Sistem de securitate + 3000 - camere de supraveghere
informatic - sistemul de rezervări, PC-
urile, conexiunea cu
sistemul de securitate
Total 718700

Pe lângă amenajarea propriu zisă mai trebuie luate în considerare şi costurile cu


dotarea acesteia, fapt prezentat în tabelul de mai jos. Unele dintre elemente, mobilierul

62
camerelor în speţă, deoarece se doreşte respectarea specificului tradiţional, costă mai mult
decât dacă ar fi luate de la un magazin de specialitate precum Mobexpert.
Tab.5.2. Costurile dotării pensiunii şi restaurantului
Denimire obiect Cantitate Cost unitar (lei) Cost total (lei)
Dotare pensiune 28750
Mobilier tradiţional - 1650 10250
1. Paturi 10 400 4000
2. Dulapuri 5 550 2750
3. Sobă pe lemne 5 600 3000
4. Noptieră 5 100 500
Mobilier de baie 5 1250 6250
pentru camere
Alte costuri (lenjerie, 5 400 2000
cergi, elemente
decorative)
Dotare restaurant - - 5860
Mobilier - 330 2420
1. Mese 6 90 540
2. Masa lungă 1 180 180
3. Scaune 36 70 2520
4. Raft cu sertar 1 200 200
Dotare bucătărie 4490
Raft cu sertar 1 200 200
Masă de lucru 1 60 60
Masă de tocat 1 80 80
Frigider 1 1350 1350
Aragaz 1 850 850
Maşină de gătit pe 1 550 550
lemn Raluca
Depozit 1 400 400
Altele (obiecte de 1 1000 1000
inventar, inventar
moale, inventar de

63
servire etc.)
Total - - 39100

Tab.4.3. Costuri totale


Denumire investiţie Cost total (lei)
Amenajare pensiune 718700
Dotare cu mobilier, 39100
aparatură a pensiunii,
restaurantului, bucătăriei
Alte cheltuieli (design, 4000
siglă, promovare)
Total 761800 lei

Costul total al proiectului este de 761800 lei.

Ca şi tarif, se poate stabili un tarif de bază de 120 lei/cameră/noapte, iar în funcţie


de perioada anului, şi de alte contexte, aceste poate fi crescut sau redus. Tariful include
cazarea în cameră, precum şi micul dejun servit la pensiune.

64
Concluzii

Studiind aspectele prezentate în cadrul lucrării, aș putea evidenţia câteva


concluzii.
În primul rând, trebuie luată în seamă creșterea importanței agroturismului pentru
valorificarea zonelor care din cauza migrației populației spre marile orașe s-a depopulat.
Motivația pentru o astfel de temă este focusată spre acea categorie de turiști care din
punct de vedere bugetar au venituri medii sau reduse și care doresc totuși să își petreacă o
perioadă mai lungă sau mai scurtă concediul în aceste pensiuni, dar totodată să se bucure
de naturaleţea produselor şi zonelor respective.
Prin crearea unei astfel de unităţi turistice se urmăreşte: stimularea acestui tip de turism
accesibil oricărei categorii sociale, revenirea în același loc, care să le satisfacă turiștilor
nevoia de relaxare, de liniște și de odihnă.
Manieră în care a fost conceput acest tip de turism reprezintă un sprijin pentru
gospodarul care oferă turiștilor produse cultivate în cadrul pensiunii.
Este demn de menționat faptul că pensiunea agroturistică oferă și momente care
îmbină tot ceea ce înseamnă tradiție, de la așezarea pensiunii și pitorescul zonei, la
folclor, la portul și tradițiile “nealterate” așa cum le găsim în Maramureș.

65
Bibliografie

1. Busuioc M, Ciobanu R. - Implementarea managementului calitatii totale in


intreprinderile mici si mijlocii ,Analele Universităţii Bioterra,
volumul 8, Bucureşti, 2008
2. Florea M. – Geografia turismului, Ed. Universităţii Transilvania Braşov, 2011
3. Florea M. – Amenajarea turistică a teritoriului, Ed. Universităţii Transilvania
Braşov, 2015
4. Gruia R. – Managementul dezvoltării în industria turismului, note de curs, 2015.
5. Gruia R. – Ecoturism şi Turism Rural, note de curs, 2016
6. Mac. I, Petrea R., Petrea D. - Turismul rural, Editura Presa Universitară Clujeană,
2000
7. Minciu R. – Economia turismului, Ediţia a III-a revizuită, Ed. Uranus, Bucureşti,
2004
8. Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate - Agroturism si turism rural,
Editura Fax Press, Bucuresti 1996,
9. Nicolescu R., Tehnologia activităţii în restaurant şi bar, Editura Sport-Turism,
Bucuresti, 1981
10. Praoveanu I.- Etnografia poporului român, Ed. Paralela 45, 2001
11. Ţane N., Thieheimer W.W., Ţane R., Instalaţii şi echipamente hoteluri şi
restaurante, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2011
12. *** Ordin nr. 65/2013
13. http://turism.gov.ro/legislatie
14. http://www.primaria-barsana.ro/pagina/prezentare-generala
15. http://discover-maramures.com/ro/informatii-generale
16. http://magic-mm.ro/upload/doc/35-Studiu%20Maramures.pdf
17. https://www.bizoo.ro/produse/sobe-teracota/start-0/10/
18. http://www.afroda.ro/p_europa/deschidere_pensiune_agroturistica.pdf
19. www.intreprinzatorturism.ro/wp-content/uploads/.../zone-etnografice-
Romania.doc
20. www.cameraagricolavn.ro/biblioteca/agroturism/Agroturism.pdf
21. https://www.academia.edu/7559475/TURISMUL_RURAL_%C3%8EN_ROM%
C3%82NIA

66
22. http://euranek.com/alter-agro/pdf/unit9_ro.pdf
23. http://posdru.afiprofamilia.ro/docs/Materiale%20curs/program%20educational%2
02/Disciplina%20practica%20Servicii%20pt%20eco-turism.pdf
24. www.unibuc.ro/prof/ene_m/.../28_11_00_397_Turism_rural_an_III_Talanga.pdf
25. www.five-brick.ro/catalog-online/produse.../aparatura-pentru-bucatarie.html

67
Anexa 1

Pensiuni
TURISTICE AGROTURISTICE
Criterii minime obligatorii
margarete margarete
5 4 3 2 1 5 4 3 2 1
1. Starea generală a clădirii (exterior, interior):
- aspect foarte bun x x - - - x x - - -
bun - - x x x - - x x x
-firmă luminoasă sau iluminată x x - - - x x - - -
privind însemnele distinctive cu
tipul, denumirea şi categoria de
clasificare a unităţii
- însemnele distinctive privind - - x x x - - x x x
tipul, denumirea şi categoria de
clasificare a unităţii
- clădirile, inclusiv anexele x x x x x x x x x x
gospodăreşti, să fie curate şi bine
întreţinute
- să se încadreze în stilul x x x x x x x x x x
arhitectural cu specific local
- căile de acces proprii şi x x x x x x x x x x
spaţiile înconjurătoare să fie bine
întreţinute
- curte proprie cu spaţii verzi x x x - - x x x x x
- amenajări în aer liber pentru x x x - - x x - - -
odihnă şi relaxare (chioşcuri,
pavilioane, terase acoperite, etc.)
- garaj sau adăpost acoperit x - - - - - - - - -
- parcare proprie x x - - - x x - - -
2. Organizarea spaţiilor:

68
- accesul în camerele de dormit x x x x x x x x x x
şi în grupurile sanitare să fie
direct, fără a se trece prin alte
camere folosite pentru dormit
- spaţii corespunzătoare şi x x x x x x x x x x
igienice, pentru prepararea
mesei, dotate cu echipamente de
preparare şi conservare a
alimentelor
- sufragerie dotată cu mobilier x x - - - x x - - -
adecvat, de calitate superioară şi
cu inventar de servire de calitate
- salon cu suprafaţa minimă de . 20 - - - - 20 - - - -
.. mp
Suprafaţa minimă a camerelor (mp)
- cameră cu 1 loc 14 13 10 8 8 14 13 10 8 8
- cameră cu 2 locuri 16 14 12 10 10 16 14 12 10 10
- cameră cu 3 locuri - - 17 15 13 - - 17 15 13
- cameră cu 4 locuri - - - - 16 - - - - 16
- dormitorul din 16 14 12 10 10 16 14 12 10 10
apartament/garsonieră
- salonul din apartament 16 14 12 10 10 16 14 12 10 10
- spaţiu pentru servirea mesei, x x x x x x x x x x
dotat cu mobilier (mese, scaune,
banchete) şi inventar de servire
- camere cu grup sanitar propriu x x x - - x x x - -
- grup sanitar comun*) - - - x x - - - x x
*) la pensiunile turistice/agroturistice de 1margaretă se admit în WC
uscate şi spălătoare exterioare alimentate la surse naturale din
rezervoare)
3. Instalaţii:

69
- încălzire centrală sau cu gaze la x x x - - x x x - -
sobă de teracotă, mai puţin la
unităţile sezoniere estivale
- încălzire cu sobă de teracotă - - - x x - - - x x
sau cu alte echipamente admise
de normele P.S.I.
- sursă de încălzire în camerele x x x - - x x x - -
de baie
- instalaţie de apă curentă x x x x - x x x x -
caldă/rece la bucătărie
- instalaţie de apă curentă - - - - x - - - - x
- aer condiţionat exclusiv pentru x x - - - x x - - -
pensiunile aflate pe litoral şi în
Delta Dunării*
*La categoria 4 margarete criteriul este obligatoriu pentru pensiunile
clasificate după intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice
- racord la reţeaua publică de x x x x x x x x x x
canalizare sau la mijloace proprii
de colectare şi epurare
- iluminat electric, în spaţii x x x x x x x x x x
comune şi în spaţiile de cazare
4. Număr maxim de locuri într-o 2 2 3 3 4 2 2 3 3 4
cameră
5. Echipare sanitară:
- camerele dispun de grup sanitar x x x - - x x x - -
propriu (cadă sau cuvă/cabină
duş, lavoar şi WC)
Grup sanitar comun compus din:
- 1 cabină WC la 10 locuri*) - - - x x - - - x x
- 1 spălător cu un lavoar cu apă - - - x x - - - x x
curentă caldă/rece la 10
locuri**)

70
- 1 cabină duş cu apă caldă/rece - - - x x - - - x x
la 10 locuri/separat pe sexe
*) La pensiunile turistice si pensiunile agroturistice din mediu rural de o
stea/margaretă poate exista şi WC uscat.
**) Spălătorul poate fi şi în aer liber.
6. Dotarea camerelor:
- mobilier uniform ca stil şi de x x x - - x x x - -
calitate
- pat cu saltea şi salteluţă de x x x x x x x x x x
protecţie
- pilotă, sau alte mijloace cu x x x x x x x x x x
funcţiuni similare, cu cearşaf
- perne mari x x x x x x x x x x
- cearşaf pentru pat x x x x x x x x x x
- cuvertură de pat x x x x - x x x x -
- masă şi scaune x x x x x x x x x x
- dulap sau spaţii amenajate x x x x - x x x x -
pentru haine, cu umeraşe
- cuier x x x x x x x x x x
- oglindă x x x x x x x x x x
- veioză sau aplică la capătul x x x x - x x x x -
patului
- prosoape pentru faţă (1 x x x x x x x x x x
bucată/persoană)
- prosoape pentru baie (1 x x x x - x x x x -
bucată/persoană)
- perdele şi draperii/alte mijloace x x x x x x x x - -
de obturare a luminii
- mijloace de protecţie împotriva x x x x x x x x x x
insectelor
- pahare x x x x x x x x x x

71
- vază pentru flori sau x x x - - x x x - -
aranjament floral
- televizor în cameră cu recepţie x x - - - x x - - -
canale TV
- televizor în spaţii comune cu x x x x x x x x x x
recepţie canale TV
- posibilitate conexiune internet x - - - - x - - - -
în salon
Garsonierele şi apartamentele vor avea în plus:
- canapea de 2 sau 3 persoane x x x x x x x x x x
- fotolii sau demifotolii x x x x - x x x - -
- scaune - - - - x - - - x x
- masă sau măsuţă x x x - - x x x - -
- frigider x x x - - x x x - -
- set de pahare pentru apă, vin, x x x - - x x x - -
coniac
- perdele şi draperii/alte mijloace x x x x x x x x x x
de obturare a luminii
7. Dotarea bucătăriilor:
- plită electrică sau cu gaze x x x - - x x x - -
- maşină de gătit sau reşou - - - x x - - - x x
electric cu minim două ochiuri
- cuptor cu microunde, cafetieră x x - - - x x - - -
- vase şi ustensile de bucătărie x x x - - x x x - -
din inox
- vase şi ustensile de bucătărie - - - x x - - x x x
- echipamente pentru păstrarea x x x x x x x x x x
prin frig a alimentelor
8.Telefon la dispoziţia turiştilor x x x x x x x x x x
(minimum un telefon mobil sau
fix)

72
9. Alte criterii :
- anexele gospodăreşti pentru x x x x x x x x x x
creşterea animalelor şi păsărilor
vor fi amplasate şi întreţinute
astfel încât să nu creeze
disconfort pentru turişti
- animalele de la care provin x x x x x x x x x x
lactatele să fie atestate ca
sănătoase, iar produsele din
carne să fie examinate sanitar-
veterinar
- alimentele să provină de la x x x x x x x x x x
producători locali autorizaţi
- minimum o persoană să fie x x x x x x x x x x
absolventă a unui curs de
formare în domeniu cel puţin
administrator pensiune turistică
- criterii suplimentare de 160 130 90 50 - 160 130 90 50 -
evaluare [anexa nr. 1.5.1] -
puncte

73