Jocul este el însuşi o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficţiune pură şi realitatea

muncii".
încercarea copilului de a se afirma pe sine se manifestă în jocuri sub două forme: atracţia spre cei mai
mari decât el, considerată ca ,,motorul esenţial al copilăriei" şi dragostea pentru ordine, pentru regulă,
împinsă până la formalism.
Jocul permite urmărirea multilaterală a copilului, în acelaşi timp în viaţa sa motorie, afectivă, socială şi
morală, el informând despre structurile mintale succesive ale copilului şi poate fi considerat ca unul
dintre studiile -pilot ale psihologiei genetice. Prin intermediul lui copilul pune în acţiune posibilităţile
care decurg din structura sa particulară, traduce în fapte potenţiale virtuale care apar succesiv la
suprafaţa fiinţei sale, le asimilează şi le dezvoltă, le îmbină şi le complică, îşi coordonează fiinţa şi îi dă
vigoare.

,,Dorinţele ascunse ale copilului de a fi mare, puternic, îndemânatic, celebru - simpatiile şi dușmăniile
sale, lăcomia, senzualitatea, cruzimea sa sunt oglindite în jocurile sale preferate".
Jocurile copiilor par să nu lase nici o urmă, ele sunt desenate pe nisip, asemenea şotronului, însă prin
regulile lor, prin micile lor formule, ne po,,Jocul educă sentimente, dezvoltă supleţea şi vigoarea, dar tot
el aduce acea stăpânire de sine fără de care nu pot fi o fiinţă umană fără a fi cu adevărat om.

Preşcolarul se află într-o continuă schimbare şi transformare potrivit unor legi specifice de dezvoltare,
iar pe parcursul acestei transformări el face o serie de achiziţii. Un rol important în consolidarea acestor
achiziţii îl are influenţa factorilor educativi instituţionalizaţi.

în concluzie, pot spune că unul din factorii care pun bazele personalităţii şi caracterului copilului este şi
jocul, de aceea consider că este obligatoriu ca educatoarea să cunoască importanţa şi eficienţa jocurilor
în viaţa copilului, aceasta ducând şi la îndeplinirea cu succes a obiectivelor învăţământului preşcolar.