VALENTE INSTRUCTIV-EDUCATIVE ALE JOCURILOR SPECIFICE

VARSTEI TIMPURII

Pirvuleasa Carmen Liliana

"Omul este un om intreg numai atunci cand se joaca" (Fr. Schiller)

   Jocul este forma de activitate dominanta in copilarie, dar nu trebuie sa

lipseasca de-a lungul intregii vieti. Este necesara dezvoltarea laturii ludice a

personalitatii pentru a pute privi solutiile cu fantezie si inventivitate.

              Normele didactice impun respectarea principiului adaptarii continuturilor

invatarii la particularitatile de varsta ale celui educat. Jocul este prezent in mediul

institutional al gradinitei, dar continua in toate mediile sociale in care se formeaza.

              Jocul alaturi de invatare, munca si creatie este una dintre activitatile

umane fundamentale. Jocul este o activitate constientizata de copil si tratata ca

atare neputand sa o confunde cu celelalte activitati umane.

              S-a constatat ca efortul depus de copil in joc este la fel cu cel depus de

adult in munca. Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasa, lipsita de

importanta deoarece pentru copil jocul  este o activitate dominanta prin care el

construieste lumea, o apropie, o analizeaza si cauta sa o inteleaga, prin care

actioneaza si scoate la lumina sentimente si idei interiorizate. Astfel jocul il

introduce pe cel care-l practica in specificitatea lumii imaginare create de jucatorul

respectiv. Scopul jocului este actiunea insasi, capabila sa-i satisfaca jucatorului

imediat dorintele sau aspiratiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se

restabileste echilibrul vietii psihice si se stimuleaza functionalitatea de ansamblu a

cesteia.

              Jocul este o activitatea specific umana, dominata in copilarie, prin care

omul isi satisface nevoile imediat, dupa propriile dorinte, actionand constient si

liber in lumea imaginara ce si-o crease.

              Jocul are o semnificatie functionala esentiala si nu este un simplu

amuzament. El  formeaza, dezvolta si restructureaza intr 949b14j eaga viata psihica

a copilului. Prin joc copiii isi dezvolta perceptiile, reprezentarile, creativitatea, isi

amplifica posibilitatile memoriei, isi formeaza insusirile vointei, rabdarea,

perseverenta, stapanirea de sine.

              Tot prin joc sunt modelate trasaturile de personalitate:respectul fata de

altii, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Schiopu considera

faptul ca  "jocul stimuleaza cresterea capacitatii de a trai din plin cu pasiune fiecare

moment, organizand tensiunea proprie actiunilor cu finalitate realizata, avand

functia de mare si complexa scoala a vietii"

Jocul este o scoala deschisa, cu un program tot atat de bogat precum este

viata. Prin joc, viitorul este anticipat si pregatit. Se apreciaza chiar ca jocul
indeplineste in viata copilului de 3-7 ani acelasi rol ca munca la adulti. Este forma

specifica in care copilul isi asimileaza munca si se dezvolta.

Este suficient sa amintim concentrarea copilului prins in joc, precum si

gravitatea cu care el urmareste respectarea unor reguli sau lupta in care se

angajeaza pentru a castiga. Copiii se joaca pentru a se juca.

Jocul este o forma de activitate bine gandita, necesara si indispensabila

procesului educatiei, este o activitate prin care continutul, forma si functionalitatea

sa specifica nu se confunda cu nici o alta forma de activitate instructiv-educativa,

motiv pentru care nu poate fi suplinita si nici nu este in masura sa suplineasca pe

una din ele.

Pentru a intelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-

educativa, trebuie sa cunoastem si celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar

fi: activitate specific umana, activitate dominanta la varsta prescolara, factor

hotarator in viata copilului prescolar. Aceste sensuri indica, fie pozitia jocului in

raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului

in procesul educatiei.

 Jocul este o activitate specific umana pentru ca numai oamenii il practica in

adevaratul sens al cuvantului. Este una dintre variatele activitati desfasurate de om,

fiind in stransa legatura cu acestea. Este determinat de celelalte activitati -

invatarea, munca, dar in acelasi timp este puternic implicat in acestea. Invatarea,

munca, creatia, includ elemente de joc si in acelasi timp jocul este purtatorul unor

importante elemente psihologice de esenta neludica ale celorlalte activitati specific

umane.

Jocul - activitate dominanta la varsta prescolara , are rol hotarator in evolutia

copilului. La varsta prescolara jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt

demonstrat de modul in care polarizeaza asupra celorlalte activitati din viata

copilului, dar si de durata si ponderea sa. Aceasta idee este sustinuta si de rolul pe

care-l are pe planul dezvoltarii copilului, favorizand trecerea sa pe o treapta

superioara de dezvoltare. Pentru copil, evidentiaza J. Chateau, aproape orice

activitate este joc sau, dupa cum afirma Claparede "jocul este munca, este binele,

este datoria, este idealul vietiieste singura atmosfera in care fiinta sa psihologica

poate sa respire si, in consecinta, poate sa actioneze".

Jocul este elementul care face trecerea de la gradinita la scoala sa nu fie

perceputa de fiinta umana ca un "soc" ci ca o continuare fireasca a activitatilor

desfasurate in cadrul gradinitei numai cu un grad de dificultate mai ridicat.

Activitate dominanta, fundamentala la varsta prescolaritatii, jocul reprezinta

o forta cu caracter propulsor in procesul dezvoltarii copilului, permitandu-i

acestuia sa patrunda in realitatea pe care o cunoaste activ, sporindu-ti totodata

intregul potential de care dispune.

"Copilul traieste in lumina fericita a jocului, spiridus ce preface zilele in

sarbatoare si viata in minune" (S. Bivolaru).

(Barbu H., Popescu E., Serban F., - "Activitati de joc si recreativ-distractive.

Manual pentru scolile normale", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1993)