Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Atletism Subiecte PDF
Atletism Subiecte PDF
Atletismul s-a diversificat in cadrul celor 3 categorii de exercitii naturale (alergari, sarituri si aruncari), formandu-se
probele atletice specifice fiecarei categorii.
Treptat, numarul probelor a crescut, s-au precizat regulile si conditiile organizatorice proprii pentru fiecare proba de
aruncare, saritura, alergare sau probe combinate (heptatlon, decatlon).
Probele atletice considerate a fi cele mai importante sunt cunoscute sub denumirea de probe clasice.Ele nu trebuie sa
lipseasca din concursurile de mare anvergura precum : Campionate Nationale, Concursuri Regionale, Campionate
Europene etc.
In afara probelor clasice, atletismul mai cuprinde si alte probe:
- alergari pe 100, 400, 800, 1 mila, 2 mile, 120 yarzi garduri.
- Alergari in timp 1-2 ore si crosuri
- Poliatloane cu un numar redus de probe (triathlon, pentathlon, hexatlon, octatlon).
Probe in atletism:
Alergari de viteza 100, 200, 400 m
Alergari de semifond 800, 1500 m
Alergari de fond 5000, 10000 m
Alergari de obstacole 3000 m obstacole
Alergari de garduri 100, 110, 400 mg
Alergari de stafeta 4X100, 4X400 m
Mars 20, 50 km
Sarituri Lungime, Inaltime, Triplusalt, Prajina
Aruncari: Greutate, Disc, Sulita, Ciocan
Probe combinate: Heptatlon 100mg,200m, greutate, inaltime, ungime, sulita, 800m.
ETAPELE INVATARII
1.Etapa pregatitoare – cuprinde initierea in tehnica probei
Obiective:
- crearea la elevi a unei reprezentari sau imagini motrice cat mai precisa a tehnicii exercitiului care urmeaza sa fie
insusit.
- Indicarea planului de invatare si a principalelor mijloace folosite
Continut:
- enuntarea exercitiului
- demonstrarea tehnicii exercitiului
- explicarea, descrierea si ilustrarea exercitiului
- stabilirea corecta a principalelor exercitii cu ajutorul carora se ajunge la insusirea tehnicii exercitiului propus.
Enuntarea exercitiului cuprinde denumirea exacta a exercitiului care urmeaza a fi invatat si situarea lui in sfera de
interes a elevilor.Se vor folosi termini exacti.
Demonstrarea exercitiului se va efectua in conditii si forme diverse, cu scopul de a inlesni elevilor formarea unei
imagini motrice cat mai corecte.Prima demonstratie trebuie sa fie cat mai aprope de model.
Reprezentarea despre exercitiu este intarita si cu ajutorul explicatiei, descrierii si ilustrarii.In explicarea si descrierea
exercitiului se va avea in vedere atat continutul cat si forma expunerii.
In cazul exercitiilor mai simple, or in parte cunoscute de catre elevi, dupa demonstrare si explicare, profesorul poate
cere acestora sa reproduca exercitiul fara nici o tranzitie.
2.Etapa fundamentala – in aceasta etapa se realizeaza invatarea tehnicii.Raportul elev-profesor se schimba, in sensul
ca activitatea elevilor decine constienta si creatoare constituind factorul hotarator in formarea deprinderilor motrice.
Obiective:
- insusirea mecanismului de baza
- insusirea verigii principale a exercitiului in conditii usurate
- insusirea si a altor verigi ale exercitiul pe fondul executiei globale complicand treptat conditiile de lucru
- insusirea intregului exercitiu in conditii normale de executie.
Continut:
- exercitiul executat global sub forma simplificata, cu atentia indreptata asupra verigii principale si treptat asupra
altor verigi.
- Exercitiul executat global complicand treptat conditiile de efectuare urmarind ameliorarea executiei tehnice.
- Exercitiul executat global cu toate detaliile principale ale tehnicii.
- Verificarea gradului de insusire a profilului brut al tehnicii si capacitatii de performanta.
Indicatii metodice si mijloace:
- executarea unor parti , fraze, secvente din tehnica probei urmarind insusirea verigii principale a exercitiului
- executarea globala a exercitiului, urmarind insusirea in continuare a verigii principale precum si insusirea celorlalte
verigi.
- Reducerea amplitudinii miscarilor si cerintelor de ritm si viteza
- Usurarea unor conditii de executie
- Eliminarea din campul atentiei a elementelor de importnta secundara
Greselile care se ivesc in formarea deprinderilor tehnice rezulta fie din neconcordanta dintre nivelul pregatirii fizice si
nivelul modelului stadial pe care vrem sa l insusim, fie din repetarea inca de la inceput a actiunilor tehnice cu viteze si in
general cu eforturi foarte mari.
Pentru evitarea greselilor se actioneaza:
- ameliorarea capacitatilor motrice
- ameliorarea nivelului tehnic
- reducerea vitezei miscarilor si a contractiilor musculare prea puternice.
3.Etapa finala – cuprinde procesul de perfectionare si consolidare a tehnicii.
Inceperea procesului de perfectionare a tehnicii depinde de mai multi factori:
- gradul de dificultate a procesului tehnic
- cantitatea si organizarea exersarilor
- aptitudinile motrice ale elevilor
Obiective:
1.Stabilirea particularitatilor individuale ale tehnicii
2.Stabilirea cailor de perfectionare a tehnicii in scopul practicii sportive ulterioare.
Continut:
1.Efectuarea exercitiului in intregime cu toate detaliile de tehnica;
2.Efectuarea unor parti separate ale exercitiului si a unor exercitii suplimentare corespunzatoare;
3.Aprecierea indicelui de tehnicitate a executiei;
4.Determinarea sarcinilor complexe, in raport cu capacitatile in vederea realizarii unor performante din ce in ce mai
inalte si planificarea mijloacelor corespunzatoare.
Caracteristici ale etapei finale
- atentia este concentrate asupra eficientei si a rezultatului sportive concret al alergarii, sariturii , aruncarii,
rezultatele perfectionarii tehnicii nu urmeaza consecvent o linie continuu ascendetna deoarece calitatea
comportamentului motric depinde de multi factori obiectivi si subiectivi.
Mijloace folosite in etapa perfectionarii:
- repetarea exercitiului in intregime
- efectuarea numai a unor parti din tehnica probei
- executarea globala sau partiala a probei in conditii ingreuiate sau in conditii usurate.
SCOALA ALERGARII
Obiective-sarcini:
- formarea deprinderii de a alerga correct, relaxat, economic si efficient
- formarea simtului, a capacitatii de accelerare si de a percepe correct viteza de deplasare.
- Formarea simtului ritmului si al tempo-ului de alergare;
- Dezvoltarea capacitatii de effort a organismului, dezvoltarea rezistentei aerobe.
Mijloacele scolii alergarii:
Alergarea usoara – asigura pregatirea organismului pentru efort.In prima etapa a initierii, alergarea usoara formeaza
deprinderea de alergare corecta prin : alergare elastica, prin amortizarea socului la contactul cu solul, alergare de
coordonare intre segmentele corpului, alergare relaxanta cu consum minim de energie.In prima faza se invata folosind
exercitii pe distante scurte 150-200 m dupa care se imbina exercitiile de mers cu pasul intins, cu alergare usoara pe
distante mai lungi 600 – 1000 m in functie de nivelul de pregatire si varsta.
Alergare in tempo uniform moderat – Se urmareste dezvoltarea rezistentei de alergare prin gradarea alergarii astfel:
gradarea in timp sau distanta de alergare, a duratei alergarii, cu cresterea acesteia la un interval de 2-3 saptamani, cu
mentinerea tempo-ului de alergare.
Alergare in teren variat – varianta a alergarii in tempo uniform moderat, se realizeaza in afara stadionului, in parcuri,
poteci din padure: pe teren stabil, pe teren nisipos, in panta, la vale.
Alergarea cu joc de glezne – Realizeaza o prelucrare a musculaturii posterioare a membrelor inferioare si a mobilitatii
articulatiilor gleznei, genunchiului si coxofemurale.Se executa: pe loc, din deplasare, cu variante, cu accent pe
frecventa miscarii, cu sprijin in fata, cu impingerea unui partener din spate care opune usoara rezistenta.
Alergarea cu genunchii sus – realizeaza dezvoltarea muschilor ridicatori ai coapsei in pas anterior, prelucrarea
mobilitatii articulatiilor gleznei si genunchiului.Se executa: pe loc, din deplasare, cu variante (alternativ, simultan), cu
accent pe frecventa miscarii, pe distante de 10-30 m de 3-5 ori.
Alergare cu pendularea gambelor sub sezuta – realizeaza dezvoltarea fortei in regim de viteza a flexorilor gambei
pe coapsa, dezvoltarea mobilitatii articulatiei genunchiului.Se executa: din deplasare, cu variante de executie, cu accent
pe frecventa miscarii.
Alergare cu pendularea gambelor inainte – realizeaza dezvoltarea fortei muschilor ridicatori ai coapsei si extensori
ai gambei pe coapsa, pregatind un pas anterior amplu in alergare.Se executa: din deplasare, cu variante de executie,cu
accent pe amplitudinea miscarii pe distante de 10-30 m de 2-5 ori.
Alergare peste obstacole – se folosesc obstacole joase( stinghii, semen pe pista, mingi medicinale), se executa cu
ritm de 3 sau 5 pasi de alergare si se urmareste in primul rand formarea ritmului marind progresiv distantele dintre
obstacole si inaltimea lor.
Alergarea accelerate – sarcina de baza este formarea simtului accelerarii, printr-o accelerare uniform gradate, iar
unde exista potential de viteza, dezvoltarea capacitatii de accelerare.Se executa: alergare in grup, cu un moderator de
viteza, cu accelerarea gradate a vitezei de deplasare pana la un reper – 30 m si mentinerea vitezei maxime inca 10m,
alergare in linie, cu aceleasi sarcini, alergre individual, cu accent pe cresterea capacitatii de accelerare pe 20-30 m.
Variante de alergare ce decurg din scoala alergarii
Alergare cu pas adaugat
Alergare cu pas incrucisat
Alergare cu forfecarea picioarelor
Alergare cu spatele pe directia alergarii
Alergare laterala cu ducerea unui picior o data in fata o data in spate, iar trenul superior executa o rasucire din trunchi.
SCOALA SARITURII
Obiective:
- formarea deprinderii de bataie-desprindere pe un picior
- formarea deprinderii de bataie eficienta, cu derularea labei piciorului de la calcai la varf
- formarea deprinderii de aterizare amortizata, elastica si echilibrata
- educarea echilibrului si a coordonarii dinamice in faza de zbor
- formarea simtului elanului
- dezvoltarea fortei rapide si a detentei
Mijloacele sariturii:
Saritura de pe loc cu desprindere de pe doua picioare – sarituri de pe loc simple, sarituri de pe loc cu sarcini de
realizat in timpul zborului, saritura in lungime fara élan, sub forma de concurs.
Sarituri pe si peste diferite obstacole in adancime cu aterizare elastica pe doua picioare – peste un obstacol, peste
obstacole asezate in serie, cu alergare de 3-5 pasi, peste obstacole in serie in urcare, peste obstacole cu desprindere de
pe un picior si aterizare pe celalat picior.
Sarituri simple in lungime cu élan de 3 5 7 pasi cu intoarcere in zbor spre partea piciorului de bataie cu 90, 180,
360 grade – formeaza deprinderea de a crea rotatia reala in axul lung al corpului, pregatind invatarea sariturii in
inaltime.Rotatia reala poate fi create numai in timpul bataii, cand exista contact cu solul.
Sarituri peste o stacheta joasa, cu bataie pe un picior, trecere in ghemuit si aterizare elastica cu intoarcere spre
piciorul de bataie cu 90,180, 360 de grade.
Sarituri peste o stacheta, a carei inaltime creste gradat, trecere in ghemuit cu aterizare elastica pe doua
picioare.
Pas saltat – cu variante de executie alternative si simultan, la un numar de pasi 1, 3, 5 pasi pe distanta de 20-30
m cu repetare de 2-4 ori – formeaza deprinderea de bataie – desprindere unilaterala, cu sarcina de blocare a vitezei
orizontale, formeaza deprinderea de avantare in timpul bataii.
Pas sarit cu variante de executie alternative si simultan, la un numar de pasi pe distana 20-30m cu repetare de 2-
4 ori – formeaza deprinderea de saritura cu desprindere unilatareala cu sarcina de transformare a vitezei orizontale in
viteza ascensionala in scopul de a parcurge in zbor o distanta cat mai lunga.Se poate executa si peste
obstacole.Plurisalturi (triplusalt, pentasalt, decasalt) cu plecare de pe loc, din sprijin dublu.
SCOALA ARUNCARII
Obiective:
- formarea deprinderii de aruncare tip azvarlire, impingere si lansare a obiectelor de aruncat.
- Formarea deprinderii de angajare a intregului corp in aruncare printr-o compunere succesiva a fortelor corpului.
- Formarea deprinderii cu sprijin dublu pe sol in timpul aruncarii
- Dezvoltarea selectiva a fortei si vitezei de executie.
Mijloacele scolii aruncarii
Exercitiile scolii aruncarii se executa cu obiecte usurate cum ar gi mingi medicinale 1-4 kg, mingea de oina, mingea
prastie, greutati 2-5 kg.
Se executa aruncari timp azvarlire, impingere, lansare cu o mana si cu doua maini din pozitii fundamentale si din
pozitii derivate.
Exercitii tip azbarlire cu o mana – azvarlirea mingii – oina, la partener, pe directia aruncarii cu bratul in flexie
deasupra umarului din stand departat, cu un picior retras.Azvarlirea mingii mici, din stand intors fata de directia aruncarii
apoi din stand cu latura opusa a bratului aruncator pe directia de aruncare, cu bratul intins.Aruncare mingii de oina cu
élan scurt prin alergare si prin oprire in sprijin dublu.
Exercitii tip azvarlire cu doua maini - aruncare mingii medicinale cu doua maini prin azvarlire.Se pot executa aceste
variante din stand departat, cu un picior retras, pe ritm de trei pasi pe directia aruncarii.Aruncare mingii medicinale cu
doua maini de jos inapoi peste cap din stand usor departat cu angrenarea picioarelor in aruncare gradat.
Exercitii tip impingere cu o mana – aruncarea mingii medicinale cu o mana prin impingere din stand usor departat cu
picioarele la acelasi nivel, mingea tinuta cu o mana in fata umarului si sprijinita din fata cu palma bratului liber.
Exercitii tip impingere cu doua maini – aruncarea mingii medicinale cu doua maini de la piept, prin impingere din
stand usor departat.
Exercitii tip lansare cu o mana – lansari cu o mana cu mingea prastie si mingea de oina.Lansari de pe loc din stand
usor departat cu un picior retras, cu fata spre directia de aruncare.Lansari cu pirueta simpla cu plecare din stand cu fata
pe directia de aruncare.
Exercitii tip lansare cu doua maini – lansarea mingii medicinale cu doua maini din stand departat cu: fata pe directia
aruncarii, cu un picior retras, cu latura pe directia aruncarii.
Exercitii suplimentare din scoala aruncarii – aceste exercitii au drept scop perfectionarea mecanismelor de baza tip
azvarlire, impingere si lansare, dar mai ales dezvoltarea unor calitati motrice, a fortei speciale pentru toate segmentele
corpului.Se folosesc exercitii simple de azvarlire, impingere si lansare, cu o mana si cu doua maini din pozitii derivate:
- asezat cu picioarele apropiate si departate, intinse si usor flexate
- de pe un genunchi sau ambii genunchi
- din culcat dorsal
- din culcat facial
FEMEI
100 mg
- inaltimea gardurilor 0.840 m
- distanta pana la primul gard – 13.00 m
- distanta intre garduri – 8.50 m
- distanta de la ultimul gard la sosire – 10.50 m
400 mg
- inaltimea gardurilor 0.762 m
- distanta pana la primul gard – 45 m
- distanta intre garduri – 35 m
- distanta de la ultimul gard la sosire – 40 m
ZBORUL
Aceasta faza urmareste mentinerea echilibrului dynamic al corpului si pregateste aterizarea cat mai eficienta.
Miscarile care se produc intre desprinderea in pas sarit si gruparea pentru aterizare contureaza procedeul de zbor.
In practica exista urmatoarele procedee:
- cu extensie sau saritura intinsa
- saritura in lungime cu 1 ½ , 2 ½ , 3 ½ pasi in aer.
La toate procedeele in prima parte dupa desprindedrea de pe prag avem un pas sarit.
La saritura intinsa dupa pasul sarit , piciorul de atac, cade inapoi ramanand acolo pana aproape de aterizare,
impreuna cu piciorul de bataie.Pasii in aer au localizata miscarea in articulatia coxo-femurala cautandu-se pendulare pe
parghii lungi.
La saritura cu 1 ½ pasi, dupa efectuarea atacului, pasul sarit, piciorul de bataie se aatura in partea a doua a zborului
piciorului pendulant si se realizeaza aterizarea.
La celelalte doua procedee cu pasi in aer se continua pasirea, respective dupa efectuarea atacului, pasul sarit, piciorul
de bataie trece in fata celui pendulant, gasindu se el in actiune de pas sarit dupa care piciorul de atac se alatura
incheind cu cei 2 ½ pasi.
La procedeul cu 3 ½ pasi se va executa inca un pas sarit , de data aceasta cu piciorul de atac, al treilea pas sarit, dupa
care se alatura piciorul de bataie pregatindu-se aterizarea.
Pasii in aer nu deregleaza viteza inainte de prag.Ei trebuie sa reprezinte o contunare in aer a alergarii.Tot la acest
procedeu se constata ca impulsia in prag si avantarea piciorului de atac impreuna cu bratele se valorifica mai bine
decat la alte procedee (ghemuita sau intinsa).
Bratele coordinate cu miscarea picioarelor dau un fel de aripi care lucreaza efficient in zbor, mentinand echilibrul
dinamic.
ATERIZAREA
Aceasta faza, care realizeaza reluarea contactului cu solul, are ca scop valorificarea maxima a zborului, fapt asigurat
prin obtinerea unei distante cat mai mari intre talpi si proiectia CGGC, fara a provoca saritorului caderea pe
spate.Aceasta faza aduce atletul intr-o pozitie grupata, in care prin flexia membrelor inferioare se obtine o aterizare
amortizata, elastica , echilibrata.
LATURILE PREGATIRII
Particularitatile pregatirii copiilor la atletism
Avem in vedere elenvii din ciclul gimnazial, respectiv pe cei in varsta de 10-13 ani – de regula clasele a 5-a – a 7-a.
Se participa individual sau pe echipe formate dintr-o singura scoala.
Laturile pregatirii sunt:
Pregatirea fizica multilaterala (PFM), 50% din volumul total de mijloace si de activitate;
Pregatirea tehnica (PT) – 30%;
Pregatirea de concurs (PC) – 20%.
PFM vizeaza dezvoltarea:
- vitezei sub toate formele de manifestare;
- rezistentei aerobe si apoi a rezistentei mixte pentru participarea la proba de rezistenta din cadrul tetratlonului;
- devoltarea analitica a fortei diferitelor grupe musculare si dezvoltarea fortei explosive (a detentei).
PT urmareste:
- insusirea elementelor din scoala alegarii, sariturii si aruncarii;
- invatarea tehnicii alergarii de rezistenta, viteza, alergarii peste obstacole;
- invatarea tehnicii sariturilor in lungime cu 1 ½ pasi, inaltime cu pasire sau rasturnare dorsala;
- invatarea tehnicii aruncarii de oina.
PC vizeaza pregatirea speciala pentru proba de tetratlon (60m plat, saritura in lungime, aruncarea mingii de oina,
800m/1000m).
Pregatirea copiilor intr un an scolar se poate organiza pe parcursul a aproximativ 10-11 etape insumand 40-44
saptamani.
Planificare si continutul pregatirii:
Etapa 1 – activitatea de selectie si angrenarea treptata a copiilor in effort.
Etapele 2-6 – ca orientare – pregatire fizica multilaterala si pregatire tehnica polivalenta.