Tema

PROPRIETĂŢILE ACIDE ŞI BAZICE ALE

COMPUŞILOR ORGANICI.
• Cele mai importante grupe funcţionale,
care se întâlnesc în componenţa
compuşilor naturali biologic activi sunt:

• -ОН, -SH, NH2, -COH, -COOH ș.a.

Conform teoriei lui Brönsted acizii sunt molecule

neutre sau ioni care au proprietatea de a ceda
protonul (donori de protoni); bazele sunt molecule
neutre sau ioni cu proprietatea de a adiţiona
protonul (acceptori de protoni).
 Aciditatea compușilor organici

• Se deosebesc patru tipuri de acizi

organici:
• O-H acizi (alcooli R-OH; fenoli Ar-OH, acizi
carboxilici R-COOH);
• S-H acizi (tioli sau tioalcooli R-SH);
• N-H acizi (amine R-NH2, amide R-CONH2 etc);
• C-H acizi (hidrocarburi saturate şi derivaţii lor).
• Schema reacției de ionizare în apă:

• А – Н + H 2O ↔ А‾ + Н3O +

A- H3O+
Ka = K H2O =
AH

• Кa – constanta acidităţii .
 Practic se utilizează noțiunea
рКa –indice de aciditate
рКa = -lg Ка.
R-СН2-Н ; R-NН2 ; R-ОН ; R-SН
рКа≈ 50 рКа≈ 30 рКа≈ 12 рКа≈ 10
Alcani Amine Alcooli Tioli
Ar-ОН R-СOOH
Fenoli Acizi carboxilici
рКа≈ 8 рКа≈ 4-8

În chimia organică se efectuează un studiu

relativ calitativ al acidităţii, folosind în acest scop
stabilitatea anionului
 Factorii, care influențează aciditatea:

1. Eelectronegativitatea şi
polarizabilitatea atomului
elementului din centrul acidic (cu cât
aceştia sunt mai mari cu atât sunt mai
pronunţate proprietăţile acide (aciditatea);
2. Gradul de delocalizare a sarcinii
anionului şi a conjugării
(cu cât sunt mai mari acestea,
cu atât este mai pronunţată aciditatea);
3. Influenţa efectelor electronice ale
substituenţilor:
substituenţii EA măresc aciditatea,
ED – o micşorează;

4. Gradul de solvatare (hidratare) a

anionilor
• 1. Cu cît creşte electronegativitatea şi
polarizabilitatea atomului din centrul acidic,
creşte stabilitatea anionului şi se măreşte
aciditatea.
• СН < NН < ОН < SН.
De exemplu:

C2H5NH2 < C2H5OH < C2H5SH

aciditatea crește
• 2. Influenţa gradului de delocalizare a
sarcinii anionului asupra acidităţii se poate
urmări prin compararea acidităţii alcoolilor,
fenolilor, acizilor carboxilici ca OH acizi:

Fenolii sînt acizi mai tari decît alcoolii:

-
O -
> CH3 O

Fenoxid Metoxid
 Compușii carboxilici sînt acizi mai tari decît fenolii

_
_ + O
O H O
R C R C _ R C
OH O O

Карбоксилат анион
 3. Influența substituenților
OH OH
OH

> >
H CH3
NO2

p-Nitrofenol Fenol p-Metilfenol

-NO2 EA (-I,-M) -CH3 ED (+I)

măreşte aciditatea reduce aciditatea
 În seria alcoolilor monohidroxilici alifatici
saturaţi aciditatea scade de la alcoolii primari
spre cei terţiari.

+I CH3
> +I
CH3 >
CH3 OH CH OH CH3 C OH
+I +I CH3 +I
CH3+I

Metanol 2-Propanol 2-Metil-2-propanol

alcool primar alcool secundar alcool terţiar
 2. Bazicitatea compuşilor organici

• 1) Baze de
.. amoniu (centrul de bazicitate
N atomul de azot
.. ..
R–NH2 R2NH
Amine primare Amine secundare
.. ..
R3 N R—CH=NH
Amine terțiare Azometine
2) Baze de oxoniu (centrul de bazicitate
..
O atomul de oxigen)
O
R OH R O R R C
H

Alcooli Eteri Aldehide

O
O
R C R R C
OH

Cetone Acizi carboxilici

 3) Baze de sulfoniu
..
(centrul de bazicitate S atomul de sulf)

.. ..
R—SH ; R—S—R
Tioalcooli Tioeteri
 4) Baze - π
(conţin legături duble, alchene, arene ş.a.)

• R – CH=CH2 R

Alchene Arene
• 1. Cu cât este mai mare
electronegativitatea atomului din centrul
bazic cu atât mai mică este bazicitatea
compusului :

R—NH2 > R—OH > R – SH

R—O—R > R—S—R

Eteri Tioeteri
• 2. Conjugarea micșorează bazicitatea
La aminele aromatice bazicitatea este mai
mică decăt la aminele alifatice

C2H5 NH2 NH2

>
• Etilamina Anilina
 Substituenții ED – măresc bazicitatea
Substituenții EA – micșorează bazicitatea
NH2 NH2 NH2

> >

CH3 NO2
p-Metilanilină Anilină p-Nitroanilină
CH3 este ED NO2 este EA

Micșorarea bazicității
CH3 NH CH3 CH3 NH2 H NH2

Dimetilamina Metilamina Amoniac

Scade bazicitatea
Proprietăţile acido-bazice ale heterociclurilor
ce conţin azot

Na H 2O
- + NaOH
NH3
N N N
+
H Na H

Pirol Pirolat de sodiu Pirol

Pirolul manifestă proprietăţi slabe acide

 În molecula piridinei atomul de azot posedă o
pereche de electroni neparticipanţi pe un orbital
hibridizat sp2, care determină proprietăţile bazice
ale ei:

-
H2O HCl Cl
-
OH +
N N N
H H
Piridină
Cation de piridiniu Clorură de piridiniu
 Imidazolul manifestă proprietăţi amfotere,
deoarece conţine doi atomi de azot: unul de tip
pirolic şi celălalt de tip piridinic:

Atom de azot N
piridinic

N Atom de azot pirolic

H
 H
N N N
Na HCl
NH3
N N N
Na H H

Imidazolat de sodiu Imidazol Clorură de imidazoliu

 3. CLASIFICAREA REACŢIILOR ORGANICE.

În mod general o reacţie organică poate fi

prezentată ca un proces de transformare a
substanţei iniţiale (substratului) în produs de
reacţie:

AB + C A B C A + BC

Substrat Reagent Starea de tranziţie Produs de

substanţa include mecanismul reacţie
iniţială reacţiei
 După direcţia şi rezultatul lor deosebim:
reacţii de adiţie (A-reacţii),
reacţii de substituţie (S-reacţii),
reacţii de eliminare (E-reacţii) ş.a.

După mecanismul lor, deci după modul de

desfacere a legăturilor covalente, deosebim reacţii
homolitice şi heterolitice (polare sau ionice):
 Scindarea homolitică a legăturii chimice :

R X R + X

Radicali

Reacții de adiție radicalică – reacții AR

Reacții de substituție radicalică – reacții SR

 Scindarea heterolitică a legăturii chimice
+ -
R + X
Carbocation
(electrofil Е)
R X
- +
R + X
Anion
(nucleofil Nu )

Reacţiile ionice în funcţie de natura reagentului,

care atacă substratul organic, se împart în reacţii
electrofile şi nucleofile.
 • Reagenţii electrofili (E) :
O
+ + + +
H , CH3 , Br , NO2 , SO3, CO2, AlCl3, FeBr3, R-C-Cl

Reagenţii nucleofili ( Nu ) :
- - - - - -
H , OH , NH2 , R , RO , RCOO , H2O, R-OH, NH3, R-NH2, R-SH
Reacţii electrofile (E) şi reacţii nucleofile (Nu):

SE - substituţie electrofilă ;

AE - adiţie electrofilă;

SN - substituţie nucleofilă;

AN - adiţie nucleofilă.