Către Tribunalul Caraş Severin

Domnule Președinte,
Subsemnata Makai Claudia cu domiciliul în (...), jud. (...), str. (...), nr. (...), sc. (...), ap. (...), identificat
prin C.I. seria (...) nr. (...), CNP (...), formulez prezenta

Cerere de chemare în judecată

în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, cu sediul în

(...), jud. (...), str. (...), nr. (...), și Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în (...), jud. (...), str. (...),
nr. (...), solicitând instanței obligarea pârâtelor la:
(1) recunoașterea dreptului la restituire a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de
(...) lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, și a dobânzilor aferente acestei sume;
(2) restituirea sumei care face obiectul dreptului astfel recunoscut;
(3) rambursarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în cuantumul precizat până
la încheierea dezbaterilor judiciare.

1. Situația de fapt
1. Prin contractul de vânzare-cumpărare (înscrisul 8, atașat prezentei cereri) încheiat la data de (...),
la (...), cu domnul (...), am dobândit dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca (...), cu număr
de identificare (...).
Ulterior, am efectuat demersurile necesare pentru a putea utiliza autovehiculul în mod legal.
2. Prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. (...)/13.10.2008 (înscrisul 1)
emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Reşita s-a stabilit o sumă de plată în sarcina
subsemnatului în cuantum de (...) lei.
3. Suma a fost achitată conform chitanței seria (...) nr. (...) din 15.10.2008 (înscrisul 2).
4. La data de 28.04.2011 am solicitat pârâtei (adresa nr. (...)/28.04.2011 – înscrisul 3) restituirea sumei
achitate cu titlu de taxă de poluare.
5. La data de 04.05.2011 am primit răspunsul (adresa nr. (...)/29.04.2011 – înscrisul 4) din partea
pârâtei, prin care eram anunțat că, din punctul de vedere al pârâtei, aceasta nu are obligația de a-mi
restitui suma solicitată.

2. Temeiurile juridice
1. Taxa de poluare care face obiectul acestei cauze a fost plătită în baza O.U.G. 50/2008, în forma
inițială a acestui act normativ (M.O. 327/2008).
2. Conform art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României:
„(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și
celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare
din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
1/6
 (4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează
aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului
(2).”
3. Prin Legea 157/2005 statul român a ratificat tratatul de aderare la Uniunea Europeană, iar din
01.01.2007 România a devenit membru al acestei organizații, fiindu-i opozabile toate obligațiile asumate
la aderare, inclusiv cele privind piața unică și asigurarea egalității de tratament între produsele
comunitare și cele naționale.
4. Conform art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene1 (în continuare, TFUE):
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;”
5. Prin hotărârea preliminară din 07.04.2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza
C‑402/092 (Tatu c. România et al.) privind conformitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile legislației
comunitare s-a constatat că:
„58. Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are
ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante
sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea
lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse
în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină
fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării
și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
iar în dispozitiv:
„62. Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie
o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat
membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în
circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state
membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și
aceeași uzură de pe piața națională.”
Mai mult, prin efectul său protecționist și discriminatoriu, deja constatat prin hotărârea Curții de
Justiție a Uniunii Europene, taxa stabilită de O.U.G. 50/2008 acționează în fapt ca o taxă vamală, în ciuda
pretinsului scop de protejare a mediului. Or, potrivit art. 30 din TFUE:
„Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent.
Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.”
De altfel, Curtea a fost consecventă cu interpretarea dată în cauza C-402/09 și în cauze similare (ex.
cauzele conexate C‑29/11 și C‑30/113 – Sfichi, Ilaș c. România et al.).
6. Astfel, taxa instituită de O.U.G. 50/2008 a fost declarată de instanța europeană ca fiind contrară
dreptului comunitar, acesta având prioritate față de dreptul intern. Pentru acest motiv taxa de poluare a
fost percepută cu încălcarea legislației Uniunii Europene, deci în mod nelegal.

1 Versiunea consolidată publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 2010/C 83/01; http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:FULL:RO:PDF.
2 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62009J0402:RO:HTML

3 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62011O0029:RO:HTML

2/6
 Având în vedere efectul declarativ (ex tunc) al hotărârilor judecătorești, este incontestabil faptul
că hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene are drept consecință recunoașterea
unui drept la restituire a taxei plătite nelegal, drept care nu se putea naște decât din momentul
efectuării plății.
Cu privire la interpretarea dreptului comunitar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, în
cauza C-2/06 Willy Kempter KG c. Hauptzollamt Hamburg‑Jonas4, că:
„34. Pentru a răspunde la prima întrebare, trebuie mai întâi amintit că, în conformitate cu o
jurisprudență consacrată, obligația de a asigura respectarea normelor de drept comunitar
revine tuturor autorităților statelor membre în cadrul competențelor acestora (a se vedea
Hotărârea din 12 iunie 1990, Germania/Comisia, C‑8/88, Rec., p. I‑2321, punctul 13, precum și
Hotărârea Kühne & Heitz, citată anterior, punctul 20).
35. De asemenea, trebuie amintit că interpretarea unei norme de drept comunitar făcută de Curte în
exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 234 CE lămurește și precizează, dacă este
nevoie, semnificația și domeniul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi
trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare (a se vedea în special Hotărârea din
27 martie 1980, Denkavit italiana, 61/79, Rec., p. 1205, punctul 16, Hotărârea din 10 februarie 2000,
Deutsche Telekom, C‑50/96, Rec., p. I‑743, punctul 43, precum și Hotărârea Kühne & Heitz, citată
anterior, punctul 21). Cu alte cuvinte, o hotărâre preliminară nu are o valoare constitutivă, ci pur
declarativă, cu consecința că efectele sale se aplică, în principiu, de la data intrării în vigoare a
normei interpretate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 octombrie 1995, Richardson, C‑137/94,
Rec., p. I‑3407, punctul 33).
36. Rezultă că, într‑o cauză precum cea din acțiunea principală, o normă de drept comunitar astfel
interpretată trebuie să fie aplicată de către un organ administrativ în cadrul competențelor sale
chiar și raporturilor juridice născute și constituite înainte de pronunțarea hotărârii Curții
asupra cererii de interpretare (Hotărârea Kühne & Heitz, citată anterior, punctul 22, și, în acest sens,
Hotărârea din 3 octombrie 2002, Barreira Pérez, C‑347/00, Rec., p. I‑8191, punctul 44, Hotărârea din 17
februarie 2005, Linneweber și Akritidis, C‑453/02 și C‑462/02, Rec., p. I‑1131, punctul 41, precum și
Hotărârea din 6 martie 2007, Meilicke și alții, C‑292/04, Rep., p. I‑1835, punctul 34).”
De asemenea, în cauza C-309/85 Bruno Barra c. Belgia și orașul Liège5, curtea europeană a mai
reținut că:

4 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62006J0002:RO:HTML
5 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61985J0309:FR:HTML
„17. II y a lieu de faire remarquer à ce sujet que le droit d'obtenir le remboursement des sommes perçues par
un État membre en violation des règles du droit commu-nautaire est la conséquence et le complément des droits
conférés aux justiciables par les dispositions communautaires telles qu'elles ont été interprétées par la Cour.
18. S'il est vrai que le remboursement ne peut être poursuivi que dans le cadre des conditions, de fond et de
forme fixées par les différentes législations nationales en la matière, il n'en reste pas moins, ainsi qu'il résulte d'une
jurisprudence constante de la Cour (voir, notamment, l'arrêt du 9 novembre 1983, San Giorgio, 199/82, Rec. p.
3595), que ces conditions ne sauraient être moins favorables que celles qui concernent des réclamations semblables
de nature interne, et qu'elles ne sauraient être aménagées de manière à rendre pratiquement impossible l'exercice
des droits conférés par l'ordre juridique communautaire.
19. Puisqu'une disposition législative comme celle en cause dans l'affaire au principal qui limite le
remboursement aux seuls demandeurs ayant introduit une action en remboursement avant le prononcé de l'arrêt
du 13 février 1985, précité, prive purement et simplement les individus qui ne remplissent pas cette condition du
droit d'obtenir le remboursement des sommes indûment payées, une telle disposition rend impossible l'exercice
des droits conférés par l'article 7 du traité CEE.
3/6
 „17. Trebuie remarcat că dreptul la restituirea sumelor încasate de un stat membru prin încălcarea
normelor dreptului comunitar este consecința și complementul drepturilor conferite indivizilor prin
prevederile comunitare, așa cum au fost interpretate de Curte.
18. Deși este adevărat că restituirea poate fi cerută numai în cadrul condițiilor de fond și de formă
stabilite prin diferitele legi naționale aplicabile, totuși este fără dubiu, așa cum rezultă din jurisprudența
constantă a Curții (v. îndeosebi hotărârea din 9 noiembrie 1983 în cauza 199/82 Amministrazione delle
finanze dello Stato v SPA San Giorgio [1983] ECR 3595), că aceste condiții nu pot fi mai puțin favorabile
decât cele legate pretenții similare privind sarcini naționale și că acestea nu pot fi astfel concepute astfel
încât să facă practic imposibilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul comunitar.
19. Din moment ce o prevedere legislativă precum cea care face obiectul dezbaterilor care limitează
restituirea numai către reclamanții care au depus cerere de restituire înainte de pronunțarea hotărârii din
13 februarie 1985 în cauza 293/83, în mod efectiv îi privează pe indivizii care nu satisfac acea condiție
privind dreptul la restituirea sumelor plătite nelegal, o asemenea prevedere face imposibilă exercitarea
drepturilor conferite de articolul 7 al Tratatului CEE.
20. Așadar, curtea națională, care este obligată să aplice dreptul comunitar în integralitatea sa și să
protejeze drepturile conferite indivizilor de legislația comunitară, trebuie să nu aplice o asemenea
prevedere a legii naționale.”
7. Conform art. 117 alin. (1) lit. d) și f) din Codul de procedură fiscală:
„Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;”
8. Conform art. 124 alin. (1) din Codul de procedură fiscală:
„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua
următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea
dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
9. Conform art. 135 din Codul de procedură fiscală:
„Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de
5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau
restituire.”
În speță, acest termen nu a fost depășit.
10. Având în vedere faptul că termenul de prescripție în privința dreptului la restituire nu a
expirat, am depus cererea de restituire la organul fiscal. Prin răspunsul transmis de acesta era refuzată
admiterea cererii de restituire. Odată parcursă această procedură prealabilă, în sensul Legii 554/2004 a
contenciosului administrativ, am formulat prezenta cerere de chemare în judecată în vederea
recunoașterii și realizării dreptului la restituire.

20. Dès lors, la juridiction nationale, qui a l'obligation d'appliquer intégralement le droit communautaire et
de protéger les droits que celui-ci confère aux particuliers, doit laisser inappliquée une telle disposition de la loi
nationale.”
4/6
 Conform art. 11 alin. (1) din această lege:
„(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract
administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în
termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;”.
În speță, termenul nu a fost depășit.
11. În mod firesc, cât timp pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova este
singura autoritate căreia i-am plătit suma de bani care face obiectul prezentei cauze, aceasta ar fi și
singura parte cu calitate procesuală pasivă. Însă, așa cum s-a reținut în jurisprudența relevantă a Curții
de Apel Craiova (înscrisul 7):
„sumele datorate cu titlu de taxă de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea
ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din
cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele
colectate cu titlu de taxă de poluare. [...] Mai mult, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa de
contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune
în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum şi a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art. 105
alin. 2 C.p.c. ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.p.c.
Faţă de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.
5 C.p.c. urmează a casa sentinţa cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va
avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor introducerea în cauză a Administraţiei Fondului pentru
Mediu.”
Așadar, pentru a preveni o eventuală trimitere spre rejudecare, dispusă în recurs, cu efectul
prelungirii nejustificate a procesului, am solicitat chemarea în judecată a Administrației Fondului pentru
Mediu.

3. Mijloace de probă
Pentru soluționarea cererii și în conformitate cu prevederile articolului 12 din Legea 554/2004 a
contenciosului administrativ atașez următoarele înscrisuri în copie certificată:
1. decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. (...)/13.10.2008;
2. chitanța seria (...) nr. (...) din 15.10.2008;
3. cererea de restituire, adresată pârâtei;
4. adresa de răspuns, transmisă de pârâtă;
5. Decizia 37/R/2010 a Curții de Apel Brașov6, ca exemplu de practică judiciară privind
soluționarea pe fond a cererii;
6. Decizia 2.421/2009 a Curții de Apel Cluj7, ca exemplu de practică judiciară privind soluționarea
pe fond a cererii;

6 http://www.jurisprudenta.org/Idoc.ashx?i=64&y=2010&d=6400000000105589
7 http://www.jurisprudenta.org/Idoc.ashx?i=33&y=2009&d=3300000000231042
5/6
 7. Decizia 319/2010 a Curții de Apel Craiova8, ca exemplu de practică judiciară privind calitatea
procesuală pasivă a Administrației pentru Fondul de Mediu;
8. contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului;
9. cartea de identitate a autovehiculului (XX-00-YYY).

Data, Semnătura,

8 http://www.jurisprudenta.org/Idoc.ashx?i=54&y=2010&d=5400000000435081
6/6