Disertație (Modificat)

Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” Din Iași
Facultatea Construcții Și Instalații

DISERTAȚIE
Managementul deşeurilor cu recuperarea

materialelor provenite din desfaceri şi demolări
Profesor coordonator : Dr. Ing. Ciprian-Ilie COZMANCIUC
Masterand : Ing.Viorel Ungureanu
Iași 2019
Disertație
Cuprins
Capitolul 1. Problematica mediului în contextul dezvoltării durabile 4
1.1 Noţiuni fundamentale 4
1.2 Strategia României în domeniul protecţiei mediului şi a dezvoltării durabile 5
Capitolul 2. Problematica deşeurilor în România 7

2.1 Problema deşeurilor din construcţii şi demolări 8
2.2 Managementul de deşeuri 11
Capitolul 3. Ghid de bune practici în planificarea managementului 12

deşeurilor provenite din construcţii şi demolări
3.1 Obiectivul Ghidului 12
3.2 Gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări în România 12
3.2.1 Etapele de planificare a unei strategii de gestionare a deşeurilor 13
3.2.2 Eficienţa în gestionarea deşeurilor 20
3.2.3 Bune practici în România privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi 22
demolări
3.3 Măsuri de protecţia mediului în România 22
3.3.1 Prevenirea şi minimizarea deşeurilor 25
3.3.2 Reciclarea şi reutilizarea deşeurilor 26
3.3.3 Principalele materiale care pot fi reciclate şi∕sau reutilizate 26
3.3.4 Stocarea temporară a deşeurilor 27
3.4 Legislație UE - principiul „poluatorul plăteşte” 29
3.5 Exemple de bune practici ale agenţilor economici din Uniunea 30

Europeană
3.6 Avanatajul implementării unui sistem de management 32
Capitolul 4. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi

demolări 35
Capitolul 5. Proiectarea ecologică 39
5.1 Concepte moderne privind impactul construcţiilor de beton asupra mediului 39
5.2 Proiectarea ecologică 40
5.3 Cea mai bună tehnică disponibilă 41
5.4 Principiul de evaluarea a impactului asupra mediului 41
5.5 Evaluarea impactului de mediu 43
5.6 Măsuri luate pe plan naţional privind reducerea impactului construcţiilor din 45
beton armat asupra mediului
1|P a g i n a
Disertație
Capitolul 6. Studiu de caz 46
6.1 Date generale 46
6.1.1 Prezentarea obiectivelor de activitate Tomești 46
6.1.2 Prezentarea obiectivelor de activitate Bârlad 58
6.2 Instrucțiuni, dispoziții legale 86
6.3 Propuneri de tehnologii pentru demolări și prelucrarea deșeurilor din 87
construcții
6.3.1 Situația de rezistență a clădirilor 87
6.3.2 Dezafectarea cșădirilor 88
Concluzii 91
Bibliografie 93
2|P a g i n a
Disertație
Introducere
Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii noastre şi a generaţiilor viitoare. La
baza politicilor de mediu ale Uniunii Europene (U.E.) se află principiul “poluatorul plăteşte”. Plata
înseamnă investiţii pentru a atinge standarde de mediu mai ridicate, înseamnă cerinţa de a prelua,
recicla, valorifica un produs după utilizare, sau înseamnă taxe pe care companiile sau consumatorii
trebuie să le plătească dacă generează deşeuri.
Standardele de mediu sunt văzute din ce în ce mai mult ca o încurajare spre folosirea
alternativelor mai puţin periculoase, spre utilizarea materiilor ecologice în stadiul de proiectare al
unui produs, spre încurajarea reciclării şi minimizarea depozitării deşeurilor.
Deşeurile din construcţii şi demolări sunt identificate ca un flux prioritar de deşeuri de către
U.E. deoarece pot constitui o sursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor.
Deşeurile din construcţii şi demolări sunt deşeurile rezultate din activităţile de construire, renovare,
reabilitare, reparare, consolidare, demolare a construcţiilor civile, a construcţiilor industriale, a
structurilor edilitare, a infrastructurii de transport precum şi a activităţilor de dragare şi
decolmatare.
Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă circa jumătate din întreaga cantitate
de deşeuri municipale solide generate în unele ţări europene (Franţa, Germania etc.). În majoritatea
ţărilor, acestea sunt depozitate în depozitele de deşeuri menajere. Din cauza restricţiilor şi
reglementărilor legislative privind protecţia mediului impuse la nivel comunitar, această soluţie nu
mai este acceptată.
Dezvoltarea şi aprofundarea traseului de reciclare a deşeurilor din construcţii şi demolări este,
deci, un aspect extrem de important. Din punct de vedere ecologic, reutilizarea deşeurilor din
construcţii şi demolări reduce spaţiul destinat depozitelor de deşeuri autorizate şi permite, o
economie a resurselor naturale, iar din punct de vedere economic, utilizarea materialelor reciclate în
locul resurselor naturale, care ating costuri extrem de mari, devine de la un an la altul o soluţie din
ce în ce mai avantajoasă.
Monitorizarea cantităţii generate şi gestionate de deşeuri din construcţii şi demolări este un
proces dificil, având în vedere existenţa micilor antreprenori care efectuează aceste operaţii. La ora
actuală în România nu există un depozit pentru deşeuri din construcţii şi demolări, eliminarea
acestor deşeuri realizându-se, de cele mai multe ori, pe amplasamentul depozitelor pentru deşeuri
municipale. La nivel naţional, există câţiva operatori economici care utilizează concasoare,
transformând betonul şi cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioară. Materialul care
rezultă în urma concasării trebuie să se ridice din punct de vedere al costului şi calităţii la nivelul
materiilor prime utilizate în mod normal. În prezent, în România nu există norme privind calitatea
materialului rezultat în urma tratării deşeurilor din construcţii şi demolări, împiedicând utilizarea
acestuia în diferite aplicaţii (ex. ca material de umplutură la construcţia căilor de transport).
3|P a g i n a
Disertație
Capitolul 1.
Protecția mediului în contextul dezvoltării durabile
„Deşeul - o resursă în locul nepotrivit ”.
Un vechi proverb chinezesc
Starea mediului este o problemă a tuturor, pe de o parte a dezvoltării societăţii, iar pe de altă
parte a redresării, conservării şi ocrotirii mediului. Pentru a rezolva într-un mod cât mai eficient
problema protecției acestuia, s-a trecut la elaborarea unor strategii în domeniu, precum şi a unor
planuri de acţiune, la nivel internaţional, european, naţional, regional şi local. O strategie privind
protecţia mediului trebuie să definească liniile generale, principiile, direcţiile, obiectivele şi
criteriile de identificare a acţiunilor care să conducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă şi
care să ţină seama de problematica privind mediul. Planul de acţiune trebuie să conţină obiective şi
sarcini concretizate şi cuantificate în timp, spaţiu şi în privinţa costurilor. Fără ocrotirea mediului
nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar
protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Strategia protecţiei mediului se regăseşte
prin urmare, prin coordonatele sale esenţiale, în Strategia pentru dezvoltare durabilă.
1.1 Noţ iuni fundamentale
Cuvântul „mediu” exprimă o noţiune cuprinzătoare şi fundamentală, prin care înţelegem

lumea vie şi cea neînsufleţită, în principiu aproape tot ce înconjoară omul. Având în vedere poziţia
centrală pe care o ocupă omul în mediul său, despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu
referire la om, văzut din punctul de vedere al intereselor sale fireşti. La originea sa, termenul
„mediu” a izvorât din substantivul englez „environment”, preluat apoi în franceză sub forma
„environnement”, precum şi în alte limbi, şi-a avut rolul de a desemna spaţiul din jurul omului. În
literatura juridică de specialitate şi în reglementările existente în diferite state şi în unele documente
ale organizaţiilor internaţionale, se utilizează, în acelaşi timp, noţiuni ca „mediu biologic” sau
„mediu ambient” sau chiar „mediu uman”, ca variante pentru mediu.
Poluarea – ca fenomen natural, dar mai ales artificial – apare ca o barieră în calea
dezvoltării economico-sociale şi constituie, totodată, un avertisment, atrăgând atenţia asupra
faptului că bogăţiile naturale nu pot fi exploatate mult timp în mod nemilos şi iraţional, că
resursele naturale materiale şi energetice nu sunt inepuizabile, că ele trebuie folosite raţional şi
eficient în interesul oamenilor, fără risipă şi bine gândit. Cauzele multiple ale poluării au
determinat, în ultimele decenii, ca „protecţia mediului” să devină una dintre cele mai importante şi
mai serioase probleme ale umanităţii, care afectează viaţa oamenilor şi dezvoltarea economică a
ţărilor şi a lumii întregi; protecţia mediului serveşte la menţinerea cantitativă şi calitativă a vieţii pe
Terra. Astfel, protecţia mediului poate fi definită ca o activitate umană conştientă, ştiinţific
fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop concret, constând în prevenirea poluării,
menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ.
4|P a g i n a
Disertație
Factorii de mediu supuşi protecţiei sunt toate elementele mediului natural, precum: solul,
subsolul, apa, aerul, flora, fauna terestră şi cea acvatică, pădurea, rezervaţiile şi monumentele
naturii, precum şi cele două mari categorii de elemente ale mediului artificial, adică aşezările
omeneşti cu tot ce se găseşte în ele şi este creat de om, precum şi lucrurile pe care le-a creat omul în
afara acestor aşezări.
„Dezvoltarea durabilă” – satisfacerea nevoilor prezentului fără a le compromite pe cele ale

generaţiilor viitoare – este un obiectiv fundamental, recunoscut prin tratate semnate la nivel
mondial. În vederea atingerii acestui obiectiv trebuie ca politicile economice, sociale şi de mediu să
fie abordate într-un spirit de sinergie, la toate nivelurile.
1.2 Strategia Ro mâ ni ei î n do meni ul pro tecţiei medi ul ui şi a dezvo l tă

ri i
durabile
Şi în România, ca şi în alte ţări, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în

special ca urmare a poluării locale intense, a factorilor de mediu de către industrie şi agricultură sau
de către centrele populate, precum şi a existenţei unei poluări transfrontaliere, care au condus în
unele zone la dereglarea ecosistemelor şi la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor. Fără
ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia
mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Strategia protecţiei mediului se
regăseşte prin urmare, prin coordonatele sale esenţiale, în Strategia naţională pentru dezvoltare
durabilă a României.
Modificările care au intervenit în evoluţia calităţii factorilor de mediu, modificările

survenite în starea economico-socială a ţării în ultimii ani, elaborarea strategiei naţionale pentru
dezvoltare durabilă, emiterea unor reglementări guvernamentale care au legătură cu protecţia
mediului, activităţile de elaborare a unor strategii sectoriale în curs de desfăşurare, noi Convenţii şi
Acorduri internaţionale la care România a devenit parte, documente şi reglementări pe plan regional
şi internaţional pe probleme de mediu ş.a., au făcut necesară, an de an, actualizarea Strategiei
protecţiei mediului în România, includerea principalelor prevederi ale acestora şi corectarea
obiectivelor strategice. Aşadar, Strategia protecţiei mediului, ca şi alte strategii, are un caracter
dinamic.
Principiile generale care au stat la baza elaborării strategiei de protecţie a mediului sunt:
• conservarea şi îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate ale oamenilor;
• dezvoltarea durabilă;
• evitarea poluării prin măsuri preventive;
• conservarea diversităţii biologice şi reconstrucţia ecologică a sistemelor deteriorate;
• conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice;
• principiul “poluatorul plăteşte”;
• stimularea activităţii de redresare a mediului.
5|P a g i n a
Disertație
Criteriile care stau la baza stabilirii priorităţilor privind acţiunile ce trebuie întreprinse,
necesare redresării şi ocrotirii mediului, sunt:
• menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii;
• menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al naturii;
• apărarea împotriva calamităţilor naturale şi accidentelor;
• respectarea prevederilor convenţiilor şi programelor internaţionale privind protecţia mediului;
• raport maxim beneficiu/cost;
6|P a g i n a
Disertație
Capitolul 2.
Problema deşeurilor în România
Deşeurile sunt generate în diferitele stadii ale activităţii umane şi reprezintă o caracteristică
inevitabilă a unei societăţi industrializate sau în curs de industrializare.Compoziţia şi cantitatea de
deşeuri sunt puternic dependente de natura consumului, precum şi de structura industrială şi
economică.
Deşeurile reprezintă o pierdere enormă de resurse, atât sub formă de materiale cât şi de
energie. Deoarece generarea excesivă de deşeuri este un simptom al proceselor de producţie
ineficiente, al durabilităţii reduse a bunurilor şi al structurii consumului, cantităţile de deşeuri pot fi
considerate ca indicator pentru eficienţa cu care societatea utilizează materiile prime.
Termenul “deşeu“ este definit în legislaţia europeană, articolul 1 al Directivei Consiliului
74/442/CEE privind deşeurile: “reprezintă orice substanţă sau obiect de care posesorul se
debarasează conform prevederilor legislaţiei în vigoare”. Definiţia a fost modificată de Directiva
Consiliului 91/156/CCE (Directiva cadru) astfel : “deşeul va însemna orice substanţă sau obiect pe
care posesorul îl aruncă, sau intenţionează sau este obligat să-l arunce”.
În momentul de faţă înseamnă „orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă ori are
intenţia sau obligaţia să îl arunce” (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu
modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1)
Obligaţii anuale ale autorităţilor administraţiei publice locale şi/sau titularului activităţii de
construcţii privind pregătirea pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială
a deşeurilor nepericuloase provenite din activităţile de construire cu excepţia materialelor geologice
naturale prevăzute la categoria 17 05 04 din Decizia Comisiei 2014/955/UE din 18 decembrie 2014
de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul Directivei
2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, în perioada 2011-2020, inclusiv operaţiuni
de umplere care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale:
a) minim 70% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construire și desființări în
anul 2019;
b) minim 75% din cantitatea de deşeuri provenite din activităţile de construire și desființări
în anul 2020 și după.
După provenienţă, se pot deosebi următoarele tipuri de deşeuri:
✓ Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generale în mediul urban şi rural;
✓ Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituţii;
✓ Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf);
✓ Deşeuri din construcţii şi demolări, provenite din activitatea de construcţii şi modernizare şi
întreţinerea străzilor;
✓ Nămol oraşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere;
✓ Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale;
✓ Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole;
7|P a g i n a
Disertație
Deşeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în :
✓ Deşeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest;
✓ Deşeuri industriale nepericuloase şi netoxice;
✓ Deşeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcţii;
✓ Deşeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive;
✓ Deşeuri industriale produse în cantitaţi foarte mari, de exemplu cenuşile produse de
termocentralele care funcţioneaza pe carbine;
✓ Deşeuri agro-zootehnice provenite din agricultură şi în special, din zootehnie;
✓ Deşeuri speciale, categorie în care intră explozibilii şi substanţele radioactive;
După destinaţie deşeurile constituie două subgrupe: recuperabile şi irecuperabile, iar după
origine pot fi grupate de asemenea în două subgrupe: rebuturi şi reziduuri. Rebut poate fi o maşină,
un utilaj sau un produs care nu mai poate fi folosit direct. Reziduuri sunt materiile prime, materiale
sau produse care sunt respinse în cursul unei fabricaţii sau a unor acţiuni umane (menaj, comerţ,
ramuri industriale, agroalimentare, etc.).
Clasificarea care consideră drept criteriu sursa are avantajul că, în multe cazuri, este în
concordanţă cu modalităţile existente de colectare şi depozitare a deşeurilor.
Deşeurile de orice fel, rezultate din multiplele activităţi umane, constituie o problemă de o
deosebită actualitate, datorată creşterii continue a cantităţilor şi a tipurilor acestora, cât şi datorită
însemnatelor cantităţi de materii prime, materiale refolosibile şi energie care pot fi recuperate şi
introduse în circuitul economic.
Politicile UE din domeniul managementului deşeurilor evidenţiază importanţa unei
abordări integrate în gestionarea deşeurilor, care include construcţia facilităţilor de eliminare a
deşeurilor împreună cu măsuri de prevenire a producerii deşeurilor şi reciclare, conforme cu
ierarhia principiilor : prevenirea producţiei de deşeuri şi a impactului negativ al acesteia;
recuperarea deşeurilor prin reciclare, refolosire şi depozitarea finală sigură a deşeurilor acolo unde
nu există posibilitatea recuperării.
Strategia Naţională şi Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor sunt principalele
documente legislative după care se ghidează procesul de gestionare al deşeurilor în România,
inclusiv al deşeurilor menajere.
Planul de gestionare a deşeurilor are un rol cheie în dezvoltarea unei gestionări durabile a
deşeurilor. Principalul lui scop este acela de a prezenta fluxurile de deşeuri şi opţiunile de
gestionare a acestora.
2.1 Problematica deş euril o r din construcţii şi demolă ri

Domeniul construcţiilor şi implicit al demolărilor este unul foarte important şi deține
numeroase aspecte ce merită abordate prin prisma protecției mediului.
Grupul vizat este reprezentat de:
• operatorii economici care desfăşoară activităţi de construcţii, renovare şi dezafectare –
aplicare în vederea reducerii la maximum a impactului asupra mediului generat de aceste
activităţi;
8|P a g i n a
Disertație
• comunităţile aflate în aria de desfăşurare a acestor activităţi.
Activităţile din construcţii şi demolări sunt o sursă importantă de deşeuri, în unele ţări
cantitatea generată fiind aproape egală cu cea de deşeuri municipale solide (Franţa, Germania, etc.).
Monitorizarea cantităţii generate şi gestionate de deşeuri din construcţii şi demolări este un proces
dificil, având în vedere existenţa a mii de mici antreprenori care efectuează aceste operaţii.
În România, piaţa deşeurilor din construcţii şi demolări nu este reglementată şi nu există
date statistice recente, fiecare actor jucându-şi cartea aşa cum ştie mai bine. La nivelul Uniunii
Europene, deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă o treime din totalul deşeurilor
generate, însă rata medie de colectare a acestor tipuri de deşeuri este de sub 50%.
„În România nu există o piaţă, totul este dezorganizat. Unul duce la groapă, altul ascunde.
Nu există o trasabilitate a întregului proces“, a spus Mihai Rohan, prim-vicepreşedinte al
Confederaţiei Patronale din Industrie a României (CONPIROM), în cadrul unui eveniment pe tema
managementului deşeurilor din construcţii şi demolări (DCD).
Deşeurile din construcţii şi demolări pot fi reciclate cu uşurinţă de unii operatori care
realizează operaţia de valorificare raportând un procent de peste 90 %. Acest proces se poate atinge
prin două metode:
• sortarea preliminară la locul de generare în containere sau grămezi;
• utilizarea de echipamente pentru concasare şi cernere pentru reciclarea betonului şi
cărămizilor.
La nivel naţional, există câţiva operatori economici care operează concasoare, transformând
betonul şi cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioară.
Deşeurile din construcţii şi demolări reprezintă deşeurile rezultate în urma activităţilor de
construire a noi structuri sau de renovare, desfiinţare a unor structuri existente, putând include:
• materiale rezultate din construcţii şi demolări, clădiri - ciment, cărămizi, ţigle, ceramică, roci,
ipsos, plastic, metal, fontă, lemn, sticlă, resturi de tâmplărie, materiale de construcţii cu
termen de valabilitate expirat;
• materiale rezultate din construcţia şi întreţinerea căilor de acces şi a structurilor aferente -
smoală, nisip, pietriş, bitum, piatră construcţii, substanţe gudronate, substanţe cu lianţi
bituminoşi sau hidraulici;
• materiale excavate în timpul activităţilor de construire, dezafectare, dragare, decontaminare,
etc. - sol, pietriş, argilă, nisip, roci, resturi vegetale.
Deşeurile rezultate în urma dezastrelor naturale sunt considerate deşeuri din construcţii şi
demolări. Obiectele şi materialele uşor de îndepărtat din structura ce este demolată (mobilă, draperii
şi covoare, echipamente electrice) şi care, în general, nu sunt considerate a face parte din respectiva
structură, nu reprezintă deşeuri din construcţii şi demolări.
Conform art 14 alin (3) din OUG 68/2016, titularii pe numele cărora au fost emise
autorizații de construcţie şi/sau desfiinţări au obligaţia să gestioneze deşeurile din construcţii şi
desfiinţări, astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, potrivit anexei nr. 6, un
nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare materială, inclusiv
operaţiuni de umplere, rambleiere, care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de
9|P a g i n a
Disertație
minimum 70% din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din activităţi de construcţie
şi desfiinţări, cu excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04 din anexa la
Decizia Comisiei 2014/955/UE.
Conform raportărilor statistice în anul 2014 la nivelul întregii ţări au fost colectate circa
475.000 tone deşeuri din construcţii şi demolări, cantitate care a fost în întregime eliminată prin
depozitare.
Tabel 1: Cantitățile de deșeuri provenite din construcții și demolări generate pe teritoriul României în
perioada 2011-2014
Cantitate Cantitate Cantitate Cantitate
2011 2012 2013 2014
Mii tone Mii tone Mii tone Mii tone
313.08 715.4 466.89 474.35
Deşeuri nepericuloase din construcţii şi demolări:

• beton;
• cărămizi;
• ţigle şi material ceramic;
• amestecuri de beton, cărămizi, ţigle şi materiale ceramice;
• lemn;
• oţel;
• material plastic;
• asfalturi;
• cupru, bronz, alamă;
• aluminiu;
• plumb;
• zinc ;
• fier şi oţel ;
• coloranţi;
• amături metalice;
• cabluri;
• pământ şi pietre ;
• deşeuri de la dragare;
• resturi de balast;
• materiale izolante;
• material de construcţie per başe de gips;
• amestecuri de deşeuri de la construcţii şi demolări.
Deşeurile nepericuloase admise la stocare sunt reprezentate de:

• materiale inerte (beton, cărămizi, ţigle, materiale ceramice, sticlă);
10 | P a g i n a
Disertație
• pietrişuri, pământuri, nămoluri, resturi vegetale;
• lemn care nu a fost tratat chimic;
• metale şi amestecuri metalice;
• asfalturi fără conţinut de gudroane;
• alte materiale ce nu conţin substanţe chimice periculoase.
Categoriile de deşeuri nepericuloase pe amplasamentele de stocare a deşeurilor nepericuloase

din construcţii şi demolări sunt:
• deşeurile asimilabile deşeurilor menajere, rezultate din activităţile desfăşurate pe
amplasamentele de stocare, acestea putând fi stocate pe amplasament în locuri special
amenajate;
• deşeurile lichide;
• deşeuri industriale nepericuloase provenite din instalaţii dezafectate.
2.2 Managementul de deş euri

Managementul deşeurilor este o componentă esențială a strategiei de reducere a efectelor
încălzirii globale. Principalele etape în managementul deşeurilor sunt:
✓ – Colectarea şi transportul deşeurilor

Colectarea deşeurilor menajere cade de obicei în sarcina administrațiilor locale şi presupune
colectarea de la "marginea drumului" şi transportarea către centre de sortare.
✓ – Sortarea deşeurilor
Sortarea deşeurilor se face în mai multe etape, dintre care majoritatea sunt automate. În urma
sortării deşeurile ce pot fi reciclate sunt aranjate pe categorii: sticla, metal, plastic, hârtie, etc.
✓ – Prelucrearea sau depozitarea deşeurilor

Există trei metode de a scăpa de deşeuri: depozitarea în gropi de gunoi, incinerarea (nu este un
procedeu foarte ecologic deoarece sunt emise cantităţi semnificative de CO2) şi reciclarea (este cea
mai "sănătoasă" metodă pentru mediul înconjurător).
11 | P a g i n a
Disertație
Capitolul 3.
Ghid de bune practici în planificarea managementului deşeurilor
provenite din construcţii şi demolări
3.1 Obiectivul Ghidului
În general, un ghid de gestionare a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări, vine în

ajutorul celor care lucrează într-un astfel de domeniu, putând fi aplicat în urmărirea şi separarea din
fluxul total de deşeuri solide, pe cele care rezultă în urma activităţilor de construcţii şi demolări.
Scopul unui astfel de Ghid este:
• de a explica modul în care managementul deşeurilor din construcţii şi demolări poate reduce
costul de eliminare al acestora şi în același timp reduce semnificativ cantitatea de deşeuri
solide;
• indica modul de proiectare a unor planuri de gestionare a deşeurilor din construcţii şi
demolări, susține obiectivul de reducere a generării acestora;
• identifică şi explică modul în care ne putem conforma la condițiile de mediu (cum e cazul
azbestului sau a vopselei pe bază de plumb) în cadrul managementului deşeurilor;
• identifică şi oferă instrumente, precum şi sursele lor, pentru managementul deşeurilor.
3.2 Gestionarea deşeu rilor din construcţ ii şi demol ă ri în Româ nia
Potrivit unui raport realizat de Uniunea Europeană cu privire la gestionarea deşeurilor din
construcţii şi demolări, cantitățile de deşeuri produse anual în Europa variază între 200 şi 720 kg pe
cap de locuitor, media fiind de aproximativ 480 kg/persoană. Din aceste cantități, doar 28 % sunt
reciclate şi reutilizate.
România apare cu cele mai mici cantități de deșeuri din construcții și demolări din Uniunea
Europeană - de 0,02 tone/an persoană, fapt ce infirmă acuratețea datelor înregistrate. În România nu
există obligativitatea existenței unei evidențe privind deșeurile rezultate din construcții și demolări
(de la producător, valorificator până la eliminarea lor prin depozitare, dacă este cazul), astfel încât
să existe o bază de date cât mai exactă care să reflecte realitatea existentă pe piață și din care să
rezulte clar rata de colectare și valorificare a acestei categorii de deșeuri.
Pe de altă parte, deșeurile din construcții și demolări sunt eliminate la depozitele
municipale vechi fără cântărire, și nu de puține ori sunt aruncate pe locuri virane. Agenția Națională
de Protecția Mediului deține date furnizate de companiile de salubritate care colectează doar o parte
din aceste deșeuri, gradul de acoperire fiind de aproximativ 80% în mediul urban și 10% în mediul
rural.
Cercetările efectuate la nivel naţional arată că, pentru următorii 10 ani, capacitatea
necesară stocării deşeurilor din construcţii şi demolări este de aproximativ 1,75 milioane m3, fără
activităţile de reciclare. Această capacitate poate fi micșorată dacă deşeurile rezultate în urma
construcţiilor şi demolărilor ar fi reciclate şi valorificate (ex. numai reciclarea deşeurilor de la
construcţia de drumuri ar conduce la reducerea cu 30% a cantității totale de deşeuri generate).
12 | P a g i n a
Disertație
Gestionarea deşeurilor provenind din activităţile de construcţii şi demolări nu se realizează
încă eficient, situația fiind generată de:
• lipsa informării şi a preocupărilor privind protecția mediului din partea agenților economici
din construcţii, nerespectarea legislației generale privind gestionarea corespunzătoare a
deşeurilor,
• agenții economici din construcţii reclamând, în general, necunoașterea tuturor reglementărilor
care fac referire la activitatea lor,
• lipsa unor politici de prevenire a formării de deşeuri din construcţii în fazele de proiectare şi
execuție,
• aplicarea defectuoasă a sancțiunilor de către organismele abilitate, inclusiv datorită dificultății
de a identifica agenții economici care elimină în locuri necorespunzătoare,
• deşeurile de şantier,
• lipsa unor sisteme locale, regionale, naționale unitare, coordonate de colectare şi prelucrare a
deşeurilor din construcţii şi demolări,
• număr limitat şi capacitate redusă a depozitelor de deşeuri,
3.2.1 Etapele de planificare a unei strategii de gestionare a deş eurilor
Dezvoltarea unei strategii generale privind astfel de deşeuri trebuie să aibă la bază un
volum semnificativ de activități de cercetare, respectiv planificare. Astfel, această fază „critică”,
incipientă, de cercetare şi planificare, reprezintă fundamentul pentru un viitor plan de gestionare a
deşeurilor.
Planificare PAS 1. Identificarea contractorilor, piețelor şi facilităților, a schimburilor de

material şi nu în ultimul rând a organizațiilor care pot intra într-un parteneriat.
În primul rând trebuie să se cunoască ceea ce se poate realiza la nivel local sau regional în
domeniul construcţiei durabile, reciclării şi reutilizării. Este importantă cunoașterea capacității şi
intereselor constructorilor (unii dintre ei având experienţa prezervării şi reutilizării). Este necesar să
se cunoască totodată cine poate şi cine este dispus să implementeze o strategie de redirecţionare.
Există mai multe surse şi metode pentru obţinerea unor astfel de informații:
• Obţinerea unei liste cu cei mai cunoscuți antreprenori pentru proiectare, construcţie şi
demolare, de la oficiile de contractare. Trebuie contactat fiecare contractor şi întrebat dacă are
experienţă în domeniul construcțiilor durabile, redirecționării deşeurilor la locul activității şi
tehnicilor de demontare. În cazul în care au puțină experienţă în aceste arii, trebuie întrebați
dacă sunt interesați în aplicarea unor astfel de tehnici viitoare proiecte test.
• Trebuie contactat Institul de Arhitectură şi biroul local al Societății Naționale a
Constructorilor, pentru identificarea firmelor cu experienţă, care se ocupă cu proiectarea,
construcţia şi demolarea, care sunt interesate în managementul deşeurilor.
• Trebuie plasată o cerere la Camera de Comerț, prin care se cer informaţii privind solicitarea şi
încheierea de viitoare contracte.
13 | P a g i n a
Disertație
Managerii trebuie să identifice ariile în care se poate reutiliza, recicla şi salva, implicit
contractorii care se ocupă cu manevrarea materialelor şi a instalațiilor. Acesta este un punct critic
într-o gestionare reușită a redirecționării deşeurilor. Fără astfel de informații, managerii dar şi
membrii echipei de punere în aplicare ar putea petrece o mare parte a timpului în mod neproductiv,
încercând ceva ce nu poate fi realizat. De exemplu, nu ar avea nici-un sens implementarea unei
strategii care cere separarea şi reciclarea plăcilor din fibră ghipsată, dacă nu există o arie (piață) de
susţinere sau instalaţii de manipulare.
Există mai multe surse şi metode pentru obţinerea unor astfel de informații:
• oficiile locale de contractori locali sau regionali, care reciclează, reutilizează sau salvează
materiale şi care deţin şi instalații de manipulare.
• pagini aurii după cuvintele „reciclare”, „demolare”, „reziduri”, „salvare” şi „contractori”.
• agenția de protecția mediului - care formează de regulă parteneriate cu omologii săi din alte
județe.
Obţinerea informaţiilor cu privire la:

• materialele şi elementele potrivite pentru reciclare şi reutilizare, incluzând şi valoarea de piață
de la momentul actual a materialelor reciclate.
• condițiile speciale necesare reciclării şi reutilizării materialelor. De exemplu, cheresteaua este
cu siguranță o resursă reutilizabilă, care poate fi ușor de separat şi păstrat la locul de
construcţie. Însă nu poate fi prelucrată de o instalație, în cazul în care cuiele nu au fost
îndepărtate sau din cauza condițiilor neprielnice de păstrare, este umedă. Astfel ca, managerii
trebuie să cunoască foarte bine condițiile în care trebuie păstrate materialele salvate pentru a
putea fi prelucrate de echipamente speciale.
• materialele şi elementele care nu sunt acceptate în procesele de reciclare şi reutilizare.
• dacă se garantează transportul materialelor ce urmează a fi prelucrate, sau acesta trebuie
asigurat de către firma de construcţie.
• dacă echipamentele de reciclare necesită taxe, şi dacă da, valoarea acestora.
O importantă sursă de informaţii cu privire la schimbul de materiale o reprezintă internetul,

lucru care necesită timp din partea constructorilor, managerilor şi asistenţilor. Managerii de deşeuri
pot utiliza deasemenea schimbul în scopul definirii piețelor de reciclare şi reutilizare, atâta timp cât
unii primesc, în aceeași măsură în care vând materiale de construcţie redirecționate.
Managerii trebuie să urmărească tot timpul, formarea de parteneriate cu programe federale,
locale, private sau de stat, pentru eventuali viitori angajați. Alături de omologii lor, trebuie
contactate agenții precum agenţia de protecţia mediului. Trebuie să existe conștientizarea faptului
că în ciuda unor finanțări lipsă, poate surveni posibilitatea înființării unor parteneriate. În cele din
urmă, aceștia trebuie să identifice organizații precum Metro, care sunt disponibile să asiste
implementarea unei strategii şi unor planuri de schimbare a cursului obișnuit al deşeurilor de la
sursa de generare la locul de depozitare.
PAS 2. Identificarea resurselor locale existente şi a oportunităților aduse de acestea în

privința managementului de deşeuri.
14 | P a g i n a
Disertație
Acest pas este format din două părți. În primul rând, managerii trebuie să obţină copii ale
planurilor şi a programelor existente cu impact asupra unui mangement de deşeuri sigur şi eficient.
La un nivel minim, trebuie să se dispună de urmatoarele planuri şi programe:
• Managementul integrat al deşeurilor solide. Scopul acestuia este de a oferi îndrumare în ceea
ce privește deșeurile solide şi de a identifica oportunitățile de reducere a cantităților de deşeuri
generate şi eliminate în diferite depozite. Conținutul planurilor variază, însă în general conțin
un inventar şi o analiză asupra metodelor şi tehnologiilor de eliminare a deşeurilor solide, un
inventar privind metodele de gestionare a fluxului de deşeuri solide, o analiză a recuperării,
conservării şi reciclării deşeurilor, o evaluare privind operațiunile de eliminare şi un ghid de
implementare a planului. Planul poate fi revizuit foarte repede pentru formarea unei imagini
de ansamblu asupra modului în care sunt gestionate deșeurile, asupra instrumentelor şi
oportunităților ce trebuie exploatate pentru îmbunătățire.
• Programul calificat de reciclare. Scopul acestui program constă în identificarea organizațiilor

care intră sub situația planului amintit mai sus, stabilirea procedurilor şi responsabilităţilor de
reciclare pentru organizaţiile respective, precum şi identificarea obiectivelor de reciclare. În
urma unei revizuiri a acestui plan, managerii pot stabili ce piețe de reciclare sunt folosite în
mod curent şi cum funcționează echipamentele în acest caz.
• Planul de management al azbestului. Scopul este acela de a proteja muncitorii şi locuitorii din
zonă, împotriva expunerii la suspensiile de fibre de carbon din aer. Prin acest plan sunt
desemnate: rolul cheie al managementului şi responsabilitățile atribuite. Trebuie ținut cont şi
de echipamentul din dotare, instructaj, protecția muncii, asigurarea medicală şi de cerințele de
evaluare, în vederea unei viitoare inspecții. Informații privind prezența locației şi condițiile în
care se află azbestul din instalații sunt centralizate în baza de date. Aceste date nu sunt
cuprinzătoare însă se fac asigurări pentru ca azbestul să fie manipulat așa cum trebuie în
timpul derulării proiectului.
• Managementul vopselei pe baza de plumb. Scopul acestui management constă în protecția

angajaților şi a locuitorilor din zona, împotriva expunerii la aerul contaminat cu vapori de
astfel de vopsea. Prin acest plan sunt desemnate: rolul cheie al managementului şi
responsabilitățile atribuite. Trebuie ținut cont şi de echipamentul din dotare, instructaj,
protecția muncii, asigurarea medicală şi de cerințele de evaluare, în vederea unei viitoare
inspecții. Informații privind prezența locație şi condițiile în care se află azbestul din instalații
sunt centralizate în baza de date. Aceste date nu sunt cuprinzătoare însă se fac asigurări pentru
ca azbestul să fie manipulat asa cum trebuie în timpul derulării proiectului.
• Documentația privind procesul de analiză a impactului asupra mediului. Aceasta cuprinde

declarații privind impactul asupra mediului şi evaluări de mediu, conținând informații despre
zonele afectate de echipamentele de lucru. Aceste documente pot furniza de cele mai multe ori
informații valoroase privind materialele periculoase care se pot afla în structura unei clădiri.
15 | P a g i n a
Disertație
• Programul de restaurare a instalațiilor. Acesta poate furniza informații importante privind
operațiunile ulterioare care au avut loc în apropierea clădirii. Pentru mai multe informații,
managerii pot determina materialele periculoase ce se pot găsi în structura clădirii sau pe
șantier.
PAS 3. Identificarea cerințelor de mediu şi a celor mai bune practici disponibile de

eliminare sau reducere a deşeurilor.
Managerii de deşeuri din construcții şi demolări se concentrează foarte mult supra
preocupărilor legate de mediu, implicit asupra materialelor periculoase şi a componentelor
echipamentelor, precum:
• Materiale de construcţie pe baza de azbest,
• Vopsea pe bază de plumb,
• Baterii cu conținut de cadmiu şi plumb,
• Mercur,
• Clorofluorocarbonaţi,
• Lemn tratat,
• Şi altele (lumini fluorescente, termostate).
În același timp, managerii trebuie să fie conștienți la mod general, de existența materialelor
periculoase şi a componentelor echipamentelor din șantierul de lucru, de impactul acestora supra
mediului, conformitatea cu regulamentele şi cu cele mai bune practici de management pentru
combaterea deşeurilor şi materialele periculoase.
Materiale de constr ucţi e pe baza de azbest
Impactul azbestului friabil asupra oamenilor, constă într-o boală pe termen lung, numită
azbestoză, şi mai multe forme de cancer. Studiile epidemiologice din anii 60, şi începutul anilor 70,
au confirmat legătura dintre expunerea pe termen îndelungat în atmosfera contaminată, cu bolile
respective. Astfel de boli sunt deosebit de alarmante pentru public din cauza faptului că nu se
manifestă decât la 20-30 de ani după expunere. Materialele cu conținut de azbest pot deveni friabile
în timpul activităților de renovare, demolare şi demontare, situaţie în care sunt generate deşeurile pe
bază de azbest.
Pentru conformitate, există reglementări locale şi naționale ce privesc direct activitățile care
implică lucrul cu materialele, cu conținut de azbest, de certificare, de formare profesională, de
raportare şi practicile de lucru.
Trebuie înțeles faptul că materialele cu conținut de azbest, sunt incluse în următoarele grupe:
• Materiale friabile.
• Categoria I de materiale care au devenit friabile din cauza manipulării.
• Categoria a II-a de materiale care au fost sau au devenit friabile din cauza sablării, polizării,
tăierii sau abraziunii.
• Categoria a III-a de materiale care prezintă o probabilitate mare de a fi pulverizate sau a
ajunge pulbere în urma acțiunilor de demolare sau renovare.
16 | P a g i n a
Disertație
Constructorii întâlnesc azbestul în multe situații, iar practicile de lucru şi cerințele tehnice
de control sunt reglementate conform următoarelor clase de muncă:
• Clasa I, constă în eliminarea sistemului de izolare termică, a suprafețelor pulverizate.
• Clasa II, constă în îndepărtarea oricăror materiale (cu conținut de azbest) care nu au fost
menționate în prima categorie. Exemplu: îndepărtarea rigipsului care conține azbest, a
pardoselei.
• Clasa III, activități de reparație şi întreţinere care duc la deteriorarea azbestului, inclusiv cele
definite în clasa I. Exemple: eliminarea izolării pe mici porțiuni ale conductelor din cauza
reparațiilor aduse unei supape de scurgere, deteriorarea unor plăci de carton din cauza
reparației cablurilor electrice, îndepărtarea glazurii în timpul reparației ferestrelor.
• Clasa IV, reprezintă mijloace de întreţinere şi libertate în muncă, unde muncitorii intră cu
materiale din azbest fără a fi afectați de acest lucru. În exemple sunt incluse: măturarea,
aspirarea, zdrobirea.
Echipa de management trebuie să se asigure că sunt întrunite următoarele cerințe:

• Inspectează facilitatea de renovare şi demolare a azbestului friabil şi nefriabil
• Anunță agenţia de protecţia mediului în cazul unor eventuale poluări
• Protejează angajații atunci când manipulează azbestul
• Indepărtează azbestul atunci când urmează a fi realizate renovări sau demolări
• Manipulează azbestul care rezultă din acțiuni de renovare sau demolare
• Elimină pungile cu azbest umed
• Transportă deșeurile din azbest cu vehicule care nu permit emisiile în atmosferă
• Depozitează deșeurile din azbest numai în locuri special amenajate
Plumbul şi vopseaua bazată pe

plumb
Descriere - plumbul este un metal natural cu importanțe proprietății fizice şi funcționale, cu

punct de topire foarte scăzut, conductivitate electrică, durabilitate şi maleabilitate. Datorită acestora,
plumbul poate fi desemnat un important substient al produselor şi aplicațiilor moderne. Cele mai
frecvente utilizări sunt la: baterii, acoperișuri, conducte şi vopsea.
Diferiți compuși pe baza de plumb sunt folosiți pentru pigmentarea în cazul vopselelor.
Acești compuși prezintă o afinitate pentru vopsea, consolidănd astfel stratul de vopsea, facându-l
mai rezistent şi totusi flexibil, rezistent la casare.
Vopselele pe baza de plumb şi cele pe baza de ulei sunt folosite în instalații industriale, pe
structuri de hotel precum turnuri de apă, conducte, şi în marcaje pentru aerodroame şi pavaje.
Totodată, vopselele pe bază de plumb sunt rezistente la coroziune şi rezistă împotriva acțiunii
razelor ultraviolete. Au fost aplicate pentru prima dată în bucătării şi băi.
Expunerea la plumbul din vopsea, solul contaminat cu plumb şi apa potabilă cu particule de
plumb poate conduce la întoxicații, având câteodată consecințe serioase. Adulții sunt expuși la
plumb atunci când se ocupă cu întreținerea instalațiilor, renovări sau acțiuni de demolare, sau cu
controlul coroziunii elementelor care au fost vopsite anterior. Persoanele care sunt cel mai mult
expuse la plumb, sunt inspectorii, pictorii, persoanele care se ocupă cu curățenia în ariile cu praf ce
conține particule de plumb, şi operatorii turnurilor abrazive. Oamenii care lucrează neprotejat în
17 | P a g i n a
Disertație
astfel de domenii, pot transporta plumbul prin intermediul hainelor şi astfel contaminându-i pe
ceilalți. În plus, reducerea cantității de vopsele de plumb din proiecte de renovare şi demolare,
conduce la cantități semnificative de deşeuri periculoase. Acestea se pot infiltra în pânza de apă
freatică, dacă sunt depozitate în mod necorespunzător.
Alte deşeuri periculoase
Materialele cu conținut de plumb şi cheresteaua tratată se găsesc adesea în cantitatea de

deşeuri generată în timpul activitaților de demolare şi construcţie. Pe surt, mercurul şi vaporii de
mercur se găsesc în becurile fluorescente, lămpile de mare intensitate, termostate, întrerupătoare,
relee şi diferite tipuri de indicatoare.
Deșeurile care conțin astfel de materiale trebuie să fie clasificate cu certitudine ca fiind
periculoase, însă din fericire, managerii care planifică şi inspectează pot face ca aceste materiale să
fie rapid îndepărtate înainte de demararea demolării.
Cheresteaua tratată cu substanțe chimice şi conservanți, care este eliminată şi câteodată

reutilizată, poate fi considerată deșeu periculos. În acestă categorie intră diferite tipuri de cherestea
ce a fost impregnată cu pentaclorfenol şi compuși ai arsenicului. Însă deșeurile rezultate în urma
folosirii cherestelei tratate pot fi reduse considerabil, prin reutilizare la bariere, bariere de parcare,
pereți, hambare şi alte aplicații. Trebuie ca înainte de astfel de acțiuni, să fie consultați şi inginerii
de mediu întrucat pot există situații în care substanțele chimice se pot infiltra în sol.
Cu toate acestea există şi alte materiale, mult prea numeroase pentru a fi enumerate în
această lucrare, care se găsesc în molozul produs în urma demolării clădirilor şi care pot dăuna atât
mediului cât şi persoanelor care intră în contact cu acestea. Astfel de materiale diferă de la clădire
la clădire.
De exemeplu: în cazul clădirilor în care s-au făcut placări şi curățenie, pot fi găsite metale
grele, solvenți chimic deversați, asfalt, bucăți de ulei încins, ș.a. Din acestă cauză, managerii trebuie
să țină constant legătura cu inspectorii de mediu.
Practici de management
Grijile şi preocupările ce țin de manipularea corectă a deşeurilor diferă semnificativ de la

construcția nouă la renovare. Contractorii cu proiecte ce presupun construcții noi, nu trebuie să se
supună legilor de mediu, deoarece cantitatea de deşeuri periculoase generată este neglijabilă, şi
cuprinde:
• Solvenți şi detergenți,
• Vopsele şi învelișuri protectoare,
• Adezivi,
• Tuburi de grund,
• Ulei şi lubrifianți.
Astfel de deşeuri trebuie furnizate celor care se ocupă de reutilizarea lor.
18 | P a g i n a
Disertație
Practici de minimizare şi prevenire a deşeurilor :
• Folosirea solvenților pe bază de apă, în locul celor pe bază de petrol,
• Folosirea agenților de curățire biodegradabili, în locul solvenților, pentru reducerea prezenței
unor astfel de substanțe în rândul deşeurilor,
• Folosirea vopseleor cu conținut redus de compuși organici volatili sau chiar deloc, pentru
reducerea emisiilor de COV în aer.
Practici de reciclare şi reutilizare a deşeurilor :
• Folosirea combinației dintre solvent nou şi solvent utilizat,
• Reciclarea vopselei pe bază de latex, care este veche şi neutilizată.
Generarea de materiale periculoase poate fi redusă şi chiar prevenită prin simplul fapt că nu
mai sunt folosite în cadrul proiectelor, însă de acest lucru nu se pot ocupa decât, proiectanții,
supervizorii şi antreprenorii.
PAS 4. Identificarea gamei de opţiuni, disponibile la punerea în aplicare a practicilor de

gestionare a deşeurilor.
Constructorii care realizează în general diferite proiecte de demolare şi construcţie, au la
dispoziție mai multe opțiuni pentru asigurarea unui management al deşeurilor eficient. Astfel,
aceștia trebuie să țină legatură cu agențiile care se ocupă cu prelucrarea deşeurilor, pentru stabilirea
celor mai bune opțiuni şi pentru asigurarea celor mai potrivite vehicule pentru transportul
deşeurilor. Există mai multe tipuri de contracte :
Contractul standard: la nivel actual astfel de contracte se încheie în mod uzual, deoarece sunt
relativ simple, necesitând doar adăugarea şi adaptarea unor specificații pentru implementarea
strategiei de gestionare a deşeurilor.
Contractul alternativ: în cadrul procesului de licitare sunt stabilite şi clauze adiționale. De
exemplu: în cazul unei demolări, inginerilor li se poate cere să facă o ofertă privind activitățile ce
urmează a fi prestate. În mod similar, şi în cazul unei construcții li se poate cere constructorilor să-
şi prezinte programele pentru reciclare, reutilizare şi reducere.
Contractul de stimulare: în general, constructorii cer un preţ pentru eliminarea standard a
deşeurilor, însă sunt încurajați să recurgă la metode de reciclare, reutilizare şi reducere. În acest caz,
contractorii sunt plătiți în totalitate pentru tehnicile de eliminare aplicate. Contractul la termen: în
acest caz, se poate impune şi un termen pentru finalizarea contractului.
PAS 5. Dezvoltarea unei strategii privind deșurile (din construcții şi demolări), pentru
conformitatea cu cerințele legii.
Strategia de management pune accent pe patru puncte:
• obiectivul firmei în ceea ce privește redirecţionarea deşeurilor generate;
• tipul de deşeuri vizate;
• sursele de deşeuri avute în vedere;
• tehnicile ce trebuie aplicate în vederea reducerii fluxului de deşeuri generate.
O astfel de strategie trebuie actualizată cel puţin o dată pe an, pentru:

• testarea şi altor piețe de reciclare şi reutilizare;
• aplicarea tehnicilor şi pentru alte categorii de deşeuri;
19 | P a g i n a
Disertație
• compararea rezultatelor obținute în urma demolării cu cele date de dezasamblarea, structură
cu structură;
• încercarea altor opţiuni inovatoare.
PAS 6. Dezvoltarea unor planuri generale de gestionare a deşeurilor.

Pasul final în planificarea unui plan de management sigur şi eficient îl reprezintă elaborarea
unui cadru generic pentru planurile de gestionare a deşeurilor. Astfel de planuri ar trebui dezvoltate
pentru fiecare sursă de generare în parte. De exemplu, în cazul unei companii ce are ca obiect de
activitate, realizarea de locuințe familiale şi are în același timp implementate programe de reducere,
reciclare şi reutilizare (pentru beton, lemn şi metale), atunci planurile de gestionare a acestor
deşeuri ar trebui dezvoltate pentru fiecare proiect demarat în parte.
Astfel de planuri cuprind :

• Analiza deşeurilor generate în timpul realizării proiectului. După finalizarea primului pas,
proiectanții se pot orienta spre posibile piețe şi materiale ce ar putea fi luate în considerare.
• Un obiectiv concret al managementului de deşeuri. Strategia de gestionare ar trebuie să aibă
un obiectiv stabilit, realizabil pe parcursul unui an întreg şi un obiectiv specific fiecărui
proiect în parte.
• Metodele de redirecţionare. Constructorii trebuie să aibă idei de redirecţionare foarte bine
conturate, încă din faza incipientă a proiectului.
• Proceduri de manipulare a materialelor. În acest sens trebuie să fie dezvoltat un plan pentru
îndepărtarea, separarea, sortarea şi transportul materialelor în scopul reciclării, salvării sau
eliminării.
• Promovarea planurilor de gestionare a deşeurilor. Susccesul unor astfel de planuri constă în
promovarea la nivel municipal dar şi ințelegerea logică de către cei care le vor implementa.
3.2.2 Eficienţ a în gestionarea deş eurilor
În calitate de membru al Uniunii Europene, România trebuie să se alinieze noilor politici

Europene în domeniul gestionării deşeurilor, inclusiv a celor provenind din construcţii şi demolări,
şi să participe în mod activ la atingerea obectivelor formulate, prin implementarea unor măsuri
coerente, susținute, care să răspundă necesităților identificate, respectiv :
• necesitatea creării unui cadru legislativ specific privind gestionarea deşeurilor din construcţii
şi demolări, care să prevadă, în mod particular, obligațiile agenților economici din construcţii,
modul de desfășurare a inspecțiilor pe şantier şi aplicarea sancțiunilor, nominalizarea
organelor de control responsabile etc. În prezent, în România, un proiect de hotărâre pentru
gestionarea deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări este supus dezbaterilor. Acesta
prevede, printre altele, ca depozitarea deşeurilor din construcţii şi demolări nesortate să fie
interzisă, gestiunea deşeurilor să fie cuprinsă obligatoriu în orice proiect de
construcţie/reparare a infrastructurii rutiere, iar sortarea deşeurilor să se realizeze la locul de
producere, prin grija constructorului ori a unei terte părți care are autorizată activitatea de
colectare, transport, sortare, valorificare, eliminare a deşeurilor din construcţii şi demolări.
20 | P a g i n a
Disertație
• necesitatea creării, în timpul cel mai scurt, a unor facilități speciale de colectare separată a
deşeurilor de şantier, de transport şi prelucrare a acestora la nivel local, regional şi naţional, în
funcţie de tipul deşeurilor şi gradul de periculozitate al acestora.
• necesitatea creşterii nivelului de conștientizare a agenților economici din construcţii cu privire
la importanţa gestionării eficiente a deşeurilor de şantier, atât pentru protejarea mediului, cât
şi pentru îmbunătățirea performanţelor economico-financiare ale firmelor.
• necesitatea dezvoltării şi utilizării eficiente de sisteme şi mecanisme economico-financiare
pentru gestionarea deşeurilor periculoase în condițiile respectării principiilor generale, cu
precădere a principiului “poluatorul plătește” şi a principiului responsabilizării producătorului.
• necesitatea stimulării investițiilor în domeniul reciclării deşeurilor din construcţii şi demolări,
prin acordarea, de pildă, a unor facilități fiscale pentru operatorii economici care gestionează
aceste categorii de deşeuri.
• necesitatea îmbunătățirii accesului agenților economici din domeniul construcţiilor la
finanțări, în vederea realizării de investiții eficiente în tehnologii curate şi în măsuri de
protecția mediului.
• necesitatea dezvoltării, de către agenții economci, a unor planuri de management al deşeurilor
specifice fiecărui şantier în funcţie de tipul şi mărimea construcţiei, tipul șantierului (doar
demolare, construcţie pe un teren viran, demolare şi construcţie, tipurile de deşeuri care sunt
generate ș.a.). Aceste planuri de management al deşeurilor trebuie să conțină măsurile
necesare în toate fazele ciclului de viață al proiectului respectiv:
✓ etapa de concepție/analiza resurselor,
✓ etapa de proiectare,
✓ etapa de selectare a furnizorilor de materiale pentru construcţii,
✓ etapa de „pre-construcţie”/demolare, dacă este cazul,
✓ etapa de construcţie propriu-zisă.
În strânsă legătură cu gestionarea eficientă a deşeurilor din construcţii şi protejarea mediului,

pe plan european şi internațional s-au dezvoltat, mai ales în ultimul deceniu, noi materiale de
construcţii, metode şi tehnici de execuție, reunite sub denumirea ECO-CONSTRUCŢIE.
Eco-construcţia cuprinde producția de echipamente, tehnologii, materiale specifice,

proiectarea, instalarea, managementul sau furnizarea de alte servicii pentru reducerea
impactului negativ asupra mediului a clădirilor, activităților de construcţie şi renovare, alegerea
materialelor, nivelului de consum, etc.
În acest sens, România şi Bulgaria dețin un potențial imens în dezvoltarea acestui sector, în
condițiile unei cereri în creştere, provenind deopotrivă de la clienții „locali” şi investitorii străini.
Astfel, se intrevede necesitatea alinierii practicilor firmelor de construcţii românești şi bulgare la
cele europene, respectiv a stimulării sectorului eco-construcţiei, cu avantaje pentru mediu, agenții
economici şi utilizatorii finali.
Pentru o mai bună înțelegere a acestui concept, relativ nou, mai jos este prezentat în termeni
generali, modul de realizare a unui astfel de proiect.
21 | P a g i n a
Disertație
Langely Park – transformând deşeurile în aur prin eco-construcţie
Langely Park este unul dintre cele mai ample proiecte de regenerare urbană din Sud-Estul
Marii Britanii. Aflat în Beckenham, la aproximativ 20 de km de Londra, şi acoperind o suprafață
totală de 40,5 ha, complexul rezidențial „reabilitat” cuprinde 250 locuințe, de la apartamente cu 2
dormitoare, la case cu 7 dormitoare. Lucrările, care au presupus demolarea vechilor construcţii şi
construirea altora, au început în 1998 şi a durat aproximativ un an până ce situl a fost pregătit
pentru ridicarea noilor locuințe.
Întregul proiect, de la pregătirea sitului la construcţia caselor şi amenajarea peisagisitică,
ilustrează politica antreprenorului, „Reutilizare, Reciclare, Reducere” (cei trei R ai conservării).
Astfel, betonul rezultat în urma demolării a fost reciclat şi reutilizat, iar prin instalarea unei stații de
măcinare a betonului pe şantier, costurile cu transportul şi prelucrarea în altă locație au fost reduse
cu o treime, 75% dintre țiglele de la vechile locuințe au fost reutilizate, iar fierul obținut în urma
demolărilor a fost trimis spre valorificare. Amenjarea peisagistică a presupus, printre altele,
transplantarea copacilor existenți.
Tehnicile adoptate pe şantier şi materialele folosite au constribuit nu doar la diminuarea
impactului negativ asupra mediului, dar şi la reducerea costurilor cu aproximativ 5% pentru întreg
complexul rezidențial (aproximativ 1,3 milioane £).
3.2.3 Bune practici în Ro mâ nia privind gestionarea deşeurilor din co ns trucţ

ii şi
demol ă ri
La Braşov începând din septembrie 2007, deşeurile provenind din construcţii şi demolări
sunt puse fie în saci speciali, ce pot fi cumpărați de la serviciile de salubritate, fie în tomberoane
speciale, puse la dispoziție de aceste servicii, contra cost. În cazul nerespectării acestei prevederi,
agenții economici şi chiar persoanele fizice pot fi amendați cu amenzi cuprinse între 500 şi 1000
lei.
La Timişoara, din 2007 există un serviciu specializat în colectarea deşeurilor din
construcţii şi demolări atât de la operatorii economici, cât şi de la cei casnici.
Colectarea deşeurilor se face prin două modalități, pentru cantități mai mari, respectiv mai mici de
1 mc. Containere având o capacitate de 4,7 sau 22 mc precum şi de mijloace auto pentru
amplasarea şi evacuarea acestora se pot asigura contra cost.
3.3 Mă suri de protecț ia mediului în Româ nia
Deşeurile din construcţii şi demolări definesc totalitatea substanţelor produse sau utilizate
în cadrul lucrărilor de asanare, demolare sau altor activităţi de construcţii, fiind împărţite în mai
multe categorii, după cum urmează:
22 | P a g i n a
Disertație
• deşeuri rezultate din demolarea totală sau parțială a clădirilor şi/sau infrastructurii civile
(contaminate şi necontaminate),
• deşeuri rezultate din construcţia de clădiri şi/sau infrastructura civilă (contaminate şi

necontaminate),
• deşeuri rezultate în urma excavării solurilor - pamănt, pietriș şi vegetație rezultate din
nivelarea terenurilor, lucrări civile, realizarea fundațiilor pentru construcţii,
23 | P a g i n a
Disertație
• deşeuri rezultate din lucrările de modernizare şi întreţinere a străzilor - substanțe

gudronate sau rezultate din gudron; substanțe cu lianți bituminoși sau hidraulici, (ex:
asfalt, macadam).
Pe un şantier de construcţii de imobile, de exemplu, fluxul de deşeuri rezultat se poate observa în

figura de mai jos.
Fig.1 Fluxul de deşeuri pe un şantier de construcţii de imobile
La rândul lor, aceste deşeuri pot fi periculoase sau nepericuloase, în funcţie de compoziția
acestora. Deşeurile periculoase asociate sunt :
✓ deşeurile contaminate;
✓ materialele izolante cu conținut de azbest;
✓ azbocimentul;
✓ materialele de construcţie pe baza de gips contaminate cu substanțe periculoase;
✓ pământurile şi pietrele, resturi de balast cu conținut de substanțe periculoase;
✓ lacurile, vopselele, adezivii;
✓ deşeurile de la construcţii şi demolări cu conținut de mercur - deşeurile de la construcţii şi
demolări cu conținut de PCB (de exemplu: cleiuri cu conținut de PCB, dusumele pe baza de
rășini cu conținut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu PCB, condensatori cu conținut de
PCB).
24 | P a g i n a
Disertație
Managementul deşeurilor provenind din construcţii şi demolări trebuie să reflecte
practicile:
✓ recomandate la nivel general, respectiv,
✓ prevenirea producerii de deşeuri,
✓ minimizarea,
✓ reutilizare,
✓ reciclare,
✓ incinerare,
✓ depozitare.
Pe durata curățării siturilor şi a lucrărilor de reconstrucţie, este indicat să se recicleze şi
reutilizeze materialele existente, lucru ce va contribui, în final, la reducerea cantității de deşeuri ce
va fi transportată la gropile de deşeuri. Calea de recuperare şi/sau de eliminare trebuie să se facă în
funcţie de profitabilitate, legislație dar, mai ales, în funcţie de „potențialul” de poluare al deşeurilor
(compoziția chimică a deşeurilor, substanțele eliminate în timp, la locurile de depozitare).
3.3.1 Prevenirea şi minimizarea deş eu rilor
Această practică trebuie realizată începând cu faza de proiectare a construcţiei şi

continuând cu achiziționarea materialelor şi construcţia efectivă, prin măsuri precum:
• evitarea soluțiilor de execuție care presupun utilizarea unei cantități mai mari de materie
primă, ori care presupun un timp mai mare de execuții,
• evitarea demolărilor inutile, prin evaluarea atentă a facilităților deja construite şi încercarea
integrării acestora în noul proiect,
• calcularea cât mai precisă a necesarului de materiale,
• adoptarea unor soluții de execuție care să presupună utilizarea de materiale reciclate sau
recuperate,
• utilizarea unor materii prime şi tehnologii „prietenoase față de mediu”, ca de exemplu:
izolații din materii prime precum lâna de oaie, plăci din fibră de lemn, vopsele şi tencuieli
ecologice, ș.a.,
• adoptarea unor procese de demolare controlată de calitate şi utilizarea, cu precădere, a
construcţiilor modulare, „pre-fabricate” care să diminueze cantitatea de deşeuri produsă atât pe
şantier, cât şi de către furnizori, şi care să permită o dezasamblare ulterioară mai ușoară
(dezvoltarea unor noi tehnici, precum de-construcţia, care permite dezasamblarea facilă a unei
clădiri şi recuperarea, valorificarea materialelor, de construcţii, precum lemnul, cărămizile,
tâmplăria, etc.)
• adoptarea unor politici de returnare a ambalajelor către furnizorii de materiale – acest lucru
va aduce beneficii atât firmei de construcţii , cât şi furnizorilor,
• depozitare şi manipularea atentă a materialelor pe şantier - acest lucru va contribui, de
asemenea, la creșterea securității la locul de muncă.
25 | P a g i n a
Disertație
3.3.2 Reciclarea şi reutilizarea deş eurilor
Este indicat ca deşeurile/materialele rezultate în timpul demolărilor şi construcţiilor să fie

reutilizate pe şantier sau păstrate pentru utilizarea ulterioară, depozitarea la groapa de gunoi fiind
ultima soluție. Într-o prima fază, deşeurile trebuie colectate în containere separate, în funcţie de
tipul lor, de nivelul de contaminare. Acestea pot fi apoi reutilizate direct, fără reciclare prealabilă
sau în urma reciclării. În vederea recuperării, deşeurile trebuie supuse tratării mecanice, măcinării şi
trierii (ex. materiale inerte, metale, cabluri, materiale plastice). Deşeurile minerale care conțin
poluanți, ca zidăriile îmbibate cu ulei sau tencuială, trebuie să fie tratate în instalații concepute
pentru tratarea deşeurilor toxice.
3.3.3 Principalele materiale care pot fi reutilizate şi /sau reciclate
Dacă nu sunt contaminate, deşeurile din construcţii şi demolări ce pot fi prelucrate şi

refolosite sunt:
• materialele excavate în construcţii, dragări, dezastre naturale (sol, pietriș, argilă, nisip, roci);
• materialele provenite din construcţia drumurilor (smoală, nisip, pietriș, bitum, roci, substanțe
gudronate sau rezultate din gudron, substanțe cu lianți bituminoși sau hidraulici);
• materialele obținute din construcţii/demolări locuințe (ciment, cărămizi, țigle, ceramică, roci,
ipsos, plastic, metal, fontă, lemn, sticlă, materiale de construcţii cu termen de valabilitate
depășită);
• materialele din şantier (carton, plastic, metal, lemn, sticlă, cabluri, soluții de
lăcuit/vopsit/izolante, etc).
Domeniile în care pot fi reutilizate deşeurile din construcţii şi demolări, cu sau fără
reciclare prealabilă, sunt:
✓ utilizarea ca materie primă în construcţia de noi clădiri (ex. reutilizarea cărămizilor, a
țiglelor,
structurilor metalice, tâmplariei, materialelor pentru izolații nedeteriorate, rezultate în urma
demolărilor);
✓ construcţia drumurilor sau trasarea unor căi de acces (ex. ciment, beton din demolări,
concasat);
✓ fabricarea materialelor de construcţii (cărămidă, țiglă, structuri de lemn, izolații);
✓ definirea şi acoperirea straturilor din celulele gropilor de gunoi ecologice urbane sau
industriale;
✓ ecologizarea şi închiderea minelor dezafectate;
✓ realizarea de materiale plastice şi metalice;
✓ amenajarea grădinilor sau plantaţiilor (în cazul în care solul excavat nu este poluat).
Pentru o exemplificare practică a celor enumerate mai sus, grupul olandez Royal Bam este
mai mult decît potrivit. Producând mai mult de 31 milioane tone de deşeuri pe an, domeniul
construcţiilor reprezintă una dintre principalele surse de producere a deşeurilor din Olanda.
Depozitarea şi incinerarea acestor mari cantități de deşeuri nu reprezintă o soluție viabilă, datorită
lipsei de spațiu de depozitare, riscurilor pentru sănătate şi pentru mediu, şi utilizării resurselor
naturale.
26 | P a g i n a
Disertație
De aceea, pentru BAM, unul dintre cei mai importanți jucători de pe piață de construcţii din
Olanda, reducerea cantităților de deşeuri pe șantierele de construcţii şi demolări este o prioritate.
Acest lucru implică un management atent al întregului lanț de „producție”, astfel încât BAM
colaborează deopotrivă cu furnizorii de materiale şi companiile de procesare a deşeurilor pentru
reducerea producției de deşeuri pe șantierele sale, prin mijloace de prevenire, reciclare şi procesare
responsabilă a deşeurilor.
În cazul reciclării, deşeurile sunt depozitate în containere separate, în funcţie de tipul lor -
costul pentru un astfel de container fiind cu 60% mai mic decât pentru un container cu deşeuri
nesortate - şi apoi trimise spre concasare şi sortare finală în vederea reciclării. Aceasta politică a
companiei contribuie atât la reducerea nivelului de poluare a mediului, cât şi la diminuarea
cheltuielilor cu gestionarea deşeurilor (pentru reciclarea unei treimi din deşeurile produse,
compania economisește 25% din costurile cu gestionarea deşeurilor).
3.3.4 Stocarea temporara a deş eu rilor
Perioada de stocare temporară a deşeurilor nepericuloase din construcţii şi demolări poate

varia în funcţie de mărimea facilităţii de stocare şi distanţa faţă de facilităţile de tratare, valorificare
şi eliminare. De exemplu, în cazul amplasamentelor pe care se realizează activităţi de construcţii şi
demolări situate în mari aglomerări urbane ar putea fi necesară colectarea şi transportul zilnic al
deşeurilor generate. În timp ce în cazul amplasamentelor mai mari, izolate, deşeurile ar putea fi
stocate pentru o perioadă mai îndelungată. Generarea deşeurilor din construcţii şi demolări este un
proces delimitat în timp. Cantităţile generate depind strict de mărimea construcţiei demolate, iar în
cazul şantierelor de construcţii depind de disciplina tehnologică (construirea cu generarea unor
cantităţi reduse de deşeuri). Generarea acestora este un proces cu caracter discontinuu.
Perioada de existenţă a facilităţii de stocare temporară este strict legată de perioada de

desfăşurare a activităţilor de desfiinţare, respectiv construcţie, perioadă clar stabilită în cadrul
autorizaţiei de construcţie, respectiv desfiinţare. Având în vedere cele menţionate, nu se poate
27 | P a g i n a
Disertație
realiza o încadrare a facilitaţilor de stocare a deşeurilor din construcţii şi demolări în tipurile
stabilite T1, T2, T3, respectiv T4.
Deşeurile din construcţii şi demolări sunt stocate la locul de generare. Apoi sunt
transportate la depozitele de deşeuri ori la operatorii economici care oferă servicii de tratare
(recuperare resturi metalice, concasare beton şi cărămizi). O altă alternativă este reprezentată de
tratarea deşeurilor la locul de generare (pe amplasamentul, pe care se realizează construcţia sau
demolarea), mai ales în cazul amplasamentelor mai mari. În vederea evitării impactului negativ
asupra mediului, trebuie acordată atenţie stocării temporare a deşeurilor din construcţii şi demolări
la locul de generare.
În ceea ce priveşte selecţia zonei unde vor fi stocate temporar deşeurile rezultate,
posibilităţile sunt următoarele:
• în cazul demolării controlate:
✓ stocarea molozurilor se realizează practic la locul de demolare; transferul acestora într-o zonă
special desemnată în vederea stocării nu este fezabil din cauza cantităţilor foarte mari generate;
✓ stocarea materialelor care pot fi reutilizate/reciclate se realizează într-o zonă special desemnată,
în containere metalice;
• în cazul demolării clasice fără tratare la locul de generare:

✓ stocarea deşeurilor amestecate se realizează acolo unde au loc operaţiile de
desfiinţare;
• în cazul demolării clasice cu tratare la locul de generare:

✓ stocarea deşeurilor amestecate se realizează acolo unde au loc operaţiile de demolare şi de
concasare a molozului;
✓ stocarea materialelor care eventual au fost separate în procesul de concasare şi care pot fi
reciclate se realizează într-o zonă special desemnată, în containere metalice;
• în cazul activităţilor de construcţii:

✓ în planul organizării de şantier trebuie să fie prevăzute zone de stocare a deşeurilor din
construcţii; stocarea se poate realiza în grămezi sau în containere metalice (în funcţie de
cantităţile generate).
Taxa de depozitare a fost introdusă pentru prima dată în legislație prin Ordonanța
Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea și completarea OUG 196/205 privind Fondul pentru
Mediu. A fost prevăzut că taxele încasate de la proprietarii sau, după caz, administratorii de
depozite pentru deșeurile inerte și nepericuloase încredințate de către terți în vederea eliminării
finale prin depozitare să fie de 50 lei/tonă în anul 2014, 80 lei/tonă în anul 2015 și 120 lei/tona
începând cu anul 2016.
Patru luni mai tarziu, Legea nr. 284/2013 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.
31/2013 pentru modificarea și completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu a
amânat termenul de implementare a taxei de depozitare pentru anul 2017 la un cuantum de 80
lei/tonă, iar începând cu 2018 la 120 lei/tonă. Prin Ordonanța de urgență nr. 48/01.07.2017,
28 | P a g i n a
Disertație
implementarea taxei de depozitare a fost amânată cu doi ani: în anul 2019 - 80 lei/tonă, iar începând
cu 2020 -120 lei/tonă.
Principalul motiv al amânării implementării taxei de depozitare este faptul că o mare parte
a proiectelor SMID nu sunt finalizate în anul 2017(18 proiecte au fost fazate pentru a fi finalizate
prin POIM în perioada 2017-2020), ceea ce înseamnă că în prezent nu există în operare suficiente
instalații de tratare a deșeurilor înaintea depozitării.
Implementarea taxei de depozitare începând cu anul 2017 ar fi avut ca și consecință, în
cazul deșeurilor municipale, transferarea taxei de depozitare către utilizatorii sistemului de
gestionare a deșeurilor (utilizatori casnici și non-casnici), fără ca aceasta să funcționeze ca un
instrument economic care să stimuleze valorificarea deșeurilor.
3.4 Legislați e UE - princi pi ul „ pol ua to rul pl ă teș te”
Protejarea mediului este esenţială pentru calitatea vieţii noastre şi a generaţiilor viitoare.
La baza politicilor de mediu ale Uniunii Europene (U.E.) se află principiul “poluatorul plăteşte”.
Plata înseamnă investiţii pentru a atinge standarde de mediu mai ridicate, înseamnă cerinţa de a
prelua, recicla, valorifica un produs după utilizare, sau înseamnă taxe pe care companiile sau
consumatorii trebuie să le plătească dacă generează deşeuri.
Standardele de mediu sunt văzute din ce în ce mai mult ca o încurajare spre folosirea
alternativelor mai puţin periculoase, spre utilizarea materiilor ecologice în stadiul de proiectare al
unui produs, spre încurajarea reciclării şi minimizarea depozitării deşeurilor.
Deşeurile din construcţii şi demolări sunt identificate ca un flux prioritar de deşeuri de
către U.E. deoarece pot constitui o sursă pentru reciclare şi refolosire în industria construcţiilor.
Deşeurile provenite din construcţii şi demolări reprezintă circa jumătate din întreaga
cantitate de deşeuri municipale solide generate în unele ţări europene (Franţa, Germania etc.). În
majoritatea ţărilor, acestea sunt depozitate în depozitele de deşeuri menajere. Din cauza restricţiilor
şi reglementărilor legislative privind protecţia mediului impuse la nivel comunitar, această soluţie
nu mai este acceptată. construcţii şi demolări este, deci, un aspect extrem de important.
Din punct de vedere ecologic, reutilizarea deşeurilor din construcţii şi demolări reduce
spaţiul destinat depozitelor de deşeuri autorizate şi permite şi o economie a resurselor naturale, iar
din punct de vedere economic, utilizarea materialelor reciclate în locul resurselor naturale, care
ating costuri extrem de mari, devine de la un an la altul o soluţie din ce în ce mai avantajoasă.
Monitorizarea cantităţii generate şi gestionate de deşeuri din construcţii şi demolări este un
proces dificil, având în vedere existenţa micilor antreprenori care efectuează aceste operaţii.
La ora actuală în România nu există un depozit pentru deşeuri din construcţii şi demolări,
eliminarea acestor deşeuri realizându-se, de cele mai multe ori, pe amplasamentul depozitelor
pentru deşeuri municipale. La nivel naţional, există câţiva operatori economici care operează
concasoare, transformând betonul şi cărămizile în materiale ce pot avea o utilizare ulterioară.
Materialul care rezultă în urma concasării trebuie să se ridice din punct de vedere al
costului şi calităţii la nivelul materiilor prime utilizate în mod normal. În România nu există norme
privind calitatea materialului rezultat în urma tratării deşeurilor din construcţii şi demolări,
împiedicând utilizarea acestuia în diferite aplicaţii (ex. ca material de umplutură la construcţia
căilor de transport).
29 | P a g i n a
Disertație
Studiu de caz : La începutul lunii martie 2009, un judecător din Florenţa a condamnat la
închisoare 25 de persoane, inclusiv pe Directorul General Excutiv (CEO) al companiei de
construcţii Impregilo. S.p.A., cea mai mare companie de pe piata construcţiilor din Italia, respectiv
la plata unor amenzi totalizând 150 milioane de Euro, pentru abandonarea ilegală de deşeuri
provenind de la construirea rețelei feroviare de mare viteză Bologna-Florența, Consortiul Cavet, al
cărei acționar majoritar este compania Impregilo (cu 76% din acțiuni) a început lucrările de
construire a 94 km de linie de cale ferată între Bologna şi Florența, parte a rețelei de transport
transeuropene TEN-T Milano-Bologna-Florența, în anul 1996. Valoarea contractului s-a ridicat la
6,1 miliarde de Euro, deoarece realizarea acestei linii feroviare a presupus construirea a 74 km de
tuneluri şi, de asemenea, confruntarea cu condiții dificile de teren. Procesul în acest caz a început la
sfârşitul anului 2004.
3.5 Exemple de bune practici ale agenților economici din UE
Politicile şi inițiativele europene în domeniul protecției mediului au arătat că marea parte a

cantității de deşeuri rezultate în urma activităților de construcţie poate fi valorificată. State precum
Olanda, Belgia sau Danemarca reciclează, în prezent, între 80-90% din deşeurile produse de
construcţii şi demolări.
Gestionarea eficientă a deşeurilor provenind din construcţii şi demolări, şi implementarea

unor tehnologii şi materiale de construcţii „prietenoase față de mediu” au adus numeroase beneficii
mediului şi companiilor de construcţii, precum:
• reducerea impactului negativ asupra mediului atât prin activitățile desfășurate pe şantier, cât şi
prin cele desfășurate în afara șantierului (transportul, tratarea şi depozitarea deşeurilor
rezultate);
• reducerea cheltuielilor pentru achiziționarea de materie primă inutilă, depozitarea şi
transportul deşeurilor rezultate;
• îmbunătăţirea calităţii lucrărilor executate;
• creşterea nivelului de securitate şi sănătate la locul de muncă;
• îmbunatăţirea imaginii companiei de construcţii, prin responsabiliatate față de mediu şi
societate;
• reducerea dependenței de resursele naturale (lemn, fier/oțel, minerale, petrol s.a.) şi reducerea
consumului de apă şi energie etc.
Programul „Chantiers verts” (Șantiere verzi) derulat în Franța începând cu anul 1993, la
care au participat 11 agenți economici, au demonstrat că bilanțurile materiale şi economice ale
gestiunii deşeurilor de şantier pot fi pozitive, din următoarele considerente :
✓ reducerea la sursă şi trierea deşeurilor, în vederea valorificării materialelor, pot constitui
operațiuni benefice atât din punct de vedere al gestionării deşeurilor, protecției mediului şi
conservării resurselor, cât şi pentru productivitatea globală a șantierului: mai puține deşeuri, o
mai bună pregătire şi informare a personalului de pe şantier, o mai mare securitate a muncii,
diminuarea costurilor;
30 | P a g i n a
Disertație
✓ cunoașterea cantităților şi tipurilor de deşeuri, a costurilor reale care le sunt asociate, permite
întreprinderilor definirea de noi surse de economii (de ex., prin reciclare, valorificare a
deşeurilor produse) şi creșterea productivității;
✓ îmbunătăţirea capacității operatorilor economici din construcţii de a estima necesarul de
materiale încă din faza de planificare va conduce la o mai bună organizare a lucrărilor de şantier
şi evitarea unor eventuale conflicte cu clientii, cauzate de obicei de creșterea cantității de
materiale față de estimările inițiale sau de întârzierea predării lucrărilor.
În ceea ce priveşte diferenţele de costuri dintre un şantier tradiţional şi unul ecologic, o

simulare economică comparativă pentru o construcţie nouă a pus în evidenţă urmatoarele aspecte:
Concluzia finală a simulării a pus în evidenţă că pentru un şantier ecologic, costul

reprezintă 65% din costul unui şantier tradiţional, diferenţa dintre costuri explicându-se prin:
• trierea molozului şi a fierului (cu posibilitatea de a valorifica molozul şi rambleele pe şantier sau
pe șantierele învecinate) - 20%;
• reducerea volumului deşeurilor la sursa - 25%.
Pe de altă parte, această experienţă a pus în evidență necesitatea organizării de filiere locale
de valorificare a deşeurilor, în lipsa cărora deşeurile triate trebuie transportate la mari distanțe,
inducănd, pe lângă costurile suplimentare de transport, costuri suplimentare legate de protecția
mediului.
Concluziile evaluării economice, cantitative sau calitative au demonstrat că șantierele
ecologice nu constituie de fapt decat un element al politicii locale şi regionale a gestiunii deşeurilor.
Astfel:
✓ rentabilitatea şi evoluția lor viitoare sunt dependente de voința responsabililor locali cu politica
globală şi intersectorială a deşeurilor.
✓ planurile departamentale de eliminare a deşeurilor şi încluderea deşeurilor de şantier în cadrul
acestora sunt elemente majore care vor permite ameliorarea continuă a rentabilității gestiunii
deşeurilor.
✓ mobilizarea întreprinderilor în ceea ce privește crearea sau sprijinirea implantării de filiere
locale de valorificare este fundamentală.
31 | P a g i n a
Disertație
În Italia există în jur de 10 mari centre de colectare a deșeurilor din construcţii şi demolări,
cu precădere în apropierea marilor centre urbane din nordul țării (Reggio Emilia, Modena,
Milano).Consorzio Comense Inerți aparține unui grup alcătuit din mai mult de 100 de companii de
construcţii, activitatea principală fiind cea de concasare a deşeurilor inerte rezultate din construcţii
şi demolări.
Tratarea deşeurilor din construcţii şi demolări cu proprietăți fizico-mecanice asemănătoare
se realizează în facilități speciale, concepute astfel încât să nu afecteze mediul (izolare acustică,
cantitate redusă de praf eliminată în aer etc.) Aceste deşeuri sunt supuse concasării primare, care
duce la reducerea dimensiunii materialelor între 0 - 150 mm. În următoarea etapă sunt eliminate,
prin procedee specifice, eventualele armături de fier conținute de deşeurile din demolări (beton
armat) şi alte impurități, după care materialele inerte obținute sunt sortate în mai multe clase
granulometrice (0 - 30 mm, 30 - 70 mm). Materialele obținute sunt utilizate în locul materialelor
inerte naturale, în special în construcţia de drumuri, obiective industriale, umplerea excavațiilor,
realizarea de betoane, mici construcţii etc.
Aproximativ 35% din materialele inerte obținute în urma concasării sunt reutilizate pe
șantierele de construcţii, această abordare permițând:
• exploatarea rațională a resurselor;
• reducerea consumului de resurse naturale din excavații;
• reducerea cantității de materiale care urmează a fi eliminate;
• reducerea impactului negativ asupra mediului;
• reducerea costurilor, prin posibilitatea reutilizării deşeurilor rezultate.
Restul de 65% din materialele inerte obținute nu mai pot fi reutilizate pe șantiere, datorită
proprietăților fizico-mecanice ale materialelor obținute prin concasare, dar sunt utilizate pentru
restaurarea zonelor miniere sau a altor zone drgradate din cauze naturale.
După controlul strict al materialelor inerte (materiale de excavare, deşeuri din demolări,
prelucrarea marmurei, deşeuri din sticlă), şi compactarea acestora, acestea sunt folosite pentru
refacerea zonelor degradate (ex. zone în care s-au produs alunecări de teren, vechi cariere etc.).
Următorii pași îi constituie acoperirea cu o patură de pământ şi, ulterior, însămânțarea ori plantarea
terenului. Drept îngrășământ pentru aceste terenuri se utilizează compost obținut la Consorzio
Comense Inerti.
Un exemplu de creştere a nivelului de conștientizare privind importanţa unui management
îmbunătățit al deşeurilor provenind din activitățile de construcţie şi demolări îl oferă Germania.
HOCHTIEF AG, cea mai mare companie de construcţii din Germania, acordă o importanţă
deosebită reciclării şi valorificării deşeurilor de pe șantierele sale, în orice țară s-ar afla acestea.
În Germania, procentul deşeurilor din construcţii şi demolări reciclate de către Hochtief se
ridică la aproximativ 90%, acestea fiind utilizate în alte proiecte ale companiei. De exemplu,
pamântul excavat la construirea unui stadion de fotbal a fost reutilizat la construirea unei străzi.
3.6 Avantajul implementă rii unui sistem de management
Cel mai bun mod de exprimare a unui avantaj sau atuu, în orice privinţă sau domeniu, îl
reprezintă exemplul, motiv pentru care în ceea ce urmează va fi prezentat cazul firmeo cehe ŽS
Brno.
32 | P a g i n a
Facultatea Construcții Și Instalații Disertație
Având peste 2 000 de angajaţi, ŽS Brno este cea mai mare companie de construcţii în
domeniul ingineriei feroviare din Republica Cehă. Alte domenii de activitate ale companiei sunt:
construcţii civile, ingineria structurilor, construirea structurilor subterane, etc.
Conştientizând nevoile pieţei actuale, dar şi competiţia tot mai acerbă în contextul
globalizării, compania a considerat deosebit de importantă implementarea unor sisteme de
management de mediu şi nu numai, în conformitate cu standardele internaționale: ISO 14001 –
sistem de management de mediu, ISO 9001 – sistem de management al calității, OHSAS 18001 –
sănătate şi securitate ocupațională. De asemenea compania, a participat la programul Safe
Enterprise derulat de Guvernul ceh, a implementat Modelul de Excelență EFQM (Fundația
Europeană pentru Managementul Calității) şi EMAS (Schema comunitară de eco-management şi
audit) - sistem de management de mediu voluntar al UE.
Beneficiile companiei de la punerea în aplicare a EMAS şi a celorlalte sisteme de
management au fost numeroase, printre care:
✓ dezvoltarea unui avantaj competitiv în cadrul licitațiilor naționale şi internaționale, compania
reușind să câștige mai multe contracte decât anterior implementarii acestor sisteme de
management scăderea semnificativă a costurilor de producție, în ciuda investițiilor inițiale
costisitoare (achiziționare tehnologii şi utilaje, implementare de noi proceduri, dezvoltare noi
tehnologii, pregătire personal calificat);
✓ introducerea unor noi proceduri şi tehnologii pentru minimizarea costurilor şi îmbunătăţirea
performanţelor de mediu;
✓ îmbunătăţirea procedurilor de separare şi recuperare a deşeurilor, atât pe șantiere cât şi la sediile
companiei;
✓ examinare periodică şi înlocuire/modernizare a utilajelor şi vehiculelor, în vederea reducerii
consumului de energie şi combustibili;
✓ reducerea cantităților de materii prime prin utilizarea unor procese de producție inovatoare, ca
de exemplu, "Twinmatix"- tehnologie pentru beton armat sau "SK 120" tehnologie utilizată în
33 | P a g i n a
Disertație
cazul reabilitării liniilor de cale ferată eficientizarae metodelor de monitorizare şi evaluare a
performanţelor de mediu.
✓ Îmbunătățirea performanţelor de mediu a fost vizibilă pe toate șantierele de construcţii şi în toate
domeniile de activitate ale companiei.
34 | P a g i n a
Disertație
Capitolul 4.
Legislaţia privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări
Din 18 decembrie 2014, modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de
deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului
societăți Pentru respectarea
europene obiectivelor
a reciclării cu un înaltprezentei directive aşifolosirii
nivel de eficiență evolua în direcția
pentru aresurselor, unei
statele membre
adoptă măsurile necesare destinate realizării următoarelor obiective: până în 2020, pregătirea pentru
reutilizarea, reciclarea şi alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere
care utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, a deşeurilor nepericuloase provenind din
activități de construcţie şi demolări, cu excepția materialelor geologice naturale definite la categoria
17 05 04 din CED, se mărește la un nivel minim de 70 % din masă.”
În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de deșeuri din construcții și
desființări(DCD) generate în România în perioada 2010-2014.
Evoluția generării Deșeuri din Construcții și Desființări este direct conectată cu

dezvoltarea economică, nivelul investițiilor și nivelul standardului de viață. Dezvoltarea accelerată,
fără precedent, a sectorului de construcții din România în perioada 2003-2008 a condus la creșterea
masivă a cantităților anuale de DCD.
Indicatori de generare DCD, 2015 :
Din tabelul de mai sus, se poate observa că indicatorul de generare pentru România este
mult sub media europeană. Ținând cont de situația actuală în sectorul deșeurilor din construcții și
desființări, de lipsa legislaţiei specifice privind cerinţele de raportare pentru firmele de construcții
(actele de reglementare nu cuprind cerințe explicite de raportare a deșeurilor gestionate), precum și
având în vedere rezultatele studiilor recente realizate, se poate aprecia ca la nivel național cantitățile
de DCD generate sunt subestimate.
În anul 2014, din totalul cantității de DCD generate aproximativ 4% o reprezintă fracția
periculoasă. Deși cantitățile de deșeuri periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor
generate, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru gestionarea acestora (colectarea separată
și eliminarea în instalații autorizate), pentru a nu contamina și restul deșeurilor și pentru a nu crea
probleme la valorificarea și eliminarea ulterioară a acestora.
În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării DCD, cu actori implicați,
responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale
actuale.
35 | P a g i n a
Disertație
Schema actuală a gestionării deșeurilor din construcții și desființări :
Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deșeurilor prevede ca producătorul de deșeuri sau,
după caz, deținătorul are obligația de a efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile
legale sau de a transfera aceste deșeuri unui operator economic autorizat care desfășoară activități
de tratare a deșeurilor (prin intermediul unui operator de colectare). Producătorul sau deținătorul
care transferă deșeuri în vederea efectuării unor operațiuni de tratate preliminară în vederea
valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru realizarea operațiilor de valorificare sau
eliminare, art. 23 din Legea nr. 211/2011.
Firmele de construcții au obligația de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a DCD de pe
șantiere. Legea nr. 211/2011 prevede la art. 17 (3) ca titularii pe numele cărora au fost emise
autorizații de construcție și/sau desființări au obligația să gestioneze DCD astfel încât să atingă
progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte
operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere, rambleiere care utilizează
deșeuri pentru a înlocui materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase
provenite din activități de construcție și desființări, cu excepția materialelor geologice naturale.
Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și
completările ulterioare include în activitățile serviciului de salubrizare colectarea și transportul
deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau
exterioară a acestora. Astfel, populația are obligația de a preda DCD operatorului de salubrizare.
36 | P a g i n a
Disertație
De asemenea, România are în pregătire o hotărâre de guvern privind în mod particular

reglementarea activităților de producere şi gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări, în
vederea îndeplinirii obiectivelor strategice naționale specifice acestui flux de deşeuri. Prin acest act.
normativ se urmăreşte realizarea unui sistem funcțional de gestionare a deşeurilor din construcţii şi
demolări prin:
1. clarificarea responsabilităților factorilor implicați în sistemul de gestionare a deşeurilor din
construcţii şi demolări;
2. îndeplinirea obiectivelor strategice naționale privind colectarea separată a deşeurilor din
construcţii şi demolări;
3. obligativitatea existenței unei evindențe privind deşeurile rezultate din construcţii şi
demolări (de la producător, valorificator până la eliminarea lor prin depozitare, dacă este cazul),
astfel încât să existe o bază de date cât mai exactă care să reflecte realitatea existentă pe piață şi din
care să rezulte clar rata de colectare şi valorificare a acestei categorii de deşeuri;
4. dezvoltarea sistemului de facilități în vederea eliminării corespunzătoare a deşeurilor;
5. susţinerea legislativă şi financiară pentru reutilizarea şi reciclarea deşeurilor necontaminate
din construcţii şi demolări;
6. minimizarea şi reutilizarea deşeurilor din construcţii şi demolări, în măsura în care acestea
nu sunt contaminate;
7. selectarea, la locul de generare, a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări;
8. tratarea deşeurilor contaminate din construcţii şi demolări în vederea recuperării sau
eliminării corespunzătoare;
9. recuperarea şi valorificarea materială şi/sau energetică a deşeurilor rezultate din construcţii
şi demolări;
10. aplicarea principiului “poluatorul plătește” şi responsabilizarea producătorului (obligația
de a asigura sisteme de colectare la locul generării şi includerea în autorizațiile de construire sau în
acordurile de mediu pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea
37 | P a g i n a
Disertație
activităților existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare, care pot avea impact semnificativ
asupra mediului, a unor condiții clare privind modul de eliminare a deşeurilor rezultate);
11. aplicarea unor sancțiuni sporite în cazul neconformării cu prevederile acestui act normativ;
12. clarificarea privind modul de desfășurare a inspecției şi aplicarea sancțiunilor, precum şi
nominalizarea organelor de control responsabile cu constatarea contravențiilor.
Conform cifrelor centralizate de EUROSTAT, în 2015, din 272 de kilograme de deşeuri

menajere generate într-un an de un român doar 3% se reciclează. Acest procent ne plasează pe
ultimele locuri în Uniunea Europeană . Îngrijorător este faptul că până în 2020 ar trebui să
reciclăm 50% din deşeurile municipale (care să includă cel puțin hârtia, metalul, plasticul și
sticla), conform obiectivelor stabilite de Directiva Europeană Cadru privind Deșeurile (Directiva
2008/98/EC ). Neatingerea țintelor asumate prin aderarea la UE, va atrage sancțiuni prin procedura
de Infrigement aplicata de Curtea Europeana de Justitie, amenzi care se vor plăti din banii noști, din
banii publici.
În România, depozitarea deșeurilor la groapa de gunoi nu este corespunzător taxată, de

aceea nu este stimulat procesul de reciclare, firmele de salubritate preferând să depoziteze la groapa
deșeurile colectate din motive economice. Taxa pe depozitare la groapă este de doar 10-15
euro/tonă în timp ce în alte țări europene depășește 100 de euro/tonă. Taxarea corespunzătoare ar fi
trebuit aplicată deșeurilor depozitate încă din 2014, dar în decembrie 2013 autoritățile au amânat
taxa până în 2017. Începand cu 1 ianuarie 2017, taxa e de 80 lei/tona (17,7 euro) și a crescut la 120
RON (26,6 euro) pe tonă în 2018.
Legea nr.211 / 25.11.2011 transpune în legislația națională Directiva Europeana Cadru

privind Deșeurile. Conform acesteia toți operatorii economici deținători / producători de deșeuri
sunt obligați să colecteze selectiv deșeurile, cel puțin 4 categorii: hârtie, metal, plastic, sticlă.
Persoanele juridice care nu respectă aceste reglementări pot primi amenzi cuprinse între 20.000 lei
și 40.000 lei, aplicate de către Garda Națională de Mediu și de Administrația publică locală.
38 | P a g i n a
Disertație
Capitolul 5.
Proiectarea ecologică
Conceptul de proiectare ecologică este din ce în ce mai actual, fiind dezvoltat chiar la
nivelul unor reglementări internaţionale, iar aplicarea lui este în atenţia multor specialişti din
diferite domenii. Articolul prezintă o metodologie de evaluare a impactului construcţiilor din beton
armat (în diferite etape, de la producerea materialelor componente până la reutilizarea materialelor
provenite din demolări), asupra mediului. Lucrarea analizează posibilităţile concrete de
implementare a conceptului de proiectare ecologică şi măsurile ce se pot întreprinde la nivel
naţional pentru reducerea impactului construcţiilor din beton armat asupra mediului.
5.1 Concepte moderne privind reducerea impactului construcţ iilor de beton

asupra mediului
Se pot identifica următoarele etape esențiale în realizarea unor construcţii cu impact redus
asupra mediului:
1. elaborarea unei “metode de proiectare specifice (proiectare ecologică )”,
2. stabilirea “celor mai bune tehnologii disponibile”’ (realizarea activităților şi metodelor lor de
operare în toate etapele specifice de viață a structurilor din beton armat în scopul prevenirii şi/sau
reducerii impactului asupra mediului),
3. stabilirea metodologiilor pentru evaluarea impactului asupra mediului şi optimizarea, din acest
punct de vedere, al proiectării, execuției, între inerii structurilor din beton.
Fig. 2 Transformarea dintr-un proces de construcţie tradiţional într-o abordare nouă de construcţie
durabilă
39 | P a g i n a
Disertație
5.2 Proiectarea ecologică
Proiectarea ecologică este o metodă care include aspectele de mediu în activitatea de
proiectare şi se referă la siguranţă, starea de funcționare, durabilitate.
Fig. 3 Exemplu de proiectare ecologică pentru structurile din beton

40 | P a g i n a
Disertație
5.3 Cea mai bună tehnologie disponibilă
Pentru a stabili principalele direcții ale proiectării ecologice în cazul structurilor din beton,
este necesară înțelegerea mecanismelor care provoacă impactul asupra mediului şi utilizarea celor
mai bune tehnologii disponibile pentru a reduce acest impact.
Impactul betonului asupra mediului este legat de toate etapele specifice duratei de viață a
construcţiilor din beton:
• producție de ciment, agregate, aditivi;
• producere beton, armături, armături pretensionate, cofraje;
• executarea, folosirea şi întreținerea structurilor din beton;
• demontarea elementelor din beton;
• demolarea structurilor din beton;
• reutilizarea şi reciclarea betonului;
• reciclarea armăturii şi armăturii pretensionate, etc.
5.4 Principii de evaluare a impactului asupra mediului

Metodelele şi modelele de evaluare şi optimizare privind impactul asupra mediului se
bazează pe următoarele caracteristici:
✓ Complexitate - acoperă cele mai importante criterii de mediu, o abordare multicriterială care să
incorporeze metoda ponderilor şi analize corespunzătore de senzitivitate;
✓ Dependență de timp - consideră întreaga perioadă de viață a construcţiilor din beton;
✓ Probabilitate - respectă probabilitatea dependenței de timp.
Ciclul de viaţă a elementelor/structurilor din beton acoperă următoarele etape:

✓ achiziționarea materiilor prime, producerea betonului şi a componentelor
structurale,
✓ proiectarea şi construcția, renovarea, demolarea, reciclarea şi aruncarea deşeurilor
(figura 4).
Fig. 4 Fazele tipice ale ciclului de viață a elementelor/structurilor din beton
41 | P a g i n a
Disertație
Performanţa unei structuri, de-a lungul întregii perioade de funcţionare, este determinată în
mod esențial, în etapa inițială de proiectare conceptuală şi influențează valoarea totală a impactului
asupra mediului. Acest aspect este prezentat în figura 5.
Fig. 5 Potențialul de influență a gradului de impact asupra mediului Ei în cursul

întregului ciclu de viață a structurii de beton
Procesul de evaluare a impactului asupra mediului necesită date de intrare de mediu

asociate cu materialele structurale şi tehnologiile utilizate în domeniul construcţiilor. Fluxul de
consum de materiale şi de energie referitor la construire, utilizare, întreţinere, reparare, demolare şi
reciclare a structurilor din beton este indicat în figura 6.
Fig.6 Ciclul de viață a structurii de beton – fluxul de materiale şi energie şi

impactul asupra mediului
42 | P a g i n a
Disertație
5.5 Evaluarea impactului de mediu pentru construcţiile din beton
Luând în considerare întregul ciclu de viață a unui produs/proces, impactul de mediu poate
fi exprimat ca suma unor influențe parțiale Ei :
Etot = ∑Ei
Pentru cazul structurilor din beton,
Etot = Eini + Eoper + Em + S∑Erepar + SErenov + Edemol + S∑Erecicl
unde:
Eini = impactul inițial de mediu care provine din etapele de producere a materialelor de, proiectare,
execuție.
Eoper = impactul de mediu asociat cu folosință structurii,
Em = impactul de mediu asociat cu întreținerea,
Erepar = impactul de mediu asociat cu reparațiile în caz de deteriorare,
Erenov = impactul de mediu asociat cu renovarea,
Evaluarea ciclului de viață – implementarea principiilor din ISO 14040
Evaluarea ciclului de viaţă prin implementarea principiilor din ISO 14040 se face iterativ,
incluzând câteva etape interdependente: definirea obiectivelor şi scopului, prezentarea analizelor,
evaluarea impactului, interpretarea rezultatelor (figura 7).
Fig. 7 Fazele evaluării ciclului de viață (LCA) şi standardele ISO corespunzătoare
43 | P a g i n a
Disertație
În figura 8. se prezintă un exemplu de verificare în proiectarea ecologică în timpul etapei de

planificare a construcţiei. Metoda standard sau convenţională de construire este comparată cu o
metoda alternativă care ţine cont de impactul asupra mediului.
Fig.8 Exemplu de verificare a metodei de proiectare în relație cu impactul asupra

mediului (faza de planificare a construcţiei)
Procesul de optimizare își propune minimizarea impactului asupra mediului și are un

puternic caracter complex şi iterativ; trebuie să țină cont de toate tipurile de interacțiuni
semnificative (figura 9).
44 | P a g i n a
Fig. 9 Concept de optimizare bazat pe protecția mediului, pentru o structură de

Beton.
5.6 Măsuri luate pe plan naţional privind reducerea impactului construcţ iilor
din beton armat asupra mediului
Pe plan naţional nu s-au efectuat analize de impact de mediu pentru construcţiile din beton
armat, dar s-au întreprins cercetări pentru utilizarea pe scara largă a cimenturilor cu adaosuri pentru
construcţii din beton situate în medii specifice de expunere.
Aceste cercetări, efectuate de autorii acestui articol, au condus la extinderea domeniilor de
utilizare a cimenturilor cu adaosuri, fapt concretizat la nivelul unor reglementări naționale. Aceasta
acțiune este benefică atât în ceea ce privește reducerea consumurilor de energie, a emisiilor de
dioxid de carbon rezultate la fabricarea cimenturilor, cât şi prin reutilizarea unor materiale
reciclabile (zgura, cenușa, etc.) și creșterea durabilității construcţiilor din beton armat.
45 | P a g i n a
Capitolul 6.
Studiu de caz
6.1 Date generale
6.1.1 Prezentarea obiectivelor de activitate Tomeș ti
Tema de proiectare stabilită de comun acord cu beneficiarul Ciobanu Mihaela,
reprezentant al S.C. LVI SERV S.R.L., proprietar al terenului î nscris î n C.F. 60111 nr.
cad
2040 cod poș tal 707515, teren î n suprafaț a de 31 689 mp, constă î n realizarea lucră rilor
de
"DESFIINȚ ARE CONSTRUCȚ II EXISTENTE"
Obiectivul de investiție este situat în intravilanul extins al satului Tomești, com.Tomești, jud.
Iași.
Prezenta expertiză tehnică s-a elaborat la solidtarea beneficiarului. în vederea demolării
ansamblului industrial alcatuit din 19 corpuri, construcții și anexele conexe (fig.1), amplasate pe
terenul aflat în proprietatea beneficiarului, respectiv a construcțiilor conexe aflate în amplasament
cu excepția posturilor de transformare.
Fig. 1
Având în vedere faptul că pe amplasament sunt amplasate 2 posturi de transformare (PT 1

Abator Tomești și PT 2 Abator Tomești) alimentate din circuitul Iași Sud-Porcine, care la
solicitarea beneficiarului nu vor fi demolate, în cadrul expertizei tehnice se vor analiza tronsoanele
în care sunt amplasate posturile de transformare (fig.2) în vederea identificării soluțiilor tehnice
necesare pentru demolarea parțială a lor, fără să se afecteze structura de rezistență în zona în care
sunt amplasate acestea.
46 | P a g i n a
Corpurile de clădire analizate au fost proiectate în anul 1977 și construite în perioada
următoare până în 1979 cu funcțiunea de abator porcine, având la bază un proiect tip IPCT
București.
47 | P a g i n a
Fig.2
47 | P a g i n a
48 | P a g i n a
49 | P a g i n a
50 | P a g i n a
51 | P a g i n a
52 | P a g i n a
53 | P a g i n a
54 | P a g i n a
55 | P a g i n a
56 | P a g i n a
57 | P a g i n a
Disertație
6.1.2 Prezenta rea obi ectiv elo r de a cti vi ta te
Bâ rla d
Tema de proiectare stabilită de comun acord cu beneficiarul Harabagiu Carmen-Tinca,
reprezentant al S.C. NOVA METATEX S.R.L ., întocmit confor m anexei nr.5 la Metodologia
de
apli care a evaluăr ii impactul ui asu pra mediul ui pentru proi ecte publice și private,
aprobat e pri n
Ord. MMP nr.135/2010, teren î n suprafaț a de 54 935 mp, constă î n realizarea lucră rilor
de
“DESFIINȚARE CONSTRUCȚII C1 - C37.”
Obiectivul de investiție este propus a se realiza în municipiul Bârlad, str. Metalurgiei, nr.3A,
nr. Cad. 78 553, județul Vaslui.
Proiectul prevede demolarca unui număr de 37 (treizeci și șapte) construcții existente pe
Amplasament, care, în prezent, sunt refuncționale, unele dintre acestea aflându-se într-o stare
avansată de degradare, respectiv dezmembrarea amenajărilor existente pe teren- platforme
betonate din incinta proprietății.
Terenul aferent proiectului de desființare a construcțiilor C1-C31, cu ar. cad. 78 553, se află în
proprietatea privată, a S.C. NOVA METATEX S.R.L. conform Actului de Alipire nr.
196/07.06.2018, emis de Isache Dragoș, extras de cărte funciară pentru informare nr.
28770/19.06.2018.
Spațiile aferente clădirilor existente pe amplasament au avut anterior destinații industriale :
- Hale de producție țesături crude și finisate din bumbac și confecții din bumbac, stație de
pre-epurare ape uzate industriale; magazii, anexe auxilare, depozit de combustibilmotorină, sediu
administrativ, etc., aparținând S.C. VIGOTEX S.A. Bârlad,
- Hale de producție pietre abrazive, anexe aferente, sediu administrativ, etc., aparținând
S.C. ABROM S.R.L. Bârlad.
Proiectul de desființare a construcțiilor existente pe ampalasament (inclusiv a platformelor
betonate din incintă) nu prevede intervenții și/sau tăieri ale arborilor și arbuștilor existenți pe
laturile perimetrale ale amplasamentului.
Pe amplasamentul aferent proiectului de desființare :
- Există un depozit de carburanți - depozit
de motorină - care este dezafectat-golit de
combustibil.
- Nu există alte depozite pentru substanțe
sau deșeuri periculoase.
- Există construcții acoprite cu azbest (
S=7 286.50 mp).
- Nu există depozite de
transformatoare/condensatoare cu PCB.
- Bazinele aferente fostei stații de epurare
pentru apele uzate tehnologice conțin ape
provenite din precipitații.
58 | P a g i n a
Disertație
Fig. 1
59 | P a g i n a
Disertație
Fig.2
60 | P a g i n a
60 | P a g i n a
61 | P a g i n a
62 | P a g i n a
63 | P a g i n a
64 | P a g i n a
65 | P a g i n a
66 | P a g i n a
67 | P a g i n a
68 | P a g i n a
69 | P a g i n a
70 | P a g i n a
71 | P a g i n a
72 | P a g i n a
73 | P a g i n a
74 | P a g i n a
75 | P a g i n a
76 | P a g i n a
77 | P a g i n a
78 | P a g i n a
79 | P a g i n a
80 | P a g i n a
81 | P a g i n a
82 | P a g i n a
83 | P a g i n a
84 | P a g i n a
La baza acrivităților de demontare, demolare, recondiționare și refolosire a elementelor

recuperabile stau prevederile normativului NP35/99.
85 | P a g i n a
Disertație
6.2. Instrucți uni , di s po zi ți i l eg al e
Pentru prezenta lucrare, vor fi aplicabile normele și reglementările în vigoare din România.
În absența unor norme sau reglementări specifie, se vor aplica normele europene.
În orice caz, se vor respecta :
• Legea 50/1991 modificată cu privire la Autorizarea de Construcție,
• Legea 10/1995 cu privire la calitatea în construcții, inclusiv corecturile tehnice și prescripțiile
de aplicare,
• Legea nr.319/2006 - a securității și sănătății în muncă;
• H.G nr.1425/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securității și sănătății în muncă nr. 319/2006;
• H.G. nr. 300/2006 - privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru șantierele
temporare sau mobile, modificată și completată;
• H.G. nr. 493/2006 - privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, modificată și completată;
• H.G. nr. 971/2006 - privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de
sănătate la locul de muncă;
• H.G. nr. 1048/2006 - privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de
către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă;
• H.G. nr. 1091/2006 - privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă
• H.G nr. 1876/2006 - privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la
expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibrații;
• O.U.G. nr. 96/2003 - privind protecția maternității la locul de muncă, modificată și
completată;
• Legea nr. 346/2002 - privind asigurarea pentru accidente de muncã și boli profesionale, rep;
• LEGE Nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor; P118-99 -Norme
tehnice privind proiectarea măsurilor de protecție la foc a construcțiilor,
• LEGE Nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protecția civilă,
• ORDIN nr. 132 din 29/01/2007 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare a Planului de
analiza și acoperire a riscurilor și a Structurii-cadru a Planului de analiza și acoperire a
riscurilor,
• ORDIN nr. 163 din 28/07/2007 pentru pentru aprobarea Normelor generale de apărare
împotriva incendiilor;
• H.G. Nr. 343 din 2017 prvind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de
construcții și instalații aferente acestora,
• ORDIN Nr. 712 din 23/06/2005, modificat și completat de ORDIN 786 din 02/09/2005
pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariaților în domeniul situațiilor
de urgenta - abroga - D.G.P.S.I. – 002,
• Ordin nr. 1822/2004 din 07/10/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind clasificarea și
încadrarea produselor pentru construcții pe baza performantelor de comportare la foc,
• ORDIN nr. 269 din 4 martie 2008 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind
clasificarea și încadrarea produselor pentru construcții pe baza performantelor de comportare
la foc, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr.
86 | P a g i n a
Disertație
1.822/2004 și Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 394/2004 Normativ din
05/06/2006 pentru asigurarea îndeplinirii cerințelor privind siguranța în exploatare și
securitatea la incendiu pentru instalațiile care produc sau utilizeaza acetilena,
• ORDONANȚA Nr. 19 din 27 ianuarie 2005 pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 608/2001
privind evaluarea conformitații produselor.
În vederea asigurării calității lucrărilor se vor respecta cu strictete standardele și normativele
în vigoare, în mod special următoarele:
- C56-86 - Normativ pentru verificarea calității și recepția lucrărilor de construcții și instalații
aferente, împreună cu instrucțiunile de aplicare.
- Regulament privind protecția și igiena muncii în construcții.
- P118-89 - Norme tehnice privind proiectarea măsurilor de protecție la foc a construcțiilor
(completate și modificate cu decizia ICCPDC nr.11/1988 și or.MLPAT nr.29N/1996)
6.3. Propuneri de tehnologii pentru demo l ă ri și prelucra rea deșeurilor din

co ns trucții
6.3.1. Si tua ția de rezi stență a cl ădi ril o r
Degradările indentificate atât la nivelul finisajelor cât și la nivelul elemnetelor structurale se
datoarează pe de-o parte atât duratei de exploatare cât și supunerii la acțiuni seismice repetate. În
urma investigațiilor realizate la obiectivele construite, prin prisma prevederilor referitoare la
siguranța în exploatare, igienă și confortul ocupanților se prezintă următoarele deficiențe :
✓ Dislocări locale ale betonului din stâlp, cu descoperirea armăturii de 2-3cm, datorită
lovituii acestora,
✓ Îmbinări între elementele prefabricate cu betonul din zona de monolitizare desprins,
✓ Zidăria din fațade prezintă porțiuni netencuite cu rosturi dezvelte neprotejate,
✓ Tâmplăria exterioară și interioară degradată,
✓ Aticul are tencuiala fisurată, căzută în unele zone și urme de infiltrații pe mare parte din
suprafața desfășurată în lungul halei,
✓ Rostul dintre stâlpi este deschis, neprotejat cu șorț de tablă,
✓ Geamuri sparte sau ochiuri în care sticla lipsește,
✓ În zonele în care cărămida este la vedere se observă că mortarul din rosturi este măcinat de
intemperii,
✓ Local, geamul de la illuminator a fost înlocuit cu tablă,
✓ Armături corodate și dezvelite la grinzi,
✓ Pete de mucegai și igrasie atât pe pereții interior cât și pe elementele structurale,
✓ Pereți din zidărie de la grupurile sanitare sunt degradați, cărămida este măcinată și sunt
pete de mucegai și igrasie datorită instalațiilor sanitare degradate,
✓ Tencuieli desprinse sau puternic degradate,
✓ Zugrăveala realizată în unele încăperi cu vopsea pe bază de ulei este exfoliatăde pe pereți,
✓ Instalații neizolate, ruginite sau degradate,
✓ Zonele de rost de la elementele de acoperiș sunt fisurate,
✓ Infiltrații de apă din precipitații la nivelul acoperișului,
✓ Goluri practicate în elementele de acoperiș cu descoperirea armăturii,
✓ În uzina de frig sunt degradări semnificative atât a pereților cât și a elementelor structurale,
87 | P a g i n a
Disertație
✓ Hidroizolația terasei prezintă zone descoperite, cu degradări puternice, ce au permis apei
pluviale să se infiltreze în interiorul clădirii.
6.3.2. Dezafectarea clă di ri lo r
La începerea lucrărilor, se va îndepărta vegetația și toate materialele organice de pe

amplasament, acestea vor fi îndepărtate din șantier și se vor transporta în locurile aprobate pentru
acest scop. Înlăturarea pământului vegetal prin excavări mari și săpături făcute mecanic sau manual
în teren incluzând tăierea și înlăturarea rădăcinilor și buștenilor, roci și materiale cu dimensiuni care
nu depășesc 0,30 kg/m3, se vor face protejînd structurile supraterane cum ar fi conductele și canalele
de drenare etc. și incluzând depozitarea materialului rezultat din lucrările de șantier.
Activitățile se vor desfășura în două etape :
1. Etapa de organizare de șantier - care cuprinde lucrări aferente poziționării utilajelor,
stabilirii traseelor de evacuare, a amplasării baracamentelor ( magazie, pază, closete
ecologice, etc. ), platforme provizorii de depozitare a deșeurilor inerte.
2. Etapa de demolare - care se referă la perioada efectivă de demolare propriu-zisă ce
cuprinde demolarea construcțiilor supraterane și subterane. Etapa implică evacuarea
deșeurilor rezultate de la demolare cu luarea măsurilor adecvate pentru protecția factorilor de
mediu și prelucrarea materialelor ce pot fi valorificate.
- Mărimea proiectelor –
Proiecte de dimensiune medie;
Proiectul constă în desființarea construcțiilor aflate într-o stare avansată de degradare
conform prevederilor proiectului, desființarea costrucțiilor se va efectua manual și mecanizat, de
sus în jos, astfel încât demolarea părților componente ale construcțiilor să nu producă prăbușirea
altor părți componente.
Înainte de începerea lucrărilor de demolare, se vor lua măsuri privind :
• Împrejmuirea construcțiilor ce urmează a fi demolate;
• La punctele de acces spre zona de demolare se vor amplasa indicatoare de avertizare sau de
interdicție a accesului;
• Întreruperea legăturilor conductelor rețelelor de telecomunicații, apă, canalizare, gaze,
electricitate;
• Se vor realiza acțiuni contra prăbușirii necontrolate a diferitelor părți ale construcțiilor care se
demolează;
• Se vor prevedea măsuri de prevenire corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii împotriva
pericolelor datorate nesiguranței și instabilității temporare a lucrarii;
• Semnalizarea locurilor de muncă care prezintă risc potențial de accidente;
• Delimitarea zonelor de circulație ale utilajelor;
• Stabilirea tehnologiei adecvate pentru execuția demolării.
Lucrarile de demolare la clădiri se vor efectua în următoarea ordine :
• Întreruperea utilităților, în măsura în care acestea mai există în stare de funcționare pe
arnplasament: energia electrică, apa, gazul metan.
• Scoaterea ușilor și a ferestrelor.
• Decopertarea acoperișurilor,
88 | P a g i n a
Disertație
• Îndepărtarea cu prioritate a materialelor periculoase rezultate din demolarea acoperișurilor
realizate din plăci de azbociment, având în vedere faptul că prin îndepărtarea materialelor cu
conținut de material periculoase se permite obținerea de deșeuri necontaminate, care pot fi
valorificate;
• Demontarea pereților conform unui plan care va stabili care pereți se vor dărâma primii, pană la ce
înălțime, astfel încât să se prevină apariția oricăror accidente de muncă, respectiv degradrea
vecinătăților.
• Demolarea platformelor betonate.
• Sortarea materialelor la locul de generare.
• Transportul molozului și a celorlalte deșeuri amenajate și predarea materialelor către valorificarea/
eliminarea finală.
• Recepția lucrărilor rezultate.
Tehnologia de demolare manuală constă în principal în montarea-demontarea și mutarea
jgheaburilor de evacuare a deșeurilor și a schelelor, executarea lucrărilor propriu-zise de demolare
și desfacere cu unelte specifice, manipularea materialelor/deșeurilor rezultate, sortarea și stivuirea
acestora.
Tehnologa de demolare mecanizată implică folosirea unor utilaje și tehnologii specifice.
Utilajele folosite pentru executarea lucrărilor de demolare :
- Excavator JCB 330 JS-34 tone, dotat cu : picon hldraulic RAMMER; pulverizator hidraulic VTN;
- Excavator KOMA TSU PC450-45 tone prevazut cu : picon hidraulic;
- KOMATSU-2 tone; pulverizator RAMMER-2,5 tone;
- Excavator CAT 320-24 tone prevăzut cu : picon hidraulic INDEC0-1,5 tone; cupă - 0,6 mc;
- Excavator LJEBHER 906-23 tone, prevăzut cu: cupă - 0,6 mc; pulverizator RAMMER-1,5 tone;
- Excavator JCB 220 JS-22 tone dotat cu : cupă-0,6 mc; foarfeca INDEC0-1,5tone;
- Concasor pentru beton TEREX PECSON-45 tone;
- cumularea cu alte proiecte existente sau aprobate - nu este cazul;
- utilizarea resurselor naturale în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității - nu
este cazul;
- cantitatea și tipurile de deșeuri generate/gestionate.
a) Deșeurile generate pe amplasarnent, în perioada executării lucrărilor de demolare -
deșeurile din construcții și demolări corespunzătoare codurilor de deșeuri prevăzute la categoria 17
din anexa nr.2 la Hotarârea Guvemului nr.856/2002.
Deșeurile din azbest-cca. 11 286,50 mp plăci de azbociment rezultate din decopertarea unor
suprafețe de acoperiș, se vor gestiona ca deșeuri periculoase. Se vor stoca temporar în recipiente
specializate ‘containere’, după ambalarea prealabilă, în funcție de dimensiuni, în saci de plastic sau
folie de polietilenă. Sacii închiși și etichetați se vor introduce la randul lor, în alți saci de plastic
rezistenți și transparenți.
Etichetarea deșeurilor cu azbest ambalate în saci sau folie de polietilenă (PE) se va realiza
conform prevederilor HG nr.124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului
cu azbest, cu modificările și completările ulterioare.
Containerele cu deșeuri din azbest vor fi predate pe baza de contract către operaori
autorizați pentru colectarea și transportul în vederea eliminării finale prin depozitare, în depozite
autorizate din punct de vedere al protecției mediului.
89 | P a g i n a
Disertație
b) Deșeurile rezultate în perioada de execuție a proiectului vor fi gestionate conform
prevederilor Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor cu modificările și completările ulterioare
și HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând
deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu modificările ulterioare;
Poluarea si alte efecte negative :
Aer
Pe perioada de realizare a lucrărilor
• emisiile în atrnosferă de la utilaje și mijloacele de transport;
• pulberi sedimentabile și în suspensie de la lucrările de demolare și de la manipularea deșeurilor
rezultate;
Sol si subsol
Pe perioada de execuție a lucrărilor
• posibil impact asupra solului în locul organizării șantierului
• posibila poluare cu produs petrolier de la utilajele folosite în timpul realizării
proiectului
• se vor lua măsuri de prevenire a poluării solului și subsolului cu produse poluante existente în
mod curent pe șantier (carburanți, lubrefianți, deșeuri menajere sau deșeuri rezultate în urma
procesului de construcție etc.)
Apa
Pe perioada de execuție a lucrărilor
• posibile scurgeri de ulei și carburanți pe timpul funcționării ulilajelor.
Zgomot
• disconfort fonic pe toată perioada de execuție a lucrărilor.
• riscul de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauza, inclusiv cele
cauzate de schimbările climatice, conform informațiilor științifice: nu este cazul.
• riscurile pentru sănătatea umană: nu este cazul.
90 | P a g i n a
Disertație
CONCLUZII
O demolare presupune o concluzie a unui studiu atent și profesionist.
Acțiunea de a demola are în principiu scopul de a pregăti un spațiu pentru o nouă
construcție. Practica ne spune că nu se reușește întotdeauna, dar vinovat este faptuitorul.
Pe baza observațiilor din studiu de caz, sa obresvat că moluzul din construcție (betonul armat) este
dificil de reciclat și de obicei este aruncat ca moluz la groapa de gunoi.
Activitatea de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări nefiind reglementată în
mod special, producătorii şi deţinătorii acestei categorii de deşeuri nu acordă atenţie suficientă
gestionării acestui tip de deşeu. Unele dintre firmele de construcţii încheie contracte cu serviciile de
salubritate pentru preluarea ecestor deşeuri, dar acestea nu sunt sortate pe tipuri de material, în
vederea reutilizării/ reciclării/ valorificării.
De asemenea, de multe ori, nu există nici o separare a deşeurilor periculoase de cele
nepericuloase. Mari cantităţi de deşeuri nu ajung în depozite autorizate sau pe amplasamentele
stabilite de către autorităţile locale, ci se depozitează ilegal (în spaţii inadecvate depozitării
deşeurilor), nefiind respectate cele mai bune practici pentru gestionarea deşeurilor de acest tip.
În general, datele referitoare la cantităţile de deşeuri din construcţii şi demolări sunt incerte
şi aceasta se datorează în mare parte faptului că nu există date referitoare la deşeurile din construcţii
şi demolări provenite de la marii constructori, care în general au mai multe puncte de lucru
răspăndite peste tot în ţară şi nu au o evidenţă strictă, centralizată, care să furnizeze informaţii
despre adevărata dimensiune a acestora.
Diferenţele mari de deşeuri din construcţii şi demolări, generate în ţările Uniunii Europene
pot fi explicate prin diferenţele între tehnologiile de construcţie folosite, tradiţiile în privinţa
construcţiilor şi a materialelor folosite, prin caracteristicile geologice şi seismice ale terenurilor, dar
mai ales prin activitatea economică din sectorul construcţiilor.
Deoarece clădirile au durata de viaţă de mai multe decenii, este evident faptul că, pentru
resturile din construcţii obţinute astăzi, sunt relevante materialele de construcţie de ieri şi de
alaltăieri, iar materialele folosite astăzi vor deveni deşeuri peste 50-100 de ani.
Anumite materiale folosite în trecut au devenit acum deşeuri periculoase (de exemplu
azbestul) şi trebuie luate măsuri speciale la gestionarea lor.
Compoziţia deşeurilor din construcţii şi demolări depinde de asemenea de lucrările de
construcţii, dacă este vorba despre construcţia unei clădiri noi sau renovarea/modificarea unei
construcţii mai vechi.
Din lucrările de renovare/modificare după cum a fost prezentat, rezultă mai multe deșeuri
decât din lucrările de construcție a unei clădiri noi.
În studiul de caz realizat în această lucrare este evident ce impact asupra mediului
înconjurător și asupra oamenilor au deșeurile și societățile abandonate.
În vederea îmbunătăţirii sistemului de gestionare a deşeurilor din construcţii şi demolări
este necesară creşterea gradului de colectare selectivă a deşeurilor din construcţii, de către titularul
activităţii de construcţii (persoană fizică sau juridică, având calitatea de proprietar, investitor,
administrator, după caz, care desfăşoară activităţi de construcţii), operatorii de salubritate şi
administraţia publică locală.
91 | P a g i n a
Disertație
Ne putem inspira din reconversia parcului Lux Sralhof Belval-Quest din Luxemburg. Acest
proiect a fost realizat de AllesWirdGut Architektur, care s-a inspirat din povestea de success a
parcului High Line. O fostă zonă industrială, nu implică în mod obligatoriu un trecut și un prezent
cenușiu, în decursul anilor s-au mai întâlnit proiecte de reconversie care au dat naștere unor spații
publice frumoase și prețuite de localnici.
Acest parc din Luxemburg este amplasat pe locul unui fost șantier metalurgic și al unei
mori, a reusit să îl revigoreze printr-o arhitectură cu forme simple, moderne, culori vii și multă
verdeață. Astfel de proiecte de reconversie ar trebui implementate și în România deoarece sunt
foarte multe parcuri industriale abandonate.
Parcul Lux Sralhof Belval-Quest
92 | P a g i n a
Disertație
Bibliografie
* http://www.anpm.ro/
** http://www.ier.ro/
*** http://www.mdrap.ro/
1. Dumitru Fundătură, Managementul resurselor materiale, Ed. Economică

2. Duţu M., Dreptul mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1998.
3. Josan N., Sisteme globale de mediu, Ed. Univ. din Oradea, 2002
4. Cristinel Racoceanu, Camelia Capatina, Deşeuri, Ed. Matrixrom
5. Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea
şi repararea daunelor aduse mediului (Environmental Liability Directive -ELD)
6. The Romanian Economic Journal Year XII, no. 33 (3) 2009 141 Reciclarea deşeurilor din
construcţii şi demolări - o necesitate Cristina Iacoboaea Mihai Şercăianu
7. Cristinel Racoceanu, Camelia Capatina, “Deseuri” , Ed. Matrixrom
8. Cod de practică pentru producerea betonului, CP 012/1-2007, iulie 2008
9. Josan N., Sisteme globale de mediu, Ed. Univ. din Oradea, 2002.
10. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:01994L0062-
20150526&from=EN
11. http://www.mmediu.ro/categorie/planul-national-de-gestionare-a-deseurilor-pngd/239
12. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/Planul-de-Gestionare-a-Deseuri55.php
13. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Waste_statistics/ro
14. http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2018-12-13-
Lege_CD_13.12.2018%20Final1.pdf
15. http://www.spatiulconstruit.ro/articol/parc-urban-in-luxembourg-reconversie-a-unei-zone-
industriale-object_id=11273
16. https://www.ohlzs.cz/en/company-history/
17. http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/PNGD_vers5.pdf
93 | P a g i n a

Disertație (Modificat)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disertație (Modificat)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Tehnică ”Gheorghe Asachi” Din Iași

Facultatea Construcții Și Instalații

Managementul deşeurilor cu recuperarea

Profesor coordonator : Dr. Ing. Ciprian-Ilie COZMANCIUC

Masterand : Ing.Viorel Ungureanu

Capitolul 2. Problematica deşeurilor în România 7

Capitolul 3. Ghid de bune practici în planificarea managementului 12

3.5 Exemple de bune practici ale agenţilor economici din Uniunea 30

Capitolul 4. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi

1.1 Noţ iuni fundamentale

Cuvântul „mediu” exprimă o noţiune cuprinzătoare şi fundamentală, prin care înţelegem

„Dezvoltarea durabilă” – satisfacerea nevoilor prezentului fără a le compromite pe cele ale

1.2 Strategia Ro mâ ni ei î n do meni ul pro tecţiei medi ul ui şi a dezvo l tă

Şi în România, ca şi în alte ţări, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în

Modificările care au intervenit în evoluţia calităţii factorilor de mediu, modificările

2.1 Problematica deş euril o r din construcţii şi demolă ri

2011 2012 2013 2014

Mii tone Mii tone Mii tone Mii tone

313.08 715.4 466.89 474.35

Deşeuri nepericuloase din construcţii şi demolări:

Deşeurile nepericuloase admise la stocare sunt reprezentate de:

Categoriile de deşeuri nepericuloase pe amplasamentele de stocare a deşeurilor nepericuloase

2.2 Managementul de deş euri

✓ – Colectarea şi transportul deşeurilor

✓ – Prelucrearea sau depozitarea deşeurilor

3.1 Obiectivul Ghidului

În general, un ghid de gestionare a deşeurilor rezultate din construcţii şi demolări, vine în

3.2 Gestionarea deşeu rilor din construcţ ii şi demol ă ri în Româ nia

3.2.1 Etapele de planificare a unei strategii de gestionare a deş eurilor

Planificare PAS 1. Identificarea contractorilor, piețelor şi facilităților, a schimburilor de

Obţinerea informaţiilor cu privire la:

O importantă sursă de informaţii cu privire la schimbul de materiale o reprezintă internetul,

PAS 2. Identificarea resurselor locale existente şi a oportunităților aduse de acestea în

• Programul calificat de reciclare. Scopul acestui program constă în identificarea organizațiilor

• Managementul vopselei pe baza de plumb. Scopul acestui management constă în protecția

• Documentația privind procesul de analiză a impactului asupra mediului. Aceasta cuprinde

PAS 3. Identificarea cerințelor de mediu şi a celor mai bune practici disponibile de

Materiale de constr ucţi e pe baza de azbest

Echipa de management trebuie să se asigure că sunt întrunite următoarele cerințe:

Plumbul şi vopseaua bazată pe

Descriere - plumbul este un metal natural cu importanțe proprietății fizice şi funcționale, cu

Alte deşeuri periculoase

Materialele cu conținut de plumb şi cheresteaua tratată se găsesc adesea în cantitatea de

Cheresteaua tratată cu substanțe chimice şi conservanți, care este eliminată şi câteodată

Grijile şi preocupările ce țin de manipularea corectă a deşeurilor diferă semnificativ de la

PAS 4. Identificarea gamei de opţiuni, disponibile la punerea în aplicare a practicilor de

O astfel de strategie trebuie actualizată cel puţin o dată pe an, pentru:

PAS 6. Dezvoltarea unor planuri generale de gestionare a deşeurilor.

Astfel de planuri cuprind :

În calitate de membru al Uniunii Europene, România trebuie să se alinieze noilor politici

În strânsă legătură cu gestionarea eficientă a deşeurilor din construcţii şi protejarea mediului,

Eco-construcţia cuprinde producția de echipamente, tehnologii, materiale specifice,

3.2.3 Bune practici în Ro mâ nia privind gestionarea deşeurilor din co ns trucţ

3.3 Mă suri de protecț ia mediului în Româ nia

• deşeuri rezultate din construcţia de clădiri şi/sau infrastructura civilă (contaminate şi

• deşeuri rezultate din lucrările de modernizare şi întreţinere a străzilor - substanțe

Pe un şantier de construcţii de imobile, de exemplu, fluxul de deşeuri rezultat se poate observa în

Fig.1 Fluxul de deşeuri pe un şantier de construcţii de imobile

3.3.1 Prevenirea şi minimizarea deş eu rilor

Această practică trebuie realizată începând cu faza de proiectare a construcţiei şi

Este indicat ca deşeurile/materialele rezultate în timpul demolărilor şi construcţiilor să fie

3.3.3 Principalele materiale care pot fi reutilizate şi /sau reciclate

Dacă nu sunt contaminate, deşeurile din construcţii şi demolări ce pot fi prelucrate şi