Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hernia de Disc Cervicală
Hernia de Disc Cervicală
Cauze și simptome
Ce este hernia de disc cervicală?
Pentru a înţelege ce este hernia de disc cervicală trebuie menţionate câteva lucruri despre discul
intervertebral. Acesta este o structură anatomică dispusă între corpurile vertebrale şi funcţionează
ca un amortizor de şocuri, sau ca o bucşă de cauciuc la suspensiile automobilelor. El preia şocurile
şi solicitările excesive care se exercită asupra vertebrelor în viaţa de zi cu zi. Totodată discul
intervertebral are rolul de a permite mişcarea independentă (în anumite limite) a vertebrelor una faţă
de alta, ceea ce ne permite să ne aplecăm, să ne rotim sau să efectuăm mişcări complexe ale
gâtului.
Discul intervertebral are o structură complexă, fiind alcătuit dintr-un nucleu pulpos şi un inel fibros.
Nucleul pulpos este la interior, este ca un gel care reţine apa şi el este elementul cheie care
amortizează şocurile şi permite mişcarea vertebrelor. Inelul fibros este dispus de jur imprejurul
nucleului pulpos şi are rolul de a-l ţine pe loc, în tensiune, ca un ligament articular.
Hernia de disc cervicală înseamnă uzura şi deplasarea nucleului pulpos către canalul medular, unde
comprimă o rădăcină a unui nerv spinal.
Cele mai afectate discuri cervicale sunt C5 şi C6 datorită faptului că la nivelul lor există cea mai
mare mobilitate a coloanei cervicale.
Protruzia discală, zisă şi prolaps discal sau debord discal, este cea mai puţin gravă, practic
un început de hernie; fragmentul herniat nu a părăsit complet spaţiul discal.
Extruzia discală, sau hernia de disc propriu-zisă, este un stadiu mai avansat, în care
fragmentul herniat este complet în afara spaţiului discal dar este încă în continuitate cu
acesta.
Sechestrul discal, sau hernia ruptă, cu fragment liber, migrat, este atunci când bucata de
disc herniată nu mai are legătură cu discul de unde s-a desprins, fiind deplasată fie în sus fie
în jos (mai des).
Hernia de disc cervicală poate fi pe mijloc (mediană), sau lateralizată (paramediană sau foraminală),
manifestările fiind diferite. O hernie mediană este mult timp asimptomatică, dar când este mare
apasă măduva cervicală şi determină o suferinţă neurologică specifică (mielopatie cervicală) fără
dureri. Când este lateralizată intră în contact cu o rădăcină cervicală şi determină dureri pe mâna
respectivă.
Cum se manifestă?
În prima fază a bolii, cea în care există doar un disc uzat, degenerat, avem dureri în zona cervicală
însoţite contractură musculară care se poate extinde şi la nivelul toracelui superior – omoplaţi.
Acestea evoluează de obicei în pusee declanşate de efort, frig, umezeală, drumuri lungi, etc, şi se
remit în câteva zile în condiţii de repaus şi tratament medicamentos. Pe măsură ce uzura discului
avansează, aceste episoade devin din ce în ce mai dese, mai grave şi mai rezistente la tratament.
În stadiul de hernie de disc constituită, manifestarea principală este durerea la nivelul umărului şi pe
mână, datorată compresiunii unei rădăcini nervoase.
În afară de durere, suferinţa rădăcinii nervoase se poate manifesta şi prin tulburări de sensibilitate
(furnicături sau amorţeală) sau scăderea forţei musculare pentru anumiţi muşchi.
Compresiunea măduvei cervicale (mielopatie) se manifestă prin scăderea forţei musculare atât în
muşchii mâinii cât şi la picior, cu scăderea capacităţii de efort şi dificultăţi la mers; apar de
asemenea tulburări de sensibilitate şi disfuncții sfincteriene. Durerea este de obicei doar cervicală şi
nu este foarte intensă.
Diagnostic și tratament
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului neurologic şi prin rezonanţă magnetică (RMN).
Examenul neurologic stabileşte cât de severă este afectarea rădăcinii nervoase şi a măduvei, iar
RMN arată cu precizie unde este hernia, cât de mare este ea şi cât de mult afectează măduva.
Atunci când nu se poate face RMN, alternativa este examenul computer-tomograf (CT), care oferă
însă informaţii mult mai puţine.
Radiografiile de coloană au o valoare limitată, doar orientativă, fără a se putea stabili un diagnostic
pe baza lor.
Intervenția chirurgicală
Când trebuie făcută operaţia?
Principiul după care ne ghidăm este „operăm pacientul, nu RMN-ul”. Asta înseamnă că primordială
este simptomatologia în stabilirea indicaţiei operatorii.
Operaţia trebuie făcută (indicaţii absolute) atunci când pacientul acuză dureri insuportabile,
scăderea importantă a forţei musculare cu dificultăţi la mers sau mielopatie cervicală. Atunci când
apare o pareză operaţia trebuie făcută în maxim 2 luni, altfel recuperarea nu va fi completă. În cazul
afectării măduvei cervicale, operaţia trebuie făcută cât mai repede, fără însă a fi considerată o
urgenţă ca sindromul de coadă de cal în hernia lombară.
Dacă nu există deficite neurologice, sau sunt minime, se încearcă toate variantele de tratament
conservator, iar decizia de operaţie aparţine pacientului.
Există situaţii când pacientul acuză o simptomatologie minimă dar are o hernie voluminoasă iar
măduva prezintă la RMN semne de suferinţă cronică; decizia operatorie se ia de comun acord cu
pacientul, însă recomandarea este, în general, pentru operaţie.
Evident, atunci când RMN-ul nu arată o hernie de disc semnificativă, nu se face operaţia chiar dacă
există simptomatologie (practic suntem în situaţia de a nu avea ce opera, iar cauza durerilor trebuie
căutată în altă parte).
Tratamentul post-operator
Ce urmează după operaţie?
După operaţie, pacientul este supravegheat în Secţia de Terapie Intensivă pentru câteva ore, după
care este transferat în rezervă. Alimentaţia şi hidratarea pe gură se reiau la cca 2 ore postoperator,
iar mobilizarea se face la cca 3-4 ore. Pacientul operat de hernie de disc nu trebuie să stea la pat,
din contră, este mobilizat activ şi în ziua următoare prin kinetoterapie.
Pentru operaţia la un singur nivel (disc) cervical, de regulă, nu este necesară imobilizarea coloanei
într-un guler; în funcţie de situaţia particulară acesta poate fi însă necesar.
Spitalizarea este de regulă de o noapte postoperator, însă la domiciliu va continua un program de
exerciţii fizice de intensitate progresivă. Recuperarea după operaţie este activă, fiind încurajat
mersul şi urcatul/coborâtul scărilor.
În primele 5-7 zile pot exista dureri date de incizia operatorie, care însă dispar progresiv. Singura
restricţie cu adevărat o constituie ridicarea de greutăţi – maxim 2 kg (o sticlă de apă) în prima lună.
De asemenea, şofatul nu este recomandat în această perioadă, datorită mişcărilor ample şi adesea
bruşte ale capului şi gâtului.
Îngrijirea plăgii presupune bandijonarea cu soluţie de Betadină 10% pentru 10-14 zile. Legat de
baie, se recomandă duşul, fără alte restricţii, în primele 2 săptămâni.
Prognostic
Care este prognosticul?
Pacienţii operaţi de hernie de disc cervicală pot duce o viaţă normală. În primele 2 luni după operaţie
se recomandă evitarea mişcărilor ample ale capului şi gâtului şi, desigur, a traumatismelor de
coloană cervicală.
Ca şi activităţi fizice, se recomadă kinetoterapia specializată, înotul, ciclismul, alergările uşoare
(jogging), aerobic, căţărarea, etc. Sunt de evitat sporturile de contact (judo sau alte arte martiale)sau
cele care presupun rostogoliri şi căderi.
Nu există restricţii în ceea ce priveşte viaţa sexuală.
Reluarea activităţii profesionale se poate face după 3-4 săptămâni, mai târziu dacă aceasta
presupune eforturi fizice sau condiţii de lucru în frig sau umezeală.
După operaţie, mai pot exista dureri uneori, la schimbarea vremii, efort, expunerea la frig, care însă
nu trebuie să ne îngrijoreze. Deficitele neurologice (amorţelile şi scăderea de forţă musculară) se
remit treptat în 3-4 săptămâni, mai rapid cu ajutorul kinetoterapiei. Deficitele cauzate de mielopatie
se remit treptat în timp.
Hernia de disc cervicală este o boală care nu necesită tratament chirurgical decât în stadiile
avansate, însă operaţia nu este una complicată, având un impact minim asupra capacităţii
pacientului de a avea o viaţă normală. Atunci când durerile afectează calitatea vieţii cotidiene, cu
ajutorul unei operaţii simple şi practic lipsită de riscuri, pacienţii îşi pot recăpăta o viaţă normală.
Serviciul de medicina muncii care asigura supravegherea starii de sanatate a lucratorilor va intocmi si va
prezenta angajatorului, anual, un raport care va cuprinde in principal concluziile evaluarii starii de
sanatate a lucratorilor, precum si recomandari medicale privind promovarea sanatatii la locul de munca.
Luati legatura cu medicul specialist de medicina muncii cu care firma are incheiat contract de prestari
servicii medicale si mama dvs. sa solicite in scris, cu nr. de inregistrare/ data sa prezinte starea de
sanatate a mamei dvs.
Raspunsul primit de mama dvs. este documentul cu care se va prezenta in fata comisiei medicale
judetene, in vederea obtinerii, dupa caz, a pensiei de boala.