Analiza Matematica-Culegere de Probleme PDF

1.
ÿIRURI DE NUMERE
Fie E o mulÿime de elemente, I o submulÿime de indici, I ⊂ ¥ .

Defini ie:Numim ir de numere reale o familie de numere reale cu indici numere naturale, pe care îl
vom nota cu ( an )n∈¥ ; an se nume te termenul general al irului.
Un ir de elemente ale unei mulÿimi E este o funcÿie definit pe mulÿimea ¥ cu valori în mulÿime E.
1.1.1 Defini ie:Un ir ( an )n∈¥ se nume te m rginit dac exist un num r real M > 0 astfel
încât, pentru orice n ∈ ¥ , an ≤ M .
1.1.2 Defini ie:Un ir ( an )n∈¥ se nume te: monoton cresc tor dac pentru orice n ∈ ¥ avem:
an ≤ an + 1 , i.e. fiecare termen al irului este mai mic decât urm torul, respectiv monoton
descresc tor dac pentru orice n ∈ ¥ avem: an ≥ an + 1 , i.e. fiecare termen este mai mare decât
urm torul.
1.1.3 Defini ie:Un sub ir al unui ir ( an )n∈¥ este un ir (a )
np
p∈¥
astfel încât
n1 < n2 < ... < n p < ....

1.1.4 Un num r a ∈ ¡ (finit sau infinit) se nume te limita unui ir ( an )n∈¥ dac în afara
oric rei vecin tÿ i V a lui a se afl cel mult un num r finit de termeni ai irului ( an )n∈¥ .
irurile de numere reale care au limit finit se numesc iruri convergente. irurile care nu sunt
convergente se numesc divergente.
1.1.5 Teorem : Un ir ( an )n∈¥ este convergent c tre num rul real a dac i numai dac
pentru orice ε > 0 exist un num r nε ∈ ¥ astfel încât oricare ar fi n ≥ nε avem: an − a < ε
1.2 CRITERII DE CONVERGEN
1.2.1 Dac (α n )n∈¥ este un ir convergent c tre 0 i an − a < α n , atunci irul ( an )n∈¥
converge c tre a .
1.2.2 Dac α n → ∞ i an ≥ α n , atunci an → ∞ .
1.2.3 Dac α n → −∞ i an ≤ α n , atunci an → −∞ .
1.2.4 Dac an → 0 iar bn < M pentru orice n ∈ ¥ , atunci anbn → 0 .
1.3 PROPRIET I
1.3.1 Dac an → a atunci an → a

1.3.2 Orice ir convergent este m rginit.
1.3.3 Dac an → a atunci orice sub ir al lui ( an )n∈¥ are tot limita a .
1.3.4 Lema lui Cesaro: Orice ir m rginit conÿine un sub ir convergent.
1.3.5 Dac an → a atunci: prin schimbarea ordinii termenilor, prin înl turarea sau ad ugarea
unui num r finit de termeni se obÿine un ir care are tot limita a .
Capitolul 1: ÿiruri de numere
1.3.6 Defini ie:Se nume te ir Cauchy sau ir fundamental un ir ( an )n∈¥ cu proprietatea:

pentru orice ε > 0 exist un num r Nε ∈ ¥ astfel încât oricare ar fi n , m ≥ Nε avem: an − am < ε .
1.3.7 Criteriul de convergen Cauchy: Un ir ( an )n∈¥ este convergent dac i numai dac
este fundamental.
1.4.1 Teorem : Orice ir monoton i m rginit este convergent. Orice ir nem rginit i monoton
este divergent.
Observaÿie: Reciproca teoremei 1.5.1 nu este adev rat (a se vedea proprietatea 1.3.2)
1.4.2 Criteriul de convergen Cesaro-Stolz: Fie irurile ( an ) n∈¥ , ( bn ) n∈¥ care îndeplinesc
condiÿiile:
i. irul ( bn )n∈¥ este cresc tor i nem rginit
an + 1 − an
ii. lim = l (finit)
n →∞ bn + 1 − bn
an
Atunci lim =l
n →∞ bn
1.4.3 Criteriul de convergen D’Alembert: Dac irul ( an )n∈¥ are toÿi termenii pozitivi i
an + 1 a
exist lim , atunci: lim n an = lim n + 1 .
n →∞ an n →∞ n →∞ a
n
1.5 EXERCI II REZOLVATE
1.5.1 S se arate c urm toarele iruri sunt convergente i s se calculeze limita lor:
n
a. an =
n+1
1 + 2 + ... + n
b. an =
n
Rezolvare: a. Vom ar ta c irul este monoton i m rginit. Avem:

n +1 n 1
an + 1 − an = − = > 0 , (∀) n ∈ ¥
n + 2 n + 1 ( n + 1)( n + 2 )
de unde rezult an + 1 > an , deci irul este monoton cresc tor.
irul este m rginit (vezi 1.1.1) pentru c an > 0 pentru orice n ∈ ¥ i
an =
( n + 1) − 1 = 1 −
1
<1
n+1 n+1
pentru orice n ∈ ¥ , deci 0 < an < 1 . Atunci, conform 1.5.1, irul este convergent fiind monoton i
m rginit. Pentru calculul limitei avem:
n n 1
lim an = lim = lim = lim =1
n →∞ n →∞ n + 1 n →∞ ÿ 1 þ n →∞ 1
n 1+ 1+
n n
1
pentru c lim =0 .
n →∞ n
n ( n + 1) n+1
b. Se tie c 1 + 2 + ... + n = , deci an = . Vom ar ta c irul este monoton i m rginit:
2 2n
6
an + 1 n+2 2n n (n + 2) n 2 + 2n
= ⋅ = = 2 <1
an 2 ( n + 1) n + 1 ( n +1) 2
n + 2n + 1
de unde rezult an + 1 < an , deci irul este monoton descresc tor. Se observ u or c 0 < an < 1 , deci
irul este m rginit. Atunci, conform 1.5.1, irul este convergent i:
ÿ 1þ 1
n 1+ 1+
lim an = lim
n
= lim n =1
n →∞ n →∞ 2n n →∞ 2 2
1.5.2 S se arate folosind teorema 1.6.2 c :

a. lim
n →∞
( n+1 − n =0 )
n+1
b. lim =0
n →∞ 3n 2 + 2
Rezolvare: a. Se observ c :
0 < n+1 − n =
( n +1 − n )( n +1 + n )= 1
<
1
( n+1 + n ) ( n+1 + n ) 2 n
1 1
Fie ε > 0 . Inegalitatea <ε este echivalent cu < n . Prin urmare, dac
2 n 4ε 2
1 1
n ≥ nε = + 1 , atunci <ε i cu atât mai mult n + 1 − n < ε , deci conform 1.1.5
4ε 2 2 n
obÿinem: lim
n →∞
( )
n+1 − n =0 .
b. Fie ε > 0 . Inegalitatea an − a < ε devine:

n+1 n+1
= <ε
3n 2 + 2 3n 2 + 2
1
Dar, pentru orice n ≥ + 1 , avem:
ε
1 n+1
> ε>
n 3n 2 + 2
1 n+1 n+1
de unde, pentru orice n ≥ nε = + 1 , obÿinem: < ε , deci lim 2 = 0 conform 1.1.5.
ε 3n 2 + 2 n →∞ 3n + 2
1.5.3 S se arate folosind definiÿia limitei c :

n2 + 1
a. irul ( an )n∈¥ , cu an = 2 nu are limita 2.
n −1
1
irul ( an )n∈¥ , cu an = ( −1) + nu are limit .
n
b.
n
Rezolvare:
n2 + 1
a. Fie ε = 1 2 . Dac irul an = ar avea limita 2, exist nε ∈ ¥ astfel încât pentru orice
n2 − 1
n ≥ nε s avem:
7
1 3 n2 + 1 1 5
2− = < <2+ = ⇔
2 2 n2 − 1 2 2
3n 2 − 3 < 2n 2 + 2 < 5n 2 − 5 ⇔ n 2 < 5 < 3n 2 − 2
Din prima inegalitae obÿinem n ≤ 2 ceea ce contrazice presupunerea c limita irului este 2. De fapt
limita irului considerat este 1.
1
b. S presupunem c irul an = ( −1) +
n
este convergent. Atunci, conform 1.4, irul
n
considerat este ir Cauchy, deci pentru orice ε > 0 exist nε ∈ ¥ astfel încât pentr orice n , m ≥ nε
s avem: an − am < ε . Fie atunci ε = 1 2 i n , m ∈ ¥ suficient de mari, cu n par i m impar.
Atunci:
1 1
an − am = ( −1) + − ( −1) − ≥
n m
n m
1 1
≥ ( −1) − ( −1) −
n m
− ≥ 2−1= 1
n m
contradicÿie, deci irul considerat nu este ir Cauchy, prin urmare nu poate fi nici convergent.
1.5.4 S se arate c irurile de mai jos sunt iruri Cauchy:

a. un = a0 + a1q + a2 q 2 + ... + an q n , unde q < 1 i exist M > 0 astfel încât ak ≤ M
1 1 1 n −1 1
b. un = 1 − + − + ... + ( −1)
2 3 4 n
Rezolvare: a. Avem:
un + p − un = an + 1q n + 1 + an + 2 q n + 2 + ... + an + p q n + p
deci:
(* ) un + p − un
n +1 n+2 n+ p
≤ an + 1 ⋅ q + an + 2 ⋅ q + ... + an + p ⋅ q
(conform inegalitÿ ii a + b ≤ a + b ). Dar ak ≤ M i atunci relaÿia (*) devine:
(* * ) un + p − un
n +1 n+ 2 n+ p
≤ an + 1 ⋅ q + an + 2 ⋅ q + ... + an + p ⋅ q ≤
(1 + q + ... + q ) = M q
p
n +1 p −1 n+1 1− q n+1 1
≤M q ≤M q
1− q 1− q
p −1
deoarece 1 + q + ... + q este suma unei progresii geometrice de raÿie |q| cu p termeni i
M n +1
q < 1 .Am obÿinut a adar: un + p − un < ⋅q . Fie ε > 0 ; cum q < 1 , exist nε ∈ ¥ astfel
1− q
n +1 1− q
încât, pentru orice n ≥ nε , q < ε . Atunci, pentru orice n ≥ nε i orice p ∈ ¥ , relaÿia (**)
M
devine:
u n + p − un < ε
ceea ce înseamn c irul ( un )n∈¥ este un ir Cauchy.
1.5.5 S se demonstreze folosind criteriul lui Cauchy c irul

1 1
an = 1 + + ... +
2 n
este divergent.
8
Rezolavare: Fie n , p ∈ ¥ . Avem:

1 1 1
an + p − an = + + ... +
n+1 n+2 n+ p
Luând n=p relaÿia devine:
1 1 1
a2n − an = + + ... +
n+1 n+2 2n
1 1
Cum ≥ pentru orice k ∈ {1, 2 , ..., n} , obÿinem:
n + k 2n
1 1 1
a2n − an ≥ + ... + =
12n44 2 4 42n
3 2
n
1
Am obÿinut a adar c pentru orice n ∈ ¥ exist p = n ∈ ¥ astfel încât an + p − an ≥ ceea ce
2
înseamn c ( an )n∈¥ nu este ir Cauchy.
1 1
Observaÿie: Cum irul an = 1 + + ... + nu este ir Cauchy, nu este nici convergent (acest fapt va
2 n
∞
1
folosi pentru a demonstra divergenÿa seriei armonice ).
n =1 n
n2
1.5.6 S se arate, folosind teorema de convergenÿ cu ε (1.1.5), c irul an = are limita
n −1
2
1.
n2
Rezolvare: Fie ε > 0 . Inegalitatea (* ) − 1 < ε se mai poate scrie:
n −1
2
n2 n 2 − n2 + 1 1 1
−1 < ε ⇔ <ε ⇔ 2 <ε ⇔ +1 < n
n −1
2
n2 − 1 n −1 ε
1
Atunci luând nε = + 1 + 1 , pentru orice n ∈ ¥ , n ≥ nε , inegalitatea (*) este satisf cut , deci
ε
n2
conform 1.1.5 limita irului an = este 1.
n −1 2
Observaÿie: Num rul nε arat c în afara vecin tÿ ii (a − ε ,a + ε ) se afl cel mult nε termeni ai
irului considerat. De exemplu, în exerciÿiul anterior, dac lu m ε = 0.01 , atunci în afara vecin tÿ ii
1
(1 − 0.01,1 + 0.01) se g sesc cel mult nε = + 1 + 1 = 11 dintre primii termeni ai irului,
0.01
restul termenilor g sindu-se în vecin tatea ( 1 − 0.01, 1 + 0.01) .
1.5.7 Fie a ∈ ¡ ,a > 0 . S se studieze convergenÿa irului ( xn )n∈¥ definit prin

x1 = a 1a
, xn + 1 = x1 .xn
9
Rezolare: Dac a = 1 , atunci irul ( xn )n∈¥ este irul constant xn = 1 , deci convergent c tre 1.
( )
a1 a 1 a −1
Dac a > 1 atunci: x1 = a1 a > 1 , x2 = x1 x1 = a1 a = aa , de unde:
x2
= aa
(
1 1a
a −1 ) >1
x1
deci x2 > x1 . Vom demonstra prin inducÿie complet dup n c xn > xn −1 pentruu orice n ∈ ¥ .
Pentru n=1 proprietatea a fost verificat . Presupunem relaÿia adev rat pentru n, xn > xn −1 . Atunci:
xn + 1 x1 xn
= x = x1 xn − xn−1
xn x1 n
xn + 1
Cum xn > xn −1 i x1 > 1 , obÿinem > 1 , deci xn + 1 > xn . Conform principiului inducÿiei
xn
complete relaÿia xn > xn −1 este adev rat pentru orice n ∈ ¥ , deci irul este monoton cresc tor.
1
Acum, <1 , deci x1 = a1 a < a . Presupunem c xn < a . Atunci
a
( )
a
x n + 1 = x1 xn < a1 a = a . Conform principiului inducÿiei complete, am obÿinut a adar c xn < a
pentru orice n ∈ ¥ .
Am demonstrat a dar c irul ( xn )n∈¥ este un ir monoton cresc tor i m rginit superior,
deci conform 1.5.1 este convergent. Fie x = lim xn . Atunci:
n →∞
x
lim xn
lim xn = lim xn + 1 ⇔ lim xn = lim x1 xn ⇔ x = x1n→∞ ⇔ x = x1 x ⇔ x = a a
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞
de unde obÿinem c x = a .
În mod analog se trateaz i cazul 0 < a < 1 , pentru care vom obÿine de asemenea c irul
este convergent (fiind monoton descresc tor i m rginit inferior) i are limita 1.
1.5.8 S se studieze convergenÿa irului:

a1 = 1
ÿ 1 þÿ 1 þ ÿ 1 þ
an = 1 − 2 1 − 2 ... 1 − 2
2 3 n
Rezolvare: Avem:
an =
2 2 − 1 32 − 1 n2 − 1 1 ⋅ 3 2 ⋅ 4
⋅ 2 ⋅ ... ⋅ 2 = 2 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅
( n − 1)( n + 1) = 1 ⋅ n + 1
2
2 3 n 2 3 n2 2 n
n+1 1
irul obÿinut, an = , este convergent i are limita .
2n 2
1.5.9 S se calculeze:
1 p + 2 p + ... + n p
lim
n →∞ n p +1
10
Rezolvare: Fie an = 1 p + 2 p + ... + n p i bn = n p + 1 . irul ( bn )∈¥ este cresc tor i nem rginit, deci,
an + 1 − an
conform criteriului de convergenÿ Cesaro-Stolz (1.5.2), dac exist lim i este finit ,
n →∞ bn + 1 − bn
an + 1 − an a
atunci lim = lim n . Avem:
n →∞ bn + 1 − bn n →∞ bn
lim
an + 1 − an
= lim
( p
) (
1 p + 2 p + ... + ( n + 1) − 1 p + 2 p + ... + n p
=
)
( n + 1) − n p + 1
p +1
n + 1 − bn
n →∞ b n →∞
1
n (1+ ) p p
( n + 1) ( n + 1)
p p
n 1 1
= lim = lim p + 1 = lim = 1 =
( )
n →∞ n + 1 p + 1 − n p + 1 p +1
n →∞ →∞ p
p +1 n k− p C p +1
( C p + 1n ) − n
k k p k
n ( C p + 1n )
k =0 k =0
1 p + 2 p + ... + n p 1
deci lim = .
n →∞ n p +1 p +1
i. lim n n
n →∞
n
n!
ii. lim
n →∞
n
Rezolvare: i. Fie an = n . irul ( an ) are numai termeni pozitivi i atunci, conform 1.5.3, obÿinem:
an + 1 n+1
lim n an = lim = lim =1
n →∞ n →∞ an n →∞ n
n!
ii. Fie an = . irul ( an ) are numai termeni pozitivi i atunci, conform 1.5.3, obÿinem:
nn
n
n! n! a
lim = lim n n = lim n an = lim n + 1 =
n →∞ n n →∞ n n →∞ n →∞ a
n
= lim
( n + 1) ! ⋅ nn = lim ÿ n þn = 1
( )
n →∞ n + 1 n + 1 n ! n →∞ n + 1 e
n
ÿ 1þ
deoarece lim 1 + =e.
n →∞ n
1.5.11 Fie a,b numere reale strict pozitive cu a>b>0 . Definim recursiv irurile
a +b 2a b
( an )n∈¥ , ( bn )n∈¥ astfel: a1 = a , b1 = b , an + 1 = n n , bn + 1 = n n . S se arate c
2 an + bn
irurile sunt convergente i s se calculeze limita lor.
a1 + b1 a+b b−a
Rezolvare: Avem: a2 − a1 = − a1 = −a = < 0 , pentru c a>b.
2 2 2
2a1b1 2ab ab − b 2 b ( a − b )
b2 − b1 = − b1 = −b = = > 0 , pentru c a>b i a,b>0.
a1 + b1 a+b a+b a+b
11
a2 a1 + b1 a1 + b1 ( a1 + b1 )
2
= ⋅ = > 1 , pentru c a,b>0. Am obÿinut a adar c

b2 2 2a1b1 4a1b1
0 < b1 < b2 < a2 < a1 . Presupunem c 0 < bn − 1 < bn < an < an −1 . Atunci:
an + bn b − an
an + 1 − an = − an = n < 0 pentru c bn < an
2 2
2anbn 2anbn a b − b 2 b (a − b )
bn + 1 − bn = − bn = − bn = n n n = n n n > 0 pentru c
an + bn an + bn an + bn an + bn
0 < bn < an i
an + bn 2anbn ( an − bn )
2
an + 1 − bn + 1 = − = > 0 , deci 0 < bn < bn + 1 < an + 1 < an . Atunci,

2 an + bn an + bn
conform principiului inducÿiei complete, am obÿinut c
0 < b1 = b < ... < bn − 1 < bn < an < an − 1 < ... < a1 = a pentru orice n ∈ ¥ . Cu alte cuvinte am obÿinut
c : irul ( an )n∈¥ este un ir descresc tor i m rginit inferior (de b) iar irul ( bn )n∈¥ este un ir
cresc tor i m rgini superior ( de a). Atunci, conform 1.5.1, irurile ( an )n∈¥ i ( bn )n∈¥ sunt
convergente. Fie α = lim an i β = lim bn . Obÿinem:
n →∞ n →∞
lim an = lim an + 1 ⇔ α = lim

n →∞ n →∞ n →∞
an + bn
2
1
(
2 n →∞ n →∞
) 1
⇔ α = lim an + lim bn ⇔ α = (α + β ) ⇔ α = β
2
i de asemenea avem
2anbn an + bn
an + 1bn + 1 = ⋅ = anbn pentru orice n∈¥ , deci
an + bn 2
an + 1bn + 1 = anbn = ... = a1b1 = ab
de unde: αβ = lim an lim bn = lim anbn = ab , i cum α = β > 0 , obÿinem lim an = lim bn = ab .
n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞
1.6 EXERCI II PROPUSE:

S se arate c urm toarele iruri sunt convergente i s se calculeze limitele lor:
1 1
1 + + ... +
1.6.1 an = 2 n
ln ( n )
Indicaÿie: Se folose te criteriul de convergenÿ Cesaro Stolz. R: 1
1.6.2 an = n n
Indicaÿie: Se folose te criteriul lui D'Alembert. R: 1
1
1.6.3 an =
1 1 R: 1 2
1 + + ... + n
2 2
1 1 1
1.6.4 an = + + ... +
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1) R: 1
1 1 1
1.6.5 an = ( 1 − )( 1 − 2 )...( 1 − 2 )
22 3 n R: 1 2
12
1 1
1+ + ... + n
1.6.6 an = 2 2
1 1 R: 4 3
1 + + ... + n
3 3
Folosind criteriul de convergenÿ Cauchy, s se demonstreze convergenÿa irurilor:

sin ( 1) sin ( 2 ) sin ( n )
1.6.7 un = + + ... +
2 22 2n
cos ( 1) cos ( 2 ) cos ( n )
1.6.8 un = + + ... +
1⋅ 2 2⋅3 n ( n + 1)
S se calculeze:
n 1.6.12 lim n n !
1.6.9 lim n
n →∞ 2
R: 0 n →∞ R: ∞
1.6.10 1.6.13
1 1 1 1 4
+ + ... lim n ( n + 1)( n + 2 ) ...( n + n ) R:
ln ( 2 ) ln ( 3 ) ln ( n ) R: 0 n →∞ n e
lim
n →∞ n
1 1
1 + + ... +
1.6.11 lim 2 n
n →∞ n R: 0
13
2. SERII DE NUMERE
Defini ie:Se nume te serie de numere reale perechea ((u ) n n∈¥ )

, ( sn ) n∈¥ unde ( un ) n∈¥ , ( sn ) n∈¥ sunt
iruri de numere reale iar
s1 = u1
s2 = u1 + u2
...
sn = u1 + u2 + ... + un
Termenii irului ( un )n∈¥ se numesc termenii seriei iar irul ( sn )n∈¥ se nume te ÿirul sumelor
par iale.
Dacÿ existÿ lim sn , atunci vom defini
n →∞
∞
ÿ un = nlim
→∞
sn
n =1
Dacÿ lim sn nu existÿ, atunci seria se nume te oscilant .

n →∞
O serie se nume te convergent dacÿ irul sumelor par iale este convergent, i.e. lim sn existÿ i este
n →∞
∞
finitÿ. În acest caz, ÿ un = nlim
→∞
sn se nume te suma seriei. Dacÿ lim sn = ±∞ , spunem cÿ seria este
n →∞
n =1
divergent .
Observaÿie: Se obiÿnuieÿte ca seria ((u )n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) s se defineasc prin nota ia ÿ un .
2.1 Proprietþÿi generale:
2.1.1 Dac într-o serie schimb m ordinea unui num r finit de termeni, se ob ine o nou serie de
aceeaÿi natur cu seria ini ial ; Dac seria ini ial are sum , atunci seria ob inut are aceeaÿi
sum .
2.1.2 Dac la o serie convegent ad ug m sau înl tur m un num r finit de termeni se ob ine de
asemenea o serie convergent , dar, în general, cu alt sum .
2.1.3 Dac o serie este convergent , atunci ÿirul sumelor par iale este m rginit (reciproca nu este
adev rat ).
2.1.4 Dac termenii unei serii sunt pozitivi iar ÿirul sumelor par iale este m rginit, atunci seria este
convergent .
2.1.5 Definiÿie: Se numeÿte rest de ordin p al unei serii convergente ((u )
n n∈¥ )
, ( sn ) n∈¥ ÿirul
definit prin:
∞
Rp = ÿ un
n = p +1
2.1.6 Resturile unei serii convergente formeaz un ÿir convergent c tre 0.

2.1.7 Dac ((u )
n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) este o serie convergent , atunci ÿirul ( un )n∈¥ al termenilor s i
este convergent c tre 0. (Aceasta este o condi ie necesar , dar nu ÿi suficient de
convergen )
2.1.8 Seriile având ca termeni ÿirurile ( un )n∈¥ respectiv (α un )n∈¥ , unde α ∈ ¡ * , au aceeaÿi
natur .
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabilþ realþ
2.2 CRITERII DE CONVERGEN PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE:
2.2.1 Criteriul general al lui Cauchy: O serie ((u ) n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) este convergent dac ÿ i numai
dac pentru orice ε > 0 exist un num r Nε ∈ ¥ astfel încât pentru orice n ≥ Nε ÿi orice
p∈¥
un + 1 + un + 2 + ... + un + p < ε
2.2.2 Criteriului lui Abel: Fie ((u )

n n∈¥ , ( sn ) n∈¥ ) o serie cu proprietatea c ÿ irul ( sn )n∈¥ al
sumelor par iale este m rginit ÿi (α n )n∈¥ un ÿir descresc tor de numere reale pozitive,
convergent c tre 0. Atunci seria ÿ α n un este convergent .
2.3 CRITERII DECONVERGEN PENTRU SERII ALTERNATE
2.3.1 Definiÿie: Se numeÿte serie alternatÿ o serie de numere reale pentru care produsul a doi
termeni consecutivi este negativ.
2.3.2 Criteriul lui Abel: Fie ( un )n∈¥ un ÿir descretor de numere reale pozitive, convergent c tre
ÿ ( −1)
n
0. Atunci seria un este convergent .
2.4 CRITERII DE CONVERGENÿþ ABSOLUTþ
2.4.1 Defini ie:Seria ÿ un se numeÿte absolut convergent dac seria ÿ un este convergent . O
serie convergent care nu este absolut converget se numeÿte serie semiconvergent .
2.4.2 Teorem : Dac într-o serie absolut convergent se schimb ordinea termenilor, se ob ine tot
o serie absolut convergent cu aceeaÿi sum .
2.4.3 Teorem (Riemann): Într-o serie semiconvergent se poate schimba ordinea termenilor
astfel încât seria astfel ob inut s aibe ca sum un num r real, finit sau infinit, diferit de
suma seriei ini iale, sau ca seria s fie oscilant .
2.4.4 Criteriul compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii pentru care exist un num r natural
N ∈¥ astfel încât un ≤ vn pentru orice n>N. Atunci dac seria ÿ vn este absolut
convergent , seria ÿ un este absolut convergent .
2.5 CRITERII DE CONVERGENÿþ PENTRU SERII CU TERMENI POZITIVI
Observaÿie: O serie cu termeni pozitivi poate fi convergent sau divergent , cu suma ∞ . Pentru o serie
cu termeni pozitivi proprietatea de convergen este echivalent cu proprietatea de absolut convergen .
2.5.1 Primul criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi pentru care
exist un num r natural N ∈ ¥ astfel încât un ≤ vn pentru orice n>N. Atunci:
a. dac seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
b. dac seria ÿ un este divergent ,atunci seria ÿ vn este divergent
2.5.2 Al doilea criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi pentru care
exist un num r natural N ∈ ¥ astfel încât
un + 1 vn + 1
≤
un vn
15
Capitolul 3: Func ii reale de o variabil real
pentru orice n>N. Atunci:

a. dac seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
b. dac seria ÿ un este divergent ,atunci seria ÿ vn este divergent
2.5.3 Al treilea criteriu al compara iei: Fie ÿ un , ÿ vn dou serii cu termeni pozitivi astfel încât
u
lim n = k
n →∞ v
n
a. dac 0 < k < ∞ , atunci cele dou serii au aceeaÿi natur

b. dac k=0 iar seria ÿ vn este convergent , atunci seria ÿ un este convergent
c. dac k = ∞ iar seria ÿ vn este divergent , atunci seria ÿ un este divergent
Observaÿie: Aceste criterii ne ofer posibilitatea de a stabili natura unei serii cu termeni pozitivi
comparând-o cu o alt serie a c rei natur o cunoaÿtem. De obicei, pentru compara ie se foloseÿte seria
1
geometric sau seria ÿ α (seria armonic generalizat ).
n
1
Observaÿie: Seria armonic generalizat ÿ α este: convergent dac α > 1 ÿi divergent dac α ≤ 1 .
n n
1
Observaÿie: Seria ÿ n ! este convergent ÿ i are suma e (numÿrul lui Euler).
n
2.5.4 Criteriul rÿdÿcinii (al lui Cauchy): Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N i un numÿr 0<k<1 astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ
avem n un ≤ k , atunci seria este convergentÿ
b. Dacÿ n un ≥ 1 pentru o infinitate de termeni, atunci seria este divergentÿ
Corolar: Dacÿ pentru seria ÿ un cu termeni pozitivi existÿ lim n un = k , atunci aceastÿ
n →∞
serie converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .

2.5.5 Criteriul raportului (al lui D'Alembert): Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N i un numÿr 0<k<1 astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ
u
avem n + 1 ≤ k , atunci seria este convergentÿ.
un
un + 1
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru orice n ≥ N sÿ avem ≥1 ,
un
atunci seria este divergentÿ.
Corolar:
un + 1
Dacÿ pentru seria ÿ un cu termeni pozitivi existÿ lim
n →∞ un
= k , atunci aceastÿ serie
converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .

2.5.6 Criteriul Raabe-Duhamel: Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr k > 1 i un numÿr natural N astfel încât
u
n( n − 1 ) ≥ k
un + 1
pentru orice n ≥ N , atunci seria este convergentÿ.
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât
16
Capitolul 3: Funcÿii reale de o variabil real
un
n( −1)< 1
un + 1
pentru orice n ≥ N , atunci seria este divergentÿ.
Corolar: Dacÿ pentru seria cu termeni pozitivi ÿ un existÿ
un
lim n( −1) = λ
n →∞ un + 1
atunci seria converge dacÿ λ > 1 i diverge dacÿ λ < 1 .
2.5.7 Criteriul logaritmic: Fie ÿ un o serie cu termeni pozitivi.
a. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru orice n ≥ N
1
log
un
>1
log n
atunci seria este convergentÿ.
b. Dacÿ existÿ un numÿr natural N astfel încât pentru oirice n ≥ N
1
log
un
<1
log n
atunci seria este divergentÿ.
Corolar: Dacÿ pentru seria cu termeni pozitivi existÿ
1
log
un
lim =λ
n →∞ log n
atunci aceastÿ serie converge dacÿ λ > 1 i diverge dacÿ λ < 1 .
2.6.1 Sÿ se studieze convergen a seriei

1
ÿ un = ÿ ( 2n − 1)( 2n + 1)
n n
calculând suma ei.

Rezolvare: Termenul general al sumei este:
1 1 1 1
un = = −
( 2n − 1)( 2n + 1) 2 2n − 1 2n + 1
Atunci irul sumelor par iale se mai poate scrie:
n
1 1 1 1 n 1 1
sn = ÿ − = ÿ − =
k = 1 2 2k − 1 2k + 1 2 k =1 2k − 1 2k + 1
1 1 1 1 1 1 1 1 n
= 1 − + − + ... + − = 1− =
2 3 3 5 2n − 1 2n + 1 2 2n + 1 2n + 1
Conform defini iei, seria data este convergentÿ dacÿ irul sumelor par iale este convergent i are ca
sumÿ limita acestui ir, dacÿ aceasta existÿ. Avem:
n 1
lim sn = lim =
n →∞ n →∞ 2n + 1 2
1
de unde ob inem cÿ seria ÿ un este convergentÿ i are suma .
n 2
17
2.6.2 Sÿ se calculeze suma seriei:

1
ÿ n ( n + 1)( n + 2 )
n
Rezolvare: Termenul general al seriei este:

1
un =
n ( n + 1)( n + 2 )
Ne prpunem sÿ scriem termenul general al seriei ca o sumÿ de frac ii simple, i.e.:
A B C
un = + +
n n+1 n+2
Ob inem:
A B C A ( n + 1)( n + 2 ) + Bn ( n + 2 ) + Cn ( n + 1)
+ + = =
n n+1 n+2 n ( n + 1)( n + 2 )
n 2 ( A + B + C ) + n ( 3A + 2B + C ) + ( 2 A + 2B + C )
=
n ( n + 1)( n + 2 )
Prin trecere la identificarea coeficien ilor ob inem sistemul:
A+ B+C =0
3A + 2B + C = 0
2 A + 2B + C = 1
1 1
cu solu ia A = , B = −1, C = . A adar termenul general al seriei se mai poate scrie:
2 2
1 1 2 1
un = − +
2 n n +1 n + 2
irul sumelor par iale devine:
n n
1 1 2 1 1 1 1 1 n 2 + 3n
sn = ÿ u k = ÿ − + = − + = 2
k =1 k =1 2 k k +1 k + 2 2 2 n+1 n+2 4n + 12n + 8
Cum suma seriei este egalÿ cu limita irului sumelor par iale, ob inem:
∞
1 n 2 + 3n 1
ÿ n ( n + 1)( n + 2 ) = nlim
→∞
sn = lim 2
n →∞ 4n + 12n + 8
=
4
n =1

2 1 1 1 1
+ + + + + .....
3 3 6 12 24
Rezolvare: Se observÿ cÿ termenii generali ai seriei sunt termenii unei progresii geometrice al cÿrei
2 1
prim termen este u0 = ra ia q = . Prin urmare, irul sumelor par iale este:
3 2
1 − qn
sn = u0 + u0 q + u0 q 2 + ...u0 q n −1 = u0
1− q
adicÿ:
1
1− n
2 2 4 1
sn = ⋅ = 1− n
3 1− 1 3 2
2
de unde ob inem:
18
∞
2 1 4 1 4
ÿ 3 ⋅ 2n = nlim
→∞
sn = lim
n →∞ 3
1−
2n
=
3
n =0

n3
ÿ n!
n∈¥
∞
1 1
Reozolvare: Conform observa iei 3, 2.5.3, seria ÿ n ! este convergentÿ i ÿ n! = e . Vom scrie
n n =1
n3 1
termenul general al seriei ÿ n! în raport de termenul general al seriei ÿ n ! . Avem, pentru n>2:
n n
n3 = n ( n − 1)( n − 2 ) + an ( n − 1) + bn = n3 + ( a − 3 ) n 2 + ( 2 − a + b ) n
de unde, prin identificarea coeficien ilor, ob inem: a − 3 = 0 , 2 + a + b = 0 , deci a = 3 , b = 1 . Atunci
termenul general al seriei devine:
n3 n ( n − 1)( n − 2 ) 3n ( n − 1) n 1 3 1
= + + = + +
n! n! n! n ! ( n − 3 ) ! ( n − 2 ) ! ( n − 1) !
irul sumelor par iale se mai poate scrie a adar:
n n n
1 1 1
sn = ÿ +ÿ +ÿ
k =3 ( k − 3) ! k =2 ( k − 2) ! k = 1 ( k − 1) !
i cum suma seriei este egalÿ cu limita irului sumelor par iale, avem:
∞ ∞ ∞ ∞
n3 1 1 1
ÿ n ! = nlim
→∞
sn = ÿ
( n − 3) !
+ 3⋅ ÿ
( n − 2 ) ! ÿ ( n − 1) !
+ = 5e
n =0 n =3 n=2 n =1
Stabiliÿi natura seriilor:

1
2.6.5 ÿnn
n ≥1
Rezolvare: Am demonstrat la 1.5.10 cÿ lim n n = 1 . Atunci limita irului termenului general al seriei
n →∞
este:
1 1
lim = =1
n →∞ n n lim n n
n →∞
deci seria nu este convergentÿ, conform 2.1.7 ( irul termenului general nu converge la 0).
n+1
2.6.6 ÿ ln
n
n ≥1
Rezolvare: Suma par ialÿ a acestei serii este:
n
k +1 n
sn = ÿ ln = ÿ ( ln ( k + 1) − ln ( k ) ) = ln ( n + 1) − ln 1 = ln ( n + 1)
k =1 k k =1
n+1
Cum lim sn = lim ln ( n + 1) = ∞ , ob inem cÿ seria ÿ ln este divergentÿ i are suma ∞ .
n →∞ n →∞ n
n ≥1
n+1 n+1
Observaÿie: irul termenilor acestei serii, un = ln , converege la 0, ( lim ln = 0 ), cu toate cÿ
n n →∞ n
seria este divergentÿ. Acest fapt demonstreazÿ cÿ proprietatea 2.1.7 nu este i o condi ie suficientÿ de
convergenÿ pentru serii.
19
1
2.6.7 ÿ n ln n
n≥2
Rezolvare: Deoarece pentru orice n ∈ ¥ * avem ln n < n , ob inem de asemenea n

ln n < n n , i deci:
1 1
n
> pentru orice n ≥ 2 .
n n ln n
1
Conform exerci iului 2.6.1, seria ÿnn este divergentÿ. Din primul criteriu al compara iei 2.5.1
n ≥1
1
ob inem atunci cÿ seria ÿ n ln n este divergentÿ.
n≥2
1
2.6.8 ÿ 2n + n
n ≥1
1 1
Rezolvare: Cum 2 n + n ≥ 2 n pentru orice n ∈ ¥ , ob inem cÿ: 0 < < . Cum seria cu termenul
2n + n 2n
1
general vn = este convergentÿ (este o serie gemetricÿ cu ra ia q = 1 2 subunitarÿ) i seria datÿ are
2n
termenii pozitivi, din primul criteriu al compara iei 2.5.1 ob inem cÿ seria cu termenul general
1
un = n este de asemenea convergentÿ.
2 +n
1
2.6.9 ÿ n ( n + 1)
n ≥1
Rezolvare: Vom folosi crieteriul al treilea al compara iei, 2.5.3, în care:

1 1
un = , vn = 2
n ( n + 1) n
1
Conform observa iei 2, 2.5.3, seria ÿ nα este convergentÿ pentru α > 1 , deci seria care are ca termen
n ≥1
1
general vn = este convergentÿ. Avem:
n2
1
un n ( n + 1) n2
lim = lim = lim 2 =1
n →∞ v n →∞ 1 n →∞ n + n
n
2
n
Cum limita este finitÿ, conform criteiului al treilea al compara iei, cele douÿ serii au aceea i naturÿ,
1
prin urmare i seria ÿ este convergentÿ..
n ≥ 1 n ( n + 1)
n
n2 + n + 1
2.6.10 ÿ a
n2
,a >0
n ≥1
Rezolvare: Folosind corolarul criteriului rÿdÿcinii, 2.5.4, se ob ine:

n2 + n + 1
lim n un = lim a =a
n →∞ n →∞ n2
20
i deci seria este divergentÿ dacÿ a > 1 i convergentÿ dacÿ 0 < a < 1 . Pentru a=1 criteriul rÿdÿcinii nu
precizeazÿ natura seriei, deci va trebui sÿ determinÿm natura seriei în acest caz prin alte metode. Fie
a adar a=1. Termenul general al seriei devine în acest caz:
n n
n2 + n + 1 n+1
un = = 1+
n2 n2
i deci
n+1
⋅n
n2 n2
n n +1
n+1 n+1 n +1 lim
lim un = lim 1 + 2 = lim 1+ 2 = e n→∞ n
=e
n →∞ n →∞ n n →∞ n
Cum limita irului termenului general al seriei este diferitÿ de zero, conform observa iei 2.1.7 seria este
divergentÿ i în acest caz.
n
n
2.6.11 ÿ 2n + 1
n ≥1
Rezolvare: În acest caz este comod de aplicat criteriu rÿdÿcinii, 2.5.4, i ob inem:
n
n
un =
2n + 1
n
n un =
2n + 1
n 1
lim n un = lim = <1
n →∞ 2n + 1 2
n →∞
i deci seria este convergentÿ.
2n n !
2.6.12 ÿ n
n ≥1 n
Rezolvare: Aplicând criteriul raportului, 2.5.5, se ob ine:
2n n !
un =
nn
2 n + 1 ( n + 1) !
( n + 1)
n +1 n
un + 1 n 1 2
lim = lim = lim 2 = 2 lim =
n →∞ u n →∞ n
2 n! n →∞ n+1 n →∞ 1
n
e
1+
n
nn n
2
Dar < 1 , deci, conform criteriului mai sus amintit, seria este convergentÿ.
e
an
2.6.13 ÿ 2n + 5n , a > 0
n ≥1
Rezolvare: Vom folosi criteriul raportului, 2.5.5. Avem:
an
un = >0
2n + 5n
i deci:
21
n
2
5n +1
u an+1 2n + 5n 5 a
lim n + 1 = lim n + 1 n +1
⋅ = lim a n +1
=
n →∞ u n →∞ 2 + 5 an n →∞
2 5
5n +1
n
+1
5
a a
Pentru < 1 , deci pentru a < 5 , seria este convergentÿ, iar pentru > 1 , deci pentru a > 5 , seria este
5 5
divergentÿ, conform criteriului raportului. Pentru a=5, criteriul raportului nu ne poate preciza natura
seriei . Pentru a stabili totu i natura seriei date i în acest caz putem folosi una din urmÿtoarele metode:
- proprietatea 2.1.7, unde
5n 1
lim un = lim = lim =1
n →∞ n →∞ 2 + 5 n nn →∞ 2 n
+1
5
deci termenul general al seriei nu converge la 0, ceea ce înseamna cÿ seria este divegentÿ în acest
caz
- criteriul Raabe-Duhamel, pentru care
un 2n +1 + 5n + 1 2n +1 − 5n + 1 − 5 ⋅ 2n + 5n + 1
lim n − 1 = lim n − 1 = lim n =
n →∞ un + 1 n →∞ 5( 2 + 5 )
n n n →∞ 5 2n + 5 n ( )
2 (2 − 5)
n
−3 n
= lim n = =0lim
n →∞
(
5 2n + 5n
1+
) 5
n
5 n →∞
2
i cum aceastÿ limitÿ este subunitarÿ, seria este divergentÿ.
n!
2.6.14 ÿ ( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n ) , λ > 0
n ≥1
Rezolvare: Aplicând criteriul lui D'Alembert ob inem:

n!
un = >0
( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n )
lim
un + 1
= lim
( n + 1) ! ⋅
( λ + 1)( λ + 2 ) ...( λ + n ) = lim n + 1 = 1
n →∞ un n →∞ ( λ + 1)( λ + 2 ) ... ( λ + n + 1) n! n →∞ λ + n + 1
ceea ce înseamnÿ cÿ acest criterii nu ne poate da informa ii asupra naturii seriei. Aplicÿm criteriul
Raabe-Duhamel i ob inem:
un λ +n+1 nλ
lim n − 1 = lim n − 1 = lim =λ
n →∞ un + 1 n →∞ n+1 n →∞ n + 1
Prin urmare, dacÿ λ > 1 , seria este convergentÿ, iar pentru 0 < λ < 1 seria este divergentÿ. Dacÿ λ = 1 ,
termenul general al seriei devine:
n! 1
un = =
2 ⋅ 3 ⋅ ... ⋅ ( n + 1) n + 1
1
deci am ob inut seria ÿ n + 1 , care este divergentÿ (vezi 2.5.3 observa ii)
n ≥1
1 1
1 + + ....
2.6.15 ÿa 2 n ,a > 0
n ≥1
22
Rezolvare: Aplicând criteriul Raabe-Duhamel se ajunge la calcule complicate. Putem aplica criteriul
logaritmic:
1 1
1 + + ...+
un = a 2 n >0
1
1 ln 1 1 1 1
ln 1
1 + + ...+
1 − 1 + + ... + ln a 1 + + ... +
un a 2 n 2 n 2 n
lim = lim = lim = − ln a lim = − ln a
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
1 1
1 + + ... +
2 n
(aplicând eventual criteriul Cesaro-Stolz pentru determinarea limitei lim = 1 ).
n →∞ ln n
1 1 1 1
Prin urmare, dacÿ − ln a = ln > 1 , adicÿ > e ⇔ a < , seria este convergentÿ, iar dacÿ ln < 1 ,
a a e a
1 1
adicÿ a > , seria este divergentÿ. Dacÿ a = criteriul logaritmic nu ne poate da informa ii asupra
e e
naturii seriei.
2.6.16 ÿ n− ln a , a > 0
n ≥1
Rezolvare: Se aplicÿ criteriul logaritmic, 2.6.5.Ob inem:
un = n − ln a > 0
1 1
ln ln − ln a
un n ln n ln a ln a ⋅ ln n
lim = lim = lim = lim = ln a
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
Prin urmare, dacÿ ln a > 1 , adicÿ a > e , seria este convergentÿ. Pentru ln a < 1 , adicÿ pentru a < e ,
seria este divergentÿ. Dacÿ a=e, atunci criteriul logaritmic nu ne poate da informa ii despre natura
seriei. Dacÿ a=e, atunci termeul general al seriei devine:
1
un = n − ln e = n −1 =
n
1
ob inându-se seria ÿ , serie divergentÿ.
n ≥1 n
2.6.17 Sÿ se studieze natura seriei:
( −1)
n
ÿ 3n
n ≥0
1 1
Rezolvare: Seria ÿ 3n este convergentÿ, pentru cÿ termenul general vn =
3n
este o progresie
n ≥0
1
geometricÿ cu ra ia subunitarÿ. Cum termenul general al seriei date are proprietatea un = , ob inem
3n
a adar cÿ aceasta este absolut convergentÿ.
2.6.18 Sÿ se studieze convergen a seriei:

n
ÿ ( −1) n2 + 1
n +1
n ≥1
23
Rezolvare: Pentru a verifica dacÿ seria datÿ este convergentÿ vom aplica criteriul lui Abel, 2.3.1. irul
n
cu termenul general an = 2 este descrescÿtor pentru cÿ:
n +1
n+1 n n3 + n 2 + n + 1 − n 3 − 2n 2 − n − 1
an + 1 − an = − = =
( n + 1)
2
+1 n +1
2
( )(
n 2 + 1 ( n + 1) + 1
2
)
−n 2
= <0
(n 2
+1 ) (( n + 1) 2
)
+1
n
i de asemenea lim =0 .
n →∞ n2 + 1
n
Prin urmare, conform criteriului lui Leibniz, seria cu termenul general un = ( −1)
n
este
n2 + 1
convergentÿ.
Pentru a verifica dacÿ seria este absolut convergentÿ, vom aplica criteriul compara iei, 2.5.3, unde:
n n
un = ( −1) 2
n
=
n + 1 n2 + 1
1
vn =
n
Ob inem:
n
n2
lim n = lim n + 1 = lim 2
u 2
=1
n →∞ v n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n
1 n
deci cele douÿ serii au aceea i naturÿ. Cum seria ÿ este divergentÿ, ob inem cÿ i seria ÿ 2
n ≥1 n n ≥1 n +1
este divergentÿ, deci seria datÿ nu este absolut convergentÿ.
2.7 EXERCI II PROPUSE:

2.7.1 Sÿ se stabileascÿ natura urmÿtoarelor serii i sÿ calculeze suma lor
1 1
a. ÿ R: ,
n ≥ 1 16 n
2
− 8n − 3 4
convergentÿ
1 1
b. ÿ , unde α este un numÿr real diferit de orice întreg negativ R:
n ≥1 (α + n )(α + n + 1) 1 +α
convergentÿ
1 1
c. ÿ
( )( )
R:
n ≥1 n+ 2 n+ 2 +1 2 +1
convergentÿ
5
R:
2 n + ( −1)
n+1
6
d. ÿ
5 n convergentÿ
n ≥1
24
2 n + ( −1) ( −1)
n n n +1
2
Indica ie: Se va scrie n
= + n
, i prin urmare seria datÿ este suma a douÿ progresii
5 5 5
2 −1
geometrice de ra ie i
5 5
2.7.2 Sÿ se stabileascÿ natura urmÿtoarelor serii:
7n R: convergentÿ
a. ÿ
n ≥1 n 2
+ 3n + 5
1 R: convergentÿ
b. ÿ
n ≥1 n +n
3
1 R: divergentÿ
c. ÿ
n ≥ 1 30n + 7
n+1 − n R: convergentÿ
d. ÿ
n ≥1 n
1000 R: convergentÿ
e. ÿ
n≥2 n − 2
2
Indica ie: se va folosi inegalitatea:
1000 1000 1000 1000

< = <
n 2 − 2 n 2 − n n ( n − 1) ( n − 1) 2
1 R: convergentÿ
f. ÿ , a > −2
n ≥1 2 + a
n
1
Indica ie: se va compara cu seria ÿ 2n , folosind al treilea criteriu al compara iei.
n ≥1
2.7.3 Sÿ se stabileascÿ natura seriilor urmÿtoare aplicând criteriul raportului i criteriul rÿdÿcinii:
an R: convergentÿ
a. ÿ , a >0
n ≥1 n !
b. ÿ
(n 3
)
+ 1 an
, a >0
R: convergentÿ
n ≥1 ( n + 1) !
( n !) R: convergentÿ
2
c. ÿ
n ≥ 1 ( 2n ) !
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ... ⋅ ( 2n − 1) R: convergentÿ
d. ÿ
n ≥ 1 2 ⋅ 5 ⋅ 8 ⋅ ... ⋅ ( 3n − 1)
n R: convergentÿ
2n 2 + 7n + 5
e. ÿ
n ≥1 6n 2 + 5n + 9
n R: convergentÿ
13 + 23 + ... + n3 n
f. ÿ −
n ≥1 n3 4
n ( n + 1)( 2n + 1)
Indica ie: 13 + 23 + ... + n3 =
6
25
1 R: convergentÿ
g. ÿ
( lg n )
n
n≥2
2n n + 5 R: convergentÿ
h. ÿ
( 3n + 7 )
n
n ≥1
2.7.4 Sÿ se stabileascÿnatura seriilor urmÿtoareaplicând criteriul Raabe-Duhamel:
2 ⋅ 7 ⋅ 12 ⋅ ... ⋅ ( 2 + 5 ( n − 1) ) R: divergentÿ
a. ÿ
n ≥ 1 3 ⋅ 8 ⋅ 13 ⋅ ... ⋅ ( 3 + 5 ( n − 1) )
an ⋅ n ! R: convergentÿ pentru a < e

b. ÿ n
, a >0 divergentÿ pentru a ≥ e
n ≥1 n
n! R: convergentÿ pentru α > 2

c. ÿ , α >0
n ≥ 1 α (α + 1) ...(α + n + 1)
divergentÿ pentru 0 < α ≤ 2
2.7.5 Sÿ se stabileascÿ natura seriilor urmÿtoare:
( −1)
n +1 R: semiconvergentÿ
a. ÿ n ( n + 1)
n ≥1
( −1) R:absolut convergentÿ

n
b. ÿ α
unde α este un numÿr real diferit de orice întreg negativ pentru α > 1 .
n ≥1 (n + a) semiconvergentÿ pentru
α <1
n ( n − 1) R: divergentÿ
c. ÿ
( −1) 2
n3
n ≥1 n
2.7.6 Sÿ se studieze convergen a seriei:

ÿ (2 − )( ) ( )
e 2 − 3 e ... 2 − n e , a > 0
n≥2
Indica ie: Se aplicÿ criteriul lui D’Alembert i criteriul al doilea al compara iei.
26
3. FUNC II REALE DE O VARIABIL REAL
3.1 LIMITE DE FUNC II
Fie A ⊆ ¡ , x0 (numÿr finit sau infinit) un punct de acumulare al mul imii A (nu neapÿrat
x0 ∈ A ) i f : A → ¡ o func ie de variabilÿ realÿ.
3.1.1 Definiÿie: Vom spune cÿ l ∈ ¡ (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la
mulÿimea A dac pentru orice ir de numere reale ( xn )n∈¥ din A, xn ≠ x0 , cu lim xn = x0 , irul
n →∞
( f ( xn ) )n∈¥ al valorilor funcÿiei are limita l . Vom scrie atunci:

lim f ( x ) = l sau lim f ( x ) = l
x → x0 , x∈ A x → x0
Petru definiÿia 3.1.1 sunt echivalente afirmaÿiile:

3.1.2
a. Num rul l ∈ ¡ (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la mulÿimea A
dac i numai dac pentru orice vecin tate V a lui l exist vecin tatea U a lui x0 , depinzând de V, astfel
încât pentru orice x ∈ A ∩ U , x ≠ x0 , avem f ( x ) ∈ V .
b. Dac x0 i l sunt finite, atunci l este limita funcÿiei f în punctul x0 relativ la mulÿimea
A dac i numai dac pentru orice num r ε > 0 exist δε > 0 astfel încât pentru orice
x ∈ A , x ≠ x0 , x − x0 < δ ε , avem f ( x ) − l < ε .
c. Dac x0 este finit i l = +∞ , atunci lim f ( x ) = ∞ dac i numai dac pentru orice
x → x0
num r M > 0 exist δ M > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , x ≠ x0 , x − x0 < δ M avem f ( x ) > M .
d. Dac x0 = ∞ i l este finit, atunci lim = l dac i numai dac , pentru orice num r ε > 0
x →∞
exist δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , x ≠ x0 , x > δ ε avem f ( x ) − l < ε .
3.1.3 Operaÿii cu limite de funcÿii: Fie f , g : A ⊆ ¡ → ¡ ÿi x0 un punct de acumulare pentru

mul imea A. Dac exist lim f ( x ) = l1 ÿi lim g ( x ) = l2 , finite sau infinite, atunci:
x → x0 x → x0
a. dac l1 + l2 are sens, func ia sum f + g are limit în punctul x0 ÿi avem:

lim ( f + g )( x ) = l1 + l2
x → x0
b. dac l1 ⋅ l2 are sens, func ia produs f ⋅ g are limit în punctul x0 ÿi avem:

lim ( f ⋅ g )( x ) = l1 ⋅ l2
x → x0
l1
c. dac g ( x ) ≠ 0 pe o vecin tate a lui x0 ÿi dac are sens, atunci func ia
l2
f
g
{ }
: x ∈ A g ( x ) ≠ 0 → ¡ are limit în punctul x0 ÿi avem:
f l
lim
x → x0
( x) = 1
g l2
Capitolul 4 Serii de funcÿii
d. dac α ∈ ¡ , atunci func ia α ⋅ f : A → ¡ are limit în punctul x0 ÿi avem:

lim α ⋅ f ( x ) = α ⋅ l1
x → x0
3.1.4 Criterii de existenÿ a limitelor de funcÿii:

a. dac f ( x ) − l ≤ g ( x ) pentru orice x ∈ A ÿi lim g ( x ) = 0 , atunci lim f ( x ) = l
x → x0 x → x0
b. dac f ( x ) ≥ h ( x ) pentru orice x ∈ A ÿi lim h ( x ) = ∞ , atunci lim f ( x ) = ∞

x → x0 x → x0
c. dac exist M > 0 astfel încât f ( x ) ≤ M pentru orice x ∈ A (i.e. f este m rginit pe A)
ÿi lim g ( x ) = 0 , atunci lim ( f ⋅ g )( x ) = 0
x → x0 x → x0
d. Criteriul lui Cauchy: Func ia f : A → ¡ are limit în punctul de acumulare finit x0 al

lui A dac ÿ i numai dac pentru orice ε > 0 exist o vecin tate V a lui x0 astfel încât pentru orice
x', x'' ∈ V ∩ A , x' ≠ x'' avem f ( x' ) − f ( x'' ) < ε .
3.1.5 În aplica ii se folosesc des urm toarele limite:

sin ( ax ) a tg ( ax )
a. lim = , lim
x →0 bx b x →0 bx
x x
ÿ 1þ ÿ aþ
b. lim 1 + = e , lim 1 + = ea
x →∞ x x →∞ x
∞ , dac a > 1
lim a x =
x →∞ 0 , dac 0 < a < 1
c.
0 , dac a > 1
lim a x =
x →−∞ ∞ , dac 0 < a < 1
3.2 CONTINUITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL
3.2.1 Definiÿie: Spunem c func ia f este continuÿ în punctul de acumulare x0 ∈ A dacÿ pentru
orice ir ( xn )n∈¥ ⊂ A convergent la x0 avem lim f ( xn ) = f ( x0 )
n →∞
Urmÿtoarele defini ii sunt echivalente cu defini ia datÿ mai sus continuitÿ ii unei func ii
într-un punct:
a. Pentru orice vecinÿtate U a lui f ( x0 ) existÿ o vecinÿtate V a lui x0 astfel încât pentru
orice x ∈ V ∩ A avem f ( x ) ∈ U .
b. Pentru orice ε > 0 existÿ δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , cu x − x0 < δ ε avem
f ( x ) − f ( x0 ) < ε .
3.2.2 Definiÿie: Spunem cÿ func ia f : A⊆ ¡ →¡ este continuÿ la stânga (respectiv la

dreapta) în x0 ∈ A dacÿ pentru orice ir ( xn )n∈¥ ⊂ A , xn ≤ x0 ( respectiv xn ≥ x0 ), cu lim xn = x0 ,
n →∞
avem lim f ( xn ) = f ( x0 ) (se mai poate scrie: lim f ( x ) = f ( x0 ) (respectiv

n →∞ x → x0 , x < x0
lim f ( x ) = f ( x0 ) ) , i.e. limita lateralÿ la stânga (respectiv la dreapta) ale func iei f în punctul x0
x → x0 , x > x0
existÿ i este egalÿ cu f ( x0 ) .
49
3.2.3 Propoziÿie: Funcÿia f : A → ¡ este continu în x0 ∈ A dac i numai dac este continu la
stânga i la dreapta în x0 .
3.2.4 Definiÿie: Un punct x0 ∈ A se nume te punct de discontinuitate a lui f dac f nu ste
continu în x0 . Un punct de discontinuitate pentru funcÿia f se nume te punct de discontinuitate de
speÿa I dacÿ limitele laterale al func iei f în punctul x0 existÿ, sunt finite, dar nu sunt egale. Un punct
de discontinuitate pentru func ia f se nume te punct de discontinuitate de speÿa a II-a dacÿ nu este de
spe a I.
3.2.5 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval ÿi f : I → ¡ o func ie. Spunem c func ia f are
proprietatea lui Darboux pe intervalul I dac pentru orice a , b ∈ I , a ≠ b ÿi pentru orice
λ ∈ ¡ , f ( a ) ≤ λ ≤ f ( b ) exist cλ ∈ ( a , b ) astfel încât f ( cλ ) = λ .
3.2.6 Propoziÿie: Orice func ie continu f :I →¡ are proprietatea lui Darboux. (Reciproca nu
este adev rat ).
3.3 UNIFORM CONTINUITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL
3.3.1 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval ÿi f : I → ¡ . Spunem c f este uniform continu pe I dac

pentru orice ε > 0 exist δ ε > 0 astfel încât pentru orice x', x'' ∈ I cu x' − x'' < δ ε s avem
f ( x' ) − f ( x'' ) < ε .
3.3.2 Propoziÿie: Orice func ie uniform continu este continu . (Reciproca nu este adev rat )
3.4 DERIVABILITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL
3.4.1 Definiÿie: Fie I ⊂ ¡ un interval, f : I → ¡ ÿi x0 ∈ I . Dac exist ÿ i este finit

f ( x ) − f ( x0 )
lim
x → x0 x − x0
vom spune c func ia f este derivabilÿ în punctul x0 . Vom nota:
f ( x ) − f ( x0 )
lim = f ' ( x0 )
x → x0 x − x0
ÿi o vom numi derivata func iei f în x0 .
Limitele
f ( x ) − f ( x0 )
f d' ( x0 ) = lim
x → x0 , x > x0 x − x0
f ( x ) − f ( x0 )
f s' ( x0 ) = lim
x → x0 , x < x0 x − x0
dac exist , se numesc respectiv derivata la dreapta ÿi derivata la stânga a func iei f în punctul x0 .
3.4.2 Propoziÿie: Funcÿia f : I → ¡ este derivabil în x0 dac i numai dac are derivate laterale
egale în x0 .
3.4.3 Teorema lui Rolle: Fie funcÿia f : I → ¡ , a , b ∈ I , a < b . Dac :
i. f este continu pe [ a , b ] .
ii. f este derivabil pe ( a , b )
iii. f ( a ) = f ( b )
50
atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât f ' ( c ) = 0 .
3.4.4 Teorema lui Lagrange: Fie funcÿia f : I → ¡ , a , b ∈ I , a < b . Dac :

i. f este continu pe [ a , b ] .
ii. f este derivabil pe ( a , b )
atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a )
= f ' (c)
b−a
3.4.5 Consecinÿe: Dac f ' ( x ) > 0 (respectiv f ' ( x ) < 0 ) pe intervalul I, atunci f este cresc toare
(respectiv descresc toare) pe acest interval.
3.4.6 Teorema lui Cauchy: Fie f , g : I → ¡ , a , b ∈ I . Dac :

i. f i g sunt continue pe [ a , b ]
ii. f i g sunt derivabile pe ( a , b )
iii. g ( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ ( a , b ) , atunci exist cel puÿin un punct c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a ) f ' (c)
=
g (b ) − g ( a ) g' ( c)
3.4.7 Regulile lui l’Hospital : 1. Fie f , g : I → ¡ , c ∈ I . Dac :
i. f ( c ) = g ( c ) = 0
ii. f i g sunt derivabile în c
iii. g ' ( c ) = 0
f ( x) f ' (c)
atunci lim =
x→c g ( x) g' (c )
2. Fie f , g : I \ {c} → ¡ , unde c este un punct de acumulare pentru I. Dac :
i. lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0
x→c x→c
ii. f i g sunt derivabile pe I \ {c}

iii. g ' ( x ) ≠ 0 pentru x ∈ I \ {c}
f ' ( x)
iv. lim =l
x→c g' ( x )
f ( x)
atunci lim =l
x→c g ( x)
3. Fie f , g : I \ {c} → ¡ , unde c este un punct de acumulare pentru I. Dac :
i. lim g ( x ) = +∞
x→c
ii. f i g sunt derivabile pe I \ {c}

iii. g ' ( x ) ≠ 0 pentru x ∈ I \ {c}
f ' ( x)
iv. lim =l
x→c g' ( x )
51
f ( x)
atunci lim =l
x→c g ( x)
3.4.8 Observaÿii: i.Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât lim f ( x ) = 0 i lim g ( x ) = ∞ i
x→c x→c
f g
F = f ⋅ g . Dac vom scrie F = = vom obÿine unul din cazurile în care se poate aplica regula lui
1 1
g f
l’Hospital (2. sau 3.)
ii. Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât. lim f ( x ) = lim g ( x ) = ±∞ i Φ = f − g . Atunci dac vom scrie
x→c x→c
1 1
−
vom obÿine unul d lim g ( x ) = 0 in cazurile în care se poate aplica regula lui
g f
Φ= f −g=
1 x→c
f ⋅g
l’Hospital (2. sau 3.)
iii. Fie f , g : I \ {c} → ¡ astfel încât
lim f ( x ) = 0 i sau
x→c
lim f ( x ) = 1 i lim g ( x ) = ∞ sau

x→c x→c
lim f ( x ) = ∞ i lim g ( x ) = 0
x→c x→c
i Ψ = f g , atunci dac vom scrie Ψ = f g = e g ln f se obÿine cazul i. prezentat mai sus.
3.5 DIFEREN IABILITATEA FUNC IILOR DE O VARIABIL REAL
3.5.1 Definiÿie: Vom spune c funcÿia f : I → ¡ , unde I este un interval, este diferenÿiabil în
punctul x0 ∈ I dacÿ existÿ un numÿr A∈ ¡ astfel încât pentru orice x ∈ I sÿ avem:
f ( x ) − f ( x0 ) = A ( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 )
unde α : I → ¡ este o func ie cu proprietatea α ( x0 ) = 0 i lim α ( x ) = 0 .
x → x0
3.5.2 Consecinÿþ: 1.O funcÿie f : I → ¡ este diferenÿiabil în x0 ∈ I dac i numai dac este
derivabil în x0 . Dac f este derivabil în x0 , atunci
f ( x ) − f ( x0 ) = f ' ( x0 )( x − x0 ) + α ( x )( x − x0 )
unde α : I → ¡ este o funcÿie cu proprietatea α ( x0 ) = 0 i lim α ( x ) = 0 .
x → x0
Pentru valori suficient de apropiate ale lui x de x0 vom putea scrie:

f ( x ) − f ( x0 ) ≈ f ' ( x0 )( x − x0 ) , x ≈ x0 , x ∈ I
3.6 PROBLEME REZOLVATE
Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct (3.1.3), s se arate c :

3.6.1 lim x 2 = 4
x→2
Rezolvare: fie δ > 0 un num r real i x∈¡ astfel încât x − 2 < δ . Obÿinem atunci c
−δ < x − 2 < δ ⇔ 2 − δ < x < δ + 2 . Cum îns x + 2 ≤ x + 2 i −2 − δ < 2 − δ , avem:
x < 2 +δ i
52
x + 2 ≤ x + 2 < 4 +δ
Atunci:
(*) x 2 − 4 = ( x − 2 )( x + 2 ) = x − 2 ⋅ x + 2 < δ ( 4 + δ )
ε
Fie atunci ε > 0 i δ > 0 astfel încât δ (δ + 4 ) < ε ⇔ 0 < δ < . Pentru x ∈ I , x − 2 < δ în
2+ 4+ε
relaÿia (*) obÿinem : x 2 − 4 < ε . Am obÿinut a adar:
ε
Pentru orice ε > 0 exist 0<δ < astfel încât pentru orice x ∈ I , cu
2+ 4 +ε
ε
x−2 < , avem: x 2 − 4 < ε , ceea ce înseamn conform definiÿiei 3.1.3 c funcÿia dat are
2+ 4+ε
limita 4 în x0 = 2 .
1
3.6.2 lim =0
x2 + 1
x →∞
Rezolvare: Vom ar ta c pentru orice ε > 0 exist δ ε > 0 astfel înct pentru orice x > δ ε s avem
1 1
< ε . Având în vedere c x > 0 , inegalitatea 2 < ε se mai poate scrie:
x2 + 1 x +1
1−ε
x>
ε
1−ε 1
Atunci luând δ ε = , pentru x > δ ε ingalitatea < ε este realizat .
ε x2 + 1
sin ( x )
3.6.3 Fie f : ¡ *
→ ¡ , f ( x) = .S se arate c lim f ( x ) = 0 .
x x →∞
1
Rezolvare: Fie g ,h : ¡ *
→ ¡ , g ( x ) = sin ( x ) , h ( x ) = . Avem: f ( x) = g ( x) ⋅ h ( x) i
x
1
g ( x ) = sin ( x ) ≤ 1, lim h ( x ) = lim = 0 . Atunci conform criteriului 3.1.4, c., obÿinem c :
x →∞ x →∞ x
lim g ( x ) ⋅ h ( x ) = 0
x →∞
deci lim f ( x ) = 0 .
x →∞
3.6.4 S se arate c funcÿia f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = ( 1 + sin x ) ln x nu tinde c tre ∞ atunci când x

tinde c tre ∞ .
Rezolvare: S presupunem c funcÿia dat tinde c tre ∞ atunci când x tinde c tre ∞ . Atunci, conform
criteriului 3.1.4,b., pentru orice ir ( xn )n∈¥ cu lim xn = ∞ avem lim f ( xn ) = ∞ . Fie atunci irul
n →∞ n →∞
3π 3π 3π
( xn )n∈¥ , xn = + 2nπ . Evident avem nlim →∞
xn = lim (
n →∞ 2
+ 2nπ ) = + 2π ⋅ lim n = ∞ .
n →∞
Atunci
2 2
lim f ( xn ) = ∞ , conform criteriului mai sus amintit. Dar:
n →∞
53
3π 3π
f ( xn ) = ( 1 + sin( + 2nπ )) ⋅ ln( + 2nπ ) =
2 2
3π 3π 3π
= ( 1 + sin ) ⋅ ln( + 2nπ ) = ( 1 − 1 ) ⋅ ln( + 2nπ ) = 0
2 2 2
deci lim f ( xn ) = 0 , contradicÿie, deci presupunerea f cut este fals , i prin urmare funcÿia dat nu
n →∞
tinde c tre ∞ atunci când x tinde c tre ∞ .
3.6.5 S se arate c funcÿia f : ¡ → ¡ , f ( x ) = sin x nu are limit când x tinde c tre ∞ .

Rezolvare: Vom ar ta c exist irurile ( xn )n∈¥ , ( yn )n∈¥ , cu lim xn = lim yn = ∞
x →∞ x →∞
i
π
lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn ) . Fie a adar xn = nπ , yn = + 2nπ . Avem evident
x →∞ x →∞ 2
ÿπ þ
lim nπ = lim + 2nπ = ∞
n →∞ n →∞ 2
ÿπ þ
Dar f ( xn ) = sin ( nπ ) = 0 i f ( yn ) = sin + 2nπ = 1 , deci lim f ( xn ) = 0 i lim f ( yn ) = 1 , deci
2 n →∞ n →∞
lim f ( xn ) ≠ lim f ( yn )
x →∞ x →∞
ceea ce contrazice criteriul 3.1.4, b.
x
3.6.6 Fie f : ¡ \ {−1, 1} → ¡ , f ( x ) = . Are aceast funcÿie limit în punctele -1 i 1?
x2 − 1
Rezolvare: O funcÿie are limit într-un punct dac i numai dac limitele laterale în acel punct exist i
sunt egale. S remarc m maii întâi c de i puunctele -1 i 1 nu aparÿin domeniiului de definiÿie al
funcÿiei f, ele sunt totu i punte de acumulare pentru acesta. Vom calcula adar limitile laterale ale
funcÿiei în cele dou puncte. Avem:
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅ ( −∞ ) = −∞
x →−1 , x < −1 x 2 − 1 x →−1 , x <−1 ( x − 1)( x + 1) x →−1 , x <−1 x − 1 x →−1 , x < −1 x + 1 2
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅∞ = ∞
x →−1 , x > −1 x 2 − 1 x →−1 , x >−1 ( x − 1)( x + 1) x →−1 , x >−1 x − 1 x →−1 , x >−1 x + 1 2
deci funcÿia nu admite limit în punctul x = −1 . Analog:
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅ ( −∞ ) = −∞
x →1 , x < 1 x 2 − 1 x → 1 , x < 1 ( x − 1)( x + 1) x →1 , x <1 x + 1 x →1 , x < 1 x − 1 2
x x x 1 1
lim = lim = lim ⋅ lim = ⋅∞ = ∞
x →1 , x > 1 x 2 − 1 x →1 , x > 1 ( x − 1)( x + 1) x →1 , x > 1 x + 1 x →1 , x > 1 x − 1 2
decii funcÿia dat nu are limit nici în punctul x=1.
1
3.6.7 S se arate c funcÿia f : ¡ *
→ ¡ , f ( x ) = cos nu are limit în punctul x=0, demonstrând
x
c nu satisface criteriul general al lui Cauchy.
Rezolvare: Vom ar ta c exist ε 1 > 0 astfel încât pentru orice δ > 0 s existe x1 , x2 , satisf când
inegalitÿ ile x1 , x2 < δ i f ( x1 ) − f ( x2 ) ≥ ε 1 .
Fie ε 1 = 2 . Atunci pentru orice δ > 0 exist un num r natural n ∈ ¥ astfel încât:
1 1
x1 = < δ , x2 = <δ
2nπ ( 2n + 1) π
54
1 1
pentru c lim = lim =0
n →∞ 2nπ n →∞ ( 2n + 1) π
Dar
f ( x1 ) − f ( x2 ) = cos 2nπ − cos ( 2n + 1) π = 2
i deci criteriul genral Cauchy este contrazis; a adar funcÿia dat nu are limit în punctul x=0.
x
3.6.8 S se arate c funcÿia f : ¡ \ {−1} → ¡ , f ( x ) = satisface criteriul general al lui Cauchy
x+1
în punctul x=1.
Rezolvare: Fie x', x'' > 0 , x', x'' ≠ 1 . Atunci:
x' x'' x' − x'' x' − x''
(* ) f ( x' ) − f ( x'' ) = − = ≤ <
x' + 1 x'' + 1 ( x' + 1)( x'' + 1) ( x' + 1)( x'' + 1)
< x' − x'' = x' − 1 + 1 − x'' ≤ x' − 1 + x'' − 1
ε ε ε
Alegem δ = i x', x'' astfel încât x' − 1 < , x'' − 1 < . Atunci în relaÿia (*) obÿinem:
2 2 2
ε ε
f ( x' ) − f ( x'' ) < x' − 1 + x'' − 1 <
+ =ε
2 2
ceea ce înseamn c funcÿia dat satisface criteriul lui Cauchy în puntul x=1.
lim
x →∞
( x2 + 1 − x )
Rezolvare: Suntem în cazul exceptat ∞ − ∞ . Avem:
x2 + 1 − x 2 1
f ( x ) = x2 + 1 − x = =
x +1 + x
2 ÿ 1 þ
x 1+ +1
x2
Cum x → ∞ , deci x > 0 , obÿinem x = x i deci:
lim
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim
x →∞ ÿ
1
1 þ
=0
x 1+ 2
+1
x
1 1 1
( →0 i ≤ ; se aplic 3.1.4, c.).
x 1 2 +1
1+ 2 + 1
x
lim x
x →±∞
( x2 + 1 − x )
Rezolvare: Avem:
)( )=
) (
x2 + 1 − x x2 + 1 + x
f ( x) = x ( x2 + 1 − x = x ⋅
x2 + 1 + x ÿ
x
1 þ
x 1+ +1
x2
Pentru x → ∞ avem x > 0 deci x = x . Atunci:
55
lim x
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim
x →∞ ÿ 1
x
þ
= lim
x →∞
1
1
=
1
2
x 1+ 2 +1 1+ 2 +1
x x
Pentru x → −∞ avem x < 0 i deci x = − x . Atunci:
f ( x) = x ( )ÿ 1 þ ÿ 1 þ
x2 + 1 − x = x x 1 + 2 − x = x − x ⋅ 1 + 2 − x =
x x
ÿ 1 þ
= −x2 1+ +1
x2
Atunci:
lim x
x →∞
( )
x 2 + 1 − x = lim − x 2
x →∞
ÿ
1+
1
x2
þ
+ 1 = −∞
n
1+ x −1
lim
x →0 x
0
Rezolvare: Suntem în cazul exceptat . inând cont de relaÿia:
0
(
a n − b n = ( a − b ) a n − 1 + a n − 2b + ... + ab n − 2 + b n − 1 )
în care lu m a = 1 + x , b = 1 , obÿinem:
n
( )
n
n
1+ x −1
n
1 + x − 1n
= =
x ÿ n (1 + x ) + n (1 + x ) + ... + n 1 + x + 1 þ
x n −1 n−2
x 1
= =
ÿ
x (1 + x ) + ( 1 + x )
n n −1 n n−2
+ ... + n 1 + x + 1 þ n
(1 + x )
n −1
+ n
(1 + x )
n−2
+ ... + n 1 + x + 1
i atunci:
n
1+ x −1 1 1
lim = =
(1 + x ) (1 + x )
x →0 x n −1 n−2 n
n + n + ... + 1 + x + 1
n
1 − cos x
lim
x →0 x2
0
Rezolvare: Suntem de asemenea în cazul . Atunci:
0
ÿ xþ x ÿ xþ
2
1 − 1 − 2 sin2 2 sin2 sin
1 − cos x 2 1
2 = ⋅ 2
= =
x2 x2 x2 2 x
2
i deci:
56
2 2
ÿ xþ ÿ xþ
sin sin
1 − cox 1 2 = 1 ⋅ lim 2 = 1 (vezi 3.1.5,a.)
lim = lim ⋅
x →0 x2 x →0 2 x 2 x →0 x 2
2 2
sin 5x − sin 3x
lim
x →0 5x
Rezolvare: Avem:
sin 5x − sin 3x 2 sin x ⋅ cos 4 x 2 sin x 2
lim = lim = ⋅ lim ⋅ lim cos 4 x =
x →0 5x x →0 5x 5 x →0 x x →0 2
(a se vedea operaÿii cu limite de funcÿii, 3.1.3)
πx
lim ( 1 − x ) tg
x →1 2
πx πx
Rezolvare: Deoarece lim ( 1 − x ) = 0 = ∞, i lim tg lim tg = −∞ , suntem în cazul
x →1 2 x →1 , x > 1
x →1 , x < 1 2
exceptat o ⋅ ∞ . Fie atunci 1 − x = u ; atunci pentru x → 1 , avem u → 0 i
πx ÿπ πu
( 1 − u ) þ = ulim
u 1 2
lim ( 1 − x ) tg = lim u ⋅ tg u ⋅ ctg = lim = = ,
x →1 2 u →0 2 →0 2 u →0 ÿπ þ π π
tg u
2 2
unde am aplicat 3.1.5, a.
x2
ÿ x2 + 1 þ
lim
x →∞ x 2 − 2
x2 + 1
Rezolvare: S observ m mai întâi c lim = 1 , deci suntem în cazul exceptat 1∞ . Avem:
x →∞ x2 − 2
3 x2
x2 x2 ÿ x2 − 2 þ x2 − 2
ÿ x +1þ
2
ÿ 3 þ ÿ 3 þ 3
= 1+ = 1+
x2 − 2 x2 − 2 x2 − 2
Cum:
x2 − 2
ÿ 3 þ 3 3x 2
lim 1 + 2 = e i lim =3
x →∞ x −2 x →∞ x 2 − 2
obÿinem c :
x2
ÿ x2 + 1 þ
lim = e3 (am aplicat 3.1.5,b)
x →∞ x 2 − 2
ln ( 1 + kx )
lim
x →0 x
57
0
Rezolvare: Suntem în cazul . Avem:
0
ln ( 1 + kx ) 1 1
= ln ( 1 + kx ) = ln ( 1 + kx ) x
x x
i atunci:
ln ( 1 + kx ) 1 1 k
lim = lim ln ( 1 + kx ) x = lim ln ( 1 + kx ) kx =

x →0 x x →0 x →0
1 1
= lim k ⋅ ln ( 1 + kx ) kx = k ⋅ ln lim ( 1 + kx ) kx = k ⋅ ln ( e ) = k
x →0 x →0
e2 x − 1
lim
x →0 3x
0
Rezolvare: Suntem în cazul . Not m t = e 2 x − 1 , de unde: e2 x = t + 1 sau, logaritmând,
0
( ) 1
ln e 2 x = ln ( t + 1) ⇔ 2x = ln ( t + 1) ⇔ x = ln ( 1 + t ) . Observ m c dac x → 0 , atunci t → 0 .
2
Obÿinem:
e2 x − 1 t 2 t 2
lim = lim = lim =
t →0 3 t → 0 ln ( 1 + t )
ln ( 1 + t ) 3
x →0 3x 3
2
t 1 1 1
(pentru c lim = lim = lim = =1)
t → 0 ln ( 1 + t ) t →0 1 1
(e)
ln ( 1 + t )
t →0 ln
ln ( 1 + t ) t
t
ax − 1
lim , a >0
x →0
x
0
Rezolvare: Suntem în cazul . Not m a x − 1 = t , de unde:
0
ln ( t + 1)
( )
a x = t + 1 ⇔ ln a x = ln ( t + 1) ⇔ x ⋅ ln ( a ) = ln ( t + 1) ⇔ x =
ln ( a )
Se observ c dac x → 0 atunci t → 0 . Obÿinem:
ax − 1 t t
lim = lim = ln ( a ) ⋅ lim = ln ( a )
x →0 x t →0 ln ( t + 1) t → 0 ln ( t + 1)
ln ( a )
3.6.19 Studiaÿi continuitatea funcÿiei:

1
−
f ( x ) = e , daca x ∈ ¡ \ {0}
x 2
1, daca x = 0
Rezolvare: Pentru x ≠ 0 , funcÿia este continu ; vom studia continuitatea funcÿiei numai în punctul
x = 0 . Avem:
58
1
−
ÿ 1 þ
lim − 2 = −∞ i deci lim f ( x ) = lim e x = 0
2
x →0 x x →0 x →0
Cum lim f ( x ) ≠ f ( 0 ) , funcÿia nu este continu în punctul x = 0 ; acest punct este punct de
x →0
discontinuitate de speÿa întâia.
3.6.29 Studiaÿi continuitatea funcÿiei:

1
, daca x ∈ ¡ \ {-2}
f ( x ) = 1 + 2 1+ x
1
0, daca x = -2
Rezolvare: Funcÿia este continu în orice punct x ≠ −2 ; în punctul x = −2 avem:
1 1 1
f ( −2 + 0 ) = lim = = 0 , pentru c lim =∞
x →−2 , x >−2 1
∞ x →−2 , x >−2 2 + x
1+ 2 x + 2
1 1 1
f ( −2 − 0 ) = lim = = 1 , pentru c lim = −∞
x →−2 , x >−2 1
1 x →−2 , x >−2 2 + x
1 + 2 x+2
Am obÿinut a adar c limitele laterale ale funcÿiei în punctul x = −2 nu sunt egale, de funcÿia nu este
continu în x = −2 ; deoarece f ( −2 + 0 ) = f ( −2 ) = 0 , funcÿia dat este continu la dreapta în punctul
x = −2 ; x = −2 este punct de discontinuitate d speÿa a doua.
x + 1, x ∈ [0 , 1]
3.6.29 Fie f ( x ) = . S se determine constanta a astfel încât funcÿia f s fie
3ax + 3 , x ∈ ( 1, 3]
continu pe intervalul închis [1, 2 ] .
Rezolvare: Deoarece funcÿia f pe intervalele [1, 2 ) i ( 1, 2 ] este liniar , deci continu , vom studia
continuitatea funcÿiei f numai în punctul x = 1 . Condiÿia de continuitate pentru funcÿia f în punctul
x = 1 se scrie:
(1) f (1) = f (1 + 0 ) = f (1 − 0 )
Dar:
(2) f ( 1) = 1 + 1 = 2
f ( 1 − 0 ) = lim f ( x ) = lim ( x + 1) = 2
x →1 , x < 1 x →1 , x <1
f ( 1 + 0 ) = lim f ( x ) = lim ( 3ax + 3 ) = 3a + 3

x →1 , x > 1 x →1 , x > 1
1
Din relaÿiile ( 1) i ( 2 ) obÿÿinem a adar c : 3a + 3 = 2 , deci a = − .
3
3.6.22 S se studieze continuitaea funcÿiei:

( )
f ( x ) = lim x n + 1 , 0 ≤ x ≤ 1
n →∞
Reyolavare: Dac x ∈ [0 ,1) , atunci

n →∞
( )
f ( x ) = lim x n + 1 = 1 + lim x n = 1 . Dac
n →∞
x = 1 , atunci
( )
f ( 1) = lim 1n + 1 = 2 . A adar funcÿia este continu pe intervalul [0 , 1)
n →∞
i discontinu în punctul
x = 1 , având o discontinuitate de prima speÿ .
59
3.6.29 S se arate funcÿia f ( x ) = x2 x − 1 se anuleaz într-un punct ξ ∈ ( 0 , 1) .

Rezolvare: Avem: f ( 0 ) = −1 < 0 i f ( 1) = 1 ⋅ 21 − 1 = 1 > 0 . Cum funcÿia f este continu pe intervalul
(0 ,1) , f are proprietatea lui Darboux pe intervalul (0 ,1) , cu alte cuvinte exist cel puÿin un punct
ξ ∈ ( 0 , 1) astfel încât f (ξ ) = 0 .
3.6.24 S se arate c funcÿia

1, daca x ∈ ¤
f ( x) =
−1, daca x ∈ ¡ \ ¤
Rezolvare:Fie x' ∈ ¤ . Cum mulÿimea numerelor iraÿionale este dens în mulÿimea numerelor reale,
oricare ar fi o vecin tate V a lui x’ , exist un punct x'' ∈ ¡ \ ¤ cu x'' ∈ V . Am obÿinut a adar c
pentru orice vecin tate V a lui x' exist x'' ∈ V astfel încât f ( x' ) − f ( x'' ) = 1 − ( −1) = 2 , deci f nu
este continu în nici un punct x ∈ ¤ .
Analog, pentru orice x' ∈ ¡ \ ¤ , ÿinând cont c mulÿimea numerelor raÿionale este dens în
mulÿimea numerelor reale, f nu este continu în nici un punct x ∈ ¡ \ ¤ ; a adar f nu este continu în
nici un punct x ∈ ¡ (¡ = ¤ ∪ (¡ \ ¤ )) .
3.6.25 S se studieze continuitatea uniform pentru funcÿia: f ( x ) = sin x 2 ( )

Rezolvare: Cum funcÿia sinus este o funcÿie m rginit pe ¡ , funcÿia f este de asemenea m rginit . De
asemenea, fiind compunerea a dou funcÿii continue, f este continu .
Pentru a studia uniform continuitatea funcÿiei avem:
π
1, daca x 2 = ( 4k + 1) ,k∈¥
2
π
f ( x ) = −1, daca x 2 = ( 4k + 3 ) , k ∈¥
2
0 , daca x = kπ , k ∈ ¥
2
π π π
Fie x' = ( 4k + 3 ) , x'' = ( 4k + 1) . Atunci x' − x'' = , i deci pentru
2 2 π π
( 4k + 3 ) + ( 4k + 1)
2 2
valori ale lui k suficient de mari, punctele x' i x'' pot fi luate oricât de apropiate. Îns :
π π
f ( x' ) − f ( x'' ) = sin ( 4k + 3 )
− sin ( 4k + 1) = 2
2 2
Am ar tat a adar c exist ε = 2 i punctele x', x'' situate la distanÿ oricât de mic astfel încât
f ( x' ) − f ( x'' ) = 2 , ceea ce demonsteaz c funcÿia dat nu este uniform continu pe ¡ (dar este
uniform continu pe orice interval compact din ¡ ).
S se studieze uniform continuitatea funcÿiei f : [0 , ∞ ) → ¡ ,

x
3.6.26 +x f ( x) =
x+1
Rezolvare: Se observ c funcÿia dat este continu (fiind suma dintre raportul a dou funcÿii continue i
x
o funcÿie continu ) i nem rginit pe intervalul considerat (avem: lim + x = ∞ ). Vom ar ta c este
x →∞ x + 1
uniform continu pe [0 , ∞ ) .
60
Fie x1 , x2 ≥ 0 . Avem:
x1 x ÿ x2 − x1 þ
f ( x1 ) − f ( x2 ) = + x1 − 2 − x2 = ( x1 − x2 ) + ( x1 − x2 ) 1 + ≤
x1 + 1 x2 + 1 (1 + x1 ) ⋅ (1 + x2 )
ÿ x1 − x2 þ
≤ x1 − x2 1 +
(1 + x1 )(1 + x2 ) 1 2 2 1 < x −x (1 + x −x )
Fie ε > 0 i δ > 0 astfel încât δ ( 1 + δ ) < ε . Atunci pentru orice x1 , x2 ≥ 0 astfel încât x1 − x2 < δ
obÿinem, conform relaÿiei de mai sus, f ( x1 ) − f ( x2 ) < δ ( 1 + δ ) < ε , ceea ce demonstreaz c funcÿia
dat este uniform continu pe [0 , ∞ ) .
3.6.27 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f ( x ) = sin 2x 2 + 1 în punctul x0 = 2 ( )

Rezolvare: Conform definiÿiei, o funcÿie este derivabil într-un punct x0 dac exist i este finit
f ( x ) − f ( x0 )
lim . În cazul de faÿ obÿinem:
x → x0 x − x0
2x 2 + 1 − 9 2x 2 + 1 + 9
lim
f ( x) − f (2)
= lim
( )
sin 2x 2 + 1 − sin ( 9 )
= lim
2 ⋅ sin
2
⋅ cos
2 =
x→2 x−2 x→2 x−2 x →2 x−2
(
2 ⋅ sin x − 4 ⋅ cos x + 5
2
) ( 2
) = 2 ⋅ lim sin ( x 2
−4 ) ( x + 2 ) cos
= lim
x→2 x−2 x→2 x −4
2 (x 2
)
+ 5 = 8 cos ( 9 )
pentru c lim
(
sin x − 4
2
) = 1 ; a adar lim
f ( x ) − f ( 2)
exist i este finit , deci funcÿia dat este
x→2 x −4
2
x→2 x−2
derivabil în punctul x0 = 2 .
1
ln ( 1 + 2 x ) , − < x<0
3.6.28 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f ( x ) = 2 .
2x , x>0
ÿ 1 þ
Rezolvare: Pentru x ∈ − , 0 avem f ' ( x ) = ( ln ( 1 + 2x ) )' =
2
; pentru x ∈ ( 0 , ∞ ) avem
2 1 + 2x
ÿ 1 þ
f ' ( x ) = 2 . A adar f este derivabil pe − , 0 ∪ ( 0 , ∞ ) ; pentru a studia derivabilitatea funcÿiei în
2
punctul x = 0 vom folosi proprietatea 3.4.2; derivatele laterale ale funcÿiei f în x = 0 sunt:
f ( x ) − f (0 ) 2x − 0 2x
f d' ( 0 ) = lim = lim = lim =2
x →0 , x > 0 x −0 x →0 , x >0 x − 0 x →0 , x > 0 x
f ( x ) − f (0 ) ln ( 1 + 2x ) − 0 ln ( 1 + 2x )
f s' ( 0 ) = lim = lim = lim =
x →0 , x < 0 x −0 x →0 , x < 0 x −0 x →0 , x < 0 x
2x
ÿ 1
þx
= lim ln ( 1 + 2x ) 2 x =2
x →0 , x < 0
Cum derivatele laterale sunt egale, funcÿia f este derivabil în x = 0 i f ' ( 0 ) = 2 .
3.6.29 S se studieze derivabilitatea funcÿiei f : [0 ,π ] → ¡ , f ( x ) = max ( cos ( x ) ,cos 3 ( x ) ) .
61
Rezolvare: Fie g : [0 ,π ] → ¡ , g ( x ) = cos ( x ) − cos 3 ( x ) . Avem:
( )
g ( x ) = cos ( x ) 1 − cos 2 ( x ) = cos ( x ) sin2 ( x )
πþ
i deci g ( x ) > 0 ⇔ cos ( x ) > cos 3 ( x ) pentru x ∈ 0 , i g ( x ) ≤ 0 ⇔ cos ( x ) ≤ cos 3 ( x ) pentru
2
π πþ
x∈ ,π , pentru c sin2 ( x ) ≥ 0 pentru orice x i cos ( x ) > 0 pentru x ∈ 0 , , cos ( x ) ≤ 0 pentru
2 2
π
x∈ ,π . Am obÿinut a adar c :
2
π
cos ( x ) , daca 0 ≤ x <
f ( x) = 2
π
cos 3 ( x ) , daca ≤ x ≤π
2
deci
π π
− sin ( x ) , 0 ≤ x < ,x≠
f ' ( x) = 2 2
π
−3 cos 2
( x ) sin ( x ) , < x ≤π
2
π
Pentru x = vom stabili derivablitatea funcÿiei f pornind de la propozi ia 3.4.2:
2
ÿπ þ
sin3 −x
ÿπ þ cos 3 ( x ) − 0 2 ÿπ þ
2
f d' = lim = lim − ⋅ − x =0
2 π π π π π
ÿπ þ
3
2
x→ ,x >
2 2 x− x→ ,x >
2 2 − x
2 2
ÿπ þ
sin −x
ÿπ þ cos ( x ) − 0 2
f s' = lim = lim = −1
2 π π π π π ÿπ þ
x→ ,x<
2 2 x− x→ ,x<
2 2 −x
2 2
π
Cum derivatele laterale nu sunt egale , funcÿia nu este derivabil în x = .
2
3.6.30 S se demonstreze inegalitatea:

x
< arctg ( x )
1 + x2
pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) .
x
Rezolvare: Fie f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = − arctg ( x ) . Avem:
1 + x2
1 + x 2 − 2x 2 1 2x 2
f ' ( x) = − =− <0
(1 + x ) 1+ x
( )
2 2 2
2
1 + x2
pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) . Cum derivata funcÿiei este negativ pe ( 0 , ∞ ) , funcÿia f este descresc toare pe
(0 , ∞ ) . Obÿinem a adar c f ( x ) < f ( 0 ) = 0 pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ ) , de unde
x x
− arctg ( x ) < 0 ⇔ < arctg ( x ) pentru orice x ∈ (0 , ∞ ) .
1 + x2 1 + x2
62
3.6.31 S se demonstreze inegalitatea

x3
tg ( x ) > x +
3
ÿ πþ
pentru orice x ∈ 0 , .
2
ÿ πþ x3
Rezolvare: Fie f : 0 , → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) − x − . Avem:
2 3
1 1 − cos 2 ( x ) − x 2 cos 2 ( x ) sin2 ( x ) − x 2 cos 2 ( x )
f ' ( x) = − 1 − x2 = = =
cos 2
( x) cos 2
( x) cos 2 ( x )
=
( sin ( x ) + x cos ( x ) ) ( sin ( x ) − x cos ( x ) )
cos 2 ( x )
ÿ πþ
Fie g : 0 , → ¡ , g ( x ) = sin ( x ) − x cos ( x ) . Avem
2
ÿ πþ
g ' ( x ) = cos ( x ) − cos ( x ) + x sin ( x ) = x sin ( x ) > 0 pentru orice x ∈ 0 , . Atunci g este
2
ÿ πþ ÿ πþ
descresc toare pe 0 , , deci g ( x ) > g ( 0 ) = 0 pentru orice x ∈ 0 , , de unde
2 2
sin ( x ) − x cos ( x ) > 0 .
ÿ πþ
Cum sin ( x ) + x cos ( x ) > 0 , cos 2 ( x ) > 0 pentru orice x ∈ 0 , , obÿinem c f ' ( x) > 0 ,
2
ÿ πþ ÿ πþ
deci funcÿia f este cresc toare pe intervalul 0 , . Atunci f ( x ) > f ( 0 ) = 0 , ( ∀ ) x ∈ 0 , , deci
2 2
x3 x3 ÿ πþ
tg ( x ) − x − > 0 ⇔ tg ( x ) > x + pentru orice x ∈ 0 , .
3 3 2

sin ( b ) − sin ( a ) ≤ b − a
pentru orice a , b ∈ ¡ .
Rezolvare: Fie f : [ a , b ] → ¡ , f ( x ) = sin ( x ) . Cum f este continu pe [ a , b ] i derivabil pe ( a , b ) ,
din teorema lui Lagrange (3.4.4) obÿinem exist c ∈ ( a , b ) astfel încât
f (b ) − f ( a )
= f ' (c)
b−a
deci
sin ( b ) − sin ( a )
= cos ( c )
b−a
De aici obÿinem sin ( b ) − sin ( a ) = b − a ⋅ cos ( c ) ≤ b − a pentru c cos ( c ) ≤ 1 .

b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
cos 2 ( a ) cos 2 ( b )
63
π
pentru orice 0 ≤ a < b < .
2
Rezolvare: Fie f : [ a , b ] → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) . Cum f este continu pe [ a , b ] i derivabil pe ( a , b ) , f
îndepline te ipotezele teoremei Lagrange (3.4.4), deci exist c ∈ ( a , b ) astfel încât:
f (b ) − f ( a ) tg ( b ) − tg ( a ) 1
= f ' (c) ⇔ =
b−a b−a cos
2
(c)
π
Deoarece funcÿia cos ( x ) este descresc toare pe intervalul [ a , b ] ⊂ 0 , , cum a < c < b , obÿinem c :
2
1 1 1
cos ( a ) > cos ( c ) > cos ( b ) > 0 ⇔ cos 2 ( a ) > cos 2 ( c ) > cos 2 ( b ) ⇔ < <
cos 2 ( a ) cos 2 ( c ) cos 2 ( b )
tg ( b ) − tg ( a ) b−a b−a
≤ tg ( b ) − tg ( a ) ≤
1
Dar = , deci
b−a cos
2
(c) cos 2 ( a ) cos 2 ( b )
π
pentru orice 0 ≤ a < b < .
2
tg ( x ) − x
3.6.34 S se calculeze lim .
x →0 x − sin ( x )
π πþ
Rezolvare: Fie f , g : ÿ − , → ¡ , f ( x ) = tg ( x ) − x , g ( x ) = x − sin ( x ) . Observ m c :
2 2
ÿ π πþ
i. funcÿiile f i g sunt derivabile pentru orice x ∈ − , i
2 2
1
f ' ( x) = − 1, g ' ( x ) = 1 − cos ( x )
cos 2 ( x )
π πþ
ii. g' ( x) ≠ 0 (∀) x ∈ ÿ − ,
2 2
iii. lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0
x →0 x →0
1
−1
f ' ( x) cos 2 ( x ) 1 − cos 2 ( x )
lim = lim = lim =
x →0 g ' ( x ) x → 0 1 − cos ( x ) x → 0 cos 2 ( x ) ( 1 − cos ( x ) )
iv.
= lim
(1 − cos ( x ) ) (1 + cos ( x ) ) = lim 1 + cos ( x ) = 2
x →0 cos 2 ( x ) ( 1 − cos ( x ) ) x → 0 cos 2 ( x )
Atunci, conform teoremei lui l’Hospital (3.4.7) avem:

f ( x) f ' ( x) tg ( x ) − x
lim = lim ⇔ lim =2 .
x →0 g ( x ) x →0 g ' ( x ) x → 0 x − sin ( x )
xx − x
3.6.35 S se calculeze: lim
ln ( x ) − x + 1
x →1
Rezolvare: Fie f , g : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = x x − x , g ( x ) = ln ( x ) − x + 1 . Observ m c :

i. f i g admit derivatede ordinul I i II pe ( 0 , ∞ ) i
64
1
f ' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) − 1, g ' ( x ) = −1
x
f '' ( x ) = x x ( ln ( x ) + 1) + x x −1 , g '' ( x ) = −
2 1
x2
ii. g ' ( x ) ≠ 0 i g '' ( x ) ≠ 0 pentru orice x ∈ ( 0 , ∞ )
iii. lim f ( x ) = lim g ( x ) = lim f ' ( x ) = lim g ' ( x ) = 0
x →1 x →1 x →1 x →1
f '' ( x ) x x ( ln ( x ) + 1) + x x − 1
2
iv. lim = lim = −2
x → 1 g '' ( x ) x →1 1
− 2
x
Atunci conform teoremei lui l’Hospital (3.4.7) obÿinem:
f ( x) f ' ( x) f ' ( x) f '' ( x ) xx − x
lim = lim i lim = lim de unde lim = −2 .
x →1 g ( x ) x →1 g ' ( x ) x →1 g ' ( x ) x → 1 g '' ( x ) x → 1 ln ( x ) − x + 1
3.6.36 S se calculeze: lim x 2 ln ( x )

x →0 , x >0
Rezolvare: Fie f , g : ( 0 , ∞ ) → ∞ , f ( x ) = x 2 , g ( x ) = ln ( x ) . Deoarece lim f ( x) = 0 i

x →0 , x >0
lim g ( x ) = −∞ , suntem în cazul exceptat 0 ⋅ ∞ . În aceste condiÿii avem:

x →0 , x >0
ln ( x )
lim x 2 ln ( x ) = lim
x →0 , x > 0 1
x →0 , x > 0
x2
∞
i ajungem astfel la cazul exceptat . Se verific u or c sunt verificate ipotezele teoremei lui
∞
l’Hospital (3.4.7), deci obÿinem:
1
( )
( ln ( x ) )' x = lim − x = 0
2
lim x ln x = lim
2
= lim
x →0 , x >0 x →0 , x > 0 ÿ 1 þ x →0 , x > 0 2 x →0 , x > 0 2
' − 3
x2 x
3.6.37 S se calculeze lim x x

x →0 , x > 0
Rezolvare: Suntem în cazul de excepÿie 00 . În aceste condiÿii scriem:

x ln ( x )
(xx ) lim
lim x x = lim e ln = e x→0 ,x>0
x →0 , x > 0 x →0 , x > 0
1
ln ( x) ( ln ( x ) )' (x)
Dar lim x ln ( x ) = lim = lim = lim x = 0 , deci lim e x ln = e0 = 1
x →0 , x >0 x →0 , x > 0 1 x →0 , x > 0 ÿ 1 þ x →0 , x > 0 1 x →0 , x > 0
' − 2
x x x
3.6.38 Folosind diferenÿiala, s se calculeze aproximativ valorile:

i. arcsin ( 0 , 51)
ii. arctg ( 1, 05 )
π π
Rezolvare: i. Fie funcÿia f : [ −1, 1] → − , , f ( x ) = arcsin ( x ) . Punând x = 0 , 5 , ∆x = 0 , 01 i
2 2
aplicând definiÿia diferenÿialei unei funcÿii (3.5.1) se obÿine:
65
arcsin ( x + ∆x ) ≈ arcsin ( x ) + ( arcsin ( x ) )' ⋅ ∆x

sau, în cazul de faÿ :
1
arcsin ( 0 , 51) ≈ arcsin ( 0 , 5 ) + ⋅ 0 , 01 ≈ 0 , 513
1 − (0 , 5 )
2
π π
, , f ( x ) = arctg ( x ) . Punând x = 1, ∆x = 0 , 05 i aplicând
ii. Fie funcÿia f : ¡ → −
2 2
definiÿia diferenÿialei unei funcÿii (3.5.1) se obÿine:
arctg ( x + ∆x ) ≈ arctg ( x ) + ( arctg ( x ) )' ⋅ ∆x
sau, în cazul de faÿ :
1
arctg ( 1, 05 ) ≈ arctg ( 1) + ⋅ 0 , 05 ≈ 0 , 811
1+1
3.7 PROBLEME PROPUSE
Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct s se arate c :

x 2 + 2x 3
3.7.1 lim =
x→2 3 8
2x 2 + 1 1
3.7.2 lim =
x →0 x+3 3
3.7.3 S se arate c funcÿia f ( x ) = cos ( x ) nu are limit când x → ∞ .
S se calculeze urm toarele limite:

x 2 + 3x + 6 − x 2 − 2x + 16 R:
5
3.7.4 lim
x→2 x−2 8
n
1+ x − n 1− x 2
3.7.5 lim R:
x →0 x n
(1 − cos ( x ) )2
3.7.6 lim
x →0 x4 R:
1
ÿxþ 4
Indicaÿie: 1 − cos ( x ) = 2 sin 2
2
sin ( x )
3.7.7 lim
x →π x2 π
1− 2 R:
π 2
Indicaÿie: Se folose te substituÿia x = π + u
x2
ÿ x2 + 1 þ
3.7.8 lim R: e2
x →∞ x2 − 1
x
ÿ x 2 − 2x + 1 þ R: e2
3.7.9 lim
x →∞ x 2 − 4 x + 4
2 tg ( x ) − 2
3.7.10 lim
π π R: ln ( 16 )
x→
4 x−
4
66
( x ) −1
Indicaÿie: 2 tg −1= t
e 2x
− cos ( x )
3.7.11 lim
x →0 x
e 2 x − cos ( x ) e 2 x − 1 1 − cos ( x ) R:2
Indicaÿie: Se scrie = + i se calculeaz fiecare
x x x
limit în parte
S se determine constanta α astfel încât urm toarele funcÿii s fie continue:
3.7.12 f ( x ) =
α 2 − 2α x + x 2 , daca 1 ≤ x < 2 1
R: α = −
α x + 3 , daca 2 ≤ x ≤ 3 3
6 sin (α ( x − 1) )
, daca 0 ≤ x < 1 5
3.7.13 f ( x ) = x −1 R: α =
7
α x + 3 , daca 1 ≤ x ≤ 2
S se studieze continuitatea urm toarelor funcÿii:

e x + x − 1, x ≤ 1
3.7.14 f ( x ) = 1 R: contiunu
x x −1 , x > 1
1
3.7.15 f ( x ) = ( x + ex ) x , x ≠ 0 R: discontinu în x=0

1, x = 0
x, x ∈ ¤ R: continunu în x=0,
3.7.16 f : ¡ → ¡ , f ( x ) =
−x , x ∈ ¡ \ ¤ discontinu pentru x ≠ 0
S se studieze continuitatea uniform a funcÿiilor:

3.7.17 f : ( 0 , 1) → ¡ , f ( x ) = ln ( x ) R: nu este uniform continu
1
3.7.18 f : [0 , 1] → ¡ , f ( x ) = 2 R: este uniform continu
x −x−2
ÿ 1þ ÿ1þ
3.7.19 f : 0 , → ¡ , f ( x ) = sin R: nu este uniform continu
π x
Fiind dat ε > 0 , s se determine δ ε astfel încât s fie satisf cut condiÿia de continuitate
pentru funcÿiile:
3.7.20 f ( x ) = 2x + 3 , x ∈ [0 , 2 ]
, x ∈ [1 , ∞ )
x
3.7.21 f ( x ) =
x+2
S se studieze derivabilitatea funcÿiilor urm toare:

ln ( x 2 + 3x ) , 0 < x ≤ 1
3.7.22 f ( x ) = 5 R: funcÿia este derivabil
( x − 1) + 2 ln ( 2 ) , x > 1 pentru orice x
4
3
x 2 + 11 , x ≤ 4
3.7.23 f ( x ) = 8 49
R: funcÿia este derivabil
x+ ,x>4 pentru orice x
27 27
67
3.7.24 f : ( 0 , ∞ ) → ¡ , f ( x ) = ln ( x ) − 1 R: funcÿia nu este

derivabil în x = e
3.7.25 f ( x ) = min { x 2 + x , 4 x − 2} R: funcÿia nu este
Indicaÿie: Se studiaz semnul funcÿiei g ( x ) = x 2 + x − ( 4 x − 2 ) derivabil în x=1 i x=2
S se calculeze derivatele funcÿiilor urm toare:

ÿ x2 þ x 2 − 3x + 2
3.7.26 f ( x ) = ln +
6
, x > −1, x ≠ 0 R: f ' ( x ) =
x +1 x +1 x ( x + 1)
2
1 − x2 4x
3.7.27 f ( x ) = 3 , x ≠ ±1 R: −
1 + x2 3
( 1 − x 2 ) 2 ( 1 + x 2 )4
1 1 π sin3 ( x )
3.7.28 f ( x ) = − , x ≠ ( 2k + 1) , k ∈ ¢ R:
3 cos 3 ( x ) cos ( x ) 2 cos 4 ( x )
S se demonstreze inegalitÿ ile:

3.7.29 e x > 1 + x pentru orice x ≠ 0
x3
3.7.30 arcsin ( x ) > x + pentru orice x ∈ ( 0 , 1)
6
3.7.31 cos ( b ) − cos ( a ) ≤ b − a pentru orice a , b ∈ ¡
a −b ÿ aþ a−b
3.7.32 ≤ ln ≤ pentru orice 0 < b < a
a b b
Folosind teorema lui l’Hospital, s se calculeze limitele:

1 − cos 3 ( x ) 3
3.7.33 lim R:
x → 0 x sin ( 2x ) 4
e x − x sin ( x ) − cos ( x )
2
1
3.7.34 lim R:
x →0 x2 2
1
−
3.7.35 lim e x ln ( x ) R: 0
x →0
1
(1 + x ) x − e R: −
e
3.7.36 lim 2
x →0 x
1
ÿ arcsin ( x ) þ x2 1
3.7.37 lim R: e 6
x →0 x
S se calculeze valorile aproximative pentru:

3.7.38 tg ( 46 o ) R: 1,035
3.7.39 ln ( 0 , 09 ) R: -0,1
68
CAP. 4 SERI DE FUNC II
Fie ( f n )n∈¥ un ir de funcÿii, f n : E → ¡

4.1.1 Definiÿie: Se nume te serie de funcÿii o serie de forma
∞
ÿ f n = f1 + f 2 + ...
n =1
∞
Pentru orice punct x0 ∈ E se poate defini seria numericÿ ÿ f n ( x0 ) , care poate fi
n =1
convergentÿ sau divergentÿ.
∞
4.1.2 Definiÿie: Seria de funcÿii ÿ fn se nume te convergentÿ în punctul x0 ∈ E dacÿ seria numericÿ
n =1
∞ ∞
ÿ f n ( x0 ) este convergentÿ. Mul imea punctelor x ∈ E în care seria ÿ fn este convergentÿ se
n =1 n =1
nume te mul ime de convergenÿ a seriei date i o vom nota cu X.
4.2 CONVERGENÿþ SIMPLþ
4.2.1 Defini ie: Fie ÿirul de func ii ( f n )n∈¥ , fn : E → ¡ ÿi f : E → ¡ . Spunem c seria de func ii
∞ ∞
ÿ fn converge simplu c tre func ia f dac seria numeric ÿ fn ( x ) converge la f ( x ) pentru orice
n =1 n =1
∞
x ∈ E . Func ia f se numeÿte suma seriei ÿ fn .
n =1
∞
4.2.2 Propozi ie: Seria ÿ fn este simplu convergent pe E c tre f dac ÿ i numai dac pentru orice
n =1
ε > 0 ÿi pentru orice x ∈ E exist un num r Nε ,x astfel încât pentru orice n ≥ Nε ,x avem:
f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... f n ( x ) − f ( x ) < ε
pentru orice x ∈ E .
4.3 CONVERGENÿA UNIFORMþ
4.3.1 Defini ie: Fie ÿirul de func ii ( f n )n∈¥ , f n : E → ¡ ÿi f : E → ¡ . f : E → ¡ . Spunem c seria

∞
de func ii ÿ fn converge uniform c tre func ia f dac pentru orice ε > 0 exist un num r Nε astfel
n =1
încât pentru orice n ≥ Nε avem:

f1 ( x ) + f 2 ( x ) + ... f n ( x ) − f ( x ) < ε
pentru orice x ∈ E .
Observaÿie: Rezult de aici c în cazul convergen ei uniforme Nε este independent de punctul x ∈ E ,
i.e. este acelaÿi pentru orice x ∈ E .
∞
4.3.2 Defini ie: Se numeÿte rest de rang n al seriei ÿ fn seria
n =1
69
Rn = f n + 1 + f n + 2 + ... + f n + p + ...
∞
Observaÿie: Mul imea de convergen a seriei ÿ fn este ÿi mul imea de convergen a se seriei Rn .
n =1
4.4 CRITERII DE CONVERGENÿþ PENTRU SERII DE FUNCÿII
∞
4.4.1 Teorem : Condi ia necesar ÿ i suficient ca seria ÿ fn s fie uniform convergent (simplu
n =1
convergent ) pe mul imea E este ca restul s u Rn s fie uniform convergent (respectiv simplu
convergent) pe E pentru orice n ∈ ¥ .
∞
4.4.2 Teorem : Seria ÿ fn este uniform convergent (simplu convergent ) pe E c tre func ia f dac ÿ i
n =1
numai dac ÿ irul de func ii ( Rn )n∈¥ este uniform convergent (respectiv simplu convergent) c tre
func ia identic nul pe E.
4.4.3 Criteriu lui Cauchy: O serie de func ii definite pe E este uniform convergent pe mul imea E dac
ÿi numai dac pentru orice ε > 0 exist un num r natural Nε astfel încât pentru orice n > Nε ÿi p ≥ 1
ÿi pentru orice x ∈ E s avem:
f n + 1 ( x ) + ... + f n + p ( x ) < ε
∞ ∞
4.4.4 Teorem : Fie ÿ fn ÿi ÿ φn , cu φn ( x ) > 0 pentru orice n ∈ ¥ , dou serii de func ii definite pe
n =1 n =1
∞
mul imea E. Dac pentru orice n ∈ ¥ ÿi pentru orice x ∈ E avem f n ( x ) ≤ φn ( x ) ÿi seria ÿ φn este
n =1
∞
uniform convergent pe E, atunci seria ÿ fn este uniform convergent pe E.
n =1
∞ ∞
4.4.5 Criteriul lui Weierstrass: Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe E ÿi ÿ an o serie de numere
n =1 n =1
∞
reale pozitive convergent . Dac f n ( x ) < an pentru orice n ∈ ¥ ÿi orice x ∈ E , atunci seria ÿ fn
n =1
este uniform convrgent pe E.
4.4.6 Propozi ie: Fie seriile de func ii definite pe mul imea E ÿ fn , ÿ gn cu sumele f ÿi respectiv g,
n n
având mul imile de convergen X 1 ÿi respectiv X 2 . Atunci:

a. Seria ÿ ( fn + gn ) este convergent pe X 1 ∩ X 2 c tre func ia f + g
n
b. pentr α ∈ ¡ , seria ÿα fn este convergent pe mul imea X 1 c tre func ia α f

n
70
4.5 CONTINUITATEA, DERIVABILITATEA I INTEGRABILITATEA SERIILOR

UNIFORM CONVERGENTE
4.5.1 Teorem : Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe mul imea E uniform convergent pe E c tre
n
func ia f. Dac toate func iile f n sunt continue în punctul x0 ∈ E (respectiv pe mul imea E), atunci
func ia f este continu în x0 (respectiv pe mul imea E)
4.5.2 Teorem : Fie ÿ fn o serie de func ii definite pe intervalul [ a , b ] , convergent pe [ a , b ] c tre

n
func ia f. Dac toate func iile f n sunt integrabile pe intervalul [ a , b ] , atunci f este integrabil pe
intervalul [ a , b ] ÿi ÿ f n ( x ) dx este convergent . De asemenea:

b
a
n
∞
ÿ f n ( x ) dx = f ( x ) dx
b b
a a
n =1
4.5.3 Teorem : Dac ÿ fn este o serie de func ii uniform convergent pe un interval m rginit I c tre
n
func ia f ÿi dac func iile f n sunt derivabile pe I iar seria de func ii ÿ fn ' converge uniform c tre
n
func ia g , atunci f este derivabil pe I ÿi f ' = g .
4.6 EXERCIÿII REZOLVATE
∞
1
4.6.1 Calcula i domeniul de convergen al seriei ÿ 1 + x2n
n =1
1
Rezolvare: Dac x < 1 , atunci lim = 1 ; pentru ca o serie de numere reale s convearg este
1 + x 2n n →∞
necesar îns ca ÿirul termenilor generali s convearg la 0, deci seria de func ii dat nu este convergent
pentru x < 1 .
1
Dac x = 1 , atunci se ob ine seria cu termenul general un = , deci seria de func ii nu
2
converge nici pentru x = 1 , din aceleaÿi considerente.
Dac x > 1 , atunci:
1 1
<
1 + x 2n x 2n
1
iar seria cu termenul general un = 2n este convergent pentru x > 1 (este o progresie geometric cu
x
ra ia subunitar ), deci conform teoremei 4.4.4, seria dat converge pentru x > 1 . Aÿadar domeniul de
convergen pentru seria dat este ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) .
4.6.2 Aplicând criteriu lui Weierstrass s se arate c seria

1 1
sin ( x ) + 2 sin2 ( 2x ) + 2 sin 2 ( 3x ) + ...
2 3
converge uniform în intervalul ( −∞ , ∞ ) .
71
∞
1 1 1
Rezolvare: Avem: sin2 ( nx ) ≤ 2 . Cum seria numeric ÿ n2 este convergent , conform
n2 n n =1
∞
1
criteriului lui Weierstrass (4.4.5) seria de func ii ÿ n2 sin2 ( nx ) converge uniform pe mul imea
n =1
( −∞ , ∞ ) .
4.6.3 S se determine mul imea de convergen pentru seria de func ii

∞ n n
n+1 1− x
ÿ n 1 − 2x
n =1
Rezolvare: Se observ c ÿ irul de func ii ( f n )n∈¥ are ca domeniu de defini ie mul imea ¡ \ {}1
2
. Fie
{}
∞ n n
1 n+1 1− x
aÿadar x ∈ ¡ \
2
. Ob inem seria numeric ÿ n 1 − 2x
. Pentru aceast serie aplic m
n =1
criteriul r d cinii ÿi ob inem:
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = < 1 atunci seria numeric
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x
1− x 2
este convergent ; rezolvând inecua ia < 1 ob inem x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪ , ∞ . Aÿadar seria de
1 − 2x 3
2
func ii converge pentru x ∈ ( −∞ ,0 ) ∪ ,∞ .
3
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = > 1 atunci seria numeric
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x
este divergent ; aÿadar seria de func ii nu este convergent pentru x ∈ 0 ,

2
3
\ {}
1
2
n n
n+1 1− x n +1 1− x 1− x
- dac lim n f n = lim n = lim ⋅ = =1 , deci pentru
n →∞ n →∞ n 1 − 2x n →∞ n 1 − 2x 1 − 2x
x∈ 0, { }
2
3
ob inem:
∞ n
n+1
- dac x = 0 , se ob ine seria numeric ÿ n
, care nu este convergent , deci seria de
n =1
func ii nu converge pentru x = 0

∞ n
2 n+1
ÿ ( −1)
n
- dac x= , se ob ine seria numeric , care nu este convergent pentru c
3 n =1 n
termenul general al seriei nu converge la 0.
2
Aÿadar mul imea de convergen pentru seria dat este ( −∞ ,0 ) ∪ ,∞ .
3
∞
1
4.6.4 Se poate aplica teorema de integrare (4.5.2) pentru seria de func ii ÿ 2n −1 cos ( nx ) pe
n =1
π π
segmentul , ?
4 3
72
1 1 1
Rezolvare: Se observ c cos ( nx ) ≤ n − 1 . Dar un = n −1 sunt termenii unei progresii geometrice
2n − 1 2 2
∞
1
infinit descresc toare, deci seria numeric ÿ 2n −1 este convergent , de unde, conform criteriului lui
n =1
π π
Weierstrass, seria de func ii dat este uniform convergent pe segmentul , . În aceste condi ii,
4 3
ipotezele teoremei de integrare a seriilor de func ii sunt realizate, deci aceasta se poate aplica.
4.4.5 S se determine mul imea de convergen pentru seriile de func ii:

n
∞ ( −1)n 1 − x 2
a. ÿ ln ( n ) ⋅ 1 + x 2
n=2
ÿ ( 2 − x ) ( 2 − x 2 ) ( 2 − x 3 ) ...( 2 − x n ) ,
∞ 1 1 1
b. x >0
n =1
Rezolvare: a. Fie x ∈ ¡ ÿi seria numeric cu termeni pozitivi

∞ ∞ ( −1)n 1 − x 2 1
n
(1 − x 2 )
∞
n
ÿ fn ( x ) = ÿ ⋅
ln ( n ) 1 + x 2
ln ( n )
⋅ =ÿ
( 1 + x 2 )n
.
n=2 n=2 n=2
Vom aplica criteriul raportului acestei serii. Ob inem:

f ( x) 1 − x2 ln ( n ) 1 − x2 ∞
- Dac lim n + 1 = lim ⋅ = < 1 , atunci seria ÿ fn ( x ) este
n →∞ f ( x ) n →∞ 1 + x 2 ln ( n + 1) 1 + x2
n n=2
∞
1 − x2
convergegent ; aÿadar pentru < 1 ⇔ x ≠ 0 seria ÿ f n ( x ) este convergent , ceea ce
1 + x2 n=2
∞
înseamn c seria ÿ fn ( x ) este absolut convergent , deci în particular convergent . Am ob inut
n=2
aÿadar c seria de func ii dat converge pentru x ≠ 0 .

∞ ( −1)n
- Dac x = 0 se ob ine seria numeric ÿ ln ( n ) , care conform criteriului lui Leibnitz este de
n=2
1
asemenea convergent (este o serie alternat ÿ i lim =0)
n →∞ ln ( n )
n
( −1)n 1 − x 2 ∞
În concluzie, domeniul de convergen pentru seria de func ii ÿ ln ( n ) ⋅ 1 + x 2 este ¡ .
n=2
b. Pentru x = 2 seria este evident convergent , pentru c to i termenii sunt egali cu 0. Fie
x > 0 , x ≠ 2 ÿi seria numeric cu termeni pozitivi ÿ ( 2 − x) ( 2 −

∞ 1
x2 ) ( 2 − ) ...( 2 − ) . S
1
x3
1
xn
n =1
1 1
remarc mai întâi c , deoarece lim x n = 1 , exist un rang n0 ∈ ¥ astfel încât 2 − x n > 0 pentru
n →∞
orice n ≥ n0 . Aplic m criteriul Raabe-Duhamel seriei numerice alese. Ob inem:

fn ( x )
- dac lim n − 1 > 1 , atunci seria numeric aleas este convergent . Dar:
n →∞ f n +1 ( x )
73
lim n
fn ( x)
− 1 = lim n
1
− 1 = lim
( 1
n x n +1 − 1 )=
n →∞ f n +1 ( x ) n →∞ 1 n →∞ 1
2− x n +1 2− x n+1
1
n x n +1−1
= lim ⋅ lim = ln ( x )
n →∞ n + 1 n →∞ 1
n +1
ay −1
pentru c lim= ln ( a ) . Aÿadar, pentru ln ( x ) > 1 ⇔ x > e seria numeric aleas este
y y →0
convergent , de unde seria de func ii dat converge pentru orice x > e .

fn ( x)
- dac lim n − 1 < 1 ⇔ 0 < x < e , x ≠ 2 atunci seria numeric aleas este divergent . Dar
n →∞ f n +1 ( x )
∞ ∞ ∞
seria ÿ fn ( x ) are aceeaÿi natur cu seria ÿ f n ( x ) , pentru c termenii seriei ÿ f n ( x ) se ob in
n =1 n =1 n =1
∞ ∞
din termenii seriei ÿ f n ( x ) înml indu-i eventual cu −1 , deci seria numeric ÿ fn ( x ) diverge
n =1 n =1
pentru 0 < x < e , x ≠ 2
ÿ ( 2 − x ) ( 2 − x 2 ) ( 2 − x 3 ) ...( 2 − x n )
∞ 1 1 1
În concluzie, mul imea de convergen pentru seria de func ii
n =1
este ( e , ∞ ) ∪ {2} .
4.7 EXERCIÿII PROPUSE
S se determine mul imea de convergen pentru urm toarele serii de func ii:
∞ ( n + 1) n
4.7.1 ÿ R: { x ∈ ¡ x > 1}
n =1 nn + x
∞ ( ax )n x ∈ ( 0 , 1) , daca a ≥ 1
4.7.2 ÿ an + xn , a > 0, x > 0 R:
x ∈ ( 0 , ∞ ) , daca a ∈ ( 0 ,1)
n =1
∞ n
2n + 52
x 1
4.7.3 ÿ 7n2 + 3n + 2 ⋅ R: ( −∞ , −1) ∪ − , ∞
n =1 2x + 1 3
∞
x
4.7.4 ÿ 2n sin 3n
R: ¡
n =1
∞
ln ( n )
4.7.5 ÿ sin ( nx ) R: ¡
n =1 n
S se studieze natura convergen ei seriilor de func ii pe mul imile indicate:

∞
nx ( n − 1) x
4.7.6 ÿ − , x ∈ [0 , 1] R: uniform convergent
n =1 1+ x + n n+1
∞
nx (n − 4) x
4.7.7 ÿ − , x ∈ [0 , 1] R: converge neuniform
n =1 1 + n + x 1 + ( n − 1) x
74
Capitolul 5 Serii de puteri
CAP.5 SERII DE PUTERI
∞
5.1.1 Defini ie: Se numeÿte serie de puteri o serie de func ii ÿ fn definite pe ¡ , unde fiecare
n =0
func ie f n este de forma f n ( x ) = an x n , an ∈ ¡ .

Aÿadar o serie de puteri se poate scrie sub forma:
∞
ÿ an x n = a0 + a1 x + a2 x 2 + ... + an xn + ...
n =0
Observaÿii:
1. Toate rezultatele privind seriile de func ii sunt valabile ÿi pentru seriile de puteri
2. Mul imea de convergen a unei serii de puteri con ine cel u in un punct, ÿi anume x = 0 ,
deoarece pentru x = 0 seria de puteri este convergent ÿ i are suma a0 .
∞
5.1.2 Teorema lui Abel: Pentru orice serie de puteri ÿ an x n exist un num r real 0 ≤ R ≤ ∞ astfel
n =0
încât:
i. seria este absolut convergent pe ( − R , R )
ii. pentru orice x cu x > R seria este divergent
iii. pentru orice num r 0 < r < R seria este uniform convergent pe [ −r , r ] .
Num rul R se numeÿte raza de convergenÿþ a seriei.
∞ an + 1
5.1.3 Teoremÿ: Fiind datÿ seria de puteri ÿ an x n , dacÿ existÿ lim
n →∞ an
= λ (finit sau infinit), atunci:
n =0
raza de convergenÿ R este:

1
i. , dacÿ 0 < λ < ∞
λ
ii. 0, dacÿ λ = ∞
iii. ∞ , dacÿ λ = 0
∞
5.1.4 Teoremÿ: Fiind datÿ seria de puteri ÿ an x n , dacÿ existÿ lim
n →∞
n an = λ (finit sau infinit), atunci:
n =0
raza de convergenÿ R este:
1
iv. , dacÿ 0 < λ < ∞
λ
v. 0, dacÿ λ = ∞
vi. ∞ , dacÿ λ = 0
5.2 PROPRIET I ALE SERIILOR DE PUTERI
5.2.1 Suma S a unei serii de puteri este o func ie continuÿ pe intervalul de convergenÿ
75
∞ ∞
5.2.2 Dacÿ seria ÿ an x n este convergentÿ pe ( − R , R ) , atunci seria ÿ nan x n −1 formatÿ cu derivatele
n =0 n =1
∞
termenilor seriei date are acela i interval de convergenÿ . Dacÿ f este suma seriei ÿ an x n , atunci f este
n =0
(n)
indefinit derivabilÿ pe intervalul de convergenÿ iar derivata sa de ordinul n, f , este egalÿ cu suma
seriei derivatelor de ordinul n.
5.2.3 Seria Taylor:

∞
ÿ an ( x − a )
n
5.2.3.1 Defini ie: Se nume te serie Taylor o serie de func ii de forma , a∈¡ .
n =0
∞
Observaÿie: Punând y = x − a , se ob ine seria ÿ an y n . Dacÿ intervalul de convergenÿ al acestei serii
n =0
este ( − R , R ) , atunci ( a − R , a + R ) va fi intervalul de convergenÿ al seriei Taylor.
5.2.3.2 Defini ie: Fie I un interval, a ∈ I un punct interior lui I i f : I → ¡ o func ie indefinit
derivabilÿ pe intervalul I. Seria:
( )
∞
f n (a)
ÿ n! ⋅( x − a)
n
n =0
se nume te seria Taylor a funcÿiei f în punctul a.
Dacÿ I ' este intervalul de convergenÿ al acestei serii, vom spune cÿ f este dezvoltabilÿ în serie Taylor
( )
∞
f n (a) (
pe I dacÿ f este suma seriei ÿ ⋅ x − a ) pe I ' .
n
n =0 n!
5.2.3.3 Teoremÿ: Funcÿia f : I → ¡ este dezvoltabil în serie Taylor pe intervalul I ' dac i numai
dac este indefinit derivabil pe I ' i restul ei de ordin n din formula lui Taylor tinde c tre 0 atunci
când n → ∞ pentru orice x ∈ I '
(n)
∞
f (0 )
Observaÿie: Dac a = 0 se obÿine seria ÿ n!
⋅ x n , numit seria MacLaurin a funcÿiei f i
n =0
spunem c f este dezvoltabil în serie de puteri pe I ' .
5.3.1 Studiaÿi convergenÿa seriei de puteri:

1 1
x + x 2 + x 3 + ...
2 3
∞
1
Rezolvare: Seria dat se mai poate scrie ÿ an xn unde an =
n
. Calcul m raza de covergenÿ :
n =1
1
an + 1
= lim + 1 = lim
n n
λ = lim =1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n
76
1
de unde R = = 1 . Conform teoremei lui Abel seria de puteri converge pe ( −1, 1) i diverge
λ
pe ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Studiem convergenÿa seriei în capetele intervalului:
1 1
- pentru x = 1 obÿinem seria arminic 1 + + + ... care este divergent
2 3
1 1 1
- pentru x = −1 obÿinem seria −1 + − + − .... care este convergent conform criteriului lui
2 3 4
Leibnitz.
A adar, domeniul de convergenÿ al seriei date este [ −1,1) .
∞
1
ÿ n2 ( x − 2 )
n
5.3.2 S se studieze convergenÿa seriei .
n =1
∞
1
Rezolvare: Not m t = x − 2 . Atunci seria dat devine: ÿ n2 ⋅ t n . Calcul m raza de convergenÿ cu
n =1
teorema 5.1.3:
1
an + 1 ( n + 1) 2 n2
λ = lim = lim = lim =1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ ( n + 1) 2
n
n2
∞
1 1
de unde R= = 1 .A adar seria ÿ n2 ⋅ t n converge pentru t ∈ ( −1 , 1 ) i diverge pentru
λ n =1
∞
1
t ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) ; revenind la notaÿia f cut , obÿinem c seria ÿ n2 ( x − 2 )
n
converge pentru
n =1
x ∈ ( 1, 3 ) i diverge pentru x ∈ ( −∞ , 1) ∪ ( 3 , ∞ ) .
∞ ∞
1 1
Pentru x = 1 seria devine ÿ n2 , care este convergent (seria armonic generalizat ÿ nα este
n =1 n =1
convergent pentru α > 1 ).

∞
1
ÿ ( −1)
n
Pentru x = 3 seria devine , serie care este de asemenea convergent , conform criteriului
n =1 n2
lui Leibnitz.
În concluzie, domeniul de convergenÿ pentru seria dat este [1, 3] .
5.3.3 S se determine mulÿimea de convergenÿ i suma urm toarelor serii de puteri:

∞
n +1 xn
a. ÿ ( −1) n
n =1
∞
x 2n + 1
ÿ ( −1)
n
b.
n =1 2n + 1
( −1)n + 1
Rezolvare: a. Pentru aceast serie de puteri avem an = ; din teorema 5.1.3 obÿinem c :
n
1
an + 1
= lim n + 1 = lim
n
λ = lim =1
n →∞ an n →∞ 1 n →∞ n + 1
77
1
deci raza de convergenÿ este egal cu R = = 1 . Obÿinem a adar c seria de puteri converge pentru
λ
∞ ( −1) n + 1
x ∈ ( −1,1) i diverge pentru x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Pentru x = 1 se obÿine seria numeric ÿ ,
n =1 n
care este convergent conform criteriului lui Leibnitz. Pentru x = −1 se obÿine seria numeric
∞
( −1) ⋅ ÿ 1 , serie divergent . A adar domeniul de convergenÿ pentru seria dat este ( −1, 1] .
n =1 n
Conform 5.2.2, dac f este suma seriei de funcÿii, atunci pentru x ∈ ( −1,1) :
∞
x n − 1 ∞ ( )n + 1 n − 1 1 − (−x)
n
n +1 1
f ' ( x ) = ÿ ( −1 ) ⋅n⋅ = ÿ −1 x = lim =
n n →∞ 1 − ( − x ) 1+ x
n =1 n =1
De aici, integrând, obÿinem:
1
f ( x) = dx = ln ( x ) + C
1+ x
∞
1+ n 0
Cum f ( 0 ) = ÿ ( −1) = 0 , obÿinem c C = o , deci f ( x ) = ln ( x + 1) pentru orice x ∈ ( −1,1) .
n =1 n
Cum seria de funcÿii este convergent i în punctul x = 1 iar conform teoremei lui Abel (5.1.2) suma
unei serii de puteri este continu pe domeniul de convergenÿ , obÿinem:
f ( 1) = lim f ( x ) = lim ln ( 1 + x ) = ln ( 2 ) .
x →1 , x < 1 x →1 , x < 1
∞ ( −1) n
Observaÿie: Pentru x = 1 am obÿinut suma seriei armonice alternate: ÿ n2
= ln ( 2 )
n =1
∞ ( −1) n ∞ ( −1)n
ÿ 2n + 1 x 2n + 1 = x ⋅ ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
b. S observ m mai întâi c seria dat se mai poate scrie i atunci
n =1 n =1
∞ ( −1) n ∞ ( −1 ) n
ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
seria ÿ 2n + 1 x2n +1 este convergent dac i numai dac seria este convergent .
n =1 n =1
∞ ( −1 ) n ∞ ( −1 ) n
ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
Not m x 2 = t . Atunci seria devine ÿ 2n + 1 ⋅ t n . Raza de convergenÿ a acestei serii
n =1 n =1
de puteri este, conform 5.2.2:
1 1 2n + 1
R= = = lim =1,
λ an + 1 n →∞ 2n + 3
lim
n →∞ a
n
∞ ( −1 ) n
de unde obÿinem c seria ÿ 2n + 1 ⋅ t n converge pentru t ∈ ( −1 , 1 ) i diverge pentru
n =1
∞ ( −1 ) n
t ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Revenind la notaÿia f cut obÿinem c seria ÿ 2n + 1 ⋅ ( x 2 )
n
converge pentru
n =1
x 2 ∈ ( −1, 1) , deci pentru x ∈ ( −1,1) , i diverge pentru x 2 ∈ ¡ \ ( −1,1) , deci pentru

x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . De aici obÿine c seria dat converge pentru x ∈ ( −1,1) i diverge pentru
x ∈ ( −∞ , −1) ∪ ( 1, ∞ ) . Pentru x = 1 respectiv x = −1 se obÿin serii numerice alternate care verific
criteriul lui Leibnitz, deci sunt convergente.
În concluzie, domeniul de convergenÿ al seriei date este intervalul [ −1, 1] .
Fie f suma seriei date. Derivând aceast serie termen cu termen obÿinem:
78
∞ ( −1) n ∞
1 − x 2n 1
f ' ( x) = ÿ ⋅ ( 2n + 1) x 2n = ÿ ( −1) x 2n = lim
n
=
n = 1 2n + 1 1 + x 2 1 + x2
n →∞
n =1
pentru orice x ∈ ( −1,1) (am obÿinut suma unei progresii geometrice de raÿie x 2 ).
Integrând rezult :
1
f ( x) = dx = arctg ( x ) + C
1 + x2
pentru orice x ∈ ( −1,1) . Cum f ( 0 ) = 0 , obÿinem c C = 0 .
π
Din continuitatea lui f în punctele x = −1 i respectiv x = 1 , obÿinem c f ( −1) = lim arctg ( x ) = −
x →−1 4
π
respectiv f ( 1) = lim arctg ( x ) = .
x →1 4
∞
1 π
ÿ ( −1)
n
Observaÿie: Pentru x = 1 am stabilit i suma seriei numerice =
2n + 1 4
n =1
5.3.4 S se dezvolte în serie de puteri urm toarele funcÿii, precizându-se i domeniul pe care este
valabil dezvoltarea:
a. f ( x ) = ex
b. f ( x ) = sin ( x )
α
c. f ( x ) = (1 + x ) , α ∈ ¡
Rezolvare: S remarc m mai întâi c funcÿiile date sunt funcÿii indefinit derivabile pe ¡ .
a. Avem
( )
( e x ) n = e x pentru orice x ∈ ¡ , deci e( n ) (0 ) = e0 = 1
deci obÿinem dezvoltarea:
( )
∞
e n (0 ) n ∞ 1 n
ex = ÿ x =ÿ x
n =0 n! n =0 n !
Pentru a determina raza de convergenÿ obÿinem:
1
an + 1 ( n + 1) ! 1
n →∞ a n →∞ 1 n →∞ n + 1
n
n!
de unde, conform teoremei 5.1.3, obÿinem c R = ∞ , deci domeniul de convergenÿ este ( −∞ , ∞ ) .
b. Avem
π
sin' ( x ) = cos ( x ) = sin x +
2
π π
sin'' ( x ) = sin' x + = sin x + 2 ⋅
2 2
...
( ) π
sin n ( x ) = sin x + n ⋅
2
de unde
79
π
sin2n ( 0 ) = sin 2n ⋅ = sin ( nπ ) = 0
2
( ) π π
sin 4n + 1 ( 0 ) = sin ( 4n + 1) = sin =1
2 2
( ) π 3π
sin 4n + 3 ( 0 ) = sin ( 4n + 3 ) = sin = −1
2 2
Obÿinem a adar dezvoltarea:
( ) ( )
sin' ( 0 ) sin 2 ( 0 ) 2 sin 3 ( x ) 3
sin ( x ) = sin ( 0 ) + x+ x + x + ... =
1! 2! 3!
x 3 x 5 x7
= x− + − + ...
3! 5! 7 !
i în cazul acestei serii domeniul de convergenÿ este ( −∞ , ∞ ) .
c. Remarc m c pentru orice α ∈ ¡ avem:
(n)
( (1 + x )α )
= α (α − 1) ...(α − n + 1)( 1 + x )
α −n
de unde se obÿine dezvoltarea:

α −1 α −2
( 1 + x )α = ( 1 + x )α α (1 + x ) x =0 α (α − 1)( 1 + x )
x =0 2
x =0 + x+ x + ... =
1! 2!
α α (α − 1) 2 α (α − 1)(α − 2 ) 3 α (α − 1) ...(α − n + 1) n
= 1+ x + x + x + ... + x + ...
1! 2! 3! n!
Pentru a determina raza de convergenÿ a acestei mulÿimi avem:
α (α − 1) ...(α − n )
an + 1 ( n + 1) ! α −n
n →∞ a n →∞ α (α − 1) ... (α − n + 1) n →∞ n + 1
n
n!
1
pentru α ∈ ¡ \ ¢ , de unde raza de convergenÿ este R = = 1 , deci domeniul de convergenÿ este
λ
intervalul ( −1, 1) .
5.3.5. S se arate c seriile urm toare sunt dezvoltabile în serie de puteri i s se g seasc aceast
dezvoltare, stabilindu-se i intervalul pe care este valabil dezvoltarea:
1+ x
a. f : ( −1, 1) → ¡ , f ( x ) = ln
1− x
3x
b. f : ¡ \ {−2 , −3} → ¡ , f ( x ) = 2
x + 5x + 6
−1
= ( 1 − x 2 ) pentru orice x ∈ ( −1,1) . Cum f ' este o funcÿie
1
Rezolvare: a. Avem: f ' ( x ) =
1 − x2
binomial , f ' este indefinit derivabil i deci f este indefinit derivabil în orice punct x ∈ ( −1,1) .
Atunci conform 5.2.2.3, funcÿia f este dezvoltabil în serie Taylor pe intervalul ( −1, 1) .
Înlocuind în dezvoltarea funcÿiei binomiale:
α α α (α − 1) 2 α (α − 1) ...(α − n + 1) n
g ( x ) = (1 + x ) = 1 + x + x + ... + x + ...
1! 2! n!
pe x cu −t 2 i pe α cu –1 obÿinem:
80
∞
1
= ÿ t 2n
1− t 2
n =0
pentru orice t ∈ ( −1, 1) , care prin integrare termen cu termen pe intervalul [0 , x ] , cu 0 < x < 1 , conduce
la:
∞
1
ÿ t 2n
x x
dt = dt
o 1− t2 o
n =0
de unde, pentru orice x ∈ ( −1,1) :

1 + x ∞ x 2n + 1
ln =ÿ
1 − x n = 1 2n + 1
3x 9 6
b. Avem f ( x ) = = −
x 2 + 5x + 6 x + 3 x + 2
Folosind dezvoltarea în serie de puteri a funcÿiei binomiale obÿinem:
−1 ∞
9 x xn
= 3ÿ ( −1) pentru orice x ∈ ( −3 , 3 ) i
n
= 3 1+
x+3 3 n =1 3n
−1 ∞
6 x xn
pentru orice x ∈ ( −2 , 2 )
= −3 ÿ ( −1)
n
− = −3 1 +
x+2 2 n =0 2n
Adunând cele dou dezvolt ri obÿinem a adar c :
∞
n +1 1 1 n
f ( x ) = 3 ÿ ( −1) − x pentru orice x ∈ ( −2 , 2 ) .
n =0 2 n 3n
5.3.6 S se dezvolte în serie de puteri funcÿia f ( x ) = 2 x .

Rezolvare: Calcul m valorile funcÿiei i ale derivatelor sale pentru x = 0 :
f ( x ) = 2 x , f (0 ) = 1
f ' ( x ) = 2 x ln ( 2 ) , f ' ( 0 ) = ln ( 2 )
f '' ( x ) = 2 x ln 2 ( 2 ) , f ' ( 0 ) = ln2 ( 2 )
...
(n)
f ( x ) = 2 x lnn ( 2 ) , f ( n ) ( 0 ) = lnn ( 2 )
(n)
Se observ c 0 < ln ( 2 ) < 1 i inegalitatea f ( x ) < 2 x este a adar verificat pentru orice x ∈ ¡ . În
consecinÿ , funcÿia poate fi dezvoltat în serie Taylor în punctul x = 0 i se obÿine:
f ' (0 ) f '' ( 0 ) 2
f ( x ) = f (0 ) + x+ x + ...
1! 2!
i deci:
x 2 ln2 ( 2 ) x 3 ln3 ( x ) ∞
ln n ( 2 ) n
2 x = 1 + x ln ( 2 ) + + + ... = ÿ x
2! 3! n =0 n!
pentru orice x ∈ ¡ .
5.3.7 S se dezvolte în serie de puteri funcÿia f ( x ) = e− x .

2
Rezolvare: În dezvoltarea în serie a funcÿiei

∞
x x2 xn xn
g ( x) = ex = 1 + + + ... + + ... = ÿ
1! 2 ! n! n =0 n !
pentru orice x ∈ ¡ , înlocuim pe x cu − x 2 i se obÿine:
81
∞ (
−1) 2n
n
x 2 x4 n x
2n
− ... + ( −1) + ... = ÿ
2
e− x = 1 − + x
1! 2 ! n! n =0 n !
pentru orice x ∈ ¡ .
5.3.8 S se calculeze e cu aproximarea ε = 10 −5 .

Rezolvare: Pentru funcÿia f ( x ) = e x avem dezvoltarea în serie de puteri
∞
x x2 xn xn
ex = 1 + + + ... + + ... = ÿ ,
1! 2 ! n! n =0 n !
1
deci pentru x = obÿinem:
2
1 ∞
1 1 1 1
e = e2 = 1 + + + ... + + ... = 1 + ÿ
1 !⋅ 2 2 ! 2 2 n !⋅ 2 n
n = 1 n !⋅ 2
n
∞
xn
Restul de ordin n pentru seria ÿ n! este:
n =0
x
∞ k n ∞ k n ∞ k n
Rn ( x ) = ÿ
x
=
x
⋅ÿ
n ! x x
< ⋅ÿ
x x
= ⋅ n + 1
k =n+1 k ! n ! k = 1 ( n + k ) ! n ! k = 1 ( n + 1) k n ! 1 − x
n+1
∞
xk x
(unde am ÿinut cont c ÿ ( n + 1) k este suma unei progresii geometrice de raÿie
n+1
), deci:
k =1
xn x
Rn ( x ) < ⋅
n! n + 1 − x
1
Punând x = se obÿine:
2
1
1 1 2 1 1
Rn < ⋅ = ⋅
2 n ! 2 n n + 1 n ! 2 n 2n + 1
2
1
Trebuie s determin m valoarea lui n ∈ ¥ astfel încât Rn < ε = 10 −5 . Se observ c R6 < 10 −5 i
2
R5 > 10 −5 , deci valoarea c utat este n = 6 . A adar obÿinem:
1 1 1 1 1 1
e ≈ 1+ + + + + + = 1,64872
1 !⋅ 2 2 !⋅ 22 3 !⋅ 23 4 !⋅ 24 5 !⋅ 2 5 6 !⋅ 26
5.4 EXERCI II PROPUSE
S se determine mulÿimea de cinvergenÿ pentru urm toarele serii de puteri:
∞
ÿ (1 − ( −2 ) ) x n
n 1 1
5.4.1 R: − ,
n =1 2 2
∞
xn
5.4.2 ÿ 2 n + 3n R: ( −3 , 3 )
n =1
82
∞ n
x
5.4.3 ÿ R: ( −∞ , ∞ )
n =1 n
∞
1 ⋅ 5 ⋅ 9 ⋅ ... ⋅ ( 4n − 3 )
5.4.4 ÿ 3 ⋅ 7 ⋅ 11 ⋅ ... ⋅ ( 4n − 1) x n R: [ −1,1)
n =1
S se determine domeniul de convergenÿ i suma seriilor de puteri:

∞
( n + 1) 2 x n
( −1,1)
ÿ ( −1)
n
5.4.5
n =0 R: 1− x
( 1 + x )3
∞ ( −1,1)
5.4.6 ÿ n3 x n R: x 3 + 4x 2 + x
n =1
( 1 − x )4
S se dezvolte în serie de puteri funcÿiile:

5.4.7 f ( x ) = 3 x ln2 ( 3 ) 2 ln3 ( 3 ) 3
R: 1 + ln ( 3 ) x + x + x + ..., x ∈ ¡
2! 3!
5.4.8 f ( x ) = cos 2 ( x ) 2 23 4 2 5 6
R: 1 − x 2 + x − x
2! 4! 6!
5.4.9 f ( x ) = x + a , a > 0
1
x x
Indicaÿie: f ( x ) = a ⋅ 1 + = a 1 +
2
a a
S se calculeze cu eroarea indicat :

1
5.4.10 5 cu eroarea ε = 10 −5 R: 0 , 81873
e
5.4.11 cos ( 18 o ) cu eroarea ε = 10 −4 R: 0 , 9511
5.4.12 ln ( 1, 04 ) cu eroarea ε = 10 −4
R: 0 , 0392
83
CAPITOLUL 6: FUNC II DE MAI MULTE VARIABILE
Fie mulÿimea E ⊂ ¡ n
i f : E → ¡ o funcÿie definit pe E cu valori în ¡ . Argumentul
funcÿiei este un vector din ¡ n . Spunem c f este o funcÿie real de variabil vectorial .
O variabilÿ realÿ x din ¡ n este echivalentÿ cu n variabile reale x1 , x2 , ..., xn (care sunt
coordonatele vectorului x).
Valorile func iei se noteazÿ cu f ( x ) sau f ( x1 , x2 , ..., xn ) , iar func ia se nume te func ie
realÿ de n variabile reale.
6.1 CONTINUITATEA FUNCÿIILOR DE MAI MULTE VARIABILE REALE
( )
Fie x0 = x01 , x02 , ..., x0n ∈ E un punct de acumulare pentru mulÿimea E.
6.1.1.1 Defini ie: Spunem c num rul l (finit sau infinit) este limita funcÿiei f în punctul x0 dac pentru
orice vecin tate U a lui l exist o vecin tate V a lui x0 , V ⊂ ¡ n
astfel încât pentru orice x ∈ V , x ≠ x0
s avem f ( x ) ∈ U .
Vom scrie:
l = lim f ( x )
x → x0
Propoziÿiile urm toare dau definiÿii echivalente ale limitei:

6.1.1.2 lim f ( x ) = l dac i numai dac pentru orice ir ( xk )k ∈¥ = x1k , x k2 , ..., x nk
x → x0
( ) k ∈¥
⊂ E , xk ≠ x0 care
converge la x0 se obÿine c f ( xk ) → l
6.1.1.3 lim f ( x ) = l dac i numai dac pentru orice num r real ε > 0 exist un num r δ ε > 0 astfel
x → x0
încât pentru orice x ∈ E , x ≠ x0 cu x − x0 < δ ε s avem f ( x ) − l < ε .
Observaÿie: Pentru o funcÿie de dou variabile, f : E ⊂ ¡ 2

→ ¡ , pentru limita sa în punctul ( x0 , y0 )
vom folosi notaÿia lim f ( x , y ) i o numim limita funcÿiei f când ( x , y ) tinde c tre ( x0 , y0 ) .
( x , y ) → ( x0 , y0 )
În acest caz, definiÿia echivalent 6.1.1.3 se scrie:
6.1.1.3’ lim f ( x , y ) dac i numai dac pentru orice num r real ε > 0 exist un num r δ ε > 0
( x , y ) → ( x0 , y0 )
astfel încât pentru orice ( x , y ) ∈ E , ( x , y ) ≠ ( x0 , y0 ) cu ( x , y ) − ( x0 , y0 ) = ( x − x0 )

2
+ ( y − y0 ) < δ ε
2
s avem f ( x , y ) − l < ε .
De remarcat de asemenea c toate proprietÿ ile funcÿiilor de o variabil real care nu implic relaÿia de
ordine i produsul se p streaz .
6.1.2 LIMITE ITERATE
Fie f : E ⊂ ¡ n → ¡ . Din aceast funcÿie putem obÿine funcÿii reale de o singur variabil
real , funcÿii pe care le vom numi funcÿii parÿiale:
f k : xk → f ( x1 , x2 , ..., xn ) , k = 1, 2 , ..., n
Se pot de asemenea considera limitele acestor funcÿii de o variabil :
Capitolul 6 Funcÿii de mai multe variabile
lim f ( xk ) = lim f ( x1 , x2 , ..., xn ) , k = 1, 2 , ..., n

xk → ak xk → ak
{
unde ak este un punct de acumulare al mulÿimii Ek = xi xi ∈ ¡ , ( x1 , x2 , ..., xn ) ∈ E . Limita funcÿiei }
parÿiale f k este un num r real care depinde de celelalte n − 1 variabile reale diferite de xk .
Limita lim lim ... lim f ( x1 , x2 , ..., xn ) , unde σ este o permutare a mulÿimii
xσ ( 1) → aσ ( 1) xσ ( 2 ) → aσ ( 2 ) xσ ( n ) → aσ ( n )
{1, 2 ,..., n} , se nume te limita iteratÿ a funcÿiei f în punctul a = ( a1 , a2 , ..., an ) .

Pentru o funcÿie de dou variabile se pot considera limitele iterate:
(
lim lim f ( x , y ) ,
x → x0 y → y0 ) (
lim lim f ( x , y )
y → y0 x → x0 )
6.1.2.1 Propoziÿie: Dacÿ existÿ limita unei func ii într-un punct i una din limitele iterate, atunci acestea
sunt egale.
6.1.3 Definiÿie: Fie f : E ⊂ ¡ n

→¡ i x0 ∈ E un punct de acumulare pentru mul imea E. Spunem cÿ
func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ pentru orice vecinÿtate U a lui f ( x0 ) existÿ o vecinÿtate
V a lui x0 astfel încât pentru orice x ∈ V ∩ E sÿ avem f ( x ) ∈ U .
Urmÿtoarele propozi ii dau defini ii echivalente ale continuitÿ ii:

6.1.4 Func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ i numai dacÿ pentru orice ir ( xk )k ∈¥ ⊂ E acre
converge la x0 avem f ( xk ) → f ( x0 ) .
6.1.5 Func ia f este continuÿ în punctul x0 dacÿ i numai dacÿ pentru orice numÿr real ε > 0 existÿ un
numÿr δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ E cu x − x0 < δ ε sÿ avem f ( x ) − f ( x0 ) < ε .
6.1.6 Func ia f este continuÿ în punctul x0 = x10 , x02 , ..., x0n ( ) dacÿ i numai dacÿ pentru orice numÿr real
ε >0 existÿ un numÿr δε > 0 astfel încât pentru orice x = ( x1 , x2 , ..., xn ) ∈ E cu
xk − xk0 < δ ε , k ∈ {1, 2 , ..., n} sÿ avem f ( x1 , x2 , ..., xn ) − f x1 , x 2 , ..., x n < ε . ( 0 0 0

)
6.2 DERIVATE PAR IALE. DIFEREN IALE
6.2.1 Definiÿie: Se nume te derivata parÿial a unei funcÿii u = f ( x , y ) în raport cu variabila

independent x în punctul ( x , y ) num rul real
∂f f ( x + ∆x , y ) − f ( x , y )
( x , y ) = ∆lim
∂x x →0 ∆x
calculat pentru y constant.
Se nume te derivata parÿial a unei funcÿii u = f ( x , y ) în raport cu variabila independent x în punctul
( x, y) num rul real
∂f f ( x , y + ∆y ) − f ( x , y )
( x , y ) = ∆lim
∂y y →0 ∆y
calculat pentru x constant.
∂f ∂f
Se mai noteaz : ( x , y ) = f x' ( x , y ) , ( x , y ) = f y' ( x , y )
∂x ∂y
Regulile i formulele de derivare ordinare sunt valabile i pentru calculul derivatelor parÿiale.
85
6.2.2 Definiÿie: Se numeÿte creÿtere total a unei funcÿii u = f ( x , y ) în punctul ( x , y ) diferenÿa:

∆u = f ( x + ∆x , y + ∆y ) − f ( x , y )
unde ∆x i ∆y sunt cre terile arbitrare date variabilelor independente ale funcÿiei.
6.2.3 Definiÿie: Funcÿia u = f ( x , y ) se nume te diferenÿiabil în punctul ( x , y ) dacÿ în acest punct

cre terea totalÿ poate fi scrisÿ sub forma:
∆u = A ⋅ ∆x + B ⋅ ∆y + θ ( ρ )
unde ρ = ∆x 2 + ∆y 2 iar func ia θ este o func ie continuÿ în 0 i θ ( 0 ) = 0 .

Se nume te diferenÿiala total a func iei u = f ( x , y ) partea principalÿ a cre terii totale ∆u , aceastÿ
parte fiind liniarÿ în raport cu cre terile date variabilelor independente x i y , i.e. du = A ⋅ ∆x + B ⋅ ∆y
6.2.4 Teoremÿ: Dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale în punctul ( x, y) continue în
( x , y ) , atunci u este diferen iabilÿ în ( x , y ) i avem:
∂f ∂f
du ( x , y ) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy
∂x ∂y
6.2.5 Defini ie: Se numesc derivate parÿiale de ordinul 2 ale funcÿiei u = f ( x , y ) derivatele parÿiale
ale derivatelor parÿiale de ordinul 1.
Avem urm toarele derivate parÿiale de ordinul 2:
∂2 f ∂ ∂f ∂2 f ∂ ∂f
( x, y) = ÿ þ( x, y) , ( x, y) = ÿ þ ( x, y)
∂x 2 ∂x ∂x ∂y∂x ∂y ∂x
∂2 f ∂ ∂f ∂2 f ∂ ∂f
( x, y) = ÿ þ( x, y) , ( x, y) = ÿ þ ( x, y)
∂y 2
∂y ∂y ∂ x∂y ∂x ∂y
Observaÿie: În mod analog se definesc derivatele parÿiale de ordin mai mare decât 2.
6.2.6 Teorema lui Schwarz: Dac funcÿia u = f ( x , y ) este continu i admite derivate parÿiale în
punctul ( x , y ) , continue în ( x , y ) , atunci:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y) ( x, y) = (x, y)
∂y 2
∂y ∂ x ∂x∂y
(nu conteaz ordinea de derivare).
6.2.7 Se nume te diferenÿial de ordinul 2 a funcÿiei u = f ( x , y ) diferenÿiala diferenÿialei totale, i.e.:

d 2u = d ( du )
În mod analog se define te diferenÿiala de ordin n, d nu = d ( d n − 1u )
6.2.8 Teoremÿ: Dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale de ordinul 2 în punctul ( x, y)
continue în ( x , y ) , atunci:
2
∂2 f ∂2 f ∂2 f ∂f ∂f
d 2u ( x , y ) = ( x, y) + 2 ⋅ ( x, y) + 2 ( x, y) = ÿ ( x, y) + ( x, y)þ
∂x 2 ∂x∂y ∂ y ∂x ∂y
În general, dacÿ func ia u = f ( x , y ) admite derivate par iale de ordinul n în punctul ( x , y ) continue în
( x, y) atunci se poate scrie simbolic:
86
n
ÿ ∂f ∂f
d nu ( x , y ) = ( x, y) + ( x, y)þ
∂x ∂y
care formal se dezvoltÿ urmând legea binomului lui Newton.
6.3 FORMULA LUI TAYLOR
Fie f ( x , y ) o func ie realÿ de douÿ variabile independente definitÿ pe mul imea E ⊂ ¡ 2

i
( a , b ) un punct interior mul imii E. Dacÿ func ia f este diferen iabilÿ de n ori în punctul ( a , b ) , atunci:
1ÿ ∂ ( ∂ þ
f ( x , y ) = f ( a ,b ) + x − a ) + ( y − b ) ( f ( a ,b )) +
1! ∂x ∂y
2
1 ÿ ∂ ( ∂ þ
+ x − a) + ( y − b) ( f ( a , b ) ) + ... +
2 ! ∂x ∂y
n
1 ÿ ∂ ( ∂ þ
+ x − a) + ( y − b) ( f ( a , b ) ) + Rn ( x , y )
n ! ∂x ∂y
rela ie care se nume te formula lui Taylor de ordinul n corespunzÿtoare func iei f ( x , y ) în punctul
( a , b ) . Func ia Rn ( x , y ) definitÿ pe E se nume te restul de ordinul n al formulei lui Taylor.
Observaÿie: Dacÿ în loc de punctul ( a , b ) se ia punctul ( 0 , 0 ) , formula de mai sus se nume te formula
lui MacLaurin.
6.4 DERIVAREA FUNC IILOR COMPUSE
6.4.1 Propozi ie: Fie u = f ( x , y ) unde x = φ ( t ) , y = ψ ( t ) astfel încât func iile f ( x , y ) , φ ( t ) , ψ ( t )

sunt derivabile. Atunci derivata func iei compuse u = f (φ ( t ) ,ψ ( t ) ) se calculeazÿ dupÿ formula:
du ∂u dx ∂u dy
= +
dt ∂x dt ∂y dt
6.4.2 Propozi ie: Fie u = f ( x , y ) unde y = φ ( x ) astfel încât func iile f ( x , y ) , φ ( x ) sunt derivabile.
Atunci derivata func iei compuse u = f ( x ,φ ( x ) ) în raport cu x se calculeazÿ dupÿ formula:
du ∂u ∂u dy
= +
dx ∂x ∂y dx
6.4.3 Propozi ie: Fie u = f (x, y) unde x = φ (ξ ,η ) , y = ψ (ξ ,η ) astfel încât func iile
f ( x , y ) , φ (ξ ,η ) , ψ (ξ ,η ) sunt derivabile. Atunci derivatele par iale ale func iei compuse
u = f (φ (ξ ,η ) ,ψ (ξ ,η ) ) se calculeazÿ dupÿ formula:
∂u ∂u ∂x ∂u ∂y
= +
∂ξ ∂x ∂ξ ∂y ∂ξ
∂u ∂u ∂x ∂u ∂y
= +
∂η ∂x ∂η ∂y ∂η
87
6.5 DERIVAREA FUNC IILOR IMPLICITE
6.5.1 Teorema de derivare a func iilor implicite 1: Fie func ia implicitÿ y = y ( x ) datÿ prin ecua ia
F ( x , y ) = 0 , unde F ( x , y ) este o func ie diferen iabilÿ de variabile x i y. Atunci:
∂F
( x , y ( x ))
y' ( x ) = − ∂x
∂F
( x , y ( x ))
∂y
∂F
cu condi ia ≠0
∂y
Observaÿie: Derivata de ordin superior a unei func ii implicite se calculeazÿ derivând succesiv în rela ia
datÿ mai sus i cosiderând pe y ca fiind o func ie de x.
6.5.2 Teorema de derivare a func iilor implicite 2: Fie func ia implicitÿ de douÿ variabile z = φ ( x , y )
datÿ prin ecua ia F ( x , y , z ) = 0 , unde F ( x , y , z ) este o func ie diferen iabilÿ de variabile x , y i z.
Atunci:
∂F ∂F
∂z ∂ x ∂z ∂y
=− , =−
∂x ∂F ∂y ∂F
∂z ∂z
∂F
cu condi ia ≠0 .
∂z
6.6 EXTRMELE FUNC IILOR DE DOU VARIABILE
Fie f : E ⊂ ¡ 2 → ¡ o func ie de douÿ variabile care admite derivate par iale de ordinul 2
pe întreg domeiul de defini ie. Atunci:
6.6.1 Teoremÿ: Condi ia necesarÿ ca un punct ( x0 , y0 ) ∈ E sÿ fie punct de extrem local pentru func ia f
este ca deriavatele ei par iale sÿ se anuleze în ( x0 , y0 ) , i.e.:
∂f ∂f
( x , y ) = 0 , ( x0 , y0 ) = 0
∂x 0 0 ∂y
Observaÿie: Punctele în care derivatele par iale se anuleazÿ se numesc puncte staÿionare.
6.6.2 Teoremÿ: Condiÿia suficient ca un punct staÿionar ( x0 , y0 ) s fie punct de extrem este ca:
2
ÿ ∂2 f ∂2 f þ ÿ ∂2 f þ
2 ( 0
∆= x , y0 ) ⋅ 2 ( 0
x , y0 ) − ( x0 , y0 ) > 0
∂x ∂y ∂x∂y
Dac ∆ > 0 , atunci:
∂2 f
- dac ( x0 , y0 ) > 0 , ( x0 , y0 ) este punct de minim local
∂x 2
∂2 f
- dac ( x0 , y0 ) < 0 , ( x0 , y0 ) este punct de maxim local
∂x 2
Dac ∆ < 0 , atunci ( x0 , y0 ) nu este punct de extrem. Dac ∆ = 0 nu se poate preciza prin aceast
teorem dac ( x0 , y0 ) este sau nu punct de extrem.
88
6.7 EXTREME CU LEGÿTURI
6.7.1 Defini ie: Se nume te extreme cu legÿturÿ al unei funcÿii f : E ⊂ ¡ 2

→¡ supus la leg tura
F ( x , y ) = 0 un punct de extrem al funcÿiei f cu condiÿia ca variabilele x i y s verifice ecuaÿia
leg turii F ( x , y ) = 0 .
6.7.2 Pentru a afla punctele de extrem supuse la leg turi se procedeaz astfel:
- se construie te func ia Lagrange:
L ( x, y ,λ ) = f ( x , y) + λ ⋅ F ( x, y )
λ se nume te multiplicator Lagrange.
- se determin punctele staÿionare pentru funcÿia Lagrange
- pentru a afla cea mai mare i cea mai mic valoare într-un domeniu închis trebuie ca:
a. s se determine punctele staÿionare situate în domeniu i valoarea funcÿiei în aceste puncte
b. s se determine cele mai mari i cele mai mici valori ale funcÿiei pe liniile ce formeaz
frontiera domeniului
c. s se aleag cea mai mare i cea mai mic valoare din toate valorile g site.
6.8 EXERCIÿII REZOLVATE
6.8.1 Folosind definiÿia limitei unei funcÿii într-un punct (6.1.1.1-6.1.1.3) s se arate c :
lim ( 4 x + 2 y ) = 8
( x , y ) → (1 , 2 )
Rezolvare: Conform definiÿiei trebuie s demonstr m c pentru orice ε > 0 exist un num r real
δ ε > 0 astfel încât dac ( x − 1) 2 + ( y − 2 ) 2 < δ ε s avem 4 x + 2 y − 8 < ε .
x − 1 < ( x − 1) + ( y − 2 ) , y − 2 < ( x − 1) + ( y − 2 ) .Avem:

2 2 2 2
S remarc m mai întâi c
(* ) 4x + 2 y − 8 = 4 x − 4 + 2 y − 4 < 4 x − 4 + 2 y − 4 = 4 ⋅ x − 1 + 2 ⋅ y − 2
Fie atunci ε > 0 i δ ε = 6 ε . Atunci, conform observaÿiei de mai sus avem:
ε
x − 1 < ( x − 1) + ( y − 2 ) < δ ε =
2 2
6
ε
y − 2 < ( x − 1) + ( y − 2 ) < δ e =
2 2
6
i înlocuind în relaÿia (* ) obÿinem:
4ε 2ε
4x + 2 y − 8 < + =ε
6 6
6.8.2 S se calculeze limitele iterate:

xy − 1
a. lim
x → 3 , y →∞ y + 1
sin ( xy )
b. lim
x → 2 , y →0 y
xy − 1 ÿ xy − 1 þ
Rezolvare: a. Avem: lim = lim lim = lim x = 3
x → 3 , y →∞ y + 1 x → 3 y →∞ y + 1 x→3
89
sin ( xy ) ÿ x ⋅ sin ( xy ) þ ÿ sin ( xy ) þ

b. Avem: lim = lim lim = lim x lim = lim x = 2
x → 2 , y →0 y x → 2 y →0 xy x→2 y →0 xy x→2
ax + by
6.8.3 S se calculeze lim atunci când ( x , y ) → ( 0 , 0 ) pe prima bisectoare.
( x , y ) → (0 ,0 ) cx + dy
Rezolvare: Ecuaÿia primei bisectoare este d : y = x . Atunci limita dat devine:
ax + by ax + bx a + b
lim = lim =
( x , y ) → (0 ,0 ) cx + dy x →0 cx + dx c + d
6.8.4 S se studieze continuitatea funcÿiei:

xy
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
f ( x, y) = x + y
2 2
0 , daca x 2 + y 2 = 0
în punctul ( 0 , 0 ) .
Rezolvare: Avem f ( x ,0 ) = 0 pentru orice x ∈ ¡ \ {0} , deci lim f ( x ,0 ) = 0 = f ( 0 , 0 ) , deci f este
x →0
continu în origine în raport cu variabila x. De asemenea avem: f ( 0 , y ) = 0 pentru orice y ∈ ¡ \ {0} ,

deci lim f ( 0 , y ) = 0 = f ( 0 ,0 ) , deci f este continu în origine în raport cu variabila y.
x →0
Dar funÿia dat nu este continu în origine în raport cu ansamblul variabilelor, deoarece nu
are limit în acest punct. Într-adev r, pentru x ≠ 0 , avem:
y
f ( x, y) = x
2
ÿ yþ
1+
x
Fie dreapta de ecuaÿie d : y = mx , m ∈ ¡ \ {0} care trece prin origine, cu coeficientul unghiular m.
Obÿinem:
y mx
x x m
lim = lim =
x →0 , y = mx
ÿ yþ
2 x →0
ÿ mx þ
2
1 + m2
1+ 1+
x x
i deci limitele depind de dreapta pe care tinde punctul ( x , y ) c tre ( 0 , 0 ) , ceea ce înseamn c funcÿia
dat nu are limit în origine, de unde ob inem c f nu este continu în origine.
∂f ∂2 f
6.8.5 S se calculeze ( 1 , 1) i (1,1) pornind de la definiÿie pentru funcÿia f ( x , y ) = x + y .
∂x ∂y∂x
Rezolvare: Avem:
∂f ( ) ( )
(1,1) = lim f x ,1 − f 1,1 = lim x + 1 − 2 =
∂x x →1 x −1 x →1 x −1
( x + 1 − 2 )( x + 1 + 2 ) x +1− 2
= lim = lim =
x →1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 ) x → 1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 )
x −1 1 1
= lim = lim =
x → 1 ( x − 1) ( x + 1 + 2 ) x →1 x + 1 + 2 2 2
Pentru derivata de ordinul 2 avem:
90
∂f ∂f
∂2 f ∂f ÿ ∂f þ ( 1, y ) − ( 1, 1)
( 1,1) = (1,1) = lim ∂ x ∂x
∂y∂x ∂y ∂x y →1 y −1
∂f
Trebuie a adar calculat: (1, y ) . Avem:
∂x
∂f f ( x , y ) − f ( 1, y ) x + y − 1+ y
(1, y ) = lim = lim =
∂x x →1 x −1 x →1 x −1
= lim
( x + y − 1 + y )( x + y + 1 + y )
= lim
x + y −1− y
=
x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y ) x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y )
x −1 1 1
= lim = lim =
x →1 ( x − 1) ( x + y + 1 + y ) x →1 x + y + 1 + y 2 1 + y
de unde:
∂f ∂f 1 1
( 1, y ) − ( 1,1) −
∂2 f ∂ ∂ 2 1+ y 2 2
( 1,1) = lim x x = lim =
∂y∂x y →1 y −1 y →1 y −1
1 2 − 1+ y 1 −1 1
= lim = lim =
2 2 y →1 ( y − 1) 1 + y 2 2 y →1 ( 2 + 1 + y ) 1 + y 8 2
∂f ∂f ∂2 f
6.8.6 S se calculeze: ( x, y) , ( x, y) , ( x , y ) pentru funcÿiile:
∂x ∂y ∂x∂y
a. f ( x , y ) = ln ( x + y 2 − 1)
ÿxþ
b. f ( x , y ) = arctg
y
Rezolvare: a.Avem:
∂f 1
(x, y) =
∂x x + y2 − 1
∂f 2y
(x, y) =
∂y x + y2 − 1
∂2 f ∂ ∂f ∂ −2 y
( x, y) = ÿ þ( x, y) = ÿ þ
1
=
∂x∂y ∂y ∂x ∂y x + y 2 − 1 ( x + y 2 − 1)
2
b. Avem:
1
∂f y y
(x, y) = =
∂x x2 x2 + y2
1+ 2
y
1
−
∂f y2 1
(x, y) = =− 2
∂y x2 x + y2
1+ 2
y
∂2 f ∂f ∂f ∂ −1
( x, y) = ÿ þ( x, y) = ÿ 2 2 þ =
2x
∂x∂y ∂x ∂y ∂x x + y ( x + y2 )
2 2
6.8.7 Fie f ( x , y ) = sin ( x ) sin ( y ) . S se calculeze df ( x , y ) .
91
Rezolvare: Avem:
∂f ∂f
df ( x , y ) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy
∂x ∂y
∂f ∂f
unde ( x , y ) = cos ( x ) sin ( y ) , ( x , y ) = sin ( x ) cos ( y ) .
∂x ∂y
deci
df ( x , y ) = cos ( x ) sin ( y ) dx + sin ( x ) cos ( y ) dy
6.8.8 Fie f ( x , y ) = x 2 y . S se calculeze d 3 f ( x , y ) .

Rezolvare: Avem
3
ÿ ∂f ∂f
d3 f (x, y) = ( x , y ) dx + ( x , y ) dy þ =
∂x ∂y
∂3 f ∂3 f ∂3 f ∂3 f
= ( x , y ) dx 3 + 3 2 ( x , y ) dx2 dy + 3 2 ( x , y ) dxdy 2 + 3 ( x , y ) dy 3
∂x 3
∂ x∂y ∂ y ∂x ∂y
unde:
∂f ∂f
( x , y ) = 2xy , ( x , y ) = x 2
∂x ∂y
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y ) = 2x , 2 ( x , y ) = 2 y , 2 ( x , y ) = 0
∂x∂y ∂x ∂y
∂3 f ∂3 f ∂3 f ∂3 f
( x, y) = 2, ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0
∂x ∂y
2
∂x∂y 2
∂x ∂y
deci:
df ( x , y ) = 6 dx 2 dy
6.8.9 S se scrie dezvoltarea polinomului
P ( x , y ) = x 2 y − 2xy + 2x 2 − 4x + y + 2
dup puterile lui ( x − 1) i ( y + 2 ) .
Rezolvare: Folosim formula lui Taylor (6.3.1) pentru funcÿii de dou variabile. Avem:
∂P ∂P
( x , y ) = 2xy − 2 y + 4x − 4 , ( x , y ) = x 2 − 2x + 1
∂x ∂y
∂2 P ∂2 P ∂2 P
( x, y) = 2 y + 4, 2 ( x, y) = 0, ( x , y ) = 2x − 1
∂x 2 ∂y ∂x∂y
∂3 P ∂3 P ∂3 P ∂3 P
( x, y ) = 0 , 2 ( x, y) = 2, ( x, y) = 0, 3 ( x, y) = 0
∂x 3
∂x ∂y ∂x∂y 2
∂y
i deci derivatele parÿiale în punctul ( 1, −2 ) sunt:
∂P
P ( 1 , −2 ) = 0 , (1, −2 ) = 0 , ∂P (1, −2 ) = 0
∂x ∂y
∂2 P ∂2 P ∂2P
( 1, −2 ) = 0 , 2 (1, −2 ) = 0 , ( 1, −2 ) = 1
∂x 2
∂y ∂x∂y
∂3 P
(1, −2 ) = 0 , ∂ 2P ( 1, −2 ) = 2 , ∂ P2 (1, −2 ) = 0 , ∂ P3 ( 1, −2 ) = 0
3 3 3
∂x 3 ∂x ∂y ∂x∂y ∂y
i atunci:
P ( x , y ) = ( x − 1) ( y + 2 )
2
92
6.8.10 S se scrie derivatele dup puterile lui x i y ale funcÿiei

f ( x , y ) = e sin ( ax + by )
pân la termenii de gradul 2 inclusiv.
Rezolvare: Vom folosi formula lui MacLaurin. Pentru aceasta trebuie s calcul m valorile funcÿiei i ale
derivatelor parÿiale de ordinul 1 i 2 în punctul ( 0 , 0 ) . Avem:
f ( 0 ,0 ) = e sin 0 = e0 = 1
( )
∂f
(x, y) = a cos ( ax + by ) e sin ( ax + by )
( )
(0 ,0 ) ( 0 ,0 ) = a cos ( 0 ) e sin 0 = a
∂x
∂f
(x, y) = b cos ( ax + by ) e sin ( ax + by )
( )
(0 ,0 ) ( 0 ,0 ) = b cos ( 0 ) e sin 0 = b
∂y
∂2 f
∂x 2
(
( x , y ) = a 2e sin ( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
∂2 f
∂y 2
(
( x , y ) = b 2 esin ( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
∂2 f
∂x∂y
(
( x , y ) = abe sin( ax + by ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) )
de unde:
e sin ( ax + by ) = 1 + ax + by +
1 2 2
2!
( )
( a x + 2abxy + b2 y 2 ) ( cos 2 ( ax + by ) ) − sin ( ax + by ) e sin( ax + by )
df
6.8.11 Fie funcÿia f ( x , y ) = e x unde x = a cos ( t ) , y = a sin ( t ) . S se calculeze
2 + y2
.
dt
Rezolvare: Conform 6.4.1 avem:
df ∂f dx ∂f dy
= +
dt ∂x dt ∂y dt
Avem:
∂f 2 ∂f
( x , y ) = 2xe x + y , ( x , y ) = 2 ye x + y
2 2 2
∂x ∂y
dx ( ) dy
t = −a sin ( t ) , ( t ) = a cos ( t )
dt dt
deci:
df ( )
t = −2xe x + y ⋅ a sin ( t ) + 2 ye x + y ⋅ a cos ( t )
2 2 2 2
dt
unde înlocuind x = a cos ( t ) , y = a sin ( t ) obÿinem:
df ( )
t = −2a cos ( t ) e a ⋅ a sin ( t ) + 2a sin ( t ) e a ⋅ a cos ( t ) = 0
2 2
dt
∂f
6.8.12 Fie f ( x , y ) = ln ( x 2 − y 2 ) unde y = x 2 . S se calculeze:
df
( x, y) , ( x) .
∂x dx
Rezolvare: Conform 6.4.2 avem:
df ∂f ∂f dy
= + ⋅
dx ∂x ∂y dx
Avem:
∂f 2x ∂f 2 y dy
( x , y ) = 2 2 , ( x , y) = − 2 2 , ( x) = ex
∂x x − y ∂y x y dx
de unde:
93
df ( ) 2x 2 ye x 2 ( x − ye x )
x = 2 − 2 =
dx x −y 2
x −y 2
x2 − y2
∂f ∂f
6.8.13 Fie f ( x , y ) = x 2 + y 2 unde x = ξ + η , y = ξ − η . S se calculeze (ξ ,η ) , (ξ ,η ) .
∂ξ ∂η
Rezolvare: Din 6.4.3 avem:
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y
= +
∂ξ ∂x ∂ξ ∂y ∂ξ
∂f ∂f ∂x ∂f ∂y
= +
∂η ∂x ∂η ∂y ∂η
unde:
∂f ∂f
( x , y ) = 2x , ( x , y ) = 2 y
∂x ∂y
∂x ∂x ∂y ∂y
(ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1, (ξ ,η ) = 1
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η
de unde:
∂f
(ξ ,η ) = 2x + 2 y = 2 (ξ + η ) + 2 (ξ − η ) = 4ξ
∂ξ
∂f
(ξ ,η ) = 2x − 2 y = 2 (ξ + η ) − 2 (ξ − η ) = 4η
∂η
ξ
6.8.14 Fie f ( x , y ) = ln ( x 2 + y 2 ) unde x = ξη , y = . S se calculeze:
η
∂2 f ∂2 f ∂2 f
(ξ ,η ) , 2 (ξ ,η ) , (ξ ,η ) .
∂ξ 2 ∂η ∂ξ∂η
Rezolvare: Derivând relaÿiile obÿinute la 6.4.3 obÿinem:
2 2
∂ 2 f ∂f ÿ ∂f þ ∂ 2 f ÿ ∂x þ ∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂y þ ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= = 2 +2 + + +
∂ξ 2
∂ξ ∂ ξ ∂x ∂ξ ∂ x∂y ∂ξ ∂η ∂y 2 ∂ξ ∂x ∂ξ 2 ∂y ∂ξ 2
∂2 f ∂f ÿ ∂f þ
= =
∂ξ∂η ∂ξ ∂η
∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂x ∂y ∂x ∂y þ ∂ 2 f ∂y ∂y ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= + + + 2 + +
∂x 2 ∂ξ ∂η ∂x∂y ∂ξ ∂η ∂η ∂ξ ∂y ∂ξ ∂η ∂x ∂ξ∂η ∂y ∂ξ∂η
2 2
∂ 2 f ∂f ÿ ∂f þ ∂ 2 f ÿ ∂x þ ∂ 2 f ∂x ∂y ∂ 2 f ÿ ∂y þ ∂f ∂ 2 x ∂f ∂ 2 y
= = 2 +2 + + +
∂η 2
∂η ∂η ∂x ∂η ∂x∂y ∂η ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂x ∂η 2 ∂y ∂η 2
Avem:
∂x ∂x ∂2 x ∂2 x ∂2 x
(ξ ,η ) = η , (ξ ,η ) = ξ , 2 (ξ ,η ) = 0 , 2 (ξ ,η ) = 0 , (ξ ,η ) = 1
∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ∂η
∂y 1 ∂y −ξ ∂ 2 y ∂2 y 2ξ ∂ 2 y 1
(ξ ,η ) = , (ξ ,η ) = 2 , 2 (ξ ,η ) = 0 , 2 (ξ ,η ) = 3 , (ξ ,η ) = − 2
∂ξ η ∂η η ∂ξ ∂η η ∂ξ∂η η
i deci:
∂2 f ∂2 f ∂2 f 1 ∂2 f
(ξ ,η ) = η 2 2 + 2 + 2 2
∂ξ 2
∂x ∂x∂y η ∂y
94
∂2 f ∂ 2 f ξ ∂ 2 f ∂f 1 ∂f
(ξ ,η ) = ξη 2 − 3 2 + − 2
∂ξ∂η ∂x η ∂y ∂x η ∂y
∂2 f ∂ 2 f 2ξ 2 ∂ 2 f ξ 2 ∂ 2 f 2ξ ∂f
=ξ2 2 − 2 + +
∂η 2
∂x η ∂x∂y η 4 ∂y 2 η 3 ∂y
6.8.15 Fie cos ( x + y ) + y = 0 . S se calculeze y' .

Rezolvare: Folosim teorema de derivare a funcÿiilor implicite (6.5.1):
∂F
y' = − ∂x
∂F
∂y
unde F ( x , y ) = cos ( x + y ) + y . Avem:
∂F ∂F
( x , y ) = − sin ( x + y ) , ( x , y ) = − sin ( x + y ) + 1
∂x ∂y
i deci :
− sin ( x + y ) sin ( x + y )
y' = − = .
− sin ( x + y ) + 1 1 − sin ( x + y )
6.8.16 Fie y − sin ( y ) = x . S se calculeze y' i y'' .

Rezolvare: Folosim terema de derivare a funcÿiilor implicite pentru F ( x , y ) = y − sin ( y ) − x . Avem:
∂F ∂F
( x , y ) = −1, ( x , y ) = 1 − cos ( y ) = 2 sin2 ÿ þ
y
∂x ∂y 2
−1 1
de unde y' = − =
2ÿ yþ ÿ yþ
2 sin 2 sin 2
2 2
Pentru a calcula y'' deriv m relaÿia obÿinut anterior:
ÿ yþ ÿ y þ y' ÿ yþ
−2 sin cos cos
1 2 2 2 = − y' 2 =
y'' =
2 ÿ yþ 2 ÿ yþ
sin4 sin3
2 2
ÿ yþ ÿ yþ
cos cos
1 1 2 =−1 2
=−
2 2ÿ yþ 3ÿ yþ 4 5ÿ yþ
2 sin sin sin
2 2 2
∂z ∂z
6.8.17 Fie z 3 − 3xyz = a 3 . S se calculeze , .
∂x ∂y
Rezolvare: Fie F ( x , y , z ) = z 3 − 3xyz − a 3 . Folosim teorema de derivare a funcÿiilor implicite 6.5.2.
Avem:
∂F ∂F ∂F
( x , y , z ) = −3xy , ( x , y , z ) = −3xz , ( x , y , z ) = 3z 2 − 3xy
∂x ∂y ∂z
Atunci:
95
∂F ∂F
∂z ∂ ∂y
= − ∂x = 2
yz z xz
, =− =
∂x ∂F z − xy ∂y ∂F z 2 − xy
∂x ∂z
6.8.18 Fie xyz = x + y + z . S se calculeze dz .

∂z ∂z
Rezolvare: Avem: dz = dx + dy . Aplic m teorema de derivare a funcÿiilor implicite; avem:
∂x ∂y
F ( x , y , z ) = xyz − x − y − z
∂F ∂F ∂F
( x , y , z ) = yz − 1, ( x , y , z ) = xz − 1, ( x , y , z ) = xy − 1
∂x ∂y ∂z
de unde:
∂z − ( yz − 1) ∂z − ( xz − 1)
= , =
∂x xy − 1 ∂y xy − 1
Prin urmare:
1 − yz 1 − xz
dz = dx + dy
xy − 1 xy − 1
6.8.19 S se calculeze derivatele y' i z ' ale funcÿiilor implicite y,z definite prin sistemele urm toare:
x+ y+ z −4 =0
a.
x 2 + y 2 + z 2 − 2x − 10 = 0
x2 − y2 + z 2 − 1 = 0
b.
y 2 + z − 2x = 0
Rezolvare: Se deriveaz ÿ inând cont c y i z sunt funcÿii de x i se obÿine:
1 + y' + z ' = 0 y' + z ' = −1
⇔
2x + 2 yy ' + 2zz ' − 2 = 0 yy' + zz ' = 1 − x
Rezolvând sistemul în raport cu y' i z ' se obÿine:
x −1− z 1− x − y
y' = , z' =
z− y z−y
b. Se procedeaz în mod analog:
2x − 2 yy' + 2zz ' = 0 yy' − zz' = x
⇔
2 yy' + z ' − 2 = 0 2 yy ' + z ' = 2
de unde rezult :
2z + x 2 (1 − x )
y' = , z' =
y ( 2z + 1) 2z + 1
6.8.20 S se calculeze punctele de extrem locall pentru funcÿia:

f ( x , y ) = x 2 + xy + y 2 − 3x − 6 y
Rezolvare: Pentru început vom determina punctele staÿionare ale funcÿiei. Avem:
∂f
( x , y ) = 2x + y − 3
∂x
∂f
(x, y) = x + 2 y − 6
∂y
A adar punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:
96
∂f
( x, y) = 0 2x + y − 3 = 0 x =0
∂x
⇔ ⇔
∂f x + 2y −6 = 0 y=3
( x, y) = 0
∂y
deci mulÿimea punctelor staÿionare este S = {( 0 , 3 )} .
Pentru a stabili dac punctul staÿionar ( 0 , 3 ) este punct de extrem calcul m derivatele
parÿiale de ordinul 2:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y ) = 2, ( x , y ) = 1, 2 ( x , y ) = 2
∂x 2 ∂x∂y ∂y
i deci:
2
ÿ ∂2 f þ ÿ 2 þ
( 0 , 3 ) ⋅ ∂ 2f (0 , 3 ) − ∂ f ( 0 , 3 ) = 3 > 0
2
∆=
∂x 2 ∂y ∂x∂y
∂2 f
deci ( 0 , 3 ) este punct de extrem local, i anume de minim, pentru c (0 , 3) > 0 .
∂x 2
6.8.21 S se calculeze punctele de extrem locall pentru funcÿia:

1 ÿx yþ
f ( x , y ) = xy + ( 47 − x − y ) +
2 3 4
Rezolvare: Pentru început vom determina punctele staÿionare ale funcÿiei. Avem:
∂f 1 2 47
(x, y) = − y − x +
∂x 12 3 3
∂f 1 1 47
( )
x , y = − y − x +
∂y 2 12 4
A adar punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:
∂f
( x, y) = 0 1
− y− x+
2 47
=0
8x + y = 188 x = 21
∂x 12 3 3
⇔ ⇔ ⇔
∂f x + 6 y = 141 y = 20
( x, y) = 0 1
− y− x+
1 47
=0
∂y 2 12 4
deci mulÿimea punctelor staÿionare este S = {( 21, 20 )} .
Pentru a stabili dac punctul staÿionar ( 0 , 3 ) este punct de extrem calcul m derivatele
parÿiale de ordinul 2:
∂2 f 2 ∂2 f 1 ∂2 f 1
( x, y) = − , ( x, y) = − , 2 ( x, y) = −
∂x 2
3 ∂x∂y 12 ∂y 2
i deci:
2
ÿ ∂2 f þ ÿ 2 þ
( 21, 20 ) ⋅ ∂ 2f ( 21, 20 ) − ∂ f ( 21, 20 ) = 1 − 1 > 0
2
∆=
∂x 2
∂y ∂x∂y 3 144
∂2 f
deci ( 0 , 3 ) este punct de extrem local, i anume de maxim, pentru c ( 21, 20 ) < 0 .
∂x 2
6.8.22 S se afle extremul funcÿiei f ( x , y ) = xy cu condiÿia 2x + 3y − 5 = 0 .

Rezolvare: Construim mai întâi funcÿia Lagrange, unde leg tura este F ( x , y ) = 2x + 3 y − 5 = 0 . Avem:
L ( x , y , λ ) = f ( x , y ) + λ ⋅ F ( x , y ) = xy + λ ( 2x + 3y − 5 )
Determin m punctele staÿionare pentru funcÿia Lagrange. Avem:
97
∂L ∂L ∂L
( x , y , λ ) = y + 2λ , ( x , y , λ ) = x + 3λ , ( x , y , λ ) = 2x + 3 y − 5
∂x ∂y ∂λ
i deci punctele staÿionare sunt soluÿiile sistemului:
∂L 5
( x , y ,λ ) = 0 x=
∂x y + 2λ = 0 4
∂L 5
( x , y , λ ) = 0 ⇔ x + 3λ = 0 ⇔ y=
∂y 6
2x + 3 y − 5 = 0
∂L λ =−
5
( x , y ,λ ) = 0
∂λ 12
ÿ5 5 5 þ
Am obÿinut a adar un singur punct staÿionar, , ,−
4 6 12
Diferenÿiind leg tura obÿinem:
dF ( x , y ) = 2dx + 3dy
Punem condiÿia:
ÿ5 5þ 2
dF , = 0 ⇔ 2dx + 3dy = 0 ⇔ dy = − dx
4 6 3
5
Calcul m diferenÿiala de ordinul 2 pentru funcÿia Lagrange pentru λ = − . Avem:
12
∂2 L ÿ 5 þ ∂2 L ÿ 5 þ ∂2L ÿ 5 þ
x, y ,− = 0 , 2 x , y ,− = 0, x, y,− =1
∂x 2 12 ∂y 12 ∂x∂y 12
ÿ 5 þ
de unde d 2 L x , y , − = 1dxdy . Atunci:
12
ÿ5 5 5 þ
d 2L , ,− = 1dxdy
4 6 12
2 ÿ5 5 5 þ ÿ 2 þ 2
i înlocuind dy = − dx , obÿinem: d 2 L , , − = 1dx − dx = − d 2 x , de unde tragem
3 4 6 12 3 3
ÿ5 5þ 2
concluzia c punctul , este punct de minim ( − < 0 ).
4 6 3
6.9 EXERCIÿII PROPUSE
Folosind definiÿia limitei unel funcÿii într-un punct (6.1.1.1) s se demonstreze c :

x
6.9.1 lim =1
x→2 , y →2 y
x2 + y 2
6.9.2 lim = 0, x + y ≠0
x →0 , y →0 x+ y
S se studieze continuitatea funcÿiilor:

1 − cos ( x 3 + y 3 )
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
6.9.3 f ( x , y ) = x2 + y 2
0 , daca x 2 + y 2 = 0
98
1 − 1 − x2 − y 2
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
6.9.4 f ( x , y ) = x2 + y 2
0 , daca x 2 + y 2 = 0
S se calculeze derivatele parÿiale indicate pentru funcÿiile:

6.9.5 f ( x , y ) = x 2 + 2 y 2 − 3xy − 4x + 2 y + 5 ∂f
( x , y ) = 2x − 3 y − 4
∂f ∂f ∂x
Calculaÿi ( ) ( )
x , y , x , y
R:
∂f
∂x ∂y ( x , y ) = 4 y − 3x + 2
∂y
6.9.6 r (θ , ρ ) = ρ 2 sin4 (θ ) ∂r
(θ , ρ ) = 4 ρ 2 sin3 (θ ) cos (θ )
∂r ∂r ∂θ
Calculaÿi (θ , ρ ) , (θ , ρ ) R:
∂r
∂θ ∂ρ (θ , ρ ) = 2 ρ sin4 (θ )
∂ρ
6.9.7 f ( x , y , z ) = 2 y x + 3 y 2 3 z 2 ∂f y
( x, y, z) =
∂x x
∂f ∂f ∂f
( x, y, z) , ( x, y, z) , ( x, y, z) ∂f
∂x ∂y ∂z R: ( x , y , z ) = 2 x + 6 y 3 z2
∂y
∂f 2 y2
( x, y, z) = 3
∂z z
6.9.8 S se calculeze diferenÿialele totale pentru funcÿiile:

a. u ( x , y ) = ln ( x 2 + y 2 ) R: du ( x , y ) =
2x
dx + 2
2y
dy
x2 + y 2 x + y2
ÿ ÿ y þþ 2 2y
b. u ( x , y ) = ln tg R: du ( x , y ) = dy − dx
x ÿ 2y þ 2 ÿ 2y þ
x sin x sin
x x
c. u ( x , y ) = x y yx y
R: du ( x , y ) = dx + ln ( x ) x y dy
x
6.9.9 S se calculeze derivatele parÿiale indicate pentru funcÿiile:

a. f ( x , y ) = 4x 3 + 3x 2 y + 3xy 2 − y 3
∂2 f
∂2 f R: ( x, y) = 6 ( x + y)
Calculaÿi ( x, y) ∂ x∂y
∂x∂y
b. f ( x , y ) = xy + sin ( x + y )
∂2 f
∂2 f R: ( x , y ) = − sin ( x + y )
Calculaÿi ( x, y) . ∂x 2
∂x 2
c. f ( x , y ) = x 2 ln ( x + y )
∂2 f x 2 + 2xy
∂2 f R: ( x, y) =
Calculaÿi: ( x, y) . ∂x∂y ( x + y )2
∂x∂y
d. f ( x , y ) = sin ( x + cos ( y ) )
∂3 f
∂3 f R: ( x , y ) = sin ( y ) cos ( x + cos ( y ) )
Calculaÿi (x, y) . ∂x 2 ∂y
∂x 2 ∂y
99
6.9.10 Calculaÿi diferenÿiala de ordinul 2 pentru funcÿiile:

a. u ( x , y ) = cos ( x + y ) d 2u ( x , y ) = −cox ( x + y ) d 2 x − 2cox ( x + y ) dxdy −
R:
−cox ( x + y ) d 2 y
b. u ( x , y ) = x 2 + y 2 − xy − 2x + y + 7 R: d 2u ( x , y ) = 2dx 2 − 2dxdy + 2dy 2
6.9.11 Calculaÿi derivatele funcÿiilor compuse:

1 ÿxþ du
a. u = ln unde x = tg 2 ( t ) , y = ctg 2 ( t ) . Calculaÿi . R:
du ( )
t =
4
2 y dt dt sin ( 2t )
x2 − y dz dz ( ) 2x ( 3x + 2 )
b. z = unde y = 3x + 1 . Calculaÿi . R: x =
x2 + y dx dx ( x 2 + 3x + 1)2
∂u du ∂u
c. u ( x , y ) = x 2 y unde y = cos ( x ) . Calculaÿi i . = 2x cos ( x )
∂x dx ∂x
R:
du
= x ( 2 cos ( x ) − x sin ( x ) )
dx
∂u ∂u ∂u
d. u ( x , y ) = x 2 + y 2 unde x = ξ + η , y = ξ − η . Calculaÿi , . (ξ ,η ) = 4ξ
∂ξ ∂η ∂ξ
R:
∂u
(ξ ,η ) = 4η
∂η
6.9.12 Calculaÿi derivatele funcÿiilor implicite:

( x 2 + y 2 − bx ) − a2 ( x2 + y 2 ) = 0 .
2
a. a 2 − b2
R: y' =
Se cere y' în punctul M ( b , 0 ) . 2b 2 − a 2
ÿ xþ ÿ xþ
b. 3 sin − 2 cos +1=0 . y
y y R: y' =
2x
Se cere y' .
c. x + y − ex + y = 0 .
R: y' = −1, y" = 0
Se cere y', y '' .
d. x + y + z = ez .
∂z ∂z 1
∂z ∂z R: = =
Se cere , . ∂x ∂y x + y + z − 1
∂x ∂y
ÿzþ z
e. x = x ln . dx + dy
y y
R: dz =
Se cere dz . ÿzþ
1 + ln
y
6.9.13 Determinaÿi punctele de extrem local pentru funcÿiile:

a. f ( x , y ) = xy 2 ( 1 − x − y ) 1
R: , punct de maxim
4
b. f ( x , y ) = x 3 + y 3 − 15xy R: −125 , punct de minim
2
c. f ( x , y ) = y − ( x 2 + )
y2 3 R: 4 , punct de maxim
100
6.9.14 Determinaÿi punctele de extrem cu leg turi pentru funcÿiile:

x y ÿ 36 48 þ
a. f ( x , y ) = x 2 + y 2 cu leg tura + = 1 R: , punct de minim
4 3 25 25
b. f ( x , y ) = x 2 − xy + y 2 − yx 2 cu leg tura 2x + 3y − 12 = 0
6.9.15 S se scrie plinomul lui Taylor de gradul al treilea în punctul ( 1, 1) pentru funcÿia
f ( x, y) = x y , x > 0, y > 0
1( 1 1
R: T3 ( x , y ) = 1 + x − 1) + 2 ( x − 1) ( y − 1) + 3 ( x − 1) ( y − 1) .
2
1! 2! 3!
6.9.16 S se dezvolte polinomul:

P ( x , y ) = 2x 3 − 3x 2 y + 2 y 3 + 9x 2 − 3 y + 6 x + 3
dup puterile lui ( x + 1) i ( y − 1) .
R: P ( x , y ) = 2 ( x + 1) − 3 ( x + 1) ( y − 1) + 2 ( y − 1) + 6 ( x + 1) ( y − 1) + 6 ( y − 1)
3 2 3 2
6.9.17 S se calculeze z ' ( x ) i y' ( x ) dac :

x2 + y2 + z 2 − 4 x − 9 = 0
x 3 − y 3 + z 3 − 3z = 0
în punctul A ( 3 , 3 , − 3 )
9 3+2 12
R: y' = , z' =
3(3 3 − 2) 3 3 −2
101
CAP.7 EXERCIÿII SUPLIMENTARE
7.1 S se arate c urm toarele iruri sunt convergente:

n
ÿ π þ
a. un = sin
k =1 n+k
1 1 1
b. un = 1 + + + ... + − ln ( n )
2 3 n
n
2k + 3
c. un =
k =1 4k
n
1
d. un =
k =1 n + k
n
ÿ 1 1 2 þ
e. un = + −
k =1 3k − 2 3k − 1 3k
n
k 2 + 2k
f. un = log 1
k =1 2
( k + 1) 2
k2 + k
n
g. un =
k =1 n + k
3
7.2 S se calculeze urm toarele limite de iruri:

( −3 )n + 2 n 1
a. lim R: −
n →∞ ( −3 ) n + 1 + 2 n + 1 3
αn 1
, daca α = 1
b. lim ,α > 0
n →∞ 1 + α 2n R: 2
0 , daca α ≠ 1
n2 + n + 1 − 2 n2 − n + 1 R: −1
c. lim
n →∞ n
d. lim 3 n 2 ( 3 n + 1 − 3 n − 1 ) R:
2
n →∞
3
n
k2 k k 1
k =1
R:
e. lim 3
n →∞n ( n + 1)( n + 2 )
ln ( n )
f. lim k R: 0
n →∞ n
x + x + ... + xn
g. lim 1 2 dac lim xn = x R: x
n →∞ n n →∞
h. lim n x1 ⋅ x2 ⋅ ... ⋅ xn dac xn > 0 i lim xn = x R: x

n →∞ n →∞
n
i. lim R:e
n →∞ n n!
j. lim n n ⋅ ( n ! ) R: 1
n →∞
n ( n + 1)( n + 2 ) ⋅ ... ⋅ ( n + n ) 4
k. lim R:
n →∞ n e
7.3 Folosind criteriul general de convergenÿ al lui Cauchy, s se stabileasc natura irurilor:
10 11 12 10 + n
a. an = + + + ... + R: divergent
1 3 5 2n + 1
1 1 1
b. an = + + ... + R: convergent
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ( n + 1)
1 1 1
c. an = + + ... + R: convergent
2 ⋅ 5 3 ⋅6 ( n + 1)( n + 4 )
7.4 S se stabileasc natura urm toarelor serii:

∞
n
a. R: convergent
n =1 10 n
+1
∞
ÿ 1þ
b. ln 1 + R: divergent
n =1 n
∞
ÿ 1 þ
c. ln 1 − 2 R: convergent
n=2 n
∞
1
d. R: divergent
n =1 2n + 1 − 2n − 1
∞
n2
e. R: divergent
n =1 n + 1
2
( 3 n3 + n 2 − 1 − 3 n3 − n 2 + 1 )
∞
f. R: divergent
n =1
∞
2n n + 5
g. R: convergent
n =1 ( 3n + 7 ) n
∞
ÿ 1 þ
h. arctg R: divergent
n =1 n3 n
∞
10
i. R: divergent
n =1 100 3
n − 13
∞
n+1 − n
j. R: convergent
n =1 n
∞
ÿ ÿ 1 þþ
k. 1 − cos R: convergent
n =1 n
∞
1 ÿ1þ
l. sin R: convergent
n =1 n n
∞
4n + 7
m. R: convergent
n =1 5 + n
n
∞
R: convergent , dac a < e
n
ÿaþ
n. n2 , a >0
n =1 e Divergent , dac a ≥ e
103
∞
n2
o. n
n =1 ÿ 1þ R: convergent
2+
n
∞
R: convergent , dac a < c
n
ÿ an + b þ
p.
n = 1 cn + d
Divergent , dac a ≥ c
∞
R: convergent , dac x < 1
q. ( ( n + 1) ( n + x ) − n ) , x ≥ 0
n =1 Divergent , dac x ≥ 1
∞
( n n − 1)
n
r. R: convergent
n =1
∞
R: convergent , dac α < 1
s. nα n , α > 0
n =1 Divergent , dac α ≥ 1
∞
( ) R: convergent , dac α < e −1
t. α ln n , α > 0
n =1 Divergent , dac α ≥ e −1
∞
1
u. ( ) R: convergent
n =1 ( ln ( n ) )ln n
∞
( ( ) 2 ( )) R: convergent , dac a λ > e
v. a − λ ln n + ln n , 0 < a < 1
n =1 Divergent , dac a λ ≤ e
7.5 S se stabileasc natura urm toarelor serii alternate:

∞
( −1)n 1
a. R: absolut convergent
n =1 n ( n + 1) ( n + 2 )
∞ 3
( −1)n n
b. R: absolut convergent
n =1 ( n + 1) n
∞ ÿ þ
c. ( −1)n 1 1 + 1 + 1 + 2 + ... + 1 + n R: divergent
n =1 n n n n
∞
d. ( −1) n ln ÿ n + 2 þ R: semiconvergent
n =1 n+1
∞ ÿ 2 þ
e. ( −1)n ln n 2 + 2 R: semiconvergent
n =1 n +1
7.6 S se determine domeniul de convergenÿ al seriilor de puteri:

∞
xn
a. R: [ −2 , 2 )
( ) n
n =1 n + 1 2
n
∞
( −1 ) n n + 1 ÿ x2 − 2 þ R: ( −∞ , −1] ∪ [1, ∞ )
b. 1 +
n =1 n 2 + n + 1 1 − 2x 2
∞
xn
c. 2 R: [ −1, 1]
n =1 n
∞ ( −1) n x n
d. R: ( −1, 1]
n =1 n
104
∞ n
1 ÿ 2x þ
e. R: [ −1, 3 )
n =1 n x + 3
∞ 2n
1 ÿ x −1þ ÿ1 þ
f. R: ,∞
n =1 n x 2
∞ n
1 ÿ 1+ x þ
g. R: ( −∞ ,0 )
n =1 2n +1 1− x
∞ ( −1) n −1 ÿ 14 þ 15 þ
h. R: −∞ , ∪ ,∞
n = 1 n3
n ( x − 5 )n 3 3
7.7 S se determine mulÿimea de convergenÿ i suma seriilor de puteri:

∞
( −1) n x
2n + 1
[ −1,1]
a. R:
n =0 2n + 1 S = arctg ( x )
∞
( −1,1)
b. n ( n + 1) x n − 1
n =1 R: 2
S=
( 1 − x )3
∞
( −1)n + 1 x
n
( −1,1)
c. R:
n =1 n S = ln ( 1 + x )
∞ ( −1,1)
d. n3 x n
n =1 R: x 3 + 4x 2 + x
S=
( 1 − x )4
∞
( n + 1)( n + 2 )( n + 3 ) x n
( −1,1)
e.
n =0 R: 6
S=
( 1 − x )4
∞
( −1) n ( n + 1) 2 x n
( −1,1)
f.
n =0 R: 1− x
S=
( 1 + x )3
7.8 S se demnstreze c urm toarele serii numerice sunt convergente i s se calculeze suma lor cu
ajutorul seriilor de puteri:
∞
1 π
a. R:
( )(
n = 0 4n + 1 4n + 3
) 8
∞ ( −1) n + 1 π
b. R: − ln ( 2 )
(
n = 1 n 2n − 1
) 2
∞
1
c. R: 1
n =1
( n + 1 ) !− n !
∞
n 11
d. R: − 2e
n =1
( n + 3) ! 2
∞
n2
e. R: 2e
n =1 n !
105
∞
n
f. R: 2e
n =1
( n − 1) !
7.9 S se dezvolte în serie Taylor dup puterile lui x funcÿiile:

e x − e − x + 2 cos ( x ) ∞
x 4n
a. f ( x ) = R: f ( x ) =
4 ( )
n =0 4n !
1 1 ÿ 1+ x þ ∞
x4 n +1
b. f ( x ) = arctg ( x ) + ln R: f ( x ) = , x ∈ ( −1, 1)
2 4 1− x n =1 4n +1
x ∞ 2n + 1
c. f ( x ) = R: f ( x ) = ( −1) n x n + 1 , x ∈ ( −3 , 3 )
x +9
2
n =0 9
5 − 2x ∞
ÿ 1 1 þ n −1
d. f ( x ) = R: f ( x ) = + x , x ∈ ( −2 , 2 )
6 − 5x + x 2 n =1 2 n 3n
ÿ 1+ x þ ∞
x 2n + 1
e. f ( x ) = ln R: f ( x ) = , x ∈ ( −1, 1)
1− x n = 0 2n + 1
f. f ( x ) = sin3 ( x ) 3 ∞ ( )n 1 − 32n 2n + 1
R: f ( x ) = −1 x , x∈¡
4 n =1 ( 2n + 1) !
g. f ( x ) = arcsin ( x ) ∞
( ( 2n − 1) ! ) ! x 2n + 1
R: f ( x ) = x + , x ∈ [ −1, 1]
n = 1 ( 2n ! ) ! 2n + 1
( )
7.10 S se calculeze limitele:

1
a. lim ( 1 + sin ( x ) ) x R: e
x →0
x2
− 1
cos ( x ) − e 2
R: −
b. lim 12
x →0 x4
e 2 x + e −2 x − 2
c. lim R: 4
x →0 x2
e sin ( x ) − x ( 1 + x )
x
1
d. lim R
x →0 x3 3
ln ( 1 + 2x ) − sin ( 2x ) + 2x 2
e. lim R: 4
x →0 x3
tg x − sin x )
( ) ( 1
f. lim R:
x →0 x3 2
1 + 3x − x − 1
3 1
g. lim R:
x →01 − 4x − e −4 x 8
e− x + 2 sin ( x ) + ln ( 1 − x ) − 1 5
h. lim R:
x →0 x ( ln ( 1 + x ) − x ) 3
ln ( 1 − 2x ) + sin ( 2x ) + 2x 2
i. lim R: 12
x →0 2x + e − x − e x
ÿ ÿ 1 þþ 1
j. lim x − x 2 ln 1 + R:
x →∞ x 2
106
k. lim ( 6 x6 + x 5 − 6 x6 − x 5 ) R:
1
x →∞
3
7.11 S se studieze continuitatea în origine a urm toarelor funcÿii:

1 − cos ( x 3 + y 3 )
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
a. f ( x , y ) = x2 + y 2 R: continu
0 , daca x + y = 0
2 2
1 − 1 − x2 − y2
, daca x 2 + y 2 ≠ 0
b. f ( x , y ) = x2 + y2 R: nu este continu
0 , daca x 2 + y 2 = 0
1
c. f ( x , y ) = (1 + xy ) x + y , ( x , y ) ≠ (0 ,0 ) R: continu
1, ( x , y ) = ( 0 , 0 )
7.12 S se calculeze derivatele parÿiale de ordinul 1 pentru funcÿiile:

a. f ( x , y ) = ( 1 + xy ) , 1 + xy > 0
y
∂f y −1
( x , y ) = y 2 (1 + xy )
∂x
R:
∂f y −1
( x , y ) = (1 + xy ) ln (1 + xy ) + xy (1 + xy )
y
∂y
b. f ( x , y ) = x ln( y ) , x > 0 , y > 0 ∂f
( x , y ) = x ln ( y ) −1 ln ( y )
∂x
R:
∂f 1
( x , y ) = x ln( y ) ln ( x )
∂y y
ÿ x+ yþ
2
ÿ x+ yþ ∂f 1 xy − x − y
c. f ( x , y ) = 1 − + arcsin (x, y) = − 2
xy xy ∂x x xy + x + y
R:
∂f 1 xy − x − y
(x, y) = − 2
∂y y xy + x + y
R:
d. f ( x , y , z ) = x y
z
∂f ∂f
( x , y , z ) = y z x y −1 , ( x , y , z ) = x y y z −1 ln ( x )
z z
∂x ∂y
∂f
( x , y , z ) = x y y z ln ( y ) ln ( x )
z
∂x
∂3 f
7.13 S se calculeze ( x , y ) pentru funcÿia f ( x , y ) = arctg ( xy ) .
∂y∂x 2
∂3 f 3 y 2 − x2 y 4
R: ( x , y ) = −2x
∂y∂x (1 + x 2 y 2 )
2 3
7.14 S se arate c urm toarele funcÿii verific ecuaÿiile corespunz toare:

∂y ∂z
a. z ( x , y ) = xyφ ( x 2 − y 2 ) ; ecuaÿia xy 2 + x2 y = ( x2 + y2 ) z
∂x ∂y
107
ÿ yþ ∂ 2u ∂ 2u
b. u = arctg ; ecuaÿia + =0
x ∂x 2 ∂y 2
∂ 2u ∂ 2u
c. u = φ ( x − at ) + ψ ( x + at ) ; ecuaÿia
= a2 2
∂t 2
∂x
∂z ∂z
d. z = φ ( x + y ) ; ecuaÿia y − x = 0
2 2
∂x ∂y
∂z ∂z
e. z = ρ f ( ln ( ρ ) + θ ) ; ecuaÿia ρ − =z
∂ρ ∂θ
xÿ ÿ y þþ ∂2 z ∂2 z ∂z
f. z= f ( y) + g ; ecuaÿia x 2 2 + xy −y =0
y x ∂x ∂x∂y ∂y
7.15 S se determine punctele de extrem local pentru urm toarele funcÿii:

a. f ( x , y ) = ( x − 1) + ( y + 6 ) R: ( 1, −6 ) minim
2 2
b. f ( x , y ) = xy ( a − x − y ) , a > 0 ÿa aþ
R: , maxim
3 3
c. f ( x , y ) = x 2 + xy + y 2 + −3ax − 3by R: ( 2a − b , 2b − a ) minim
d. f ( x , y ) = cos ( x ) cos ( y ) cos ( x + y ) , x ∈ [0 ,π ] , y ∈ [0 ,π ] ÿπ π þ
R: , minim
3 3
ÿ 2π 2π þ
, minim
3 3
e. f ( x , y ) = ln ( 1 − x 2 − y 2 ) R: ( 0 , 0 ) maxim
7.16 S se determine punctele de extrem cu leg turile menÿionate pentru funcÿiile:

a. f ( x , y ) = x 2 + y 2 ,
x y
+ =1 ÿ ab 2 a2b þ
R: , 2 minim
a b a + b a + b2
2 2
b. f ( x , y ) = x 2 + 2 y 2 + xy − 7 , x + y = 1 ÿ3 1þ
R: , minim
4 4
c. f ( x , y ) =
1 1
+ ,
1
+
1
=
1 R: ( −a 2 , −a 2 ) minim
x2 y2 a2
x y
(a 2 , a 2 ) maxim
d. f ( x , y ) = x 2 + y 2 − 2x + 1, x 2 − y 2 = 1 R: ( 1, 0 ) minim
7.17 S se calculeze y' ( 0 ) dac : ( x 2 + y 2 − bx ) = a 2 ( x 2 + y 2 ) , y ( 0 ) = a iar y este definit implicit

2
ca funcÿie de x.
b
R: y' ( 0 ) =
a
7.18 S se calculeze y', y '', y''' dac funcÿia y ( x ) este definit implicit de ecuaÿia:
x 2 + y 2 + xy = 3
2x + y 18 162x
R: y' = − , y'' = − , y''' = −
x + 2y ( x + 2y) ( x + 2 y)
3 5
108
7.19 S se calculeze dz i d 2 z dac :

x2 + y2 + z 2 = a2
x y y 2 − a 2 2 2xy x2 − a2 2
R: dz = − dx − dy , d 2 z = 3
dx − 3 dxdy + dy
z z z z z3
7. 20 S se calculeze y' ( x ) , z' ( x ) ale funcÿiilor y ( x ) , z ( x ) definite implicit de sistemul:

x 3 + 3y 2 − z 2 + x − y − 8 = 0
x 2 − y 2 − 3z − 3 = 0
în punctul ( 1, 2 , −2 ) .
ÿ 20 38 þ
R: − ,
17 17
109

Analiza Matematica-Culegere de Probleme PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica-Culegere de Probleme PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Fie E o mulÿime de elemente, I o submulÿime de indici, I ⊂ ¥ .

n1 < n2 < ... < n p < ....

1.2 CRITERII DE CONVERGEN

1.3.1 Dac an → a atunci an → a

1.3.6 Defini ie:Se nume te ir Cauchy sau ir fundamental un ir ( an )n∈¥ cu proprietatea:

1.5 EXERCI II REZOLVATE

Rezolvare: a. Vom ar ta c irul este monoton i m rginit. Avem:

1.5.2 S se arate folosind teorema 1.6.2 c :

b. Fie ε > 0 . Inegalitatea an − a < ε devine:

1.5.3 S se arate folosind definiÿia limitei c :

1.5.4 S se arate c irurile de mai jos sunt iruri Cauchy:

1.5.5 S se demonstreze folosind criteriul lui Cauchy c irul

Rezolavare: Fie n , p ∈ ¥ . Avem:

1.5.7 Fie a ∈ ¡ ,a > 0 . S se studieze convergenÿa irului ( xn )n∈¥ definit prin

1.5.8 S se studieze convergenÿa irului:

= ⋅ = > 1 , pentru c a,b>0. Am obÿinut a adar c

an + 1 − bn + 1 = − = > 0 , deci 0 < bn < bn + 1 < an + 1 < an . Atunci,

lim an = lim an + 1 ⇔ α = lim

1.6 EXERCI II PROPUSE:

Folosind criteriul de convergenÿ Cauchy, s se demonstreze convergenÿa irurilor:

Defini ie:Se nume te serie de numere reale perechea ((u ) n n∈¥ )

Dacÿ lim sn nu existÿ, atunci seria se nume te oscilant .

2.1 Proprietþÿi generale:

2.1.6 Resturile unei serii convergente formeaz un ÿir convergent c tre 0.

2.2 CRITERII DE CONVERGEN PENTRU SERII CU TERMENI OARECARE:

2.2.2 Criteriului lui Abel: Fie ((u )

2.3 CRITERII DECONVERGEN PENTRU SERII ALTERNATE

2.4 CRITERII DE CONVERGENÿþ ABSOLUTþ

pentru orice n>N. Atunci:

a. dac 0 < k < ∞ , atunci cele dou serii au aceeaÿi natur

serie converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .

converge dacÿ k < 1 i diverge dacÿ k > 1 .

atunci aceastÿ serie converge dacÿ λ > 1 i diverge dacÿ λ < 1 .

2.6 EXERCI II REZOLVATE

2.6.1 Sÿ se studieze convergen a seriei

calculând suma ei.

2.6.2 Sÿ se calculeze suma seriei:

Rezolvare: Termenul general al seriei este:

2.6.3 Sÿ se calculeze suma seriei:

2.6.4 Sÿ se calculeze suma seriei:

Stabiliÿi natura seriilor:

Rezolvare: Deoarece pentru orice n ∈ ¥ * avem ln n < n , ob inem de asemenea n

Rezolvare: Vom folosi crieteriul al treilea al compara iei, 2.5.3, în care:

Rezolvare: Folosind corolarul criteriului rÿdÿcinii, 2.5.4, se ob ine:

Rezolvare: Aplicând criteriul lui D'Alembert ob inem:

2.6.18 Sÿ se studieze convergen a seriei:

2.7 EXERCI II PROPUSE:

Indica ie: se va folosi inegalitatea:

1000 1000 1000 1000

2.7.4 Sÿ se stabileascÿnatura seriilor urmÿtoareaplicând criteriul Raabe-Duhamel:

an ⋅ n ! R: convergentÿ pentru a < e

n! R: convergentÿ pentru α > 2

2.7.5 Sÿ se stabileascÿ natura seriilor urmÿtoare:

( −1) R:absolut convergentÿ

2.7.6 Sÿ se studieze convergen a seriei:

3.1 LIMITE DE FUNC II

( f ( xn ) )n∈¥ al valorilor funcÿiei are limita l . Vom scrie atunci:

Petru definiÿia 3.1.1 sunt echivalente afirmaÿiile:

exist δ ε > 0 astfel încât pentru orice x ∈ A , x ≠ x0 , x > δ ε avem f ( x ) − l < ε .

3.1.3 Operaÿii cu limite de funcÿii: Fie f , g : A ⊆ ¡ → ¡ ÿi x0 un punct de acumulare pentru

a. dac l1 + l2 are sens, func ia sum f + g are limit în punctul x0 ÿi avem:

b. dac l1 ⋅ l2 are sens, func ia produs f ⋅ g are limit în punctul x0 ÿi avem: