Termodinamica Tehnica

Capitolul 1
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1 Obiectul Termodinamicii. Metode de studiu

Orice fenomen din natură este însoţit, în mai mare sau mai mică măsură, de
efecte termice. Astfel, frecarea dintre corpuri sau din interiorul unui fluid aflat în
curgere, rezistenţa opusă de un conductor la trecerea curentului electric sau reacţi-
ile chimice produc asupra substanţei modificări de natura termică.
Termodinamica este o ramură a fizicii care are ca obiect de studiu feno-
menele termice şi corelaţiilor acestor fenomene cu cele de natură mecanică,
electromagnetică, chimică, etc. Ea a apărut din necesitatea practică a ameliorării
randamentul termic al maşinii cu abur, inventată de Thomas Newcomen în 1712 şi
perfecţionată de James Watt, 53 de ani mai târziu. Se poate considera că actul de
naştere al termodinamicii a fost semnat în anul 1824 de inginerul francez Sadi Car-
not, care a dat prima formulare a principiului al doilea în lucrarea “Reflecţii asupra
puterii motoare a focului şi asupra maşinilor capabile să desfăşoare această putere”.
Ulterior termodinamica a cunoscut o dezvoltare din ce în ce mai accentuată, datori-
tă unor fizicieni de excepţie ca James Prescot Joule, Hermann von Helmholtz,
Rudolph Clausius, William Thompson (Lord Kelvin), Ludwig Boltzmann, Josiah
Willard Gibbs, Max Planck, Enrico Fermi, Ilia Prigogine.
Deşi proprietăţile macroscopice ale substanţei sunt condiţionate de natura,
structura şi mişcarea moleculelor, pentru a stabili aceste proprietăţi, termodinamica
utilizează în mod uzual metode globale care, considerând substanţa ca un tot unitar,
nu fac referire la structura interna a acesteia. Metodele de acest tip se numesc feno-
menologice şi sunt deseori completate cu metodele statistice, care iau în conside-
rare atât structura moleculară a materiei cât şi mecanismele de interacţiune dintre
molecule.
Termodinamica tehnică constituie acea ramură a disciplinelor tehnice
care aplică legile generale ale termodinamicii la studiul proceselor ce se des-
făşoară în maşinile şi instalaţiile termice. Prin generalitatea sa, termodinamica
tehnică reprezintă o disciplină de bază, ale cărei rezultate sunt din plin utilizate de
alte ramuri ale ştiinţelor inginereşti, cum ar fi transferul de căldură şi masă, dinami-
ca gazelor, criogenia tehnică, etc. Domeniile de aplicabilitate ale termodinamicii
tehnice se întâlnesc în ingineria mecanică şi aeronautică (sisteme de propulsie, in-
stalaţii termice şi frigorifice, instalaţii de climatizare a aerului), în ingineria energe-
tică (centrale termoelectrice, nuclearo-electrice şi solare, termoficarea), în ingineria
electrotehnică (răcirea circuitelor electrice), etc.
16 Termodinamică Tehnică
1.2 Sistem termodinamic, mediu ambiant, frontiera sistemului

Sistemul reprezintă o regiune macroscopică a spaţiului care este analiza-
tă din punct de vedere termodinamic. Prin regiune macroscopică se înţelege o
porţiune din univers, oricât de mică, cu condiţia ca substanţa să păstreze caracteris-
ticile unui mediu continuu, sau suficient de mare, dar nu infinită. Dacă regiunea din
spaţiu este privită din punct de vedere al volumului ocupat, atunci sistemul termo-
dinamic este de tipul volum de control. Dacă se are în vedere însă masa substanţei
care se găseşte la un moment dat în regiunea din spaţiu considerată, atunci sistemul
termodinamic este de tipul “masă de control”.
În funcţie de natura substanţei aflată în alcătuirea sa, sistemul termodinamic
poate fi:
• moncomponent, format dintr-o substanţă pură (de exemplu, azot sau oxigen)
• multicomponent, format dintr-un amestec de substanţe pure (de exemplu, aer,
apă de mare, gaze de ardere, etc.)
În funcţie de starea de agregare a substanţei, sistemul poate fi:
• omogen sau monofazic (de exemplu gaze de ardere, vapori de apa, etc.)
• eterogen sau multifazic (de exemplu apă şi vapori de apă, etc.
Combinând cele două clasificări, un sistem poate fi monofazic-monocomponent
(numit şi sistem simplu), monofazic-multicomponent, multifazic-monocomponent
sau multifazic-multicomponent.
Mediul ambiant este regiunea din spaţiu aflată în afara sistemului ter-
modinamic. Din punct de vedere practic trebuie luată în considerare doar aceea
parte a mediului ambiant care este afectată de schimburile energetice cu sistemul
termodinamic. Mediul ambiant prezintă posibilităţi oricât de mari în ceea ce priveş-
te schimbul de masă şi energie şi impune sistemului termodinamic condiţii restric-
tive de evoluţie.
Frontiera sistemului termodinamic reprezintă suprafaţa de separaţie
dintre sistem şi mediul ambiant. Ea poate fi reală, atunci când este constituită din
pereţii maşinii sau instalaţiei analizate, sau imaginară, în caz contrar.
1.3 Starea sistemului termodinamic.

Un sistem termodinamic poate fi descris prin proprietăţile fizice şi chimice pe
care le posedă. Unele din aceste proprietăţi, cum ar fi structura fizică sau chimică a
substanţei sunt de natura calitativă. Cele mai multe din proprietăţile sistemului sunt
caracterizate prin mărimi fizice şi chimice măsurabile, cum a fi presiunea, volumul,
densitatea, concentraţia unui component, etc.
Ansamblul tuturor proprietăţilor fizice şi chimice care individualizează
sistemul termodinamic la un moment dat poartă denumirea de stare. În conti-
nuare, aceste proprietăţi vor fi denumite mărimi sau parametrii de stare. Valorile
mărimilor de stare nu sunt influenţate de istoria evoluţiei sistemului termodinamic,
adică de modul în care sistemul ajunge dintr-o stare în alta. Din punct de vedere
matematic, această proprietate este caracteristică diferenţialelor totale exacte ast-
Cap. 1 Noţiuni Introductive 17
fel că, pentru un parametru de stare φ(x,y),

care depinde de două variabile indepen-
dente:
∂φ ∂φ
dφ = dx + dy (1.1)
∂x ∂y
În plus, reprezentând stările 1 şi 2 în pla-
nul de coordonate (x,y), ca în figura 1, re-
zultă că:
P2
∫ dφ = φ(x
P1
2 , y2 ) − φ(x1 , y1 ) (1.2)
Fig. 1.1 Parametrii de stare
oricare ar fi curba Γ(x,y) care uneşte aces- ai sistemului termodinamic
te puncte.
Deşi este definită de un ansamblu de mărimi fizice, în general starea unui sis-
tem termodinamic este univoc determinată de un număr mai mic de parametrii de
stare. Aceştia poartă denumirea de parametri de stare independenţi, iar alegerea
lor concretă rămâne le latitudinea utilizatorului. Pentru o anumită stare dată, ceilalţi
parametrii, de stare, numiţi dependenţi pot fi calculaţi prin intermediul unor relaţii
de legătură.
De asemenea, parametrii de stare pot fi intensivi sau extensivi. Parametrii
intensivi sunt aceia a căror valoare nu depinde de dimensiunea sistemului termodi-
namic. În caz contrar, parametrii de stare se numesc extensivi. Prin raportarea lor la
masa sistemului se obţin parametrii extensivi specifici, care capătă astfel caracte-
risticile unor parametrii intensivi.
Un sistem termodinamic se află în starea de echilibru dacă, menţinând
constante constrângerile impuse acestuia de mediul ambiant, parametrii de stare nu
variază în timp. În caz contrar, sistemul se află în starea de neechilibru. Urmând
terminologia din mecanică, starea de echilibru termodinamic poate fi stabilă sau
instabilă, funcţie de comportarea sistemului în cazul apariţiei unei perturbaţii. Dacă
în urma disipării perturbaţiei, sistemul termodinamic revine în starea iniţială, atunci
această stare este una de echilibru stabil. Din contră, dacă disiparea perturbaţiei
conduce la modificarea stării iniţiale, atunci aceasta reprezenta pentru sistemul ter-
modinamic o stare de echilibru instabil.
Ori de câte ori sistemul termodinamic se află într-o stare de neechilibru,
între el şi mediul ambiant apar interacţiuni care se manifestă la nivelul fronti-
erei prin schimb de energie şi/sau masă. Interacţiunile energetice pot fi de natură
mecanică şi/sau termică. Primele se manifestă atunci când între sistem şi mediul
ambiant apare o mişcare relativă. Există totuşi posibilitatea ca sistemul să se afle
într-o stare de neechilibru, iar interacţiunea mecanică să fie absentă. Cel mai bun
exemplu al unei astfel de situaţii îl constituie calorimetrul, acolo unde sistemul in-
teracţionează cu mediul său ambiant fără să existe o mişcare relativă. O astfel de
interacţiune este de natură termică şi poate apare independent de cea mecanică.

Funcţie de proprietăţile frontierei de separaţie, care poate permite sau nu apariţia
acestor interacţiuni, sistemele termodinamice se clasifică astfel:
• după permeabilitatea la interacţiunea mecanică:
• sistem mecanic izolat, atunci când frontiera este rigidă şi deci imper-
meabilă la interacţiunea mecanică;
• sistem mecanic neizolat, în caz contrar.
• după permeabilitatea la interacţiunea termică:
• sistem adiabatic, pentru care frontiera nu permite interacţiunea
termică;
• sistem diaterman, în caz contrar.
• după permeabilitatea la schimbul de masă:
• sistem deschis, pentru care frontiera sistemului permite schimbul de
masă cu mediul ambiant;
• sistem închis, în caz contrar.
Un rol important în termodinamică îl au sistemele energetic izolate, a căror
frontieră nu permite nici una din interacţiunile menţionate anterior. Importanţa
acestora rezida în faptul că orice sistem termodinamic împreună cu mediul său am-
biant formează sistemul agregat (notat în continuare cu Σ), care este întotdeauna
energetic izolat.
Postulatul general al termodinamicii arată că un sistem energetic izolat faţă
de mediul său ambiant ajunge întotdeauna într-o stare de echilibru, pe care
nu o poate părăsi decât dacă se îndepărtează condiţia de izolare. Folosind acest
postulat, se pot introduce noţiunile de echilibru mecanic şi termic în raport cu me-
diul ambiant. Astfel, dacă echilibrul sistemului agregat Σ a fost realizat în condiţiile
în care sistemul termodinamic a fost anterior izolat adiabatic, atunci starea obţinută
este una de echilibru mecanic faţă de mediul ambiant. În schimb, dacă echilibrul
sistemului agregat, Σ a fost atins în cazul în care sistemul termodinamic fusese an-
terior izolat din punct de vedere mecanic, atunci această stare este una de echilibru
termic în raport cu mediul ambiant. Evident că, dacă sistemul se află simultan în
starea de echilibru mecanic şi termic cu mediul ambiant, atunci această stare este
una de echilibru termodinamic.
1.4 Sisteme de unităţi de măsură

Termodinamica studiază fenomenele din natură din punct de vedere cantitativ şi
calitativ. Pentru ca studiul cantitativ să fie posibil este necesară atât definirea tuturor
mărimilor fizice care caracterizează starea sistemul termodinamic la un moment dat,
cât şi a unităţilor de măsură corespunzătoare acestora.
În majoritatea cazurilor, legile fizicii permit definirea unei mărimi de stare prin
intermediul altor mărimi, de natură diferită. Astfel de mărimi poartă denumirea de
mărimi fizice derivate. Există însă şi cazuri când o mărime fizică, cum ar fi de
exemplu timpul sau distanţa, nu poate fi definită prin algoritmul descris anterior. O
astfel de mărime se numeşte fundamentală, iar definirea ei trebuie făcută direct prin
parcurgerea următoarelor etape: 1) indicarea unităţii de măsură; 2) indicarea procedeu-
lui de măsurare.
Prin prisma celor descrise anterior, ansamblul tuturor mărimilor fizice poate fi
împărţit în mărimi fundamentale şi derivate, dar o astfel de clasificare nu are un carac-
ter univoc. Astfel, în cazul unei clasificări o mărime fizică poate fi considerată funda-
mentală, în timp ce într-o alta, aceeaşi mărime poate fi derivată. Este însă obligatoriu
ca, în cadrul aceleiaşi clasificări, mărimile considerate fundamentale să fie indepen-
dente între ele, iar numărul lor să fie egal cu numărul minim necesar definirii consis-
tente şi neambigue a tuturor mărimilor considerate derivate în clasificarea respectivă.
În acest ultim caz, mărimile fundamentale formează un sistem de dimensiuni, iar
dimensiunea oricărei mărimi derivate este stabilită în baza unei ecuaţii de dimen-
siuni, formal identică cu ecuaţia de definire a mărimii respective. În plus dimensiunea
mărimilor derivate trebuie exprimată numai cu ajutorul dimensiunii mărimilor funda-
mentale.
Unităţile de măsură ale mărimilor fundamentale se numesc unităţi fundamen-
tale şi se definesc independent cu ajutorul etaloanelor, sau a unor fenomene repetabile
din natură. Unităţile de măsură ale mărimilor derivate poartă denumirea de unităţi
derivate şi sunt definite cu ajutorul ecuaţiei de dimensiuni.
Un ansamblu format din unităţile de măsură fundamentale şi cele derivate
corespunzătoare acestora se numeşte sistem de unităţi. Cum pentru mărimile funda-
mentale, ce formează sistemul de dimensiuni pot fi alese mai multe unităţi de măsură,
rezultă că unui sistem de dimensiuni îi pot corespunde mai multe sisteme de unităţi de
măsură.
Spre exemplificare se consideră două seturi de mărimi fundamentale, prezentate
în schema din figura 1.2. Din această schemă se observă că sistemele MKS (metru-
kilogram-secundă) şi CGS sau Gauss (centimetru-gram-secundă) au la bază acelaşi
sistem de dimensiuni, diferenţa dintre ele constând doar în unităţile de măsură ale
mărimilor fundamentale. În cadrul acestor două sisteme, forţa este o mărime derivată
a cărei dimensiune rezultă din relaţia sa de definiţie:
< F >=< m >< a >= LMT −2

unde a reprezintă acceleraţia, a cărei dimensiune este <a>=LT-2. Folosind ecuaţia
anterioară, unitatea de măsură a forţei în sistemul MKS este:
kg ⋅ m
[F ] = =N
s2
şi poartă denumirea de Newton (N), în timp ce în sistemul CGS aceasta este:
g ⋅ cm
[F ] =
s2
Fig. 2.2 Schema de definire a sistemelor de unităţi de măsură utilizate în mecanică
În ceea ce priveşte dimensiunea lucrului mecanic, din relaţia de definiţie se obţine că:
< L >=< F >< d >= L2 MT −2

unde d măsoară deplasarea punctului de aplicaţie al forţei. În aceste condiţii, unitatea
de măsură a lucrului mecanic în sistemul MKS este:
kg ⋅ m 2
[L ] = =N⋅m = J
s2
şi poartă denumirea de Joule.
Sistemul MKfS, cunoscut şi sub denumirea de Sistem Tehnic, se deosebeşte
fundamental de primele două deoarece are la bază alte mărimi fundamentale şi în
consecinţă alt sistem de dimensiuni. În cadrul său, masa este o mărime derivată, a cărei
dimensiune rezultă din ecuaţia:
<F >
< m >= = L−1 FT 2
<a >
şi a cărei unitate de măsură este:
kgf ⋅ s 2
[m] =
m
Dimensiunea lucrului mecanic se deduce din ecuaţia:
< L >=< F >< d >= FL
de unde rezultă că unitatea sa de măsură este:
[ L ] = kgf ⋅ m
Deşi cu largă aplicabilitate în mecanică, sistemele de unităţi de măsură descrise anterior

nu pot fi utilizate în celelalte ramuri ale ştiinţelor exacte deoarece mărimile considerate
fundamentale sunt insuficiente ca număr pentru definirea coerentă a tuturor celorlalte
proprietăţi fizice cunoscute. Cel mai simplu exemplu în acest sens îl constituie tem-
peratura, care nu poate fi definită ca mărime derivată, având ca bază de plecare mări-
mile fundamentale ce definesc sistemul MKS sau MKfS. Ţinând seama de avantajele
unui sistem de unităţi unic, acceptat de întreaga comunitate ştiinţifică internaţională, în
anul 1956 a fost adoptat Sistemul Internaţional de unităţi de măsură, denumit
prescurtat SI. Acest sistem are la bază şapte mărimi fizice fundamentale: lungimea,
masa, timpul, temperatura, intensitatea curentului electric, cantitatea de substanţă şi
intensitatea luminoasă, ale căror unităţi de măsură sunt în ordine: metrul, kilogramul,
secunda, kelvinul, amperul, molul şi candela. Se poate uşor observa că Sistemul Inter-
naţional reprezintă o extindere a sistemului de unităţi MKS. Unităţile de măsură ale
mărimilor fundamentale sunt definite prin etalonare sau pe baza unor fenomene repe-
tabile din natură după cum urmează:
• Metrul [m] este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de

1/299.792.458 dintr-o secundă.
Prima definiţie riguroasă, datând din anul 1889, avea la bază prototipul internaţional al
metrului, care reprezenta o zecime de milionime din distanţa de la Pol la Ecuator
măsurată pe meridianul ce trece prin Paris. Această definiţie a fost abandonată în anul
1960, fiind înlocuită cu una bazată pe lungimea de undă a unei radiaţii a kriptonului 86.
În scopul creşterii preciziei de etalonare, definiţia respectivă a fost înlocuită în anul
1983 cu cea actuală.
• Kilogramul [kg] este unitatea de masă. El este egal cu masa prototipului inter-
naţional al kilogramului.
Definiţia, adoptată în anul 1889 şi confirmată în anul 1901, a avut darul de a pune
capăt ambiguităţii care exista asupra semnificaţiei termenului de greutate, folosit când
în sensul de masă, când în sensul de forţă.
• Secunda [s] este durata a 9.192.631.770 perioade ale radiaţiei care corespunde
tranziţiei între cele două nivele de energie hiperfină ale stării fundamentale a
atomului de cesiu 133
Iniţial secunda a fost definită ca fracţiunea 1/86.400 dintr-o zi solară medie. Impre-
cizia de determinare a zilei solare medii, cauzată în principal de neregularitatea rotaţiei
Pământului în jurul Soarelui a făcut ca această definiţie să fie înlocuită cu alta care
folosea ca etalon o fracţiune de 1/31.556.925,9747 din anul tropic. Pentru obţinerea
unei precizii înalte, indispensabilă cercetărilor experimentale, s-a decis înlocuirea defi-
niţiei anterioare cu cea actuală, având ca etalon perioada de radiaţie a atomului de
cesiu 133.
• Kelvinul [K] este unitatea de măsură a temperaturii în scara termodinamică, şi
reprezintă a 1/273,16 parte din temperatura termodinamică a punctului triplu al
apei.
Această definiţie a stabilit ca punct fundamental fix, necesar definirii oricărei scări de
temperatură, punctul triplu al apei.
• Amperul [A] este intensitatea unui curent constant care, menţinut în două con-
ductoare paralele, rectilinii, cu lungimea infinită şi secţiunea circulară neglijabilă,
aşezate în vid la o distanţă de 1 metru unul faţă de altul, produce între aceste con-
ductoare o forţă de 2⋅10-7 newton pe o lungime de un metru.
• Molul [mol] este cantitatea de substanţă a unui sistem ce conţine atâtea entităţi
elementare câţi atomi de carbon există în 0,012kg de carbon 12. De câte ori se
întrebuinţează molul, entităţile elementare trebuie specificate, ele putând fi atomi,
molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specificate de asemenea parti-
cule.
În definiţia molului se admite că atomii de carbon sunt nelegaţi, în repaos şi în starea
lor fundamentală.
• Candela [cd] este intensitatea luminoasă într-o direcţie dată a unei surse care
emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540⋅1012 hertzi şi a cărei inten-
sitate energetică, în această direcţie, este de 1/683 dintr-un watt pe steradian.
Unităţile derivate ale Sistemului Internaţional se formează prin combinarea unităţilor
fundamentale, în baza relaţiilor algebrice determinate de ecuaţiile de dimensiuni. Unele
dintre aceste unităţi au primit în decursul timpului denumiri şi simboluri speciale, care
pot fi folosite, la rândul lor, pentru exprimarea altor unităţi derivate. Un exemplu în
acest sens îl constituie unitatea de măsură a forţei care a primit numele de newton [N],
sau unitatea de măsură a lucrului mecanic, denumită Joule [ J ].
Alături de unităţile fundamentale şi derivate, Sistemul Internaţional admite şi o
serie de unităţi de măsură suplimentare. Din această categorie fac parte radianul [rad],
ca unitate de măsură a unghiului plan şi steradianul [sr], reprezentând unitatea de
măsură a unghiului solid, ambele considerate fără dimensiune. Radianul şi steradianul
pot fi utilizate în expresiile unităţilor de măsură derivate, în scopul diferenţierii
mărimilor fizice de natură diferită având aceeaşi dimensiune.
1.5 Parametrii de stare

Termodinamica utilizează o serie de parametrii de stare comuni mai multor
ramuri ale fizicii. Dintre aceştia, cei mai des întâlniţi sunt presiunea şi volumul.
1.5.1 Presiunea
Presiunea este o mărime de stare intensivă, reprezentând forţa normală care
acţionează asupra unităţii de suprafaţă:
∆F
p = lim (1.3)
∆A→0 ∆A
Conform legii lui Pascal, pentru orice fluid (lichid sau gaz) care se află în condiţii
hidrostatice, presiunea este aceeaşi în toate direcţiile.
Unitatea de măsură a presiunii în Sistemul Internaţional este Pascalul (Pa)
definit după relaţia:
[F ] N
[ p ] SI = = = Pa (1.4)
[ A] m 2
Experienţa a arătat că Pascalul este o unitate de măsură mult prea mică în raport cu
valorile uzuale ale presiunii. De exemplu, presiunea atmosferică normală la nivelul
mării este de 101325 Pa. Din acest motiv o unitate derivată de presiune, mult mai
des utilizată în practică, este barul, a cărui legătură cu Pascalul rezultă din relaţia:
1 bar = 10 5 N m 2 = 10 5 Pa (1.5)
Alte unităţi derivate, apărute ca urmare a tehnicilor de măsurare a presiunii sunt
milimetrul coloană de apă [mm H2O] şi milimetrul coloană de mercur [mm Hg],
sau Torrul. Definiţia lor este asemănătoare şi face referire la principiile hidrosta-
ticii. Astfel, un milimetru coloană de apă (mercur) reprezintă aceea presiune care
determină deformarea unei coloane de apă (mercur) cu un milimetru. Relaţiile de
legătură ale acestor unităţi de măsură cu Pascalul sunt:
1 mm H 2 O = ρ H 2O g h = 9 ,8 Pa (1.6)
1 mm Hg = ρ Hg g h = 133,32 Pa (1.7)
unde ρ reprezintă densitatea apei (mercurului), g=9,81 m/s2 este acceleraţia gravita-
ţională, iar h=10-3 m desemnează valoarea deformaţiei coloanei de lichid.
În conformitate cu relaţia de definiţie (1.3), unitatea de măsură a presiunii în
Sistemul Tehnic este:
[ F ] kgf
[ p ] ST = = (1.8)
[ A] m 2
Tab. 1.1 Relaţii de transformare între unităţile uzuale de presiune

Unitate kgf/m2 kgf/cm2 N/m2 bar mm Hg mm H2O
măsură (at) (Pa) (Torr)
1 kgf/m2 1 10-4 9,81 9,81⋅10-5 0,07356 1
2
1 kgf/cm 104 1 9,81⋅104 0,981 735,6 104
(1 at.)
1 N/m2
0,102 1,02⋅105 1 10-5 7,5⋅10-3 0,102
(1Pa)
1 bar 1,02⋅104 1,02 105 1 750 1,02⋅104
1 mm Hg 13,6 1,36⋅10-3 133,32 1,33⋅10-3 1 13,6
(1 torr)
1 mm H2O 1 10-4 9,81 9,81⋅10-5 0,07356 1
La fel ca în cazul Pascalului, această unitate de măsură este prea mică pentru
măsurarea presiunilor uzuale. Astfel, valoarea presiunii atmosferice la nivelul mării
în această unitate de măsură este de 10326,2 kgf/m2. Din acest motiv, unitatea de
măsură uzuală a Sistemului Tehnic este kgf/cm2, cunoscută şi sub denumirea de
atmosferă tehnică (at). Legătura între cele două unităţi de presiune este dată de
egalitatea:
1 kgf/cm 2 = 1 at = 10 4 kgf/m 2 (1.9)
Relaţiile de transformare între toate unităţile de măsură ale presiunii amintite

anterior sunt prezentate în tabelul 1.1.
Din motive practice, majoritatea aparatelor de măsurare a presiunii indică va-
lori relative, luând ca referinţă presiunea atmosferică. Aceasta din urmă se numeşte
presiune barometrică şi va fi notată în continuare cu pB. Folosind datele din tabel,
se obţine că presiunea barometrică normală la nivelul
mării are valoarea:
p B = 101325 Pa = 1,013 bar = 760 Torr = 1,0326 at. (1.10)
Evident că presiunea barometrică variază în timp şi spaţiu.
Presiunile relative poartă denumirea de presiuni manome-
trice, pm, sau vacuumetrice, pv, după cum presiunea abso-
lută (măsurată faţă de vidul absolut) este mai mare sau mai
mică decât presiunea barometrică. Cele două situaţii sunt
ilustrate în figura 1.3, unde presiunea absolută p1 se calcu-
lează cu relaţia:
p1 = p B + p m ,1 (1.11) Fig. 1.3 Presiuni
relative manometrice
iar presiunea absolută p2 rezultă din expresia: şi vacuummetrice
p 2 = p B − p v ,2 (1.12)
Pentru obţinerea unor rezultate corecte, este absolut necesar ca în relaţiile (1.11) şi
(1.12) atât presiunea barometrică cât şi cea relativă să fie exprimate în aceleaşi
unităţi de măsură.
1.5.2 Volumul
Volumul, V reprezintă un parametru de stare extensiv a cărui unitate de
măsură în Sistemul Internaţional este m3. Prin raportarea volumului la masa siste-
mului se obţine un parametru de stare extensiv specific, numit volum specific:
V
v= [m 3 kg] (1.13)
m
La fel de bine, cantitatea de substanţă din sistem poate fi exprimată în kilo-
moli. În astfel de situaţii, raportarea volumului se face la numărul de kilomoli nM,
definindu-se astfel volumul specific molar:
V
vM = [m 3 / kmol] (1.13b)
nM
Din relaţia de definiţie (1.13a) rezultă că inversul volumului specific este egal
cu densitatea substanţei aflată în sistemul termodinamic:
m 1
ρ= = [kg m 3 ] (1.14)
V v
Datorită proprietăţilor sale, densitatea este o mărime de stare utilizată cu precădere
în cazul sistemelor deschise.
1.6 Procese termodinamice. Mărimi de proces

Modificarea unuia sau mai multor parametrii de stare are ca efect apariţia
unui dezechilibru între sistem şi mediul ambiant. Prin proces termodinamic se înţe-
lege o succesiune continuă de stări care conduce sistemul dintr-o stare de echilibru
în alta. Procesul termodinamic este întotdeauna rezultatul apariţiei unui dezechi-
libru între sistem şi mediul ambiant. Ca urmare, pe parcursul întregului proces
sistemul interacţionează cu mediul, aceste interacţiuni putând fi de natură mecanică
şi/sau termică. Mărimile fizice care caracterizează din punct de vedere cantitativ
interacţiunile termodinamice se numesc mărimi de proces. Ele depind întotdeauna
de natura procesului care se desfăşoară între cele doua stări extreme de echilibru
fixate. Din punct de vedere matematic, mărimile de proces nu sunt diferenţiale
totale exacte. Pentru a evidenţia această proprietate, diferenţiala mărimii de proces
ψ va fi notată în continuare cu δψ, iar:
(ψ12 )Γ1
= δψ ≠ δψ = (ψ12 )Γ2
∫ ∫ (1.15)
Γ1 Γ2
unde Γ1 şi Γ2 reprezintă două curbe distincte în planul x,y care unesc stările extre-
me de echilibru din figura 1.1.
În funcţie de mărimea variaţiei parametrilor de stare ai sistemului între stările
extreme de echilibru, procesele termodinamice se clasifică în două categorii:
• procese finite, pentru care variaţiile parametrilor de stare ai sistemului au o
valoare măsurabilă
• procese elementare, pentru care această variaţie este infinit mică.
În funcţie de mărimea dezechilibrului sistem-mediu, procesele termodinamice
pot fi clasificate în:
• procese reversibile, pentru care mărimea dezechilibrului este infinit mică. Un
proces reversibil reprezintă o succesiune continuă de stări de echilibru. În plus,
inversarea sensului dezechilibrului provoacă întoarcerea sistemului în starea
iniţială pe aceeaşi cale, fără a produce efecte secundare asupra mediului.
• procese ireversibile, pentru care mărimea iniţială a dezechilibrului sistem-
mediu ambiant este finită şi deci măsurabilă. Un proces ireversibil reprezintă o
succesiune continuă de stări de neechilibru. Inversarea sensului dezechilibrului
provoacă întoarcerea sistemului în starea iniţială dar induce efecte secundare
asupra mediului.
Trebuie subliniat faptul că, în prima clasificare sunt comparaţi parametrii de
stare ai sistemului corespunzători stărilor extreme de echilibru, în timp ce în a doua
se compară parametrii de stare intensivi ai sistemului termodinamic cu cei ai me-
diului ambiant.
În fine, în raport cu poziţia stărilor extreme de echilibru, un proces termodi-
namic poate fi:
• deschis, dacă cele două stări sunt diferite;
• ciclic, dacă stările iniţială şi finală coincid.
În mod evident, procesul deschis poate fi elementar sau finit, reversibil sau
ireversibil, în timp ce procesul ciclic este un proces finit particular, pentru că
variaţia parametrilor de stare este nulă.
1.7 Metode şi aparate pentru măsurarea presiunii

Metodele utilizate în mod uzual pentru măsurarea presiunii au ca fundament
teoretic principiul lui Pascal, conform căruia orice variaţie a presiunii dintr-un fluid
aflat în repaos se transmite cu aceeaşi intensitate în toate direcţiile, inclusiv către pereţii
incintei în care se află fluidul respectiv. Organul principal al oricărui aparat de măsu-
rare a presiunii este format dintr-un element sensibil, care transformă variaţiile de
presiune în variaţii ale unei mărimi fizice direct măsurabile. În funcţie de modul în care
se realizează această conversie, metodele generale de măsurare a presiunii utilizează

următoarele legi sau principii fizice:
• Legea fundamentală a hidrostaticii, conform căreia presiunea relativă este propor-
ţională cu deformarea unei coloane de lichid.
• Deformarea unui element elastic, care este proporţională cu forţa generată de pre-
siunea ce acţionează asupra elementului.
• Variaţia unor mărimi electrice sub acţiunea presiunii, cum ar fi tensiunea, intensi-
tatea curentului electric sau sarcina electrică.
Aparatele de măsurat presiunea prezintă o serie de caracteristici funcţionale cum
ar fi domeniul de măsurare, fidelitatea, sensibilitatea şi precizia. Domeniul de măsurare
reprezintă diferenţa dintre limita superioară şi limita inferioară a presiunilor măsurate.
Presiunea de lucru a aparatului în funcţionare continuă trebuie să se situeze în ce-a de-
a doua treime a domeniului de măsură. Fidelitatea este o caracteristică metrologică ca-
re presupune redarea cât mai apropiată a indicaţiilor aparatului în condiţiile repetabi-
lităţii măsurătorilor. Sensibilitatea unui aparat se defineşte ca raport între deplasarea
indicaţiilor măsurătorii şi variaţia presiunii corespondente. În fine, precizia reprezintă
caracteristica metrologică de a da indicaţii cât mai apropiate de valoarea presiunii
măsurate. Eroarea tolerată a unui aparat de măsură a presiunii este standardizată şi
obligatoriu înscrisă în cartea tehnică a acestuia.
Aparatele de măsurat presiunea se pot clasifica după mai multe criterii. Astfel:
• După valoarea presiunii măsurate acestea se împart în următoarele categorii:
• Manometre şi micromanometre, care măsoară presiuni mai mari decât presiu-
nea atmosferică.
• Vacuumetre şi mocrovacuumetre, care măsoară presiuni mai mici decât presi-
unea atmosferică.
• Barometre, care măsoară presiunea atmosferică.
• După subordonarea metrologică aparatele de măsurat presiune pot fi grupate în:
• Aparate etalon, utilizate pentru măsurarea presiunilor ce servesc la reprodu-
cerea şi păstrarea unităţilor de măsură.
• Aparate model, care folosesc la verificarea aparatelor de măsurare a presiunii.
• Aparate de lucru, întrebuinţate la măsurătorile curente de presiune
• După principiul de măsurare, aparatele de măsurat presiunea pot fi împărţite în:
• Aparate cu lichid, bazate pe principiul hidrostaticii.
• Aparate cu element elastic, la care elementul sensibil este un dispozitiv elastic
ce se deformează sub acţiune presiunii.
• Aparate electrice, care transformă variaţiile de presiune în variaţii ale unei mă-
rimi electrice.
• Aparate combinate a căror principii de funcţionare cumulează o serie de efec-
te mecanice şi electrice. Din această categorie fac parte releele de presiune,
dispozitivele de semnalizare, etc.
1.7.1 Aparate cu lichid

Acestea sunt cele mai simple aparate de măsurare a presiunii. Ele au o precizie
bună de măsură şi pot fi manipulate cu uşurinţă, dar sunt fragile, au un domeniu
limitat de măsură, iar citirea indicaţiilor de presiune este greoaie şi necesită uneori
calcule suplimentare. Din punct de vedere constructiv, aparatele cu lichid se pot
subclasifica în aparate cu tub U, aparate cu tub şi rezervor şi aparate cu rezervor şi tub
înclinat.
1.7.1.1 Aparate cu tub U

Aşa cum arată figura 1.4, aparatul cu tub U
este format din suportul rigid, (1), pe care sunt
fixate tubul de sticlă (2) şi scara gradată (3). Condi-
ţia de echilibru mecanic scrisă în secţiunea A-A
conduce la relaţia:
p = p B + ρgh (1.13)
unde ρ, g şi h reprezintă densitatea lichidului din

tubul U, acceleraţia gravitaţională, respectiv defor-
maţia coloanei de lichid cauzată de diferenţa dintre
presiunea barometrică şi presiunea absolută măsu-
rată. Aparatul din figură este un manometru, deoa-
rece măsoară presiuni mai mari decât presiunea
barometrică. El poate fi utilizat şi ca vacuumetru,
caz în care denivelarea coloanei de lichid îşi
modifică sensul.
Sensibilitatea aparatului depinde de mai mulţi Fig. 1.4 Manometru cu tub U
factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
• Densitatea lichidului manometric, care pentru o presiune dată, determină valoarea
deformării coloanei de lichid, h. Datorită procesului de evaporare, de cele mai
multe ori nivelul lichidului manometric se află sub reperul “zero” marcat pe tubul
U, astfel că determinarea cotei h necesită două citiri. Cum fiecare citire se face cu o
precizie de 0,5 mm, rezultă că eroarea absolută de măsurare este de maximum 1
mm. Această eroare absolută se poate transforma într-o eroare relativă mică, doar
dacă valoarea înălţimii h este mare. De exemplu, dacă h=10 mm, eroarea relativă
de citire este de maximum 10%, în timp ce pentru h=100 mm, aceasta poate fi de
cel mult 1%. În consecinţă, alegerea lichidului manometric trebuie corelată în mod
obligatoriu cu valoarea presiunii relative măsurate.
• Tensiunea superficială a lichidului manometric utilizat, care în funcţie de forma
meniscului format în tub poate induce erori suplimentare. Astfel, dacă meniscul
este convex (lichidul udă sticla) atunci citirea trebuie făcută la partea inferioară. În
schimb, dacă meniscul este concav (lichidul nu udă sticla), citirea se face la partea
inferioară. Cele două cazuri sunt ilustrate în figura 1.5.
Cap1. Noţiuni Introductive 29
• Neetanşeităţile inerente care apar la

cuplarea aparatului de incinta a cărei
presiune este măsurată.
Tubul U poate fi utilizat pentru măsu-
rarea presiunilor manometrice până la 2,5-3
bar. Dezavantajele utilizării acestor aparate
constau în fragilitatea excesivă, datorată
construcţiei din sticlă a tubului, în domeniul
limitat de presiuni măsurate şi în imposi-
bilitatea transmiterii informaţiei de presiune Fig. 1.5 Forma meniscului format de lichide în
la distanţă faţă de locul măsurătorii. tuburi. a) menisc concav; b) menisc convex
1.7.1.2 Aparatul cu tub şi rezervor

Aparatul cu tub şi rezervor înlătură o serie din deficienţele tubului U. Pentru
aceasta, una din ramurile tubului a fost înlocuită cu un rezervor, având o secţiune mult
mai mare decât cea a tubului. În figura 1.6 este prezentată schema de principiu a unui
astfel de aparat care funcţionează ca manometru. În cazul măsurării presiunilor
vacuumetrice legăturile la cele două capete ale aparatului trebuie inversate.
În rezervorul (3) se introduce lichid manometric până ce în tubul (1) se atinge
reperul zero al scării gradate (2). În conformitate cu principiul general al hidrostaticii:
p = p B + ρgH (1.14)
unde deformarea H a coloanei de lichid poate fi exprimată cu relaţia: H=h+h1. Cum

volumul lichidului care urcă în tub este egal cu volumul lichidului coborât din
rezervor, se deduce imediat că:
Sh 1 = sh (1.15)
unde S şi s reprezintă aria rezervorului, res-

pectiv a tubului. Din ultimele două relaţii,
rezultă că presiunea absolută, p poate fi
exprimată prin:
 s
p = p B + ρgh  1 +  (1.16)
 S
La aceste aparate, secţiunea tubului este de
cel puţin 500 de ori mai mică decât secţiunea
rezervorului, astfel că s/S<<1. În aceste con-
diţii relaţia (1.16) poate fi aproximată prin:
p ≅ pB + ρgh (1.17) Fig. 1.6 Aparatul cu tub şi rezervor

Pentru măsurarea corectă a presiunii, aparatul este montat pe un suport în poziţie

perfect verticală.
1.7.1.3 Aparatul cu rezervor şi tub înclinat

Cele două aparate descrise anterior nu pot fi utilizate pentru măsurarea presiu-
nilor sau depresiunilor foarte reduse, deoarece deformarea coloanei de lichid devine
foarte mică. În scopul creşterii lungimii de lichid deformate tubul aparatului este
înclinat cu un anumit unghi α faţă de orizontală. Schema de principiu a unui micro-
manometru cu tub înclinat este prezentată în figura 1.7. Între lungimea l , citită pe scala
(2) a micromanometrului şi înălţimea H a coloanei de lichid deformate există relaţia:
p = p B + ρg (l sin α + s S ) (1.18)
La fel ca în cazul anterior, secţiunea tubului (3) este de cel puţin 500 de ori mai mică
decât secţiunea rezervorului (1), astfel că în relaţia (1.18) raportul s/S poate fi neglijat.
În consecinţă, legătura dintre presiunea absolută măsurată şi lungimea coloanei de
lichid poate fi aproximată prin:
p ≅ p B + ρgl sin α (1.19)
Acest tip de aparat este destinat măsurării suprapresiunilor sau depresiunilor

cuprinse între 10 şi 100 mmH2O. Pentru măsurarea cu precizie satisfăcătoare a unor
presiuni care variază în limite mult mai largi se utilizează microvacuumetrele la care
unghiul de înclinare al tubului este variabil. În figura 1.8 este prezentat un astfel de
aparat, compus din postamentul rigid (1), de care este fixat rezervorul (2), ce comunică
cu tubul de înclinare variabilă (3). Axa de rotaţie a acestuia o constituie bucşa (4) prin
care se face şi legătura dintre tub şi rezervor. De postament este fixat sectorul circular
(5), prevăzut cu cinci orificii de fixare ale braţului (6). Înainte de efectuarea măsurătorii
propriuzise, se face reglarea aparatului, care constă în poziţionarea perfect orizontală a
acestuia prin intermediul şuruburilor de calare (7), aflate pe postament. Operaţiunea de
reglare este finalizată prin acţionarea şurubului de reglare (8), care permite aducerea
meniscului lichidului manometric în dreptul reperului zero. În cazul când aparatul
Fig. 1.7 Microvacuumetru cu rezervor şi tub înclinat

Fig. 1.8 Microvacuumetru cu rezervor şi tub înclinat, cu unghi de înclinare variabil
funcţionează ca micromanometru, rezervorul (2) se pune în legătură cu recipientul a

cărui presiune se măsoară, în timp ce tubul înclinat comunică cu atmosfera. În caz
contrar, legăturile se inversează. Lichidul manometric utilizat este de obicei alcoolul
etilic, având densitatea de 0,808 kg/dm3. Legătura dintre presiunea absolută şi defor-
marea coloanei de lichid măsurate poate fi exprimată prin:
p − p B = ρgl sin α = ξl (1.20)
Valoarea constantei ξ este precizată pentru fiecare poziţie de înclinare a tubului şi este
astfel calculată încât rezultatul produsului ξl să fie exprimată în mmH2O. În mod
uzual, ξ= [1/2, 1/5, 1/10, 1/15, 1/25]. Erorile de măsurare ale aparatelor cu rezervor
şi tub înclinat variază între 0,5 şi 1% din limita superioară de măsurare.
1.7.2 Aparate cu element elastic

Aparatele cu element elastic înlătură în mare măsură dezavantajele caracteristice
aparatelor cu lichid. Partea activă a unui astfel de aparat este constituită dintr-un
element elastic, deformabil sub acţiunea presiunii, cum ar fi tubul simplu curbat (tub
Bourdon), membrana sau burduful. Deformarea elementului elastic este transformată,
amplificată şi transmisă acului indicator prin intermediul unui mecanism format dintr-
un angrenaj mecanic.
Aparatele cu element elastic pot fi folosite ca manometre, vacuumetre, mano-
vacuumetre sau manometre diferenţiale. Utilizarea lor pe scară largă se datorează
robusteţii, domeniului foarte larg de măsură (de la zeci de mm H2O la 1000 bar),
manipulării uşoare şi preciziei de măsură satisfăcătoare.
1.7.2.1 Aparatul cu tub simplu curbat

Tubul simplu curbat, cunoscut şi sub denumirea de tub Bourdon, este un tub de
secţiune eliptică, având axa mică a elipsei plasată în planul de curbură. Aşa cum este
prezentat în figura 1.8, un capăt al tubului Bourdon (1) este pus în legătură cu incinta a
cărei presiune se măsoară prin intermediul racordului rigid (2), iar celălalt este obturat
cu dopul (3) şi legat de mecanismul de transmisie la acul indicator. Piuliţa (4) şi
racordul filetat (5) permit racordarea tubului la incinta a cărei presiune se măsoară.
Deplasarea capătului liber al tubului este determinată de rezultanta forţei de
presiune care acţionează asupra suprafeţei acestuia. Mărimea deplasării, d, este de
ordinul 5-20 mm şi depinde de suprapresiunea sau depresiunea care acţionează asupra
tubului, el fiind supus pe interior presiunii măsurate, iar pe exterior presiunii atmos-
ferice. Figura 1.9 ilustrează modul de deformare al secţiunii transversale în funcţie de
semnul presiunii relative care acţionează
asupra tubului Bourdon.
Raportul dintre deplasarea d şi presiunea
maximă măsurată, pmax reprezintă sensibilitatea
tubului care creşte odată cu mărirea diferenţei
dintre axa mare şi axa mică a elipsei. Datorită
deplasării reduse, mecanismul de transmisie
are şi rolul de a amplifica mişcarea tubului
Bourdon. El este alcătuit dintr-un sector dinţat
ce antrenează o roată dinţată de care este fixat
capătul unui arc spiral, având rolul de a anula
jocul din angrenare în scopul eliminării cursei
moarte a acului indicator.
Pentru confecţionarea tuburilor elastice
se folosesc în cazul presiunilor mici aliaje de
cupru, alamă şi bronz fosforos, iar pentru pre-
Fig. 1.8 Tub Bourdon simplu curbat siuni mari, de peste 100 de bar, oţeluri înalt
1.Tub Bourdon; 2 Racord rigid;
3. Dop; 4. Piuliţă; 5. Racord filetat;
aliate. Din punct de vedere constructiv, limita
superioară a manometrului se alege de 2-3 ori
mai mică decât cea care corespunde limitei de
elasticitate a materialului din care este confec-
ţionat tubul. La alegerea manometrului trebuie
respectată condiţia ca presiunea medie de lu-
cru să fie cuprinsă între 1/3 şi 2/3 din scara
acestuia dacă aceasta variază lent şi între 1/3 şi
1/2 dacă variaţiile sale sunt rapide.
În figura 1.10 este prezentată schema
unui aparat de măsurat presiunea cu tub Bour-
don. O extremitate a tubului (1) este fixată
Fig. 1.9 Deformarea secţiunii transversale prin lipire la suportul (2), iar cealaltă extre-
a tubului Bourdon funcţie de valoarea mitate, mobilă, este astupată etanş cu dopul
presiunii relative. (3). Tija (4), articulată la dop face legătura cu
1. Tub nedeformat mecanismul de transmisie, format din două
2. Tub deformat sub acţiunea depresiunii placi paralele între care este montat sectorul
3. tub deformat sub acţiunea presiunii dinţat (8) şi roata dinţată (9), pe axul căreia se
fixează rigid acul indicator (10). Un arc

spiral anulează jocul din angrenajul format
de sectorul dinţat (8) şi roata dinţată (9).
Dispozitivul de indicare este format din
acul indicator (10) şi cadranul (13), pe care
este trasată scara gradată în unităţi de pre-
siune (14). Tot acest ansamblu este montat
în carcasa (15). Sub acţiunea presiunii relati-
ve a fluidului, capătul liber al tubului Bour-
don (1) se deplasează antrenând sectorul
dinţat (8) prin intermediul tijei (4). Rotirea
sectorului dinţat (8) determină deplasarea
unghiulară a roţii dinţate (9), care este soli-
dară cu acul indicator prin axa lor comună.
În acest fel rotaţia acului indicator este pro-
Fig. 1.10 Schema de principiu a unui aparat
porţională cu deplasarea capătului liber al de măsurat presiunea cu tub Bourdon
tubului Bourdon, aceasta din urmă fiind
cauzată de presiunea relativă care acţionea-
ză asupra sa.
Domeniul de măsurare al aparatelor cu tub Bourdon variază în general de la 0,6
bar la 100 bar. Erorile de măsură ale acestor aparate sunt în mod obişnuit de 1%,
1,5%, 2% şi 2,5% din presiunea maximă măsurată.
1.7.2.2 Aparatul cu membrană elastică

Membranele sunt plăci subţiri de formă circulară ondulate concentric. Depen-
denţa dintre presiunea care acţionează asupra unei membrane ondulate şi deformaţia
sa este dată de relaţia:
R3 f
p 2
≅A 0 (1.21)
Eh h
unde E reprezintă modulul de elasticitate al materialului, iar f0 este săgeata maximă,
măsurată la mijlocul membranei. Celelalte elementele geometrice care caracterizează o
membrană elastică ondulată sunt prezentate în figura 1.11. Dimensiunile membranelor
Fig. 1.11 Elementele geometrice ale unei membrane ondulate

R –raza membranei; s –grosimea membranei; l –pasul ondulărilor (gofrelor);
h –adâncimea ondulărilor; r0 –raza centrului rigid al membranei; r1 –raza zonei centrale
şi materialul din care sunt confecţionate depind de domeniul de presiuni măsurate.

Pentru presiuni mici membranele se confecţionează din cupru, iar pentru presiuni
mari, din oţel.
Schema de principiu a amplasării unei membrane ondulate într-un aparat de
măsurat presiunea este prezentată în figura
1.12. Membrana (1) este prinsă în flanşa (2)
prin intermediul capacului (3). Pe o faţă a
membranei acţionează presiunea fluidului,
iar pe cealaltă, presiunea atmosferică. Sub
acţiunea diferenţei celor două presiuni, mem-
brana (1) se deformează, iar această defor-
maţie este transmisă acului indicator prin
intermediul pârghiei (4) şi al unui dispozitiv
asemănător cu cel al manometrului cu tub
Fig. 1.12 Amplasarea membranei metalice în Bourdon. Domeniul de măsură al unui astfel
aparatul de măsurare a presiunii de aparat este cuprins între 0,2 şi 30 bar.
1.7.2.3 Aparatul cu burduf

Burduful, ca element elastic de măsurare a presiunii este cunoscut sub
denumirea de silfon. Aşa cum arată figura 1.13, el este un tub cilindric cu ondulaţii
uniforme. Elementele geometrice ale unui silfon sunt: raza interioară, Ri, raza
exterioară, Re, grosimea peretelui, s, raza de curbură a ondulaţiilor, r0, pasul acestora T,
unghiul de înclinare al ondulărilor, α şi înălţimea totală L. Supus unei presiuni din
exterior sau din interior, înălţimea L va scădea sau va creşte, datorită deplasării
secţiunilor orizontale ale silfonului paralel cu ele însele. Materialele din care se execută
silfoanele sunt alama, bronzul în aliaj cu beriliul, alpacaua, oţelurile.
Schema de principiu a unui manometru cu silfon este prezentată în figura 1.14.
Sub acţiunea presiunii p silfonul (4) se deformează, iar centrul rigid al acestuia (5)
antrenează în mişcare sistemul de pârghii (6), sectorul dinţat (7), rotiţa dinţată (8) şi
odată cu ea acul indicator (9). În mod evident, rotirea acului indicator este propor-
ţională cu deformaţia silfonului, care la rândul său este determinată de presiunea
relativă exercitată asupra pereţilor burdufului. În mod uzual, presiunea de lucru a
acestor aparate este de maximum 1,5 bar.
1.7.3 Aparate cu traductoare electrice

Traductoarele acestor aparate transformă variaţiile de presiune în variaţii ale unei
mărimi electrice, cum ar fi rezistenţa electrică, tensiunea, inductanţa, sarcina electrică,
etc. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt traductoarele piezoelectrice care
funcţionează pe principiul apariţiei unei sarcini electrice pe suprafaţa unor materiale
dielectrice cristaline atunci când asupra lor acţionează forţe de compresiune, orientate
în anumite direcţii privilegiate. Materialele cu proprietăţi piezoelectrice sunt cuarţul,
turmalina, titanatul de bariu, etc. În practica măsurătorilor de presiune cel mai des
Fig. 1.13 Schema de principiu a unui silfon şi

principalele elemente geometrice ale sale.
Ri – raza interioară; Re – raza exterioară; Fig. 1.14 Schema de principu a unui
s – grosimea peretelui; r0 – raza de curbură a manometru cu silfon
ondulaţiilor; T – pasul ondulaţiilor; 1 –racord; 2 –piuliţă de fixare; 3 –carcasă; 4 –silfon
α -unghiul de înclinare al ondulaţiilor; 5 –centru rigid; 6 –pârghii; 7 –sector dinţat;
a –distanţa minimă dintre ondulaţii 8 –rotiţă dinţată; 9 –ac indicator;
L – înălţimea totală 10 –scară gradată
utilizat este cuarţul, la care proprietăţile piezoelectrice sunt combinate cu cele mecani-
ce şi termice.
Cuarţul cristalizează în sistemul hexagonal, celula structurală elementară fiind
prisma. Aşa cum este ilustrat în figura 1.15, un cristal de cuarţ prezintă următoarele axe
principale: axa optică, de-a lungul cristalului, axele electrice (în număr de trei), care trec
prin muchiile prismei cu şase feţe şi sunt perpendiculare pe axa optică şi axele
mecanice sau neutre (tot în umăr de trei), normale pe feţele prismelor şi pe celelalte
axe. Tăind un cristal de cuarţ ca în figura 1.16 şi supunându-l unei forţe de
compresiune de-a lungul axei electrice, se constată că pe feţele perpendiculare pe
această axă apar sarcini electrostatice, egale ca valoare dar de semn contrar. Sarcina
electrică care ia naştere în urma compresiunii este proporţională cu forţa, putând fi
determinată cu relaţia:
q x = KFx = Kp x S x (1.22)
unde K este constanta piezoelectrică, iar Sx=xy reprezintă aria suprafeţei pe care apare
sarcina electrică. Acelaşi fenomen se manifestă şi dacă forţa de compresiune este
aplicată pe axa mecanică, însă semnul sarcinii electrice este contrar.
Fig. 1.15 Cristal de cuarţ piezoelectric Fig. 1.16 Paralelipiped din cuarţ
Din cele prezentate anterior se poate observa că efectul piezoelectric poate fi

utilizat pentru măsurarea presiunii. Schema de principiu a unui traductor piezoelectric
este prezentată în figura 1.17. Prin electrodul central E, feţele încărcate cu sarcini
negative sunt legate la aparatul de măsură (2). Rezistenţa electrică R0 însumează
rezistenţele superficiale şi de volum ale lamelelor de cuarţ, rezistenţa conductorului (1)
şi rezistenţa de intrare a aparatului de măsură (2). Capacitatea C0 reprezintă suma
capacităţilor laturilor lamelelor de cuarţ, a conductorului electric şi a capacităţii de
intrare a tubului electrometric al aparatului de măsură. Variaţia în timp a diferenţei de
potenţial dintre partea purtătoare de sarcini şi pământ este dată de relaţia:
U τ
=1− (1.23)
U0 R 0C 0
în care U0 este diferenţa de potenţial apărută în momentul aplicării forţei, iar τ, timpul
scurs din acel moment.
Aparatele cu traductor piezoelectric sunt utilizate pentru măsurarea presiunilor
de până la 1000 bar, eroarea acestora fiind de maximum 1,5-2% din limita superioară
de măsurare. Ele sunt capabile să sesi-
zeze variaţii rapide de presiune şi per-
mit transmiterea valorilor măsurate la
distanţă. În cazul în care traductorul lu-
crează la temperaturi mari, este necesară
răcirea acestuia, deoarece se produc di-
latări ale componentelor metalice care
afectează prestrângerea iniţială a plăcu-
Fig. 1.17 Schema de principiu a unui ţelor de cuarţ şi implicit precizia măsu-
traductor piezoelectric rătorilor.
Capitolul 2
PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII
Principiul zero reprezintă un adevăr axiomatic, a cărui formulare generalizea-

ză concluziile obţinute în urma unui număr limitat de observaţii experimentale.
Aceste concluzii permit introducerea riguroasă a unei mărimi de stare specifice
termodinamicii, denumită temperatură empirică şi în final a ecuaţiilor termice de
stare.
2.1 Echilibrul termic

În capitolul introductiv a fost definită starea de echilibru termic între sistemul
termodinamic şi mediul său ambiant. O noţiune asemănătoare şi la fel de impor-
tantă din punctul de vedere al principiului zero poate fi definită relativ la stările de
echilibru ale sistemelor termodinamice.
Se consideră aşadar două sisteme aflate în echilibru, separate între ele şi faţă
de mediu ambiant prin frontiere adiabatice. Înlocuind frontiera adiabată dintre ele
cu una diatermană, impermeabilă la schimbul de masă, sistemul rezultat se află în
general într-o stare de neechilibru. Există însă şi posibilitatea ca, după înlăturarea
peretelui adiabatic despărţitor cu unul diaterman, stările celor două sisteme să ră-
mână nemodificate. În aceste condiţii sistemul reunit se găsea iniţial în starea de
echilibru. Prin definiţie, stările iniţiale ale sistemelor se află în relaţia de echili-
bru termic. Se poate observa că relaţia de echilibru termic între stări reprezintă un
concept mult mai general, prin particularizarea căruia se regăseşte noţiunea de
echilibru termic dintre sistemul termodinamic şi mediul său ambiant, aşa cum a
fost definită în capitol anterior.
2.2 Formulări ale principiului Zero al termodinamicii

Prima formulare a principiului zero al termodinamicii aparţine lui James
Clark Maxwell şi datează din anul 1891:
• Doua sisteme aflate în echilibru termic cu un al treilea, se află în

echilibru termic.
Se observa imediat ca principiul Zero postulează tranzitivitatea echilibrului
termic. Această proprietate conferă relaţiei de echilibru termic între stări un
caracter mai flexibil. Într-adevăr, două stări se pot afla în relaţia de echilibru termic
fără ca sistemele respective să se afle în contact direct. Este suficient ca cele două
sisteme să se găsească fiecare în echilibru termic cu un al treilea, numit termo-

metru, pentru ca relaţia de echilibru termic între ele să fie stabilită. Mai mult, pe
baza principului Zero echilibrul termic poate fi extins la stările aceluiaşi sistem,
care, în mod evident, nu se pot afla niciodată în contact direct.
O formulare echivalentă principului Zero a fost dată de Fowler în anul 1931:
• Într-un sistem izolat, format dintr-un număr de corpuri aflate în

contact termic, condiţia necesară şi suficientă de echilibru constă în
egalitatea parametrului termic intensiv pentru toate corpurile consi-
derate.
Această formulare stabileşte condiţiile matematice de realizare ale echilibru-
lui termic. Ea sugerează existenţa unui parametru termic intensiv care caracterizea-
ză starea de echilibru termic dintre sistemele termodinamice.
2.3 Temperatura empirică. Scări pentru măsurarea temperaturii

Temperatura reprezintă unul din cei mai importanţi parametri de stare din
termodinamică, deoarece caracterizează starea termică a unui sistem. Din punct de
vedere intuitiv, temperatura poate fi asociata cu proprietatea unui sistem de a fi mai
cald sau mai rece decât altul. Definirea coerentă a temperaturii, ca măsură a stării
de încălzire a corpurilor se poate obţine utilizând formularea dată de Maxwell
principiului Zero al termodinamicii.
Pentru aceasta vom utiliza un sistem
termodinamic de referinţă, numit ter-
mometru manometric cu gaz la vo-
lum constant. Schema de principiu a
unui astfel de termometru este prezen-
tată în figura 2.1. Acesta este compus
dintr-un rezervor de sticlă sau invar
(1), legat printr-un tub capilar (2) de
manometrul cu mercur (3). Volumul
gazului aflat în rezervor este menţinut
constant prin ridicarea sau coborârea
rezervorului cu mercur (4), legat de
manometru printr-un racord elastic.
Aducând rezervorul în contact direct
cu sistemul termodinamic studiat, sta-
rea de încălzire a acestuia este propor-
ţională cu deformarea coloanei de
mercur din manometru, h.
Fig. 2.1 Termometrul manometric cu gaz Se consideră un sistem termodi-
la volum constant namic oarecare a cărui stare de încăl-
Capitolul 2. Principiul Zero al Termodinamicii 39
zire, măsurată cu termometrul din figura 2.1, determină o deformare a coloanei de

mercur h1. În conformitate cu formularea dată de Maxwell principiului Zero al
termodinamicii, orice stare a aceluiaşi sau a altui sistem care realizează aceeaşi
deformare h1 a coloanei de mercur a termometrului se află, datorită tranzitivităţii,
în relaţia de echilibru termic cu prima. Ansamblul tuturor stărilor aflate în relaţia de
echilibru termic între ele poartă denumirea de mulţime de stări izoterme.
Modificând starea de încălzire a sistemului termodinamic, se obţine o nouă
mulţime de stări izoterme, disjunctă faţă de prima, identificată printr-o nouă
valoare h2 a deformării coloanei de mercur. Repetând procedeul anterior, toate
stările de echilibru termic pot fi ordonate după parametrul h într-o infinitate
numărabilă de mulţimi izoterme.
Termometrul utilizat anterior reprezintă numai un exemplu privitor la modul
de ordonare obiectivă a stărilor de încălzire ale sistemului termodinamic. Aceleaşi
rezultate se obţin folosind orice altă substanţă în locul gazului existent în rezervorul
termometrului şi orice proprietate măsurabilă X, care variază monoton odată cu
modificarea stării de încălzire a sistemului studiat. În aceste condiţii se poate
afirma că există o mărime de stare, numită temperatură empirică, care
caracterizează în mod univoc starea de încălzire a sistemului termodinamic şi
care are următoarele proprietăţi:
1. Este un parametru de stare intensiv care are aceeaşi valoare pentru toate
stările de echilibru ale unei mulţimi izoterme, indiferent de sistemul
termodinamic căruia aparţin.
2. Stările care nu se găsesc între ele în relaţia de echilibru termic au
temperaturi diferite.
3. Prin utilizarea unui procedeu de măsură adecvat, fiecărei mulţimi de stări
izoterme i se poate asocia o valoare a temperaturii empirice după o
funcţie reală de variabilă reală:
t(X ) = t (2.1)
monotonă în raport cu proprietatea X considerată pentru ordonarea stării

de încălzire a sistemelor termodinamice.
Principial vorbind, măsurarea temperaturii este ceva mai dificilă decât a
celorlalţi parametrii de stare prezentaţi în capitolul 1. Această dificultate provine
din faptul că temperatura se determină experimental prin intermediul unor proprie-
tăţi fizice măsurabile (numite proprietăţi termometrice) ale unor substanţe parti-
culare (numite corpuri termometrice), proprietăţi care variază atunci când
percepţia observatorului despre starea de încălzire a unui sistem se modifică.
Printre aceste proprietăţi se pot enumera lungimea unei bare, volumul unui lichid,
presiunea unui gaz menţinut la volum constant, etc. Definirea unei scări de
temperatură presupune parcurgerea următoarelor etape:
• alegerea substanţei termometrice şi a proprietăţii termometrice corespunză-

toare acesteia;
• alegerea unei stări de referinţă a unui sistem standard, uşor reproductibilă în
laborator;
• alegerea legii de variaţie a temperaturii în raport cu proprietatea termometrică
considerată.
Pentru ultimele doua etape, s-au stabilit convenţii internaţionale. Astfel, ca stare de
referinţa a fost ales punctul triplu al apei (starea în care gheaţa, apa şi vaporii de
apă coexistă în echilibru termodinamic), iar ca lege de variaţie a temperaturii în
funcţie de proprietatea termometrică, relaţia liniară:
X
t = t0 (2.2)
X0
unde cu X s-a notat proprietatea termometrică aleasă, cu t, temperatura, iar cu

indicele 0 s-a identificat starea de referinţă.
O scară de temperatură care respectă condiţiile anterioare se numeşte scară
empirică, deoarece definirea ei este dependentă de substanţa şi proprietatea
termometrică utilizată. Valorile de temperatura obţinute pentru aceeaşi stare de
echilibru termic diferă de la o scară empirică la alta datorită utilizării unor
proprietăţi termometrice şi/sau a unor substanţe termometrice diferite.
• Scara de temperatură a gazului perfect.

Să presupunem că, pentru un sistem aflat în echilibru, se efectuează un set de
măsurători cu termometrul din figura 2.1. În mod evident, corpul termometric este
gazul din rezervorul (1), iar proprietatea termometrică constă în variaţia presiunii
gazului cu temperatura la volum constant. Conform relaţiei (2.3), temperatura
măsurată se determină cu relaţia:
p
t = t0 (2.3)
p0
unde p reprezintă presiunea gazului din rezervorul (1), măsurată cu manometrul (3)
la temperatura t, iar p0, aceeaşi presiune corespunzătoare izotermei punctului triplu
al apei. Micşorând de la o măsurătoare la alta cantitatea de gaz care se află în
rezervor, presiunea p0 este din ce în ce mai mică.
Rezultatele măsurării temperaturi punctului de fierbere a apei la presiune
normală, obţinute prin aplicarea procedeului anterior sunt reprezentate grafic în
figura 2.2. Se observă că, odată cu scăderea presiunii p0, toate măsurătorile converg
către aceeaşi valoare de temperatură, indiferent de natura gazului utilizat. Rezultă
de aici că, la presiuni mici, comportarea gazelor este din ce în ce mai
asemănătoare, la limită, (p0→ 0) aceasta devenind identică, adică independentă de
Fig. 2.2 Variaţia indicaţiilor termometrului cu gaz la volum constant în funcţie de

presiunea gazului din rezervor, pentru mulţimea izotermă a punctului triplu al apei
natura gazului. Atunci când se apropie de această comportare idealizată, gazul

poartă denumirea de gaz perfect. În concluzie, un termometru cu gaz perfect la
volum constant permite obţinerea aceloraşi valori de temperatură, indiferent de
natura gazului utilizat.
Unitatea de măsură a temperaturii în această scară este Kelvinul, astfel că,
atribuind punctului triplu al apei valoarea T0=273,16 K, din relaţia (2.3) rezultă:
p
T = 273,16 lim [K] (2.4)
p0 → 0 p0
Relaţia de mai sus defineşte scara de temperatură a gazului perfect. Ea este încă o
scară empirică deoarece rămâne dependentă de starea de agregare a substanţei
termometrice, care obligatoriu trebuie să fie în faza gazoasă. Problema principală a
scării de temperatură a gazului perfect este aceea a definirii temperaturilor foarte
joase. Folosind însă proprietatea heliului de a se afla în faza gazoasă la temperaturi
foarte mici, în această scară se pot măsura temperaturi până la valoarea de
aproximativ 1 K.
Cu ajutorul principiului al doilea al termodinamicii William Thompson, (lord
Kelvin) a introdus în anul 1848 scara termodinamică de temperatură. Aceasta este
o scară absolută, deoarece este independenta de substanţa termometrică folosită. În
capitolul 5 se va demonstra că, pentru intervalul de temperatură în care poate fi
utilizată, scara de temperatura a gazului perfect coincide cu scara termodinamică
absolută.
• Scara Celsius
Aceasta scară este cea mai des folosită în practică. Unitatea de măsură a tem-
peraturii este gradul Celsius, [oC], egal ca mărime cu Kelvinul (1 oC=1 K). În scara
Celsius, temperaturii punctului triplu al apei i se atribuie valoarea t0=0,01oC, astfel
că:
t [ o C] = T [K] − 273,15 (2.5)
Se poate observa că scara Celsius reprezintă o simplă translaţie a scării de tempera-

tură a gazului perfect.
• Scara Rankine
Unitatea de măsură a temperaturii în această scară este gradul Rankine, [oR], iar
temperaturii punctului triplu al apei i se atribuie valoarea t0=(9/5)⋅273,16=491,67
o
R. Conform atribuirii anterioare, legătura dintre scara de temperatură a gazului
perfect şi scara Rankine este exprimată prin:
9
t [ o R] = T (2.6)
5
Relaţia anerioară arată că scara Rankine şi scara de temperatură a gazului perfect
au aceeaşi origine de măsurare a temperaturii.
• Scara Fahrenheit
Scara Fahrenheidt este utilizată în ţările de limbă engleză, cu excepţia Marii
Britanii. Unitatea de măsură a temperaturii este gradul Fahrenheit [oF], iar legătura
cu gradul Rankine rezultă din expresia:
t [ o F] = t [ o R] - 459,67 (2.7)
Din relaţia de mai sus se poate observa că 1oF=1oR. Rezultă de aici că între scara
Fahrenheit şi scara Celsius există relaţia:
9 o
t [ o F] = t [ C] + 32 (2.8)
5
În figura 2.3 este prezentată o comparaţie între cele patru scări de temperatu-
ră menţionate.
• Scara Practică Internaţională

Măsurarea temperaturii în scara gazului perfect este anevoioasă şi din acest motiv,
incomodă. Pentru a uşura munca de etalonare a termometrelor folosite în scopuri
industriale şi de cercetare, în anul 1927 a fost adoptată Scara Practică Interna-
ţională a Temperaturilor (SPIT). Revizuită în mai multe rânduri, (1948, 1954,
Fig. 2.3 Corespdenţa între scările de temperatură
1960, 1968), această scară foloseşte o serie de puncte de referinţă, care realizează
în practică cele mai bune aproximaţii posibile ale scării termodinamice absolute.
Temperaturile acestor puncte de referinţă au fost determinate în scara gazului
perfect, folosind pentru aceasta termometrul cu gaz la volum constant. Punctele de
referinţă ale SPIT, precum şi temperaturile corespunzătoare acestora, sunt prezen-
tate în tabelul 2.1. Alături de cele 11 stări de referinţă, SPIT conţine alte 26 de
puncte fixe secundare, folosite numai la etalonarea termometrelor care nu necesită
o precizie ridicată de măsură.
Tab. 2.1 Punctele fixe principale de definire ale SPIT

Nr. Substanta Starea de echilibru care defineste Temperatura
Crt punctul fix al STIP T [K] t [oC]
1 Hidrogen Punctul triplu 13,81 -259,34
2 Hidrogen Echilibrul lichid-vapori la presiunea de 17,042 -256,108
33330,6N/m2
3 Hidrogen Punctul de fierbere la presiune normala 20,28 -252,87
4 Neon Punctul de fierbere la presiune normala 27,102 -246,048
5 Oxigen Punctul triplu 54,361 -218,789
6 Oxigen Punctul de fierbere la presiune normala 90,188 -182,962
7 Apa Punctul triplu 273,16 0,01
8 Apa Punctul de fierbere la presiune normala 373,15 100
9 Zinc Punctul de solidificare la presiune normala 692,73 419,58
10 Argint Punctul de solidificare la presiune normala 1235,08 961,93
11 Aur Punctul de solidificare la presiune normala 1337,58 1064,43
2.4 Ecuaţii termice de stare. Coeficienţi termodinamici

Se consideră un sistem monofazic-monocomponent aflat în starea de
echilibru termodinamic faţă de mediul său ambiant. Aşa cum s-a arătat în capitolul
anterior, această stare presupune realizarea concomitentă a echilibrului termic şi
mecanic. Conform formulării dată de Fowler principului Zero al termodinamicii,
condiţia necesară şi suficientă de obţinere a echilibrului termic constă în egalitatea
parametrului termic intensiv, mai precis a temperaturii, pentru sistemul
termodinamic şi mediul său ambiant. În mod analog, echilibrul mecanic este atins
dacă presiunea sistemului este egală cu cea a mediului ambiant. Rezultă de aici că
starea de echilibru termodinamic a sistemului monofazic-monocomponent este
univoc determinată dacă se cunosc doar doi din cei trei parametrii de stare ai
sistemului. În consecinţă, cel de-al treilea, de exemplu volumul specific, devine un
parametru de stare dependent, astfel că el poate fi exprimat în funcţie de ceilalţi doi
printr-o relaţie de tipul:
v = v(T , p ) (2.9a)
În mod evident, relaţia anterioară este echivalentă cu:
p = p(T , v ) (2.9b)
sau în forma cea mai generală, cu:
f (T , p , v ) = 0 (2.9c)
Orice legătură de tipul 2.9 poartă denumirea de ecuaţie termică de stare.

Pentru o stare de echilibru dată a sistemului omogen, ecuaţia termică de stare
permite determinarea unuia din parametrii de stare dacă se cunosc valorile
celorlalţi doi.
Unul din modurile de exprimare explicită a ecuaţiei termice de stare constă în
utilizarea coeficienţilor termodinamici. În acest scop se definesc coeficientul de
dilatare termică (dilatare izobară a volumului):
α = 1 (∂v ∂T ) p (2.10)
v
coeficientul de tensiune termică:
β = 1 (∂p ∂T )v (2.11)
p
şi coeficientul de compresibilitate izotermică:
γ = − 1 (∂v ∂p )T (2.12)
v
În general, coeficienţii termodinamici variază în raport cu parametrii de stare

independenţi ai sistemului, ceea ce înseamnă că, de exemplu, α=α(T, p) sau
α=α(T, v).
Ţinând cont că din punct de vedere matematic dependenţele v(T,p) sau p(T,v)
reprezintă diferenţiale totale exacte, rezultă că:
   ∂p   ∂p 
dv =  ∂v  dT +  ∂v  dp ; dp =   dT +   dv (2.13)
 ∂T  p  ∂p  T  ∂T  v  ∂v  T
Urmând definiţiile (2.10)-(2.12), relaţiile (2.13) pot fi puse sub următoarea formă:
dv = α(T , p )dT − γ (T , p )dp ; dp = − 1 dv + pβ(T , v )dv (2.14)

v γ (T , v ) v
Cei trei coeficienţi termodinamici nu sunt independenţi între ei. Astfel, eliminând
raportul dv/v din cele două relaţii anterioare, se obţine că:
( pβ − α γ )dT =0 (2.15)
Cum temperatura este o variabilă independentă în ambele cazuri considerate, din

ecuaţia (2.15) se deduce că:
α = pβγ (2.16)
ceea ce reprezintă un nou mod de exprimare a ecuaţiei termice de stare (2.9).

În general, nici una din ecuaţiile (2.9) sau (2.16) nu permite deducerea formei
analitice a ecuaţiei termice de stare. Din acest motiv, cele mai multe tentative de
identificare a acesteia au utilizat tehnicile experimentale şi/sau metodele fizicii
statistice, acestea din urma fiind singurele capabile să ofere o baza teoretică solidă
rezultatelor obţinute.
Primele încercări experimentale menite a explica comportarea gazelor la
presiuni mici şi volume specifice mari (ceea ce din punct de vedere matematic se
traduce prin p→0 şi v→∞) au fost efectuate de Robert Boyle (1662), Edme
Mariotte (1679) şi Joseph Louis de Gay-Lussac (1802). Aşa cum s-a arătat anterior,
comportarea gazelor în zona presiunilor scăzute este neindividualizată, motiv
pentru care acestea au primit denumirea de gaze perfecte. Corelând rezultatele
experimentale obţinute de Boyle şi Gay-Lussac, Clapeyron (1843) şi independent
de acesta Mendeleev (1874), au obţinut pentru prima dată forma explicită a ecuaţiei
termice de stare a gazelor perfecte:
pv M = RM T (2.17)
unde vM [m3/kmol] reprezintă volumul specific molar, iar RM [J/kmol.K] constanta

universală a gazelor perfecte, având valoarea RM=8314,3 J/kmol.K. Din punct de
vedere microscopic, gazul perfect este caracterizat, între altele, prin lipsa forţelor
intermoleculare şi printr-un volum infinit mic al moleculelor în raport cu volumul
ocupat de gaz. Folosind aceste ipoteze, Rudolf Clausius a demonstrat ulterior, cu
ajutorul teoriei cinetico-moleculare, valabilitatea ecuaţiei termice de stare a gazelor
perfecte.
Prima ecuaţie care a încercat să surprindă comportarea reală a gazelor datează din
anul 1873 şi aparţine lui Johannes van der Waals. Eliminând cele doua ipoteze mai
sus amintite, acesta a propus pentru gazele reale următoarea ecuaţie de stare:
 a 
 p + M (v M − bM ) = RM T (2.18)
 v M2 

unde aM si bM reprezintă constante care depind de natura gazului. Ecuaţia
anterioară, determinată în exclusivitate cu ajutorul teoriei cinetico-moleculare a
gazelor, individualizează prin constantele aM şi bM comportarea gazelor reale.
Datele experimentale au arătat însă că ecuaţia (2.18) poate conduce la erori însem-
nate în ceea ce priveşte descrierea cantitativă a comportării gazelor reale. Aceste
erori se datorează modelul folosit de van der Waals, care nu ia în considerare
structura internă a moleculelor, legea de distribuţie a vitezei acestora, etc.
Răspunzând unor cerinţe de ordin practic, în anii care au urmat a fost propus un
număr impresionant de ecuaţii termice de stare. Dintre aceste ecuaţii, al căror
număr depăşeşte astăzi 200, se amintesc aici cele ale lui Berthelot, Benedict-Webb-
Rubin, Vukalovici-Novicov, etc. Deşi în marea majoritate a cazurilor ecuaţiile au
avut un fundament teoretic, bazat pe teoria cinetico-moleculara şi ulterior pe fizica
statistică, forma concreta a acestora a fost obţinută prin metode empirice. Din acest
motiv, multe din ecuaţiile respective au un domeniu limitat de aplicabilitate, dar
oferă în compensaţie o buna concordanta cu datele experimentale.
Utilizarea metodelor fizicii statistice a permis identificarea formei generale a
ecuaţiei termice de stare pentru sistemul monofazic-monocomponent:
 B(T ) C (T ) D(T ) 
pv M = R M T 1 + + 2 + 3 + ........ (2.19)
 vM vM vM 
Această ecuaţie, propusă de Kamerlingh Onnes în anul 1901, reprezintă o

dezvoltare în serie după puterile volumului specific molar şi este cunoscută sub
denumirea de ecuaţia de stare virială. Mărimile B(T), C(T), D(T), …. se numesc
coeficienţi viriali şi sunt funcţii numai de temperatură. Demn de remarcat este şi
faptul că, prin dezvoltarea în serie a expresiei 1/(1-bM/vM), ecuaţia de stare van der
Waals poate fi adusă la o formă asemănătoare cu (2.19). Cu excepţia lui B(T),
coeficienţii viriali nu pot fi calculaţi prin metode teoretice. În plus, dependenţa de
temperatură a acestora îngreunează considerabil determinarea lor pe cale
experimentala. Din acest motiv, în practică se folosesc ecuaţii semiempirice, care,

datorită domeniului limitat de aplicabilitate, conduc la o precizie de calcul satisfă-
cătoare.
Capitolul 3
PRINCIPIUL ÎNTÂI AL TERMODINAMICII
Principiul întâi reprezintă legea generală a conservării şi transformării ener-

giei, aplicată sistemelor termodinamice. Pentru a putea găsi expresia matematică a
principiului întâi este necesară introducerea unor noi mărimi cum ar fi energia in-
ternă, entalpia, lucrul mecanic şi căldura.
3.1 Forme de energie

Energia reprezintă o mărime de stare. Din mecanică se cunosc următoarele
forme de energie: energia cinetică şi energia potenţială. În termodinamică se intro-
duc noi forme de energie cum ar fi energia internă şi entalpia.
3.1.1 Energia interna.

Energia internă U este o mărime de stare care caracterizează din punct de
vedere termic starea energetică a unui sistem. Energia internă reprezintă suma
energiei cinetice de translaţie rotaţie şi oscilaţie a moleculelor, Ucin, a energiei
potenţiale de poziţie, datorată forţelor intermoleculare, Upot şi a energiei chimice de
legătură, U0:
U = U cin + U pot + U 0 [J] (3.1)
În calcule nu interesează valoarea absolută a energiei interne ci numai varia-

ţia sa între starea iniţială şi finală a sistemului termodinamic:
∆U = U 2 − U 1 [J] (3.2)
Energia internă fiind o mărime de stare, variaţia sa ∆U=U2-U1 nu depinde de tipul
procesului termodinamic care uneşte cele două stări extreme de echilibru. În majo-
ritatea cazurilor (excepţie făcând arderea combustibilului), componenta U0 rămâne
constantă. Din acest motiv, suma:
U sens = U cin + U pot [J] (3.3)
poartă denumirea de energie internă sensibilă. Pentru U0=const., variaţia energiei

interne este egală cu variaţia energiei interne sensibile:
∆U = ∆U cin + ∆U pot = ∆U sens [J] (3.4)
Energia internă este o mărime de stare extensivă. Prin definiţie:

u =U m [J/kg] (3.5a)
reprezintă energia interna specifică masică, iar:
u M = U nM [J/kmol] (3.5b)
energia internă specifică molară, unde nM este numărul de kilomoli din sistem.
3.1.2 Entalpia
Entalpia, H este o mărime de stare care, ca şi energia internă, caracterizează
din punct de vedere energetic starea unui sistem termodinamic. Prin definiţie:
H = U + pV [J] (3.6)
Caracterul de mărime de stare rezultă din faptul că entalpia se defineşte ca o com-

binaţie liniară a unor mărimi de stare. Relaţia (3.6) arată că entalpia este o mărime
extensivă. Prin raportare la masa sistemului se obţine entalpia specifică:
h = H m = u + pv [J/kg] (3.7a)
hM = H n M = u M + pv M [J/kg] (3.7b)
Spre deosebire de energia interna, entalpia a fost introdusa pe cale axiomatică.

Semnificaţia sa fizică, pentru sistemele închise şi deschise va fi analizată ulterior.
3.2 Forme de transfer ale energiei

În timpul unui proces termodinamic, între sistem şi mediul ambiant apar inte-
racţiuni de natură mecanică şi termică. Aceste interacţiuni se manifestă întotdeauna
la nivelul frontierei sistemului. Pentru două stări extreme de echilibru, notate cu 1
respectiv 2, mărimea interacţiunilor depinde de natura procesului care uneşte cele
două stări. Din acest motiv formele de transfer ale energiei se mai numesc şi mă-
rimi de proces. Din punct de vedere matematic, aceste mărimi nu sunt diferenţiale
totale exacte, astfel că variaţiile lor elementare vor fi notate cu δ.
3.2.1 Lucrul mecanic

Lucrul mecanic, L reprezintă energia schimbată de sistem cu mediul ambiant
în timpul unei interacţiuni mecanice. În mecanica clasică, lucrul mecanic elementar
r
se defineşte ca produs scalar între rezultanta forţelor exterioare sistemului, Fex şi
r
deplasarea elementară a punctului de aplicaţie al acesteia, dr :
r r
δL = Fex ⋅ dr [J] (3.8)
Aceeaşi definiţie generală se păstrează şi în termodinamică. Relaţia (3.8) arată că

sistemul schimbă lucru mecanic cu mediul ambiant dacă există o forţă din partea
Capitolul 3. Principul Întâi al termodinamicii 67
Fig.3.1 Schema sistemului termodinamic închis utilizat pentru definirea

lucrului mecanic de dilatare
mediului care acţionează asupra sistemului termodinamic şi dacă aceasta forţă îşi
modifică punctul de aplicaţie. Prin convenţie, lucrul mecanic este pozitiv dacă
sistemul efectuează lucru mecanic asupra mediului ambiant şi negativ în caz
contrar. Lucrul mecanic este o mărime extensivă. Raportul:
l=L m [J/kg] (3.9)
reprezintă lucrul mecanic specific. Ca forme de manifestare ale acestuia, în termo-
dinamica tehnică se disting lucrul mecanic de dilatare, de dislocare si tehnic.
3.2.1.1 Lucrul mecanic de dilatare

Aceasta formă de lucru mecanic este proprie sistemelor închise. Sunt relativ
rare cazurile când lucrul mecanic de dilatare apare în cazul sistemelor deschise. Se
consideră cilindrul şi pistonul din figura 3.1, care execută un proces termodina-
mic infinitezimal. Mediul ambiant exercită asupra sistemului termodinamic o forţa
exterioara Fex=pexA, unde A reprezintă aria pistonului. Urmând definiţia generală
(3.8) rezulta că:
δLdl = Fex dx = pex Adx = pex dV (3.10a)
Sistemul fiind închis (m=const), lucrul mecanic specific elementar este dat de
expresia:
δl dl = p ex dv (3.10b)
astfel că, pentru un proces finit rezultă:

2 2
∫
L12 = pex dV ;
1
∫
l12 = p ex dv
1
(3.11)
Conform convenţiei de semn amintită anterior, lucrul mecanic de dilatare este

pozitiv dacă dV>0 şi negativ dacă dV<0.
Fig. 3.2 Schema sistemului termodinamic deschis utilizat pentru definirea

lucrului mecanic de dislocare
3.2.1.2 Lucrul mecanic de dislocare (de deplasare)

Lucru mecanic de dislocare este prezent numai în cazul sistemelor deschise şi
este propriu procesului de curgere izobară. Se consideră o tranşă de 1kg de fluid
(lichid sau gaz), reprezentată în figura 3.2 prin culoarea neagră, asupra căreia
mediul ambiant exercită forţa Fex=pexA. Ţinând cont că aria secţiunii de intrare
este constantă, lucrul mecanic consumat pentru introducerea fluidului în sistemul
termodinamic este:
x x
∫0
∫
l ds = Fex dx = p ex Adx = pAx = pv
0
(3.12)
Relaţia (3.12) arată că această formă de lucru mecanic caracterizează interacţiunea

mecanică datorată schimbului de masă dintre sistem şi mediul ambiant. Conform
convenţiei de semn, lucrul mecanic de dislocare este negativ în secţiunea de intrare
şi pozitiv în secţiunea de ieşire.
2.2.1.3 Lucrul mecanic tehnic

Lucrul mecanic tehnic apare atunci când frontiera sistemului termodinamic
intersectează un arbore aflat în mişcare de rotaţie. Pentru a învinge cuplul rezistent,
Cex, aplicat arborelui care se roteşte cu viteza unghiulară ω=dθ/dτ, sistemul termo-
dinamic din figura 3.3 dezvoltă un lucru mecanic tehnic egal cu:
δLt = C ex dθ (3.13)
Deplasarea elementară unghiulară

dθ se măsoară în raport cu o axa de
referinţă fixă. Deşi lucrul mecanic
tehnic reprezintă o interacţiune
proprie sistemelor deschise, există
Fig. 3.3 Schema sistemului termodinamic utilizat cazuri de apariţie a sa şi în cazul
pentru definirea lucrului mecanic tehnic unor sisteme închise.
2.2.1.4 Lucrul mecanic în procesele reversibile

În cazul proceselor reversibile, lucrul mecanic de dilatare şi lucrul mecanic
tehnic capătă expresii particulare remarcabile, des utilizate în practica inginerească.
Astfel, ţinând cont că diferenţa dp=pex-p, unde p reprezintă presiunea interioară
sistemului termodinamic, reprezintă un infinit mic de ordinul întâi, relaţia generală
de calcul a lucrului mecanic de dilatare, (3.10) poate fi pusă sub forma:
(δLdl )rev = (1 + dp p ) pdV

Datorita caracterului reversibil al procesului, dp/p<<1, astfel că expresia de mai
sus se poate aproxima prin:
(δL dl )rev = pdV (3.14)
Relaţia (3.14) reprezintă expresia de calcul a lucrului mecanic de dilatare elementar

corespunzător unui proces reversibil. În
forma integrală:
2
(Ldl )rev ,12 = ∫ pdV (3.15)
1
Pentru identificarea expresiei lucru-

lui mecanic tehnic reversibil, se consideră
maşina termică din figura 3.4. În faza de
aspiraţie, agentul termodinamic este intro-
dus la p=p1=const. în spaţiul de lucru, ca-
re îşi modifică volumul de la V=0 la V=
=V1. Urmează destinderea (sau după caz Fig. 3.4 Schema maşinii termice utilizată
comprimarea) de la presiunea p1 până la pentru exprimarea lucrului mecanic
presiunea p2, în urma căreia volumul spa- tehnic reversibil
ţiului de lucru atinge valoarea V=V2. Din
starea 2, agentul termodinamic este evacuat la p=p2=const., astfel că la sfârşitul
procesului volumul V=0. Sistemul termodinamic este alcătuit din volumul de con-
trol mărginit de piston şi cilindrul maşinii. Mecanismul bielă manivelă transformă
lucrul mecanic de dilatare în lucru mecanic tehnic. În aceste condiţii că:
V1 V2 0
(Lt ,12 )rev = ∫ p1dV + ∫ pdV + ∫ p 2 dV =
0 V1 V2
V2 V2 V2
(3.16)
= p1V1 + ∫ pdV − p V 2 2 = − d( pV ) +
∫ ∫ pdV
V1 V1 V1
de unde rezultă imediat că:

Fig. 3.5a Reprezentarea lucrului mecanic de Fig. 3.5b Reprezentarea lucrului mecanic
dilatare reversibil în coordonate p-V tehnic reversibil în coordonate p-V
2
(Lt ,12 )rev = − ∫ Vdp (3.17)
1
sau, sub forma diferenţiala:
(δLt )rev = −Vdp ; (δlt )rev = −vdp (3.18)
Fiind reversibil, procesul 1-2 reprezintă o succesiune de stări de echilibru, care pot
fi reprezentate în coordonate p-V printr-o curbă continuă (figurile 3.5a şi 3.5b). În
conformitate cu relaţiile (3.15) si (3.17), se observă că aria mărginită de curba
procesului termodinamic şi axa volumelor reprezintă, la scară, lucrul mecanic
de dilatare, iar aria mărginită de curba procesului termodinamic şi axa presi-
unilor este proporţională cu lucrul mecanic tehnic. Datorita acestor proprie-
tăţi, diagrama p-V se numeşte diagramă mecanică.
3.2.2 Căldura
Căldura, Q reprezintă energia schimbată de sistem cu mediul ambiant în
cursul unei interacţiuni termice. Prin convenţie, căldura primită de sistemul ter-
modinamic este pozitivă, iar căldura cedată de acesta mediului ambiant este
negativă.
Se consideră un sistem monofazic-monocomponent, care este supus unui
proces elementar oarecare “x”, în urma căruia temperatura agentului termodinamic
variază cu dT. Căldura elementara δQ, schimbată de sistem cu mediul ambiant se
poate determina cu relaţiile specifice calorimetriei:
δQ x = mc x dT [J] ; δQ x = n M C M ,x dT [J] (3.19)
unde m [kg] reprezintă masa sistemului termodinamic, nM [kmol], numărul de
kilomoli al acestuia, cx [J/kgK], căldura specifică masică, iar CM,x [J/kmolK], căl-
dura specifică molara. Căldurile specifice, depind de natura substanţei, (oxigen,

azot, vapori de apă, etc.) de modul de exprimare al acesteia (kilogram sau
kilomol) şi de tipul procesului termodinamic considerat (izobar, izocor, etc.).
În expresiile (3.19), indicele x a fost utilizat pentru a evidenţia corelaţia dintre căl-
dură, căldurile specifice şi procesul termodinamic. Căldura este o mărime extensi-
va. Pentru 1 kilogram de substanţă expresia (3.19) capătă forma:
δq x = c x dT [J/kg] ; δq x = C M ,x dT [J/kmol] (3.20)
Căldura schimbată în cazul unui proces finit “x”, care se desfăşoară între
stările extreme de echilibru 1 şi 2 se determina cu relaţiile:
2 2 2 2
∫
1
∫
Q x ,12 = δQ x = mc x dT ;
1
∫ ∫
Q x ,12 = δQ x = n M C M ,x dT
1 1
(3.21)
Expresiile (3.19)-(3.20) se pot utiliza şi în cazul sistemelor multicompo-

nenete, însă căldurile specifice depind în plus şi de compoziţia agentului termodi-
namic. Pentru sistemele multifazice relaţiile (3.19)-(3.21) nu mai pot fi aplicate
deoarece în majoritatea proceselor care implică tranziţia de fază temperatura agen-
tului termodinamic rămâne constantă.
3.3 Formulări ale principiului întâi al termodinamicii

Aşa cum remarca Max Plank acum aproape un secol, principiul întâi al
termodinamicii “nu este altceva decât principiul conservării energiei aplicat fe-
nomenelor în care sunt implicate procese de producere sau transfer a căldu-
rii.” Acest principiu cunoaşte mai multe formulări echivalente, dinte care se amin-
tesc aici următoarele:
• Nu se poate realiza o maşină termică care să producă continuu lucru
mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de căldură.
O astfel de maşină poartă denumirea de perpetuum mobile de speţa I. În
consecinţă:
• Un perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
• Nu se poate realiza o maşină care să producă în continuu energie de
o anumita formă, fără a consuma o cantitate echivalentă de energie
de o altă formă.
• Energia nu se poate crea şi nu se poate distruge; ea se poate numai
transforma dintr-o formă în alta.
Din aceste enunţuri se observă că principiul întâi al termodinamicii nu face
nici o deosebire între cele două forme de transfer ale energiei. Din punctul său de
vedere, căldura şi lucrul mecanic sunt echivalente, astfel că nu se impun restricţii
sau limite în ceea ce priveşte conversia dintre ele.
3.4 Expresia matematică a primului principiu pentru sisteme închise

Se consideră sistemul termodinamic închis din figura 3.7, care efectuează un
proces finit între stările de echilibru 1 si 2. În timpul procesului, sistemul primeşte
căldura Q12>0 şi efectuează asupra mediului ambiant lucrul mecanic L12>0. În
ipoteza că sistemul se află în repaus (viteza centrului de masă este nulă), ultima
formulare a principiului întâi conduce la relaţia:
U 2 − U 1 = Q12 − L12 (3.22)
Relaţia (3.22) constituie expresia matematică a primului principiu pentru

sisteme închise. Ea arată că variaţia energiei interne între două stări de echilibru
este egală cu diferenţa dintre căldura primită de sistem şi lucrul mecanic pe care
acesta îl efectuează asupra mediului ambiant. Ecuaţia de mai sus poate fi utilizată
atât pentru procesele reversibile, cât şi pentru cele ireversibile. Atunci când în
proces sunt implicate şi alte forme de energie (de exemplu energia cinetică a
centrului de masă, sau energia potenţială), atunci diferenţa U2-U1 din relaţia
(3.22) trebuie înlocuită cu diferenţa E2-E1, unde energia E a sistemului este
E=U+0.5mw2+mgy+...
Considerând că procesul finit poate fi descompus într-o succesiune de proce-
se elementare, rezultă:
2 2 2
∫
1
∫
Q12 = δQ ; L12 = δL ; U 2 − U 1 = dU
1
∫
1
(3.23)
cu observaţia că rezultatele primelor doua integrale depind de tipul procesului con-

siderat, în timp ce rezultatul celei de-a treia este acelaşi indiferent de natura proce-
sului. Din expresiile (3.22) şi (3.23) se obţine că:
dU = δQ − δL (3.24)
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia primului principiu al termodinamicii pentru

un proces elementar al sistemului închis. Împărţind
relaţia de mai sus cu timpul dτ în care se desfăşoară
procesul elementar considerat, rezultă că:
dU dτ = Q&− P (3.25)
unde Q& = δQ dτ [W] şi P = L&= δL dτ [W] repre-

zintă fluxul de căldură, respectiv puterea schimbate
de sistem cu mediul ambiant.
Fig. 3.7 Interacţiunile Până acum nu s-a făcut nici o precizare asu-
sistemului închis pra naturii lucrului mecanic, acesta putând fi de di-
cu mediul ambiant. latare sau tehnic. În majoritatea cazurilor, interacţi-
unea mecanică între sistem şi mediul ambiant se face numai sub formă de lucru
mecanic de dilatare. În plus, dacă procesul este şi reversibil, ecuaţia (3.25) poate fi
pusa sub forma:
dU = δQ − pdV (3.26a)
sau:
dH = δQ + Vdp (3.26b)
ultima expresie fiind găsită ţinând cont de relaţia de definiţie a entalpiei (3.6) şi de
identitatea: d(pV)=pdV +Vdp. Relaţiile (3.26) reprezintă forme uzuale ale expresiei
matematice a primului principiu pentru sistemele închise.
3.5 Expresia matematica a primului principiu pentru sisteme deschise

Se consideră sistemul termodinamic deschis din figura 3.8, care interacţio-
nează cu mediul ambiant prin schimb de căldură (flux de căldură), lucru mecanic
tehnic (putere) şi masă. Schimbul de masă se efectuează numai prin secţiunile 1-1
si 2-2 aflate la cotele y1 respectiv y2 faţă de orizontală, iar fluidul are în aceste sec-
ţiuni vitezele medii de curgere w1 şi w2, respectiv energiile interne specifice u1 si
u2. Procesul de curgere, caracteristic sistemului deschis, poate fi înlocuit cu o suc-
cesiune de procese fără curgere, efectuate de un sistem termodinamic imaginar
închis, reprezentat în figura 3.9.
În starea 1, corespunzătoare momentului τ sistemul închis (SI) este format din
sistemul deschis (SD) la care se adaugă un element de masă dm1, adiacent secţiunii
1-1. Acest element are energia interna u1dm1, energia cinetică 0,5w12dm1 şi energia
potenţială y1gdm1. Dacă în această stare, în sistemul deschis (SD) se află o cantitate
de substanţă M, iar energia totală este:
E SD = E = U + ∫
VSD
1
2
ρ w 2 dV + const . (3.27)
Fig.3.8 Schema sistemului termodinamic deschis

Fig. 3.9 Metoda de închidere a sistemului termdinamic deschis
unde VSD reprezintă volumul sistemului deschis în starea 1, atunci:
m SI (τ) = m SD (τ) + dm1 = M + dm1 (3.28)
( ) ( )
E SI (τ) = E SD (τ) + u1 + 12 w12 + y1 g dm1 = E + u1 + 12 w12 + y1 g dm1 (3.29)
În starea 2, la momentul τ+dτ, sistemul închis (SI) este format din sistemul
deschis (SD) la care se adaugă elementul de masă dm2, care tocmai a ieşit în mediul
ambiant. Acest element are energia interna u2dm2, energia cinetică 0,5w22dm2 şi
energia potenţială y2gdm2. În această stare în sistemul deschis se află o cantitate de
substanţă M+dM a cărei energie este E+dE astfel că:
m SI (τ + dτ) = m SD (τ + dτ) + dm 2 = M + dM + dm 2 (3.30)
( ) (
E SI (τ + dτ) = E SD (τ + dτ) + u 2 + 12 w22 + y 2 g = E + dE + u 2 + 12 w22 + y 2 g ) (3.31)
În timpul procesului 12 sistemul închis schimbă cu mediul ambiant căldura
elementară δQ şi lucrul mecanic elementar δLSI , compus din lucrul mecanic tehnic
δLt şi lucrul mecanic de dilatare, δLdl. Acesta din urmă este cauzat de variaţia
volumului sistemului închis (SI), datorată intrării elementului de masa dm1 în
sistem, respectiv ieşirii elementului de masă dm2 în mediul ambiant. Ţinând cont de
definiţia generală a lucrului mecanic de dilatare (3.10) rezultă că:
δLdl = − p1dV1 + p 2 dV2 = − p1v1dm1 + p 2 v 2 dm2 (3.32)
Comparând relaţiile (3.32) şi (3.12), se observă că, pentru sistemul deschis (SD),
interacţiunea de mai sus reprezintă lucrul mecanic de dislocare datorat schimbului
de masă. În consecinţă, lucrul mecanic schimbat de sistemul închis cu mediul
ambiant este dat de relaţia:
δLSI = δLt + δLdl = δLt − p1v1dm1 + p 2 v 2 dm2 (3.33)
Energia si formele de transfer ale acesteia fiind identificate, pentru sistemul
închis se pot aplica ecuaţia conservării masei şi expresia matematica a primului
principiu al termodinamicii. Astfel, ţinând cont că masa sistemului închis este

constantă, rezultă:
m SI (τ) = m SI (τ + dτ) (3.34)
de unde, cu ajutorul relaţiilor (3.28) si (3.30), se deduce imediat că:
dM = dm1 − dm2 (3.35)
Prin înlocuirea energiei interne U cu energia totală a sistemului E, expresia
matematică a primului principiu pentru sistemul închis (3.25) devine:
dE SI = δQSI − δLSI (3.36)
Folosind acum relaţiile (3.29) şi (3.31), expresia (3.36) poate fi pusa sub forma:
( ) (
dE = δQ − δLt + h1 + 12 w12 + y1 g dm1 − h2 + 12 w22 + y 2 g dm 2 ) (3.37)
În fine, prin împărţirea ecuaţiilor (3.35) şi (3.37) cu timpul dτ se obţine că:

dM
= m&1 − m&2 (3.38)
dτ
dE &
dτ
( ) (
= Q − P + h1 + 12 w12 + gy1 m&1 − h2 + 12 w22 + gy 2 m&2 ) (3.39)
unde m&1,2 = dm1,2 dτ , Q& = δQ dτ , P = L&t = δLt dτ reprezintă debitul, fluxul de

căldură şi puterea schimbate de sistemul termodinamic cu mediul ambiant. Relaţia
(3.38) reprezintă ecuaţia conservării masei, în timp ce relaţia (3.39) constituie
expresia matematică a principiului întâi al termodinamicii pentru sisteme
deschise. Cele doua ecuaţii se pot utiliza atât pentru procesele reversibile cât şi
pentru cele ireversibile.
Trebuie remarcat faptul că ecuaţiile (3.38) şi (3.39) sunt aplicabile numai sis-
temelor termodinamice de genul celui prezentat în figura 3.8. Particularităţile aces-
tuia constau în faptul că interacţiunea mecanică se manifestă doar prin lucru meca-
nic tehnic, iar schimbul de masă se realizează numai prin intermediul unei secţiuni
de intrare şi al unei secţiuni de ieşire. În cazul în care îşi fac apariţia şi alte forme
de lucru mecanic, iar fluidul intră în sistemul termodinamic prin Ki secţiuni şi iese
din sistem prin Ke secţiuni atunci ecuaţiile (3.38) şi (3.39) devin:
∑ (m& ) − ∑ (m& )
Ki Ke
dM
= (3.40)
dτ
j 1 j 2
j =1 j =1
∑ ∑ [(h ) ] ∑ [(h ) ]
Ki Ke
dE &
=Q− P+ + 12 w 2j + gy j m&j 1 − + 12 w 2j + gy j m&j (3.41)
dτ
j j 2
j =1 j =1
În cele mai multe cazuri sistemele deschise evoluează în condiţii staţionare.

Atunci d/dτ=0, astfel că ecuaţia conservării masei (3.38) şi expresia matematică a
primului principiu al termodinamicii (3.39) capătă forma :
m&1 = m&2 = m& (3.42)
(h 2 ) ( )
+ 12 w22 + gy 2 − h1 + 12 w12 + gy1 = q12 − l t ,12 (3.43)
În ecuaţiile anterioare q12 = Q&/ m& şi l t ,12 = P / m& reprezintă căldura şi lucrul meca-
nic tehnic schimbat de 1 kg. de agent termodinamic cu mediul ambiant în procesul
finit 1-2. Definind entalpia frânată a fluidului, h* după relaţia:
h* = h + 12 w 2 (3.44)
expresia matematică a primului principiu pentru sisteme deschise (3.43) devine:
h2* − h1* + g ( y 2 − y1 ) = q12 − l t ,12 (3.45)
În fine, în cazul proceselor staţionare pentru care y1≈y2 şi 0,5w2<<h ecuaţia

(3.45) poate fi pusă sub forma:
h2 − h1 = q12 − l t ,12 (3.46)
Relaţia de mai sus este frecvent utilizată în studiul maşinilor şi instalaţiilor termice
deoarece pentru majoritatea acestora ipotezele în care a fost dedusă sunt îndepli-
nite.
3.6 Ecuaţii calorice de stare

Energia interna, U şi entalpia, H se numesc mărimi calorice de stare. Aşa
cum s-a arătat anterior, starea sistemului monofazic-moncomponent poate fi
descrisă în mod univoc prin doi parametrii de stare independenţi, astfel că, pentru
un sistem închis:
U = U (T ,V ) ; H = H (T , p ) (3.44)
Relaţiile (3.44) poartă denumirea de ecuaţii calorice de stare. Pentru a gă-

si o formă convenabilă a acestor dependenţe se consideră mărimile extensive speci-
fice u şi h, sau uM şi hM, care prezintă din punct de vedere matematic diferenţiale
totale exacte în raport cu variabilele independente T şi v (sau vM), respectiv T şi p:
 ∂u   ∂u   ∂u   ∂u 
du =   dT +   dv ; du M =  M  dT +  M  dv M (3.45)
 ∂T  v  ∂v  T  ∂T  vM  ∂v M T
 ∂h   ∂h   ∂h   ∂h 
dh =   dT +   dp ; dhM =  M  dT +  M  dp (3.46)
 ∂T  p  ∂p  T  ∂T  p  ∂p T
Dacă 1 kg sau 1 kmol de substanţă suferă un proces elementar izocor, atunci din
ecuaţiile (3.26a) şi (3.20) rezultă:
(du )v = (δq )v = cv dT ; (du M )v = (δq M )v = C M ,v dT
de unde se deduce imediat că:
 ∂u   ∂u 
cv =   ; C M ,v =  M  (3.47)
 ∂T  v  ∂T  vM
În mod similar, pentru un proces elementar izobar, ecuaţiile (3.26b) şi (3.20) con-
duc la relaţia:
 ∂h   ∂h 
cp =   ; CM ,p =  M  (3.48)
 ∂T  p  ∂T  p
Înlocuind aceste relaţii în ecuaţiile (3.45) respectiv (3.46) se găseşte imediat că:
 ∂u   ∂u 
du = c v dT +   dv ; du M = C M ,v dT +  M  dv M (3.49)
 ∂v  T  ∂v M T
 ∂h   ∂h 
dh = c p dT +   dp ; dhM = C M , p dT +  M  dp (3.50)
 ∂p  T  ∂p T
Relaţiile (3.49) şi (3.50) reprezintă formele diferenţiale ale ecuaţiilor calorice
de stare pentru sistemul monofazic-monocomponent. Forma explicită a unor
astfel de ecuaţii poate fi găsită numai dacă se cunosc expresiile derivatelor parţiale
(∂u/∂v)T şi (∂h/∂p)T.
Capitolul 4
GAZUL PERFECT
Cercetările experimentale privitoare la comportarea gazelor au demarat la

mijlocul secolului XVII. Astfel, studiind comportarea gazelor la presiuni mici si
temperaturi apropiate de cele ale mediului ambiant, Robert Boyle (1627-1691) şi
Edme Mariotte (1620-1684), iar ceva mai târziu Jacques Charles (1746-1823) şi
Joseph-Louis Gay-Lussac (1778-1850) au descoperit legile care le poartă numele.
Plecând de la acestea, Clapeyron a stabilit o ecuaţie termică de stare simplă şi uşor
de utilizat. Mai mult, observaţiile experimentale privind destinderea în vid a gaze-
lor, realizate de Gay-Lussac şi confirmate ulterior de Joule au permis deducerea
ecuaţiilor calorice de stare. Cercetările ulterioare au arătat că legile respective nu
descriu în mod riguros comportarea gazelor decât în anumite domenii de presiune
şi temperatură. Astfel, odată cu creşterea presiunii, ecuaţiile respective conduc la
erori din ce în ce mai mari, devenind astfel imposibil de utilizat.
Ca urmare, a fost definit un gaz ipotetic, mai degrabă un concept, numit gaz
perfect, care se comportă conform legilor mai sus amintite. În anumite domenii de
presiune şi temperatură, specifice fiecărui gaz în parte, comportarea tuturor gazelor
din natură poate fi modelată cu ajutorul ecuaţiei lui Clapeyron. La nivel micros-
copic, gazul perfect este caracterizat, printre altele, prin absenţa forţelor intermo-
leculare şi printr-un volum al moleculelor neglijabil în raport cu volumul ocupat de
gaz. Toate gazele din natură se comportă ca nişte gaze perfecte la presiuni scăzute
şi volume specifice relativ ridicate, adică la valori ale parametrilor de stare departe
de cele corespunzătoare tranziţiei de fază. Din punct de vedere teoretic, orice gaz
pentru care p → 0 şi v → ∞ se comportă ca un gaz perfect.
4.1 Ecuaţia termică de stare a gazelor perfecte

Deducerea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect are la bază legile lui
Boyle-Mariotte şi Gay-Lussac. Astfel, în 1660 Robert Boyle şi independent, în
1676 Edme Mariotte au arătat pe cale experimentală că la temperatură constantă,
produsul dintre presiunea şi volumul unui gaz este constant. Pentru un kilogram de
gaz care este supus unui proces izoterm, rezultă că:
pv = const . (4.1)
iar constanta depinde de natura gazului. În mod logic, ecuaţia de mai sus reprezintă
legea Boyle-Mariotte.
În anul 1802, Joseph-Louis Gay-Lussac a descoperit că pentru un proces de

încălzire izobară raportul dintre volumul sistemului şi temperatura sa reprezintă o
constantă. Dacă sistemul este format dintr-un kilogram de gaz, atunci:
v
= const . (4.2)
T
Ecuaţia de mai sus poartă denumirea de legea Gay-Lussac. Valoarea constantei
care intervine în relaţia (4.2) depinde de natura gazului.
Cele două legi permit deducerea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect.
Astfel, se consideră un sistem termodinamic închis în care se găseşte un kilogram
de gaz. Aşa cum sugerează figura 4.1, oricare două stări ale acestuia pot fi unite
printr-un proces izobar urmat de unul izoterm. Conform legii Boyle-Mariotte, apli-
cată procesului izoterm a-2:
p2 v2 = pa va (4.3)
astfel că:
p v p v
va = 2 2 = 2 2 (4.4)
pa p1
Utilizând pentru procesul izobar 1-a legea Gay-Lussac, rezultă:
v a v1
= (4.5)
Ta T1
v1Ta v1T2
va = = (4.6)
T1 T1
Din relaţiile (4.4) şi (4.6) se obţine în final că:

p1v1 p 2 v 2
= (4.7)
T1 T2
Stările 1 şi 2 fiind oarecare, din relaţia

anterioară rezultă că pentru orice stare a
gazului perfect:
pv
= const . (4.8)
T
Fig. 4.1 Reprezentarea proceselor iar constanta depinde de natura gazului.

care unesc două stări oarecare în Relaţia de mai sus a fost găsită pentru
coordonate p-V prima dată de Clapeyron. Constanta ca-
Capitolul 4. Gazul perfect 85
re intervine în ecuaţia (4.8) se notează cu R [J/kg.K] şi poartă denumirea de

constanta specifică a gazului perfect. Pentru un kilogram de gaz perfect ecuaţia lui
Clapeyron devine:
pv = RT (4.9)
Dacă sistemul este format din m kilograme de gaz perfect, atunci prin multiplicarea
ecuaţiei (4.9) cu masa rezultă:
pV = mRT (4.10)
Relaţia (4.10) sus reprezintă ecuaţia de stare pentru m kilograme de gaz perfect.
În anul 1811 Amedeo Avogadro (1776-1856) a emis ipoteza conform căreia
“volume egale din orice gaz perfect aflate la aceeaşi presiune şi temperatură
conţin acelaşi număr de molecule.” Ulterior această ipoteză a fost confirmată atât
teoretic cât şi experimental. Legea lui Avogadro are trei consecinţe importante.
Prima din ele stabileşte faptul că un kilomol de gaz perfect conţine NA =6,0221⋅1026
molecule, indiferent de natura gazului. Numărul NA reprezintă aşadar o constantă
universală şi poartă denumirea de numărul lui Avogadro. Cantitatea de substanţă
conţinută într-un kilomol de gaz se numeşte masă molară şi se notează cu M
[kg/kmol]. A doua consecinţă se referă la ecuaţia termică de stare a gazului perfect.
Pentru un kilomol de gaz, ecuaţia (4.9) devine:
pv M = MRT (4.11)
unde vM =Mv reprezintă volumul molar. Cum acesta conţine NA molecule indiferent
de natura gazului, rezultă că la aceeaşi presiune şi temperatură produsul:
pv M
MR = (4.12)
T
devine independent de natura gazului. Produsul MR se notează cu RM [J/kmolK] şi
se numeşte constanta universală a gazului perfect:
R M = MR = 8314,3 J/kmol K (4.13)
În aceste condiţii, pentru un kilomol de gaz perfect ecuaţia termică de stare devine:
pv M = R M T (4.14)
Evident că, dacă sistemul este alcătuit din nM kilomoli atunci ecuaţia (4.14) capătă
forma:
pV = n M R M T (4.15)
A treia consecinţă a legii lui Avogadro este aplicabilă stării normale a gazului.
Aceasta reprezintă o stare de referinţă pentru care:
p N = 760 mmHg = 1,013 bar ; TN = 273,15 K (4.16)
Volumul ocupat de un kilomol de gaz perfect la starea normală se numeşte volum

molar normal şi se notează cu vMN [mN3/kmol]. Conform legii lui Avogadro el este
acelaşi pentru toate gazele. Valoarea acestuia se deduce imediat din ecuaţia termică
de stare a gazului perfect (4.14):
R M TN 8314 ,3 ⋅ 273,15
v MN = = = 22 ,414 m 3N kmol (4.17)
pN 1,013 ⋅ 10 5
Volumul ocupat de nM kilomoli de gaz perfect la starea normală se numeşte volum

normal şi se notează cu VN [mN3]. Între volumul normal şi masa sistemului există
relaţia:
m
V N = n M v M ,N = v M ,N (4.18)
M
La fel de importantă este şi legătura dintre volumul ocupat de gaz la starea
normală, VMN şi volumul acestuia, V corespunzător presiunii p şi temperaturii T.
Aplicând ecuaţia termică de stare a gazului perfect (4.10) rezultă:
p TN
VN = V (4.19)
pN T
În mod evident, cele două relaţii sunt echivalente. Într-adevăr, utilizând pentru
volumul molar normal expresia (4.17) şi pentru masa sistemului ecuaţia termică de
stare (4.10), relaţia (4.18) poate fi pusă imediat sub forma (4.19).
4.2 Ecuaţiile calorice de stare ale gazului perfect.

Pentru sistemul simplu (monofazic-monocomponent), forma generală a
ecuaţiilor calorice de stare este dată de relaţiile (3.45) şi (3.46). Aplicabilitatea
acestor relaţii depinde însă de posibilitatea exprimării convenabile a derivatelor
(∂u/∂v)T, respectiv (∂h/∂p)T. În cazul de faţă, deducerea valorii acestor derivate are
la bază observaţiile experimentale ale lui Gay-Lussac, confirmate ulterior de Joule,
care au evidenţiat că destinderea în vid a unui gaz perfect se realizează fără modifi-
carea temperaturii.
Se consideră aşadar un ansamblu format din două recipiente legate între ele,
aflate într-un calorimetru. În recipientul A se află un gaz perfect având temperatura
T şi presiunea pA, în timp ce în recipientul B este vid. În mod evident, temperatura
apei din calorimetru este egală cu T. Deschizând robinetul care separă cele două
incinte, o parte din gazul aflat în recipi-

entul A pătrunde în recipientul B. În urma
procesului de destindere, volumul ocupat
de gaz creşte de la VA la VA+B =VA+VB,
presiunea scade de la pA la pA+B, dar ter-
mometrul arată că temperatura apei din
calorimetru nu se modifică. Rezultă de
aici că, în urma procesului de destindere
în vid, temperatura gazului rămâne con- Fig.4.2 Destinderea în vid a gazului
stantă şi că sistemul nu schimbă căldură perfect
cu apa din calorimetru. Cum lucrul meca-
nic efectuat de gaz este nul, din expresia matematică a primului principiu pentru
sisteme închise se deduce imediat că:
∆u = q − l = 0
ceea ce înseamnă că energia internă a sistemului nu s-a modificat ca urmare a
variaţiei volumului sau presiunii. În consecinţă:
 ∂u   ∂u 
  =0 ;   = 0 (4.20)
 ∂v  T  ∂p  T
Din punct de vedere fizic, relaţiile anterioare reprezintă una din consecinţele
imediate ale absenţei forţelor intermoleculare. În astfel de situaţii, energia internă
cuprinde numai de energia cinetică de rotaţie translaţie şi oscilaţie a moleculelor
care, la rândul sau depinde numai de temperatură. Cum aceasta rămâne
nemodificată în timpul procesului, rezultă că variaţia energiei interne în raport cu
volumul (sau presiunea) este nulă.
Ţinând cont de relaţiile (3.45) şi (4.20), rezultă că ecuaţia calorică de stare
a energiei interne este:
du = cv dT ; dU = mcv dT (4.21a,b)
după cum sistemul este format din unul respectiv din m kilograme de gaz perfect.
Mai mult aplicând relaţiile lui Maxwell formei diferenţiale (3.45) rezultă:
 ∂c v  ∂  ∂u  
  =    = 0 (4.22)
 ∂v  T ∂T  ∂v  T  v
de unde se deduce că cv depinde cel mult de temperatură. Integrarea relaţiilor (4.21)
între două stări extreme de echilibru, conduce la:
2 2
∫
u 2 − u1 = c v ( T )dT
1
∫
U 2 − U 1 = mc v ( T )dT
1
(4.23)
În ceea ce priveşte entalpia, combinând relaţia de definiţie (3.7) cu ecuaţia

termică de stare a gazului perfect se obţine că:
h = u + pv = u + RT (4.24)
astfel încât, ţinând cont şi de relaţia (4.20) rezultă:
 ∂h   ∂u 
  =   = 0 (4.25)
 ∂p  T  ∂p  T
Cu acest rezultat, relaţia (3.46) poate fi pusă sub una din formele:
dh = c p dT ; dH = mc p dT (4.26a,b)
care reprezintă ecuaţia calorică de stare a entalpiei gazului perfect. La fel ca în

cazul energiei interne, relaţiile lui Maxwell conduc la:
 ∂c p  ∂  ∂h  
  =    = 0 (4.27)
 ∂p 
  T ∂T  ∂p  T  p
rezultând de aici că cp depinde doar de temperatura gazului. Prin integrarea

relaţiilor (4.26) între două stări extreme de echilibru, se obţine:
2 2
∫
h2 − h1 = c p (T )dT ;
1
∫
H 2 − H 1 = mc p (T )dT
1
(4.28)
Din cele prezentate anterior, rezultă că, în cazul gazului perfect energia
internă, entalpia şi căldurile specifice la volum şi presiune constantă depind numai
de temperatură.
4.3 Căldura specifică a gazului perfect.

Prin căldură specifică se înţelege căldura necesară unităţii de masă pentru
mărirea temperaturii cu un grad, fără ca procesul respectiv sa producă modificarea
stării de agregare a substanţei. Aşa cum s-a arătat în paragraful 3.2.2, căldura
specifică depinde de natura substanţei şi de tipul procesului termodinamic
considerat. În plus, ţinând cont de modul de exprimare al cantităţii de substanţă,
pentru un proces oarecare x efectuat de un gaz perfect se pot utiliza căldura
specifică masică, cx [J/kg.K], căldura specifică molară CM,x [J/kmol.K], şi căldura
specifică normală, CN,x [J/mN3K]. Între acestea există următoarele relaţii de
legătură:
C M ,x v M ,N C N ,x
cx = = (4.29)
M M
În aceste condiţii, căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant pe parcursul
procesului oarecare x poate fi exprimată prin una din relaţiile:
δQ x = mc x dT ; δQ x = n M C M ,x dT ; δQ x = V N C N ,x dT (4.30)
Datorită prezenţei lor în ecuaţiile calorice de stare, cele mai importante dintre
căldurile specifice sunt cele la volum respectiv presiune constantă. Ele satisfac atât
ecuaţiile generale (3.47)-(3.48) cât şi relaţiile particulare (4.22) şi (4.27), ultimele
două evidenţiind faptul că cp şi cv depind cel mult de temperatură. Pentru gazul
perfect, cele două călduri specifice sunt legate între ele printr-o relaţie remarcabilă.
Astfel, ţinând cont de expresiile matematice ale primului principiu pentru sisteme
închise (3.26), la care de adaugă ecuaţiile calorice de stare ale energiei interne
(4.21) şi entalpiei (4.26) rezultă:
δq = c v dT + pdv = c p dT − vdp (4.31)
Prin diferenţierea ecuaţiei termice de stare a gazului perfect:
pdv + vdp = RdT (4.32)
ultima din egalităţile (4.31) se reduce la:

c p − cv = R (4.33)
cunoscută sub denumirea de relaţia Robert-Mayer. Evident că o relaţie

asemănătoare se poate scrie şi pentru căldurile specifice molare:
C M , p − C M ,v = R M (4.34)
Relaţia Robert-Mayer evidenţiază faptul că diferenţa dintre cele două călduri

specifice este constantă, deşi fiecare din ele depinde în general de temperatură.
Raportul dintre ele se numeşte exponent adiabatic şi se notează cu k:
cp CM ,p
k= = >1 (4.35)
cv C M ,v
Acesta este întotdeauna supraunitar, deoarece cp>cv şi, cu excepţia gazelor

monoatomice, depinde la rândul său de temperatură, astfel încât, k=k(T). Din
ultimele trei relaţii se găseşte imediat că:
R RM
cv = [J/kg.K] ; C M ,v = [J/kmol.K] (4.36)
k −1 k −1
kR kRM
cp = [J/kg.K] ; CM ,p = [J/kmol.K] (4.37)
k −1 k −1
Dependenţa căldurilor specifice cp sau cv cu temperatura s-a determinat pe
cale experimentală şi este prezentată în literatura de specialitate sub formă tabelară.
Utilizând datele cuprinse în tabelele termodinamice, figura 4.3 ilustrează modul de
variaţie al căldurii specifice molare la presiune constantă cu temperatura pentru
câteva gaze perfecte uzuale. Se poate observa că alura de variaţie este aproximativ
aceeaşi în cazul gazelor a căror moleculă este formată din mai mulţi atomi, în timp
ce, pentru gazele monoatomice, căldurile specifice sunt constante cu temperatura.
Explicaţia acestui mod de variaţie va fi dată în capitolul următor cu ajutorul teoriei
cinetico-moleculare a gazelor.
Pe baza datelor experimentale s-a stabilit că variaţia respectivă poate fi
aproximată pe un interval dat de temperatură printr-un polinom. Ordinul acestui
polinom depinde de intervalul de temperatură considerat şi de eroarea de aproxi-
90 90
CMP, CO2 CMP, N2
CMP, H2 O CMP, O2
75 75
CMP, He
[ kJ/ Kmol K]
60 60
45 45
CMP
30 30
15 15
275 650 1025 1400 1775 2150 2525 2900 3275
T [K]
Fig. 4.3 Variaţia căldurii specifice a unor gaze perfecte cu temperatura.

Se poate observa că în cazul heliului, care este un gaz monoatomic, căldura
specifică nu depinde nici de temperatură
mare acceptată. Pentru majoritatea gazelor, polinomul de ordinul patru:
C M , p (T ) = a 0 + a1T + a 2T 2 + a 3T 3 + a 4T 4 (4.38)
având temperatura exprimată în scara Kelvin, sau:
C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4 (4.39)
cu temperatura măsurată în scara Celsius, aproximează variaţia căldurii specifice

masice la presiune constantă între 275 K şi 3000 K cu o eroare de maxim 3,5%.
Evident că pe acelaşi interval de temperatură, cu cât ordinul polinomului este mai
mic, cu atât eroarea de aproximare este mai mare. Valorile coeficienţilor polinoa-
melor de interpolare (4.38) şi (4.39) sunt prezentate în tabelul 4.1
În scopul uşurării calculelor termodinamice s-a introdus noţiunea de căldură
specifică medie. Pentru un proces oarecare x care se desfăşoară pe intervalul de
temperatură [T1 T2], căldura specifică medie se defineşte după relaţia:
2
1
∫ c ( T )dT
T2
cx = (4.40)
T2 − T1
T1 x
1, x
Tab. 4.1 Valorile coeficienţilor polinoamelor de interpolare a căldurii specifice molare

C M , p (T ) = a 0 + a1T + a 2 T 2 + a 3T 3 + a 4 T 4
a0 a1 a2 a3 a4
2 3 4
[kJ/kmolK] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK5]
C Mp ,CO2 22,930 5,8026⋅10-2 -3,5713⋅10-5 1,0206⋅10-8 -1,0967⋅10-12
C Mp ,H 2O 31,308 5,1161⋅10-3 8,2018⋅10-6 -3,9079⋅10-9 5,0265⋅10
C Mp ,N 2 27,184 4,8428⋅10-3 1,8423⋅10-6 -1,5075⋅10-9 2,3989⋅10-13
C Mp ,O 2 25,782 1,4287⋅10-2 -6,9435⋅106 1,7254⋅10-9 -1,5840⋅10-13
C M , p (t ) = b0 + b1t + b2 t 2 + b3 t 3 + b4 t 4
b0 b1 b2 b3 b4
2 3 4
[kJ/kmolK] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK ] [kJ/kmolK5]
C Mp ,CO2 36,301 4,0784⋅10-2 -2,7932⋅10-5 9,0511⋅10-9 -1,1036⋅10-12
C Mp ,H 2O 33,255 8,7000⋅10-3 5,302⋅10-6 -3,3949⋅10-9 5,0829⋅10-13
C Mp ,N 2 28,609 5,5389⋅10-3 7,0944⋅10-7 -1,2448⋅10-9 2,4002⋅10-13
C Mp ,O 2 29,226 1,0764⋅10-2 -5,4795⋅10-6 1,4987⋅10-9 -1,5039⋅10-13
2
1
∫ c ( T )dT
T2
cx = (4.40)
T2 − T1
T1 x
1, x
Din relaţia de definiţie se observă că pe procesul termodinamic x, căldura specifică

medie realizează între stările 1 şi 2 acelaşi schimb de căldură ca şi căldura specifică
reală, adică:
2
∫
q1x 2 = c x ( T )dT = c x
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.41)
1, x
Relaţia de mai sus este ilustrată grafic în coordonate cx-T de figura 4.4, în care se
poate observa cum ariile mărginite
de graficul căldurii specifice reale
respectiv căldurii specifice medii şi
axa temperaturilor sunt egale. Se
poate demonstra cu uşurinţă că rela-
ţia lui Robert-Mayer îşi păstrează
valabilitatea şi în cazul căldurilor
specifice medii, astfel că:
T2 T2
cp − cv T1
=R (4.42)
T1
Figura 4.4. Reprezentarea grafică a căldurii T2 T2

specifice reale şi a căldurii specifice medii CM ,p − C M ,v T1
= RM (4.43)
T1
Folosind noţiunea de căldură specifică medie, formele integrale ale ecuaţiilor

calorice de stare ale gazului perfect (4.23) şi (4.28) devin:
(T2 − T1 )
T2
h2 − h1 = c p (4.44)
T1
u 2 − u1 = c v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.45)
În calculele termodinamice, cele mai des utilizate sunt căldurile specifice

medii la volum constant respectiv la presiune constantă. Din acest motiv, valorile
acestora pe intervalele de temperatură (0, t), unde t este temperatura măsurată în oC
sunt date în tabelele termodinamice. În cazul în care trebuie calculată căldura
specifică medie pe intervalul de temperatură (t1, t2) se foloseşte relaţia:
t2 t1
t2 t2 ⋅ c p − t1 ⋅ c p
cp = 0 0
(4.46)
t1 t 2 − t1
În mod evident o relaţie analoagă este valabilă şi pentru căldura specifică medie la
volum constant.
În multe situaţii, procesele termodinamice determină variaţii relativ
reduse ale temperaturii astfel încât căldurile specifice pot fi considerate
constante cu temperatura. Un astfel de gaz poartă denumirea de gaz ideal. În
mod evident ecuaţia termică şi formele diferenţiale ale ecuaţiilor calorice de stare
corespunzătoare gazului ideal sunt identice cu cele ale gazului perfect, singura
deosebire constând doar in faptul că cp şi cv sunt independente de temperatură. Prin
integrarea relaţiilor (4.21) şi (4.26), rezultă că forma integrală a ecuaţiilor calorice
de stare ale gazului ideal este:
U 2 − U 1 = mc v (T2 − T1 ) (4.47)
H 2 − H 1 = mc p (T2 − T1 ) (4.48)
Evident că aproximaţia introdusă prin ipoteza gazului ideal este cu atât mai bună,
cu cât variaţiile de temperatură sunt mai mici şi cu cât molecula gazului este
alcătuită din mai puţini atomi. Aşa cum sugerează figura 4.3, cu cât numărul de
atomi din molecula gazului este mai mare, cu atât variaţia căldurii specifice cu
temperatura este mai rapidă.
4.4 Amestecuri de gaze perfecte

În majoritatea aplicaţiilor tehnice agenţii termodinamici care se încadrează în
modelul gazului perfect nu sunt formaţi din gaze pure, ci reprezintă mai degrabă
amestecuri de gaze perfecte care nu reacţionează chimic între ele. Ca exemplu se
pot aminti aici aerul, care reprezintă un amestec de oxigen, azot, bioxid de carbon,
etc., gazele rezultate în urma arderii hidrocarburilor, acestea fiind formate din
bioxid de carbon, vapori de apă, azot, oxigen, etc.
Deşi amestecurile de gaze definesc un sistem termodinamic multicomponent,
starea acestuia poate fi descrisă de ecuaţii de stare asemănătoare celor corespun-
zătoare gazului perfect:
p amV am = m am R am Tam ; p amV am = n M ,am R M Tam (4.88a,b)

dU am = m am c v ,am dTam ; dU am = n M ,am C Mv ,am dTam (4.89a,b)
dH am = m am c p ,am dTam ; dH am = n M ,am C Mp ,am dTam (4.90a,b)
Rămâne de stabilit doar modul de calcul al constantei specifice a amestecului, Ram

şi a căldurilor specifice cv,am, cp,am, respectiv CMv,am şi CMp,am.
Determinarea constantei specifice şi a căldurilor specifice masice ale ames-
tecului are la bază legea lui Dalton, care afirmă că: “într-un amestec de gaze per-
fecte, fiecare gaz ocupă întregul volum aflat la dispoziţie şi se comportă ca şi
când celelalte componente nu ar exista; presiunea totală a amestecului este

egală cu suma presiunilor parţiale ale gazelor componente”. Modelul de calcul
bazat pe legea lui Dalton este ilustrat de figura 4.10. Volumul şi temperatura
fiecărui gaz sunt egale cu cele ale amestecului, în timp ce presiunea pe care acesta
o exercită asupra peretelui, pi, numită presiune parţială, se determină din ecuaţia
termică de stare corespunzătoare componentului respectiv:
mi Ri Tam
pi = (4.91)
Vam
În relaţia anterioară, mi reprezintă masa componentului “i” din amestec, iar Ri este
constanta specifică a acestuia. Presiunea amestecului de gaze, pam, rezultă din legea
lui Dalton:
p am = pi ∑
i
(4.92)
în timp ce masa acestuia, mam se determină cu ajutorul legii conservării masei:

m am = ∑m
i
i (4.93)
Compoziţia amestecului este precizată prin participaţiile masice ale

componentelor amestecului, gi, definite prin relaţia:
mi
gi = (4.94)
m am
În mod evident:
∑g
i
i =1 (4.95)
Cu ajutorul participaţiilor masice pot fi exprimate constanta specifică a amestecului

de gaze şi căldurile specifice masice ale acestuia în funcţie de mărimile
corespunzătoare ale componenţilor aflaţi în amestec. Astfel, ţinând cont de legea
lui Dalton (4.92), ecuaţia termică de stare (4.88a) capătă forma:
.
Fig.4.10 Modelul lui Dalton pentru descrierea stării unui amestec de gaze.
Parametrii termici de stare ai componentului i din amestec sunt pi, Vi=Vam, Ti=Tam.
Vam ∑p i
i = m am Ram Tam (4.96)
Presiunea parţială pi se exprimă cu ajutorul relaţiei (4.91), astfel încât, după calcule
elementare, ecuaţia de mai sus se reduce la:
∑m R
i
i i = m am Ram (4.97)
de unde rezultă:
Ram = ∑g R
i
i i [kJ/kg.K] (4.98)
Pentru determinarea căldurilor specifice masice ale amestecului se utilizează ecua-

ţiile calorice de stare (4.89a) şi (4.90a). Conform legii lui Dalton, comportarea fie-
cărui gaz component nu este influenţată de prezenţa celorlalte, astfel că ecuaţia
calorică de stare a energiei interne poate fi pusă sub forma:
dU = ∑ dU i
i (4.99)
sau:
m am c v ,am dTam = ∑m c
i
i v ,i dTi (4.100)
Ţinând cont că temperatura componentului i este egală cu temperatura amestecului,

se deduce imediat că:
c v ,am = g i c v ,i [kJ/kg.K] ∑
i
(4.101)
Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei, (4.90a) se deduce în mod analog că:
c p ,am = ∑g ci
i p ,i [kJ/kg.K] (4.102)
Relaţiile anterioare evidenţiază faptul că cele două călduri specifice ale amestecului
de gaze depind de temperatură. Ele pot fi considerate constante doar în ipoteza
gazului ideal, care reprezintă o aproximaţie rezonabilă numai pe intervale relativ
reduse de temperatură. Indiferent dacă gazele componente sunt ideale sau perfecte,
între cp,am şi cv,am rămâne valabilă relaţia lui Robert-Mayer. Într-adevăr, pe baza
expresiilor (4.101), (4.33) şi (4.98), şirul de egalităţi:
c p ,am = ∑g c
i
i p ,i = ∑ g (c
i
i v ,i + Ri ) = ∑g c
i
i v ,i + ∑g R
i
i i (4.103)
se reduce în final la:

c p ,am = c v ,am + R am (4.104)
Exponentul adiabatic al amestecului de gaze reprezintă raportul dintre căldura

specifică masică la presiune constantă şi cea la volum constant:
c p ,am
k am = (4.105)
cv ,am
În aceste condiţii, din sistemul format de ultimele două ecuaţii rezultă că:
1 k am
c v ,am = R am ; c p ,am = R am (4.106)
k am − 1 k am − 1
Determinarea mărimilor molare ale amestecului de gaze are la bază legea lui
Amagat, conform căreia “volumul unui amestec de gaze este egal cu suma volu-
melor parţiale ocupate de gazele componente, considerate la temperatura şi
presiunea amestecului.” Aşa cum sugerează figura 4.11, gazele sunt separate de
un perete imaginar impermeabil, componenta i a amestecului ocupând volumul
parţial Vi la presiunea pam şi temperatura Tam.
Volumul parţial se calculează din ecuaţia termică de stare a gazului i:
n M ,i R M Tam
Vi = (4.107)
p am
unde nM,i reprezintă numărul de kilomoli din componentul respectiv aflat în
amestec. Conform legii lui Amagat:
Vam = ∑Vi
i (4.108)
O relaţie asemănătoare poate fi scrisă şi pentru numărul de kilomoli al amestecului:

n M ,am = ∑n i
M ,i (4.109)
În acest caz, compoziţia amestecului este definită prin participaţiile volumice,

definite prin relaţia:
Fig. 4.11 Modelul lui Amagat pentru descrierea stării unui

amestec de gaze. Volumul ocupat de gaz la presiunea şi temperatura
amestecului reprezintă volumul parţial.
Vi
ri = (4.110)
Vam
Cum Vam poate fi exprimat cu ajutorul ecuaţiei termice de stare corespunzătoare

amestecului de gaze:
n M ,am R M Tam
V am = (4.111)
p am
din relaţiile (4.107) şi (4.111) rezultă că participaţiile volumice pot fi determinate

cu expresia:
n M ,i
ri = (4.112)
n M ,am
În mod evident, suma participaţiilor volumice este unitară:
∑r i =1 (4.113)
i
Masa molară aparentă a amestecului, Mam [kg/kmol], reprezintă o mărime conven-

ţională având aceleaşi proprietăţi de calcul ca şi masa molară a gazului pur. Aceas-
tă mărime poate fi definită după relaţia:
m am
M am = (4.114)
n M ,am
Ţinând cont de relaţia de definiţie (4.114), rezultă imediat că:
p amV am R M Tam R
M am = ⋅ = M (4.115)
R am Tam p amV am R am
Dacă masa amestecului este exprimată prin relaţia:
m am = ∑m = ∑n
i
i
i
M ,i M i (4.116)
rezultă atunci că:

n M ,i
M am = ∑n i M ,am
Mi (4.117)
de unde, ţinând cont de expresia (4.112) se deduce imediat că:
M am = ∑r M i
i i [kg/kmol] (4.118)
O relaţie importantă este cea care leagă presiunile parţiale de participaţiile volumi-
ce. Astfel, utilizând relaţia (4.112) rezultă succesiv:
n M ,i p iV am R M Tam p
ri = = = i (4.119)
n M ,am R M Tam p amV am p am
Căldurile specifice molare ale amestecului se determină cu ajutorul ecuaţiilor

calorice de stare (4.89b) şi (4.90b). Folosind proprietatea de aditivitate a energiei
interne, rezultă că:
dU = dU i ∑ (4.120)
i
Explicitând acum cei doi membrii ai relaţiei anterioare se obţine că:
n M ,am C Mv ,am dTam = ∑n i

M ,i C Mv ,i dTi (4.121)
Cum temperatura fiecărui gaz component este egală cu temperatura amestecului,

dTam=dTi, relaţia anterioară se reduce la:
n M ,am C Mv ,am = ∑n i
M ,i C Mv ,i (4.122)
de unde, împărţind cu numărul de kilomoli ai amestecului, rezultă:
C Mv ,am = ∑r Ci
i Mv ,i [kJ/kmol.K] (4.123)
Folosind ecuaţia calorică de stare a entalpiei (4.90b) se deduce în mod analog că:
C Mp ,am = ∑r Ci
i Mp ,i [kJ/kmol.K] (4.124)
Următorul şir de egalităţi dovedeşte că relaţia Robert-Mayer scrisă între mărimile

molare ale amestecului rămâne valabilă:
C Mp ,am = ∑rC
i
i Mp ,i = ∑ r (C
i
i Mv ,i + RM ) = ∑rC i
i Mv ,i + RM ∑r =C
i
i Mv ,am + R M (4.125)
Ţinând cont de proprietăţile masei molare aparente, exponentul adiabatic al

amestecului poate fi exprimat după relaţia:
C Mp ,am
k am = (4.126)
C Mv ,am
iar din ultimele două relaţii rezultă că:

1 k
C Mv ,am = RM ; C Mp ,am = am RM (4.127)
k am − 1 k am − 1
În practică este des utilizată legătura dintre participaţiile masice şi cele
volumice. Această legătură este precizată de următoarea relaţie:
mi n M rM rM
gi = = M ,i i = i i = i i (4.128)
m am n M ,am M am M am ∑
ri M i
i
Invers, legătura dintre participaţiile volumice şi cele masice poate fi exprimată

prin:
n mi M i gi M i
ri = M ,i = = (4.129)
n M ,am ∑i
mi M i ∑gi M i
i
Din cele prezentate anterior se poate observa că amestecurile de gaze perfecte

pot fi asimilate cu un gaz perfect a cărui constantă specifică este precizată de relaţia
(4.98) şi ale cărui călduri specifice masice şi molare se pot determina din expresiile
(4.101), (4.102), (4.123) şi (4.124). În plus, relaţiile amintite evidenţiază faptul că
mărimile caracteristice amestecurilor de gaze raportate la kilogramul de
substanţă se calculează cu ajutorul participaţiilor masice, iar cele raportate la
kilomolul de substanţă se determină folosind participaţiile volumice.
4.5 Procese reversibile ale gazului perfect.

Procesele reversibile ale gazelor perfecte prezintă o importanţă deosebită în
studiul maşinilor şi instalaţiilor termice. Acestea pot fi clasificate în procese parti-
culare şi generale. Procesele particulare reprezintă transformări în cursul cărora o
mărime de stare (de ex. presiunea, volumul sau temperatura) rămâne constantă, sau
o interacţiune termodinamică (cum ar fi interacţiunea prin schimb de căldură) este
absentă. Aceste procese pot fi generalizate cu ajutorul transformării politrope, în
cursul căreia toate mărimile de stare pot varia concomitent şi toate interacţiunile
termodinamice dintre sistem şi mediul ambiant îşi pot fi prezente.
4.5.1 Procesul izocor

Acesta este procesul care se desfăşoară la volum constant. În figura4.12
izocora este reprezentată grafic în coordonate p-V, unde ecuaţia procesului este
V=const. Utilizând ecuaţia termică de stare a gazului perfect, rezultă că presiunea
şi temperatura unei stări aflată pe izocora stării iniţiale 1 verifică relaţia:
Fig. 4.12 Reprezentarea izocorei Fig 4.13 Reprezentarea izobarei

în coordonate p-V în coordonate p-V
p p1
= = const . (4.130)
T T1
Lucrul mecanic de dilatare, lucrul mecanic tehnic şi căldura schimbate de sistem cu

mediul ambiant în timpul procesului sunt date de relaţiile:
2
∫
L12 = pdV = 0
1
(4.131)
2
Lt ,12 = − Vdp = V1 ( p1 − p 2 ) = p1V1 − p 2V2
∫ (4.132)
1
2
∫
Q12 = mc v dT = mc v
T2
T1
(T2 − T1 ) (4.133)
1
În cazul gazului ideal, relaţia de mai sus se reduce la:

Q12 = mc v (T2 − T1 ) (4.134)
Din figura 4.12 se poate observa că lucrul mecanic tehnic este egal cu aria
mărginită de reprezentarea grafică a procesului şi axa ordonatelor.
4.5.2 Procesul izobar

Procesul izobar se desfăşoară la presiune constantă. Acest proces este
reprezentat grafic în coordonate p-V în figura 4.13, ecuaţia sa fiind p=const. În
aceste condiţii, pentru orice stare aflată pe izobara stării iniţiale este valabilă
relaţia:
V V1
= = const . (4.135)
T T1
Lucrul mecanic şi căldura schimbate de sistem cu mediul ambiant se calculează cu

relaţiile:
2
L12 = ∫ pdV = p (V
1
1 2 − V1 ) = mR(T2 − T1 ) (4.136)
∫
Lt ,12 = − Vdp = 0
1
(4.137)
∫ (T2 − T1 )
T2
Q12 = mc p dT = mc p (4.138)
T1
1
În cazul gazului ideal, expresia de calcul a căldurii Q12 se reduce la:

Q12 = mc p (T2 − T1 ) (4.139)
În mod evident, aria cuprinsă între reprezentarea grafică a procesului în coordonate

p-V şi axa absciselor este egală cu lucrul mecanic de dilatare schimbat de sistem cu
mediul ambiant.
4.5.3 Procesul izoterm

După cum sugerează numele, acesta este procesul care se desfăşoară la temperatură
constantă, T=const. Cum masa sistemului rămâne nemodificată, folosind ecuaţia
termică de stare a gazului perfect rezultă că, în coordonate p-V, ecuaţia procesului
este:
pV = p1V1 = const . (4.140)
Din punct de vedere matematic, ecuaţia anterioară reprezintă o hiperbolă echilateră.

Reprezentarea grafică a procesului izoterm în coordonate p-V este redată în figura
4.14. Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul ambiant este:
2 2
dV V2 p
∫
L12 = pdV = p1V1
1
∫V
1
= p1V1 ln
V1
= mRT1 ln 1
p2
(4.141)
Ţinând cont că pe izotermă:
pdV + Vdp = 0 ; dU=mcvdT=0

se deduce imediat că:
2 2
∫
Lt ,12 = − Vdp = ∫ pdV = L 12 (4.142)
1 1 Fig. 4.14 Reprezentarea izotermei
în coordonate p-V
şi, din expresia matematică a primului princi-piu că:

Q12 = L12 (4.143)
expresiile de calcul ale lucrului mecanic fiind date de relaţia (4.141) şi (4.142).
4.5.4 Procesul adiabatic

Acest proces este definit prin δQ=0. Pentru a găsi ecuaţia procesului în
coordonate p-V, se utilizează expresia matematică a primului principiu pentru
sisteme închise:
δQ = dU + pdV = mc v dT + pdV = 0 (4.144)
Diferenţiind ecuaţia de stare a gazului perfect se obţine:
pdV + Vdp = mRdT (4.145)

de unde se găseşte imediat că:
pdV + Vdp
dT = (4.146)
mR
Înlocuind relaţia de mai sus în ecuaţia (4.144) rezultă:
pdV + Vdp
cv + pdV = 0 (4.147)
R
Ţinând cont de (4.33) şi (4.35), prin împărţirea ecuaţiei de mai sus cu produsul pV
se obţine în final că:
dV dp
k + =0 (4.148)
V p
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia diferenţială a adiabatei gazului perfect în
coordonate p-V. Integrarea analitică a ecuaţiei de mai sus se poate face numai
în ipoteza gazului ideal, pentru care exponentul adiabatic k=cp/cv=const. În
această situaţie variabilele ecuaţiei (4.148) sunt separate, astfel că, luând ca
referinţă starea iniţială a procesului se obţine că:
k
V   p
ln  + ln  = 0 (4.149)
 V1   p1 
sau, eliminând logaritmii:
pV k = p1V1k = const . (4.150)
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia adiabatei gazului ideal. Folosind ecuaţia ter-
mică de stare, ecuaţia anterioară poate fi pusă sub următoarele forme echivalente:
TV k −1 = T1V1k −1 = const . (4.151)

T T1
k −1
= k −1
= const . (4.152)
p k k
p1
Ecuaţia (4.150), reprezentată grafic în figura 4.15, arată că în coordonate p-V
adiabata este o hiperbolă neechilateră, a cărei pantă se deduce din ecuaţia (4.148):
 ∂p  p
  = −k (4.153)
 ∂V  Q =0 V
Ţinând cont că panta izotermei se obţine din relaţia (4.141a), din şirul de
inegalităţi:
 ∂p  p p  ∂p 
α ad =   = −k < − =   = α iz (4.154)
 ∂V  Q =0 V V  ∂V  T
rezultă că, pentru un punct fixat al diagramei p-V, panta izotermei este mai mare
decât panta adiabatei. Acest caz este ilustrat de figura 4.16, care arată că într-un
proces de destindere izoterma se află deasupra adiabatei, în timp ce într-un proces
de comprimare poziţia celor două procese este inversată.
Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul ambiant în urma procesului
adiabatic de calculează cu relaţia:
2
2 2 2 1− k
dV dV k V
∫
L12 = pdV =
1
∫
1
p1V1k
V
= p1V1k
1
Vk
=∫p V
1 1
1− k 1
(4.155)
Fig. 4.15 Reprezentarea adiabatei în Fig. 4.16 Comparaţie între panta

coordonate p-V adiabatei şi izotermei în coordonate p-V
p1V1 − p 2V2 pV  k −1

L12 = = 1 1 1 − ( p 2 p1 ) k  (4.156)
k −1 k −1  
Analog, lucrul mecanic tehnic se poate calcula cu expresia:

2
( p1V1 − p 2V2 ) = k p1V1 1 − ( p 2 p1 ) k 
k k −1
∫
z Lt ,12 = − Vdp =
1
k −1 k −1  
(4.157)
În mod evident, căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant în procesul

adiabatic este nulă.
4.5.5 Procesul politropic

Toate procesele termodinamice studiate anterior au ca numitor comun faptul
că una din mărimile de stare sau de proces au o valoare constantă. Cu toate acestea,
în timpul proceselor termodinamice există cazuri când toţi parametrii de stare se
pot modifica, iar sistemul poate schimba căldură şi lucru mecanic cu exteriorul. Un
astfel de proces este denumit politropic. Pentru acesta, căldura schimbată de sistem
cu mediul ambiant poate fi exprimată după relaţia:
δQ = mc n dT (4.158)
unde cn∈(-∞, +∞) reprezintă căldura specifică politropă. Valoarea ei depinde în

mod evident de natura gazului cât şi de procesul particular considerat. Ţinând cont
de relaţia anterioară şi de ecuaţia calorică de stare a gazului perfect (4.21a),
expresia matematică a primului principiu al termodinamicii pentru sisteme închise
devine:
mc n dT = mc v dT + pdV (4.159)
În ecuaţia anterioară, diferenţiala temperaturii este înlocuită cu relaţia (4.146),

astfel că:
(c n − cv ) pdV + Vdp = pdV (4.160)
R
sau, după calcule elementare:
cn − c p
pdV + Vdp = 0 (4.161)
c n − cv
Se notează cu n raportul:
cn − c p
n= (4.162)
c n − cv
care poartă denumirea de exponent politropic. Ţinând cont de valorile posibile ale
lui cn, domeniul de variaţie al exponentului politropic este n∈(-∞, +∞). Folosind
definiţia (4.162), relaţia (4.161) poate fi pusă sub forma:
dV dp
n+ =0 (4.163)
V p
care reprezintă ecuaţia diferenţială a politropei gazului perfect. Integrarea acesteia
este posibilă numai în ipoteza gazului ideal, pentru care cp, cv şi cn sunt
constante cu temperatura. În acest caz, variabilele ecuaţiei sunt separate, astfel că
soluţia acestei ecuaţii este:
pV n = p1V1n = const . (4.164)
Relaţia de mai sus reprezintă ecuaţia politropei gazului ideal. Utilizând ecuaţia
termică de stare, relaţia anterioară poate fi pusă în următoarele forme echivalente:
TV n −1 = T1V1n −1 = const . (4.165)
T T1
n −1
= n −1
= const . (4.166)
p n n
p1
Procesul politropic generalizează toate procesele particulare studiate anterior.
Într-adevăr, dacă n=0, atunci ecuaţia diferenţială (4.163) se reduce la dp=0 ceea ce
corespunde unui proces izobar. Dacă n=1 aceeaşi ecuaţie devine dV/V+dp/p=0, sau
d(pV)=0, ultima caracterizând procesul izotermic, iar dacă n=k atunci politropa se
reduce în mod evident la o adiabată. Aceste cazuri particulare sunt ilustrate în
figura 4.17. Se poate observa că pentru exponenţi politropici n∈(-∞, 0) creşterea
presiunii gazului implică mărirea volumului sistemului şi invers, scăderea presiunii
gazului se realizează concomitent cu micşorarea volumului.
Lucrul mecanic de dilatare schimbat de sistem cu mediul ambiant se dedu-

ce în mod analog cu cel corespunzător procesului adiabatic şi este dat de relaţia:
p1V1 − p 2V 2 p1V1  n −1
 mRT1  n −1

L12 = = 1 − ( p p ) n
= 1 − ( p p ) n
 (4.167)
n −1 n −1   n −1
2 1 2 1
 
iar lucrul mecanic tehnic se poate calcula cu expresia:
( p1V1 − p 2V2 ) = n p1V1 1 − ( p 2 p1 ) k  = n mRT1 1 − ( p 2 p1 ) k 

n k −1 k −1
Lt ,12 =
n −1 n −1   n −1  
(4.168)
Prin particularizarea valorilor exponentului politropic, se pot obţine cu uşurinţă
relaţiile de calcul ale lucrului mecanic corespunzătoare proceselor izocor, izobar şi
adiabat. Pentru procesul izotermic (n=1) particularizarea este ceva mai dificilă
deoarece, nedeterminarea generată de valoarea exponentului politropic, implică
calculul unei limite de tipul 0/0.
Căldura schimbată de sistem cu mediul ambiant se obţine prin integrarea
relaţiei (4.158). În ipoteza gazului ideal, pentru care cn este constantă cu tempe-
ratura, rezultă că:
Q12 = mc n (T2 − T1 ) (4.169)
Pentru n fixat, expresia de calcul a căldurii specifice politrope se deduce din

definiţia (4.162), astfel că:
n−k
c n = cv (4.170)
n −1
Variaţia sensului interacţiunilor termodinamice dintre sistem şi mediul
ambiant este evidenţiată de figura 4.18, unde au fost trasate adiabata şi izocora
Fig. 4.17 Particularizări ale procesului Fig.4.18 Schimbul de căldură şi lucru

politropic mecanic în procesul politropic
corespunzătoare stării iniţiale 1. Poziţia stării finale a procesului politropic în raport

cu cele două evoluţii defineşte semnul schimbului de lucru mecanic şi căldură. De
exemplu, pentru orice proces a cărui stare finală se află la stânga izocorei stării
iniţiale rezultă că δL<0, deoarece dV<0, în timp ce orice transformare care se des-
făşoară deasupra adiabatei este caracterizat prin δQ>0. În mod analog, variaţia
parametrilor de stare este evidenţiată prin poziţia stării finale a procesului în raport
cu izoterma izobara şi izocora corespunzătoare stării iniţiale. Astfel orice transfor-
mare care aduce starea finală a procesului deasupra izotermei stării iniţiale determi-
nă creşterea temperaturii gazului şi invers. Totuşi înţelegerea profundă modului în
care variaţia parametrilor de stare ai sistemului influenţează sensul interacţiunilor
termodinamice presupune studiul grafic al dependenţei cn=cn(n). Acesta poate fi
realizat cu uşurinţă pe baza relaţiei (4.170). Prin trecere la limită, se deduce imediat
că funcţia cn=cn(n) admite o asimptotă verticală pentru n=1 şi o asimptotă orizon-
tală pentru cn=cv. În plus, pentru n =0, rezultă cn=cp, iar la n=k se obţine că cn=cv.
Variaţia cn=cn(n) este reprezentată grafic în figura 4.19, de unde se observă că,
dacă n∈(1, k), atunci cn<0. Acest caz prezintă o importanţă deosebită în studiul
maşinilor şi instalaţiilor termice şi, datorită modului de variaţie al temperaturii sub
acţiunea combinată a schimbului de căldură şi lucru mecanic, necesită explicaţii
suplimentare. De exemplu, pentru un proces de destindere a cărui stare finală se
află între izoterma şi adiabata care se intersectează în starea iniţială, rezultă că
dT<0, chiar dacă δQ=mcndT>0. Cu alte cuvinte, pentru un astfel de proces, gazul se
răceşte deşi primeşte căldură. Acest fenomen se explică prin faptul că în urma
destinderii, lucru mecanic efectuat de sistem este pozitiv, şi în valoare absolută mai
mare decât căldura primită, astfel încât creşterea volumului, produce o scădere a
energiei interne a gazului şi implicit a temperaturii acestuia. Invers, în cazul unui
proces politropic de comprimare, sensurile de variaţie ale mărimilor se inversează,
căci dT>0 deşi δQ=mcndT<0. Gazul cedează căldură, dar de încălzeşte ca urmare a
creşterii energiei datorată aportului de lucru mecanic necesar comprimării.
Capitolul 5
PRINCIPIUL AL DOILEA LA TERMODINAMICII
Principiul întâi nu face nici o deosebire între formele de manifestare ale inte-
racţiunilor termodinamice. Din punctul său de vedere căldura şi lucrul mecanic
sunt echivalente şi fără restricţii oricare din aceste forme poate fi transformată în
cealaltă. Principiul al doilea este cel care stabileşte limitele conversiei. Pornind de
la observaţii experimentale, el postulează imposibilitatea transformării integrale
continue a căldurii în lucru mecanic, arătând că întotdeauna această conversie este
realizată cu preţul pierderii unei fracţiuni a căldurii, fracţiune cu atât mai mare cu
cât procesul este mai puţin performant.
În ceea ce urmează principiul al doilea va fi tratat pentru sisteme termodina-
mice nereactive chimic a căror stare de echilibru este omogenă din punct de vedere
termic. Acolo unde este cazul vor fi făcute precizări suplimentare cu privire la alte
restricţii supuse sistemului termodinamic.
5.1 Cicluri termodinamice

Ciclul termodinamic reprezintă o succesiune de procese ale unui sistem în-
chis, în urma cărora agentul termodinamic este periodic readus în starea iniţială.
Ciclurile termodinamice pot fi reversibile sau ireversibile. Un ciclu reversibil este
format numai din procese termodinamice reversibile. În caz contrar ciclul este con-
siderat ireversibil.
5.1.1 Principiul întâi al termodinamicii aplicat proceselor ciclice

Conform definiţiei, orice ciclu termodinamic reversibil poate fi reprezentat în
coordonate p-V printr-o curbă închisă. Prin integrarea expresiei diferenţiale a prin-
cipiului întâi pentru sisteme închise (3.24) pe conturul unui ciclu oarecare se obţi-
ne:
∫ dU = ∫ δQ − ∫ δL (5.1)
Energia internă fiind o mărime de stare, integrala ei pe un contur închis este

nulă. Căldura şi lucrul mecanic sunt mărimi de proces, astfel că integralele acestora
pe curba închisă care defineşte ciclul sunt diferite de zero. Notând:
∫
LC = δL ; ∫
QC = δQ
din ecuaţia (5.1) se obţine expresia matematică a principiului întâi al termodina-

micii pentru procese ciclice:
LC = QC (5.2)
Ecuaţia anterioară arată că, într-un proces ciclic, lucrul mecanic transferat mediului
ambiant este egal cu căldura schimbată de sistem cu sursele de căldură.
Semnul mărimilor QC şi LC depinde de sensul de parcurgere al ciclului. În
acest context, procesele ciclice pot fi directe, atunci când sunt parcurse în sens orar
şi inversate, dacă sensul de parcurgere este antiorar. În cele ce urmează vor fi anali-
zate câteva din particularităţile ciclurilor reversibile directe şi inversate.
5.1.2 Cicluri reversibile directe

Figura 5.1a prezintă un ciclu direct oarecare în coordonate p-V. Pentru a evi-
denţia sensul schimbului de căldură şi lucru mecanic, în diagrama respectivă se tra-
sează izocorele şi adiabatele extreme ciclului.
Din punctul de vedere al schimbului de lucru mecanic, ciclicul poate fi des-
compus în procesele 1a2 şi 2b1. Primul dintre acestea este producător de lucru
mecanic:
L1a 2 = ∫ δL = ∫ pdV = aria(V 1a2V
1a 2 1a2
1 2) >0 (5.3a)
deoarece pe parcursul său sistemul îşi măreşte continuu volumul (dV>0). Al doilea
proces este însă consumator de lucru mecanic:
Fig. 5.1a Fig. 5.1b
Fig. 5.1 Cicluri directe

a) reprezentarea unui ciclu direct în coordonate p-V
b) diagrama Sankey pentru ciclul direct
Capitolul 5. Principiul al doilea al termodinamicii 131
L2b1 = ∫ δL = ∫ pdV = −aria(V

2 b1 12b1
2 2b1V1 ) <0 (5.3b)
întru-cât volumul sistemului se micşorează continuu (dV<0). Ţinând cont de des-

compunerea efectuată, lucrul mecanic al ciclului poate fi exprimat prin:
∫
LC = δL =
1a 2
∫ δL + ∫ δL = aria(1a2b1) > 0
2 b1
(5.4)
În ceea ce priveşte schimbul de căldură, situaţia este oarecum asemănătoare.

Luând de această dată ca referinţă adiabatele extreme ale ciclului, procesul ciclic
poate fi descompus în evoluţia b1a, pe parcursul căreia sistemul primeşte căldura
Q1 de la sursa caldă:
Q1 =
b1a
∫ δQ = Q 1 >0 (5.5a)
şi evoluţia a2b, în timpul căreia sistemul cedează căldura Q2 sursei reci:
Q2 = ∫ δQ = Q
a 2b
2 <0 (5.5b)
Pentru întreg procesul ciclic, QC reprezintă suma algebrică a celor două căl-
duri:
∫
QC = δQ = ∫ δQ + ∫ δQ = Q
b1a 1a 2
1 + Q2 = Q1 − Q2 (5.6)
Din ecuaţiile (5.2), (5.4), (5.5) se găseşte că:
LC = Q1 + Q2 = Q1 − Q2 > 0 (5.7)
ceea ce impune următoarea relaţie de inegalitate între călduri:

Q1 > |Q2| (5.8)
Relaţiile (5.5) şi (5.7) arată că un ciclu direct realizează conversia căldurii în lucru
mecanic. Intuitiv relaţia (5.7) este ilustrată de diagrama din figura 5.1b, numită şi
diagrama Sankey. Ea evidenţiază faptul că lucrul mecanic, obţinut ca efect util al
procesului ciclic direct, este egal cu diferenţa dintre căldurile Q1 şi |Q2|. Căldura
Q1, primită de sistem de la sursa caldă, nu suferă conversia totală în lucru mecanic.
“Preţul” plătit pentru realizarea conversiei îl reprezintă căldura Q2 cedată sursei
reci, aceasta fiind iremediabil pierdută din punct de vedere al transformării sale în
lucru mecanic. În aceste condiţii, randamentul termic al ciclului, ηt, se defineşte ca
raport între efectului util, LC şi efortul consumat, Q1:
LC
ηt = (5.9a)
Q1
Din relaţiile (5.7) şi (5.9a) rezultă că randamentul termic poate fi exprimat prin:
Q1 − | Q2 | Q2
ηt = =1− (5.9b)
Q1 Q1
şi are valori cuprinse în intervalul 0<ηt<1. Valoarea unitară a randamentului termic

ar putea fi obţinută numai dacă Q2=0. După cum vom vedea în continuare, această
posibilitate contravine principiului al doilea al termodinamicii.
5.1.3 Cicluri reversibile inversate

În figura 5.2a este reprezentat, în coordonate p-V, un proces ciclic inversat
oarecare. Calitativ consideraţiile anterioare îşi păstrează valabilitatea, în sensul că
transformările procesului ciclic se pot diferenţia în evoluţii de cedare şi primire de
lucru mecanic respectiv căldură. Deosebirile care apar privesc însă semnul mărimi-
lor respective.
Într-adevăr, trasând în diagrama p-V izocorele şi adiabatele extreme ciclului,
se observă că schimbul de lucru mecanic este negativ pe evoluţia 2a1, pentru care
dV < 0:
L2 a1 = ∫ δL = ∫ pdV = −aria( V
2 a1 2a1
2 2a1V1 ) <0 (5.10a)
Fig. 5.2a Fig. 5.2b
Fig. 5.2 Cicluri inversate

c) reprezentarea unui ciclu inversat oarecare în coordonate p-V
d) diagrama Sankey pentru ciclul inversat
şi pozitiv pe procesul 1b2, unde dV > 0:
L1b 2 = ∫ δL = ∫ pdV = aria( V 1b2V

1b 2 1b2
1 2) >0 (5.10b)
Pentru întregul proces ciclic, lucrul mecanic schimbat între sistem şi mediu
este negativ deoarece:
∫
LC = δL =
2 a1
∫ δL + ∫ δL = −aria(2a1b2) < 0
1b 2
(5.11)
La rândul său, căldura QC poate fi exprimată ca suma algebrică a două călduri

de semne contrare. Astfel, luând ca referinţă adiabatele extreme ale ciclului, pe
procesul deschis a1b sistemul cedează căldură cu sursei calde:
Q1 = ∫ δQ < 0
1a 2
(5.12a)
pentru că starea curentă a transformării se găseşte în permanenţă în stânga adiabatei

stării iniţiale. În schimb, pe evoluţia b2a sistemul primeşte căldură de la sursa rece:
Q2 = ∫ δQ > 0
b2a
(5.12b)
semnul schimbului de căldură fiind dictat de poziţia stării curente, situată întotdea-
una în dreapta adiabatei stării iniţiale.
Ţinând cont de semnul căldurilor Q1 şi Q2 (opuse faţă de cazul ciclului direct)
căldura QC poate fi exprimată prin relaţia:
∫
QC = δQ = ∫ δQ + ∫ δQ = Q
1ab b2a
1 + Q2 = − Q1 + Q2 (5.13)
Combinând relaţiile (5.2), (5.11), (5.13) se găseşte că:
LC = Q1 + Q2 = − Q1 + Q2 < 0 (5.14)
de unde se deduce inegalitatea:
Q1 > Q2 (5.15)
Intuitiv relaţia (5.14) este ilustrată de diagrama din figura 6.2b. Ea arată că
efectul util al ciclului inversat este fie preluarea căldurii Q2 de la sursa rece (în
scopul menţinerii temperaturii scăzute a acesteia), fie transferul căldurii Q1 către
sursa caldă. În oricare din aceste situaţii lucrul mecanic primit de ciclu este negativ
şi reprezintă efortul depus pentru obţinerea efectului propus. Prin analogie cu ci-
clurile directe se poate defini randamentul termic al ciclului inversat după relaţia
(5.9a). Deşi păstrează proprietăţile caracteristice unui randament, (0<ηt<1), confe-
rite prin inegalitatea (5.15), din punct de vedere fizic noţiunea este golită de conţi-
nut, căci aşa cum am arătat anterior, efectul util al ciclului inversat este cu totul
altul. Din acest motiv, în cazul ciclurilor inversate se operează, cu două noţiuni
specifice şi anume eficienţa frigorifică, εf sau eficienţă termică, εp.
Astfel, dacă efectul util constă în preluarea căldurii Q2 de la sursa rece, ciclul
se numeşte frigorific, iar criteriul său de performanţă îl reprezintă eficienţa frigo-
rifică exprimată prin:
Q
εf = 2 (5.16)
LC
care poate lua atât valori subunitare cât şi supraunitare.

În condiţiile în care efectul util al ciclului inversat se consideră a fi transfe-
rul căldurii Q1 către sursa caldă, ciclul poartă denumirea de pompă de căldură, iar
criteriul său de performanţă este eficienţa termică, definită după relaţia:
Q1 1
εp = = >1 (5.17)
LC η t
Se observă că eficienţa termică, ca mărime inversă randamentului termic al

ciclului inversat, are întotdeauna valori supraunitare.
5.2 Formulări ale principiului al doilea al termodinamicii

Formulările clasice ale principiului al doilea al termodinamicii datează din pri-
ma jumătate a secolului XIX. Ele reprezintă rezultatul eforturilor depuse la acea
vreme în direcţia îmbunătăţirii randamentului termic al maşinilor cu abur. Din acest
motiv majoritatea formulărilor clasice utilizează noţiunea de motor sau maşină ter-
mică, deci fac implicit referire la un ciclu termodinamic. Iată câteva dintre ele:
• Formularea lui Sadi Carnot (1824): o maşină termică nu poate produce în

continuu lucru mecanic decât dacă agentul termic schimbă căldură cu
două surse de căldură cu temperatură diferită. Această formulare impune
imposibilitatea funcţionarii unui ciclu motor care schimbă căldură cu o singură
sursă. Ea fixează aşadar limita superioară a randamentului termic la valori
subunitare.
• Formularea lui Wilhelm Ostwald: este imposibilă construirea unui perpe-
tuum mobile de speţa a doua. Un perpetuum mobile de speţa a doua repre-
zintă o maşină termică care ar transforma continuu în lucru mecanic căldura
preluată de la un rezervor de căldură (mediu ambiant, ocean etc.) fără să fie
nevoie să cedeze o parte din această căldură unei surse reci.
• Formularea lui Rudolf Clausius (1850): căldura nu poate trece de la sine de

la un corp cu temperatură mai scăzută la un corp cu temperatură mai
ridicată. Formularea lui Clausius postulează că un ciclu frigorific nu poate
funcţiona fără să i se furnizeze din exterior lucru mecanic.
• Formularea lui William Thompson (lord Kelvin): este imposibil cu ajutorul

unui agent material fără viaţă să se dezvolte în sistem un efect mecanic din
orice porţiune de materie prin răcirea ei sub temperatura celui mai rece
dintre obiectele mediului înconjurător.
• Formularea lui Max Planck (1897): imposibil să construim un motor ce lu-

crează după un ciclu care să nu producă decât efectul ridicării unei
greutăţi şi răcirii unei surse de căldură.”
• Formularea lui Caratheodory (1909): în vecinătatea unei stări oarecare de

echilibru a unui sistem termic omogen, există stări care nu pot fi atinse
printr-o evoluţie adiabatică reversibilă. În vecinătatea unei stări oarecare
de echilibru a unui sistem termic omogen sunt inaccesibile prin procese
adiabatice ireversibile toate stările de echilibru a căror entropie este
inferioară stării iniţiale.
Se poate demonstra că toate aceste formulări sunt echivalente. Ca punct de
plecare al acestei demonstraţii se presupune pe rând că una dintre formulări este
falsă, de unde rezultă că toate celelalte sunt false. Demonstraţiile se lasă însă în
seama cititorului.
5.3 Principiul al doilea al termodinamicii pentru sisteme închise

Tratarea principiului al doilea al termodinamicii se va face în acest manual
după schema Carnot-Clausius-Thompson. Ca punct de plecare, adică ca adevăr cu
putere axiomatică, se foloseşte formularea lui Clausius.
5.3.1 Ciclul Carnot; teorema lui Carnot

Studiind posibilităţile de ameliorare a performanţelor maşinii cu abur, Nico-
las-Leonard-Sadi Carnot (1796-1832) a găsit la începutul secolului XIX ciclul de
funcţionare al maşinii termice ideale. Acesta este un ciclu reversibil format din do-
uă evoluţii izoterme şi două adiabate. În figura 5.3a este reprezentat în coordonate
p-V un ciclu Carnot efectuat de un gaz ideal, iar în figura 5.3b este figurată schema
unei maşini care funcţionează după acest ciclu. Pe procesele izoterme sistemul
schimbă reversibil căldurile Q1,rev şi Q2,rev cu cele două termostate având tempera-
turile T1 respectiv T2 constante. Ţinând cont că ciclul este parcurs de un gaz ideal,
din relaţiile (4.143) şi (4.141) rezultă:
Q1 = Qab = mRT1 ln ( p a p b )
Fig. 5.3a Fig. 5.3b

Fig. 5.3 Ciclul Carnot
a) Reprezentarea grafică a ciclului Carnot în coordonate p-V;
a-b: izotermă de temperatură T1; b-c: adiabată;
c-d: izotermă de temperatură T2; d-a: adiabată.
b) Schema maşinii termice care funcţionează după ciclul Carnot
Q2 = Qcd = mRT2 ln ( p d p c )
În aceste condiţii, expresia randamentului termic (6.9b) devine:

Q2 T2 ln ( p d p c )
ηt = 1 − =1− (5.18)
Q1 T1 ln ( p a p b )
Legătura între rapoartele pd/pc şi pa/pb poate fi găsită cu ajutorul ecuaţiei (4.152),
aplicată adiabatelor care leagă stările b şi c, respectiv d şi a:
k k
p b p c = (T1 T2 ) k −1 ; p a p d = (T1 T2 ) k −1
p d pc = p a pb
Folosind această relaţie, expresia randamentului termic (6.18) devine:
T2
ηt = 1 −
T1
După modul de deducere, relaţia anterioară este valabilă doar în cazul gazului
ideal. Ciclurile Carnot reversibile prezintă o proprietate importantă care face obiec-
tul teoremei lui Carnot: toate ciclurile carnot reversibile care funcţionează între
aceleaşi temperaturi extreme, au acelaşi randament termic, indiferent de na-
tura agentului termodinamic.
Demonstraţia acestei teoreme se face prin reducere la absurd. Se consideră

două maşini termice, C′ şi C′′, funcţionând cu agenţi termodinamici diferiţi după
două cicluri Carnot reversibile directe între aceleaşi termostate de temperatură T1
respectiv T2. Fie Q′1,rev>0, Q′2,rev<0, L′rev>0, respectiv Q′′1,rev> 0, Q′′2,rev< 0, L′′rev >0
căldurile şi lucrul mecanic schimbate de cele două maşini cu mediul ambiant. Fără
a restrânge generalitatea demonstraţiei, se poate presupune că L′rev = L′′rev, condiţia
respectivă putând fi obţinută prin ajustarea cantităţii de agent termodinamic care
parcurge unul din cicluri.
Pentru început, să presupunem prin absurd că:
(η′t ) rev > (η′t′ ) rev
Cum cea de a doua maşină funcţionează după un ciclu reversibil, inversarea sensu-
lui său de parcurgere nu produce efecte suplimentare asupra mediului. Această
situaţie este ilustrată de figura 5.4. În consecinţă, valorile absolute ale mărimilor
Q′′1,rev, Q′′2,rev, L′′rev rămân nemodificate dar semnele lor se inversează. Să cuplăm
acum mecanic maşinile C′ şi C′′, furnizând celei de a doua lucru mecanic obţinut
de la prima. Din relaţia de definiţie a randamentului termic (6.9a) se găseşte că:
′ Q1′,rev > Lrev

Lrev ′′ Q1′′,rev
Cum L′rev = L′′rev, relaţia anterioară este echivalentă cu:

Q1′′,rev > Q1′,rev
Rezultă de aici că diferenţa Q′′1,rev - Q′1,rev > 0 reprezintă căldura transferată supli-
mentar de la sursa rece la cea caldă, însă acest transfer se realizează fără nici un
Fig.5.4 Schema de principiu a două masini termice funcţionând după ciclul Carnot
reversibil intre aceleaşi temperaturi extreme. Ciclul maşinii C′ este direct, dar ciclul
maşinii C′′ a fost inversat
efort din partea mediului. Afirmaţia este însă absurdă pentru că ea contravine for-
mulării date de Clausius principiului al doilea al termodinamicii.
În mod analog se demonstrează că afirmaţia:
(η′t ) rev < (η′t′ ) rev
conduce la o contradicţie de acelaşi tip, numai că, de această dată se inversează ci-
clul de funcţionare al primei maşini.
Cum agenţii termodinamici au fost aleşi arbitrar rezultă că toate ciclurile
Carnot reversibile funcţionând între aceleaşi termostate au acelaşi randament
termic, exprimat prin relaţia:
T
ηt = 1 − 2 (5.19)
T1
Cu alte cuvinte randamentul termic al ciclului Carnot reversibil nu depinde de natu-

ra agentului termodinamic.
5.3.2 Scara termodinamică a temperaturii

Aşa cum s-a arătat în capitolul 2, definirea unei scări empirice de temperatură
presupune existenţa unui corp termometric şi a unei proprietăţi termometrice pe
care trebuie să o posede acest corp. Dependenţa scării de temperatură de natura
corpului termometric reprezintă un dezavantaj, parţial înlăturat prin introducerea
scării de temperatură a gazului perfect. Nu trebuie neglijat însă faptul că precizarea
stării de agregare şi a condiţiilor de lucru reprezintă o referire implicită la natura
corpului termometric. William Thompson (1824-1907) a observat că teorema lui
Carnot poate constitui punctul de plecare în introducerea unei scări de temperatură
absolut independentă de natura corpului termometric.
Se consideră o scară empirică oarecare, în care temperatura este notată cu
θ. Conform teoremei lui Carnot, randamentul oricărui ciclu Carnot reversibil de-
pinde numai de valoarea temperaturii termostatelor. Din punct de vedere matema-
tic, această afirmaţie se traduce prin relaţia:
Q2 ,rev
= f (θ1 , θ 2 ) (5.20)
Q1,rev
unde f este o funcţie ce urmează să fie determinată, iar θ1 şi θ2 reprezintă tempe-

ratura celor două termostate măsurate în scara empirică de temperatură considerată.
Relaţia (5.20) se poate folosi pentru introducerea unei noi scări de temperatură.
Pentru început se caută câteva proprietăţi ale funcţiei f, cunoscută sub denu-
mirea de funcţie Carnotică. Astfel observând că |Q2, rev| > 0 şi Q1 > 0 rezultă:
f (θ1 , θ 2 ) > 0 (5.21)

oricare ar fi θ1 şi θ2. În inegalitatea anterioară, semnul egal este exclus de formu-

larea dată de Carnot principiului al doilea al termodinamicii. Într-adevăr, dacă
f(θ1,θ2) ar fi nulă, atunci s-ar obţine că Q2,rev este zero, rezultând de aici că ciclul ar
funcţiona schimbând căldură cu un singur termostat.
Se consideră acum două cicluri Carnot succesive unul funcţionând între tem-
peraturile θ1 şi θ′, celălalt între temperaturile θ′ şi θ2, unde θ2<θ′< θ1. Primul ciclu
cedează termostatului de temperatură θ′ căldura Q′2,rev, iar cel de-al doilea primeşte
de la acelaşi termostat căldura Q′1,rev=| Q′2,rev|. În aceste condiţii, funcţia carnotică
(5.20) poate fi exprimată prin relaţia funcţională:
Q2 ,rev Q2 ,rev Q1′,rev f (θ 2 , θ′)

f (θ1 , θ 2 ) = = = (5.22)
Q1,rev Q2′ ,rev Q1,rev f (θ′, θ1 )
care permite definirea unei noi dependenţe:
Tθ′ (θ) = f (θ, θ′) (5.23)
Forma concretă a funcţiei Tθ′ depinde de alegerea parametrului θ′. Pentru un alt ter-
mostat, având temperatura empirică θ′′, din (5.22) şi (5.23) rezultă că:
f (θ, θ′)
Tθ′′ = f (θ, θ′′) = = const . ⋅ Tθ′ (θ ) (5.24)
f (θ′, θ′′)
adică noua funcţie introdusă este definită până la o constantă arbitrară multiplica-
tivă. În plus, din inegalitatea (5.21) se deduce că pentru orice θ1 şi θ′:
Tθ′ (θ) > 0 (5.25)
Combinând acum relaţiile (5.20), (5.22), (5.23) şi (5.24) şi ţinând cont că

Q1rev > 0 se poate scrie că:
Q2 ,rev Tθ′ (θ 2 ) Tθ′′ (θ 2 ) T( θ 2 )
= = = ...... = (5.26)
Q1,rev Tθ′ (θ1 ) Tθ′′ (θ1 ) T( θ 1 )
Având o singură variabilă, funcţia T(θ), poate servi la introducerea unei noi
scări de temperatură. Astfel dacă θ2 este temperatura empirică a izotermei punctu-
lui triplu al apei şi θ1 este temperatura empirică a unei izoterme oarecare, punând:
T(θ2) = T0 ; T(θ1) = T
din (5.26) se obţine:
T = T0 Qrev Q0 ,rev (5.27)
Relaţia (5.27) defineşte o nouă scară de temperatură, numită scara termodi-

namică sau absolută. Mărimile T şi T0 reprezintă temperaturile absolute ale izoter-
mei curente respectiv ale izotermei punctului triplu al apei, iar Qrev şi Q0,rev sunt
căldurile schimbate de un ciclu Carnot reversibil cu termostatele de temperatură T
şi T0. Unitatea de măsură a temperaturii în scara absolută este Kelvinul. Prin con-
venţie internaţională, T0=273,16 K, astfel că relaţia (5.27) devine:
Qrev
T = 273,16 (5.28)
Q0 ,rev
În scara termodinamică, randamentul termic al oricărui ciclu Carnot reversi-

bil funcţionând între termostatele de temperaturi T1 şi T2<T1 este dat de expresia:
Q2 ,rev T2
(η t ) rev = =1− (5.29)
Q1,rev T1
Scara termodinamică a temperaturii are următoarele proprietăţi importante:

• Este independentă de natura corpului termometric, deoarece relaţia (5.20) este
valabilă oricare ar fi agentul termodinamic care efectuează ciclul Carnot;
• Temperatura este întotdeauna pozitivă (T>0), această proprietate fiind o
consecinţă a relaţiei (5.25);
• Temperatura T=0 K este bine definită, are o semnificaţie fizică precisă, dar nu
poate fi atinsă. Într-adevăr, dacă termostatul rece al ciclului Carnot are tempe-
ratura T=0 K, atunci din relaţia (5.28) rezultă Qrev=0, ceea ce contravine princi-
piului al doilea al termodinamicii. Se deduce de aici că izoterma T=0 K este
inaccesibilă plecând de la temperaturi pozitive şi că randamentul termic al ci-
clului Carnot este întotdeauna subunitar.
• Scara termodinamică coincide cu scara de temperatură a gazului perfect, deoa-
rece în ambele scări expresia randamentului termic al ciclului Carnot este acee-
aşi.
Ţinând cont de ultima proprietate, pentru notarea temperaturii termodinamice
va fi adoptat simbolul T, identic cu cel al temperaturii măsurate în scara gazului
perfect.
5.3.3. Integrala lui Clausius pentru procese ciclice reversibile

Pentru un ciclu Carnot reversibil direct expresia randamentului termic (5.29)
conduce la relaţia:
Q1,rev Q2 ,rev
+ =0 (5.30)
T1 T2
Datorită particularităţilor schimbului de căldură pe procesul izotermic şi adiabatic,

relaţia anterioară poate fi pusă sub forma:
δQrev
∫
Carnot
T
=0 (5.31)
cu observaţia că temperatura care apare la numitorul integrantului corespunde ter-

mostatelor cu care agentul termodinamic schimbă căldură. Integrala din membrul
drept al relaţiei (5.31) poartă denumirea de integrala lui Clausius.
Proprietatea (5.30) poate fi extinsă oricărui ciclu reversibil. Pentru aceasta se
consideră un ciclu reversibil oarecare, ca în figura 5.5. În câmpul diagramei se re-
prezintă grafic adiabatele extreme ale ciclului şi alte n-1 adiabate intermediare.
Apoi, între două adiabate succesive se trasează câte două izoterme, în aşa fel încât
aria ciclului Carnot astfel format să fie egală cu aria cuprinsă între cele două adia-
bate şi porţiunea de ciclu mărginită de ele. În acest fel, ciclul considerat este des-
compus în n-1 cicluri Carnot reversibile, având proprietatea că:
n
LC ,rev = ∑ (L
i =1
C ,i ) rev
Pentru fiecare ciclu Carnot este adevărată relaţia (5.30). Însumând această re-
laţie pentru cele n-1 cicluri se găseşte că:
n −1
 (Q1,i )rev (Q2 ,i ) 
∑ 
i =1
T1,i
+
T2 ,i
rev
=0

Prin trecerea la limită cu n → ∞, se obţine succesiv:
n −1
(Q )rev δQ1,rev
lim
n →∞ ∑
i =1
1,i
T1,i
= ∫ T1
(5.32)
1an
Fig. 5.5 Descompunerea unui ciclu oarecare în n-1 cicluri Carnot

n −1
(Q2 ,i ) δQ 2 ,rev
lim
n →∞ ∑
i =1
T2
rev
= ∫ T2
(5.33)
nb1

δQrev
∫ T
=0 (5.34)
Relaţia (5.34) arată că integrala lui Clausius pe orice ciclu reversibil este
nulă. Ea reprezintă o generalizare a relaţiei (5.30), care a fost dedusă doar pentru
un ciclu Carnot. Încă odată trebuie subliniat faptul că temperatura T care apare în
integrala lui Clausius reprezintă temperatura curentă a sursei de căldură şi nu tem-
peratura sistemului. Mărimea δQ/T se mai numeşte căldură raportată, relaţia (5.34)
arătând că integrala acesteia pe orice ciclu reversibil este nulă.
5.3.4 Entropia
Se consideră două stări oarecare de echilibru ale unui termodinamic închis, ca
în figura 5.6. Aceste stări pot fi unite între ele printr-o infinitate de procese rever-
sibile. Alegând la întâmplare două dintre acestea, se obţine ciclul reversibil 1a2b1.
Atunci, conform cu (5.34) avem că:
δQ rev δQrev δQrev
∫ T
= ∫
1a 2
T
+ ∫
2 b1
T
=0
sau, inversând procesul reversibil 2b1:

δQrev δQrev
∫
1a 2
T
= ∫
1b 2
T
(5.35)
Fig. 5.6 Drumuri de integrare a Cum stările de echilibru şi transformări-

căldurii raportate le care unesc aceste stări au fost alese în mod
arbitrar, relaţia (5.35) arată că, pentru proce-
sele reversibile, integrala căldurii raportate nu depinde de calea de integrare
ci numai de stările între care aceasta se efectuează. Conform relaţiei (1.2), pro-
prietatea enunţată mai sus este caracteristică unei mărimi de stare. Clausius (1865)
a numit această mărime entropie şi a notat-o cu S. Utilizând relaţia (5.35) rezultă că
variaţia entropiei între două stări de echilibru ale sistemului termodinamic este
egală cu integrala căldurii raportate între aceste stări:
δQrev
2
S 2 − S1 = ∫
1
T
[J/K] (5.36a)
Sub forma diferenţială, relaţia de definiţie a entropiei devine:

δQrev
dS = [J/K] (5.36b)
T
Se poate observa că, deşi mărimea δQrev nu este din punct de vedere matema-
tic o diferenţială totală exactă, raportul δQrev/T prezintă această proprietate, motiv
pentru care raportul 1/T poartă denumirea de factor integrant.
Din relaţiile (5.36) rezultă că entropia este o mărime extensivă. Dacă masa
sistemului este constituită dintr-un kilogram de substanţă, atunci:
δq rev
ds = [J/kg.K] (5.37)
T
Conform definiţiei (5.36b), entropia este definită până la o constantă arbitrară
aditivă. Principiul al treilea al termodinamicii este cel care fixează valoarea con-
stantei, postulând după cum vom vedea în capitolul următor că la temperatura T=0
K entropia oricărei substanţe este S=0 J/K. Pentru a evita însă complicaţiile inutile,
în cazul agenţilor termodinamici nereactivi chimic originea de măsură a entropiei
corespunde unor stări termodinamice mai avantajoase din punct de vedere al calcu-
lului.
Datorită caracterului extensiv, entropia este o mărime aditivă. Astfel, dacă
sistemul termodinamic este format din K subsisteme atunci:
K
S= ∑S
i =1
i (5.38)
De asemenea, entropia poate fi utilizată pentru redefinirea procesului adiaba-

tic reversibil. Într-adevăr, ţinând cont că pentru un astfel de proces δQrev = 0, din
relaţia de definiţie (5.36b) rezultă că dS=0. Din acest motiv, transformarea adiabată
este cunoscută şi sub denumirea de izentropă.
5.3.5 Ciclul Carnot ireversibil

Se consideră un ciclu Carnot ire-
versibil. Pentru a simplifica expunerea
se presupune că ireversibilităţile ciclului
sunt numai de natură termică. Aşa cum
sugerează figura 5.7, aceste ireversibi-
lităţi se manifestă doar prin diferenţele
finite ∆T1=T1-Tf,1 >0 şi ∆T2=Tf,2-T2>0 în-
tre temperaturile termostatelor, notate cu
T1, respectiv T2 şi temperaturile agentu-
lui termodinamic pe cele două izoterme,
simbolizate prin Tf,1 şi Tf,2. Atât pe izo- Fig. 5.7 Reprezentarea ciclului Carnot
termele ab şi cd cât şi pe adiabatele bc şi exoireversibil în coordonate p-V
da sunt îndeplinite condiţiile de reversibilitate internă. Un astfel de ciclu se numeş-

te endoreversibil, deoarece ireversibilităţile considerate sunt exterioare ciclului.
Folosind diferenţele finite de temperatură definite anterior, temperaturile ter-
mostatelor pot fi determinate cu relaţiile:
T1 = T f ,1 + ∆T1 ; T2 = T f ,2 − ∆T2 (5.39)
La rândul său, randamentul termic al ciclului Carnot poate fi exprimat în funcţie de

temperaturile agentului termodinamic pe cele două izoterme:
T f ,2
(η t ) iCrev = 1 − (5.40)
T f ,1
Din relaţiile (5.39) şi (5.40) se obţine expresia randamentului ciclului Carnot endo-
reversibil în funcţie de temperaturile celor două termostate:
T2 + ∆T2
(η t ) Cirev = 1 −
T1 − ∆T1
Inegalităţile ∆T1 > 0 şi ∆T2 > 0, sunt echivalente cu:

1 1
T2 < T2 + ∆T2 ; <
T 1 T1 − ∆T1
de unde se găseşte imediat că:
T2 T 2 + ∆T 2
(η t ) Crev = 1 − >1− = (η t ) Cirev (5.41)
T1 T 1 − ∆T 1
unde (η t ) Crev reprezintă randamentul termic al ciclului Carnot reversibil care func-
ţionează între aceleaşi termostate. Inegalitatea de mai sus a fost demonstrată numai
în cazul particular al ciclului Carnot exoireversibil. Dacă se iau în considerare şi
ireversibilităţile interioare, pentru aceeaşi căldură primită de la sursa caldă lucrul
mecanic produs de ciclu scade, diferenţa fiind consumată pentru învingerea frecă-
rilor interne. Din acest motiv, randamentul termic al ciclului complet ireversibil
este inferior randamentului termic al ciclului endoreversibil, iar inegalitatea (5.41)
este cu atât mai mult verificată.
5.3.6. Integrala lui Clausius pentru procese ciclice ireversibile

Ţinând cont că randamentul termic al ciclului Carnot ireversibil poate fi ex-
primat prin relaţia generală:
Q
(η t ) Cirev = 1 − 2 ,irev
Q1,irev
din inegalitatea (5.41) se deduce că:

T2 Q
1− > 1 − 2 ,irev
T1 Q1,irev
care poate fi pusă sub forma:
Q1,irev Q2 ,irev
+ <0 (5.42)
T1 T2
Relaţia (5.42) arată că pentru un ciclu Carnot ireversibil integrala lui Clausius
este negativă. Considerând acum un ciclu oarecare ireversibil, împărţit în n-1 ci-
cluri Carnot ireversibile, din inegalitatea (5.42) se obţine imediat că:
n −1
 Q1,i ,irev δQ2 ,i ,irev 
∑ 
i =1
T1,i
+
T2 ,i 
<0
astfel încât, trecând la limită, pentru n → ∞ rezultă:

δQirev
∫ T
<0 (5.43)
Rezultă de aici că pentru un ciclu oarecare ireversibil, integrala lui Clausius

este negativă.
5.3.7. Expresia matematică a principiului al doilea pentru procese

ireversibile
Se consideră două stări oarecare de echilibru 1 şi 2, unite între ele printr-un
proces ireversibil 1a2. În mod riguros, procesul ireversibil, nu se poate reprezenta
în câmpul diagramei p-V, deoarece reprezintă o succesiune de stări de neechilibru.
Intuitiv însă, el este simbolizat printr-o linie ondulată ca în figura 5.8. Se poate însă
imagina un proces reversibil oarecare 2b1 care
să readucă sistemul din starea 2 în starea ini-
ţială 1.
Procesul ciclic 1a2b1 este în aceste con-
diţii ireversibil şi în conformitate cu inegalita-
tea (5.43) integrala lui Clausius corespunzătoa-
re acestuia este negativă. Atunci :
δQirev δQirev δQrev

∫
1a 2 b1
T
= ∫
1a 2
T
+ ∫
2 b1
T
<0
Fig. 5.8 Procese reversibile şi

Procesul 2b1 fiind reversibil, el poate fi inver- ireversibile între aceleaşi
sat fără a produce efecte secundare asupra me- stări de echilibru
diului, astfel că inegalitatea anterioară devine:

δQrev δQirev
∫
1b 2
T
> ∫
1a 2
T
Ţinând cont de relaţia (5.36a), care defineşte entropia ca integrală a căldurii

reversibile raportate, inegalitatea anterioară poate fi pusă sub forma:
δQirev
S 2 − S1 > ∫
1a 2
T
(5.44a)
Rezultă de aici că, pentru un proces ireversibil, variaţia de entropie este mai mare
decât integrala căldurii raportate schimbate de sistem cu mediul. Pentru un proces
elementar, din (5.44a) rezultă că:
δQirev
dS > (5.44b)
T
Inegalităţile (5.44a) şi (5.44b) reprezintă formulările matematice ale princi-
piului al doilea pentru procesele ireversibile ale sistemelor închise. Pentru un
sistem a cărui masă este un kilogram de substanţă se obţine:
δq irev
ds > (5.44c)
T
Se face observaţia că temperatura T care apare la numitorul expresiilor (5.44)
reprezintă temperatura surselor de căldură şi nu temperatura sistemului care într-un
proces ireversibil nu poate fi riguros definită.
5.3.8. Principiul entropiei maxime

Inegalitatea (5.44b) prezintă o importanţă deosebită deoarece cu ajutorul ei
poate fi anticipat sensul de evoluţie al sistemului termodinamic. Pentru început se
poate observa că în cazul unui sistem izolat adiabatic (δQ = 0), sau energetic izolat
(δQ = 0, δL = 0) din relaţiile (5.36b) şi (5.44b) se deduce imediat că:
dS ≥ 0 (5.45)
Inegalitatea (5.45) arată că, în cazul sistemelor adiabate sau energetic izolate
entropia nu poate să scadă. Ea rămâne constantă dacă sistemul evoluează rever-
sibil, sau creşte dacă acesta este supus unui proces ireversibil.
Concluzia anterioară poate fi utilizată într-un context mult mai general dacă
se observă că orice sistem termodinamic împreună cu mediul său ambiant formează
sistemul agregat, Σ, care întotdeauna este energetic izolat. Cum entropia este o mă-
rime aditivă, din relaţia (5.45) rezultă că:
dSΣ = dS + dS0 ≥ 0 (5.46)

unde cu S0 s-a notat entropia mediului ambiant. Relaţia anterioară evidenţiază fap-
tul că orice proces termodinamic ireversibil se desfăşoară în sensul creşterii entro-
piei sistemului agregat. Entropia sistemului termodinamic, dS, poate să scadă sau
poate să crească în funcţie de sensul transferului de căldură. În compensaţie entro-
pia mediului ambiant, dS0, poate să crească, respectiv să scadă. Întotdeauna însă,
conform relaţiei (5.46), entropia sistemului agregat creşte, astfel că:
dSΣ > 0 (5.47)

În schimb, atunci când sistemul agregat atinge starea de echilibru:
dSΣ = 0 (5.48)
Relaţia (5.48) arată că, dintre toate stările sistemului agragat, starea de echilibru
stabil are entropia maximă. Maximizarea entropiei impune ca în această stare:
d2SΣ < 0 (5.49)
Relaţiile (5.47)-(5.49) definesc principiul entropiei maxime. Ele arată că

sensul de evoluţie al sistemului termodinamic este acela pentru care entropia
sistemului agregat, Σ creşte.
În încheierea paragrafului sunt de remarcat două aspecte importante care rezi-
dă din principiul entropiei maxime:
a) iniţial sistemul agregat se găsea în starea de echilibru forţat. Între cele două
părţi componente ale sistemului existau diferenţe, dar procesul termodinamic gene-
rat de acestea era împiedicat să se desfăşoare datorită constrângerilor interne. Era
posibil aşadar ca prin înlăturarea acestor constrângeri sistemul şi mediul său ambi-
ant să interacţioneze prin schimb de lucru mecanic şi/sau căldură. După atingerea
echilibrului stabil, aceste interacţiuni nu mai sunt posibile, deoarece diferenţele
dintre cele două părţi ale sistemului Σ s-au şters, s-au uniformizat. Creşterea entro-
piei sistemului izolat reprezintă aşadar o măsură a degradării energiei acestuia.
b) Întru-cât entropia sistemului agregat, Σ are acelaşi sens de variaţie ca tim-
pul, apare firească o conexiune între aceste mărimi, formulată prin sintagma: “creş-
terea entropiei reprezintă în termodinamică săgeata timpului”.
Concluziile anterioare, coroborate cu cele rezultând din principiul întâi al ter-
modinamicii, l-au determinat pe Rudolf Clausius să facă în anul 1865 următoarele
afirmaţii: “Energia lumii este constantă. Entropia lumii tinde către un maxi-
mum”. Prin “lume”, Clausius înţelegea întreg universul, aşa cum era el perceput la
jumătatea secolului XIX. Evident că aceste concluzii sunt exagerate. Aşa cum s-a
subliniat în capitolul introductiv, sistemul termodinamic nu poate avea dimensiu-
nea întregului univers, deoarece principiile termodinamicii reprezintă rezultatul ob-
servaţiilor experimentale efectuate la o scară mult mai redusă. Totuşi trebuie re-
marcat faptul că la mai puţin de 50 de ani de la prima formulare a principiului al
doilea, apărută ca urmare a observaţiilor efectuate de Sadi Carnot asupra funcţio-
nării maşinilor cu abur, Rudolf Clausius propunea extindea acestuia la scara între-
gului univers.
5.3.9. Generarea de entropie. Reformularea matematică a principiului

al doilea al termodinamicii.
Relaţiile (5.36b) şi (5.44b), exprimând variaţia de entropie pentru procesele
reversibile respectiv ireversibile, pot fi grupate într-o singură inegalitate:
δQ
dS ≥ (5.50a)
T
care în formă integrală capătă forma:
2
δQ
S 2 − S1 ≥ ∫T
1
(5.50b)
Inegalităţile respective stau la baza principiului entropiei maxime, dar formularea

acestuia se adresează sistemului agregat, ceea ce reprezintă în anumite situaţii un
dezavantaj. Urmând idea lui Clausius (1867) acest dezavantaj poate fi înlăturat
dacă inegalitatea (5.50a) este înlocuită prin:
δQ
δS gen = dS − ≥0 (5.51a)
T
unde δSgen reprezintă o nouă mărime de proces, numită generarea de entropie, egală
cu diferenţa dintre variaţia de entropie a sistemului, dS şi entropia δQ/T transferată
ca urmare a interacţiunii termice dintre sistem şi mediul ambiant. Pentru un proces
finit, integrarea relaţiei (5.51a) conduce la:
2
δQ
(S )
gen 12 = S 2 − S1 − ∫T ≥0 (5.51b)
1
semnul egal corespunzând proceselor reversibile. Inegalităţile (5.51) reprezintă

expresii matematice echivalente ale principiului al doilea al termodinamicii.
Ele arată că într-un proces termodinamic generarea de entropie este nulă, dacă pro-
cesul este reversibil sau strict pozitivă, dacă acesta este ireversibil.
Pe baza inegalităţilor (5.51), principiul entropiei maxime poate fi reformulat,
eliminând inconvenientele legate de utilizarea sistemului agregat. Într-adevăr, în
conformitate cu relaţiile (5.51), un sistem termodinamic aflat în echilibru forţat va
evolua după înlăturarea constrângerilor în sensul în care δSgen >0, iar la atingerea
stării de echilibru stabil, δSgen=0. Valoarea generării de entropie este însă direct
proporţională cu mărimea dezechilibrului existent între sistem şi mediul său

ambiant. Cu cât sistemul se apropie de starea de echilibru stabil, cu atât mărimea
dezechilibrului scade şi odată cu aceasta δSgen se micşorează. Din acest motiv, la
atingerea echilibrului, generarea de entropie este minim posibilă.
Relaţiile (5.50) şi (5.51) conţin timpul ca variabilă implicită. Ţinând cont că
procesul elementar care determină variaţia de entropie dS se desfăşoară într-un in-
terval de timp dτ, se defineşte viteza de generare a entropiei:
δS gen
S&gen = [W/K] (5.52)
dτ
astfel că ecuaţia (5.51a) devine:
dS Q& &
= + S gen (5.53)
dτ T
Relaţia anterioară reprezintă ecuaţia de transfer a entropiei pentru sisteme în-
chise. Ea arată că viteza de variaţie entropiei sistemului termodinamic este egală cu
suma dintre fluxul entropiei transferate ca urmare a interacţiunii termice şi viteza
de generare a entropiei, produsă de intensitatea ireversibilităţilor procesului. În
conformitate cu inegalitatea (5.51a) rezultă că:
S&gen ≥ 0 (5.54)
semnul egal caracterizând evoluţiile reversibile. Inegalitatea anterioară reprezintă o

nouă formulare a principiului al doilea al termodinamicii.
5.3.10. Ecuaţiile fundamentale ale termodinamicii

Ecuaţiile fundamentale ale termodinamicii combină expresiile matematice ale
principiului întâi si doi. Astfel, înlocuind în ecuaţia entropiei (5.51a) căldura
exprimată cu ajutorul primului principiu al termodinamicii pentru sisteme închise
(3.26a), rezultă că:
TdS = dU + pdV + δS gen (5.55)
Utilizând acum transformarea Legendre:
d( pV ) = pdV + Vdp
ecuaţia (5.55) poate fi pusă sub forma:
TdS = dH − Vdp + δS gen (5.56)
Relaţiile (5.55) şi (5.56) reprezintă ecuaţiile fundamentale ale termodinamicii. Ele

prezintă forme particulare remarcabile în cazul proceselor reversibile, pentru care
δSgen=0. În astfel de situaţii:
TdS = dU + pdV (5.58)

TdS = dH − Vdp (5.59)
Ecuaţiile anterioare, propuse pentru prima oară de Josiah Willard Gibbs (1875) pre-
zintă o importanţă deosebită în termodinamica proceselor reversibile.
5.4 Principiului al doilea pentru sisteme deschise

Se consideră un sistem termodinamic deschis delimitat de conturul material
al unei maşini sau instalaţii termice. Pentru simplificarea expunerii se consideră că
interacţiunea prin schimb de masă are loc numai în secţiunile 1-1 şi 2-2, unde para-
metrii de stare sunt constanţi pe rază, iar interacţiunea termică este datorată contac-
tului cu un singur termostat având temperatura termodinamică T.
Un astfel de sistem a fost deja prezentat în figura 3.8 şi este de tipul volum de
control. La momentul de timp τ, în interiorul sistemului se află o masă de fluid
mSD(τ)=M, având energia internă USD(τ) şi entropia SSD(τ). Acest sistem se poate în-
locui cu un sistem închis echivalent considerând procesul de curgere ca o succe-
siune de procese fără curgere ce se succed în intervalul de timp dτ. Tehnica de ale-
gere a sistemului închis echivalent, descrisă pe larg în paragraful 3.5, este ilustrată
de figura 3.9. Acesta cuprinde sistemul deschis, la care se adaugă un mic volum de
fluid de masă dm1, care intră în sistem. Între stările caracterizate de momentele τ şi
τ+dτ, sistemul închis echivalent este supus unei deformări cauzată de curgerea flu-
idului din sistemul deschis. Între entropiile sistemului deschis şi sistemului închis
echivalent există relaţia:
S SI (τ) = S SD (τ) + s1dm1 (5.60)
S SI (τ + dτ) = S SD (τ + dτ) + s 2 dm 2 (5.61)
unde s1 şi s2 reprezintă entropia specifică a agentului termodinamic în secţiunile de

intrare, respectiv de ieşire din sistem. Pentru sistemul închis echivalent este valabi-
lă expresia matematică a principiului al doilea al termodinamicii (5.51a), scrisă sub
forma:
δQ
δS gen = dS SI − ≥0 (5.62)
T
Ţinând cont că:
dS SI = S SI (τ + dτ) − S SI (τ) = dS SD + s 2 dm 2 − s1dm1 (5.63)
şi renunţând la indicele care desemnează sistemul deschis, ecuaţia (5.62) devine:
δQ
δS gen = dS − + s 2 dm 2 − s1dm1 ≥ 0 (5.64)
T
Relaţia (5.65) reprezintă expresia matematică a principiului al doilea pentru sis-

teme deschise. La fel ca în cazul sistemului închis, această relaţie poate fi separată
în două parţi. Prima parte corespunde ecuaţiei entropiei şi este de forma:
δQ
dS = + s1dm1 − s 2 dm 2 + δS gen (5.65)
T
Ea arată că variaţia entropiei sistemului termodinamic se datorează atât transferului
de entropie determinat de schimbul de căldură, δQ/T şi masă s1dm1-s2dm2, cât şi
generării de entropie, δSgen, cauzată de ireversibilităţile cu care se desfăşoară aceste
procese. Evident că ecuaţia entropiei poate fi generalizată fără dificultate. Astfel,
pentru un sistem termodinamic având Ki secţiuni prin care unul sau mai multe flui-
de diferite intră in sistem, Ke secţiuni de ieşire şi schimbând căldură cu M termos-
tate, ecuaţia (5.65) devine:
δQ J
M Ki Ke
dS = ∑j =1
TJ
+ ∑i =1
s i dmi − ∑ s dm
i =1
i i + δS gen (5.66)
Cea de-a doua parte o constituie inegalitatea:
δS gen ≥ 0 (5.67)
care postulează că generarea de entropie este strict pozitivă pentru procesele irever-
sibile şi egală cu zero pentru cele reversibile.
Pentru a introduce timpul ca variabilă explicită, ecuaţiile anterioare sunt divi-
zate la dτ. Definind viteza de generare a entropiei după relaţia (5.52), expresia ma-
tematică a principiului al doilea pentru sisteme deschise devine:
Q&k
M Ki Ke
∑ ∑ m& s − ∑ m& s
dS
= + + S&gen (5.68)
dτ
i i j j
k =1
Tk i =1 j =1
S&gen ≥ 0 (5.69)
În cele mai multe cazuri curgerea fluidului este staţionară (d/dτ=0) iar siste-
mul termodinamic are numai o singură secţiune de intrare respectiv de evacuare a
agentului termodinamic. În astfel de condiţii ecuaţia entropiei (5.65) se reduce la:
δq
ds = + δs gen (5.70)
T
unde ds=s2-s1 reprezintă variaţia entropiei specifice a fluidului între secţiunile de
ieşire şi intrare în sistem, iar s gen = S&gen m&>0 [J/kg.K] este generarea specifică de
entropie. Se poate observa că, în astfel de cazuri relaţia (5.71) este asemănătoare cu
expresia matematică a principiului al doilea pentru sisteme închise (5.51a).
5.5 Diagrame entropice

De cele mai multe ori studiul proceselor reversibile este realizat cu ajutorul
diagramelor termodinamice. Prin proprietăţile pe care le posedă, acestea sunt în
măsură să ofere pe cale grafică o imagine elocventă a măsurii interacţiunilor termo-
dinamice. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie diagrama p-V, pentru
care aria delimitată de reprezentarea grafică a procesului şi axa absciselor este pro-
porţională cu lucrul mecanic de dilatare.
Diagramele care folosesc entropia pe una din cele două coordonate poartă de-
numirea de diagrame entropice. Dintre acestea, cea mai des utilizată este diagrama
T-S, în care un proces reversibil este reprezentat grafic printr-o curbă continuă ce
exprimă legea de variaţie a temperaturii în funcţie de entropie. Utilitatea diagramei
T-S constă în faptul că aceasta este capabilă să evidenţieze schimbul de căldură rea-
lizat pe parcursul unui proces reversibil. Astfel, din relaţia de definiţie (5.36b) se
deduce imediat că:
δQrev = TdS (5.71)
rezultând de aici că aria cuprinsă între reprezentarea grafică a procesului oarecare

12 şi axa entropiei este egală cu căldura schimbată de sistemul termodinamic cu
mediul ambiant. Această proprietate este ilustrată de figura 5.9, de unde se poate
observa cum sensul schimbului de căldură este dat de semnul variaţiei entropiei.
Astfel, orice proces termodinamic reversibil în cursul căruia entropia creşte (dS>0)
se realizează cu aport de căldură, deoarece:
2
∫
Q12 = TdS = aria(12 S 2 S11) > 0
1
(5.72a)
Fig. 5.9 Semnificaţia grafică a căldurii în diagrama T-S.

Se observă că δQ>0, dacă dS>0 şi invers, δQ<0 dacă dS<0
iar orice proces pentru care entropia scade (dS<0) se desfăşoară cu cedare de căl-
dură, căci:
2
∫
Q12 = TdS = −aria(12 S 2 S11) < 0
1
(5.72b)
Entropia şi diagramele entropice fac posibile apariţia unor noi metode de cal-
cul ale căldurii schimbate de agentul termodinamic cu sursele de căldură. Astfel,
dacă ecuaţia procesului T=T(S) este dată sub formă analitică, atunci căldura poate fi
determinată prin calculul integralelor anterioare. Cel mai simplu exemplu în acest
sens îl constituie procesul izotermic (T=const.), pentru care expresia căldurii, de-
terminată prin calculul integralelor (5.72), devine Q12=T1(S2-S1). Nu puţine sunt ca-
zurile în care curba procesului în coordonate T-S poate fi mai uşor obţinută pe cale
grafică. În astfel de situaţii, căldura se calculează prin planimetrarea ariei cuprinsă
între reprezentarea grafică a procesului şi axa absciselor.
Proprietăţi asemănătoare în ceea ce priveşte schimbul de căldură există şi în
cazul ciclurilor termodinamice. Prin construcţia adiabatelor extreme, (reprezentate
în coordonate T-S prin drepte verticale, deoarece S=const.), ciclul termodinamic
oarecare din figura 5.10 este descompus în procesul 1a2, pe care agentul termodi-
namic primeşte căldura Q1 de la sursa caldă şi evoluţia 2b1, în timpul căreia acesta
cedează căldura Q2 sursei reci. În conformitate cu cele prezentate anterior:
Q1 = aria(1a 2 S 2 S11) (5.73a)
Q2 = −aria(2b1S1 S 2 2) (5.73b)
astfel încât căldura ciclului se obţine din:
QC = LC = Q1 − Q2 = aria(1a 2b1) (5.74)
Relaţia anterioară arată că aria delimitată de

reprezentarea grafică a ciclului în coordo-
nate T-S este egală cu căldura pe care acesta
o transformă în lucru mecanic. Prin prisma Fig. 5.10 Semnificaţia grafică a
relaţiilor (5.73) şi (5.74) se poate afirma că căldurii transformate în lucru
în cazul proceselor ciclice, diagrama T-S mecanic în coordonate T-S
este mult mai utilă decât diagrama p-V, de-
oarece ea este capabilă să evidenţieze atât căldurile schimbate de agentul termo-
dinamic cu cele două surse de căldură, cât şi lucrul mecanic produs sau consumat
de ciclu.
Consideraţiile anterioare, deduse pe baza relaţiei (5.71), sunt valabile pentru
sistemele închise. Ţinând cont de ecuaţia (5.70), care în cazul proceselor reversibile
staţionare (δsgen=0) devine:
δq rev = Tds (5.75)
ele rămân adevărate şi pentru sistemele deschise. Singura deosebire constă în faptul că
diagrama T-s se construieşte în acest caz pentru 1 kilogram de agent termodina-mic care
parcurge procesul respectiv.
În aplicaţiile tehnice caracteristice sistemelor deschise sunt foarte des întâl-nite
procesele izobare şi adiabate. Reprezentarea acestora în coordonate h-s prezin-tă un
avantaj major, rezultat din expresia matematică a principiului întâi al termodi-namicii.
Astfel, pentru un proces izobar (lt,12=0) din relaţia (3.46) se obţine:
q12 = h2 − h1 (5.76)
iar pentru un proces adiabat (q12=0) din aceeaşi ecuaţie se deduce că:
l t ,12 = h1 − h2 (5.77)
Aşa cum arată figura 5.11, se poate observa că lucrul mecanic tehnic al procesului adiabat
şi căldura schimbată pe procesul izobar pot fi evidenţiate în câmpul diagra-mei h-s prin
segmente verticale. Această proprietate face ca, în cazul proceselor amintite, diagrama h-s
să fie mai uşor de utilizat decât diagrama T-s. Mai mult, prin modul de deducere,
proprietăţile (5.76) şi (5.77) sunt valabile atât pentru procesele reversibile, cât şi pentru
cele ireversibile.
5.6 Entropia gazului perfect

Consecinţele principiului al doilea al termodinamicii pot fi ilustrate cu uşu-rinţă în
cazul gazului perfect. Aceasta presupune determinarea ecuaţiei calorice de stare a
entropiei, identificarea reprezentărilor grafice ale proceselor reversibile în coordonate T-s
şi analiza unor transformări particulare tipic ireversibile.
5.6.1 Ecuaţia calorică de stare a entropiei gazului perfect

Utilizarea expresiei de definiţie (5.36) pentru calculul variaţiei de entropie es-te greoaie
deoarece presupune alegerea unei căi reversibile de integrare a căldurii raportate.
Relaţiile fundamentale ale termodinamicii (5.38) şi (5.39) permit iden-tificarea
Fig. 5.11 Proprietăţile izobarei şi adiabatei sistemelor deschise în coordonate h-s

ecuaţiilor calorice de stare ale entropiei gazului perfect. Pentru un sistem oarecare
conţinând 1 kg de substanţă, aceste relaţii sunt echivalente cu:
1 p 1 v
ds = du + dv ; ds = dh − dp (5.78a,b)
T T T T
Rapoartele p/T, respectiv v/T pot fi exprimate cu ajutorul ecuaţiei termice de stare
(4.9), iar variaţiile elementare ale energiei interne du şi entalpiei dh rezultă din ecu-
aţiile calorice de stare (4.21a), respectiv (4.26a). În aceste condiţii relaţiile anteri-
oare devin:
dT dV dT dp
ds = c v +R ; ds = c p −R (5.79a,b)
T V T p
reprezentând forma diferenţială a ecuaţiilor calorice de stare ale entropiei ga-zului

perfect. Datorită raportării la unitatea de cantitate de substanţă, acestea pot fi utilizate
atât în cazul sistemelor închise, cât şi pentru cele deschise. Dacă sistemul conţine m
kilograme de substanţă, atunci ecuaţiile anterioare trebuie înmulţite cu masa sistemului.
Pentru două stări oarecare de echilibru, integrarea formelor diferenţiale (5.79)
conduce la:
2 2
v p
∫ ∫
dT dT
s 2 − s1 = c v (T ) + R ln 2 ; s 2 − s1 = c p (T ) − R ln 2 (5.80a,b)
T v1 T p1
1 1
Calculul exact al integralelor care apar în membrul drept al relaţiilor anterioare

poate fi efectuat numai în ipoteza gazului ideal, pentru care cp şi cv sunt constante
cu temperatura. În acest caz, relaţiile (5.80) devin:
T2 p T2 p
s 2 − s1 = c v ln + R ln 2 ; s 2 − s1 = c p ln − R ln 2 (5.81a,b)
T1 p1 T1 p1
Pentru un sistem închis, conţinând m kilograme de gaz ideal, ecuaţiile calorice de

stare ale entropiei sunt:
T2 p T2 p
S 2 − S1 = mc v ln + mR ln 2 ; S 2 − S1 = mc p ln − mR ln 2 (5.82a,b)
T1 p1 T1 p1
O relaţie analitică a variaţiei entropiei gazului perfect poate fi găsită cu relativă uşurinţă
dacă căldurile specifice care apar în ecuaţiile (5.82a,b) sunt aproximate prin variaţiile
polinomiale (4.38) sau (4.39).
5.6.2 Reprezentarea proceselor particulare reversibile în diagrama T-S

Ecuaţiile calorice de stare ale entropiei (5.81a,b) permit stabilirea ecuaţiilor

de tipul T=T(S) pentru fiecare din procesele particulare reversibile analizate în pa-
ragraful 4.6.
• Procesul izocor
Ecuaţia generală a transformării izocore este V=const.., însă sub această for-
mă relaţia respectivă nu poate fi utilizată pentru identificarea reprezentării grafice a
procesului în coordonate T-S. În ipoteza gazului ideal, din relaţia (5.81a) se deduce
imediat că, la volum constant:
T
s − s1 = c v ln (5.83)
T1
de unde rezultă că:
 s − s1 
T = T1 exp  (5.84)
 cv 
unde T şi s reprezintă temperatura, respectiv entropia stării curente. Se poate obser-va că,
în cazul gazului ideal procesul izocor poate fi reprezentat în coordonate T-s printr-o curbă
exponenţială. Aşa cum arată figura 5.12, aria cuprinsă între repre-zentarea grafică a
evoluţiei şi axa absciselor este proporţională cu căldura schimba-tă se sistem cu mediul
ambiant în timpul procesului.
Datorită variaţiei căldurilor specifice cu temperatura, în cazul gazului perfect
determinarea analitică a curbei de evoluţie a procesului în coordonate T-S este mult
îngreunată. Evident că alura de variaţie rămâne apropiată de cea exponenţială, însă o
reprezentare grafică de tipul (5.84) nu mai poate fi utilizată pentru calculul căldurii
schimbate între sistem şi mediul său ambiant. Să considerăm însă că pe baza datelor
experimentale a fost trasată dependenţa T=T(s) pentru o valoare fixată v1 a volumului
specific. Conform relaţiei (5.80a), distanţa dintre aceasta şi orice altă izocoră v2 măsurată
a) b)
Fig 5 12 Reprezentarea izocorelor

pe axa absciselor (dT=0) devine independentă de tempera-tură şi poate fi determinată cu

expresia:
v2
s 2 − s1 = R ln (5.85)
v1
Cu alte cuvinte, în diagrama T-s (sau T-S, dacă sistemul este închis şi format din m
kilograme de substanţă) orice izocoră v2 poate fi reprezentată grafic prin translaţia unei
izocore de referinţă v1 în direcţia axei entropiei pe o distanţă precizată de rela-ţia (5.85).
Această proprietate a izocorelor gazului perfect în coordonate T-S poate fi extrem de
folositoare pentru studiul grafo-analitic al ciclurilor termodinamice.
• Procesul izobar
Ecuaţia generală a procesului izobar este p=const. Pentru gazul ideal, din re-laţia
(5.81b) se obţine forma echivalentă a acesteia:
 s − s1 
T = T1 exp  (5.86)
 cp 
 
Rezultă de aici că, în coordonate T-s, izobara poate fi reprezentată grafic printr-o curbă
exponenţială. Deosebirea dintre reprezentările grafice ale izobarei şi izocorei gazului ideal
constă doar în panta celor două curbe exponenţiale. Astfel, din ecua-ţiile (5.84) şi (5.86) se
obţine că:
 ∂T  T T  ∂T 
αp =  = < =  = αv (5.87)
 ∂S  p c p c v  ∂s  v
Relaţiile anterioare evidenţiază că, în fiecare punct al diagramei T-s, panta izobarei este
mai mică decât cea a izocorei. Reprezentarea grafică a intersecţiei dintre cele două curbe
Fig. 5.13 Reprezentarea grafică a Fig. 5.14 Reprezentarea grafică a

intersecţiei unei izocore a gazului ideal izobarelor gazului perfect
cu o izobară în diagrama T-s A1 A2 = B1 B 2 = C1C 2 = − R ln ( p 2 p1 )
exponenţiale este prezentată în figura 5.13.

În cazul gazului perfect, variaţia căldurilor specifice cu temperatura nu per-mite

identificarea pe cale analitică a unei ecuaţii de tipul (5.86). Totuşi, trasând pe baza datelor
experimentale curba de variaţie a izobarei p1, atunci pentru orice altă izobară p2, din
relaţia (5.80b) se deduce imediat că la T=const.:
p2
s 2 − s1 = − R ln (5.88)
p1
Aşa cum arată figura 5.14, relaţia (5.14) evidenţiază că distanţa pe orice izotermă dintre
două izobare este aceeaşi. În consecinţă toate izobarele gazului perfect pot fi trasate în
coordonate T-s prin translaţia unei izobare de referinţă de-a lungul axei entropiei.
• Procesul izotermic
Ecuaţia generală a izotermei, T=const. permite reprezentarea procesului în
diagrama T-s printr-o dreaptă orizontală, ca în figura 5.15. Datorită acestui fapt, căldura
schimbată de sistem cu mediul ambiant poate fi determinată cu uşurinţă prin relaţia:
q12 = T1 (s 2 − s1 ) (5.89)
Trebuie remarcat faptul că atât reprezentarea grafică, cât şi relaţia de calcul a căl-durii
sunt general valabile, deoarece în deducerea acestora nu a fost făcută nici o referire la
natura agentului termodinamic.
• Procesul adiabatic
Procesul adiabatic este definit prin ecuaţia δq=0. Din relaţia de definiţie a en-tropiei
(5.37) se deduce imediat că ds=0, rezultând de aici că în cazul unei adiabate reversibile
entropia rămâne constantă (s=const.). Din acest motiv, procesul adiaba-tic reversibil mai
poartă denumirea şi de proces izentropic. Aşa cum sugerează figura 5.16, în diagrama T-s,
o transformare adiabată poate fi reprezentată printr-o dreaptă verticală, indiferent de
natura agentului termodinamic.
5.6.3 Procese particulare ireversibile ale gazului perfect

În general, modelarea proceselor care se desfăşoară în maşinile şi instalaţiile
Fig. 5.15 Reprezentarea izotermei în Fig. 5.16 Reprezentarea adiabatei în

coordonate T-s diagrama T-s
termice este axată pe transformările reversibile analizate în paragraful anterior. Există

însă şi cazuri când o astfel de modelare nu mai este posibilă. Între procesele tipic
ireversibile folosite în astfel de situaţii se numără amestecarea prin difuzie şi laminarea
gazului perfect.
• Amestecarea prin difuzie
Se consideră o incintă de volum V separată în două părţi printr-un perete im-
permeabil la schimbul de masă, ca în figura 5.17. În cele două volume astfel for-mate se
găsesc două gaze perfecte distincte, A şi B, având în starea iniţială aceeaşi presiune, p1 şi
temperatură, T1. După înlăturarea peretelui despărţitor cele două ga-ze se amestecă de la
sine (fără schimb de lucru mecanic sau căldură), temperatura şi presiunea amestecului
astfel format fiind egale cu valorile corespunzătoare stării iniţiale. Un astfel de proces este
cunoscut sub denumirea de difuzie, deoarece a-mestecarea se datorează doar naturii
diferite a celor două gaze. Mai mult, procesul respectiv este ireversibil deoarece inversarea
sa, adică separarea amestecului în cele două componente iniţiale, nu se poate face decât
prin consum de lucru meca-nic, ceea ce presupune apariţia unor efecte secundare asupra
mediului ambiant.
Un amestec de gaze perfecte poate fi modelat cu ajutorul legii lui Dalton. Atunci:
∆S = ∆S A + ∆S B = S A, 2 − S A,1 + S B , 2 − S B ,1 (5.90)
unde ∆SA şi ∆SB reprezintă variaţiile de entropie ale gazului A respectiv B între starea
iniţială şi starea finală, în care fiecare din cele două gaze se comportă ca şi când s-ar afla
singur în incinta de volum V2=VA+VB. Din acest motiv, se poate con-sidera că fiecare gaz
este supus unei destinderi ireversibile de la presiunea iniţială p1 la o presiune finală pA,2
respectiv pB,2, egală cu presiunile parţiale ale amestecu-lui. În consecinţă, folosind ecuaţia
(5.80b) rezultă:
p A, 2 p B,2
∆S A = − m A R A ln ; ∆S B = − m B R B ln (5.91)
p1 p1
Fig. 5.17 Amestecarea prin difuzie. În starea iniţială cele două gaze au presiunile şi
temperaturile egale: pA,1=pB,1=p1, TA,1=TB,1=T1. Amestecul se realizează
la presiune şi temperatură constantă, astfel că p2=p1 şi T2=T1.
Din relaţiile (5.90) şi (5.91) se deduce imediat că variaţia de entropie datorată amestecării
prin difuzie poate fi determinată cu expresia:
∆S = (S A, 2 − S A,1 ) + (S B , 2 − S B ,1 ) = m A R A ln
p1 p
+ m B R B ln 1 (5.92)
p A, 2 p B,2
Rapoartele rA= pA,2/p1 şi rB=pB,2/p1 reprezintă participaţiile volumice ale gazelor în

amestec. Împărţind cu masa sistemului, m=mA+mB, relaţia anterioară devine:
∆s = g A (s A, 2 − s A,1 ) + g B (S B , 2 − s B ,1 ) = g A R A ln
1 1
+ g B R B ln >0 (5.93)
rA rB
unde gA şi gB sunt participaţiile masice ale celor două gaze în amestec. Se poate uşor
observa că variaţia entropiei datorată amestecării prin difuzie este întotdeauna pozitivă. În
absenţa schimbului de căldură dintre sistem şi mediul ambiant, proce-sul de amestecare
prin difuzie poate fi considerat adiabatic ireversibil astfel că, în conformitate cu
formulările principiului al doilea al termodinamicii, entropia siste-mului trebuie să
crească.
Rezultatul anterior poate fi imediat generalizat pentru amestecarea prin difu-zie a n
gaze perfecte. În acest caz, entropia specifică a amestecului este:
n n
s am (T , p ) = ∑ g i s i (T , p ) + ∑ g R ln r
1
i i (5.94)
i =1 i =1 i
unde si(T, p) reprezintă entropia componentului i în stare pură (neamestecată) la

temperatura T şi presiunea p, iar gi este participaţia masică a acestuia în amestec. Relaţia
anterioară este deosebit de utilă în calculul entropiei unui amestec de gaze, care poate fi
exprimată plecând de la valorile iniţiale ale entropiei componenţilor, aflaţi în stare pură la
presiunea şi temperatura amestecului.
• Laminarea
De multe ori în aplicaţiile tehnice este necesară realizarea unei scăderi rapide a
presiunii agentului termodinamic aflat în curgere, fără ca aceasta să implice în mod
obligatoriu un schimb de lucru mecanic. Un astfel de proces, cunoscut sub de-numirea de
laminare, poate fi obţinut dacă fluidul este obligat să curgă printr-unul sau mai multe
orificii consecutive, având secţiunea de trecere mult mai mică decât a conductei în care
sunt montate. Principial, orice modificare bruscă a secţiunii ofe-rită curgerii determină
apariţia unui proces de laminare. Efectul principal al lamină-rii constă în scăderea
presiunii fluidului, datorată frecării intense generată prin vari-aţiile rapide şi consecutive
ale secţiunilor de trecere. Din acest motiv, laminarea re-prezintă un exemplu tipic de
proces ireversibil.
Schematic, un astfel de proces este prezentat în figura 5.18. Sistemul termo-dinamic
considerat este deschis şi mărginit de suprafeţele imaginare 1-1 şi 2-2 şi de
Fig. 5.18 Schema procesului de laminare. Presiunea fluidului în

secţiunea de ieşire este întotdeauna mai mică decât presiunea din
secţiunea de intrare
pereţii conductei aflaţi între cele două suprafeţe. Datorită laminării, presiunea flui-dului
scade, astfel că:
∆p = p 2 − p1 < 0 (5.95)
Sistemul nu schimbă lucru mecanic tehnic cu exteriorul deoarece frontiera sa nu in-

tersectează nici un ax aflat în mişcare de rotaţie. Secţiunile laterale 1-1 şi 2-2 fiind
apropiate, se poate considera că procesul de curgere este adiabatic. Urmând aceste ipoteze
şi neglijând energia cinetică a fluidului în raport cu entalpia acestuia expre-sia matematică
a principiul întâi (3.45) se reduce la:
h2 = h1 (5.97)
Rezultă de aici că, în urma procesului de laminare, entalpia fluidului rămâne con-stantă.
Trebuie subliniat însă faptul că egalitatea entalpiilor este realizată doar pen-tru secţiunile
extreme ale sistemului considerat. Astfel, la trecerea printr-un orifi-ciu, fluidul este
puternic accelerat, motiv pentru care entalpia acestuia scade. Mări-rea ulterioară a
secţiunii determină decelerarea curgerii şi creşterea entalpiei statice a gazului, care revine
astfel la valoarea iniţială. Procesul descris anterior este cvasi-periodic, ele repetându-se
pentru fiecare din orificiile plasate în calea fluidului. Ţinând cont acum de forma ecuaţiei
calorice de stare a entalpiei (4.26), din relaţia (5.97) se obţine că:
T1 = T2 (5.98)
Se poate observa că în urma laminării, temperatura gazului perfect nu se modifică.

Pentru calculul variaţiei de entropie se utilizează relaţia (5.80b), de unde re-zultă
succesiv:
p2 p1
s 2 − s1 = − R ln = R ln >0 (5.99)
p1 p1 − ∆p
Pozitivitatea variaţiei de entropie este asigurată de argumentul logaritmului, care
întotdeauna ia valori supraunitare. În absenţa schimbului de căldură, inegalitatea
anterioară dovedeşte, prin intermediul principiului al doilea, că laminarea este un proces
tipic ireversibil.
04/04/2019
Conf.dr.ing. Camelia STANCIU, Universitatea POLITEHNICA Bucuresti
Termotehnică Conf.dr.ing. Camelia STANCIU, UPB
Ciclurile Motoarelor cu Ardere

Internă cu Piston
(MAIP)
1
04/04/2019
Henry Ford's Most Famous Quote:
“If I had asked people what they wanted, they would have said
faster horses”
Bertha Benz – The First driver
https://www.youtube.com/watch?v=vsGrFYD5Nfs
2
04/04/2019
https://en.wikipedia.org/wiki/Ligroin
Clasificare
 După modul de iniţiere a arderii:
- motoare cu aprindere prin scânteie (MAS)
- motoare cu aprindere prin comprimare (MAC)
 După numărul curselor pistonului (timpi) necesar efectuării

unui ciclu complet:
- motoare în doi timpi, realizând ciclul în două curse
(sau o rotaţie completă a arborelui cotit).
- motoare în patru timpi, care execută un ciclu în patru curse
(sau două rotaţii complete ale arborelui cotit)
 După modul de aşezare a cilindrilor:

- motoare în linie - motoare în W
- motoare în V - motoare în stea
3
04/04/2019
Schema constructivă de principiu a unui motor în patru timpi
1- chiulasă; 2 - cilindru;
3 - piston; 4 - bolţ;
5 - segmenţi; 6 - bielă;
7 - arbore cotit; 8 - carter;

9 - galerie admisie;
10 - galerie evacuare;
SA - supapă admisie;
SE - supapă evacuare;
B (I)- bujie la MAS

(injector la MAC)

Ipoteze de studiu ale ciclurilor teoretice MAIP
1. Agentul termodinamic care parcurge ciclul este gaz ideal şi are
proprietăţile aerului.
2. În timpul proceselor din motor agentul termodinamic nu îşi
schimbă natura. Cu alte cuvinte se consideră că proprietăţile aerului
şi gazelor de ardere sunt identice.
3. Toate procesele care alcătuiesc ciclul sunt reversibile.

4. Comprimarea se termină în PMI iar destinderea în PME,
ambele procese fiind considerate adiabate.
5. Supapele de admisie şi evacuare se deschid şi se închid

instantaneu în punctele moarte.
6. Arderea se înlocuieşte cu un proces de aport de căldură din

exterior.
7. Evacuarea liberă este înlocuită printr-o răcire izocoră care
readuce agentul termic în starea iniţială.
4
04/04/2019
Ciclul teoretic al MAS

 Ciclul teoretic al MAS a fost imaginat de Beau de Rochas în anul 1861.
 Prima realizare practică a acestuia datează din anul 1866 şi aparţine
lui Otto.
 Principala caracteristică a ciclului constă în faptul că procesul de
ardere se desfăşoară la volum constant.
0-1 admisia.
180 oRAC
1-2 comprimare adiabată.
180 oRAC
2-3 încălzirea izocoră.
0 oRAC
3-4 destinderea adiabată,
180 oRAC
4-1 evacuarea liberă
0 oRAC.
1-0 evacuare forţată.
180 oRAC
 Parametrii caracteristici ai ciclului MAS sunt:

1. Raportul de compresie:   V1 V2 ε=6..12
2. Raportul creşterii presiunii la volum constant:

  p3 p2 λ=1,3..4
Aceştia, împreună cu volumul cursei VS şi mărimile de stare ale aerului
aspirat, p0 şi T0, definesc în mod univoc ciclul teoretic al motorului.
 Mărimile termice de stare în punctele caracteristice ale ciclului
teoretic sunt:
Starea
1 2 3 4
Parametrul
p p0 p0 k p0 k  p 0
 1 1 
V VS VS VS  1
VS
 1  1  1
T T0 T0k–1 T0k–1 T0 
5
04/04/2019
 Căldurile schimbate de ciclu cu sursele de căldură au expresiile:
Q1  Q23  mcv T3  T2   mcvT0  k 1   1 [J/ciclu]
| Q2 || Q41 | mcv T4  T1   mcvT0   1 [J/ciclu]
 Lucrul mecanic produs de ciclu este:

LC  Q1  | Q2 | mcvT0   1 k 1  1 [J/ciclu]
Exprimând masa de gaz existentă în spaţiul de lucru cu ecuaţia termică de

stare a gazului perfect, aplicată stării 1:
p1V1  p0VS
m 
RT1   1 RT0
relaţia de calcul a lucrului mecanic devine:
  1 k 1  1 [J/ciclu]

LC  p0VS
  1k  1
 Presiunea medie teoretică

Lucrul mecanic este direct proporţional cu masa de gaz existentă în cilindru,
care la rândul său depinde în mod liniar de volumul cursei.
Pentru a face posibilă compararea performanţelor a două motoare cu cilindreea
diferită se defineşte presiunea medie teoretică:
pm ,t  LC VS [N/m2]
În cazul MAS presiunea medie teoretică este dată de relaţia:
(  1)( k 1  1)
p m , t  p0
(  1)(k  1)
 Randamentul termic al MAS:
| Q2 | 1
t  1   1  k 1
Q1 
6
04/04/2019
 Puterea teoretică i – numărul de cilindrii

i  LC i  LC  nr
Pteor   nr [rot/min] –turaţia motorului
c 120
c =120/nr [ s ] –timpul în care se
parcurge un ciclu
 Consumul orar de combustibil
Masa de combustibil necesară realizării unui ciclu pentru cei i cilindrii ai
motorului:
mcbQi  i  Q1 Qi [kJ/kg cb] -puterea calorică inferioară
a combustibilului
Cantitatea de combustibil consumată de motor într-o oră este:
mcb i  Q1  nr [kg cb/oră]
Ch  3600  3600
c 120  Qi
 Consumul specfic de combustibil

Ch 3600
csp   [kg cb/kW.oră]
P t Qi
Ciclul teoretic al MAC (Diesel)

 Ciclul teoretic MAC lent a fost imaginat şi realizat practic de de Rudolph
Diesel în anul 1892.
Din acest motiv, ciclul MAC lent mai este cunoscut şi sub denumirea de
ciclul Diesel.
 Principala caracteristică a ciclului constă în faptul că procesul de ardere se
desfăşoară la presiune constantă.
Turaţia motorului este relativ redusă de maxim 2000-2500 rot/min,

motiv pentru care ciclul se mai numeşte Diesel lent.
0-1 admisia.
2-3 încălzirea izobară.

3-4 destinderea adiabată
4-1 evacuarea liberă
7
04/04/2019
 Parametrii caracteristici ai ciclului MAC lent sunt:

1. Raportul de compresie:   V1 V2   16  20
2. Raportul creşterii volumului la presiune constantă:
(Factor de injecţie)   V3 V2   1.5  2.5
Aceştia, împreună cu volumul cursei VS şi mărimile de stare ale aerului

aspirat, p0 şi T0, definesc în mod univoc ciclul teoretic al motorului.
Mărimile termice de stare în punctele caracteristice ale ciclului

teoretic sunt:
Starea
1 2 3 4
Parametrul
p p0 p0 k p0 k p0k
 1  1
V VS VS VS VS
 1  1  1  1
T T0 T0k–1 T0k–1 T0k
Căldurile schimbate de ciclu cu sursele de căldură au expresiile:

Q1  Q23  mc p T3  T2   mc pT0  k 1   1 [kJ/ciclu]

| Q2 || Q41 | mcv T4  T1   mcvT0  k  1  [kJ/ciclu]
 Lucrul mecanic produs de ciclu este:


LC  Q1  | Q2 | mcvT0 k k 1   1   k  1   [kJ/ciclu]
Masa de gaz care realizează ciclul este exprimată prin:
p1V1  p0VS
m 
RT1   1 RT0
Iar relaţia de calcul a lucrului mecanic devine:
LC  p0VS
 
 k k 1   1  k  1  [kJ/ciclu]
  1k  1
8
04/04/2019
 Presiunea medie teoretică
pm,t 
LC
 p0
 
 k k 1   1  k  1 
VS   1k  1 [N/m2]
Randamentul termic al MAS:
| Q2 | 1 k  1
t  1   1  k 1 
Q1  k   1
 Puterea teoretică i – numărul de cilindrii

i  LC i  LC  nr nr [rot/min] –turaţia motorului
Pteor   [kW]
c 120 c =120/nr [ s ] –timpul în care se
Consumul orar de combustibil parcurge un ciclu
m i  Q1  nr
Ch  3600 cb  3600 [kg cb/oră]
c 120  Qi
Consumul specfic de combustibil
Ch 3600
csp   [kg cb/kW.oră]
P t Qi
Ciclul teoretic al MAC rapid (Seilinger&Sabathe)

 Ciclul a fost studiat de Seilinger şi Sabathé.
Aprinderea se realizează tot prin comprimare, dar arderea se desfăşoară
în două etape: prima, la volum constant, iar a doua, la presiune constantă.
Din acest motiv, este cunoscut şi sub denumirea de Ciclu cu Ardere Mixtă
Este caracteristic MAC ce funcţionează la turaţii ridicate, de aproximativ

40006000 rot/min. De aici şi denumirea de MAC rapid.
0-1 admisia.
2-3 încălzirea izocoră
(ardere izocoră).
3-4 încălzirea izobară.
(arderea izobară)
4-5 destinderea adiabată
5-1 răcire izocora
(evacuarea liberă)
9
04/04/2019
 Parametrii caracteristici ai ciclului MAC rapid sunt:

1. Raportul de compresie:   V1 V2
2. Raportul creşterii presiunii la volum constant:   p3 p2
3. Raportul creşterii volumului la presiune constantă:   V4 V3
În mod uzual:   15  22   1.2  1.8   1.8  1.2
Aceştia, împreună cu VS, p0 şi T0, definesc în mod univoc ciclul teoretic.
 Mărimile termice de stare în punctele caracteristice ale

ciclului teoretic sunt:
Starea 1 2
Parametrul 3 4 5
p p0 p 0 k p0 k p0 k p0k

 VS VS  
VS VS
V  1
VS
 1  1  1  1
T T0 T0k–1 T0 k–1 T0 k–1 T0 k
𝒊𝑳𝒆𝒇
Consumator 𝑷𝒆𝒇 =
𝝉𝒄
𝑳𝒆𝒇 = 𝑳𝒕 𝜼𝒎 𝜼𝒊
𝜼𝒆𝒇 = 𝜼𝒕 𝜼𝒎 𝜼𝒊
Pef
frecare mecanica si alte

mecanisme auxiliare (pompe
ulei, pompe sistem racire,
ventilator, etc)
𝜼𝒕 𝜼𝒊
pierderi (p'a<pa, T'1>T1,
Pi neesanteitati)
𝜼𝒕 Pteoretica Diagrama teoretica
10
04/04/2019
Referinte bibliografice
1. Notite curs, Termodinamica, D. Stanciu, UPB, 2017

2. „Termodinamică tehnica” – D. Stanciu, M. Marinescu, ed. Printech,
Bucureşti, 2002.
11
04/04/2019
Cap 7
CICLURILE
TURBOMOTOARELOR
Ciclurile Turbomotoarelor
7.1. Introducere
1
04/04/2019
Motoare cu Motoare cu
ardere interna ardere externa
Producatoare
de putere
Turbines cu vapori Turbine cu gaz
Masini
termice
Masini frigorifice
Consumatoare
de putere
Pompe de caldura
Sisteme de
conditionarea aerului
Introducere
 Turbomotoarele fac parte din categoria maşinilor termice

rotative cu ardere interna.
 Ele functionează după un ciclu direct ale cărui transformări

sunt realizate separat în organe specializate.
 Avantaje:
 Simplitate constructivă
 Gamă largă de puteri dezvoltate (100 kW-75 MW)
 Raport putere/greutate mare
 Fiabilitate sporită
 Costuri de întreţinere reduse
 Utilizare: aviaţie, energetică, marină, transport gaz metan,

apărare
4/4/2019 Ciclurile Turbomotoarelor 4
2
04/04/2019
Introducere/descriere
dispozitiv evacuare
dispozitiv admisie
cameră de ardere
injectoare
combustibil
GE 5-1
Pef = 5.5 MW
m =19.6 kg/s
ht = 0.307
b=14.8
T4=847 K turbină
arbore
compresor
priză putere
Introducere/ipoteze
 Din punct de vedere teoretic este posibil ca:

 procesele de comprimare, destindere să fie adiabate sau izoterme;
 procesul de ardere să fie izobar sau izocor.
 Considerente de ordin constructiv, au impus turbomotorul cu

comprimare şi destindere adiabată şi ardere izobară.
 Ipoteze de studiu ale ciclului teoretic:

 agentul termodinamic este gaz ideal;
 proprietatile termofizice ale aerului si gazelor de ardere sunt
identice;
 debitul de combustibil injectat în camera de ardere este neglijabil
în raport cu debitul de aer aspirat de turbomotor;
 se neglijează energia cinetică a agentului termodinamic în
diversele secţiuni ale instalatiei în raport cu entalpia acestuia.
 Ipotezele uşurează studiul ciclurilor turbomotorului cu ardere

la presiune constantă, fără a altera în esenţă concluziile .
3
04/04/2019
7.2. Turbomotorul cu Ardere la

Presiune Constantă
(Ciclul BRAYTON)
TM cu ardere la p=const./ ciclul
 Schema de principiu a TM:

 C-compresor,
 CA-camera de ardere;
 T-turbina;
 CP-consumatorul de putere.
 Procese termodinamice reversibile

 1-2 comprimarea izentropică până la p2.
 2-3 arderea izobară asimilată cu
încălzirea la p = const. până la T3.
 3-4 destinderea izentropică în turbină,
până la p4=p1.
 4-1 răcire izobară până la T1.
4
04/04/2019
TM cu ardere la p=const./ mărimi de stare
 Parametrii mediului ambiant: T0 , p0

 Parametrii turbomotorului
 Raportul de comprimare: b  p2 p1
 Raportul temperaturilor extreme:   T3 T1
 Mărimile de stare în punctele caracteristice:

p1  p0 p2  p0b p3  p0b p4  p0
k 1 k 1
T1  T0 T2  T0 b k T3  T0 T4  T0 b k
 Căldurile schimbate:
 k 1

q1  q23  h3  h2  c p (T3  T2 )  c pT0    b k  [kJ/kg]
 
 
 k 1

q 2  q 41  h1  h4  c p (T1  T4 )  c p T0 1   b k  [kJ/kg]
 
 
TM cu ardere la p=const./ performanţe
 Lucrul mecanic specific se calculează:

 cu relaţia din teoria ciclurilor:
 kJ 
lTM  q1  q2  c pT0  b k  1  b k  1
k 1 k 1
 
    kg 
 ca sumă a lt pe fiecare proces în parte:

4  kJ 
lTM   lt , j , j1  lT  lC  
 kg 
1
unde lT şi lC reprezintă lucrul mecanic tehnic specific al compresorului,

respectiv turbinei, calculate cu:
 kJ 
lT  h3  h4  c pT0 1  1 b k  lC  h2  h1  c pT0  b k  1
k 1 k 1
 
     kg 
 Relaţiile anterioare sugerează folosirea suplimentară a

diagramei h-s.
5
04/04/2019
TM cu ardere la p=const./ performanţe
 Randamentul termic:
k 1
ht  1  q2 q1  1  1 b k
 Puterea turbomotorului:
PTM  m  lTM [kW]
 Consumul orar de combustibil:

 kg cb.   m 3N cb. 
Ch  3600 m q1 Qi  ora   
   ora 
 Consumul specific de combustibil:

Ch 3600  kg cb.   m 3N cb 
c sp    kW ora   
PTM h t Qi    kW ora 
TM cu ardere la p=const./ influenţa b şi 

lTM  q1  q2  c pT0  b k  1  b k  1
k 1 k 1
 Lucrul mecanic specific depinde de b şi .   

 Pentru  fixat, acesta are o valoare maximă în raport cu b. Din condiţia
T1<T2<T3 se obţine că 1<b<k/(k-1)
 Pentru b fixat el creşte continuu după .
 Randamentul termic nu depinde de . El creşte continuu odată cu
mărirea lui b. k 1
ht  1  q2 q1  1  1 b k
0.7
0.6
0.5
0.4
h
t 0.3
0.2
0.1
0
1 5 9 13 17 21 25 29 33 37 41
b
6
04/04/2019
TM cu ardere la p=const./ influenţa b şi 
 Raportul optim de comprimare se găseşte din ecuaţia:

lTM k
b
0
b opt l
max
  k 1
 Lucrul mecanic maxim este dat de expresia:
lTM max  c pT0  2

 1
 Randamentul termic corespunzător regimului optim:
1
ht lmax 1 

TM cu turbină liberă
 Aşa cum s-a arătat anterior: lTM  lT  lC
 Ideea este de a separa turbina turbomotorului în două turbine

distincte:
 Turbina generatorului de gaz, care antrenează numai compresorul
 Turbila liberă TL care furnizează puterea consumatorului.
 În consecintă: lTG  lC lTM  lTL
7
04/04/2019
TM cu ardere la p=const./evoluţia temperaturii T3
TM cu ardere la p=const./soluţii de răcire
8
04/04/2019
7.3. Metode de Creştere a Randamentului.

Turbomotorul cu regenerare
a căldurii
TM cu regenerarea căldurii/schema
 Regenerarea căldurii reprezintă un mijloc eficient de creștere a

randamentului termic al turbomotorului.
 Metoda regenerării constă în realizarea unui schimb de căldură într-un
recuperator între aerul refulat de compresor și gazele de ardere
evacuate din turbină .
 Schema de principiu a TM
cu regenerarea căldurii:
 C-compresor;
 R-regenerator;
 T-turbina;
 CP-consumatorul de
putere.
9
04/04/2019
TM cu regenerarea căldurii/ciclul
 Regenerarea este posibilă dacă T4 > T2

 Căldura maxim regenerabilă:
q46’ = h4 - h6’ = h4-h2
 1-2 comprimarea izentropica (C);  Căldura efectiv regenerată:
 2-5 încălzirea izobară (R);
q46 = h4 - h6 = h5 - h2 = q25
 5-3 încălzire izobară (CA);
 3-4 destinderea izentropică (T);  Factorul de regenerare:
 4-6 răcire izobară (R); q25 h5  h2 T5  T2
  
 6-1 răcire izobară (atmosferă). q46 h4  h2 T4  T2
TM cu regenerarea căldurii/mărimi de stare
 Parametrii mediului ambiant: T0 , p0

 Parametrii turbomotorului:
 Raportul de comprimare: b  p2 p1
 Raportul temperaturilor extreme:   T3 T1
 Parametrii regenerării:
 Factorul de regenerare:   T5  T2  T4  T2 
 Mărimile de stare în punctele caracteristice:

p1  p0 p2  p0b p3  p0b p4  p0 p5  p0b
 k 1   k 1 k 1  
k 1 k 1 T5  T0 b k   b k  b k 
  
T1  T0 T2  T0 b k T3  T0 T4  T0 b k   
 Limitele regenerării; condiţia T2<T4 este echivalentă cu:

k
 l
b  b opt
max
  k 1
10
04/04/2019
TM cu regenerarea căldurii/performanţe
 Căldurile schimbate de ciclu:

q1  q25  q53  q( reg )  q1( reg )
 k 1   k 1 k 1 
q1( reg )  h3  h5  c pT0   b k   b k  b k 
  
  
q2  q46  q61   q( reg )  q2( reg )
 Lucrul mecanic- acelaşi ca la TM de bază:
 q1  q2  q1( reg )  q2( reg )  c pT0  b k  1  b k  1

k 1 k 1
( reg )
lTM
  
 k 1  k 1 
   b k  b k  1
( reg )   
l ITG   
h(t reg )  
q1( reg ) k 1
2
k 1  2
k 1 
b k  b k     b k 
 
 
TM cu regenerarea căldurii/performanţe
 Cazuri particulare:
 Regenerare totală ( = 1): h  ( reg )
t  1 1b
k 1
k
/
 Regenerare absentă ( = 0): h  ( reg )

t  0  1 b
 k k1
0.8 4.5
 Optimizare
 
0.7 4
 Există bopt pentru care ht(reg) este maxim  3.5
0.6
 bopt este cu atât mai mic cu cât  este mai 
3
mare, adică cu cât ht(reg) este mai mare. 0.5 
 2.5
(reg)
0.4
lTM /cpT0
lTM /cpT0
 Creşterile mari de randament se obţin la 2
ht
b mici, adică acolo unde lucrul mecanic

=13,9
0.3
1.5
este mai mic
(k-1)/2k
0.2
1
 În consecinţă TM cu regenerare nu
0.1
b
0.5
poate lucra simultan la randament şi
putere maxime. 0 0
1 3 5 7 9 11 13 15
b
11
04/04/2019
7.4. Metode de Creştere a Puterii.

Turbomotorul cu Comprimare
şi Destindere în Trepte
TM cu comprimare şi destindere în trepte/necesitate
 Puterea turbomotorului este: PTM  m  lTM
 Cât de mult poate fi crescut lucrul mecanic şi care este valoarea maxim
posibilă a debitului vehiculat ?
 Lucrul mecanic specific, lTM este limitat ca valoare deoarece:
 Raportul =T3 /T1 este limitat din considerente legate de rezistenţa şi
fiabilitatea paletelor de turbină.
 Pentru  fixat, există o valoare bopt care maximizează lTM
 Debitul de aer vehiculat nu poate o anumită valoare, (160-180 kg/s) datorită
creşterii dimensiunilor paletelor de compresor.
 Soluţia creşterii puterii constă în modificarea ciclului.
 Evoluţiile de comprimare şi destindere sunt înlocuite cu o succesiune de

procese de tipul “izentropic-izobar-izentropic”.
 Creşterea lucrului mecanic specific furnizat consumatorului, prin apropierea
proceselor de evoluţia izotermă.
 Complicaţii constructive suplimentare.
12
04/04/2019
TM cu comprimare si destindere în trepte/schemă şi ciclu
CJP – compresor de joasă presiune; 1-2a comprimarea izentropică (CJP);

SC – schimbător de căldură ; 2a-1b răcirea izobară (SC);
CIP – compresor de înaltă presiune; 1b-2b comprimarea izentropică (CIP);
CA1 –cameră de ardere principală; 2b-3a încălzirea izobară (CA1);
TIP – turbină de înaltă presiune; 3a-4a destinderea izentropică (TIP);
CA2– cameră de ardere secundară; 4a-3b încălzirea izobară (CA2);
TJP – turbină de joasă presiune; 3b-4b destinderea izentropică (TJP);
CP – consumator de putere. 4b-1 răcire izobară (atmosferă);
TM cu comprimare si destindere în trepte/schemă şi ciclu
 Aria (12a1b2b3a4a3b4b1) > Aria (12341).

 Tehnica comprimarii şi destindeii în trepte reprezintă un procedeu de
mărire a lucrului mecanic specific al ciclului.
 Cu cât numărul răcirilor, respectiv al încălzirilor intermediare este
mai ridicat, cu atât lucrul mecanic produs este mai mare.
 Practic însă, complicaţiile constructive limiteaza la cel mult trei
numarul treptelor de răcire şi incălzire intermediară.
13
04/04/2019
TM cu comprimare şi destindere în trepte/mărimi de stare
 Parametrii grupului turbocompresor:

 Raportul de comprimare al CJP: b1  p2 a p1
 Raportul de comprimare al CIP: b 2  p2 b p1b
 Raportul temperaturilor extreme:   T3a T1

 Raportul de destindere în TIP:   p3 a p4 a
 Parametrii sistemelor de răcire şi supraîncălzire:

 Răcire intermediară completă: T1b  T1  T0
 Supraîncălzire intermediară completă: T3b  T3 a  T3
 Temperaturile în punctele caracteristice
T1  T0 T1b  T0 T3a  T0 T3b  T3a  T0

k 1 k 1 k 1 k 1
k 1
T2 a  T0b1 k T2b  T0b 2 k T4 a  T0  k T4 b   k T
0 b1b2  k
TM cu comprimare şi destindere în trepte/lucrul mecanic

 k 1 
    kJ 
q1( tr )  q2b3a  q4 a3b  c pT1  2  b2 k  k 1   
   kg 
  k 
 k 1
k 1

  k   kJ 
q 2(tr )  q 4b1  q 2b1a  c p T1 2  b1 
k
k 1   


b1b 2  k   kg 
 Lucrul mecanic al turbomotorului:

 k 1 k 1
k 1

   k
  kJ 
( tr )
lTM  q1  q 2  c p T1 2  1  b1 k  b 2 k  k 1  k 1   

  k b1b 2  k   kg 
k 1 k 1
k 1
|q |  k / b1b 2  k  b1 k  2
h (t tr ) 1 2 1 k 1 k 1
q1
2  b 2 k   /  k
14
04/04/2019
TM cu comprimare şi destindere în trepte/ optimizare
 Pentru , fixat, lTM(tr) = f(b 1, b 2, ). Este posibilă o optimizare după

toate cele trei variabile, acestea fiind soluţii ale sistemului de ecuaţii:
( tr ) ( tr )
lTM lTm ( tr )
lTm
0 0 0
b1 b 2 
 Prin rezolvarea sistemului rezultă:
k
b1opt  b 2 opt   opt   k 1
 Cu aceste valori se obţine:
l 
( tr )
TM max  2c p T1   1 2
h 
( tr )
t lmax  1 
1

adică dublarea lucrului mecanic cu păstrarea randamentului termic !!!
7.5. Ciclul Real al Turbomotorului

cu Ardere la Presiune
Constantă
15
04/04/2019
Ciclul real al TM cu ardere la p=const.
 C-compresor,
 T-turbina;
 CP-consumatorul de putere.
 Procesele reversibile care alcătuiesc ciclurile teoretice studiate în

anterior nu pot fi realizate în practică datorită ireversibilităţilor.
 În limitele ipotezelor de studiu, majoritatea ireversibilităţilor ciclului

real sunt cauzate de:
 frecările dintre fluidul în mişcare şi diversele organe ale turbomotorului

 imperfecţiunile proceselor de ardere
 Se considera ireversibilitățile generate in procesele de comprimare,

destindere și ardere:
 randamentul izentropic al compresorului
lC ,t h2t  h1 T2t  T1
hC   
lC h2  h1 T2  T1
 randamentul izentropic al turbinei
lT h h T T
hT   3 4  3 4
lT ,t h3  h4t T3  T4t
 randamentul procesului de ardere

q1
hCA 
(q1 )ef
 Se neglijează ireversibilitățile determinate de:

 frecările aerului în dispozitivul de admisie și evacuare
 pierderile hidraulice din camera de ardere
 pierderile mecanice datorita frecărilor din lagăre
16
04/04/2019
 Temperaturile în stările caracteristice ale ciclului:
 temperaturile în stările teoretice

k 1
T1  T0 T2,t  T0b k

T3  T0 T4,t  T0 k 1
b k
 temperaturile în stările reale
T2 1  T2t  1  kk1 
   1  1   b  1  1
T0 hC hC  
 T0   
 
T4 T3  T4 T   1 
  hT  t  3     hT  k 1  1
T0 T0  T0 T0  b k 
 

 1  k 1  
q1  h3  h2  c p (T3  T2 )  c pT0    b k  1  1
 hC   
  
 kJ 
 kg 
 
   
  1  
q2  h4  h1  c p (T4  T1 )  c pT0   hT  k 1  1  1
 b k  
   
 Lucrul mecanic al compresorului și turbinei:

h2,t  h1 c pT0  kk1 
lC  h2  h1   b  1
hC hC    kJ 
 kg 
 
 
lT  h3  h4  hT h3  h4,t   c pT0hT 1  k 1 
1
 
 b k 
17
04/04/2019
 Lucrul mecanic dezvoltat:

lTM ef  q1  q2  lT  lC  hT lT ,t  lC ,t hC
 k 1
 k 1
  kJ 
lTM ef  c pT0 1  1 b k  hT  b k hC   kg 
    
 Puterea efectivă:
Pef  m lTM ef kW
 Randamentul efectiv al turbomotorului:
k 1
 
l ITG ef  1  hT  b k / hC
hef   hCA 1  k 1 
q1 ef  bk   k 1 
    1   b k  1 / hC
 
 Consumul orar și specific:

 kg cb   m N cb   kg cb   m N cb 
3 3
m q1 3600
C h  3600 c sp 
hCAQi  ora   ora 
   hCA hef Qi  kWora   kWora 

    
d l TM ef  / db  
0 dh ef / db  0
bopt l  hC hT  k 1
k
b 
opt l
max
 bopt h
max
b 
opt h
max
 nu are relatie analitica
max
lTM efmax 
c pT0
hC
 hC hT  1 
2
18
04/04/2019
Cap.8
Compresoare cu piston
1
04/04/2019
8.1. Definitie. Incadrarea in clasa masinilor de lucru
Ventilatoarele, suflantele si compresoarele

sunt destinate vehicularii fluidelor compresibile
si transfera energia mecanica fluidelor vehiculate in vederea

maririi presiunii acestora.
cresterea presiunii
gazelor, vaporilor, lichidelor
deplasarea fluidelor
in canale, conducte, etc
3
ventilatoare
- raport de comprimare mic (< 1,20 , aer)
- viteze reduse ale fluidului
suflante
- rapoarte de comprimare intre 1,20 si 2
- viteze ale fluidului mai mari
- aparitia compresibilitatii
compresoare
- rapoarte de comp ridicate (> 2)
(mai multe trepte in serie)
4
2
04/04/2019
8.2. Clasificarea compresoarelor

I) Dupa principiul de functionare:
I.1. masini cu comprimare volumica
(compresoare volumice)
↑ p fluidului …. ↓ V spatiului de lucru
 comprimarea si evacuarea sunt procese periodice
compr.cu piston cu miscare liniar

alternativa a pistoanelor
compr.cu pistoane rotative
I.2. masini cu comprimare cinetica (compresoare

dinamice)
creşterea presiunii statice a gazului se realizează în două etape şi anume:
- centrifugarea şi accelerarea gazului în rotorul paletat al maşinii ceea ce
produce creşterea energiei cinetice a particulelor de gaz
- şi apoi frânarea gazului în canale difuzoare construite în statorul
maşinii, proces care conduce la transformarea energiei cinetice în
energie potenţială de presiune.
După direcţia de curgere a gazului în rotor, compresoarele dinamice pot fi

clasificate în:
- Compresoare radiale sau centrifugale
(curgerea gazului este radială, de la centru
către periferia rotorului) β↑
- Compresoare axiale
(curgerea gazului se produce pe direcţii paralele
cu axul compresorului)
ṁ↑ 6
3
04/04/2019
II) Dupa raportul de comprimare

cu raport mare de comprimare(>100)
cu raport mediu de comprimare(10..100)
Compresoare
cu raport mic de comprimare(<10)
III) Dupa sistemul de racire

• compr cu pistorn,
cu racire
• centrifugale, axiale cu
Compresoare rapoarte mari de compr
fara racire
4
04/04/2019
IV) Dupa sistemul de antrenare
electric (electro-compresoare)
Compresoare de turbine (vapori,gaz)

actionate (turbocompresoare)
compr. centrifugale, axiale
de motoare cu ardere interna
(motocompresoare)
compr. cu piston (debite mici)
Mot-clé:
10
5
04/04/2019
Clasificarea compresoarelor cu piston
monoetajate (o treapta de comprimare)

multietajate (maxim 7 trepte)
m3
mici Va  0,53
min
m3
medii Va  350
min
m3
Va  50 500
mari min http://www.mayekawa.eu/compressors/WA.html
11

3.1. Classification de compresseurs volumiques à piston
rapoarte de comprimare
mici pr < 10 bar pa = 1 bar
medii pr = 10…100 bar
mari pr = 100…1000 bar
foarte mari pr > 1000 bar
orizontale
verticale
in V
in linie
in stea
http://www.calsupplycompany.com
12
6
04/04/2019
Compresor cu piston
[M&M Refrigeration]
13
8.3. Alegerea tipului de compresor
De ce tinem cont
1) Parametrii principali ai compresorului:

pf
- raportul de crestere a presiunii 
pi
 kg    m 
3
- debitul de fluid m  ; V  s 
 s   
- puterea consumata PkW 
2) Valorile turatiei nr [rot/min]
presiunea fluidului la aspiratie pi [bar]
temperatura fluidului la aspiratie ti [ºC]
3) Caracteristicile fizice ale fluidului de lucru, etc 16
7
04/04/2019
V [m /min]
pf [bar] 3 pentru pi = 1 bar
< 100 < 400 compresoare cu piston

suflante
< 6-10 < 300-400 compresoare rotative
< 20-30 6.000-7.000 compresoare centrifugale
< 5-7 10.000-12.000 compresoare axiale
17
acfm = actual cubic feet per minute; 1 cfm=1.7 m3/h

Psig = pound per square inch gauge; 1 psig = 0,068 bar
18
hiramada.wordpress.com
8
04/04/2019
19
8.4 Procesul de comprimare
Compresorul cu racire
perfecta (toata caldura este
aruncata in afara)
Compresorul izolat adiabat

(T↑)
Compresorul cu racire (caldura

este partial evacuata) (T↑, <Tad);
compr. volumice à piston, refroidis à
l’air/eau
Compresorul fara racire

(caldura este acumulata) (T↑);
compr. dinamiceaux grands débits
[D. Stanciu]
21
9
04/04/2019

2.2. Le processus de compression
• Lucrul mecanic specific consumat:
 n 1

n  p  n  J 
lt12 pol  RTa    1
 r
 kg 
n 1  pa    
 
 k 1

k  p  k J 
lt12 ad  RTa    1  
 r
k 1  pa    kg 
 
pr  J 
lt12 iz  RTa ln  kg 
pa  
l t min  l t1 2iz

l t1 2iz  lt12 ' pol  l t1 2 ad  l t1 2" pol
22
8.5. Componentele compresorului volumic

Părţile fixe sau echipajul fix compus din:
1 - carterul inferior în care se află baia de ulei
de ungere a maşinii
2 - carterul superior
3 - blocul cilindrilor (1...12 cilindri dispuşi în
linie, în V sau W, ş.a.)
4 - capacul cilindrilor numit chiulasă (sistemul
de alcătuit din supapa de aspiraţie SA şi
supapa de refulare SR.
Părţile mobile:
5 - arborele cotit cuplat cu arborele maşinii de
antrenare (de exemplu un motor electric)
6 - biela - transmite mişcarea arborelui către
piston
7 - bolţul - asigură articulaţia dintre piston şi
bielă
8 - pistonul care prin deplasarea sa ciclică de
la PME (punctul mort exterior) către PMI
(punctul mort interior)
9 - segmenţii autoelastici 23
10
04/04/2019
8.6. Diagramele compresorului cu piston.

Studiul treptei de comprimare.
24
Diagramele compresorului cu piston

= variatia presiunii fluidului din interiorul cilindrului in functie de
volumul ocupat de acesta, pentru diverse pozitii ale pistonului
diagrama teoretica
diagrama indicata (reala)
diagrama de calcul
25
11
04/04/2019
8.6.1. Diagrama teoretica a compresorului cu piston

a) Ipoteze de lucru:
- se neglijeaza pierderile de presiune prin laminarea gazului
in timpul proceselor de aspiratie si refulare;
- se considera presiunea constanta in cilindru in timpul

proceselor de aspiratie si refulare;
- nu exista pierderi de gaz (etans perfect);
- procesele termodinamice politropice sunt reversibile si

caracterizate de exponentul politropic n = const.
26
b) Diagrama teoretica:
D – diametrul cilindrului
S – cursa pistonului
Vv – spatiul mort (vatamator)

VS – cilindree
D 2
Vs  S
4
Va – volumul de gaz aspirat
Vc – volumul total al cilindrului
Vc  Vv  V s
27
12
04/04/2019
c) Parametrii:
n
• Debit aspirat: Va  Va  r
60
• Coeficientul spatiului mort:

V
v  v  v  0,05...0,12
Vs
• Coeficientul de umplere :
V V
0  a  a  1
V s Vs
Se numeşte coeficient de umplere raportul între debitul volumic aspirat şi
debitul volumic maxim teoretic pe care ar putea sa-l aspire copresorul. 28
Va V1  V4
0  
Vs Vs
1
(Vv  Vs )  V3 ( p3 / p4 )
n'
 
Vs
1
(V  Vs )  Vv ( pr / pa ) n '
 v
Vs
 1

 r   1  1     n '  1
  1
V p n'
0  1  v v 
Vs  pa  
  

29
13
04/04/2019
• Influenta parametrilor εv si β asupra coeficientului de umplere λ0
 1
 β= 2...6
 pr   1  1     n '  1
1
V n'
0  1  v  
Vs  pa  λ 0 v
n‘= 1,4
   
εv
31
d) Lucrul mecanic de comprimare:
L  Lt12  Lt 34  Lt12  Lt 43  
Pentru un proces politropic:

 n 1

n  p  n
Lt ,i  f  piVi 1    
 f
n 1   pi  
 
Donc…
32
14
04/04/2019
L  Lt12  Lt 34  Lt12  Lt 43 

 n 1
  n ' 1

n  p  n
n '  p  n'
 p1V1 1   2    p4V4 1   3    0
n 1   p1   n '1   p4  
   
p2 p3
p1  p4  pa ;   ; V1  V4  Va
p1 p4
n  n' (hypothese)
 n 1

n  p  n
 J 
L paVa    1
 r
 rot 
n 1  pa    
 
• Lucrul mecanic furnizat compresorului
este mai mare decat lucrul mecanic indicat din cauza pierderilor;
33
- randamentul mecanic = 0.8 … 0.95
e) Puterea mecanica teoretica consumata:
nr
P L i i cilindri
60
 n 1

n  p  n
 J 
L paVa    1
 r
 rot 
n 1  pa    
 
n
Va  Va  r
60
 n 1

n  p  n
P paVa    1
  r
n 1  pa  
 
34
15
04/04/2019
f) Debitul volumic de gaz refulat:
n n
Vr  Vr  r  (V2  V3 )  r 
60 60
 1 1

 p  n  p  n
n
 V1    V4     r 
 1 4
  p2   p3   60
 
1
 p n
 V1  V4  a 
 pr  1
 p n 1  m3 
Vr  Va  a   Va 1  s 
 pr  n  
35
g) Debitul masic:
paVa prVr  kg 
m    s 
RTa RTr  
h) Temperatura gazului la refulare:

n 1
n 1
p  n
Tr  T2  T1  2   T1 n
[K]
 p1 
36
16
04/04/2019

3.3. Les diagrammes des compresseurs volumiques à piston
8.6.2. Diagrama indicata (reala) a compresorului cu piston

osciloscop
Traductoare
de presiune
(cilindru)
•de cursa
(arbore)
37
Pierderi de presiune
pB’ > p2’ (cil)
pA’ < p1’ (cil)
n<k Comprimare /
Tgaz>Tcil destindere ireversibile
n ≠ const
Li  L
n>k Presiunea la aspiratie/
Tgaz<Tcil refulare ≠ const
(inertia
supapelor)
Oscilatii de presiune
(arcul supapelor)
[D.Stanciu] planimetrare 38
17
04/04/2019
8.6.3. Diagrama de calcul a compresorului cu piston
Ipoteze:
p 'r  pr  pr Pentru p'r /p'a=3…6:
3 2
n =(0,92…0,98)k;
n’= (0,94…0,98)n;
n=const; n'=const
Valori uzuale
1
[ Cherkassky]:
4
n 1,35; n’= 1,2.
p 'a  pa  pa
p'a şi p'r presiuni medii de pe

conducta de aspiratie/refulare 39
a) Parametrii:
Coeficientul spatiului mort:
V
v  v
3 2 Vs
 v  0.025...0.06 , cpr 1 etage moderns
4 1  v  0.2 , cpr plusieurs etages
p
Raportul de comprimare   r
pe treapta: pa
Raportul de crestere a presiunii in cilindru, pe  '  p ' r

treapta: p 'a
Raportul temperaturilor absolute in T2 '

r 
procesul de refulare: T3 ' 41
18
04/04/2019
Coeficientul de pierdere a
presiunii in aspiratie: 3 2
4 1
p
a  a
pa
si refulare:
p pa
r  r a   0.05 0.1
p'r pa
p r
r   0.03 0.08
p' r
42
p 'a  pa  pa  pa 1  a 
pr  p'r  pr  p 'r 1  r 
pr
p'
 ' r 
1  r   pr 1
p'a pa 1  a  pa 1  a 1  r 

Not.   1  a 1  r  '

44
19
04/04/2019
• Calculele
– similare celor prezentate la diagrama

3 2
teoretica, dar efectuate cu
4 1
p 'r
 ' [-]
p 'a
45
b) Debitul volumic efectiv aspirat:

 m3 
Vef  Vs  
 s 
c) Coeficientul de debit:
   0   p  t   e [-] coefficient de débit
 n1' 
0  1   v   ' 1 coefficient de remplissage
  0  0.7...0.9
λp = coef de pierderi de presiune in aspiratie;
λt = coef incalzire gaz in aspiratie;
λe = coef pierderi de gaz
46
20
04/04/2019
λp = coef de pierderi de presiune in aspiratie;
p ' a p a  p a
p    1  a
pa pa 3 2
pa 4 1
a   0.05 0.1
pa
wa2
pa   a
2
a = coef de rezistenta locala a supapei de aspiratie
47
λt = coef incalzire gaz in aspiratie
T1 3 2
t  t  0.9...0.95
T1' 4 1
Relatii empirice:
1  0.01   1,    5 et

t   une bonne refroidiss ement des cylindres
1  0.025   1
λe = coef. pierderi de gaz

m
e  res  0,97...0,99
ma 48
21
04/04/2019
Se deduce ca:
  1

1  a    n' 
 1   v  a    1 

a  
     
Cazuri particulare:
  1

φa = 1 : se neglijeaza     n'  
schimbul de caldura cu peretii   1  a 1   v    1 

   
in timpul aspiratiei    
ψa = ψr = 0 : fara pierderi de  n1' 
presiune   1   v    1
 
εv = 0 : fara volum mort  1 49
Influenta β, εv, ψa, ψr,φa, n’ asupra lui λ
50
22
04/04/2019
Ciclul teoretic
Ciclul real
51
Diagrama
teoretica
pierderi (p'a<pa, T'1>T1,

Vv>0, pierderi de gaz)
Pteoretica
Frecare mecanica , mecanisme

Pi auxiliare (pompa ulei, pompa
sistem racire, etc)
Peff randament transmisie

mecanica
55
Pmoteur
23
04/04/2019
8.7. Randamentele treptei de comprimare
56

3.4. Les rendements de l’ étage de compression
• Randamentul intern
Ptheorique
i 
Pi
• Randamentul mecanic
Pi Pi
m    0.8 ... 0.95
Peff Pi  Pfr
nr=const :  ↑ , Pi ↑, m ↑
57
24
04/04/2019

3.4. Les rendements de l’ étage de compression
• Randamentul efectiv
Ptheorique 0,8...0,85 petits compresseurs et nr grande
eff   im  
Peff 0,9...0,93 compresseurs industriels tres grands
• Randamentul izoterm intern

→ pentru a compara compresoare volumice cu racire, ṁapa mari
PizT
izT 
Ptheorique ln 
izT 
n  n 
n 1
PizT  paVa ln     1

n 1 
n  n 1  ηizT = 0.65 … 0.85
Ptheorique  paVa   n  1
n 1   58
• Randamentul adiabatic (izentropic) intern

→ pentru a compara compresoare volumice cu racire (ṁapa mici),
compresoare axiale si centrifugale
Pad
ad 
Ptheorique
k  k 
k 1
k  k 1
    1
Pad  paV1   k
 1 k 1 
k 1   ad 
n  n 
n 1
   1
n  n 1  n 1
Ptheorique  paVa   n  1 
n 1  
59
25
04/04/2019
60
8.8. Curbele caracteristice ale

compresorului cu piston
61
26
04/04/2019

3.5. Les courbes caractéristiques
Curba caracteristica: pr = f(Vef)
La utilizator
63
• Sa se determine volumul aspirat de un compresor

volumic cu piston caracterizat de:
D = 300 mm, S = 300 mm, nr=400 rot/min,
p1 = 1 bar, p2 = 6 bar, εv = 4%, n'=1.2.
 D 2 n
Vef  Vs    S  r = 0.86*0.95*0.95*0.97 = 0.106 m3/s
 4  60 = 6.36 m3/min
  0   p  t  e = 0.86*0.95*0.95*0.97 = 0.75
 n1' 
0  1   v   ' 1   = 0.86
 
67
27
04/04/2019
28
08/04/2019
Cap 9.
TRANSFER DE CALDURA
9.1. Notiuni generale.

9.2. Marimi de baza.
9.3. Moduri elementare de transfer de caldura. Legi de
transfer de caldura
2
08/04/2019
9.1. Notiuni generale
Toate fenomenele din natura implica interactiuni intre energie si

substanta.
• Racirea unei bauturi;
• Incalzirea unui spatiu;
• etc.
Energia unui sistem poate fi:

• stocata;
• transformata dintr-o forma in alta;
• transferata intre sisteme.
9.1. Notiuni generale

Caldura Q
• marime / parametru de proces;
• apare la frontiera sistemului;
• cauzata de diferenta de temperatura.
Dpdv microscopic viteza patratica medie a moleculelor unui gaz:
3p 3RM T 3k BT J 
w2    k B  1,3806 10 23  
 M m K 
BOLTZMANN
T  w2 
m  w2 3
U  U cin  U pot  U ch U cin    kB  T
 2 2 5
U sensible
08/04/2019
9.2. Marimi de baza

a) Temperatura absoluta T [K]
T [K] = to [C] + 273,15
Depinde de – pozitia in spatiu T (x, y, z) ;
- timp T ().
b) Campul de temperaturaT (x, y, z, )

= valorile temperaturii in spatiu la un moment dat.
• tranzitoriu / nestationar / variabil T ()
• stationar / constant T ()
• mono-, bi-, tridimensional
T (x), T (x, y) , T (x, y, z)
6
c) Suprafata izoterma= totalitatea punctelor cu aceeasi

temperatura la un moment dat.
d) Gradient de temperatura  T  K 

 m 
= variatia elemenetara a T unui punct din spatiu.

= vector normal pe suprafata.
  T   K 
grad T   T  n  
n m
 T 
T ( x), grad T  i
x
7
08/04/2019
9.2. Marimi de baza


e) Flux de caldura Q W 
= viteza de transfer a caldurii

= energia termică (căldura, Q) transferată de la suprafața unui
sistem catre un alt de sistem în unitatea de timp.

Q J 
Q  s  W 
d
Notatii:
δ – variatia elementara a unei marimi de proces;
d – variatia elementara a unei marimi de stare;
∂ – derivata partiala.
8
f) Densitatea fluxului termic, flux termic unitar


W 
qs  2 
m 


Q
qs  , dAs  dl  db
dAs

 Q W 
g) Flux termic liniar ql 
dl  m 
9
08/04/2019
9.3. Moduri elementare de transfer de

caldura. Legi de transfer de caldura .
Sunt 3 moduri elementare de transfer de caldura:
- prin CONDUCTIE;
- prin CONVECTIE;
- prin RADIATIE.
[http://www.polytechnichub.com/modes-heat-transfer/]
10
9.3.1. Transferul de căldură prin conductie.

Legea lui FOURIER
= transferul caldurii prin:
- Solide
- Lichide * neglijabil in raport cu celelalte forme de transfer de
- gaze caldura.
= difuzie termica
•Transferul de energie al particulelor cu energie mai mare (adica

T ↑) catre particulele cu energie mai mică (T ↓)
12
08/04/2019
9.3.1. Transferul de căldură prin conductie. Legea lui FOURIER
Exemple:
- transfer prin peretii casei
blog.meurant-sas.com
- Incalzirea unei lingurite intr-o ceasca cu bautura calda
Dupa fr.depositphotos.com 13
Legea lui FOURIER (1822)


   T  T    W 
q s   grad T     i  j
 x y   m 2 
λ – conductivitate termica ;   W 
 mK 

T
 q s , x  
q s , x i
x

T 
q s , y   q s, y j 
 
y
q s   grad T

j ( y)
T1
T2  T1

i (x) 14
08/04/2019
15
• Pentru un perete plan cu proprietati constante:
As
T1 
 
Q  q s  As 
T 
q s   i
T2 < T1 x
 T
q s  
λ=ct x
x
δ  T2  T1 T1  T2
q s   
 
16
08/04/2019
Conductivitatea termica W 

 mK 
= proprietate de material
40...450 metale pure,
20...200 aliaje,
10...100 metale lichide,
W 
  0,2...2  mK  lichide nemetalice,
0,02...20 Solide nemetalice,
0,002...0,2 gaze,
0,02...0,4 materiale izolante.
17
λ (T)
T1 matériel T1 matériel
A B
T2 λB T2
λA
 aceleasi T1 si T2
 λA > λB
 care material va transfera caldura mai bine ? A sau B ?
18
08/04/2019
λ (T)
T1 matériel T1 matériel
A B
T2 λB T2
λA
 aceleasi T1 si T2
 λA > λB
 care material va transfera caldura mai bine ? A sau B ?
Raspuns:  T1  T2
qs   

  q s  pentru aceeasi ΔT
Deci, A. 19
0  (1    t ), solides λ0 (t0=0C)

 3/ 2
 (T )     T  , liquides , gaz λ0 (T0)
 0  T0 

Solide
Liquide
Gaze
20
08/04/2019
21
22
08/04/2019
9.3.2. Transferul de căldură prin

CONVECTIE. Legea lui NEWTON.
• între o suprafață (solidă, lichidă) și un fluid.
• prin deplasarea –fluidului
– particulelor microscopice.
• între un fluid în mișcare și suprafața din jurul acestuia.
Exemple: circulația aerului într-o cameră, vântul pe un perete.

=> o interacțiune fluid-suprafață -
viteza fluidului variază între zero
(contact cu suprafața fixă) și
valoarea înainte de a fi perturbată
de suprafață.
23
9.3.2. Transferul de căldură prin CONVECTIE. Legea lui NEWTON
=> o interacțiune fluid-suprafață - viteza fluidului variază între

zero (contact cu suprafața fixă) și valoarea înainte de a fi
perturbată de suprafață.
u
u u
δδ – grosimea
d d- épaisseur
u (y) stratului
couche limite limita
dynamique
dinamic
(de vitesse)
δd – grosimea stratului limita dinamic

24
08/04/2019
Același lucru se întâmplă și cu temperatura fluidului,

influențată de suprafață:
T∞ T∞
δt couche
– grosimea
limite
thermique
T(y) δt stratului limita termic
(de la temperature)
TS
TS > T∞
δt – grosimea stratului limita termic
25
u , T
u
T
δd δt
TS
uS  0 Ts  T
26
08/04/2019
Convectia :
- naturala – deplasare in camp gravitational
- fortata – datorata unei cauze externe (ventilator, pompa,
vant, ….)
27
Legea lui NEWTON (1701)
q s   TS  T f   2 

W 
m 
Ts – temperatura suprafetei ;
Tf – temperatura fluidului ;
 W 
α – coeficientul de convectie. 
 m K 
2
 
Qs  q s  As W 
28
08/04/2019
Coeficientul de convectie α depinde de :

- geometria suprafeței;
w  lc
- regimul de curgere (laminar, turbulent); Re 
- proprietățile fluidului; 
- sectiunea de calcul;
- etc.
W
6...30 air,Aer,convectie libera
convection libre
m2 K
Aer convectie fortata
30...500 air, convection forcée
Ulei, convectie fortata
Valori uzuale:   60...1800 huile, convection forcée
Apa, convectie fortata
300...40000 eau, convection forcée
Schimbare de
3000...120000 changement defaza
phase
29
Regimul de curgere
w  lc w  lc  
Re   w = viteza fluidului ;
  4 A
 lc = lungime caracteristica ; lc 
m    A w P
 d2
4
lc  4 d
 d
Ne
b
reamintim
4ab 2ab
lc  
2  a  b  a  b
a a
υ – viscozitatea cinematica a fluidului


 μ – viscozitatea dinamica, ρ – densitatea fluidului.

Regimul de curgere :
•curgere interioara : Re < 2300 → laminar, Re >104 → turbulent.
•curgere exterioara : Re < 5·105 → laminar, Re >5·105 → turbulent. 30
08/04/2019
9.3.3. Transfer de caldura prin RADIATIE.

Legea lui STEFAN – BOLTZMANN
• radiații de la o suprafață catre o alta suprafață (solidă, gazoasă,

lichidă).
• prin unde electromagnetice (nu necesită un mediu de transport -
particule).
Un corp poate :
- radia
- absorbi
- reflecta
- transmite
radiatia.
31
9.3.3. Transfer de caldura prin RADIATIE. Legea lui STEFAN –

BOLTZMANN
Radiatia GG
irradiation
réfléchie ρ G
Radiatia
reflectata ρG
Radiatiaαabsorbita
absorbée G
αG
Radiatia transmisa
transmis τG de un corp
par corpsemi-transparent
semitransparent
G
Bilant energetic:
G   G   G  G     1
α – absorbtivitate, ρ – reflectivitate, τ – transmisivitate.
Corp : - opac τ=0
- negru τ=0, ρ=0. 32
08/04/2019

BOLTZMANN
Legea lui STEFAN – BOLTZMANN

(STEFAN 1879, BOLTZMANN 1884)

W 
qs    T 4  2  puterea emisivă a unui corp negru
m 
 W  const. lui Stefan – Boltzmann
  5,67  108  2 4 
m K 
T – temprratura absoluta a suprafetei [K]

W 
qs    T 4  2  puterea emisivă a unei suprafete
m 
ε – emisivitatea suprafetei, 0 < ε ≤ 1 33

BOLTZMANN
Emisivitatea ε depinde de : suprafața, temperatura, rugozitate,

etc.
0,016...0,022 Al poli 0o C  140o C
0,9...0,94 bois
lemn 0o C  140o C
0,95...0,96 apa,
eau
0,02 Ag
  0,77 Bumbac, grafit
cot on, graphite
0,75 Caramida
___________
0,75 __________
Hartie
0,93 papier
nisip
0,76 ______
34
08/04/2019
[Adil Ridha, “Transfert de chaleur et de masse”, 2008-2009 (cours électronique

36
de l’Université de Caen http://www.meca.unicaen.fr/~ridha/pdf/)]

BOLTZMANN
Radiatia unei suprafete catre mediul ambiant :
   mW 

q s      Ts  T0
4 4
2
 
Radiatia intre doua suprafete :
 

q s  12    Ts1  TS 2
4 4 S1
S2
ε12 = f (ε1, ε2, geometrie)
37
08/04/2019

BOLTZMANN
Plăci paralele plane (infinite)

S1, T1, ε1
S1=S2=S; F12=1
S2, T2, ε2 
Qs 

S    T1  T2
4 4
 12 

1
1 1 1 1
 1  1
1 2 1 2
Cilindri concentrici de lungimea infinita

r1
r2 S1 r1

S2 r2
F12  1

Qs 

S1    T1  T2
4 4

 12 
1
1 1   2  r1  1 1   2 R1
    
1  2  r2  1  2 R2
38

BOLTZMANN
2
Sfere concentrice S1 r1

S2 r2 2
r1 F12  1
  
r2
S1    T1  T2
4 4
 1
Qs  2 12  2
1 1   2  r1  1 1   2  R1 
     
1  2  r2  1  2  R2 
Un mic obiect convex într-o cavitate mare
S1,T1,ε1
S1
 0, F12  1
S2
S2,T2,ε2
 

Q s  S1    1  T1  T2
4 4
39
08/04/2019
Referinte bibliografice
1. http://stidd.free.fr/cours_transfert_thermique.htm
2. http://www.polytechnichub.com/modes-heat-transfer/
3. Adil Ridha, “Transfert de chaleur et de masse”, 2008-2009 (cours
électronique de l’Université de Caen
http://www.meca.unicaen.fr/~ridha/pdf/)
18/04/2019
9.4. TRANSFERUL DE CALDURA PRIN

CONDUCTIE
1
18/04/2019
[http://www.polytechnichub.com/mode
s-heat-transfer/]
9.4.1. Legea lui Fourier. Conductivitatea

termica
« - » in sensul scaderii T

qs
2
18/04/2019
t2<t1
t1

Qs
Δx
λ –constanta sau variabila cu T
Cazul A : λ = constanta
Cazul B :
3
18/04/2019
9.4.2 Ecuatia generala a conductiei

= Pr I aplicat unui volum de control infinitezimal.
dV=dx·dy·dz
dz


q x dx

qv
qx
dx
Schimb de masa
Fara schimb de masa:
Fara schimb de lucru mecanic:
4
18/04/2019
Conductia monodimensionala
A
m = ρ · V, V = A · Δx

q s , x  dx

 qv
q s,x
(1)
dx
dy·dz dx·dy·dz dy·dz
Ec diferentiala a conductiei 1D
5
18/04/2019
Cazuri particulare:
difuzivitate termica
λ = constanta
(corp fara surse interne de caldura)
Se determina din conditiile la limita
6
18/04/2019
λ = constante
regim
C1,C2 – cond la limita.
λ = constante
4) λ = constanta,(regim permanent)
Sol:
7
18/04/2019
• Coordonate carteziene: Conductia 3D
• Coordonate cilindrice:
• Coordonate sferice:
9.4.3. CONDITII INITIALE. CONDITII LA

LIMITA
• utilizate pt a gasi constantele de integrare (C1, C2).
• conditii : - initiale – la  = 0
- la limita – valorile pe frontierele sistemului
- fizice – λ, ρ, c (x, y, z, )
- dimensionale – x, y, z, geometrie
• - ec conductiei este de ordinul :

– 1 in 
– 2 in dimensiune
• → avem nevoie de : – o ec initiala

– 2 ec la limita.
8
18/04/2019
A. Conditii la limita de tip DIRICHLET

T (x, y, z, ) precizat.
B. Conditii la limita de tip NEUMANN
C. Conditii la limita de tip FOURIER

 
q cd q cv
Ts
Tf
x=0
9.4.4. Conductia 1D in regim permanent

fara surse interne de caldura
i. Analogia fenomenelor termice cu cele

electrice
ii. Peretele plan omogen (Q, T(x), λ= ct / f(T)
iii. Peretele plan neomogen (serie, paralel)
iv. Peretele cilindric omogen
v. Peretele cilindric neomogen (serie)
vi. Conductia prin suprafete extinse

 T 
q s   i
x
q s   TS  T f   2 

W 
m 
9
18/04/2019
ii) Peretele plan omogen
𝑇 −𝑇
𝑇 𝑥 =𝐶 𝑥+𝐶 𝑇 𝑥 = 𝑥+𝑇 𝑄̇
𝛿 𝑇 𝑥 =𝑇 − 𝑥
𝜆𝐴
𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇
𝑄̇ = 𝐴 𝑄̇ = 𝐴 = 𝐴 = 𝐴
𝛿 1 𝛿 1
𝜆 𝛼 𝜆 𝛼
𝑇 −𝑇
=
𝑅
1 𝛿 1
𝑅 = + +
𝛼 𝐴 𝜆𝐴 𝛼 𝐴
iii) Peretele plan neomogen

1 𝛿 1
𝑅 = + +
𝛼 𝐴 𝜆𝐴 𝛼 𝐴

1 𝛿 1 ∑ 𝛿
𝑅 = + + ; 𝜆 =
𝛼 𝐴 𝜆 𝐴 𝛼 𝐴 𝛿
∑
𝜆
10
18/04/2019

1 1 1 1 1
= ; 𝑅 = + +
𝑅 , 𝑅 𝛼 𝐴 ∑ 1 𝛼 𝐴
𝛿
𝜆𝐴

1 𝛿 1 ∑ 𝜆 𝐴
𝑅 = + + ; 𝜆 = ; 𝐴= 𝐴
𝛼 𝐴 𝜆 𝐴 𝛼 𝐴 ∑ 𝐴

𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇
𝑄̇ = = + +
1 𝛿 𝛿 𝛿
𝛼 𝐴 𝜆 𝐴 𝜆 𝐴 𝜆 𝐴
𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 ∑ 𝑇 , 𝐴
= = ; 𝑇 =
1 𝑅 ∑ 𝐴
𝛼 𝐴
iv) Peretele cilindric omogen
𝑇 𝑟
𝑄̇ 𝑟
𝑇 𝑟 =𝑇 − 𝑙𝑛
𝑇 𝑟 = 𝐶 𝑙𝑛 𝑟 + 𝐶 2𝜋𝜆𝐿 𝑟
𝑇 −𝑇 𝑟
= 𝑟 𝑙𝑛 𝑟 + 𝑇
𝑙𝑛
𝑟
𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇 𝑇 −𝑇
𝑄̇ = 𝑄̇ = = = =
1 𝐷 1 1 𝑟 1 𝑅
𝑙𝑛 𝑙𝑛
2𝜋𝜆𝐿 𝐷 2𝜋𝑟 𝐿𝛼 2𝜋𝜆𝐿 𝑟 2𝜋𝑟 𝐿𝛼
1 1 𝑟 1
𝑅 = + 𝑙𝑛 +
2𝜋𝑟 𝐿𝛼 2𝜋𝜆𝐿 𝑟 2𝜋𝑟 𝐿𝛼
11
18/04/2019
v) Peretele cilindric neomogen
1 1 𝑟 1
𝑅 = + 𝑙𝑛 +
2𝜋𝑟 𝐿𝛼 2𝜋𝜆 𝐿 𝑟 2𝜋𝑟 𝐿𝛼
1 1 𝑟 1
𝑅 = + 𝑙𝑛 + ;
2𝜋𝑟 𝐿𝛼 2𝜋𝜆 𝐿 𝑟 2𝜋𝑟 𝐿𝛼
𝑟
𝑙𝑛
𝑟
𝜆 =
1 𝑟
∑ 𝑙𝑛
𝜆 𝐿 𝑟
vi. Conductia prin suprafete extinse (aripioare, nervuri)
• Suprafete destinate intensificarii transferului de caldura
12
18/04/2019
Calculul unei suprafete extinse: Q, T(x), T(r), η
13
18/04/2019
a) Nervura cu secţiune constantǎ rectangulara
C1, C2 - conditiile la limita
14
18/04/2019
• Cǎldura transmisǎ prin vârful nervurii este neglijabilǎ
Fluxul termic transmis prin nervurǎ este egal cu fluxul termic care intrǎ
prin baza nervurii
15
18/04/2019
Randamentul nervurii = raportul între fluxul termic transmis prin nervurǎ şi

fluxul maxim care s-ar transmite dacǎ nervura ar avea pe toatǎ lungimea
temperatura de la baza ei θS
real
16
18/04/2019
• Nervurǎ de lungime infinitǎ
b) Nervura cu secţiune constantǎ circulara
17
18/04/2019
b) Nervura cu secţiune constantǎ circulara
Conductia prin suprafete extinse
18
18/04/2019
Conductia prin suprafete extinse
i)
i)
19
18/04/2019
n=5 aripioare
20

Termodinamica Tehnica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termodinamica Tehnica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

1.1 Obiectul Termodinamicii. Metode de studiu

1.2 Sistem termodinamic, mediu ambiant, frontiera sistemului

1.3 Starea sistemului termodinamic.

fel că, pentru un parametru de stare φ(x,y),

interacţiune este de natură termică şi poate apare independent de cea mecanică.

1.4 Sisteme de unităţi de măsură

< F >=< m >< a >= LMT −2

Fig. 2.2 Schema de definire a sistemelor de unităţi de măsură utilizate în mecanică

< L >=< F >< d >= L2 MT −2

Deşi cu largă aplicabilitate în mecanică, sistemele de unităţi de măsură descrise anterior

• Metrul [m] este lungimea drumului parcurs de lumină în vid în timp de

1.5 Parametrii de stare

Tab. 1.1 Relaţii de transformare între unităţile uzuale de presiune

Relaţiile de transformare între toate unităţile de măsură ale presiunii amintite

1.6 Procese termodinamice. Mărimi de proces

1.7 Metode şi aparate pentru măsurarea presiunii

se realizează această conversie, metodele generale de măsurare a presiunii utilizează

1.7.1 Aparate cu lichid

1.7.1.1 Aparate cu tub U

unde ρ, g şi h reprezintă densitatea lichidului din

• Neetanşeităţile inerente care apar la

1.7.1.2 Aparatul cu tub şi rezervor

unde deformarea H a coloanei de lichid poate fi exprimată cu relaţia: H=h+h1. Cum

unde S şi s reprezintă aria rezervorului, res-

p ≅ pB + ρgh (1.17) Fig. 1.6 Aparatul cu tub şi rezervor

Pentru măsurarea corectă a presiunii, aparatul este montat pe un suport în poziţie

1.7.1.3 Aparatul cu rezervor şi tub înclinat

Acest tip de aparat este destinat măsurării suprapresiunilor sau depresiunilor

Fig. 1.7 Microvacuumetru cu rezervor şi tub înclinat

Fig. 1.8 Microvacuumetru cu rezervor şi tub înclinat, cu unghi de înclinare variabil

funcţionează ca micromanometru, rezervorul (2) se pune în legătură cu recipientul a

p − p B = ρgl sin α = ξl (1.20)

1.7.2 Aparate cu element elastic

1.7.2.1 Aparatul cu tub simplu curbat

fixează rigid acul indicator (10). Un arc

1.7.2.2 Aparatul cu membrană elastică

Fig. 1.11 Elementele geometrice ale unei membrane ondulate

şi materialul din care sunt confecţionate depind de domeniul de presiuni măsurate.

1.7.2.3 Aparatul cu burduf

1.7.3 Aparate cu traductoare electrice

Fig. 1.13 Schema de principiu a unui silfon şi

Din cele prezentate anterior se poate observa că efectul piezoelectric poate fi

PRINCIPIUL ZERO AL TERMODINAMICII

Principiul zero reprezintă un adevăr axiomatic, a cărui formulare generalizea-

2.1 Echilibrul termic

2.2 Formulări ale principiului Zero al termodinamicii

• Doua sisteme aflate în echilibru termic cu un al treilea, se află în

sisteme să se găsească fiecare în echilibru termic cu un al treilea, numit termo-

• Într-un sistem izolat, format dintr-un număr de corpuri aflate în

2.3 Temperatura empirică. Scări pentru măsurarea temperaturii

zire, măsurată cu termometrul din figura 2.1, determină o deformare a coloanei de

monotonă în raport cu proprietatea X considerată pentru ordonarea stării

• alegerea substanţei termometrice şi a proprietăţii termometrice corespunză-

unde cu X s-a notat proprietatea termometrică aleasă, cu t, temperatura, iar cu

• Scara de temperatură a gazului perfect.

Fig. 2.2 Variaţia indicaţiilor termometrului cu gaz la volum constant în funcţie de

natura gazului. Atunci când se apropie de această comportare idealizată, gazul

Se poate observa că scara Celsius reprezintă o simplă translaţie a scării de tempera-

• Scara Practică Internaţională

Fig. 2.3 Corespdenţa între scările de temperatură

Tab. 2.1 Punctele fixe principale de definire ale SPIT

2.4 Ecuaţii termice de stare. Coeficienţi termodinamici