TRANSFUZIA SANGVINA

Simona Margarit

Definitie: reprezinta introducerea în spaţiul intravascular de sânge integral sau de preparate de

sânge.

Grupele sanguine:

Sistemul AB0

• Antigene - aglutinogene A, B prezente la suprafaţa celulelor roşii şi a celulelor endoteliale

o glicoproteine sintetizate din luna a III-a de viaţă intrauterină

o 300 aglutinogene , 16 sisteme independente (Lewis, P, Ii, HN5, Kidd, Kell, Duffy)

• Anticorpi –aglutinine- prezenţi în ser

o naturali - anti A = α şi anti B = β (gamaglobuline de tip IgM)

o imuni sau câştigaţi anti-A şi Anti-B

§ izoimunizare = în urma transfuziei cu sânge incompatibil sau prin

incompatibilitate materno-fetală

§ heteroimunizare = ca răspuns la substanţe de origine animală sau bacteriană

(ex. vaccinuri), seroterapie (anatoxina tetanică)

• Anticorpii antieritrocitari pot fi aglutinine (aglutinează hematiile) sau hemolizine (lizează

hematiile).

Atentie!

• Titrul crescut de aglutinine în sângele 0(I) : anti-A > 1/512 şi anti-B > 1/128 – definesc
donatorul universal periculos.

Sistemul Rh

• Apare din prima lună de viaţă intrauterină

• 80-85% din populaţie au antigene D, consideraţi Rh (+) iar cei fara antigen D sunt Rh(-).

• anticorpii sistemului Rh: sunt în general de tip imun, câştigaţi (IgG) si nu apar spontan în
plasmă
1
Anticorpi anti-Rh sunt rezultatul:

1. transfuziei anterioare Rh (+) la un individ Rh(-)

2. unei sarcini la o mamă Rh(-) cu făt Rh(+)

3. sau a unui proces de autoimunizare

Important!

• producerea anticorpilor anti Rh după o singură transfuzie cu sânge Rh (+) la o

persoană Rh (-) este de 50%, iar după transfuzii repetate 80%;

• transfuzia de sânge Rh (+) la un bolnav imunizat poate avea ca rezultat o hemoliză,

uneori fatală.

Principii de recoltare

Sangele recoltat este testat pentru :

• markerii hepatitei virale, B şi C, HIV

• sifilisul – donatori din grupele de risc sunt excluşi de la donare, testarea este obligatorie

• CMV – citmegalovirusul – prezent la circa 55% din populaţie; testarea se face numai la
persoanele imunodeficitare, nu de rutină (in Romania)

Stocarea se face în soluţia de conservare (CPD-A citrat-phosphat-dextroză-adenină)

• Fosfatul prezerva nivelul de 2,3 difosfoglicerat (2,3 DPG)

• Stocare se face la 2-6 grade , viabilitate 35 zile

PREPARATE DE SANGE SI SUBSTITUENTI

SÂNGE INTEGRAL

• 1 unitate de sânge conţine 450 ml sânge, la care se adaugă 60-70 ml anticoagulant de tip
CPD-A;

• conservat corect la 2-6oC poate fi utilizat până la 21 zile de la recoltare (cel recoltat pe CPD-
A până la 35 zile);

2
• prin stocare:

o se pierd factori ai coagulării, V şi VIII

o trombociţii îşi pierd viabilitatea după 24h

o granulocitele după 2-3 zile

• sângele proaspăt- cel folosit în primele 2 zile de la recoltare.

Indicaţii

o hemoragii acute

o sursă pentru obţinerea derivaţilor

MASA ERITROCITARĂ

• se prepară prin centrifugarea sângelui total şi resuspendarea hematiilor în soluţie salină

• conţine 60g Hb într-un volum de 250-350 ml cu o valoare a Ht = 70%

• 1 unitate de ME creşte Hb cu aproximativ 1g

Atentie !!

• ME mai poate conţine cantităţi mici de aglutinine anti-A şi Anti-B.

Indicatii:

• pacienţi anemici fără hipovolemie (Hb <7g/dl)

• şocul hemoragic concomitent cu soluţii cristaloide

IMPORTANT- In urgenţe majore, în lipsa sângelui izogrup, izoRh

• pentru grupele A, B, AB se va administra: ME 0 (I) negativ

o La femei aflate la varsta fertilitatii se va administra doar ME 0I Rh negativ.

o La barbati se poate administra ME 0(I) Rh negativ dar si ME 0 (I) Rh pozitiv cu

conditia ca pacientul sa nu aiba in antecedente alte transfuzii de sange !!!!!!

Variante ale masei eritrocitare

3
 MASA ERITROCITARĂ DELEUCOCITATĂ

• la pacienţii care au prezentat reacţii febrile sau anafilactice la transfuziile anterioare

• la pacienţii candidaţi pentru transplant

MASA ERITROCITARĂ SPĂLATĂ

• la pacienţi cu hipersensibilitate la plasmă, pentru prevenirea reacţiilor imunologice anti-

proteine plasmatice.

• O parte din aceşti indivizi au o deficienţă congenitală de IgA, având astfel anticorpi naturali
anti-IgA.

CONCENTRATELE PLACHETARE (MASA TROMBOCITARĂ)

• dintr-o unitate de sânge se obţine o unitate de plachete;

o sunt preparate din sânge proaspăt prin centrifugări repetate, resuspendate în 50 ml

plasmă şi menţinute la temperatura camerei

• concentratele trombocitare se administrează în primele 24-48h de la preparare

• păstrate la 20-25oC într-un recipient prevăzut cu un dispozitiv de agitaţie continuă pentru

prevenirea formării de agregate, viabilitatea acestora este păstrată aproximativ 5 zile.

• 1 unitate de masă trombocitară transfuzată poate creşte numărul de trombociţi cu 5000-10

000/mm3

• compatibilitatea în sistemul AB0 este dorită dar nu necesară; toate grupele AB0 sunt
acceptate, dar se preferă respectarea compatibilităţii cu hematiile primitorului

Indicaţii

• pacienţi cu trombocitopenie

• disfuncţie plachetară congenitală sau dobândită

• transfuzia masivă cu coagulopatie de consum şi hemoragie continuă

• transfuzie profilactică când trombociţii < 10 000 – 20 000 /mm3 datorită riscului de sângerare
spontană

4
• pacienţii trombocitopenici care vor fi supuşi unei intervenţii chirurgicale sau proceduri
invazive vor fi transfuzaţi preoperator până la o creştere a trombociţilor la 50 000 – 100
000/mm3;

NU ESTE INDICATA:

• trobocitopenie autoimuna

• purpura trombocitopenica autoimuna

• sd hemolitic uremic

PLASMA PROASPĂTĂ CONGELATĂ /PREPARATELE DE PLASMĂ

Plasma conţine toate proteinele plasmatice: albumină, fibrinogen, toţi factorii coagulării,
imunoglobuline, enzime; reprezintă sursă de colinesterază

PPC = PLASMA PROASPĂTĂ CONGELATĂ

• este porţiunea fluidă, separată de elementele figurate ale sângelui prin centrifugare şi
îngheţată la cel puţin -18oC în primele 6 ore de la colectare

• prelucrarea ulterioară a PPC duce la obţinerea componentelor sale în diverse grade de

puritate

• poate fi stocată timp de 1 an

• se dezgheaţă înainte de utilizare

• prezintă risc de reacţii alergice, anafilaxie, iar riscul transmiterii infecţiilor virale este acelaşi
ca şi pentru sângele integral

Important pentru administrarea de plasma !

• compatibilitatea în sistemul AB0 trebuie în principiu respectată

• administrarea PPC de la un grup diferit AB0 faţă de cel al primitorului, se acceptă respectând
aglutininele grupului primitor

§ grupa 0(I) poate primi PPC de la grupele sanguine 0 (I), A (II), B (III), AB
(IV)

§ grupa A (II) poate primi PPC de la grupele sanguine A (II), AB (IV)

5
 § grupa B(III) poate primi PPC de la grupele sanguine B (III), AB (IV);

§ AB (IV) poate primi PPC de la grupa sanguină AB(IV)

• factorul Rh eritrocitar nu este important în transfuzia PPC, se poate administra atât PPC Rh
(+) cât şi Rh(-) independent de statusul primitorului.

Indicaţii

• corecţia defectelor de coagulare congenitale (ex.hemofile) sau dobândite în lipsa

concentraţiilor specifice de factori ai coagulării

• 1 unitate de PPC creşte nivelul factorilor de coagulare cu 2-3% la adult

• doza terapeutică iniţială este de 10-15 ml/kg

• purpura trombotică trombocitopenică = schimb plasmatic zilnic de preferat în primele 24h de

la prezentare, continuă minim 2 zile după remisia bolii

• reversarea urgentă a anticoagulantelor orare (5-8 ml/kg), cu condiţia existenţei unei

sângerări majore cu necesar de intervenţie operatorie

• deficit de antitrombină III

• corectarea hemoragiilor microvasculare cu TQ sau APTT peste 1,5 faţă de normal, fibrinogen
< 80 mg%

• deficit de colinesterază.

• se recomandă administrarea PPC în raport de 1:1 cu masă eritrocitară după o hemoragie cu

pierderea volumului sanguin sau la un PT şi APTT crescut de 1,5 faţă de normal şi cu
continuarea hemoragiei.

CRIOPRECIPITAT

• se prepară prin dezgheţare la 4oC (1-6oC) a PPC şi îndepărtarea supernatantului, apoi

reîngheţare la o temperatură de -20oC

• conţine nivele crescute de factor VIII, fibrinogen, fibronectină, factor von Willebrand (de 5-
10 ori mai mult ca în plasmă), factor XIII

• compatibilitatea AB0 este necesară, în cazul administrării unor cantităţi crescute

6
• riscul transmiterii infecţiilor virale este similar cu cel al sângelui integral.

Indicaţii

• hipofibrinogenemie: fibrinogen < 80-100 mg%

• deficit de factor VIII şi von Willebrand în lipsa concentratelor specifice de factori VIII
sau von Willebrand

• profilaxie perioperatorie a hemoragiilor la pacienţii care nu sângerează dar suferă de

deficienţe congenitale de fibrinogen sau boală Willebrand

Alte produse

CONCENTRATELE COMPLEX PROTROMBINIC ACTIVAT

• tratamentul defectelor congenitale de factor II, VII, X şi în hemofilia B (deficit de factor

IX).

CONCENTRATELE DE FACTOR VIII

• în tratamentul hemofiliei A

CONCENTRATELE DE ALBUMINĂ UMANĂ 4%, 5% ŞI 20%

• pot fi utilizate timp de 2 ani de la obţinere

• sunt tratate la căldură deci nu prezintă risc de transmitere a hepatitei virale

• nu conţin factori de coagulare.

Indicaţii

• stări de hipoalbuminemie severă complicate cu hipovolemie

• refacerea presiunii coloid osmotice a plasmei: arsuri, peritonite, boli consumtive,

insuficienţă hepatică severă.

IMUNOGLOBULINELE

Indicaţii

• infecţii bacteriene grave în special la bolnavi imunodeprimaţi

7
 • infecţii virale, în special infecţia cu HIV, zona zoster, hepatită B

• transplant de măduvă

• purpura trombocitopenică imunologică

• trombopenia asociată HIV

• profilaxia imunizării Rh la mamele Rh negative (imunoglobulină anti-D)

• boli autoimune (ex. purpura trombocitopenică idiopatică, polineuropatii autominue).

PRODUŞI DE SÂNGE RECOMBINAŢI

• Factori de creştere recombinaţi ca eritropoetina şi factori de stimulare granulocitară

• Factor VIIa recombinat – (NOVOSEVEN)

o hemofilie, tulburari hemostatice (transfuzie masiva, afectiuni hepatice, uremie,

trombastenie Glanzmann

Principii de administrarea a sangelui si a produselor de sange:

• determinarea grupei sanguine şi Rh, teste de compatibilitate inclusiv cel rapid pe lama ( o
picatura din sangele care va fi transfuzat se amestecă cu serul primitorului)

• truse prevăzute cu filtre standard de 170-260 microni

• încălzirea sângelui -temperatura recomandată pentru infuzie este de 37 grade Celsius

• ritmul obişnuit al administrării sângelui este de 60 pic/min– 100 pic/min, la pacienţi cu

afecţiuni cardiace se reduce la 30-40 pic/min.

Administrarea sangelui in conditii de urgenta !

• estimarea pierderilor de sânge

• administrarea de masă eritrocitară izogrup, izoRh

• in hemoragia masivă

8
 o se administrează masă eritrocitară 0 (I) Rh negativ (cu amendamentul specificat ca la
barbatii care nu au mai primit transfuzii se poate administra si Rh pozitiv)

o revenirea la sânge izogrup este posibilă după scăderea concentraţiei anticorpilor anti-
A şi anti-B ce se găsesc în cantităţi mici în masa eritrocitară resuspendată

• soluţiile transfuzate vor fi în prealabil încălzite la 37oC

• după administrarea de 6-8 unităţi de ME se administrează PPC într-un procent de 1-2 unităţi
PPC pentru fiecare 2 unităţi de sânge administrate adiţional

• după administrarea de 8-10 unităţi de ME se administrează masă trombocitară la o rată de 1:1

• se determină frecvent Ht, Hb, coagulogramă, calciu, număr de trombociţi şi se modifică

terapia ori de câte ori este nevoie

• se administrează o fiolă de calciu clorat sau 4 g gluconolactat de Ca după fiecare 4-6 unităţi
de HE, dacă ritmul transfuziei depăşeşte o unitate la fiecare 5 minute se determină calcemia
se monitorizează intervalul QT

• se vor lua în considerare metodele de salvare a sângelui pierdut şi metodele de administrare

rapidă.

Indicatiile transfuziei

• Sangerare acuta (pierderi peste 30 % din vol sangvin)

• Pacienţii anemici stabili hemodinamici

o Factori importanti sunt :vârsta, bolile asociate, anemie acută sau cronică, cantitatea
estimată de pierdere sanguină, prezenţa acidozei lactice şi hipoxemiei.

• hemoglobine între 7-8 g % sau un hematocrit între 21-24%.

• prag de 7g/dl la pacientul critic resuscitat volemic cu afectare coronariana si septic

• o unitate de sânge transfuzat creşte hemoglobina cu 1g% şi hematocritul cu 2-3% la adulţi

• 10 ml/kg de sânge transfuzat creşte hemoglobina cu 3g% şi cu 10% hematocritul.

Alternative transfuzionale

9
• Reinfuzia sângelui autolog

o o unitate de sânge recoltat cu 4-5 săptămâni înainte de operaţie cu menţinerea

hematocritului la 34% şi hemoglobinei la 11g%.

• Recuperare intraoperatorie şi reinfuzie (cell-saver)

o Contraindicaţiile metodei includ contaminarea septică a plăgii, prezenţa tumorilor

• Hemodiluţia normovolemică

o sângele se recoltează imediat preoperator şi este înlocuit cu cristaloizi până la un

hematocrit de 21-25%

o sângele recoltat este stocat cu CPD la temperatura camerei timp de 6 ore pentru
prezervarea funcţiei trombociţilor. Se administrează intraoperator când timpul de
sângerare s-a terminat.

Transfuzia masivă

• înlocuirea întregului volum sanguin în decurs de 24h

o aceasta corespunde la 70ml/kg sau 5-6 l la un pacient de 70 kg

SAU

• înlocuirea a 50% din volumul sanguin total în decurs de 3h

• administrare în 24h de mai mult de 10 unităţi de sânge.

Indicaţii

• politraumatisme

• chirurgia cardiovasculară

• chirurgia hepatică

• hemoragii digestive

• CID (coagulare intravasculara diseminata)

Complicaţii
10
 • sângerare microvasculară, difuză prin trombocitopenie de diluţie şi scăderea factorilor de
coagulare, necesitând administrare suplimentară de PPC şi masă trombocitară

• hipotermie, hipocalcemie, hiperpotasemie, acidoză metabolică, ARDS.

Riscurile transfuziei

• Reactiile postransfuzionale apar ca urmare a:

o Diferentei imunologice intre donor si recipient mai ales la recipientul deja

imunizat

o Transmiterea de agenti infectiosi

o Reducerea eficacitatii transfuziei datorate alterarii calitative si cantitative a

produselor sangvine prin stocare

Complicatiile transfuziei

Complicațiile transfuziei pot fi acute (imediate) sau tardive, iar după mecanismul de
producere, acestea pot fi de tip imun sau neimun.

Reacțiile febrile pot apare imediat sau în primele 6 ore postransfuzional, pot fi însoțite de
frison, cefalee, roșeață tegumentară, anxietate, durere musculară, palpitații, etc și răspund de
obicei la antipiretice.

Reacțiile de tip urticarie sau anafilactice apar cel mai desea imediat după instituirea
transfuziei. Reacțiile de tip anafilactic pot fi severe cu simptome de tip bronhospasm, wheezing,
tahicardie, hipotensiune, șoc până la stop cardiac care să necesite măsuri de resuscitare. Reacţiile
uşoare răspund la antihistaminice (de ex feniramină) iar pentru cele severe pot fi necesare:
corticosteroizi, adrenalină şi alte vasoactive.

Reactia hemolitică acută intravasculară este o complicatie severă datorată

incompatibilității între grupele de sânge ale donatorului și primitorului.

Aceasta apare precoce în primele 15 minute de la începerea transfuziei dar poate apare şi
tardiv când manifestările hemolitice apar mai târziu. Pentru declanșarea reacției este suficientă o
cantitate minimă de sânge incompatibil, respectiv 10 ml.

Manifestările clinice ale reacţiilor hemolitice posttransfuzionale includ : febră, frisoane,

dureri lombare/ toracice, flush tegumentar, tahicardie, tahipnee, hipotensiune, severă până la șoc
11
și stop cardiac. Simultan apare hemoglobinurie, cu oligurie/ anurie și creşte valoarea biliburinei
indirecte. Pentru reducerea amplitudinii manifestărilor renale şi pentru profilaxia altor leziuni
renale severe este necesar tratamentul șocului și menținerea unui debit urinar adecvat prin
stimularea diurezei şi în paralel alcalinizarea acesteia cu soluţie de bicarbonat de sodiu.

Alte complicații ale transfuziei includ:

• contaminarea bacteriană a sângelui transfuzat

• transmiterea unor afecţiuni virale (virusul B, C, HIV, citomegalic), a malariei, sifilisului,

• pupura post transfuzională,

• leziunea pulmonară posttransfuzională (ARDS)

Alte reacţii posttransfuzionale care nu se datorează incompatibilităţii sangvine sunt:

hiperpotasemia, hipocalcemia, acidoza metabolică, hipotermia, supraîncărcarea volemică
etc.

o În general calciul se administrează astfel: 1g de clorura de calciu sau 4g de gluconolactat

de calciu pentru fiecare 5 unităţi de sânge administrate .

În cazul suspiciunii sau apariţiei unei reacţii transfuzionale sunt necesare urmatoarele
masuri:

• întreruperea transfuziei sanguine şi menţinerea permeabilităţii liniei venoase cu soluţie salină

administrată pe o nouă trusă de perfuzie

• evaluarea atentă a semnelor vitale ale pacientului (TA, puls, frecvenţă respiratorie) şi a stării
de conştienţă, aspectului tegumentelor pentru a decela apariţia unor modificări (de ex
hipotensiune, bradicardie, rush tegumentar, etc)

• sigilarea flaconului cu produsul de sânge și setul de transfuzie și trimiterea la departamentul

de transfuzii

• în cazul unei reacţii hemolitice, se vor recolta probe de sânge şi urină pentru documentarea
hemolizei şi consemnarea acestei complicatii in registrul de hemovigilenta.

Observaţie ! Pentru prevenirea reacţiei posttransfuzionale este absolut necesară

verificarea compatibilităţii între grupa pacientului şi sângele care va fi transfuzat şi efectuarea
testelor de compatibilitate.

12
 Reacţii întârziate

• Hemoliza tardiva apare la câteva zile după transfuzie.

§ anticorpi antieritrocitari formaţi anterior care nu sunt la un nivel suficient de

crescut să poată fi detectaţi prin crossmatching.

Tratament specific nu este necesar dacă hemoliza nu este severă având aceiaşi
simptomatologie ca şi hemoliza acută şi necesitând acelaşi tratament.

• Reacţia de imunosupresie indusă de celulele albe, predispune la infecţie şi recurenţa

cancerului.

• Infecţiile

• cele mai frecvente boli transmise prin transfuzie sunt: HVB, HVC, VCM, HIV

• pot fi transmise boli infecţioase, parazitare sau sângele poate fi contaminat în cursul
stocării

• Reacţia de rejet (donor contra gazdă) prin celule T de la donor împotriva receptorului.

• Incărcarea cu fier în transfuzii multiple (masive).

13