Ghid Practic de Parazitologie PDF

Asociaţia pentru Calitate în Laboratoare
(CALILAB)
GHID PRACTIC
DE
PARAZITOLOGIE MEDICALĂ
Autori
Mihăilescu Patricia Elena
Popa Constanţa
Copyright 2015 @ CALILAB - București

Toate drepturile rezervate
Ghid practic de Parazitologie Medicală
Cuprins
Capitolul 1
Organizarea compartimentului de microbiologie – parazitologie
Cerinţe legale de funcţionare a laboratorului de analize medicale

Spaţiul şi condiţiile de mediu necesare funcţionării compartimentului de microbiologie -
parazitologie
Dotarea cu echipamente necesare funcţionării compartimentului de microbiologie - parazitologie
Lista serviciilor medicale - compartimentul de microbiologie - parazitologie
Capitolul 2
Examenul coproparazitologic şi diagnosticul unor paraziţi cu

semnificaţie clinică la om
Diagnosticul giardiozei .................................................................16
Diagnosticul toxoplasmozei .........................................................19
Diagnosticul ascaridiozei .............................................................31
Diagnosticul enterobiazei .............................................................33
Diagnosticul stongiloidozei ..........................................................36
Diagnosticul toxocarozei ..............................................................40
Diagnosticul hidatidozei ...............................................................43
Diagnosticul teniazelor .................................................................48
Diagnosticul himenolepidozei ......................................................53
Diagnosticul botriocefalozei .........................................................58
Diagnosticul leishmaniozei ..........................................................66
Diagnosticul malariei ...................................................................66
Artefacte .......................................................................................83
2
Capitolul 3
Managementul calităţii
Controlul intern de calitate în compartimentul de microbiologie - parazitologie
Controlul intern de calitate în compartimentul de microbiologie - parazitologie
Bibilografie
3
Cerinţe legale de funcţionare a laboratorului de analize medicale
Compartimentul de microbiologie face parte din structura funcţională a laboratorului de analize

medicale .
În cadrul compartimentului de microbiologie funcţionează parazitologia alături de bacteriologie,
virusologie şi micologie conform Ordinului nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor
privind funcţionarea laboratoarelor de analize medicale emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat în
Monitorul Oficial nr. 617 din 6 septembrie 2007, art . 3 .
Serviciile compartimentului de microbiologie - parazitologie ca parte a laboratorului de analize
medicale constau în:
„- examinarea materialelor provenite din corpul uman prin diverse metode şi tehnici cu scopul de a
furniza informaţii pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor sau pentru evaluarea stării de
sănătate a populaţiei;
- consultanţă privind interpretarea rezultatelor investigaţiilor efectuate şi ale eventualelor investigaţii
ulterioare necesare.”
Spaţiul şi condiţiile de mediu necesare funcţionării compartimentului de microbiologie -

parazitologie în cadrul laboratorului de analize medicale
Conform art. 11, alin. 3), SECŢIUNEA a 6-a, OMS 1301 din 2007 spaţiul şi condiţiile de mediu necesare
funcţionării compartimentului de microbiologie - parazitologie în cadrul laboratorului de analize medicale
sunt :
„încăpere în care pot coexista bacteriologia, virusologia şi parazitologia” ;
“pentru laboratoarele de analize medicale cu compartiment de microbiologie, spaţiu destinat sterilizării,
care trebuie să conţină minimum o autoclavă. Se recomandă utilizarea a două autoclave situate în
încăperi diferite, una destinată sterilizării materialelor infectate şi alta destinată sterilizării produselor şi
materialelor curate care urmează a fi utilizate sterile.
Când există o singură autoclavă, aceasta se va utiliza în cicluri alternative, fără a se amesteca
materialele infectate cu cele destinate a fi utilizate sterile;”
Dotarea cu echipamente necesare funcţionării compartimentului de microbiologie -

parazitologie
Dotarea cu echipamente necesare funcţionării compartimentului compartimentului de microbiologie -

parazitologie este stipulată în art. 12 şi 13 SECŢIUNEA a 6-a, OMS 1301 din 2007 :
”Laboratoarele de analize medicale care au în structură compartimente de bacteriologie, micologie,

parazitologie, virusologie, diagnostic molecular trebuie să aibă în dotare, în mod obligatoriu, hotă de
siguranţă biologică de clasă corespunzătoare grupului de risc microbiologic din care fac parte
microorganismele manipulate, încadrate conform Ghidului naţional de biosiguranţă pentru laboratoare
medicale.
4
(8) Laboratorul de analize medicale cu compartimente de bacteriologie, micologie, virusologie şi

parazitologie trebuie să dispună de instalaţii de alimentare cu gaz.”
SECŢIUNEA a 7-a OMS 1301 din 2007 descrie dotarea laboratorului de analize medicale pe
compartimente de activitate; dotarea compartimentului de mecrobiologie – parazitologie este descrisă la
anexa 4 lit C.
”(3) Dotarea minimă obligatorie cu echipamente, necesară autorizării de funcţionare a laborator de
analize medicale, este prevăzută în anexele nr. 3 şi 4.
C. Microbiologie:
1. Hotă de siguranţă biologică
2. Lampă UV
3. Balanţă
4. Termostat (cu temperatură reglabilă)
5. Microscop binocular
6. Lupă de laborator
7. Frigider
8. Congelator (prevăzut cu încuietoare)
9. Baie de apă cu temperatură reglabilă
10. pH-metru sau indicator pH
11. Bec de gaz
12. Etuvă
13. Autoclavă
14. Anse bacteriologice
15. Pipete automate
16. Termometre
17. Instalaţie de apă purificată*)
18. Sistem de etalonare a inoculului pentru antibiogramă.”
Lista serviciilor medicale
În OMS 1301 din 2007 , secţiunea a 4-a, Servicii medicale efectuate în cadrul laboratorului de analize
medicale , art. 7 se precizează că:
”(1) În cadrul laboratorului de analize medicale se pot efectua analize de parazitologie, se poate
acorda consultanţă privind interpretarea rezultatelor investigaţiilor efectuate şi ale eventualelor
investigaţii ulterioare necesare.
(3) Laboratorul de analize medicale întocmeşte, menţine actualizată şi afişează lista serviciilor
medicale pe care le efectuează.”
Lista serviciilor medicale pe care le efectuează laboratorul de analize medicale în cadrul
compartimentului de microbiologie parazitologie constau în:
5
- informaţii pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor - identificarea paraziţilor cu semnificaţie

clinică la om : Giardia intestinalis, Taenia spp. Ascaris lumbricoides, Hymenolepis nana,
Hymenolepis diminuta, Enterobius vermicularis, Entameoba coli, Entameoba histolytica,
Balstocystis hominis, Trichuris trichiura şi alţii;
- consultanţă privind interpretarea rezultatelor investigaţiilor efectuate şi ale eventualelor
investigaţii ulterioare necesare.”
Capitolul 2
Examenul coproparazitologic
Reprezintă examinarea materiilor fecale pentru identificarea diferitelor specii de paraziți: chiști de
protozoare, trofoziti, ouă de helminti, larve mobile.
Examenul coproparazitologic este recomandat în următoarele situații:

- tulburări intestinale : greată, vomă, eructații, lipsa poftei de mâncare, diaree (cu sau fără sânge),
constipație, tulburări de tranzit;
- iritabilitate, insomnie, cefalee, amețeala, crize convulsive și alergice, prurit în zona anală, nazală;
- simptome generale: astenie, stagnare pondero-staturală la copii , subfebrilitate, scădere ponderală
uneori marcată la adulți;
Intensitatea simptomelor depinde de gradul de infestare și de statusul imunologic al pacienților. La

pacienții cu un sistem imunitar competent fiind posibil ca simptomele să lipsească (pacienți
asimptomatici).
Pentru un diagnostic corect este foarte importantă dubla examinare a probei de materii fecale:
macroscopică și microscopică.
Examenul macroscopic oferă date despre aspectul, consistența, culoarea bolului fecal precum și a
fragmentelor de paraziți sau chiar a indivizilor întregi (Enterobius vermicularis, Ascaris lumbricoides,
proglote de Taenia spp.), date importante în anamneza pacientului.
Dupa consistență materiile fecale pot fi: formate , cu mucus și lichide.
Examenul microscopic furnizează date despre prezența chiștilor de protozoare, a trofozoiților, a

ouălor de helminți , larvelor mobile precum și a helminților. Colorațiile permanente sunt utilizate pentru
identificarea chiștilor de protozoare și a trofozoiților.
Materiale necesare:
 Coprorecoltoare cu spatulă . Coprorecoltoarele nu trebuie sa conțină mediu de transport (Carry
Blair).
 Lame de microscop (de preferință cu margine mată) pentru a permite identificarea probei.
6
 Lamele microscop 24/24 mm

 Soluție de ser fiziologic
 Soluție Lugol
 Microscop standard cu obiective de 2,5x, 10x,40x
 Lupa binoculară cu o magnificație de cel puțin 4x, 8x pentru analizarea elementelor parazitare de
dimensiuni mai mari (proglote de Taenia spp, extremități Ascaris, indivizi de Enterobius
vermicularis, Ixodes spp.etc)
Recoltarea corectă a probei se face colectând câte un fragment de materii fecale (o spatulă) din trei
locuri diferite ale bolului fecal. Proba trebuie transportată la laborator pentru examinare în cel mai scurt
timp. În cazul în care acest lucru nu este posibil, proba trebuie stocată la 2-8 grade C.
Pregătirea lamei pentru examinare:

- Identificarea probei respectiv a lamei pe care va fi pregătit preparatul
- Pregătirea materialelor necesare în funcție de suspiciune
Efectuarea preparatului:
- se pune pe lamă o picătura de ser fiziologic/Lugol. Dacă este suspectată prezența trofozoiților, serul
fiziologic trebuie încălzit la 37oC.
- proba de materii fecale se omogenizează bine cu o spatulă
- Cu spatula se adaugă o cantitate mică de materii fecale în picătura de ser fiziologic/Lugol și se
amestecă foarte bine în așa fel încât preparatul să nu conțină fragmente alimentare și să fie de o
transparență care să permită citirea scrisului prin el.
- Probele prea dense nu permit o examinare corectă, deoarece fragmentele parazitare pot fi
estompate de masa de debri-uri nedigerate.
- Probele care nu au consistența corespunzătoare iar densitatea paraziților este mică pot duce la un
rezultat fals negativ.
7
Examinarea preparatului:
- Se face la microscop (standard) utilizănd obiectivele de 10x, 40x
- Citirea lamei se face în pieptene pe orizontală și apoi pe verticală utilizându-se inițial obiectivul de
10x în așa fel încât toată suprafața lamei sa fie examinată. În cazul în care este identificat un
element posibil parazitar se comută pe obiectivul de 40x și se reglează și intensitatea luminii pentru
a putea fi observate detaliile de structura.
Rezultatul:
- Rezultatul se comunică sub forma fie POZITIV/NEGATIV fie PREZENT/ABSENT cu mențiuni
asupra speciei și a frecvenței elementului parazitar identificat.
Metode de concentrare
Sunt reacții care sunt utilizate pentru a crește acuratețea diagnosticului parazitar, deoarece utilizând
metodele de concentrare sunt puse în evidența cantități mici de elemente parazitare.
Pentru diferitele grupe de paraziți intestinali sunt utilizate metode de concentrare variate în funcție
de caracteristicile biochimice și ale ciclului biologic ale speciei respective.
Metoda flotării în soluție suprasaturată salină (Willis – Hung)
Se prepară o soluție suprasaturată de clorura de sodiu. Se introduce soluția în recipiente individuale
(cristalizoare) cu diametrul mai mare decât diagonala unei lamele. În aceste recipiente se adaugă o cantitate
(1-2g) de materii fecale, se omogenizează. Pe suprafața de lichid se pune o lamela care este lăsată să
plutească complet orizontală, timp de 40 de minute. După expirarea timpului cu ajutorul unei pense lamela
este transferată (menținându-se poziția orizontală) pe o lamă de microscop și examinată corespunzător
(obiectiv de 10x și 40x pentru detalii). Prin aceasta metodă sunt evidențiate ouăle de helminți (Ascaris,
Taenia, Trichuris, Diphyllobotrium, etc.)
Metoda formol eter
Adăugați în 10 ml formol 10% aproximativ 1g de materii fecale și amestecați până obtineți o
suspenșie relativ omogenă. Se instalează un filtru pe un tub de centrifugă (de 12 ml) și se filtrează
conținutul eprubetei cu suspensia obținută anterior până este atinsă gradația de 7 ml.
Indepărtați filtrul și aruncați conținutul lui în containerul de deșeuri cu risc biologic.
Adăugati 3 ml de eter sau eter-acetat și amestecați bine timp de un minut.
Transferați conținutul într-un tub de centrifugă și centrifugați 1 minut la 3000 r/min. Eprubeta ar trebui să
arate ca în figura următoare.
8
-
Metoda Baerman
Utilizați o cantitate de materii fecale 10-20g de o consistență semi-formată, nu mai vechi de 24 de
ore.
Introduce-ți o pâlnie tapetată cu hârtie de filtru într-un recipient stabil. Umpleți pâlnia cu apă
distilată incălzită la aprox.370C până aproape de limita superioară.
Introduceți materiile fecale în două straturi de tifon (10x10 cm). Sigilați preparatul cu două baghete
de lemn introduse prin colțurile tifonului și suspendați-l în lichidul din pâlnie susținându-se pe cele două
baghete.
Lăsați preparatul la 37oC (în incubator) timp de o oră sau peste noapte la temperatura camerei.
După expirarea timpului , indepărtati tifonul și scurgeți lichidul obținut păstrând sedimentul.
Mențineți recipientul în repaus pentru încă 15 minute.
Utilizați o pipeta Pasteur pentru a transfera porțiunea inferioară a sedimentului într-o cutie Petri.
Examinați sedimentul utilizând o lupă binoculară. Metoda este folosită pentru identificarea larvelor
de Strongyloides stercoralis.
Cultura pe agar
Ca o alternativă a metodei Baerman în ceea ce privește diagnosticul strongiloidozei este și
cultivarea materiilor fecale pe plăci cu agar simplu.
Materiile fecale sunt dispersate într-o zonă circulară pe placa de agar (aproximativ 2-3 cm
diametrul) și placa este stocată la temperatura camerei ferită de lumina 48 ore.
După 48 de ore este examinată pentru a observa prezența sau absența traiectelor sinusoidale
efectuate de larvele de Strongyloides stercoralis.
Metoda Ritchie
Diluați un volum de materii fecale cu 10 volume de reactiv Ritchie (100 ml formol, 9g NaCl, 900
ml AD) .
Amestecați și lăsați la sedimentat câteva secunde.
Transferați produsul obținut într-un tub de centrifugă și adaugați eterul: 1/3 eter și 2/3 amestec
(pregătit anterior).
9
Acoperiți și amestecați prin inversare timp de 30 secunde.Centrifugați 2 minute la 1500r/min.

Eliminați supernatantul prin răsturnare (mișcarea trebuie să fie rapidă).
Examinați sedimentul la microscop.
Metoda este utilizată pentru creșterea sensibilității examenului coproparazitologic și este folosită
pentru identificarea formelor chistice și a ouălor. Formele vegetative nu pot fi puse în evidență prin această
concentrare, iar ouăle de Ascaris sunt distruse prin acest procedeu.
Reacția imunoenzimatică (ELISA)
Metoda sandwich – suport solid (godeul) tapetat cu antigen specific (antigen coated microplate
well) peste care sunt adăugați anticorpii de analizat (specific human antibody) și în ultima etapă anticorpii
marcați (POD labelled anti-human antibody).
Conjugatul (anticorpii marcati - POD) este reprezentat de o fracție de imunoglobulină umană de tip
IgG conjugată cu peroxidaza. Răspunsul pozitiv este indicat de prezența culorii albastre (data de
cromogen), care se transformă în galben la adăugarea soluției de stopare. Intensitatea culorii galbene este
masurată la spectrofotometru cu o lungime de undă de 450 nm (sau diferiți în funcție de producător) și este
proporțională cu concentrația anticorpilor specifici IgG.
Microplate wells
10
Schematic o reacție imunoenzimatică se prezintă astfel:
11
Reacția imunoenzimatică ELISA este utilizată drept metodă de screening în diagnosticarea unor
afecțiuni parazitare ca: amoebiaza (anticorpi de Entamoeba histolytica, antigen de Entamoeba histolytica),
giardioza (antigen de Giardia duodenalis), toxocaroza viscerală, echinococoza hidatică/alveolară ,
trichineloza, cisticercoza, toxoplasmoza, strongiloidoza, leishmanioza.
Reacția de confirmare specifică Western Blot
Western blot este o metoda de laborator utilizată pentru identificare unor proteine specifice dintr-un
amestec de proteine. Acestea sunt separate electroforetic și fixate pe o membrană nitrocelulozică (faza
solidă).
Faza solidă este reprezentată de membrana de nitroceluloză care conține extracte antigenice
separate electroforetic . Poziția proteinelor depinde de greutatea lor moleculară. Dacă proba este pozitivă,
anticorpii specifici din serul/LCR/umoarea apoasă a pacientului aderă la antigenul specific de pe
membrană.
În a doua etapă (incubare) anticorpii atașați reacționează cu AP-marcati.

În a treia etapă conplexele marcate sunt cuplate cu cromogenul (soluția de substrat) astfel
generându-se o reacție de culoare. Dacă serul de analizat conține anticorpi specifici atunci apare o linie
neagră intens colorată în poziția corespunzătoare antigenului respectiv.
Evaluarea tiparelor de benzi pe strip-ul incubat implică diferențierea dintre anticorpii specifici și
nespecifici. Numărul și intensitatea benzilor este decisivă pentru stabilirea răspunsului
POZITIV/NEGATIV.
12
Reprezentarea schematică a reacției western blot:
Metoda western blot este utilizată ca reacție de confirmare pentru următoarele parazitoze:
Parazitoza Produsul utilizat

Echinococoza hidatică ser/LCR
Echinococoza alveolară ser
Toxocaroza viscerală ser
Toxocaroza oculară umoare apoasă
Toxocaroza cerebrală LCR
Toxoplasmoza ganglionară ser
Toxoplasmoza oculară umoare apoasă
Toxoplasmoza cerebrală LCR
Trichineloza ser
Cisticercoza ser/LCR
Leishmanioza ser
Fascioloza ser
13
Polymerase Chain Reaction (PCR)
Reacţia PCR este constituită din cicluri succesive de replicare ADN in vitro, folosind 2 primeri
oligonucleotidici ce hibridizează cu cele 2 catene ale secvenţei originale (folosită ca matriţă în replicare).
Diferenţa esenţială între o asemenea reacţie de replicare şi un proces de replicare ADN in vivo, îl reprezintă
faptul că în reacţia PCR etapa de desfacere a dublului helix matriţă şi, respectiv, cea de ataşare a
primerilor, nu sunt realizate enzimatic, ci prin parcurgerea unor trepte de temperatură, iar singura enzimă
folosită în reacţie este o ADN polimerază ADN-dependentă (cu funcţie de replicază).
(1) Denaturare la 94–96 °C. (2) Răcire la ~65 °C (3) Elongare la 72 °C. Linia albastră Reprezintă
matrița ADN la care primerii (sagetile roșii) se atașeaza și lanțul se extinde cu ajutorul AND polimerazei
(cercurile verde deschis) pentru a produce fragmente scurte de ADN (liniile verzi), care sunt folosite ca
matrițe în procesul de PCR.
Principalele componente ale reacţiei sunt : ADN matriţă, o ADN polimerază termostabilă, primeri
++
oligonucleotidici, deoxinucleotidtrifosfați (dNTP), tamponul de reacţie, ioni de Mg . O reacţie PCR este
formată din n cicluri (între 25 şi 40), în fiecare ciclu fiind parcurse 3 etape principale: denaturarea termică
a matriţei (deci, desfacerea dublului helix ADN), ataşarea primerilor şi polimerizarea propriu-zisă. La
terminarea unui ciclu de replicare in vitro (de amplificare), cantitatea de ADN rezultată este dublă faţă de
matriţă. Mai mult, produsele rezultate într-un ciclu sunt folosite ca matriţă în ciclul urmator, astfel încât
14
n
numărul final de copii ADN este de 2 x y, unde y = numărul iniţial de copii, iar n = numărul de cicluri de
replicare. Este de subliniat faptul că moleculele acumulate exponenţial reprezintă copii ale matriţei care la
capete au incorporaţi primerii.
În concluzie, reacţia PCR este o metodă prin care se obţin cantităţi mari dintr-o anumită secvenţă
ADN. Aceste molecule pot fi ulterior manipulate/analizate fără a fi necesară o prealabilă clonare
moleculară a acestora.
Reacția PCR este utilizată în diagnosticul următoarelor parazitoze:

Parazitoza Produsul utilizat
Toxoplasmoză oculară umoare apoasă
Toxoplasmoză cerebrală LCR
Toxoplasmoză congenitală lichid amniotic
Giardioza Materii fecale
Amoebiază (Entamoeba histolytica) Materii fecale
Malaria sânge
15
Diagnosticul giardiozei
Clasificare: Protista, Phylum Sarcomastigophora, Clasa Zoomastigophora, Ordinul Diplomonada, Familia

Hexamitidae, Genul Giardia, Specia Giardia lamblia
Ciclul biologic
Chisturile, forma de rezistență ale parazitului, sunt responsabile cu transmiterea acestuia. În materiile
fecale pot fi găsite ambele forme (stadii de diagnostic) . Chisturile sunt rezistente și pot supraviețui în
apa rece mai multe luni. Infecția are loc prin ingerarea chisturilor odată cu apa/hrană contaminate sau prin
infestare fecal-orală .În intestinul subțire are loc dechistarea și eliberarea trofozoiților (fiecare chist
16
produce 2 trofozoiți) .Trofozoiții se multiplică prin diviziune binară longitudinală ramânând în lumenul
proximal al intestinului subțire unde se află în stare liberă sau atașați de mucoasă prin discul adeziv
(ventuza) ventrală .Închistarea apare în momentul trecerii parazitului în colon. Chistul este stadiul cel mai
întâlnit în scaunele nediareice . Contaminarea directă de la om la om este posibilă și foarte probabilă
deoarece chisturile sunt infectante în momentul eliminării prin fecale.
Stadiul de diagnostic: chistul, mai rar trofozoitul.
Perioada de timp de la ingerare până la diagnostic: câteva ore.
Diagnostic:
1. Examen corpoparazitologic direct: chisturile de Giardia sunt identificate într-un preparat de materii
fecale + ser fiziologic utilizând un microscop cu obiective de 10x, respectiv 40x – pentru detalii.
2. Examenul coproparazitologic cu Lugol : evidențiază mai bine chisturile de Giardia , permițând o
identificare mai facilă a acestora, datorită faptului că în prezența Lugolului membrana chistului devine
mai refringentă.
Dezavantajul acestor două tehnici este ca dacă infestarea este foarte redusă sau chisturile sunt parțial
deteriorate, acestea pot fi ratate. De asemenea, știut este faptul, că paraziții se elimină cu intermitență,
având perioade negative alternând cu unele pozitive. De aceea un singur rezultat negativ nu prezintă
semnificație din punct de vedere diagnostic. Examenul este recomandat să fie repetat (de minimum 3
ori) la intervale de aproximativ 7-10 zile între examinări.
3. Reacția imunocromatografică: prin această metodă este pus în evidență prezența/absența antigenului
de Giardia lamblia. Reacția prezintă avantajul că detectează chiar și urmele de antigen de Giardia, iar
dacă infestația este redusă, sau chisturile distruse prezența antigenului poate fi detectată. Rezultatul
este raportat drept PREZENTE/ABSENTE antigene de Giardia duodenalis.
Coproantigen de Giardia duodenalis-pozitiv
4. Reacția imunoenzimatică: identificarea antigenelor de Giardia lamblia utilizând o metoda

imunoenzimatică (ELISA). Reacția are o sensibiltate și specificitate ridicată și are avantaje nete față
de examenul direct. Dezavantajele metodei sunt costul probei și procedura de lucru elaborată.
Reacția este semicantitativă și cuantifică nivelul de antigen de Giardia existent în materiile fecale.
17
Chist de Giardia duodenalis
PCR - biologia moleculară oferă poșibilități de identificare extrem de precisă a diferitelor

genotipuri identificate pâna în prezent . Giardia duodenalis care infectează pacienții umani s-a
dovedit a avea 7 genotipuri (A –G). Dintre genotipurile cele mai frecvent intâlnite în infecțiile
umane sunt A și/sau B. Acestea sunt detectate prin PCR din materiile fecale.
18
Diagnosticul toxoplasmozei
Clasificare: Phylum Apicomplexa, Clasa Conoidașida, Subclasa Coccidiașina, Ordinul Eucoccidiorida,

Familia Sarcocystidae, Subfamilia Toxoplasmatinae, Genul Toxoplasma, Specia Toxoplasma gondii.
Ciclul biologic:
Membrii familiei Felidae (pisicile domestice și rudele lor) sunt singurele gazde definitive pentru
Toxoplasma gondii. Oochiștii nesporulați sunt eliminați în fecalele pisicii . Oochiștii sunt eliminați în
număr mare aproximativ 1-2 săptămâni. Oochiștii au nevoie de 1-5 zile în mediul extern pentru a sporula și
a deveni infectanți. Gazdele intermediare în natura (inclusiv pasări și rozătoare) sunt infectate prin prin
ingerarea solului, a plantelor sau a apei contaminate cu oochiști .Oochiștii se transformă în tachizoiți
imediat dupa ingestie. Acești tachizoiți se localizează în țesutul nervos și în cel muscular transformându-se
în chist tisular (bradizoit) Pisicile se infectează prin consumul gazdelor intermediare contaminate cu
chisturi tisulare . Pisicile se mai pot infecta și prin ingestia oochiștilor sporulați. Animalele crescute
19
pentru consumul uman și cele din sălbaticie pot deveni infectate cu chisturi tisulare după ingerarea
oochiștilor sporulați din mediu .Omul se poate infecta prin una din modalitățile următoare:
 Consumând carne insuficient preparată termic contaminată cu chisturi tisulare .
 Consumând apa sau hrana contaminată cu fecale respectiv cu probe din mediu înconjurător
contaminate (sol contaminat cu fecale, sau schimbând nisipul din lădița pisicii) ;
 Transfuzii de sânge sau transplant de organe ;
 Transplacentar de la mama la făt ;
În gazda umană parazitul formează chisturi tisulare, cele mai frecvente în mușchii scheletici, miocard,
creier și ochi: aceste chisturi pot persista toată viață gazdei. Diagnosticul se pune în special prin serologie;
deși chisturile tisulare pot fi observate și în produsele patologice examinate la biopsie . Diagnosticul
toxoplasmozei congenitale se pune prin identificarea ADN-ului de Toxoplasma gondii în lichidul amniotic
folosind metode de biologie moleculară (PCR) .
Diagnosticul de certitudine al toxoplasmozei este extrem de dificil de realizat mai ales în ceea privește
interpretarea lui. Fenomenul este explicat prin prezența unui mare număr de pacienți asimptomatici
(persoane sănătoase, dar cu o serologie pozitivă).
Infecția dobândită cu Toxoplasma gondii la o persoana imunocompetentă este în general asimptomatică.
În orice caz, 10-20% dintre pacienții cu o infecție acută pot dezvolta o limfadenopatie cervicală și/sau
simptome similare gripei. Cursul bolii este de obicei benign și autolimitativ. Simptomele dispar, de obicei
în decurs de câteva săptămâni până la câteva luni. În situații rare, poate apărea și afectarea oculară soldată
chiar cu pierderea vederii.
Pacienții imunodeprimați au destul de des afectare cerebrală (la nivelul sistemului nervos central),
retinocoroidite, pneumonii sau alte boli de sistem. La pacienții cu SIDA, encefalita toxoplasmică este
cauza majoră a leziunilor cerebrale masive, cauzate prin reactivarea infecțiilor cronice.
Toxoplasmoza congenitală este derivată dintr-o infecție acută (primară) dobandită de către mamă în
decursul sarcinii. Incidența și gravitatea toxoplasmozei congenitale depinde de trimestrul sarcinii în care a
avut loc infecția. Durata și momentul începerii tratamentului mamei sunt foarte importante deoarece
contribuie la reducerea sechelelor la nou născut. Sunt mulți copii nou născuți care la naștere nu prezintă
semne clinice, dar în timp pot dezvolta simptome ale toxoplasmozei congenitale.
Toxoplasmoza oculară, este una din cauzele importante ale retinocoroiditelor și poate fi rezultatul unei
infecții congenitale sau a unei infecții survenite dupa naștere. În infecțiile congenitale, pacienții sunt
asimptomatici până în a II-a sau a III-a decadă a vieții când pot dezvoltă leziunile în ochi.
Diagnosticul de laborator implică un diagnostic direct și unul indirect:
Diagnosticul direct :
- observarea parazitului în probele recoltate (lavaj bronhoalveolar de la pacienții imunodeprimați sau

biopsie ganglionară).
- Izolarea parazitului din sânge sau alte fluide prin inocularea intraperitoneala la șoareci sau culturi
celulare. Șoarecii trebuie testați pentru prezenta Toxoplasma gondii în fluidul peritoneal la 6-10 zile
postinoculare; dacă nu sunt găsite organismele se testează șoarecele serologic la 4-6 săptămâni post
inoculare.
- Oochiștii sunt eliminati numai în fecalele felidelor domestice și/sau sălbatice.
20
- Tachizoiții (trofozoiții) au aprox. 4-8µm lungime și 2-3µm lățime, cu capătul anterior turtit și cel
posterior turtit (“blunt”) , cu un nucleu mare. Pot fi gasiți în localizări multiple în corpul gazdei.
- Chistul de Toxoplasma gondii este de aprox 5-50µm diametrul. Este în mod obișnuit sferic în
țesutul cerebral și mai elongat în mușchii cardiac și scheletici.
Diagnosticul indirect :
- Diagnosticul serologic (metoda uzuală)

- Detecția anticorpilor de Toxoplasma gondii se face utilizând metodele de screening cum ar fi: MEIA(
micro particle enzyme immunoassay technique), ELFA (enzyme-linked fluorescent assay),
Chemiluminescence Immunoassay, ELISA (sandwich/double sandwich) pentru determinarea
anticorpilor specifici IgA, IgE, IgM și IgG anti-Toxoplasma gondii, reacția de aviditate pentru
anticorpii specifici IgG anti-Toxoplasma gondii, ISAGA (immunosorbent agglutination assay), testul
Sabin-Feldman (Dye Test), AC/HS (aglutinarea diferentiala), reacția de imunofluorescenta.
- Identificarea materialului genetic prin PCR, mai ales pentru diagnosticul toxoplasmozei congenitale
“in utero”
Una din cele mai utilizate metode de screening este ELISA, fiind disponibile o varietate de kit-uri pentru
diagnosticul toxoplasmozei. Procedurile de lucru, condițiile de validare și valorile de referința diferă de la
un kit la altul în funcție de producător.
În diagnosticul toxoplasmozei este foarte important de stabilit stadiul bolii (acută sau cronică), localizarea
(oculară, ganglionară, cerebrală), precum și confirmarea supoziției prin reacțiile de confirmare disponibile
(western blot, PCR, biopșie ganglionară, etc). De asemenea este foarte important diagnosticul corect al
toxoplasmozei în cazul sarcinii. Prezența sau absența anticorpilor, interpretarea și algoritmul de diagnostic
depinzând de vârsta și evolutia sarcinii.
Pentru diagnosticul toxoplasmozei acute este necesară:
- Determinarea anticorpilor specifici de tip IgA, IgE sau IgM aceștia fiind markeri specifici. Un răspuns
pozitiv pentru oricare din cele trei tipuri de anticorpi generând o serie de alte reacții:
- Reacția de aviditate pentru anticorpii IgG anti-Toxoplasma gondii (cazul unei confirmări) pentru a
stabili momentul de debut al bolii (max. 20 - min. 4 săptămâni în funcție de producător)
- Confirmare western blot (IgA, IgM) – penrtru a exclude sau confirma o falsă reactivitate fată de
anticorpii specifici IgA/IgM anti Toxoplasma gondii
Anticorpii de faza acută au urmatoarea remanență (aproximativă, depinzând de statusul imunologic al

pacientului):
- Anticorpii anti-Toxoplasma gondii de tip IgM – aproximativ 1 an (uneori pot rămâne până la 24
luni postinfecție)
- Anticorpii anti-Toxoplasma gondii de tip IgA – 6-9 luni de la începutul infecției
21
- Anticorpii anti-Toxoplasma gondii de tip IgE – aproximativ 6 luni de la începutul infecției.

Anticorpii specifici IgE sunt un important marker pentru infecția acută întrucât marchează exact
debutul acesteia, fiind primii care dispar în decursul evoluției bolii.
Ca metode de confirmare sunt utilizate:
- Western blot. Prin aceasta metodă se pun in evidență diferite benzi specifice (cu o anumită
greutate moleculară) caracteristice pentru prezența anticorpilor anti-Toxoplasma gondii. Benzile
sunt diferite in funcție de producător : 30 kDa, 31 kDa, 33 kDa, 40 kDa, 45 kDa, 150 kDa, 40 kDa
sau 20 kDa.
- Confirmare western blot (IgA, IgM, IgG) – penrtru a exclude sau confirma o falsa reactivitate față
de anticorpii specifici IgA/IgM/IgG anti Toxoplasma gondii
- PCR (clasic sau real time) permite identificarea materialului genetic de Toxoplasma gondii din
diferite produse biologice: ser, sânge, LCR, lichid amniotic, umoare apoasă. Reacția poate fi
calitativă sau cantitativă.
În cazul suspiciunii de toxoplasmoză aparuta în timpul sarcinii, este extrem de important să se

stabilească prezența sau absența anticorpilor de fază acută (IgA, IgE, IgM) precum și momentul de debut al
bolii: în decursul primului trimestrul de sarcina înainte sau după acesta. Aceste criterii sunt esențiale pentru
un management sigur și corect al sarcinii.
In cazul screening-ului realizat în primul trimestru de sarcină recomandările sunt următoarele:

IgA IgE IgM IgG Interpretare Poșibile recomandari
Pozitiv Negativ Negativ Negativ Infecție foarte recentă (6-9 Reacția de aviditate
luni) sau falsă reactivitate față pentru IgG anti-T.g.
de IgA anti-T.g. (pentru a stabili
momentul de debut al
infecției)*
Reacția de confirmare
specifică Western Blot
T.g. IgA
Retestarea peste 3-4

săptămâni
ADN Toxoplasma gondii
22
(ser)
Pozitiv Pozitiv Negativ Negativ Infecție foarte recentă (6-9 Reacția de aviditate
luni) sau falsa reactivitate față pentru IgG anti-T.g.
de IgA/IgE anti-T.g. (pentru a stabili
infecției)*
T.g. IgA

săptămâni

(ser)
Pozitiv Pozitiv Pozitiv Negativ Infecție foarte recentă Reacția de aviditate

(max.12 luni) sau falsa pentru IgG anti-T.g.
reactivitate față de (pentru a stabili
IgA/IgE/IgM anti-T.g. momentul de debut al
infecției)*
T.g. IgA /IgM

săptămâni

(ser)
23
IgA IgE IgM IgG Interpretare Poșibile recomandari

Pozitiv Pozitiv Pozitiv Pozitiv Infecție recentă (maxim 12-18 Reacția de aviditate IgG
luni) (pentru a stabili
infecției)*
Western blot IgA, IgM,

IgG pentru excluderea
unei false reactivități.

(ser)
Negativ Pozitiv Pozitiv Pozitiv Infecție recentă (până în 6 Reacția de aviditate IgG
luni- vezi IgE T.g.) (pentru a stabili
infecției)*
Western blot IgM, IgG

pentru excluderea unei
false reactivități

(ser)
Negativ Negativ Pozitiv Pozitiv Infecție recentă (până în 12- Reacția de aviditate IgG
18 luni- vezi IgM T.g.) (pentru a stabili
infecției)*
Western blot IgM, IgG

pentru excluderea unei
false reactivități

(ser)
Negativ Negativ Negativ Pozitiv Infecție cronică (mai veche de Nu prezintă pericol
18 luni) pentru evoluția sarcinii.
Pacienta prezintă
imunitate
Negativ Negativ Negativ Negativ Absența infecției Repetă determinările în

trimestrul al II-lea și al
24
III-lea de sarcină.
*În cazul unui rezultat:
- aviditate scazută: indică probabilitatea infecției într-un interval de max. 4-20 săptămâni (în funcție
intervalul stabilit de producator). Dacă momentul de debut al sarcinii a fost stabilit în interiorul acestui
interval, medicul va trebui să interpreteze acest rezultat în funcție de contextul clinic al pacientei precum și
împreună cu metodele de confirmare existente (western blot, biologie moleculară - PCR). Valoarea
scăzută a aviditații nu trebuie interpretată individual. Există paciente care au un titru scăzut al avidității o
perioadă de timp chiar mai mare decât cea stabilită de producatorii kit-urilor de diagnostic.
- aviditate ridicată: indică probabilitatea infecției într-un interval mai mare de 4-20 săptămâni (în funcție
intervalul stabilit de producător). Dacă momentul de debut al sarcinii a fost stabilit în afara acestui interval
sarcina trebuie totuși monitorizată foarte atent pentru a putea înregistra o infecție nouă sau eventual
reactivarea unei infecții mai vechi.
25
26
27
1*- Dacă gravida prezintă simptome sugestive sau ecografia fetală arată modificări se recomandă
repetarea serologiei.
2* - Dacă rezultatele se mențin (anticorpii de fază acută IgA/IgE/IgM au fost fals pozitive) –
supravegherea ulterioară a sarcinii
Clașificarea pacientelor gravide

1- Gravidă cu infecție cronică(imună): IgG pozitiv și IgA/IgM negativ
2- Gravidă cu poșibilă infecție recentă: IgG și IgA/IgE/IgM pozitive
- Aviditate IgG
- Interpretarea depinde de vârsta sarcinii la momentul recoltării probelor
3- Gravidă posibil în primul stadiu al infecției: IgG negativ și IgA/IgE/IgM pozitiv
- diagnosticul trebuie confirmat și repetat după 15 zile pentru a exclude falsa
reactivitate IgA/IgE/IgM.
4- Sarcină supravegheată (nu a fost niciodată infectată): IgG și IgA/IgE/IgM.
28
29
Clasificarea nou născuților:
1. Caz în observație: nou născut cu IgG în scădere și IgA, IgE, IgM negativ la vârsta 30 de zile.
2. Suspiciune:
- nou născut cu/fără simptomatologie a cărui mamă a dezvoltat o toxoplasmoză recentă în
timpul sarcinii.
- nou născut simptome de boală: icter, limfadenopatie, hepatosplenomegalie, micro și
hidrocefalie, anemie, spasme, greutate redusă, prematur, corioretinita, calcificari cerebrale,
strabism, iridoiclita, anormalități în lichidul cefalorahidian – IgG pozitiv.
3. Caz confirmat:
- IgA/IgE/IgM pozitiv la copilul în vârsta de o săptămână;
- persistența sau chiar creșterea nivelului IgG;
- copil la care Toxoplasma gondii a fost confirmată intrauterin;
- copil cu PCR pozitiv identificat în lichidul amniotic în cursul sarcinii.
4. Suspiciune infirmată: IgA/IgE/IgM și IgG negative.
Prezența toxoplasmozei la nivelul sistemului nervos central este foarte greu de

diagnosticat. Pentru a diferenția o toxoplasmoză cerebrală de una viscerală este recomandat să se
detecteze anticorpii specifici anti-Toxoplasma gondii în lichidul cefalorahidian. Prezența
anticorpilor în sângele periferic nu confirmă existența infecției la nivelul sistemului nervos
central. Detectarea anticorpilor specifici de T.g. în LCR are o mai mare specificitate, însă numai
puține kit-uri comerciale de diagnostic sunt standardizate în detecția anticorpilor în LCR, metoda
utilizată -WB. Prezența benzilor specifice (de o anumita greutate moleculară – în funcție de
producător ) indică prezența infecției la nivelul SNC. Biologia moleculară (PCR convențional,
RT-PCR calitativ/cantitativ) ofera o confirmare a reacțiilor deja existente (ELISA/WB),
prezența ADN de Toxoplasma gondii în lichidul cefalorahidian întărind diagnosticul de
toxoplasmoză cerebrală.
În cazul suspiciunii de toxoplasmoză oculară produsul recomandat pentru analizare este
umoarea apoasă. Prezența anticorpilor IgA/IgG în umoarea apoasă este specifică toxoplasmozei
oculare. Metodele utilizate sunt western blot/ PCR.
30
Diagnosticul ascaridiozei
Clasificare: Phylum Nematoda, Clasa Secernentea, Ordinul Ascaridida, Familia Ascarididae,

Genul Ascaris, Specia Ascaris lumbricoides
Ciclu biologic:
Viermii adulți trăiesc în lumenul intestinului subțire. O femela poate produce aproximativ
200.000 ouă/zi, ouă care sunt eliminate prin fecale .Ouăle nefecundate ingerate nu sunt
infectante. Ouăle fecundate embrionează și devin infectante într-un interval cuprins între 18 zile
până la câteva săptămâni , în funcție de condițiile de mediu (optim: sol umed, cald și umbros).
După ce sunt înghițite ouăle infectante , larvele eclozează , penetrează mucoasa intestinală,
sunt transportate prin circulatia sistemică în plămâni .Larvele își continuă evoluția în plămâni
(10 pana la 14 zile), străpung peretele alveolar, urcă în arborele bronșic, faringe și sunt
înghițite . În momentul în care ajung în intestinul subțire ating stadiul de adult . Este necesară
o perioadă de 2 - 3 luni de la ingerarea ouălor infectante până la ovipoziția femelei adulte.
Viermii adulții pot supraviețui 1-2 ani.
Stadiul de diagnostic: ouă (fecundate/nefecundate), adulți (masculi si/sau femele).
Perioada necesară de la infecție până la diagnostic: aproximativ 2-3 luni.
31
Diagnostic:
1. Examen coproparazitologic direct: astfel pot fi identificate ouăle de Ascaris
lumbricoides.
2. Metode de concentrare: Formol-Eter, Kato, Willis Hung
3. Examen macroscopic al materiilor fecale. Identificarea indivizilor adulți de Ascaris
lumbricoides in proba adusă spre examinare.
4. Identificarea directă: este solicitată de către pacient în urma eliminării unui individ
adult de Ascaris lumbricoides. Pentru o identificare corectă se ține cont de criteriile
morfologice: aspect, dimensiune. Individul este examinat cu ajutorul unui
stereomicroscop. Este examinată extremitatea anterioară – cefalică - (cu butonul cefalic)
și extremitatea posterioară (la femele – dreaptă ascuțită, la masculi – întoarsă având
aspectul unui mâner de umbrelă – caracteristic nematodelor).
Ascaris lumbricoides adulți
Ou fecundat Ou nefecundat
5. Teste serologice:
- HLG completă cu numărătorea eozinofilelor. Este foarte importantă deoarece se
înregistrează o creștere semnificativă a nivelului eozinofileleor în perioada de
migrarea perienterică parazitului.
- De asemenea cuantificarea nivelului anticorpilor anti IgE specifici pentru Ascaris
lumbricoides, Reprezintă un marker important care ușureaza diagnosticul. Nivelul
anticorpilor specifici anti-IgE Ascaris este crescut în perioada de migrare perienterică
a parazitului.
32
Diagnosticul enterobiazei
Clasificare: Phylum Nemathelmintes, Clasa Secernentea, Subclasa Spiruria, Ord.Oxyurida,Fam.

Oxyuridae, genul Enterobius, specia Enterobius vermicularis
Ciclul biologic:
Ouăle sunt depuse în pliurile anale . AutoInfecția survine in urma transferării ouălor din zona
perinanală la gura cu ajutorul mâinilor murdare .De asemenea contaminarea este posibilă prin
transferul ouălelor de la o persoană la alta fie prin contact direct sau prin intermediul lenjeriei
contaminate. Enterobiaza poate fi contactată prin intermediul obiectelor contaminate cu ouă de
Enterobius. Uneori un număr mic de ouă poate fi inhalat. Acestea vor fi înghițite și vor urma
aceeași evoluție ca ouăle ingerate. Ulterior ingerării ouălor, larvele eclozează în intestin și
adulții se stabilesc în colon . Intervalul de timp de la ingerare până la depunerea ouălor de către
femelele adulte este de aproximativ o lună. Durata de viață a adulților este de aproximativ două
luni. Femelele gravide migrează noaptea prin anus și depun ouăle în pliurile anale . Larvele se
dezvoltă în interiorul ouălor (ouăle devin infectante) în condiții optime in 4-6 ore.
33
Retroinfecția, sau migrarea larvelor nou eclozate de pe tegumentul anal în rect are loc cu o
frecvența aleatorie.
Stadiul de diagnostic: ou, adult.
Perioada necesara de la infecție până la diagnostic: aproximativ o lună.
Diagnosticul enterobiozei se face prin identificarea directă a ouălor și/sau a indivizilor adulți de
Enterobius vermicularis prin:
1. Amprenta anală (scotch-test) este metoda de elecție deoarece ouăle sunt stocate în pliurile
anale și colectate cu ajutorul scotch-ului. Probabilitatea unui examen pozitiv crește direct
proporțional cu gradul infecției. Cu cit nivelul de infestare este mai mare cu atât posibilitatea
de identificare a ouălor prin amprenta anală este mai mare.
Pentru un examen corect trebuie ținut cont de mai multe aspecte. În primul rând recoltarea
trebuie facută dimineața înaintea toaletei locale și/sau a defecării. În momentul recoltării zona
perianală trebuie să fie ferită de aplicarea cremelor sau a talcului.
Pe dispozitivul de recoltare (bagheta) se fixează o bucată de scotch (suficient de lungă sa
poată fi ținută de ambele capete), transparent, cu partea adezivă la exterior. Cu acest
dispozitiv se tapetează pliurile anale astfel încât ouăle existente în această regiune să adere la
scotch. Ulterior scotch-ul este fixat cu suprafața adezivă pe o lamă de microscop, iar
surplusul este înlăturat.
Lama este examinată la microscop cu un obiectiv de min.10x, și 40x pentru examinarea

detaliilor.
Unii producători de consumabile medicale au creat dispozitive speciale pentru recoltarea
oxiurilor.
Paleta are o parte adezivă care se aplică în pliurile anale. Paleta poate fi indepartată de capac și
examinată la microscop. Avantajul este că se reduce pericolul contaminării, iar posibilitatea de
transport sigur a probei crește.
34
Rezultatul este raportat: PREZENTE/ABSENTE ouă de Enterobius vermicularis în amprenta
anală, menționându-se și frecvența (rare, relativ frecvente, frecvente, numeroase).
Un prim rezultat negativ nu este definitiv, ținând cont de perioadele negative ale parazitului când
acesta nu se elimină. Sunt necesare cel puțin trei examene negative la interval de aproximativ o
săptămână unul de celălalt pentru a lua o decizie.
De asemenea amprenta anală (scotch test) este obligatoriu să fie recoltată în cabinete de
recoltare, de către personal medical calificat.
2. Examen coproparazitologic direct: astfel pot fi identificate ouăle de Enterobius

vermicularis numai în cazul unei infestări masive. În mod obișnuit ouăle fiind depuse în
pliurile anale nu sunt antrenate cu bolul fecal. Uneori în momentul defecării sunt antrenați
indivizi adulți (în special femele cu uterul hipertrofiat plin de ouă), iar în momentul
omogenizarii probei aceastea sunt distruse, pot elibera ouă care vor fi identificate în examenul
coproparazitologic.
3. Examen macroscopic al materiilor fecale. Identificarea indivizilor adulți de Enterobius

vermicularis în proba adusă spre examinare.
4. Identificarea directă: este solicitată de către pacient în urma recoltării de pe lenjeria intimă
și/sau de pat, dimineața a adulților de Enterobius vermicularis. Pentru o identificare corectă se
ține cont de criteriile morfologice, aspect, dimensiune, precum și de caracteristici etologice
(momentul eliminării-nocturn). Individul este pus pe o lamă de microscop, într-o picătura de
ser fiziologic și examinat la microscp utilizând obiectiv de maximum 10x (din cauza
dimensiunilor mari). Este examinată extremitatea anterioară- cefalică (cu alele laterale),
esofagul (rabditoid), corpul (prezența sau absența uterului hipertrofiat) și extremitatea
posterioară (la femele – dreapta ascuțită, la masculi – întoarsă, având aspectul unui mâner de
umbrelă – caracteristic nematodelor).
a.Extremitatea cefalică
b.Individ femel
35
c. Individ mascul
d. Ouă Enterobius vermicularis (40x)
Diagnosticul stongiloidozei
Clasificare: Phylum Nematoda, Clasa Secernentea, Ordinul Rabditida, Familia Strongiloididae,

Genul Strongyloides, Specia Strongyloides stercoralis
Strongyloides stercoralis este un nematod parazit care produce în organismul uman afecțiunea
numită strongiloidoza. Aceasta este provocată de două specii ale genului Strogyloides: stercoralis
și fuelleborni (cu o răspândire limitată la câteva regiuni din Africa și Papua Nouă Guineea). Cea
mai răspândită dintre cele două este Strongyloides stercoralis, fiind raspândită pe tot globul și cu
o importanță clinică majoră (aproximativ 30 milioane de oameni afectați din 70 țări).
Ciclul biologic:
36
Ciclul biologic al lui Strongyloides stercoralis este mult mai complex decât al altor nematode
deoarece cuprinde o alternanță de generații libere și parazite și posibilitatea de autoinfecție și de
multiplicare în corpul gazdei.
Generatiile libere: Larvele rabditoide eliminate în materiile fecale (vezi“Generațiile parazite”)
pot năpârli de două ori și se pot transforma în larve filariforme infectante (dezvoltare directă)
sau pot năpârli de patru ori și să se transforme în adulți liberi (masculi și femele) aceștia se
împerechează și produc ouă din care eclozează larvele rabditoide . Ulterior pot evolua în fie:
o nouă generatie de adulți liberi (precum la ), fie în larve filariforme infectante . Larvele
filariforme penetrează tegumentul gazdei pentru a iniția ciclul parazitar. Generațiile parazite:
Larvele filariforme existente în solul contaminat, penetrează tegumentul gazdei ,și sunt
transportate către plămâni unde pătrund în spațiile alveolare; sunt conduse apoi prin arborele
bronșic către faringe, apoi sunt înghițite și ajung în intestinul subțire . În intestinul subțire
larvele năparlesc de două ori și se transformă în femele adulte Femelele adulte se inserează în
epiteliul intestinal și produc ouă prin partenogeneză , din care eclozează larve rabditoide.
Larvele rabditoide fie sunt eliminate prin materiile fecale (vezi “Generațiile libere”), sau pot
cauza autoinfecția .In autoinfecție larvele rabditoide devin larve infectante, filariforme, care fie
pot penetra epiteliul intestinal (autoinfecție internă) sau tegumentul din zona perianală
37
(autoinfecție externă); în ambele situații larvele vor urma traseul descris mai sus, fiind
transportate succesiv în plămâni, arborele bronșic, faringe și intestinul subțire unde se
maturizează ajungând la stadiul de adulți. O altă posibilitate ar fi să disemineze în întregul corp
al gazdei. În cazul Strongyloides stercoralis autoinfecția reprezintă o explicație pentru existența
infecțiilor persistente mai mulți ani la persoane care nu au fost în zone endemice și hiperinfecțiile
la persoanele imunodeprimate.
Stadiul de diagnostic: larva rabditoidă.
Perioada necesară între infecție și diagnostic: dificil de stabilit.

Diagnosticul strongiloidozei este dificil, deoarece din examinarea microscopică directă a
materiilor fecale pot fi identificate larvele de Strongyloides numai in aprox. 30% din cazuri.
În timp au fost dezvoltate metode de diagnostic imunologic (ELISA) care sunt un mijloc de
diagnostic folositor în fazele diseminate, dar care prezintă un dezavantaj și anume reacția
încrucișată cu alte nematode (Hookworms, Filaria, Schistosoma).
Un alt mijloc de diagnostic este punerea în evidență a anticorpilor de tip IgE total (crescuți în
faza de diseminare și cu valori normale sau puțin crescute în faza cronică) sau IgE specifici .
Diagnosticul strongiloidozei:
1. Diagnostic de certitudine: examenul microscopic direct ce constă în examinarea directă
(cu ser fiziologic) a materiilor fecale. Prin această metoda este posibilă identificarea
larvelor de Strongyloides stercoralis (de obicei rabditoide) în aprox.30% din cazuri.
Rezultatul este calitativ: PREZENT/ABSENT
Strongyloides stercoralis larva rabditoidă
2. Reacția imunoenzimatica, cu specificitate și sensibilitate scazută. Indică prezența sau

absența anticorpilor produși la posibila prezență a larvelor de Strongyloides, Hookworms,
Schistosoma.
Rezultatul este calitativ (PREZENT/ABSENT), semicantitativ sau cantitativ in funcție
de producător.
3. Metode de cultivare a materiilor fecale:
a. Cultura pe cărbune – într-un mojar se amestecă aproximativ 100g de cărbune (pentru
analize - Merck) cu apa, până se obține o pastă groasă de dimensiunea unei nuci.
Aceasta se amestecă cu o cantitate egală de materii fecale. După o omogenizare perfectă
se așează produsul (modelându-se o forma conică) în mijlocul unei plăci Petri astfel
încât vârful conului să atingă capacul plăcii Petri. Se acoperă placa Petri cu un tifon
38
umed împăturit în mai multe straturi și se depozitează la loc întunecat timp de 48 ore. În
acest timp tifonul trebuie menținut în stare umedă, astfel încât pe capacul plăcii Petri să
apară picături de condens. Această metodă extrem de eficientă (condiția este ca praful
de cărbune utilizat să nu fie tratat cu antibiotice, astfel fiind inhibată creșterea larvelor)
se bazează pe tropismele larvelor de Strongyloides stercoralis: higrotropism, geotropism
negativ și tigmotropism larvele concentrându-se in picăturile de condens de pe interiorul
cutiei Petri. Examinarea se face utilizând un stereomicroscop.
b. Cultura pe agar- este o metodă alternativă culturii pe cărbune. O cantitate de materii
fecale (o ansa) este însămânțată într-o zonă de 2-3 cm de la extremitatea unei plăci cu
Nutrient Agar. Placa Petri este pastrată la temperatura camerei, ferită de lumină. După
48 de ore se examinează placa. În cazul unei culturi pozitive se observă urme
sinusoidale lăsate de larvele de Strongyloides pe mediul de cultură. În cazul unei culturi
negative aceste urme nu sunt prezente.
4. Metoda Baerman – utilizați materii fecale, proaspete (nu mai vechi de 24 ore) de o
consistență semi-solidă, de dimensiunea unei mingi de tenis.
Introduce-ți o pâlnie tapetată cu hirtie de filtru intr-un recipient stabil. Pâlnia este
prevăzută cu un furtun de plastic (material care permite sterilizarea pentru o utilizare
ulterioară) care prezintă la capatul inferior o clemă metalică care împiedică scurgerea
lichidului din palnie. Capătul tubului este introdus într-un pahar Erlenmayer pentru
colectarea lichidului din pâlnie. Umpleți pâlnia cu apa distilată incălzită la aprox.370C
până aproape de limita superioară.
Introduceți materiile fecale în două straturi de tifon (10x10 cm). Sigilați preparatul cu
două baghete de lemn introduse prin colțurile tifonului și suspendați-l în lichidul din
pâlnie susținându-se pe cele două baghete.
Lăsați preparatul la 37oC (în incubator) timp variabil între 1-3 ore sau peste noapte la
temperatura camerei. Dupa expirarea timpului , îndepărtați tifonul și scurgeti lichidul
obținut. Mențineți recipientul în repaus pentru înca 15 minute. Este bine de știut că
diferitele stadii de viață ale Strongyloides stercoralis migrează prin dispozitivul
Baerman diferit. Adulții liberi și larvele de stadiul al III lea migrează relativ rapid, și
cantități mai mari din aceste stadii pot fi obținute prin colectarea dupa prima oră. Toate
stadiile de evoluție pot fi colectate dupa 2 ore. Primul stadiu larvar migrează mai lent și
pot necesită și 3 ore de incubație.
Utilizați o pipetă Pasteur pentru a transfera porțiunea inferioară a sedimentului într-o
cutie Petri. Examinați sedimentul utilizând o lupă binoculară.
Rezultatul este calitativ: PREZENT/ABSENT.
39
Diagnosticul toxocarozei
Clasificare: Phylum Nematoda, Clasa Secernetea, Ordinul Ascaridida, Familia Toxocaridae,

Specia Toxocara canis/cati.
Ciclul biologic:
Toxocara canis își completează ciclul biologic în organismul câinelui, omul intrând în ciclul
biologic accidental. Ouăle neembrionate sunt eliminate în fecalele gazdei definitive . Ouăle
embrionează și devin infectante în mediul exterior . În urma ingerarii de către câine , din
ouăle infectante larvele eclozează și penetrează peretele intestinal. În organismul câinilor tineri,
larvele migrează în plămâni, arborele bronșic și esofag: paraziții ajung în intestin și depun ouă .
La câinii adulți, pot apărea și infecții aparente, dar cel mai comun fenomen este închistarea
larvelor în țesuturi. Stadiile închistate se reactivează în organismul femelelor adulte ultima parte
a gestației și infectează transplacentar și transmamar puii în al carui intestin subțire se
dezvoltă viermi adulți . Puii sunt sursa majoră de contaminare a mediului inconjurator.
Toxocara canis poate fi transmisă și prin consumul unei gazde intermediare (mici mamifere-
iepuri- care consumă hrana infestată cu ouă, iar larvele eclozate în intestinul lor subțire,
penetrează peretele intestinal și prin circulație, ajung în diferite țesuturi unde se
închistează .Ciclul biologic este complet în momentul în care câinele consumă aceste gazde
intermediare , iar larva se transformă în intestinul subțire al câinelui într-un adult ce produce
40
ouă. Oamenii devin gazde în mod accidental infectându-se prin ingerarea ouălor infectante din
mediul înconjurător sau de la gazdele intermediare .După ingestie larvele eclozează,
penetrează peretele intestinal și sunt transportate cu ajutorul sistemului circulator în multe
țesuturi din organism (ficat, inima, plămâni, musculatura, ochi, creier) . Deși în aceste țesuturi
larvele nu depăsesc acest stadiu de dezvoltare (impas parazitar), ele pot genera reacții locale.
Cele două forme importante ale toxocarozei sunt: Larva Migrans Visceralis și Larva Migrans
Ocularis. Diagnosticul este pus de obicei utilizând serologia sau identificarea larvei in biopsia de
țesut.
Stadiul de diagnostic : prezența larvelor încapsulate în țesturi (ficat, glob ocular, creier, etc).
Diagnostic: prin punerea în evidență a anticorpilor specifici anti-Toxocara canis în sângele
pacientului prin metode de screening (ELISA) și apoi confirmarea răspunsului pozitiv prin
Western Blot în ser, LCR sau umoare apoasă în funcție de suspiciunea respectivă.
Diagnostic: în cazul suspiciunii de toxocaroza diagnosticul se pune pe baza testelor specifice.
Metoda de screening cea mai utilizată este reacția imunoenzimatica (ELISA). La ora actuală
exista multe kit-uri comerciale disponibile. Aceasta metodă pune în evidență în serul pacientului
anticorpii specifici anti-Toxocara canis. Reacția este una calitativă sau semicantitativă,
sensibilitatea și specificitatea kit-urilor fiind diferite în funcție de producător.Trebuie ținut cont
de eventualele reacții incrucișate, iar rezultatele pozitive trebuie confirmate prin reacția specifică
western blot Rezultatele sunt raportate NEGATIV/POZITIV Absenti/ Prezenți anticorpi
specifici anti-Toxocara canis.
În sprijinul diagnosticului de toxocaroză acută vine reacția de aviditate anti-Toxocara canis IgG.
Aceasta este o reacție extrem de utilă deoarece permite stabilirea unui interval aproximativ de
debut al bolii (diferit în funcție de producător). De asemenea numărătoarea eozinofilelor oferă
indicii în privința stadiului de evoluție a parazitului (numărul de eozinofile este crescut în
perioada de migrare perienterică a parazitului)
Reacția de confirmare, western blot, este o reacție cu o sensibilitate și specificitate superioare
reacției ELISA. Permite confirmarea suspiciunilor de toxocaroza prin analizarea probelor atât de
ser, LCR cât și de umoare apoasă. Un răspuns pozitiv pentru o probă testată din lichid
cefalorahidian indică prezența toxocarozei cerebrale și este un factor de decizie important în ceea
ce privește conduita terapeutică viitoare. Suportul este reprezentat de benzile de nitroceluloza
impregnate cu antigene parazitare specifice (proteine cu greutati moleculare definite). În contact
cu serul/LCR aceste proteine formează complexe antigen-anticorp in pozitii specifice. Rezultatul
este raportat NEGATIV/POZITIV in funcție de prezența benzilor specifice în locurile bine
stabilite. Greutatea moleculară a benzilor și numărul lor diferă de la un producător la altul.
41
Fig.1
Fig.2
Rezultatul este considerat pozitiv în:
SER/LCR/Umoare apoasă – dacă sunt prezente 2 sau mai multe benzi LMW (low molecular
weight – benzi specifice Toxocara spp) din intervalul 24-35 kDa. HMW (high molecular weight)
sunt benzi care pot aparea și în cazul altor infecții helmintice.
42
Suspiciunile de toxocaroză oculară se recomandă a fi confirmate sau infirmate prin testarea
anticorpilor specifici anti-Toxocara canis din umoare apoasă. Greutatea moleculară, dispoziția și
numărul benzilor specifice diferă de la un producător la altul (vezi fig.2 – pozitiv în cazul
prezenței tuturor celor 3 benzi specifice: 120, 32, 26 kDa)
Măsurarea nivelului anticorpilor anti IgE specifici pentru Ascaris, precum și nivelul eozinofilelor
sunt markeri importanți în suspiciunile de toxocaroză, nivelul acestor parametri fiind ridicat pe
parcursul migrării larvelor în organismul gazdei (forma acută) .
Diagnosticul hidatidozei
Clasificare: Phylum Platyhelmintes, Clasa Cestoda, Ordinul Cyclofillidae, Familia Taeniidae,

Genul Echinococcus, Specia Echinococcus granulosus
Echinococcus granulosus este un helmint din clasa cestodelor. Corpul viermelui este de 3 - 6 cm
lungime, alcătuit din scolex cu 4 ventuze, un rostrum cu 36 - 40 cârlige și 3 - 4 proglote, dintre
care ultima conține 400 - 800 de ouă.
Ciclul biologic:
43
Adultul de Echinococcus granulosus (3 până la 6 mm lungime) trăiește în intestinul subțire al
gazdelor definitive (câinii și alte canide). Din proglotele gravide sunt eliberate ouăle care sunt
eliminate în materiile fecale. După ingerarea acestora de către gazda intermediară (în condiții
naturale: oi, capre, porc, vite, cai, camile) oul eclozează în intestinul subțire și eliberează
oncosfera care penetrează peretele intestinal și migrează cu ajutorul sistemului circulator în
diferite organe, în special ficat și plămâni. În aceste organe oncosferele se tranformă în
chist care crește progresiv, producând protoscolecși și vezicule fiice care umplu interiorul
chistului. Gazda definitivă se infectează ingerând organe conținând chisturi sau o gazdă
intermediară infectată. După ingestie, protoscolecșii evaginează și se atașează de mucoasa
intestinală și se transformă în adulți. în 32 până la 80 de zile. Ciclul biologic este similar și la
E.multilocularis (1.2 – 3.7 mm) cu următoarele diferențe: gazdele definitive sunt vulpile, și mai
puțin câinii, pisicile, coiotii și lupii; gazdele intermediare sunt rozătoare mici; dezvoltarea larvară
(in ficat) rămâne un timp nelimitat în faza proliferativă, rezultând invazia țesuturilor
înconjurătoare.
Stadiul de diagnostic: chistul cu diferite localizări
Perioada necesară de la infecție până la diagnostic: mai mulți ani.
Diagnosticul echinococozei hidatice este dificil de realizat. Rareori există indicii specifice care
să sugereze infecția parazitară. De aceea este recomandată combinația metodelor imagistice
(ecografie, CT,RMN) cu teste de laborator. Aceste investigații aduc informații importante despre
aspectul, consistența membranelor, localizarea chistului precum și a gradului de activitate.
Dacă în urma examenului imagistic suspiciunea este menținută se impune continuarea cu teste
de laborator.
Serologie specifică: detectarea anticorpilor specifici anti-Echinococcus granulosus prin metode
de screening (ELISA, IFA, IHA) și de confirmare (Western Blot).
44
Reacția de screening – ELISA, reacția de screening cea mai larg utilizată, detectează nivelul
anticorpilor specifici anti-Echinococcus granulosus/Echinococcus multilocularis. Majoritatea
testelor comerciale existente detectează numai anticorpii de E.granulosus (sensibilitate și
specificitate>95%) dar există și truse standardizate pentru diagnosticul echinococozei alveolare
produsă de E.multilocularis (sensibilitate 93%, specificitate 98%).
Reacțiile sunt calitative sau semicantitative în funcție de producător. Rezultatele sunt exprimate
în indice de pozitivitate (IP) sau COI (indicele de cut off), valorile fiind influențate de numeroși
factori printre care o importanță deosebită o prezintă statusul imunologic al pacientului.
Rezultatele sunt raportate NEGATIV/POZITIV (Prezenți/Absenți anticorpi specifici de
Echinococcus granulosus/multilocularis).
Reacția de confirmare –Western Blot, este o reacție calitativă utilizată drept confirmare pentru
probele testate în prealabil prin metoda de screening (ELISA). Reacția se poate efectua utilizând
ser și/sau LCR și prezintă o sensibiltate și specificitate mare. În funcție de producător, unele kit-
uri permit confirmarea numai a echinococozei chistice, produsă de Echinococcus granulosus,
altele ambele afecțiuni echinococoza chistică și alveolară (Echinococcus multilocularis).
Rezultatele sunt raportate NEGATIV/POZITIV – prezența/absența pe strip-ul de test a benzilor
specifice cu greutatea moleculară de 7 și/sau 26-28 kDa indică prezența anticorpilor specifici
IgG de Echinococcus în ser/LCR). Prezența benzilor intermediare, între 7 și 26-28 kDa (17, 16-
18) permite diferențierea între cele două specii: granulosus și multilocularis.
Exemple de reacții pozitive de western blot pentru Echinococcus spp.:
45
1. Diagnosticul Genului Echinococcus
- Prezența sau absența benzilor 7 și/sau 26-28 kDa
2. Diferențierea între cele două specii:
- Tipar P1 sau P2: Echinococcus granulosus (E.g.)
- Tipar P3: Echinococcus multilocularis (E.m.)
- Tipar P4 sau P5: Echinococcus multilocularis sau Echinococcus granulosus
Testul de viabilitate a protoscolecșilor: produsul examinat este reprezentat de un fragment de

chist hidatic extras intraoperator (membrană de chist hidatic, vezicule fiice, lichid hidatic).
Preparatul este examinat proaspăt (lamă lamelă), produsul fiind preparat astfel:
- Se spală membrana cu ser fiziologic și se raclează energic. Din lichidul obținut se prepară
două lame :
o Una cu: o picătură preparat + o picătură de ser fiziologic
o A două: o picătură preparat + o picătură eozină
- Fluidul hidatic trebuie centrifugat 10 minute la 3000 rot/min, iar din sediment se
pregătește un preparat, lamă lamelă.
46
- Lamele se examinează la microscop cu obiective de 10x și 40x pentru detalii.
- Rezultatul se raportează menționându-se prezența sau absența protoscolecșilor și/sau a
cârligelor.
Membrană chist hidatic
Protoscolecs invaginat + cârlige (20x)
Protoscolecs evaginat + cârlige (20x)
47
Diagnosticul teniazelor
Clasificare: Phylum Plathelmintes, Clasa Cestoda, Ordinul Cyclophillidae, Familia Taeniidae,

Genul Taenia , Speciile: Taenia solium, Taenia saginata
Ciclul biologic:
Taeniaza este afecțiunea survenită în urma infecției cu adultul speciilor Taenia solium, saginata,
asiatica. Oamenii sunt numai gazde definitive pentru speciile menționate anterior. Prin materiile
fecale sunt eliminate în mediul extern ouăle sau proglotele gravide ; ouăle pot supraviețui în
mediul extern de la câteva zile la luni. Bovinele (T.saginata) și porcinele (T.solium) se infectează
ingerând vegetale contaminate cu ouă sau proglote gravide .Oncorsferele eclozează în intestinul
animalelor , penetrează peretele intestinal și migrează în musculatura striată, unde se
transformă în cisticerci. Un cisticerc poate supraviețui câțiva ani în organismul gazdei. Oamenii
se infectează ingerând carne infestată, insuficient preparată termic .În intestinul subțire al
omului cisticercul se transformă în adult în aproximativ 2 luni. Adultul poate supraviețui în
organismul gazdei umane mai mulți ani. Viermele adult se atașează de pretele intestinal cu
ajutorul scolexului restul strobilei fiind suspendată în intestinul subțire .Lungimea viermelui
adult este: Taenia saginata - de aproximativ 5m (uneori mai puțin, alteori mai mult - poate
atinge chiar și 25m); Taenia solium- 2 până 7 m. Adulții se maturizează produc proglote, care se
maturează, devin gravide se detașează de viermele adult și sunt eliminate prin materiile fecale
48
(aproximativ 6/zi). Adultul de Taenia saginata conține în mod obișnuit 1000-2000 de proglote,
în timp ce Taenia solium conține o medie de 1000 de proglote. Ouăle conținute în proglotele
mature sunt eliberate după ce proglotele sunt eliminate prin scaun. Taenia saginata produce până
la 100.000 ouă/proglot în timp ce Taenia solium până la 50.000 ouă/proglot.
Stadiul de diagnostic: ou, proglot matur, adult întreg/fragment.

Perioada necesară de la infecție până la diagnostic: aproximativ două - trei luni.
Diagnostic:
1. Examenul coproparazitologic – pune în evidență existența ouălor și/sau a proglotelor.
Ambele specii de Taenia produc ouă identice din punct de vedere morfologic. Dacă sunt
identificate ouă în examenul direct/ proba de concentrare NU se poate diferenția specia
numai după aspectul oului.
Taenia spp. Ouă 40x
2. Probe de concentrare – metoda Kato, formol-eter, Willis Hung

3. Amprenta anală – în momentul eliminării proglotelor sunt eliberate ouă care pot ramane
în pliurile anale, fiind puse în evidența prin tehnica scotch-ului.
4. Identificarea morfologică proglotelor cu ajutorul probei cu tușul de India. Se introduce
tuș de India prin orificiul genital al proglotului, care apoi este examinat la
microscop/stereomicroscop, pentru a observa ramificațiile uterului.
Taenia saginata Proba cu tus de India

Scolex ( 4 ventuze)
49
Taenia solium Proba cu tus de India
Scolex (4 ventuze + coroana de cârlige)
Identificarea la microscop/stereomicroscop a scolexului. Pentru viitoarea conduită

terapeutică este foarte important să de identifice specia de tenie adusă spre examinare.
Această identificare se face numai prin identificarea ramificațiilor uterine, utilizând
tehnica tușului de India, precum și prin identificarea scolexlui parazitului. În cazul în care
fragmentul adus în laborator nu conține scolex, trebuie luată în considerare posibiltatea
ca acesta să nu se fi desprins din peretele intestinal, fapt care duce la concluzia că va
produce în continuare proglote și în câteva luni (2-3) va reveni la forma matură.
În diagnostic trebuie ținut cont și de câteva particularități comportamentale ale celor două
specii de Taenia, și anume :
- Tania saginata proglotele gravide, mature, se desprind de strobilă și se elimină
activ prin orificiul anal între defecații. Au musculatura foarte dezvoltată și sunt foarte
active chiar și după ce au fost eliminate. Sunt colectate de pe lenjeria intimă.
- Taenia solium proglotele gravide, mature, se desprind de strobilă și se elimină
impreună cu materiile fecale în momentul defecării.
Cisticercoza
50
Cisticercoza este infecția cu stadiul larvar al cestodului Taenia solium, întâlnită atât la oameni
cât și la porcine. Infecția este cauzată de ingestia ouălor eliminate prin materiile fecale de către
un purtător uman al adultului de Taenia solium . Porcinele și oamenii devin infectați prin
ingerarea proglotelor gravide sau/și a ouălor , . Oamenii se mai pot infecta prin consumul de
hrană contaminată cu fecale cu Taenia solium (autoinfecție). În ultimul rând, o persoană infectată
cu un adult de Taenia solium poate ingera ouăle produse de propriul parazit, fie prin contaminare
fecală fie prin peristaltism invers, acestea ajungând în stomac. Odată ingerate ouăle, oncosferele
sunt eliberate în intestin , , penetrează peretele intestinal și migrează către musculatura
striată, creier, ficat, și alte țesuturi unde se dezvoltă cistirecii . În cazul localizărilor cerebrale,
pot cauza daune majore, generând neurocisticercoza. Când oamenii consumă carne infestată cu
cisticerci și insuficient preparată termic, ciclul biologic al parazitului este complet . Chiștii
evaginează și se atașează de intestinul subțire prin scolex . Adultul se dezvoltă (până la 2-7 m
lungime și produce aproximativ 1000 proglote, fiecare cu 50.000 ouă/proglot) și traiește în
intestin mai mulți ani.
Diagnostic: în cazul suspiciunii de cisticercoză diagnosticul se pune pe baza testelor specifice.
Metoda de screening cea mai utilizată este reacția imunoenzimatică (ELISA). La ora actuală
există multe kit-uri comerciale disponibile. Această metodă pune în evidență în serul pacientului
anticorpii specifici anti-Taenia solium. Reacția este una calitativă sau semicantitativă,
sensibilitatea și specificitatea kit-urilor fiind diferite in funcție de producător.Trebuie ținut cont
51
de eventualele reacții încrucișate, iar rezultatele pozitive trebuie confirmate prin reacția de
confirmare specifică western blot. Rezultatele sunt raportate NEGATIV/POZITIVcu Absenți/
Prezenți anticorpi specifici anti-Taenia solium.
Reacția western blot este o reacție cu o sensibilitate și specificitate superioare reacției ELISA.
Permite confirmarea suspiciunilor de cisticercoza prin analizarea probelor atât de ser cât și de
LCR. Un răspuns pozitiv pentru o probă testată din lichid cefalorahidian indică prezența
neurocisticercozei și este un factor de decizie important în ceea ce privește conduita terapeutică
viitoare. Suportul este reprezentat de benzile de nitrocelulooza impregnate cu antigene parazitare
specifice (proteine cu greutati moleculare definite). În contact cu serul/LCR aceste proteine
formează complexe antigen-anticorp în poziții specifice. Rezultatul este raportat
NEGATIV/POZITIV în funcție de prezența benzilor specifice în locurile bine stabilite. Greutatea
moleculară a benzilor și numărul lor diferă de la un producător la altul.
În exemplul de mai sus rezultatul este considerat pozitiv în:

SER – dacă sunt prezente ce puțin două benzi bine definite (din cele 5 benzi specifice descrise:
6-8, 12,23-26, 39, 50-55 kDa)
LCR - daca este prezentă ce putin o bandă bine definită (din cele 5 benzi specifice descrise: 6-8,
12,23-26, 39, 50-55 kDa).
52
Diagnosticul himenolepidozei
Clasificare: Phylum Plathelmintes, Clasa Cestoda, Ordinul Cyclophillidae, Familia

Hymenolepididae, Genul Hymenolepys, Speciile: Hymenolepis nana/diminuta.
Ciclul biologic:
Hymenolepis nana
Ouăle de Hymenolepis nana sunt infectante imediat ce sunt eliberate cu proba de materii fecale și
nu rezistă în mediul exterior mai mult de 10 zile . Când omul ingerează ouăle (cu hrana sau
apa contaminate, sau de pe mâinile contaminate cu fecale), oncosferele conținute în ouă sunt
eliberate. Oncosferele (larvele hexacante)penetrează vilozitațile intestinale și dezvoltă larva
cisticercoidă .Prin ruperea vilozitatilor, larvele cisticercoide revin în lumenul intestinal, și
evaginează scolecsul , care se atașează de mucoasa intestinală și se transformă în adulți, de
obicei în zona ileonului, producând proglote gravide . Ouăle sunt eliberate prin materiile fecale
pe masură ce sunt eliberate din proglote prin porul genital, sau prin dezintegrarea proglotelor în
intestinul subțire . O variantă alternativă de Infecție este autoinfecția internă, prin care din ouă
sunt eliberați embrionii hexacanti, ce penetrează peretele vilozitaților continuând ciclul parazitar
până la eliberarea în mediul extern prin materiile fecale .Durata de viață a unui vierme adult
este de 4-6 săptămâni, dar autoinfecția permite ca infestarea să dureze și ani de zile.
53
Când ouăle sunt ingerate de către un artropod, gazda intermediară (diferite specii de gândaci și
purici pot servi drept gazda intermediară), ei se dezvoltă în cisticercoizi, care în urma ingerării
pot infecta oamenii sau rozatoarele și se transformă in adulți în intestinul subtire. O variantă
identică, H.nana var.fraterna, infectează rozatoarele și utilizeaza artropodele ca gazde
intermediare.
Ciclul biologic:
Hymenolepis diminuta
Ouăle de Hymenolepis diminuta sunt eliminate în fecalele gazdelor definitive infectate

(rozătoare, oameni) .Ouăle mature sunt ingerate de gazdele intermediare (diferite artropode
adulți sau larve) , oncosferele sunt eliberate din ouă și penetrează peretele intestinal al
gazdei , și se transformă în larve cisticercoide. Speciile din genul Tribolium sunt gazde
intermediare comune pentru specia Hymenolepis diminuta. Larvele cisticercoide persistă în
cursul dezvoltării artropodului până la stadiul de adult. Infecția cu H.diminuta la mamifere
survine după ingerarea de către mamifer a gazdei intermediare purtătoare a larvei
cisticercoide .Oamenii pot fi infectați accidental prin ingerarea insectelor existente în cereale,
sau în alte produse alimentare sau direct din mediul inconjurător (fenomenul “pica” întâlnit la
copii). Dupa ingerare, țesuturile artropodului infectat sunt digerate eliberând larva cisticercoidă
în stomac și în intestinul subțire. Evaginarea scolecsului are loc imediat după ce larva
cisticercoidă este eliberată. Parazitul se atașează de mucoasa intestinului subțire utilizând cele 4
ventuze. Maturarea parazitului survine in decurs de 20 de zile , iar adultul poate atinge o lungime
medie de aproximativ 30 cm .Ouăle sunt eliberate din proglotele gravide în intestinul subțire ,
54
proglote adulte care se desprind din corpul viermelui adult și se dezintegrează. Ouăle sunt
eliminate în mediul exterior odată cu materiile fecale ale mamiferului gazdă .
Tribolium castaneum – Gazda intermediara pentru Hymelopepis

diminuta
Stadiul de diagnostic: ou, adultul

Perioada de timp de la infestare până la diagnostic: 4-6 săptămâni (H.nana); aproximativ 20
zile (H.diminuta).
Diagnostic:
1.Examen corpoparazitologic direct: Identificarea oului de Hymenolepis nana/diminuta în
proba de materii fecale, utilizându-se ser fiziologic/Lugol. Identificarea se face utilizând un
microscop standard, iar pentru examinare obiectivele de 10x ,respectiv 40x (pentru detalii).
Hymenolepis nana - la maturitate segmentele
mature se dezintegreaza și elibereaza ouăle,
care masoară aproximativ 30-47 µm în
diametru. Oncosfera este acoperită cu un strat
extern subțire, hialin (membrana externă) și o
membrană internă, groasă cu două ingroșări
polare de unde pornesc filamente circulare
(Hymenolepis nana).
Hymenolepis nana – ou (40x)
Hymenolepis diminuta - ouăle sunt mai mari ,

rotunde sau usor ovale, 70 – 85 µm X 60 -80
µm, cu o membrană externă striată și una
internă subțire. Oncosfera are 6 cârlige și NU
EXISTĂ filamente polare în spațiul existent
Hymenolepis diminuta – ou (40x) între oncosfera și membrana externă.
55
2. Metode de concentrare:
- metoda Willis Hung
- metoda Ritchie
3. Identificare adultului și/sau a proglotelor în proba de materii fecale:
Hymenolepis nana (grecescul “nanos”= pitic) rareori depașește 40 mm lungime și 1 mm lățime.
Scolexul poartă un rostru retractabil înarmat cu o coroană formată dintr-un singur rând de cârlige
(23-30 la număr). Scolexul mai conține, de asemenea, și 4 ventuze. Gâtul este lung și subțire, iar
segmentele sunt mai mult late decât lungi. Strobila începe cu proglote scurte și înguste, urmate
de cele mature, adulte.
Hymenolepis nana –adult
Hymenolepis nana – scolex Hymenolepis nana – proglote mature
Hymenolepis diminuta – adultul măsoară 20 -60 cm lungime, proglotele sunt similare cu cele ale
Hymenolepis nana cu diferența că sunt mai mari.
56
Himenolepis diminuta - adult
Hymenolepis diminuta - scolex
Himenolepis diminuta – proglote mature
57
Diagnosticul botriocefalozei
Clasificare: Phylum Plathelmintes, Clasa Cestoda, Subclasa Eucestoda, Ordinul

Pseudophyllidae, Familia Diphyllobotriidae, Specia Diphyllobotrium latum
Ciclul biologic:
Ouăle imature sunt eliminate prin materiile fecale . Ouăle se maturează în condiții
corespunzătoare în aproximativ 18-20 zile și dezvoltă oncosferele care se vor
transforma în coracidii . După ingerarea de către un anumit crustaceu de apă dulce
(copepodul este prima gazda intermediară) coracidia se transformă în larva
procercoidă . În continuare copepodul este ingerat de a doua gazdă intermediară
Notropis stramineus , pești mici de apă dulce, larvele procercoide sunt eliberate din
copepod și migrează în musculatura peștelui unde se transformă în larve plerocercoide
(sparganum) . Larvele plerocercoide reprezintă stadiul infectant pentru om. A două
gazda intermediară poate fi ingerată de prădători mai mari de exemplu păstrăvi,
bibani . În acest caz sparganum poate migra în musculatura prădătorilor mai mari, iar
oamenii devin infestați prin consumul acestora din urmaă , carnea fiind crudă sau
58
insuficient preparată termic .După ingerare larvele plerocercoide se transformă în
adulți imaturi apoi în tenii adulte în intestinul subțire al gazdei. Adulții de
Diphyllobotrium latum se atașeaza de intestinul subțire al gazdei prin intermediul celor
două botrii (fante laterale) ale scolexului .Adulții pot atinge peste 10 m lungime, cu
mai mult de 3000 proglote. Ouăle imature sunt eliberate din proglote (peste 1000.000
ouă/zi/adult) și sunt eliminate prin fecale . Ouăle apar in fecale la 5-6 săptămâni
de la infecție. În afară de oameni multe alte mamifere pot servi drept gazdă definitivă
pentru Diphyllobotrium latum.
Stadiul de diagnostic: ouăle, proglotele, adultul.

Perioada de timp de la infecție până la diagnostic: 5-6 săptămâni
Diagnostic:
1. Examen coproparazitologic direct: identificarea în examenul microscopic a
ouălor de Diphyllobotrium latum utilizându-se examinarea între lamă / lamelă
cu ser fiziologic și/sau Lugol. Oul de Diphyllobotrium latum este un ou mare
având dimensiunea de 40x60 µm, cu un opercul (capac la una din extremități)
si cu un buton (“knob”) la extremitatea opusă operculului.
2. Metode de concentrare:
- Metoda Willis Hung
- Metoda Ritchie
3. Identificarea proglotelor și/sau adultului în materiile fecale:
Diphyllobotrium latum - ou
59
Diphyllobotrium latum – scolex/proglote mature
60
Diagnosticul leishmaniozei
Clasificare: Phylum Euglenozoa, Clasa Kinetoplastida, Ordinul Tripanostomatida, Genul

Leishmania, Speciile: L.aethiopica, L.chagași, L.donovani, L.infantum, L.major, L.mexicana,
L.tropica (și altele).
Ciclul biologic:
Leishmanioza este transmisă prin înțepătura unor insecte hematofage aparținând ordinului
Diptera, subfamiliei Phlebotominae, genului Phlebotomus și/sau Luzomyia numite“sandflies”.
Există aproximativ 93 specii de sandflies dovedite stiintific ca fiind vectori pentru speciile de
Leishmania. Insecta injectează prin trompa (proboscis) în timpul prânzului hematofag) saliva
conținând stadiul infectant (promastigotele) . Promastigotele care ating locul puncției sunt
fagocitate de către macrofage unde se transformă în amastigote și: (a) ramân cantonate în
locul inoculării determinând apariția “butonului de orient”;(b) sunt incorporate în macrofage sunt
raspândite prin circulația sanguină către alte regiuni ale corpului uman afectând țesuturile
mucoase și cartilaginoase (leihmanioza cutanată diseminată/leishmanioza muco-cutanată); (c)
Infecția initial cantonată la nivel cutanat, diseminează pe cale circulatorie la nivelul organelor
interne: ficat, splină, maduvă ososă hematogenă (leishmanioza viscerală (Kala-Azar), unde se
multiplică prin diviziune directă și vor infecta alte celule (inclusiv macrofage) . Insectele
(“sandflies”) devin infectate în timpul prânzului hematofag ( , ). În corpul insectei,
61
amastigotele se transformă în promastigote în cavitatea abdominală și migrează către trompa
(proboscis) .
Leishmanioza este o boală cauzată prin transmiterea de către un vector, din genul Phlebotomus
și/sau Luzomyia , a agentului cauzator, un protozoar obligat intracelular din genul Leishmania.
Infecția umană este cauzată de aproximativ 21-30 specii care afectează și alte mamifere. Acestea
includ complexul L.donovani cu 3 specii (L.donovani, L.infantum și L.chagasi), complexul
L.mexicana cu 3 specii principale (L.mexicana, L.amazonensis și L.venesuelensis), subgenul
Viannia cu 4 specii importante (L.(V.)braziliensis, L.(V.)guyanensis, L.(V.)panamensis și
L.(V.)peruviana). Speciile diferite nu pot fi diferențiate morfologic, dar diferența se poate face
prin analize izoenzimatice, metode de biologie moleculară și/ sau utilizând anticorpi
monoclonali.
62
63
Diagnostic:
1. Metode de screening: Reacția de imunofluorescență indirectă și reacția imunoenzimatică
(ELISA).
- Reacția de imunofluorescență indirectă (IIFT) prin care se pun în evidență
existența anticorpilor anti-Leishmania spp. (cel mai frecvent donovani). Pentru
examinarea preparatului este necesar un microscop cu imunofluorescență cu obiective
de 20x/40x
Leishmania donovani – Pozitiv (IIFT)40x

Testul poate fi realizat calitativ sau cantitativ.
Rezltatul este raportat: NEGATIV/POZITIV – Absenți/Prezenți anticorpi specifici
anti-Leishmania spp.
În cazul testelor cantitative trebuie menționată ultima diluție la care a fost observată
reacția (în cazul probelor pozitive), respectiv NEGATIV cu diluția de pornire.
- ELISA pentru determinarea anticorpilor specifici anti-Leishmania spp. Este o reacție

mai puțin utilizată din cauza procedurii mai complicate și a costurilor mult mai mari
decât în cazul imunofluorescenței.
2. Metode de confirmare :
- frotiuri colorate Giemsa: se evidențiază parazitul (formele promastigote) în frotiuri
efectuate din materialul recoltat din: amprente, secțiuni de material bioptic din leziunile
cutanate, puncții ganglionare, sternale, din creasta iliacă, mai rar din ficat sau splină.
Leishmania donovani – promastigoți (100x)
64
Leishmania spp. – amastigote
– Western Blot, este o reacție calitativă utilizată drept confirmare pentru probele testate
în prealabil prin metoda de screening (IIFT/ELISA). Reacția se poate efectua
utilizând ser și prezintă o sensibiltate și specificitate mare.
Exemplu de reacție pozitivă de western blot pentru Leishmania spp.:
- În acest caz rezultatele sunt raportate NEGATIV/POZITIV – prezența/absența pe

strip-ul de test a benzilor specifice cu greutatea moleculară de 14 și/sau 16 kDa indică
prezența anticorpilor specifici IgG de Leishmania în ser.
65
Diagnosticul malariei
Clasificare: Phylum Apicomplexa, Clasa Aconoidașida, Ordinul Haemosporida, Familia

Plasmodiidae, Genul Plasmodium, Speciile: malariae, falciparum, ovalae și knowlesii
Ciclul biologic:
Ciclul biologic al parazitului Plasmodium implică existența a două gazde. În timpul prânzului
hematofag, femela de țânțar din specia Anopheles inoculează în gazda umană sporozoiții de
Plasmodium . Sporozoiții infectează celulele hepatice și se transformă în schizonți , care se
rup și eliberează merozoiții .(De reținut ca în cazul speciilor de P. vivax și P.ovale poate
persista în ficat un stadiu dormant (hipnozoiți) care cauzează recăderi eliberându-se în circulația
sanguină timp de săptămâni, sau chiar ani). După această replicare inițială în ficat (schizogonie
exo-eritrocitară ), paraziții suferă o multiplicare asexuată în eritrocite (schizogonie
eritrocitară ). Merozoiții infectează hematiile . Stadiul de inel se maturizează în schizonții, a
căror distrucție duce la eliberarea merozoiților . O parte din paraziți se diferentiază în stadiile
sexuate eritrocitare (gametociții) .Stadiile sanguine ale parazitului sunt responsabile pentru
manifestările clinice ale bolii.
Gametociții masculi (microgametociții) și femeli (macrogametociții) sunt ingerați de către
femela de Anopheles în timpul prânzului hematofag . Multiplicarea paraziților în organismul
66
țânțarului este cunoscută drept ciclul sporogonic . În stomacul țânțarului, microgametociții
penetrează macrogametociții rezultând zigoții . Zigoții devin alungiți și mobili (ookineți) și
penetrează peretele abdominal al țânțarului unde se transformă în oochiști . Oochiștii se
dezvoltă, se rup și eliberează sporozoiții , care își continuă drumul către glanda salivară a
țânțarului. Inocularea sporozoiților într-o nouă gazdă umană perpetuează ciclul biologic al
malariei .
Distribuția geografică a speciilor de Plasmodium
Speciile
Plasmodium Plasmodium Plasmodium Plasmodium
vivax ovale malariae falciparum
Stadiul 6-8 9 14-16 5½-7
preeritrocitar (zile)
Perioada prepatentă 11 -13 10 – 14 15 -16 9-10
Perioada de 15 (12 – 17) 17 (16 -18) sau 28 (18 -40) sau 12 (9 -14)
incubație (zile) sau până la 6 mau mult mai mult
67
– 12 luni
Ciclul eucariotic 48 50 72 48
(ore) (aproximativ)
Parazitemia/µl
(mm3) 20.000 9000 6000 20.000 –
Medie 500.000
Maximă 50.000 30.000 20.000 2.000.000
Atacul primar* Moderat pana Moderat Moderat Sever la cei
la sever neimunizati
Perioada febrilă 8 -12 8 -12 8 -10 16 -36 sau mai
(ore) mult
Recăderi ++ ++ - -
Perioada de Variabila Variabila Foarte lunga Scurta
recurență**
Durata infecției 1½-5 1½-5 3 – 50 1-2
netratate (ani)
Distribuție Raspândită în În principal în Raspândită în Africa tropicală
geografică regiunile vestul Africii zona tropicală și și alte țări din
temperate și (are prevalența subtropicală. zona tropicelor.
subtropicale. scăzută). De
Mai rar în asemenea poate
zonele apărea și în alte
tropicale. regiuni ale
Africii sub
sahariene.
*
Severitatea infecției și gradul de parazitemie sunt foarte influențate de răspunsul imun.
Chemoprofilaxia poate supresa un atac inițial de la câteva săptămâni până la câteva luni.
**
Tiparele infecțiilor și recîderilor variază mult la diferitele tulpini.
Diagnostic:
1. Gold standard-ul pentru diagnosticul malariei îl reprezintă picătura groasa și frotiul din
sângele periferic. La o examinare corectă a acestora se pun în evidență elementele
parazitare caracteristice fiecărei specii de Plasmodium. Colorațiile folosite sunt: Giemsa
și/sau Field A+B.Este o metoda de diagnostic extrem de utilă , dar care necesită condiții
speciale pentru prelevarea probei și prelucrarea ei (recoltarea corectă, fixare, colorare și
examinare cu ajutorul unui microscop standard cu obiectivul de 100x folosind ulei pentru
imersie).
Plasmodium falciparum
68
Picătura groasă – colorația Fields (obiectiv 100x)
a.Mai mulți trofozoiți și doi gametociți b.Pigment cromatinian roșu și citoplasma

albastră
Frotiu – Romanowsky (obiectiv100x)

Trofozoiți mici, uneori
mai mulți în aceeași
celulă.Pigment Maurer
(Maurer’s dots)
Schizont, observat
numai în infecțiile
severe
Gametociți
pH 6,6 – 6,8
pH 7,0 – 7,2
69
70
Africa tropicală și in alte zone din regiunea
Distribuție geografică tropicală.
Obișnuit se stinge în decursul primului an
Recăderi de la primul atac.
 Sunt prezenți numeroși paraziți.
Generalitati  De obicei sunt identificați numai
trofozoiții și gametociții
 Nu sunt mărite de volum
Hematiile gazdă  FĂRĂ granulații Schuffner, dar în
celulele ce conțin trofozoiții se
observă granulațiile roșii-violet
Maurer.
 Pot apărea numeroși paraziți
 Apar ca inele mici și delicate (pe
Trofozoiții frotiu) sau mici fragmente
citoplasmatice cu granulații de
cromatină (picătura groasă)
 Pot avea și granulații duble de
cromatină
 În infecțiile severe, pot fi intâlnite
inele mărite.
 Foarte rar pot fi observați. Prezența
Schizonții lor pe frotiul sanguin (de obicei
însoțiti cu cu multe inele) sunt un
indicator al infecției severe care
trebuie raportat imediat.
 Daca apar, de obicei sunt mici,
conținând numai puțini merozoiți și
un singur fragment de pigment
întunecat la culoare.
 În formă de banană cu capetele
Gametociții rotunde și/sau ovale
 Pigmenți granulari, în special în
jurul nucleului.
71
Plasmodium malariae
Picătura groasă- colorația Fields (obiectiv 100x)
a.Trofoziți și schizonți tineri. De obicei se b.Gametocitul (sus) și schizont matur.

găsesc numai puțini trofozoiți în infecțiile cu De remarcat dimensiunea mică și același
Plasmodium malariae.De observat pigmentul pigment
galben brun al parazitului.

Trofoizoiți , de obicei puțini
și în formă de bandă.
Prezent numeros pigment
galben brun.
Schizonți, integri și la
maturitate conțin până la 10
merozoiți
Gametociții sunt mici, de

pH 6,6 – 6,8 formă rotundă sau ovală
pH 7,0 – 7,2
72
73
In zona tropicală și subtropicală.
Distribuție geografică
Persistă mai mulți ani după atac
Recăderi
 Rareori sunt mai mult de 1% din
Generalități hematii sunt infectate
 De obicei sunt identificați
trofozoiții, schizonții și gametociții
 Nu sunt mărite de volum
Hematiile gazda  FARA granulații Schuffner sau
Maurer
 Groși, compacți și dens colorați
Trofozoiții  Sub forma de bandă conținând
pigment galben-maroniu (frotiu)
 “Bird’s eye” – poate fi observat
ocazional (un inel citoplasmatic ce
înconjoară o granulație centrală de
cromatină).
 Mici și compacți cu merozoiții
Schizonții dispuși ordonați cu un pigment
galben-maroniu abundent.
 Schizonții maturi conțin până la 12
merozoiți și puțină citoplasma.
 Mici,compacți, rotunzi sau ovali.
Gametociții Este dificil sa îi diferențiezi de
trofozoiții maturi.
 Nucleii dispuși de obicei excentric.
 Pigment galben-maroniu ușor de
observat.
74
Plasmodium vivax
a. Trofozoiți și schizonți. Trofozit matur (in b Schizont tânar și gametociți

centru) înconjurat de granulații James
Trofozoiții sunt mari și

cu citoplasma
fragmentată
(impraștiată).
Hematiile sunt mărite
de volum, cu forma
neregulată și conțin
granulații Schuffner
Schizonții sunt mari,

pH 6,6 – 6,8 iar la maturitate conțin pH 7,0 – 7,2
24 sau mai mulți
merozoiți. Granulații
Schuffner.
Gametociții sunt mari

și cu forma neregulată
Granulații Schuffner.
75
În majoritate în regiunile temperate,
Distribuție geografică subtropicale și în zonele tropicale.
Obișnuit se stinge in 3 -5 ani de la primul
Recaderi atac.
Generalități celule infectate
 Sunt mărite de volum și capătă
Hematiile gazdă forme neregulate
 Granulațiile Schuffner sunt prezente
și pot fi observate înconjurând
paraziții (picătura groasă).
 Majoritatea sunt mari, neregulați ca
Trofozoiții formă (amoeboizi). In picătura
groasă citoplasma apare
fragmentată.
 Granule fine de pigment apar în
citoplasmă.
 Mari, rotunzi sau cu forma
Schizonții neregulată
 Schizonții maturi conțin 24 sau mai
mulț merozoiți și o cantitate mică
de pigment.
 Mari, rotunzi sau cu forma
Gametociții neregulată.
 Pot fi observate de asemenea
granule de pigment impraștiate.
76
Plasmodium ovale
a.Trofozoiți și schizonți (dreapta sus).Trofozoit b. Schizont tânar și gametociți

matur (în centru) înconjurat de pigment James.
Trofozoiți tineri și
integri. Hematiile conțin
pigment James și pot
deveni ovale.
Schizonții sunt mici, iar

la maturitate pot conține
până la 10 merozoiți.
pH 6,6 – 6,8 Pigment James și celule pH 7,0 – 7,2
ovale.
Gametociții sunt mici.

Pigment
Schuffner(James.)
77
78
Intâlnită în special în Africa de Vest (are
Distribuție geografică prevalență scazută). Mai poate fi îtâlnită și
în alte regiuni ale africii sub-sahariene.
Puține
Recăderi
Generalități celule infectate
 Aproximativ 20 – 30% din celulele
Hematiile gazdă infectate devin ovale sau de forma
neregulată cu prelungiri franjurate.
 Granulațiile Schuffner (James) sunt
prezente și observate ca înconjurând
paraziții în picatura groasă.
 Mici, compacți, similari cu cei de la
Trofozoiții Plasmodium malariae.
 Mai puțin pigment ca la
Plasmodium malariae.
 Mici și similari cu cei de la
Schizonții Plasmodium malariae.
merozoiți.
 Mici și de obicei rotunzi. Sunt
Gametociții dificil de diferențiat de trofozoiții
maturi (“late stage trophozoites”)
 Nucleii de obicei excentrici
79
Plasmodium knowlesii
Picătura groasă –Giemsa 100x
a.Infecție severă cu Plasmodium knowlesii b.Trofozoiți și gametocit de Plasmodium

evidențiind trofozoiți, gametocit și schizont knowlesii
Frotiu – Giemsa 100x
Plasmodium knowlesii Plasmodium knowlesii Plasmodium knowlesii

trofozoiți gametociti (gam) și trofozoiți schizonți (sch) și trofozoit.
cu aspect de bandă
80
Distributie geografică Malaysia, S-E Asiei
Recăderi Puține
Generalități  Parazit natural mal macacului.
 Frecvent infecții mixte P.knowlesii cu
P.falciparum
 Infecțiile sun foarte severe, P.knowlesii
multiplicându-se asexuat la fiecare 24
de ore cu pusee febrile zilnice.
 In frotiurile sanguine sunt observați
trofozoiții, schizonții și gametociții.
 Pot fi prezenți numeroși paraziți.
Hematiile gazdă  Nu sunt mărite de volum
 Ocazional apar cu captele franjurate
 Pot contine granulații neregulate
caracteristice
Trofozoiții  Când sunt prezente numai stadiile
tinere de trofoziți pot fi ușor confundate
cu cele de la P.falciparum
 Într-o singură celulă pot fi întâlniți mai
mulți trofozoiți. Granulații simple,
duble și uneori chiar triple de cromatină
pot fi observate (“early trophozoit”).
 Citoplasma este compactă și densă,
usor amoeboidă, aspect de bandă;
pigmentație variabilă (“late
trophozoit”)
 Citoplasma compactă, densă, formă
rotundă; pigmentație închisă și aspect
de bandă; forma NEAMOEBOIDĂ
(“mature trophozoite”)
Schizonții  Similari cu cei de la Plasmodium
malariae cu aglutinări de pigment
închise la culoare (maron închis).
merozoiți
Gametociții  Rotunzi cu pigment difuz, similar celui
de la P.malariae
 În mod obișnuit umplu întreaga celulă
parazitată
2. Teste rapide de diagnostic – sunt bazate pe tehnici imunocromatografice utilizând ca

markeri ai infecției anticorpi monoclonali. Antigenele parazitare ce urmează a fi
identificate este de preferat să fie din toate fazele de dezvoltare ale parazitului (sexuate și
asexuate) și anume: HRPII (histidine rich protein II) , LDH (lactat dehidrogenaza) și
81
aldolaza. Organizația Mondiala a Sănătății a stabilit ca sensibilitatea testelor rapide
trebuie să fie apropiată de 100% la o parazitemie de 100 paraziți/l.
C= banda de control (în cazul absenței ei testul este invalid și trebuie repetat)
T1 = indică prezența antigenelor specifice de Plasmodium falciparum
T2 = indica prezența antigenelor specifice de Plasmodium vivax+malariae+ovale
- Prezența benzilor poate persista și câteva zile până la săptămâni după instituirea
tratamentului. Prezența benzilor nu este indicator de reinfecție.
- În cazul unui rezultat negativ este necesară repetarea testului in 48 de ore.
Sensibilitatea testelor rapide variază in funcție de producător (aproximativ 81,5%), iar

specificitatea de asemenea (aproximativ 81,9%). Procedura de lucru și interpretarea sunt
relativ simple (în aproximativ 15 min. testul este finalizat), dar având în vedere
sensibilitatea și specificitatea mai reduse este recomandat să nu se utilizeze ca unică
metodă de diagnostic. Ideal este sa fie folosite cel puțin ambele metode (testul
rapid+frotiu).
82
ARTEFACTE
La examinarea de rutina a unei probe de materii fecale este necsar sa tinem cont de o
multitutide de factori: varsta pacientului, dieta acestuia, medicatia utilizata. In continuare vom
considera fiecare fctor in parte astfel:
Varsta pacientului: este un indiciu important deoarece in functie de aceasta vor fi
comunicate sau nu in raportul de analiza anumite elemente intalnite in proba pacientului. De
exemplu scaunul unui copil va contine mai multe elemente vegetale nedigerate (amidon,
celuloza), acestea ne avand o semnificatie deosebita din punct de vedere clinic, deoarece dieta
copiilor este de regula, bogata in fibre, iar tranzitul intestinal al acestora este mai rapid decat al
unui adult. Daca aceste elemente (amidon, celuloza nedigerate), apar in scaunul unui adult
imunocompetent, in cantitati demne de luat in seama (1-3 elemente/campul microscopic), acestea
indica fie tulburari de tranzit – in acest caz fiind asociate cu scaune diareice, chiar apoase, fie cu
tulburari ale florei intestinale, uneori fiind insotite si de infectia cu Helicobacter pylori.
Dieta pacientului: daca pacientul are o dieta iogata in fibre, scaunul pacientului poate
contine elemente carecteristice respectiv – amidon, celuloza, fibre vegetale, digerate si/sau
nedigerate. Daca aceste sunt prezente in cantitati mari (1-3 elemente /camp microscopic) este
bine sa fie mentionate pentru a orienta medicul clinician in diagnostic.
Medicatia: scaunul poate fi modificat de administrarea diferitelor medicamente. Un
exemplu este administrarea fierului, care genereaza scaune inchise la culoare (aproape de
culoarea negru).
In examinarea microscopica a materiilor fecale intervine frecvent confuzia diferitelor
stadii parazitare cu alte elemente de origine umana sau vegetala. Examinarea preparatelor
microscopice trebuie sa se realizeze cu o deosebita atentie intrucat aceste confuzii sunt foarte
frecvente. Pentru acest lucru se utilizeaza un microscop standard cu obiective cuprinse intre 10x
si 40x magnificatie.
Elementele de origine umana ce pot aparea frecvent in preparatele proaspete sunt: cristalele
Charcot-Leyden, celulele epiteliale, polimorfonuclearele, hematiile.
 Cristalele Charcot-Leyden
Cristale Charcot-Leyden 40x
Cristalele Charcot-Leyden sunt rezultatul dezintegrarii eosinofilelor si pot aparea in materiile

fecale la persoanele care sufera de boli parazirare sau alergice.
83
 Celule epiteliale
Celula epiteliala versus trofozoit amoebian 40x
Este de remarcat refringenta diferita a celor doua elemente si raportul diferit intre dimensiunea
nucleului si masa citoplasmatica
 PMN si hematii
PMN si hematii 10x
Elementele de origine vegetala ce pot aparea in preparatele proaspete sunt: amidonul, celuloza,
fibrele vegetale, polenul.
84
 Amidonul
Amidon nedigerat 10x (SF)
Amidonul are un aspect foarte apropiat de oul de Enterobius vermicularis. Pentru un

ochi mai putin experimentat confuzia se poate face extrem de usor. Pentru a evita orice
suspiciune se realizeaza reactia de diferentiere specifica cu Lugol. Particulele de amidon
incorporeaza Iodul din Lugol, in timp ce ouale de Enterobius NU se coloreaza!!
Amidon nedigerat 10x (Lugol)
85
Amidon nedigerat_ou de Enterobius vermicularis 0x
 Celuloza
Celuloza nedigerata 10x
Aspectul cel mai frecvent intalnit la celulozei este de “batista sifonata”. Prezenta celulozei in
scaun, in absenta unui regim bogat vegetarian, indica existenta unor probleme de absobtie
si/digestie si pacientul ar trebui indrumat catre serviciul de gastroenterologie.
86
 Fibrele vegetale
87
Fibre vegetale cu aspecte diferite 10x
Fibrele vegetale adesea sunt confundate cu larvele nematodelor Strongyloides

stercoralis, Necator americanus, Ancylostoma duodenalae. La o examinare atenta, se observa ca
fragmentele vegetale nu prezinta structura interna, nu se evidentiaza esofagul rabditoid
caracteristic speciilor mentionate mai sus si de cele mai multe ori extremitatile se incheie brusc,
fiind rupte. Un alt aspect important este ca fragmentele vegetale sunt inerte, in timp ce larvele
nematodelor sunt extrem de active.
88
Fibre vegetale versus larva de Strongyloides stercoralis 10x
 Polenul
Polenul este unul din elementele vegetale cel mai polimorf. Poate avea aspecte si
dimensiuni variabile unele dintre ele foarte apropiate cu elementele parazitare. La o examinare
mai atenta se observa absenta structurilor interne sau caracteristicilor morfologice specifice
parazitului suspectat. Pentru observarea detaliilor este necesara utilizare obiectivului cu
magnificatie 40x.
Polen 20x
Polen 20x Ou de Taenia spp. 20x
89
Polen 40x Ou de Taenia spp. 40x
Ou de Taenia spp. 40x
Polen 40x Ou de Trichuris trichiura 40x
90
Polen 40x Ou de Ascaris lumbricoides 40x
Cele doua imagini de mai sus aparent sunt identice, dar la o examinare atenta se observa ca
invelisul extern al granulei de polen prezinta spini, pe cand membrana externa a oului de Ascaris
lumbricoides este mamelonata.
 Levurile
Levurile sunt prezente in materiile fecale in mod obisnuit. Ceea ce este important de luat
in seama si de comunicat este densitatea acestora. Prezenta levurilor in cantitati mari in
materiile fecale poate indica fie o recoltare si stocare incorecta a probei pana a fost
transportata la laborator (scaunul a fost recoltat inainte de 24 de ore si stocat la temperatura
camerei), fie administrarea unor medicamente (antibiotice) care pot produce un dezechilibru
de flora intestinala si de pH ce poate favoriza inmultirea aberanta a levurilor. Mentionarea
acestui amanunt este foarte importanta pentru orientarea clinicianului in diagnostic.
91
Levuri 20x
Levuri 40x
92
Levuri si chisturi de Giardia duodenalis 40x
Prezenta unui mare numar de levuri de tip Candida, in absenta unui de diferentiat cand
este vorba in special de diagnosticul giardiozei. Levurile au dimensiuni si aspect apropiat
chisturrilor de Giardia intestinalis. Pentru distingerea detaliior de structura se utilizeaza
obiectivul de 40x. In cazul levurilor refringenta este alta (mai mica decat in cazul chisturilor
de Giardia), se remarca absenta axostilului si a nucleilor.
93
94
Examen coproparazitologic (SF_40x)
95
Examen coproparazitologic (SF_40x)
96
Analiza coproparazitologica este un examen microscopic ce necesita experienta din partea
investigatorului pentru a diferentia elementele parazitare de cele non parazitare. Est necesara
examinarea in pieptene a lamei de microscop, in asa fel incat toata suprafata preparatului sa fie
observata cu mare atentie. In cazul observarii unor elemente cu aspect caracteristic, inainte de a
trage o concluzie trebuie efectuate teste de diferentiere si utilizarea obiectivelor cu magnificatie
superioara (20x, 40x) pentru a putea diferentia elementele non parazitare de cele parazitare.
Utilizarea obiectivelor cu magnificatie superioara permite observarea detaliilor de structura ale
elementului observat, diferentele de refringenta intre chisturile unor paraziti si diferite artefacte,
precum si diferentele intre dimensiunile elementelor observate.
Ca o concluzie, pentru efectuarea unui examen coproparazitologic complex si corect

trebuie tinut cont de detaliile clinice ale pacientului (deci o anamneza corecta si furnizarea
tuturor detaliior necesare laboratorului), o dotare corespunzatoare (microscop standard cu
obiective de 10x,20x,40x), rectivii necesari efectuarii tutror reactiilor de diferentiere (Lugol) si
nu in ultimul rand de calificarea si experienta necesara, acesta implicand o cunoastere amanuntita
a ciclului biologic, deci si a stadiilor de dezvoltare ale posibililor paraziti din patologie umana
precum si sute de preparate observate in antecedente.
97
Managementul calităţii
Laboratoarele medicale sunt preocupate de creşterea calităţii rezultatelor analizelor medicale pe

care le efectuează pentru pacienţi .
Factorii care influenţează calitatea rezultatelor analizelor efectuate de către laboratoarele
medicale conform Ordinului nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind
funcţionarea laboratoarelor de analize medicale emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat
în Monitorul Oficial nr. 617 din 6 septembrie 2007 sunt :
- demonstrarea competenţei profesionale a personalului care îşi desfăşoară activitatea în
laboratorul de analize medicale - competenţă care trebuie evaluată periodic conform art.
6 alin 1);
- efectuarea controlului intern al calităţii, analizarea valorilor obţinute la efectuarea
controlului intern al calităţii şi evaluarea externă a calităţii - menţionate în SECŢIUNEA
a 9-a-Managementul calităţii.
Demonstrarea competenţei profesionale a personalului
Numărul specialiştilor din laboratoarele medicale în parazitologie medicală ( medici cu

specialitatea medicina de laborator, biologi, chimiști, biochimiști, asistenți medicali licenţiaţi )
este restrâns datorită perioadei de formare profesională specifice fiecărei categorii profesionale:
- medicii se pregătesc 11 ani pentru a lucra în laboratorul medical (6 ani studii universitare
şi 5 ani rezidenţiat în medicina de laborator);
- biologii, chimiştii şi biochimiştii se pregătesc 4-5 ani prin studii universitare în biologie,
chimie şi biochimie, 6 luni de practică şi 4 ani experienţă pentru examenul de specialitate
medicală – parazitologie medicală ;
- asistenţii medicali se pregătesc 3 ani în colegiu sau 4 ani la facultatea de medicină în
cazul asistenţilor medicali licenţiaţi.
În evidenţa Colegiului Medicilor din România existau în anul 2011 :
-2051 de medici cu specialitatea medicină de laborator , laborator medical sau cu
specialitate în diferite compartimente ale laboratorului medical în judeţe iar în Municipiul
București 471 medici deci în total, 2522 de medici .
În evidenţa Ordinului Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în sistemul sanitar din
Romînia ( OBBCSSR) existau în anul 2011 :
- 2504 specialişti cu autorizaţie de liberă practică în vederea exercitării profesiei ca biolog,
chimist şi biochimist în laboratoarele medicale în judeţe iar în Municipiul Bucureşti
900 deci în total 3404 specialişti.
39 de biologi au specialitatea în parazitologie medicală dintre cei 3404 specialişti
biologi, chimişti şi biochimişti din laboratoarele medicale cu drept de autorizaţie de liberă
practică în anul 2014:
98
în judeţe – 29 de biologi în judeţele Argeş – 1, Bacău - 1,Bistriţa ăsăud – 1, Botoşani –
2, , braşov- 1, Buzău – 1, Cluj – 5, Constanţa – 1, Hunedoara – 1, Iaşi – 5, Maramureş –
2, Prahova – 2, Olt- 2, Satu Mare- 1, Sibiu- 1, Tulcea – 1, Timiş – 1 iar
în Bucureşti .- 10 biologi cu specialitatea în parazitologie medicală..
Controlul intern de calitate în laboratorul de analize medicale
SECŢIUNEA a 9-a , art. 23, Ordinului nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor
privind funcţionarea laboratoarelor de analize medicale prevede că :
”(1) Organizarea controlului intern al calităţii este responsabilitatea şefului de laborator de
analize medicale. Reprezentantul legal al laboratorului de analize medicale are obligaţia de a
asigura resursele necesare îndeplinirii acestuia.
(2) Controlul intern al calităţii se efectuează zilnic, cel puţin o dată la 8 ore şi ori de câte
ori este nevoie.
(3) Rezultatele controlului intern obţinute se analizează de către specialistul responsabil de
analiza respectivă, care decide acceptarea sau rejectarea rezultatelor obţinute.”
Cerinţe legale de efectuare a controlului extern al calităţii pentru laboratoare medicale

SECŢIUNEA a 9-a , art. 24 şi 25 , Ordinul nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea
Normelor privind funcţionarea laboratoarelor de analize medicale prevede că :
art. 24
”(1) Laboratorul de analize medicale trebuie să participe în mod regulat la programe de
evaluare externă a calităţii.
(2) Evaluarea externă a calităţii se efectuează la solicitarea şefului de laborator de analize
medicale, care se adresează unor instituţii furnizoare de servicii de evaluare externă a calităţii,
notificate la Ministerul Sănătăţii Publice pentru acest domeniu de activitate.
(3) Periodicitatea participării laboratoarelor de analize medicale la programele de
evaluare externă a calităţii se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a contractului-
cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale
de sănătate.”
art. 25”Rezultatele controlului calităţii şi măsurile luate pentru îmbunătăţire se
consemnează şi se analizează după primirea fiecărui raport de evaluare a performanţelor
laboratorului de analize medicale, obţinut în urma participării la programele de evaluare
externă a calităţii”.
Laboratoarele medicale care contractează analize decontate de CNAS din bugetul asigurărilor
sociale de sănătate trebuie să efectueze un număr minim de 4 participări anuale la controlul
extern al calităţii pentru a primi un punctaj - îndeplinirea criteriilor de calitate din lege -
Anexa nr. 19, Cap. II, lit. B, pct. 2, Criteriul de calitate, lit. b). – Norme metodologice de
aplicarea Contractului – Cadru de acordare a asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate.
Laboratoarele medicale care sunt sau doresc să aibă acreditarea de la Organismul Naţional de
Acreditare RENAR conform standardului SR EN ISO 15189:2013 Laboratoare medicale Cerinţe
pentru calitate şi competenţă trebuie să îndeplinească cerinţa acestui standard de la pct. 5.6.3
Comparaţii interlaboratoare , pct. 5.6.3.1 “Participare NOTA” care precizează că
99
“ Se recomandă ca laboratorul să participe la programe de comparaţie interlaboratoare, care
îndeplinesc în mod substanţial cerinţele relevante ale ISO / IEC 17043.”
Programele de comparaţie interlaboratoare “care îndeplinesc în mod substanţial cerinţele
relevante ale ISO / IEC 17043” sunt furnizate de organizatorii de control extern al calităţii –
internaţionali sau naţionali - care au implementat standardul ISO 17043:2010, sunt acreditaţi sau
în curs de acreditare de către organismul naţional de acreditare din ţara în care organizatorul
controlului extern al calităţii are sediul - în conformitate cu standardul
SR EN ISO CEI 17043:2010 Evaluarea conformităţii Cerinţe generale pentru încercările de
competenţă.
CALILAB – controlul extern al calităţii în compartimentul de bacteriologie – parazitologie

anul 2014
Asociaţia pentru Calitate în Laboratoare ( CALILAB ) este furnizor de control extern al
calităţii notificat de Ministrul Sănătăţii şi recunoscut de RENAR care distribuie scheme
de încercări de competenţă inclusiv în parazitologie.
SCOPUL controlului external calităţii îl constituie compararea rezultatelor raportate de către
laboratoarele medicale participante în urma “examinării materialelor provenite din corpul
uman – în cazul examenului parazitologic – materii fecale - prin diverse metode şi tehnici cu
scopul de a furniza informaţii pentru diagnosticul, tratamentul şi prevenirea bolilor sau pentru
evaluarea stării de sănătate a populaţiei” – OMS 1301- 2007 – faţă de rezultatul aşteptat..
CALILAB distribuie în cadrul schemei de încercări de competenţă – parazitologie ca obiect
supus încercării de competenţă
- materii fecale care conţin unul sau după caz, cînd se urmăresc scopuri ştiinţifice , mai
mulţi paraziţi cu semnificaţie clinică întâlniţi în mod uzual în analizele de rutină ale
pacienţilor efectuate de către laboratoarele medicale din România : Giardia intestinalis,
Taenia spp. Ascaris lumbricoides, Hymenolepis nana, Hymenolepis diminuta, Enterobius
vermicularis, Entameoba coli, Entameoba histolytica, Balstocystis hominis, Trichuris
trichiura; sau
- materii fecale care nu conţin elemente parazitare – sunt absente .
Motivaţia alegerii a două niveluri pentru încercarea de competenţă – parazitologie este

următoarea :
- nivelul 1 – absente elemente parazitare – corespunde celei mai frecvente situaţii
întîlnite la efectuarea analizelor medicale de rutină din materii fecale ale pacienţilor;
- nivelul 2 - prezente elemente parazitare – cu nominalizarea parazitului sau după caz,
paraziţilor identificaţi - corespunde situaţiei în care laboratorul medical trebuie să ofere
clinucianului informaţii pentru diagnosticul, tratamentul şi urmărirea eficienţei terapiei
medicamentoase în cazul identificării unui parazit.
100
Participanţii sunt informaţi în instrucţiunea de utilizare a materialului de încercat că
proba poate contine şi alte elemente ca de ex. produse alimentare nedigerate (amidon,
celuloza, fibre vegetale) fara importanta în patologie şi că:
- paraziții condiționat patogeni se raportează numai dacă există minimum 7 elemente
parazitare pe câmpul microscopic.;acest număr de elemente parazitare obligatorii de
identificat este valabil numai pentru paraziții condiționat patogeni (ex. Entamoeba coli,
Blastocystis hominis).
- paraziții cu importanță în patologia umană se raportează indiferent de numărul de
elemente parazitare observate pe câmpul microscopic.
Fiecare obiect supus încercării de competenţă - materii fecale de origine umană- conţine ca
prezervant Formaldehida 10%.
Anterior prezervării materilalul biologic furnizat de CALILAB este testat pentru a nu exista în
obiectul supus încercării de competenţă alte elemente parazitare decât cel sau cele aşteptate ca
în exemplul următor conform fisei de însoţire pentru materialul de încercat care conţine oua ale
parazitului de Taenia spp:
Parametrul testat Metoda Producator/Nr.lot/Data Rezultat

expirare
Antigen Giardia Microscopie Ser fiziologic/Lugol negativ

duodenalis (Merck)
Imunocromatografie CerTest/G-042/07.2016 negativ
Antigen Helicobacter Imunocromatografie CerTest/P-159/09.2016 negativ

pylori
Antigen Imunocromatografie CerTest/N-031/12.2014 negativ

Cryptosporidium
parvum
Antigen Entamoeba ELISA R-biopharm, negativ

hystolitica/dispar coproantigene de Germania/14074/09.2015
Entamoeba
histolytica/dispar
Taenia spp. – oua Microscopie Ser fiziologic/Kato Miura negativ
101
(Merck)
Coloratie Ziehl Colorant Ziehl Neelsen negativ

Neelsen modificata
Ascaris lumbricoides - Microscopie Ser fiziologic/Kato Miura negativ

oua
Hemoragii oculte Imunocromatografie Innovacon/TFO negativ

602/12.2015
În anul 2014 CALILAB a distribuit ca obiecte supuse încercării de competenţă materii fecale :
- corespunzătoare celei mai frecvente situaţii - materii fecale care nu conţin elemente
parazitare – sunt absente – nivel 1 al materialului de încercat ;
- corespunzătoare celei de a doua cea mai fracventă situaţie – cei mai întâlniţi paraziţi –
materii fecale care au conţinut Giardia intestinalis , Ascaris lumbricoides , Taenia
Spp.- nivel 2 al materialului de încercat – cei mai întâlniţi paraziţi cu semnificaţie clinică
întâlniţi în materiile fecale umane în analizele de rutină effectuate de către laboratoarele
medicale pentru pacienţi distribuite conform tabelului prezentat în continuare.
TABELUL distribuţiei obiectelor supuse încercării de competenţă în anul 2014
RUNDA RUNDA RUNDA RUNDA RUNDA RUNDA RUNDA

din din din din din din din
luna luna luna Mai luna luna luna luna
Martie Septembrie Septembrie Octombrie Noiembrie
Februarie
Evaluare Dupa
initiala eliminarea
inainte de rezultatelor de
excludere absent din
evaluarea
statistica
Parazit Giardia Absente Absente Ascaris Ascaris Absente Taenia

intestinalis elemente elemente lumbricoide lumbricoides elemente Spp.
trimis parazitare parazitar s parazitare
e
Numar 99 339 412 230 213 488

participan
ti
102
Rezultate 89,90% 83,78% 84,47% 36% 62.61% 46,01% 82,58%
“satisfacat
oare”
Rezultate 7,07% - - - 1,30% - 8,81%

“acceptabi
le”
Rezultate 3,03% 16,22% 15,53% 46,62% 36,09% 53,99% 8,61%

“nesatisfac absente
atoare”
19%-alti
paraziti
=65,62%
Graficile corespunzătoare evaluării rezultatelor raportate de către participanţi prin echivalenţa

răspuns aşteptat versus rezultat raportat de către participanţi sunt prezentate în continuare pentru
fiecare rundă a incercării de competenţă.
103
104
Concluzia analizei graficelor radiale care reprezintă repartiţia rezultatelor traportate de către
participanţi în rundele din lunile februarie, martie şi mai este că numărul răspunsurilor
raportate de către participanţi şi evaluate ca “ nesatisfăcătoare” prin metoda echivalenţei
rezultatului raportat versus răspuns aşteptat este în limita unui procent rezonabil :
Runda din luna februarie 2014 - 3% pentru Giardia Intestinalis
Runda din luna martie 2014 - 16,22% pentru absente elemente parazitare
Runda din luna mai 2014 - 15,53% pentru absente elemente parazitare
În runda din luna septembrie 2014 materialul de încercat a conţinut parazitul Ascaris
Lumbricoides.
105
Concluzia analizei graficului radial care reprezintă repartiţia rezultatelor traportate de către
participanţi în runda din luna septembrie 2014 este că:
- numai 36% dintre participanții la aceasta schema de incercari de competenta au
identificat corect parazitul Ascaris lumbricoides prezent in materialul de încercat deşi
materialul de încercat a fost omogen după cum relevă testele de omogenitate;
- numărul răspunsurilor “ nesatisfăcătoare” respectiv procentul răspunsurilor nesatisfăcătoare a

fost prea mare :
-un procent de 46,62 % nu au identificat niciun parazit în materialul de încercat răspunsul fiind
“Absente elemente parazitare”, răspuns identic cu rundele din trimestrele I și II ale anului 2014
când materialul de încercat nu a conținut elemente parazitare;
-19% dintre participanti au identificat un alt parazit (Giardia și Taenia), deși testele de
omogenitate pe care le avem efectuate pentru materialul de încercat relevă faptul indubitabil că
cei doi paraziți Giardia și Taenia nu se găsesc în materialul de încercat trimis participanților;
Este îngrijorător pentru noi faptul că în această rundă ne-am confruntat cu următoarele situații în
raportarea rezultatelor pentru schema de încercări de competență examen coproparazitologic:
- același laborator care a raportat trei rezultate, două dintre aceste rezultate sunt raportate corect,
adică Ascaris lumbricoides, iar al treilea greșit - Absente elemente parazitare;
- laboratoare cu mai multe sedii au raportat rezultatele diferite, în sensul că pentru un sediu al
laboratorului a raportat corect rezultatul asteptat Ascaris lumbricoides, iar pentru alt sediu a
raportat “Absente elemente parazitare”.
Specialiştii CALILAB au declarant runda compromise şi au distribuit participanţilor un alt
material de încercat de această data cu “ absente elemente parazitare”.
53,99% dintre rezultatele raportate au fost nesatisfăcătoare , participanţii identificând diferiţi
paraziţi .
Aceste runde sunt încă studiate de specaliştii CALILAB pentru a identifica cauzele posibile ale
numărului foarte mic de laboratoare medicale care au identificat correct parazitul conţinut în
materiile fecale trimise ca obiect supus încercării de competenţă.
106
participanţi în runda din luna noiembrie 2014 este că numărul răspunsurilor raportate de către
participanţi şi evaluate ca “ nesatisfăcătoare” prin metoda echivalenţei rezultatului raportat
versus răspuns aşteptat este în limita unui procent rezonabil respectiv 8, 61% din rezultatele
raportate de către participanţi după examinarea obiectului supus încercării de competenţă.
participanţi în toate rundele anului 2014 este că numărul răspunsurilor raportate de către
participanţi şi evaluate ca “ nesatisfăcătoare” prin metoda echivalenţei rezultatului raportat
versus răspuns aşteptat este în limita unui procent rezonabil în :
Runda din luna februarie 2014 - 3% pentru Giardia Intestinalis
Runda din luna martie 2014 - 16,22% pentru absente elemente parazitare
Runda din luna mai 2014 - 15,53% pentru absente elemente parazitare
107
Runda din luna noiembrie 2014 – 8,61% pentru Taenia Spp.
Rezultatele globale raportate de către participanţi în runda din luna septembrie 2014 sunt încă
studiate de specaliştii CALILAB.
Utilitatea controlului extern al calităţii pentru laboratoarele medicale şi autorităţi –

Ministerul Sănătăţii, CNAS, RENAR
Utilitatea controlului extern al calităţii pentru laboratoarele medicale
A. Analiza rapoartelor de evaluare a performanţei de către specialiştii laboratorului
medical şi luarea măsurilor care se impun pentru creşterea calităţii rezultatelor
analizelor medicale
Ordinul nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea
laboratoarelor de analize medicale emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat în Monitorul
Oficial nr. 617 din 6 septembrie 2007 la art. 24 precizează că :
”Rezultatele controlului calităţii şi măsurile luate pentru îmbunătăţire se consemnează şi se

analizează după primirea fiecărui raport de evaluare a performanţelor laboratorului de analize
medicale, obţinut în urma participării la programele de evaluare externă a calităţii.”
Analiza fiecărui raport de evaluare a performanţelor laboratorului de analize medicale obţinut în

urma participării la programele de evaluare externă a calităţii presupune:
- personal competent - instruit şi cu experienţă - atât în domeniile laboratorului medical

dar mai ales în domeniul managementului calităţii în laboratoarele medicale;
- efectuarea controlului intern al calităţii , interpretarea valorilor obţinute la efectuarea lui

pe baza regulilor Westgard şi luarea măsurilor care se impun de către specialistul
responsabil de analiză;
Ordinul nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea
laboratoarelor de analize medicale emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat în
Monitorul Oficial nr. 617 din 6 septembrie 2007 la art. 23 precizează că:
„(1) Organizarea controlului intern al calităţii este responsabilitatea şefului de laborator de

analize medicale. Reprezentantul legal al laboratorului de analize medicale are obligaţia de
a asigura resursele necesare îndeplinirii acestuia.
(2) Controlul intern al calităţii se efectuează zilnic, cel puţin o dată la 8 ore şi ori de câte
ori este nevoie.
(3) Rezultatele controlului intern obţinute se analizează de către specialistul responsabil de
analiza respectivă, care decide acceptarea sau rejectarea rezultatelor obţinute „.
108
B. Instruirea specialiştilor laboratorului medical pe baza rezultatelor participărilor la
controlul extern al calităţii furnizat de un organizator naţional sau internaţional
Standardul SR EN ISO CEI 17043:2010 Evaluarea conformităţii Cerinţe generale pentru

încercările de competenţă menţionează în „ Introducere” că „ de regulă, scopurile pentru
comparările interlaboratoare includ” – lit. f) – „ instruirea laboratoarelor participante pe baza
rezultatelor unor astfel de comparări.”
Utilitatea controlului extern al calităţii pentru autorităţi – Ministerul Sănătăţii, CNAS,
RENAR
Datele naţionale referitoare la dotarea cu echipamente a laboratoarelor medicale şi
rezultatele globale ale participării la controlul extern al calităţii sunt utile instituţiilor şi
autorităţilor statului – Ministerul Sănătăţii, casa Naţională de Asigurări de Sănătate , pentru
elaborarea politicilor şi programelor naţionale în domeniul sanitar.
Beneficiile participării laboratoarelor medicale la controlul extern al calităţii
Specialiştii CALILAB au identificat 4 categorii de beneficiari ai controlului extern al calităţii

furnizat laboratoarelor medicale:
1.pacientul – utilizatorul serviciilor furnizate de către laboratoarele medicale este primul şi
principalul beneficiar al furnizării controlului extern al calităţii; comparările interlaboratoare
oferă posibilitatea comparării la nivel global a rezultatelor furnizate de către laboratoarele
medicale la controlul extern al calităţii astfel încât un pacient să nu fie declarat sănătos în baza
unui buletin de analiză emis de un laborator şi bolnav în baza unui alt buletin de analiză – emis
de acelaşi laborator sau un laborator diferit .
2.laboratoarele medicale este cel de al doilea beneficiar al participării laboratoarelor medicale

la schemele de încercări de competenţă prin faptul că:
- oferă laboratoarelor medicale un mijloc de a evalua corectitudinea rezultatelor furnizate
pacienţilor pe buletinul de analiză prin
- compararea la nivel global a rezultatelor raportate de către acestea furnizorului de
control extern al calităţii după măsurarea obiectului supus încercării de competenţă ţi
- evaluarea performanţei laboratorului medical în grupul de comparare comun alcătuit
pe baza echipamentelor sau metodelor de măsurare identice sau echivalente tehnic ;
109
indiferent de dotarea cu echipamente, calificarea şi numărul specialiştilor angajaţi, spaţiile
laboratoarelor, calibratorii, controalele interne sau metodele de măsurare şi examinare utilizate
de laboratoarele medicale astfel încât un pacient să nu fie declarat sănătos în baza unui buletin de
analiză emis de un laborator şi bolnav în baza unui alt buletin de analiză – emis de acelaşi
laborator sau un laborator diferi;
- oferă laboratoarelor medicale un mijloc de a obţine un punctaj de la CNAS tranformat în
alocarea de bani din fondul asigurărilor sociale de sănătate pentru minimum 4 participări anuale
la controlul extern al calităţii conform - Anexa nr. 19, Cap. II, lit. B, pct. 2, Criteriul de
calitate, lit. b). – Norme metodologice de aplicarea Contractului – Cadru de acordare a asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
3.Furnizorii de control extern al calităţii este cel de al treilea beneficiar al furnizării
controlului extern al calităţii ; conform standardelor , legilor şi altor documente în vigoare
aplicabile controlului extern al calităţii organizat de către furnizori pentru laboratoarele
medicale, aceştia au obligaţia să:
3.1. furnizeze scheme de încercări de competenţă la nivelul cerut de standardele aplicabile
demonstrând că cerinţele au fost implementate – cerinţa standardului de acreditare a
laboratoarelor medicale SR EN ISO 15189:2013 , pct. 5.6.3.1. Nota- „- Se recomandă ca
laboratorul să participe la programe de comparaţie interlaboratoare, care îndeplinesc în mod
substanţial cerinţele relevante ale ISO / IEC 17043.”
3.2 transmită în timp util participanţilor rapoartele de evaluare a performanţei acestora,

inclusiv comentarii , recomandări , consultanţă post participare şi instruire în domeniul
controlului extern al calităţii prin specialiştii săi care alcătuiesc Grupul ştiinţific al furnizorului
de control extern fără de care acesta nu poate funcţiona conform cerinţelor 4.4.1.4 şi 4.4.1.5 ale
standardului SR EN ISO CEI 17043:2010 Evaluarea conformităţii Cerinţe generale pentru
încercările de competenţă;
3.3. furnizeze - ofere ” Ministerului Sănătăţii Publice, Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate şi caselor judeţene de asigurări de sănătate, la cererea acestora, informaţii referitoare
la rezultatele evaluărilor statistice globale ale laboratoarelor participante din România”
conform Ordinul nr. 2.071 din 16 decembrie 2008 privind aprobarea Procedurii de notificare a
schemelor de testare a competenţei pentru laboratoare de analize medicale emis de Ministerul
Sănătăţii Publice, art.3., lit. k);
4. Ministerul Sănătăţii, CNAS, RENAR , alte instituţii şi autorităţi ale statului român sunt
o categorie care poate fi cel de al patrulea beneficiar al furnizării controlului extern al calităţii
datorită faptului care obţin de la organizatorii de control extern al calităţii naţionali sau
internaţionali date naţionale referitoare la laboratoarele medicale din România – printre care :
dotarea acestora cu echipamente, rezultatele globale ale participării la controlul extern al
calităţii, numărul şi calificările personalului angajat – specialiştii acestora , etc date care sunt
utile instituţiilor şi autorităţilor statului – Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate , altor instituţii şi autorităţi, pentru elaborarea politicilor şi programelor naţionale în
domeniul sanitar.
110
Transmiterea cu întârziere a rapoartelor de evaluare a performanţei participanţilor de
către unii furnizori de EQA – uneori şi după luni de zile -
precum şi neanalizarea rapoartelor de evaluare de către specialişti conform OMS 1301:2007
pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea laboratoarelor de analize medicale care
precizează la art. 25 că “rezultatele controlului calităţii şi măsurile luate pentru îmbunătăţire se
consemnează şi se analizează după primirea fiecărui raport de evaluare a performanţelor
laboratorului de analize medicale, obţinut în urma participării la programele de evaluare
externă a calităţii “
anulează beneficiile participării laboratoarelor medicale la controlul extern al calităţii,

respectiv creşterea calităţii serviciului furnizat de către acestea – furnizarea rezultatelor analize
medicale .
111
Bibliografie
1. Basic Laboratory Methods in Medical Parasitology – WHO Geneva 1991.

2. Techniques usuelles de biologie clinique – Manet L., Savel J. – Flammarion Medecines-
Sciences, 1971
3. Infecții parazitare – Dan Steriu – Editura Ilex, 2003 ISBN 973-7928-22-9
4. Part 1 District Laboratory Practice in Tropical Countries 2nd Edition Update 2009 –
Monica Cheesbrough – Cambridge Univerșity Presss
5. Principii și tehnici de analiză imunologică și moleculară utilizate în laboratorul clinic –
Lazăr Veronica, Mihăescu Grigore, Chifiriuc Mariana Carmen - Editura Universității din
București, 2013 ISBN 978-606-16-0264-3
6. A new laboratorial method for the diagnosis of gastrointestinal parasites in dogs - Rev.
Bras. Parasitol. Vet., Jaboticabal, v. 22, n. 1, p. 1-5, jan.-mar. 2013 ISSN 0103-846X
(impresso) / ISSN 1984-2961 (eletrônico).
7. Substitution of Malachite Green with Nigrosin - Eosin Yellow Stain in the Kato-Katz
method: microscopical appearance of the helminth eggs Emmanuel I.Odongo-Aginya,
Narcis Kabatereine, Siefert Ludwig, Henry Wabinga, Alan Fenwick; Antonio Montresor
- WHO Vietnam PO Box 52 10000 Hanoi Vietnam.
8. Further observations on the formol-ether concentration technique for faecal parasites - V.
H. ALLEN AND D. S. RIDLEY - From the Hospital for Tropical Diseases, St Pancras
Way, London jcp.bmj.com on January 6, 2014 - Published by group.bmj.com.
9. Laboratory Diagnosis of Toxoplasma gondii Infection and Toxoplasmosis - Jose G.
Montoya Department of Immunology and Infectious Diseases, Research Department of
Immunology and Infectious Diseases, Research Institute, Palo Alto Medical Foundation,
Palo Alto, and Division of Infectious Diseases and Geographic Medicine, Department of
Medicine, Stanford Univerșity School of Medicine, Stanford, California Institute
10. Immunodiagnosis of human cysticercoșis (Taenia solium): A field comparison of an
Antibody-Enzyme-Lynked Immunosorbent Assay (ELISA), and an Enzyme-Linked-
Immunotransfer-Blot (EITB) assay in Peru – Diaz J.F., Verastegui M., Gilman R.H.,
Tsang V.C.W., Pilcher J.B., Gallo C., Garcia H.H., Torres P., Montenegro T., Miranda
E., and the CWG. – Am.J.Trop.Med.Hyg., 1992, 46-5 610 – 615.
11. Evidence for an increasing presence of Echinococcus multilocularis in foxes in The
Netherlands Katsuhisa Takumi , Ankje de Vries, Mei Ling Chu, Jaap Mulder,Peter
Teunis , Joke van der Giessen International Journal for Parașitology 38 (2008) 571–578
12. Echinococcosis: a review Pedro Moro, Peter M. Schantz International Journal of
Infectious Diseases (2009) 13, 125—133
13. Giardia immunity – an update - Katarina Roxstrom-Lindquist, Daniel Palm, David
Reiner,
Emma Ringqvist and Staffan G. Svard - TRENDS in Parașitology Vol.22 No.1 January
2006
Diagnoșis of visceral leishmaniașis - Pankaj Srivastava, Anand Dayama, Sanjana
Mehrotra, Shyam Sundar - Department of Medicine, Institute of Medical Sciences,
Banaras Hindu University, Varanasi, India Transactions of the Royal Society of Tropical
Medicine and Hygiene 105 (2011) 1–6.
112
14. The reliability of diagnostic techniques in the diagnoșis and management of malaria in
the absence of a gold standard - L B Ochola, P Vounatsou, T Smith, M L H Mabaso, C R
J C Newton - Lancet Infect Dis 2006; 6: 582–88
15. Interet dagnostic immunologique par ELISA et EITB pour la conduite diagnostique et
therapeutique d’une neurocysticercose – Simac C., Michel Ph., Andriantsimahavandy A.,
Esterre Ph., Michault A. – 1994, Arch.Inst.Pasteur Madagascar, 61, 21 -27.
16. Neurocysticercosis: updated concepts about an old disease -Hector H Garcia, Oscar H
Del Brutto, for The Cysticercosis Working Group in Peru Lancet Neurol 2005; 4: 653–61
17. High Prevalence of Asymptomatic Plasmodium falciparum Infection in Gabonese Adults
- Matthias P. Dal-Bianco, Kai B. Köster, Ulrich D. Kombila, Jürgen F. J. Kun, Martin P.
Grobusch, Ghyslain Mombo Ngoma, Pierre B. Matșiegui, Christian Supan, Carmen L.
Ospina Salazar, Michel A. Missinou, Saadou Issifou, Bertrand Lell, and Peter Kremsner
Am. J. Trop. Med. Hyg., 77(5), 2007, pp. 939–942
18. Strongyloidiasis in Transplant Patients - Alison C. Roxby,Geoffrey S. Gottlieb, and Ajit
P. Limaye IMMUNOCOMPROMISED HOSTS • CID 2009:49 (1 November)
19. Strongyloides stercoralis: there but not seen - Martin Montesa,b, Charu Sawhneyb,c and
Nicolas Barrosa Current Opinion in Infectious Diseases 2010, 23:500–504
20. Use of Enzyme-Linked Immunosorbent Assay and Dipstick Assay for Detection of
Strongyloides stercoralis Infection in Humans - H. Rogier van Doorn, Rob Koelewijn,
Henk Hofwegen, Henk Gilis, Jose C. F. M. Wetsteyn, Pieter J. Wismans, Claudine
Sarfati, Tony Vervoort, and Tom van Gool - JOURNAL OF CLINICAL
MICROBIOLOGY, Feb. 2007, Vol. 45, No. 2, p. 438–442
21. La toxocarose, une zoonose helminthique majeure – J.-F. Magnaval, L.T. Glickman, Ph.
Dorchies. Revue de Medecine Veterinaire 1994, 145: 611 – 627.
22. A collaborative study on larval secretory excretory antigens of Toxocara canis for the
immunodiagnosis of human toxocariasis with ELISA – F.Speiser, B.Gottstein – Acta
Tropica, 1984; 41: 361 – 372.
23. The Differential Agglutination Test as a Diagnostic Aid in Cases of Toxoplasmic
Lymphadenitis_
Jose G. Montoya, Andrew Berry, Fernando Rosso and Jack S. Remington JOURNAL OF
CLINICAL MICROBIOLOGY, May 2007, p. 1463–1468 Vol. 45, No. 5
24. Toxoplasma gondii Infection in Pregnancy - Fabiana Maria Ruiz Lopes, Daniela Dib
Gonçalves, Regina Mitsuka-Breganó, Roberta Lemos Freire and Italmar Teodorico
Navarro - Braz J Infect Dis vol.11 no.5 Salvador Oct. 2007
25. Lymphadenopathy and Malignancy - ANDREW W. BAZEMORE, M.D., and
DOUGLAS R. SMUCKER, M.D., M.P.H.Univerșity of Cincinnati College of Medicine,
Cincinnati, Ohio American Family Phyșician December (1), 2002/volume 66, Number
11.
26. Toxoplasmosis J G Montoya, O Liesenfeld - Lancet 2004; 363: 1965–76
27. Ordinul nr. 2.071 din 16 decembrie 2008 privind aprobarea Procedurii de notificare a
schemelor de testare a competenţei pentru laboratoare de analize medicale emis de
Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat în Monitorul Oficial nr. 11 din 7 ianuarie 2009
28. Ordinul nr. 1.301 din 20 iulie 2007 pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea
laboratoarelor de analize medicale emis de Ministerul Sănătăţii Publice şi publicat în
Monitorul Oficial nr. 617 din 6 septembrie 2007
113
29. Standardul SR EN ISO 15189:2013 Laboratoare medicale Cerinţe pentru calitate şi
competenţă
30. Standardul SR EN ISO CEI 17043:2010 Evaluarea conformităţii Cerinţe generale pentru
încercările de competenţă
31. Regulament specific de acreditare a furnizorilor de încercări de competenţă conform SR
EN ISO CEI 17043 din 24.10.2014
32. Norme metodologice de aplicare a Contractului – Cadru de acordare a asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate
33. ”Rolul resurselor umane în implementarea unui sistem de control al calității în
laboratoarele medicale„ Teza de doctorat - autor C. Popa, susţinută public în data de
17.10.2011 la UMF Bucureşti, Facultatea de Medicină şi Farmacie;
34. www.renar.ro.
114
115

Ghid Practic de Parazitologie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Practic de Parazitologie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asociaţia pentru Calitate în Laboratoare

Mihăilescu Patricia Elena

Copyright 2015 @ CALILAB - București

Organizarea compartimentului de microbiologie – parazitologie

Cerinţe legale de funcţionare a laboratorului de analize medicale

Lista serviciilor medicale - compartimentul de microbiologie - parazitologie

Examenul coproparazitologic şi diagnosticul unor paraziţi cu

Diagnosticul giardiozei .................................................................16

Diagnosticul toxoplasmozei .........................................................19

Diagnosticul ascaridiozei .............................................................31

Diagnosticul enterobiazei .............................................................33

Diagnosticul stongiloidozei ..........................................................36

Diagnosticul toxocarozei ..............................................................40

Diagnosticul hidatidozei ...............................................................43

Diagnosticul teniazelor .................................................................48

Diagnosticul himenolepidozei ......................................................53

Diagnosticul botriocefalozei .........................................................58

Diagnosticul leishmaniozei ..........................................................66

Diagnosticul malariei ...................................................................66

Controlul intern de calitate în compartimentul de microbiologie - parazitologie

Controlul intern de calitate în compartimentul de microbiologie - parazitologie

Cerinţe legale de funcţionare a laboratorului de analize medicale

Compartimentul de microbiologie face parte din structura funcţională a laboratorului de analize

Spaţiul şi condiţiile de mediu necesare funcţionării compartimentului de microbiologie -

Dotarea cu echipamente necesare funcţionării compartimentului de microbiologie -

Dotarea cu echipamente necesare funcţionării compartimentului compartimentului de microbiologie -

”Laboratoarele de analize medicale care au în structură compartimente de bacteriologie, micologie,

(8) Laboratorul de analize medicale cu compartimente de bacteriologie, micologie, virusologie şi

1. Hotă de siguranţă biologică

Lista serviciilor medicale

- informaţii pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor - identificarea paraziţilor cu semnificaţie

Examenul coproparazitologic este recomandat în următoarele situații:

Intensitatea simptomelor depinde de gradul de infestare și de statusul imunologic al pacienților. La

Examenul microscopic furnizează date despre prezența chiștilor de protozoare, a trofozoiților, a

 Lamele microscop 24/24 mm

Pregătirea lamei pentru examinare:

- Pregătirea materialelor necesare în funcție de suspiciune

Acoperiți și amestecați prin inversare timp de 30 secunde.Centrifugați 2 minute la 1500r/min.

Reacția imunoenzimatică (ELISA)

Schematic o reacție imunoenzimatică se prezintă astfel:

Reacția de confirmare specifică Western Blot

În a doua etapă (incubare) anticorpii atașați reacționează cu AP-marcati.

Reprezentarea schematică a reacției western blot:

Parazitoza Produsul utilizat

Polymerase Chain Reaction (PCR)

Reacția PCR este utilizată în diagnosticul următoarelor parazitoze:

Clasificare: Protista, Phylum Sarcomastigophora, Clasa Zoomastigophora, Ordinul Diplomonada, Familia

Coproantigen de Giardia duodenalis-pozitiv

4. Reacția imunoenzimatică: identificarea antigenelor de Giardia lamblia utilizând o metoda

Chist de Giardia duodenalis

PCR - biologia moleculară oferă poșibilități de identificare extrem de precisă a diferitelor

Clasificare: Phylum Apicomplexa, Clasa Conoidașida, Subclasa Coccidiașina, Ordinul Eucoccidiorida,

Diagnosticul de laborator implică un diagnostic direct și unul indirect:

- observarea parazitului în probele recoltate (lavaj bronhoalveolar de la pacienții imunodeprimați sau

- Diagnosticul serologic (metoda uzuală)

Pentru diagnosticul toxoplasmozei acute este necesară:

Anticorpii de faza acută au urmatoarea remanență (aproximativă, depinzând de statusul imunologic al

- Anticorpii anti-Toxoplasma gondii de tip IgE – aproximativ 6 luni de la începutul infecției.

Ca metode de confirmare sunt utilizate:

În cazul suspiciunii de toxoplasmoză aparuta în timpul sarcinii, este extrem de important să se

In cazul screening-ului realizat în primul trimestru de sarcină recomandările sunt următoarele:

Retestarea peste 3-4

ADN Toxoplasma gondii