CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.

2012
Profesor: Alexandru PUIU
Scoli, curente si metode de conducere
in managementul contemporan

1. Scoli si curente in managementul contemporan.

Scoli manageriale

Dezvoltarea si perfectionarea managementului in peste 100 de ani, s-a concretizat si in dezvoltarea scolilor si
curentelor manageriale.
Scolile de conducere se disting prin particularitatile componentelor sistemului managerial:
- conceptele si metodele de conducere;
- raporturile conducatorilor cu subordonatii si mediile socio-economice;
- metode de fundamentare si luare de decizii.

a. Scoala conducerii functionale se concentreaza pe analiza si delimitarea functiilor conducerii pe

compartimente(birouri, ateliere, servicii, sectii) carora le acorda o mare autonomie; situeaza unitatea
condusa intr-un cadru relativ izolat de universul socio-cultural.
Concluzie: Scoala conducerii functionale izoleaza unitatea de mediul socio-economic in care functioneaza.
Comporta riscul ca subestimeaza conexiunile dintre compartimente in vederea realizarii unui tablou managerial
unitar si, totodata, izoleaza unitatea condusa de mediul social-economic in care functioneaza

Apartine mai mult trecutului, respectiv inceputului sec.al XX-lea. Lipsa de comunicare intre compartimente
poate crea mari disfunctionaliati intr-o intreprindere: expl.-logistica nu aprovizioneaza la timp sau cu
piesele/componentele corespunzatoare sectia de montaj si se inregistreaza pierderi.

[Comentariu: Prin anii ’70, a avut loc o conferinta internationala pentru Comert si Dezvoltare, cu lideri din
tarile dezvoltate. Aici un specialist argentian a expus un plan fulminat in ce priveste imbunatatirea imaginii
societatilor transnationale. Societatile transnationale erau vazute ca exploatatoare si era nevoie ca imaginea
acestora sa fie shimbata in una pozitiva. Au hotarat deci sa schimbe perceptia oamenilor in ce le priveste, prin
prezenatrea unei noi fatete, a parti bune a lucrurilor. Au prezentat avantajele existentei unor asemenea
companii: introduc tehnologie moderna; creeaza locuri de munca; angajati analfabeti ii formeaza si devin
specialisti, etc.... ]

b. Scoala conducerii empirice – abordeaza managementul in principal ca studiu de experienta, bazandu-

se in mod hotarator pe analiza studiilor de caz, pornind de la premisa ca studierea, atat a succeselor, cat
si a esecurilor, ofera o cale de urmat, asigura posibilitatea alegerii unor tehnici de lucru eficiente.
Prezinta avantajul ca se bazeaza pe studiul realitatii, dar extrapolarea acesteia in viitor, in conditiile unui
mediu foarte mobil, cum este cel contemporan, comporta riscuri de un grad superior.
Concluzie: Scoala conducerii empirice prin supralicitarea importantei experientei trecute duce la franarea
simtului de creativitate. Este indicata experienta dar nu este suficienta pt ca si pregatirea este importanta.
[ nu este de bun augur deoarece lumea este in continua miscare si trebuie sa ne raportam la realitatea
imediata, sa tinem cont de mediul dinamic si concurential].

c. Scoala conducerii prin folosirea metodelor matematice – considera managementul ca un sistem de

procese si modele econometrice, reprezentantii ei pornind de la premisa ca, din moment ce organizarea,
programarea si luarea deciziei sunt procese logice, ele pot fi exprimate prin simboluri si relatii
matematice(expl: calcularea PIB). Rezolvarea unor probleme de conducere are avantaje incontestabile:
managerul isi defineste precis problema, recurge la simboluri si solutioneaza prin simplificarea
problemelor complexe, dar simplificarea poate conduce la pierdea acestora intr-o anumita masura.

Master MA, anul I, sem.I 1/6 TG

CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU
Concluzie:Simbolizarea si simplificarea pot sa transforme, mai ales in domeniul social-economic, dintr-un
avantaj intr-un neajuns al acestei scoli manageriale.
[la incep sec.XX se credea ca aceasta metoda va fi dominanta la sf.secXX dar nu s-a intamplat acest lucru. Este
folosita ca metoda cantitativa]

d. Scoala sistemelor de comunicare – acorda atentie primara organizarii fluxurilor de informatie in

interiorul organizatiei si in relatie cu mediul extern, considera conducatorul ca fiind un centru de
comunicatii avand rolul de a primii informatii, de a le stoca, prelucra si raspandi in intreprindere, acorda
o mare atentie metodelor cibernetice in conducere.
Concluzie: Scoala sistemelor de comunicare promoveaza rigurozitatea metodelor moderne de comunicare, dar
comporta riscul pierderii din vedere a faptului ca “fiind important cum comunici, este cel putin tot atat de
important ce comunici”. In plus, este greu de cuprins tot universul socio-economic in metodele cibernetice.

e. Scoala deciziei – se concentreaza asupra selectarii, din mai multe variante posibile, a unui anumit curs
de actiune si ce leaga in mare masura stiinta conducerii, de fundamentarea si luarea deciziei.
Concluzie: Valoros in aceasta scoala este faptul ca acorda atentie prioritara momentului esential al conducerii,
anume decizia. Insa, managerul poate acorda importanta sporita unei functii a managementului uitand de
celalate.
Pe de alta parte, supralicitarea semnificatiei deciziei in detrimentul altor componente manageriale(neglijarea
altor) poate genera conflicte de ordin social, daca, de exemplu, urmareste in mod unilateral performanta,
neglijand preocuparea pentru calitatea vietii subalternilor.

f. Grupul scolilor relatiilor umane – scolile cuprinse in acest grup considera ca, intrucat conducerea
presupune solutionarea de probleme prin folosirea factorului uman, accentul fiind pus pe relatiile
interpersonale.
Acest grup cuprinde mai multe scoli in fct. de tipul de relatii interpersonale luate in considerare: scoala
psihologica, a contingentei, cea marxista si a sistemelor sociale, cea pluralista etc.
Elementul comun al acestor scoli il constituie faptul ca in centrul problematicii conducerii sunt asezati
oamenii, relatiile umane.

Fiecare din aceste scoli prezinta anumite particularitati:

Scoala psihologica- acorda un loc central elementelor psihologice, care au in mod indiscutabil un rol
important dar, cand se opereaza in colective mari de oameni, principiile acestei scoli nu se mai pot aplica.
Scoala contingentei acorda atentie atentie prioritara tangentei cu mediul exterior, tehnico-economic.
Mediul exterior influenteaza fara indoiala strategia interna dar daca se supraapreciaza aceasta realitate, slabeste
preocuparea pentru rezolvarea problemelor interne.
Scoala marxista si a sistemelor sociale trateaza aceasta realitate in principal prin prisma raporturilor
sociale; sfera de armonizare a performantelor dintre gruparile sociale este nobila dar, din pacate, in practica s-a
opus la stoparea luptei de clasa, in numele careia s-au produs erori si suferinte umane de mari proportii. Se
conduce aplicand lucrul in echipa(la modul dezordonat), se pierde unicitatea.
Scoala pluralista trateaza grupurile ca pe entitati amorfe care influenteaza in mod diversificat si
oarecum dezordonat conducerea. Aceasta scoala este greu operationala necesitand competente extraordinare.

Concluzie:
Scolile relatiilor umane sunt valoroase prin faptul ca aseaza in prim plan relatiile interumane, dar prezinta
limite, pe de o parte, prin faptul ca pun un accent exagerat doar pe o componenta a acestor relatii (sociala,
psihologica, etc...) iar, pe de alta parte, ca sunt subestimati alti factori, cum ar fi progresul stiintifico-tehnic,
capitalul, profitul etc.
Schema:

Master MA, anul I, sem.I 2/6 TG

CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU
Scoala conducerii prin folosirea
Scoala sistemelor de
metodelor matematice
comunicare
Scoala conducerii
empirice Scoala deciziei
MANAGEMENT

Scoala conducerii Grupul scolilor

functionale relatiilor umane

Gruparea scolilor manageriale in doua sisteme:

 tehnicist
 management bazat pe relatii umane

a. Sistemul de management tehnicist – pune accentul, in exclusiviate, pe calitatile individuale si

urmareste in mod unilateral obtinerea de performante ridicate, subestimand relatiile interumane; este un
sistem care nu favorizeaza managementul participativ.
Corespunzator adeptilor acestui sistem, relatiile dintre oameni sunt privite ca “nepotism”; stimularea
devine “manevrarea oamenilor”; comunicatiile se reduc la ” ordine”; sfatul devine “instructaj cu caracter
obligatoriu”, indrumarea nu prea este folosita fiind considerata “vorbarie”. In conditiile aplicarii exclusive a
principiilor acestui sistem, managerii devin autocrati, colaboratorii devin conformisti, loialitatea se reduce
la “devotament fata de persoana sefului” etc.
Concluzie: Sistemul de management tehnicist presupune decizii bazate in principal pe disciplina comuna si
eforturi sustinute din partea subordonatilor, dar neglijeaza satisfacerea unor libertati individuale si de grup.
Acest sistem poate fi aplicat in conditii de haos.

b. Sistemul de management bazat pe relatii umane acorda o importanta primordiala resurselor umane ca
fiind cele ce pun in miscare resursele materiale si financiare. Aici primeaza lucrul in echipa si se acorda
o importanta deosebita grupului si nu individului in sine; corespunde managerului participativ japonez;
se fructifica la maxim creativitatea, inteligenta si utilizeaza un sistem performant de remunerare(circuit
de incredere). Este indicat in orice tip de conducere, intreprindere si mai ales in domeniile in care
creativitatea este esentiala.

Metode de conducere in managementul contemporan

In conditiile in care, managementul cunoaste diferite scoli si curente, in mod firesc, se practica si numeroase
metode de conducere. In multe cazuri o metoda de conducere se potriveste unei singure scoli manageriale, dar
in altele, o medoda de conducere se poate aplica in doua sau mai multe scoli de gandire manageriala.

a. Conducerea prin obiective – consta in formularea riguroasa, pe baza de criterii si analize stiintifice, a
obiectivelor, prin prezentarea elementelor ce caracterizeaza fiecare componenta, unitate cadru, precum
si a etalonului la care se raporteaza intreaga activitate a intreprinderii.
Teoria conducerii prin obiective(Mangement by Objectivs) a fost elaborata de Peter Drucker inca din anii
’50, cu scopul de a defini sarcinile unui conducator “vizionar”, capabil sa anticipeze scopurile intreprinderii
dincolo de rolul sau functional.
El a indicat zonele in care trebuie sa fie incadrate obiectivele unei intreprinderi economice: situatia pietei,
inovatia, productivitatea, resursele financiare, competitivitatea si perfomantele
Master MA, anul I, sem.I 3/6 TG
CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU

Conducerea prin obiective presupune parcurgerea mai multor etape:

 stabilirea obiectivelor fundamentale ale firmei prin elaborarea planurilor si programelor de dezvoltare,
pe termen mediu si lung;
 fixarea obiectivelor derivate, specifice si individuale care intregesc strategia unitatii respective;
 adaptarea, prin ajustari si schimbari, ale structurilor organizatorice inclusiv ale subsistemelor
decizionale, structurale si informationale ale firmei, la cerintele realizarii obiectivelor;
 urmarirea realizarii obiectivelor prin mecanismul conexiunii inverse, luandu-se decizii cu caracter
profilactic sau corectiv;
 evaluarea periodica a modului de realizarea a obiectivelor si recompensarea individuala sau colectiva a
personalului sau sanctionarea lui in functie de rezultate.

Concluzie: Managementul prin obiective prezinta o serie de avantaje:

 contribuie la intarirea responsabilitatilor fata de realizarea sarcinilor;
 amplifica nivelul de motivare a personalului si dezvolta un climat de creativitate;
 permite o buna corelare a nivelului salarizarii, cu rezultatele obtinute in mod efectiv;
 ofera conditii pentru optimizarea folosirii timpului de catre managerul general, printr-o judicioasa
distribuire a lor la adjuncti si alti sefi;
 creaza premizele utilizarii autocontrolui si contribuie la cresterea eficientei activitatii managerului si a
firmei;
 se evita situatii in care angajatii se socotesc inutili sau, in orice caz mai putini capabili, fapt care
genereaza stari conflictuale.

Limitele si deficiente ale managementului prin obiective

( vezi cartea pag.73 )
- Eventuala banalizare a idei de conducere prin obiective, atribuindu-i acesteia orice scop marunt
cotidian;
- Uneori scopurile pot fi negative sau nerealiste si astfel in mod practic sunt nerealizabile;
- Conducerea prin obiectiv necesita mult studiu si o activitate destul de sustinuta si competenta fara de
care metoda poate duce la pierderi catastrofale;
- Tendintele de stabilire pe termen scurt a obiectivelor si neglijarea celor pe termen lung (strategice)

b. Conducerea prin proiecte (conducerea previzionala) – presupune elaborarea de proiecte si adeseori

scenarii alternative ce iau in considerare necesitatea rezolvarii pe baza de studii si cercetari stiintifice a
unor probleme complexe, de regula ca urmare a aparitiei unor situatii noi, atat in ceea ce priveste
probleme interne ale intreprinderii, precum si pe cele generale ale mediului in care-si desfasoara
activitatea.
Aplicare cu succes a metodei necesita respectarea urmatoarelor conditii;
-exitenta specialistilor in interiorul firmelor sau a resurselor financiare necesare pentru plata specialistilor
externi;
- identificarea unor proiecte viabile, adaptate cerintelor prezentului, dar mai ales cele pt viitor;
- adaptarea tehnologiei, a oamenilor a structurilor organizatorice astfel incat lucrul pe proiecte sa nu
perturbe activitatea obisnuita a firmei;
- trebuie luat in consid si timpul necesar realizarii studiilor si aplicarii proiectului;
- costurile financiare pot fi deasemena importante.
Concluzie: conducerea prin proiecte reprezinta un management strategic care se intemeiaza cu planurile
curente ale intreprinderii. Metoda este folosita in cazul iviri unor probleme noi si complexe, a caror
solutionare presupune antrenarea, atat a specialistilor din compartimentul unitatii cat si a unora din afara ei.
Aceasta metoda realizeaza in mod obligatoriu o simbioza in cercetarea stiintifica si actiunea practica.

Master MA, anul I, sem.I 4/6 TG

CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU
c. Conducerea prin inovare sau dinamica – are drept element esential, in procesul decizional, efectul de
innoire continua a activitatii unitatii, a structurii manageriale si de executie a produselor si serviciilor
sale conform cu cerinteler pietei si, in context, se acorda o atentie prioritara stimularii introducerii
ideilor inovatoare in activitatea unitatii conduse.
Concluzie: in situatia conduceri prin inovare sau dinamica “pentru intreprinderea inovatoare deviza este
nou si diferit”. Fermitatea in ceea ce priveste schimbarea trebuie sa fie insotita de o pregatire temeinica.

d. Conducerea prin rezultate – porneste de la o serie de supozitii cu privire la raportul dintre rezultatele
obtinute de o unitate economica si eforturile facute in acest scop, urmarind ca prin extrapolarea
aspectelor pozitive, din trecut si in viitor, sa se asigure eficienta activitatii in curs de desfasurare si in
perspectiva.
Concluzie: Metoda comporta mari riscuri in epoca in care traim, anume: una foarte dinamica, turbulenta,
profund concurentiala.

e. Conducerea colectiva – o metoda de conducere ce pleaca de la premiza ca fenomenele contemporane

sunt deosebit de complexe, astfel ca probabilitatea de solutionare a unor probl. prin decizii colective
este foarte crescuta, in detrimentrul luarii de decizii individuale. Se aplica in firme mici unde toti
angajati au interes in cresterea performantelor.
Conditii de aplicare: structura organizatorica adaptata; unitate in opinie si echilibru intre lideri; folosirea
met.de comunicare astfel incat sa-i determine pe angajati sa-l urmeze.

Conducerii colective i se atribuie in practica sensuri diferite si anume:

- conducerea unei unitati micro si macro economice se face prin organisme colective, la fundamentarea
si luarea deciziilor participa toti membrii unitatii conducatoare;
- conducerera colectiva se realizeaza prin delegati/reprezentanti alesi de colectivitate.
Concluzie: Conducerea colectiva presupune mentinerea unui echilibru permanent intre leader-ii de opinie
si ceilalti membrii(deciziiile se iau in mod colectiv).

f. Conducerea participativa – porneste de la ideea participarii directe sau prin colective cat mai largi de
reprezentare la fundamentarea deciziei. Aici se fundamenteaza luarea deciziei in colectiv dar decizia o
ia mangerul.
Metoda presupune un sistem informational bine pus la punct, accesul celor condusi la informatie, pregatirea
temeinica a conducatorilor acestora, dar si a celor condusi, un grad ridicat de civilizatie, un comportament
corespunzator de atasament fata de organizatia in care lucreaza.
Concluzie: Conducerea participativa este in esenta o forma democratica de management, un model de
motivare a salariatilor in activitatea sustinuta pentru cresterea performantei.

g. Conducerea prin exceptie – consta in faptul ca diferite niveluri ierarhice sunt informate numai cu
privire la acele obiective care nu au fost realizate la standardele propuse sau in perioada de timp
propusa, urmand ca masurile de corectie sa fie luate la nivelul ierarhic care are competenta necesara.
Conducerea prin exceptie are ca principal avantaj descongestionarea managerilor generali de task-urile
marunte oferindu-le posibilitatea sa gandeasca si sa elaboreze strategii viabile. Aceasta metoda este
performanta in unitatile economice care dispun de un sistem informational unitar si autorizat, precum si
specialisti competenti si de buna credinta la toate nivelurile ierarhice.
Concluzie: metoda conducerii prin exceptie este dintre cele mai potrivite metode pentru realizare
principiului piramidal de conducere.
Dezavantaje: managerul poate pierde din vedere imaginea de ansamblu

Master MA, anul I, sem.I 5/6 TG

CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU

Concluzii finale

Managementul este stiinta unitara, bazata pe principii in general valabile, dar in realizarea actului de
conducere pot apare nuante diferite, fapt ce se reflecta in scoli si metode relativ numeroase.
Intre diferitele scoli, curente si metode de management nu exista o delimitare totala ci dimpotriva, sunt
componente care se suprapun, dar si unele care difera.
Alegere uneia sau alteia dintre sistemele de management, uneia sau alteia dintre scolile si metodele de
conducere, depinde de mai multi factori:
- calitatea si pregatirea managerului;
- specificitate domeniului in care se executa conducerea respectiva;
- caracteristicile culturale organizationale manageriale(progresul, gradul de civilizatie, competentele
personal de executie);
- mediu socio-economic si cultural in care actioneaza unitatea condusa;
- scopurile imediate si de perspectiva urmarite.

Master MA, anul I, sem.I 6/6 TG