Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 4
Curs 4
2012
Profesor: Alexandru PUIU
Scoli, curente si metode de conducere
in managementul contemporan
Dezvoltarea si perfectionarea managementului in peste 100 de ani, s-a concretizat si in dezvoltarea scolilor si
curentelor manageriale.
Scolile de conducere se disting prin particularitatile componentelor sistemului managerial:
- conceptele si metodele de conducere;
- raporturile conducatorilor cu subordonatii si mediile socio-economice;
- metode de fundamentare si luare de decizii.
Apartine mai mult trecutului, respectiv inceputului sec.al XX-lea. Lipsa de comunicare intre compartimente
poate crea mari disfunctionaliati intr-o intreprindere: expl.-logistica nu aprovizioneaza la timp sau cu
piesele/componentele corespunzatoare sectia de montaj si se inregistreaza pierderi.
[Comentariu: Prin anii ’70, a avut loc o conferinta internationala pentru Comert si Dezvoltare, cu lideri din
tarile dezvoltate. Aici un specialist argentian a expus un plan fulminat in ce priveste imbunatatirea imaginii
societatilor transnationale. Societatile transnationale erau vazute ca exploatatoare si era nevoie ca imaginea
acestora sa fie shimbata in una pozitiva. Au hotarat deci sa schimbe perceptia oamenilor in ce le priveste, prin
prezenatrea unei noi fatete, a parti bune a lucrurilor. Au prezentat avantajele existentei unor asemenea
companii: introduc tehnologie moderna; creeaza locuri de munca; angajati analfabeti ii formeaza si devin
specialisti, etc.... ]
e. Scoala deciziei – se concentreaza asupra selectarii, din mai multe variante posibile, a unui anumit curs
de actiune si ce leaga in mare masura stiinta conducerii, de fundamentarea si luarea deciziei.
Concluzie: Valoros in aceasta scoala este faptul ca acorda atentie prioritara momentului esential al conducerii,
anume decizia. Insa, managerul poate acorda importanta sporita unei functii a managementului uitand de
celalate.
Pe de alta parte, supralicitarea semnificatiei deciziei in detrimentul altor componente manageriale(neglijarea
altor) poate genera conflicte de ordin social, daca, de exemplu, urmareste in mod unilateral performanta,
neglijand preocuparea pentru calitatea vietii subalternilor.
f. Grupul scolilor relatiilor umane – scolile cuprinse in acest grup considera ca, intrucat conducerea
presupune solutionarea de probleme prin folosirea factorului uman, accentul fiind pus pe relatiile
interpersonale.
Acest grup cuprinde mai multe scoli in fct. de tipul de relatii interpersonale luate in considerare: scoala
psihologica, a contingentei, cea marxista si a sistemelor sociale, cea pluralista etc.
Elementul comun al acestor scoli il constituie faptul ca in centrul problematicii conducerii sunt asezati
oamenii, relatiile umane.
Scoala psihologica- acorda un loc central elementelor psihologice, care au in mod indiscutabil un rol
important dar, cand se opereaza in colective mari de oameni, principiile acestei scoli nu se mai pot aplica.
Scoala contingentei acorda atentie atentie prioritara tangentei cu mediul exterior, tehnico-economic.
Mediul exterior influenteaza fara indoiala strategia interna dar daca se supraapreciaza aceasta realitate, slabeste
preocuparea pentru rezolvarea problemelor interne.
Scoala marxista si a sistemelor sociale trateaza aceasta realitate in principal prin prisma raporturilor
sociale; sfera de armonizare a performantelor dintre gruparile sociale este nobila dar, din pacate, in practica s-a
opus la stoparea luptei de clasa, in numele careia s-au produs erori si suferinte umane de mari proportii. Se
conduce aplicand lucrul in echipa(la modul dezordonat), se pierde unicitatea.
Scoala pluralista trateaza grupurile ca pe entitati amorfe care influenteaza in mod diversificat si
oarecum dezordonat conducerea. Aceasta scoala este greu operationala necesitand competente extraordinare.
Concluzie:
Scolile relatiilor umane sunt valoroase prin faptul ca aseaza in prim plan relatiile interumane, dar prezinta
limite, pe de o parte, prin faptul ca pun un accent exagerat doar pe o componenta a acestor relatii (sociala,
psihologica, etc...) iar, pe de alta parte, ca sunt subestimati alti factori, cum ar fi progresul stiintifico-tehnic,
capitalul, profitul etc.
Schema:
tehnicist
management bazat pe relatii umane
b. Sistemul de management bazat pe relatii umane acorda o importanta primordiala resurselor umane ca
fiind cele ce pun in miscare resursele materiale si financiare. Aici primeaza lucrul in echipa si se acorda
o importanta deosebita grupului si nu individului in sine; corespunde managerului participativ japonez;
se fructifica la maxim creativitatea, inteligenta si utilizeaza un sistem performant de remunerare(circuit
de incredere). Este indicat in orice tip de conducere, intreprindere si mai ales in domeniile in care
creativitatea este esentiala.
a. Conducerea prin obiective – consta in formularea riguroasa, pe baza de criterii si analize stiintifice, a
obiectivelor, prin prezentarea elementelor ce caracterizeaza fiecare componenta, unitate cadru, precum
si a etalonului la care se raporteaza intreaga activitate a intreprinderii.
Teoria conducerii prin obiective(Mangement by Objectivs) a fost elaborata de Peter Drucker inca din anii
’50, cu scopul de a defini sarcinile unui conducator “vizionar”, capabil sa anticipeze scopurile intreprinderii
dincolo de rolul sau functional.
El a indicat zonele in care trebuie sa fie incadrate obiectivele unei intreprinderi economice: situatia pietei,
inovatia, productivitatea, resursele financiare, competitivitatea si perfomantele
Master MA, anul I, sem.I 3/6 TG
CURS 4 Management studii si analize comparative 24.10.2012
Profesor: Alexandru PUIU
d. Conducerea prin rezultate – porneste de la o serie de supozitii cu privire la raportul dintre rezultatele
obtinute de o unitate economica si eforturile facute in acest scop, urmarind ca prin extrapolarea
aspectelor pozitive, din trecut si in viitor, sa se asigure eficienta activitatii in curs de desfasurare si in
perspectiva.
Concluzie: Metoda comporta mari riscuri in epoca in care traim, anume: una foarte dinamica, turbulenta,
profund concurentiala.
f. Conducerea participativa – porneste de la ideea participarii directe sau prin colective cat mai largi de
reprezentare la fundamentarea deciziei. Aici se fundamenteaza luarea deciziei in colectiv dar decizia o
ia mangerul.
Metoda presupune un sistem informational bine pus la punct, accesul celor condusi la informatie, pregatirea
temeinica a conducatorilor acestora, dar si a celor condusi, un grad ridicat de civilizatie, un comportament
corespunzator de atasament fata de organizatia in care lucreaza.
Concluzie: Conducerea participativa este in esenta o forma democratica de management, un model de
motivare a salariatilor in activitatea sustinuta pentru cresterea performantei.
g. Conducerea prin exceptie – consta in faptul ca diferite niveluri ierarhice sunt informate numai cu
privire la acele obiective care nu au fost realizate la standardele propuse sau in perioada de timp
propusa, urmand ca masurile de corectie sa fie luate la nivelul ierarhic care are competenta necesara.
Conducerea prin exceptie are ca principal avantaj descongestionarea managerilor generali de task-urile
marunte oferindu-le posibilitatea sa gandeasca si sa elaboreze strategii viabile. Aceasta metoda este
performanta in unitatile economice care dispun de un sistem informational unitar si autorizat, precum si
specialisti competenti si de buna credinta la toate nivelurile ierarhice.
Concluzie: metoda conducerii prin exceptie este dintre cele mai potrivite metode pentru realizare
principiului piramidal de conducere.
Dezavantaje: managerul poate pierde din vedere imaginea de ansamblu
Concluzii finale
Managementul este stiinta unitara, bazata pe principii in general valabile, dar in realizarea actului de
conducere pot apare nuante diferite, fapt ce se reflecta in scoli si metode relativ numeroase.
Intre diferitele scoli, curente si metode de management nu exista o delimitare totala ci dimpotriva, sunt
componente care se suprapun, dar si unele care difera.
Alegere uneia sau alteia dintre sistemele de management, uneia sau alteia dintre scolile si metodele de
conducere, depinde de mai multi factori:
- calitatea si pregatirea managerului;
- specificitate domeniului in care se executa conducerea respectiva;
- caracteristicile culturale organizationale manageriale(progresul, gradul de civilizatie, competentele
personal de executie);
- mediu socio-economic si cultural in care actioneaza unitatea condusa;
- scopurile imediate si de perspectiva urmarite.