COMPOZITIA POLENULUI

Din punct de vedere nutritional, polenul - definit ca «super-aliment» - si derivatul sau natural pastura,
precum si laptisorul de matca - cunoscut in multe regiuni ale globului ca «hiper-aliment» - contribute in mod
esential in alimentatie prin ele- mentele nutritive de baza, care isi dovedesc valoarea in numeroase situatii. Un
caz deosebit este reprezentat de denutritiile proteice si, in general, de toate tipurile de carente nutritionale in
care este necesar sa se utilizeze produse a caror concentratie in elemente nutritive este superioara mierii. Se stie,
de altfel, ca polenul recoltat de albine confine toti aminoacizii esentiali, partial esentiali si neesentiali in
proportii interesante, ce fac ca acest produs sa fie inscris in randul proteinelor vegetale de ordinul II.
Aceasta inseamna ca polenul (este vorba in general de amestecuri poliflorale de polen) contine toti aminoacizii
esentiali si neesentiali in proportii neechilibrate, in timp ce proteinele de gradul I sunt cele in a caror compozitie
acestia se gasesc in proportii echilibrate. In pastura, derivatul natural al polenului, gradul de disponibilizare a
elementelor nutritive este si mai ridicat, benefici- indu-se in general de o degradare a exinei (peretele celular al
polenului) cu
punerea in libertate a elementelor nutritive.
Cu alte cuvinte, intre produsele stupului, polenul, pastura si laptisorul de mated reprezinta pentru
alimentatie importante surse de proteine si aminoacizi liberi. Mai mult, valoarea nutritiva a pasturii este mult
mai mare acolo unde se creaza dezechilibre nutritionale printr-o limitare a diversitatii si a cantitatii de hrana.
Copiii sunt cei care pot beneficia in mod cu totul deosebit de administrarea de suplimente cu polen sau pastura
in dieta zilnica.
Polenul recoltat de albine are o compozitie chimica foarte complexa, cu predominanta azotoasa
(proteica), dar in care se disting s. i zaharuri reducatoare ?i nereducatoare, lipide simple si complexe, vitamine,
enzime, substante minerale (macro- si microelemente), o serie de principii cu actiune bactericida si
bacteriostatica, substante de tip hormonal, fitohormoni, pigmenti de natura carotenoida si flavonoida.
Desi prezente in toate sortimentele de polen, grupele de compusi sus-men^ionati si concentratia lor
variaza foarte mult in functie de specia vegetala de la care provine polenul. Primele incercari de caracterizare a
compozitiei chimice generale apolenului recoltat de albine au fost efectuate inca din 1955, cand Nielsen a
studiat comparativ polenurile de porumb, arin negru si jepi. Principalele elemente determinate au fost:
concentratia in azot total, continutul in proteine, continutul total in zaharuri reducatoare si nereducatoare,
continutul de cenusa si continutul in elementele fosfor si sulf.
Din punct de vedere al valorii calorice, s-a constatat ca si aceasta difera in functie de specia de polen, dar
si de modul de recoltare a acestuia. S-a constatat ca polenul recoltat manual are o valoare calorica mai mica
decat eel recoltat de albine. Exprimata la 100 grame produs, valoarea calorica medie a polenului este de
aproximativ 246 cal.

STUDII ACTUALE ASUPRA COMPOZITIEI SI VALORII NUTRITIVE A

POLENULUI
Pornind de la analizele efectuate pentru caracterizarea biologica sj biochimica a polenului, din ce in ce
mai multi specialist! in nutritie, dietetica si terapeutica au luat in studiu polenul recoltat de albine, ca resursa
naturala valoroasa, atribuindu-i acestuia rolul complex de ,,hrana functionala".
Inca din anil 1970, in Romania, prima tara din lume in care utilizarea produselor stupului s-a facut pe
baze stiintifice, polenul poliflor recoltat de albine a constituit un produs de mare interes. Studiile stiintifice au
pornit desigur de la experienta si traditia apicultorilor care, asa cum s-a constatat, au organismele mai rezistente
si mai sanatoase. De altfel, in forma traditionala, polenul a fost folosit de medicina populara cu mult succes.
Incercarea de a explica potentialul rol nutritiv si terapeutic al polenului pentru organismul uman a
condus la introducerea sa in largul spectru de resurse naturale accesibile omului.
IALOMITEANU si colaboratorii sai au studiat valoarea biologica a polenului recoltat de albine si a
indicelui Oser (indicele aminoacizilor esentiali) pentru a vedea daca acest produs se incadreaza in categoria
proteinelor de ordinul I, II sau III. Proteina de referinta utilizata in aceste experimente a fost ovalbumina.
 Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea ca polenul recoltat de albine confine toti aminoadzii esentiali, dar
in concentratii mai mici decat ovalbumina, fapt ce il incadreaza in randul proteinelor vegetale de ordinul II.
La majoritatea polenurilor studiate, primul aminoacid limitant a fost metionina. Studiile nutritionale
efectuate pornind de la aceste date au aratat ca polenul poate fi consumat intr-o ratie zilnica de 24 - 58 g /zi. Din
punct de vedere strict nutritional, polenul nu poate deci mlocui nevoia de calorii si de substante nutritive
plastice. Aceste considerente nu exclud insa rolul biostimulent pe care polenul Tl prezinta in cantitati relativ
mici, ca supliment nutritiv.
Studiind continutul total in aminoacizi liberi din polenul colectat de albine, GINER PALLARES si col.
(1987) au ajuns la concluzia ca acestia reprezinta procentual in medie un nivel de 28,69 mg/g polen raportat la
greutatea uscata a acestuia, iar prolina, foarte abundenta in toate speciile de polen, se gaseste in concentrate
medie de 19,51 mg/g polen.
Desi clasificati ca aminoacizi neesentiali, se stie ca prolina si hidroxiprolina sunt component! esentiali ai
colagenului, sunt proteogenici si glucogenici.
Asa cum s-a mentionat, polenul recoltat de albine confine proteine in cantitati medii, de aproximativ
20% din greutatea uscata. Prezenta proteinelor simple si a celor conjugate si incadrarea polenului in grupa
proteinelor vegetale de ordinul II recomanda acest produs natural ca supliment nutritiv in carentele proteice de
diferite etiologii. Polenul este recomandat in aceste afectiuni si pentru biodisponibilitatea sa crescuta in
absorbtia intestinala, deoarece se stie ca deficientele proteice sunt insotite si de deficiente enzimatice intestinale
care fac greu utilizabile proteinele complexe din alimentele obisnuite.
O alta grupa de compusi intens studiata pentru rolul sau in nutritie este aceea a lipidelor. Ultimele studii
efectuate de IVANOV si col. (1985) au relevat complexitatea acestei componente prezente in amestecuri
poliflorale de polen recoltat de albine. Lipidele din polen au fost extrase cu eter si apoi cu un amestec 2:1 de
cloroform + etanol, iar ulterior analizate prin cromatografie in strat subtire si gaz-cromatografie, evidentiindu-se
concentratii semnificative de fosfolipide, mono-, di- si trigliceride, steroli, acizi grasi cu catena lunga,
hidrocarburi.
Aceleasi studii asupra compozitiei chimice a polenului au fost efectuate si de ECHIGO si YATSUNAMI
(1986), care au evidential printr-un studiu complex prezenta lipidelor si a acizilor grasi liberi. In Argentina,
FERNANDEZ SALOM si col. (1989) au studiat, la randul lor, calitatea polenului ca supliment nutritiv.
Se stie ca lipidele au un rol metabolic deosebit de important. In afara rolului energetic de prim rang (9,3
cal/g fata de 4 cal/g la glucide), ele participa activ in metabolismul glucidelor si proteinelor. Fosfolipidele sunt
componente subcelulare ale membranei si detin un rol plastic si structural dintre cele mai importante. De
asemenea, prin prezenta fosfolipidelor se faciliteaza s. i se permite transportul electronilor de-a lungul
trunchiului nervos, ele participand astfel la transmiterea influxului nervos.
Acizii grasi esentiali (acidul linoleic, linolenic si arahidonic), considerati initial a fi vitamine, intra in
compozitia fosfolipidelor si sunt activatori ai unor enzime care actioneaza atat in metabolismul lipidic cat si in
alte metabolisme. In acelas.i timp, acesti compus.i sunt considerati precursor! ai prostaglandinelor.
Vitaminele, prezente in polen in concentratii ce justifies utilizarea acestui produs ca supliment nutritiv, joaca pe
langa rolul de cofactori enzimatici si multe alte roluri esentiale in buna functionare a organismului.
Prezenta vitaminelor hidrosolubile din grupul B (acid nicotinic, pantotenic), a vitaminei C s. i a
vitaminelor liposolubile A si E (prima mai ales sub forma de provitamina - P - caroten) face din polen un mijloc
foarte eficient in reglarea deficientelor de aceasta natura. Mai mult, s-a constatat ca polenul este o sursa vegetala
pura de vitamina Bi2, vitamina al carui rol este bine cunoscut ca factor proteic de origine animala cu o activitate
biologica extrem de ridicata.
Studii aprofundate asupra continutului biochimic general al polenului poliflor utilizat ca aliment sau
supliment alimentar au fost efectuate si in Italia de SERRA I BONVEHI (1986), iar in Olanda de KERKVLIET
(1989). CALCAGNO si col. (1989) discuta la randul lor analiza chimica si nutritionala a polenului, iar
BALESTRIERI si col. (1987) anticipeaza, prin efectuarea unor analize cantitative ale substantelor active, rolul
polenului utilizat in suplimente nutritive alaturi de propolis si laptis.or de matca.
Continutul in elemente minerale este un alt argument pentru folosirea polenului poliflor recolectat de
albine, in diferite formule de suplimente nutritive sau ca aliment in dieta vegetarienilor.
Rolul elementelor minerale in nutritie este binecunoscut. Macroelementele joaca un rol activ in
transportul de membrana (pompe ionice, K si Na), iar clorul (Cl) este un anion intra- si extracelular si contraion
al hidrogenului in producerea de HC1 in stomac. Calciul este component structural al scheletului si joaca un rol
important in procesul de contractie musculara. Magneziul este necesar pentru activitatea multor enzime, precum
si in formarea tesutului osos.
Microelementele sau micronutrientii detin la randul lor un rol important in organism. Ele actioneaza
catalitic sau sunt componente ale sistemelor catalitice. Lipsa acestor elemente din organism poate duce la
simptome carentiale sau stari patologice. De exemplu, se stie ca iodul este un component al hormonilor
tiroidieni si este esential pentru functionarea glandei tiroide. Alte microelemente cu rol extrem de important
sunt: cromul, cuprul, fluorul, manganul, nichelul, vanadiul, siliciul, seleniul si zincul.
Cromul este cunoscut ca fund unul dintre constituentii factorului de toleranta la glucoza (GTF), esential
pentru animale si pentru om datorita tolerantei la glucoza. De remarcat ca numai ionul de crom trivalent este
biologic activ.
Cuprul este adeseori implicat in procesele de transport de electron! in membrane si mitocondrii. Sinteza
hemoglobinei este dependents de prezenta ionilor de cupru. desi acest element nu este prezent in structura sa.
Cuprul este componentul unor enzime ca: citocrom oxidaza, oxidaza acidului ascorbic, tirozinaza, monofenol
monooxigenaza.
Manganul este un microelement prezent in toate celulele vii. Multe glicozil-transferaze au nevoie de Mn
pentru a fi active (galactozil si N-acetilgalactozaminil transferaza), fapt ce explica tulburarea metabolismului
mucopolizaharidelor asocial cu deficienta de mangan. Manganul este, de asemenea, necesar in stadiile
preliminare de biosinteza a colesterolului, probabil in aceeasi etapa de conversie a acetatului in mevalonat.
Nichelul pare a fi in mod special asociat acidului ribonucleic. Nichelul protejeaza structura ribozomilor
de denaturarea termica si activeaza unele enzime. Deficienta de nichel produce modificari in ultrastructura
ficatului si altereaza nivelul de colesterol din membranele hepatice.
Seleniul este un micronutrient esential pentru mamifere. Seleniul este component esential al enzimei
glutathion-peroxidaza, care este necesara in protejarea membranelor globulelor rosii (hematiilor) si a altor
tesuturi, de distrugerile provocate de peroxizi, De mentionat ca, dupa nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a
doua sursa naturala de seleniu, fapt ce explica importantele sale efecte in tratamentul unor afec^iuni
(cardiovasculare, afectiuni de prostata, cancere etc.)
O alta calitate pentru care polenul recoltat de albine este recomandat in nutritie si in dietetica este
continutul sau in fibre, stiut fiind faptul ca lipsa acestora din alimentatie poate conduce la grave tulburari.
Conform opiniei unor cercetatori, continutul in fibre al polenului este de 0,40 % raportat la greutatea uscata.
Zincul este un bioelement esential pentru cresterea si dezvoltarea organismelor. Zincul prezinta mare
afmitate pentru liganzii pe baza de azot si sulf si se gaseste in celule asociat diferitelor componente: proteine
(insulina), aminoacizi, acizi nucleici. Intrain compozitia multor metaloenzime si activeaza sinteza enzimatica a
triptofanului. In organismul uman, zincul este necesar pentru activitatea anhidrazei carbonice.
Evaluand continutul mediu in astfel de elemente minerale - macro ?i microelemente din compozitia
polenului, se poate remarca faptul ca majoritatea acestora este prezenta, uneori atingand necesarul zilnic din
nutritie.
Desigur, si in acest caz, polenul colectat de albine, de preferinta eel poliflor, ofera aceasta larga paleta de
compus. i ce explica in mare masura rolul sau ca supliment nutritiv.
Continutul in apa si substante nutritive producatoare de energie din polenul poliflor
Continut mediu in g Continut in g per 100 g (%)
Substanta
per 100 g (%) Minim Maxim
Apa 11,2 7,0 16,2
Proteine 16,8 5,2 25,1
Grasimi 4,4 0,8 12,8
Hidrati de carbon (glucide)
glucoza 8,8 3,1 15,3
fructoza 16,8 12,6 21,9
oligozaharide 2,2
Energie Kcal/100 g 216
Energie Kjoule/ 100 g 925
Continutul vitaminic din polen poliflor fata de necesarul zilnic stabilit de QMS (dupa Kerkvliet, 1989)
Continut in mg sau µ|g per Valori minime si
Vitamina Necesar zilnic
100 g greutate uscata Medie maxime
Vitamine liposolubile 11 mg 0,03 µg 3,2 mg 0,63-1,25 1 mg 5 mg 10 mg
Retinol (vitamina A)
Provitamina A (p - Caroten)
Calciferol (vitamina D)
Tocoferol (vitamina E)
Vitamine hidrosolubile l,02mg 1,53 mg 9,26 mg 0,63-1,25 0,98-2,05 l,4mg l,6mg 18,0mg
Tiamina (vitamina Bj) l,60mg 0,32 mg 2,5 mg 5,15-11,0 0,91-2,05 5mg 2,2 mg 0,2 mg
Riboflavina (B2) 0,24 - 0,39
Niacina (B3, PP)
Acid pantotenic (B5)
Piridoxina (B6)
Biotina (B8, H)
Acid folic 0,96 mg 0,83-1,05 0,4 mg
Cianocobalamina (B12) urme . 3 µg
Acid ascorbic (C) 30 mg - -
Rutin (P)µ 560 mg 200 - 800 60 mg

Continutul in elemente minerale a lpolenului (dupa Kerkvliet, 1989)

Elemental mineral Continutul mediu in mg sau Valori minime Necesar zilnic
(microelementul) µg per 100 g substanta si maxime
uscata
Macroelemente:
Potasiu (K) 1329mg 430-756 2000 mg
Sodiu (Na) 161 mg 423-1678
Fosfor (P) 286 mg 83 - 402 800 mg
Calciu (Ca) 321 mg 20-1764 800 mg
Magneziu (Mg) 207 mg 12-583 300mg
Otigoelemente
(microelemente):
Fier (Fe) 17mg 17-18 14mg
Mangan (Mn) 4,5 mg 1,7-11,2 2-3 mg
Cobalt (Co) 14µg 3 µg
Cupru (Cu) 1,1 mg 0,2 - 2,0 2-3 mg
Zinc (Zn) 12,7 mg 3,0-25,1 10 mg
Fluor (F) l,5mg
lod (I) 0,7 µg 150µg
Crom (Cr) 24 µg 25-61 200 µg

Polenul contine:
-23 de aminoacizi
-18 vitamine
- aproximativ 33 de minerale
-59 de elemente de baza
- peste 100 de enzime si coenzime
- 14 acizi grasi
-11 carbohidrati
-25 %proteine (contine proteine cu 50% mai mult decat carnea de vita)