Coordonator ştiinţific:

Irina Ivasiuc
Studenta grupei 3208
Guranda Corina
Chişinău
2012
Plan:
1. Noţiune de leziuni parodontale.
2. Clasificarea noţiunilor parodontale.
3. Noţiune de gingivite.
4. Clasificarea gingivitelor.
5. Noţiune de parodontită marginală.
6. Clasificarea parodontilelor marginale.
7. Enumeraţi factorii locali în etiologia
leziunilor parodontale.
8. Rolul igienii cavităţii bucale.
Obiective:
1. Elucidarea semnificaţiei noţiunilor de leziune parodontală,
gingivită, parondontită marginală şi evidenţierea principalelor
criterii de clasificare a parodontopatiilor şi imprtanţa acestora
în structurarea şi stabilirea diagnosticului.

2. Evidenţierea factorilor locali, dentari, anatomo-parodontali,

funcţionali, etrogeni, traumatici care pot genera
parodontopatiilor.

3. Analiza importanţei menţinerii unei igiene bucale corecte şi

riscurile practicării unor obişnuinţe nocive.
1. Leziuni parodontale - Afecţiunile parodontale
reprezintă infectarea ţesutului ce sprijină dinţii. Bolile
parodontale atacă exact în şanţul gingival, producând
leziuni dintelui şi ţesutului.

2.Clasificarea afecţiunilor parodontale:

Există şapte categorii majore de boli parodontale, dintre care
ultimele şase sunt denumite boli parodontale distructive,
deoarece acestea sunt, în esenţă ireversibile.
 Gingivita
 Parodontita cronică
 Parodontita acută
 Parodontita ca o manifestare de boală sistemică
 Gingivita necrozantă, gingivita ulcerativă / parodontită
 Abcese ale parodontiului
 Leziuni periodontice profunde
3. Gingivită –
inflamaţia gingiei
condiţionată de acţiunea
factorilor locali si
generali cu păstrarea
integrităţii ligamentului
dento-gingival şi lipsa
proceselor distructive.
4. Clasificarea gingivitei:
 Gingivită catarală - dă mucoasei un
aspect de inflamaţie şi o culoare roşu-
aprins,perfect vizibilă când gingivita
interesează dinţii frontali.

 Gingivită ulceroasă - se caracterizează

prin apariţia unei ulceraţii puţin profunde
care apoi se extind.
 Gingivită hipertrofică - manifestarea ei
predomină procesul de proliferare.
5. Parodontită
marginală- este
afecţiunea al cărei proces
inflamator gingival se extinde
asupra altor ţesuturi ale
parodonţiului, se
caracterizează prin distrucţia
progresivă a periodonţiului şi
ţesutului osos al septului
interdentar.
6. Clasificarea parodontitelor marginale:

 Parodontită marginală cronică

superficială – apar primele manifestări de
disfuncţie între gingie şi dinte, leziuni parţial
distructiveale unor fibre din sistemul
ligamentului supraalveolar şi demineralizări ale
osului alveolar.

 Parodontită marginală cronică profundă

– se împarte în parodontită pubertală,
parodontită juvenilă, parodontită marginală
cronica profundă la adult.
7. Factorii locali în etiologia leziunilor
parodontale :
A. Factori locali :
-cauzali: placa bacteriană - starea şi produsele metabolismului în placa
bateriană şi depunerile albe moi.
-favorizanţi: tatrul dentar, trauma ocluzală, cariile dentare, edentaţia,
anomaliile dento-maxilare, parafuncţii, obiceiuri vicioase, factori
etrogeni.
B. Factori generali, ce dirijează metabolismul ţesuturilor
cavităţii bucale:
-endogeni : scăderea imunităţii, dereglări metabolice, afecţiuni generale,
dereglări neurovasculare.
-exogeni : stres, intoxicaţii, ecofactori nefavorabili.
C. Factori bioenergoinformaţionali : dereglări bioenergetice.
8. Rolul igienii cavităţii bucale :

Factorul cel mai important în epidemiologia bolii

parodontale din punct de vedere al profilaxiei este
ingiena bucală. În absenţa acesteia sau în condiţii
nesatisfăcătoare de igienă gingivo-dentară placa
bacteriană se depune şi se menţine pe structurile
superficiale ale parodonţiului marginal, îmbolnavirea de
tip inflamator se instalează şi în absenţa tratamentului
antimicrobian, evaluează progresiv prin afectarea şi a
structurilor profunde, de susţinere, până la pierderea
dinţilor.
 Concluzii:
 Leziunile parodontale reprezintă afecţiuni inflamatori distrofice sau
hiperplazice ale ţesuturilor parodonţiului şi independenţă de cantitatea
ţesuturilor afectate se delimitează atât gingivite cât şi parodontite;
totodată, numeroasele forme ale parodontopatiilor au contribuit la
crearea unor clasificări bazate pe tipul afecţiunii, gradul de manifestare,
extindere, formă, vârstă ceia ce a facilitat mult lucrul medicului
stomatolog.
 Parodontopatiile sunt practic întotdeauna rezultatul facturilor locali cât
şi generali, în activitatea medicală nu pot fi neglijaţi nici unul dintre ei
printre factorii locali cel mai fregvent constatându-se : placa bateriană,
obturaţii, proteze şi apratele ortodontice incorect aplicate, ocluzie
traumatizantă, obişnuinţele nocive, dar şi inserţia înaltă a frenurilor
mucoasei, particularităţile morfologice a dinţilor (şanţuri, gropiţe,
zonele retentive, etc.)
 Igiena corectă a cavităţii bucale efectuată zilnic de către pacient şi
periodic în cabinetul stomatologic de către medic are scopul în primul
rând de a diminua riscul formării plăcii dentare totodtată medicul are
obligaţiunea de a instrui pacientul în vederea îngrijirii corecte a
cavităţii bucale, ori în periaj agresiv sau utilizarea scobitorilor pot
conduce într-un final la instalarea aceloraşi parodontopatii.
Vă mulţumesc pentru atenţie!