5.

Tehnici de bandare a cromozomilor

Bandarea cromozomilor reprezintă o tehnică citogenetică de identificare precisă a fiecărui

cromozom şi de depistare a eventualelor mutaţii.
Banda este definită ca o parte a unui cromozom care se deosebşte de segmentele adiacente
printr-o coloraţie mai intensă sau mai slabă; cromozomii apar alcătuiţi dintr-o succesiune de zone
intens colorate (benzi) şi mai puţin colorate (interbenzi), dispuse transversal pe braţele cromozomilor.
Regiunea reprezintă aria cromozomială dispusă între două repere adiacente. Reperul este o
trăsătură morfologică constantă şi distinctă: telomer, centromer sau anumite benzi. Atât regiunile cât şi
benzile sunt numerotate dinspre centromer spre extremităţile braţelor.
Pentru a desemna o anumită bandă, se menţionează în ordine numărul cromozomului, simbolul
braţului, numărul regiunii şi numărul benzii din regiune. De exemplu, lq25 indică cromozomul 1,
regiunea 2, banda 5. Benzile sunt subîmpărţite în subbenzi.
Benzile sunt aceleaşi la cromozomii omologi; sunt particulare ca număr, poziţie, succesiune,
dimensiune şi intensitate a coloraţiei pentru cele 23 de perechi; sunt identice în toate celulele
organismului şi la toţi indivizii unei specii.
Benzile se datorează organizării biochimice diferite a cromozomilor (AT/GC) şi condensării
diferite a cromatinei (heterocromatină/eucromatină). Mecanismul de formare a benzilor este încă
neelucidat. Prin intercalare, unele substanţe colorante prezintă o afinitate mai mare pentru unele regiuni
ale ADN-ului.
Preparatele cromozomiale sunt tratate specific cu diverse substanţe care realizează digestie
enzimatică sau denaturare termică, în vederea obţinerii unor benzi cromozomiale permanente ce pot fi
examinate şi fotografiate la microscopul optic.
Benzile sunt denumite după colorantul folosit sau după segmentul cromozomial evidenţiat.

A. Benzi utilizate pentru identificarea longitudinală a cromozomilor

(1) Benzile Q sunt benzi transversale luminoase (fluorescente) (pozitive), care alternează cu
interbenzi întunecate (benzi negative); se obţin prin colorare cu quinacrină sau quinacrină muştar şi
sunt examinate în lumină ultravioletă (microscop cu fluorescentă).
Benzile Q evidenţiază regiunile cromozomiale heterocromatice, bogate în AT şi secvenţe
repetitive LINES.
Benzile Q prezintă un polimorfism accentuat referitor la dimensiunea benzilor şi variaţiile
strălucirii (mai ales braţele scurte şi sateliţii cromozomilor acrocentrici); este caracteristică

7
fluorescenta deosebit de intensă a celor 2/3 distale a braţul lung (q) al cromozomului Y, fapt ce permite
o identificare rapidă a acestui cromozom.
Tehnica implică însă un echipament costisitor, iar fluorescenta nu este permanentă, astfel încât
imaginile microscopice trebuie fotografiate imediat; din aceste motive, bandarea Q este înlocuită cu
bandarea G (cel puţin pentru examinările de rutină).
(2) Benzile G sunt benzi transversale colorate, corespunzătoare benzilor fluorescente; se obţin
prin colorare Giemsa. Ca şi benzile Q, corespund zonelor heterocromatice bogate în AT şi secvenţe
LINES.
[Există cromozomi marker care conţin regiuni ce nu se bandează G, ci se colorează uniform,
denumite regiuni colorate omogen (HSR-homogenously stained regions); împreună cu cromozomii
minusculi (DM-double minutes) acentrici, reprezintă o manifestare a amplificării genice din unele
tipuri de cancer].
(3) Benzile R (reverse bands) au dispoziţie inversă faţă de benzile G (benzile R corespund
interbenzilor G) şi evidenţiază regiunile cromozomiale formate din eucromatină, caracterizate prin
conţinut ridicat în GC şi secvenţe repetitive SINES (benzile R conţin majoritatea genelor). Se obţin prin
denaturare termică moderată şi colorare Giemsa (coloraţia este palidă şi necesită examinare în contrast
de fază) sau, mai recent, colorare cu acridin-oranj.

B. Benzile utilizate pentru evidenţierea unor regiuni cromozomiale

(1) Benzile T reprezintă un subset de benzi R, obţinute prin denaturare termică marcată
(telomerele sunt rezistente la căldură) şi colorare cu acridin-oranj; telomerele emit o fluorescenţă
deosebit de intensă (benzi T).
(2) Benzile C se obţin prin colorare Giemsa şi evidenţiază heterocromatina constitutivă (ADN
satelit), în special de la nivelul centromerelor tuturor cromozomilor (braţele rămân necolorate), dar şi
de la nivelul constricţiilor secundare de pe braţul lung (q) al cromozomilor 1, 9, 16 şi braţul lung al
cromozomului Y. Dimensiunea benzilor C prezintă un polimorfism accentuat (vezi curs -
Heteromorfismul cromozomilor).
(3) Benzile NOR se obţin prin colorare cu nitrat de argint; evidenţiază regiunile
organizatoare nucleolare (NOR - nucleolar organizer regions), localizate pe braţele scurte ale
cromozomilor acrocentrici (perechile 13-15, 21-22), care conţin genele ribozomale ce codifică ARNr
28S, 18S şi 5,8S.