Securitatea alimentară la nivel individual este ”dreptul de a mânca”.

„Securitatea alimentară există atunci când toţi oamenii, în orice moment, au acces fizic şi
economic la alimente sigure şi nutritive care îndeplinesc necesităţile de hrană ale organismului uman,
pentru a duce o viaţă sănătoasă şi activă" („Declaraţia Mondiala asupra Nutriţiei" (FAO/OMS, Roma,
1992) şi „Declaraţia asupra Securităţii Alimentare Mondiale" (FAO/OMS, 1996)”)
Siguranţa alimentară este un parametru care priveşte consumatorul şi în asigurarea ei sunt
implicate toate părţile componente care participa la producerea, procesarea, transportul şi
distribuţia alimentelor.
În urma dezbaterilor, la Bonn, în cadrul simpozionului cu tema "Securitatea alimentară
durabilă pentru toti, până în 2020" s-a concluzionat o serie de priorităţi, în ceea ce priveşte
securitatea alimentară, cum ar fi:
- igienizarea surselor de apă;
- promovarea agriculturii şi dezvoltării rurale;
- dezvoltarea cercetării agricole, în scopul promovării noilor tehnologii agricole moderne;
- îmbunătăţirea administrării resurselor naturale;
- promovarea dezvoltării durabile în zone defavorizate;
- sprijinirea unui comerţ naţional şi internaţional sănătos şi a politicilor macroeconomice;
- efectuarea globalizării în sprijinul săracilor.
Măsurile care se pot lua pot avea caracter stimulativ sau restrictiv în raport cu producţia de
alimente.
Siguranţa alimentară - componentă a securităţii alimentare care este determinată obligatoriu de 3
condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un produs neprelucrat, prelucrat parţial, prelucrat total
sau nou creat:
1) Să aibă inocuitate, să fie salubru, să nu pună în pericol organismul uman, respectiv consumatorul
normal şi sănătos.
2) Să aibă valoare nutritivă şi energetică.
3) Nutrienţii alimentari să fie disponibili pentru organism.

2. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un aliment pentru a fi considerat sigur sunt

enumerate mai jos.

1) Să aibă valoare nutritivă intrinsecă care este exprimată prin calitatea şi cantitatea principalilor
nutrenţi (proteine, lipide şi glucide) care sunt în acelaşi timp şi furnizori de energie. De asemenea,
important este şi conţinutul în compuşi biominerali, vitamine şi alte substanţe biologic active.
2) Să aibă o valoare nutritivă biodisponibilă cât mai ridicată.
Biodisponibilitatea alimentelor se referă la măsura în care nutrienţii, biomineralele, vitaminele şi
substanţele biologic active sunt utilizate de organismul uman.
Biodisponibilitatea este influenţată de o serie de factori precum:
- Starea fiziologică a organismului
- Natura produsuui
- Prezenţa substanţelor cu caracter antinutritiv
- Modalitatea de procesare a materiei prime
- Interacţiunile de tip sinergism, antagonism sau asociativ între nutrienţi şi biominerale sau nutrienţi
şi vitamine
3) Să aibă inocuitate adică:
- Să fie salubru
- Să nu pună în pericol consumatorul normal sănătos
Inocuitatea/calitatea igienică este parte integrată a calităţii globale şi este influenţată de:
a) Substanţele cu caracter toxic care se găsesc în mod natural în materiile prime sau în produsele
finite (aa cu seleniu, alcaloizi, amine biogene,etc)
b) Substanţele cu caracter antinutritiv din materiile prime agroalimentare (hemaglutinine sau lectine,
inhibitorii tripsinici, antivitaminele, antimineralizantele, blocanţii diferitelor enzime etc)
c) Aditivii – acei aditivi care se folosesc în producţia de alimente fără respectarea legislaţiei în vigoare
cu referire la destinatie, doze etc.
d) Contaminanţi chimici de tipul metalelor grele, pesticidelor, micotoxinelor.

Trasabilitatea are, de asemenea, rol in siguranta alimentelor.Prin aceasta se intelege

capacitatea de a urmari deplasarea unui produs alimentar in diferite etape specifice ale productiei,
prelucrarii si distributiei. Trasabilitatea permite urmarirea unui produs mergand pe traseul acestuia
de la materia prima pana la expunerea in vederea comercializarii, inclusiv la consumator.
Consumatorul percepe trasabilitatea ca pe o insusire ce permite parcurgerea fluxului unui produs
alimentar „de la ferma la masa consumatorului” sau „de la furca la furculita”, fiind vorba despre o
politica de idetificare si urmarire cu ajutorul documentelor.